Respiratia celulara (numita si respiratie interna) este reprezentata de ansamblul proceselor prin

care oxigenul sangvin este cedat celulelor si utilizat in metabolism, iar CO2 rezultat este trecut in
sange. Din punct de vedere functional respiratia interna cuprinde doua procese: schimbul de
gaze la nivel tisular si respiratia celulara propriu-zisa.

Schimbul de gaze tisular:

Transferul oxigenului din sangele capilar catre celule de utilizare are loc printr-un proces de
difuziune prin intermediul lichidului interstitial. Difuziunea gazelor prin endoteliul capilar si prin
membranele celulare depinde de aceiasi factori care conditioneaza difuziunea gazelor la nivelul
plamanilor. Oxigenul trece dinspre sange spre tesuturi de la o presiune partiala 97,5 mm Hg la 40
mm Hg, in timp ce CO2 trece in sange de la o presiune de 47 mm Hg in tesuturi la o presiune
partiala de 40 mm Hg.
Oxigenul este adus de sange sub forma de HbO2 saturat in proportie de 97,5%. Gradul de
saturatie a Hb variaza proportional cu valoarea presiunii partiale a O2 din aerul alveolar, cu care
se echilibreaza. Curba de disociere a HbO2 in functie de presiunea partiala a oxigenului nu este
lineara ci are forma literei S italic. La nivelul tesuturilor unde pO2 este 40 mm Hg disocierea
HbO2 se face pana la 50-70%, si este favorizata de patru factori: scaderea pO2, cresterea
temperaturii locale, scaderea pH-ului si cresterea cantitatii de CO2.

Respiratia celulara propriu-zisa:

Din oxidarea glucidelor, lipidelor si proteinelor (prin dehidrogenari, hidratari, decarboxilari sau
dezaminari) rezulta CO2, H2O si energie. Respiratia celulara este un fenomen deoxidare
biologica in cadrul caruia O2 intervine ca acceptor final de electroni si de H+ (activati in prealabil
in mitocondrii prin reactii de oxidoreducere ce constituie lantul respirator) formand apa, iar in
urma oxidarii carbonului terminal se genereaza CO2.
Aceste reactii de oxidoreducere se realizeaza cu producere de energie din care o parte se degaja
sub forma de caldura, iar restul este inmagazinata sub forma de ATP, care ulterior reprezinta
furnizorul de energie pentru mentinerea proceselor vitale. Preponderent in producerea energiei
este metabolismul glucidic anaerob si aerob prin care se elibereaza energia pentru sinteza a 38
molecule de ATP.
Necesarul de O2 din procesele de oxidare a lipidelor, glucidelor etc. se repercuteaza asupra
ventilatiei pulmonare prin cresterea amplitudinii si frecventei respiratiei. In absenta oxigenului
reactiile de oxidoreducere ale lantului respirator nu mai au loc si in consecinta este anulata si
producerea de energie. In functie de afinitatile pentru oxigen, Guyton (1985) grupeaza celulele
organismului in trei tipuri:

celule de tip A sarace in mitocondrii, cu metabolism preponderent glicolitic

(in anaerobioza), putin sensibile la hipoxie; de exemplu: nevroglia, fibrele musculare
netede, celulele tesutului nodal, eritrocitele;

celule de tip B bogate in mitocondrii, cu metabolism preponderent oxidativ,

foarte sensibile la hipoxie; de exemplu: neuronii, fibrele miocardice contractile;

celule de tip C, ce reprezinta o imbinare a celor doua tipuri precedente cu

posibilitati de orientare metabolica pe o cale sau alta, dependent de aportul de
oxigen; de exemplu: fibrele musculare striate rosii si albe.
Exista corelatii metabolice intime intre celulele de tip A si B; produsii de catabolism ai celulelor de
tip A (acid lactic, acetilcoenzima A) fiind oxidati in celule de tip B. Asemenea asociatii celulare
sunt: nevroglia cu neuronul, celulele nodale cu fibrele miocardice contractile.