TENSIUNEA ARTERIALĂ

Definiţie: Valoarea presiunii hidrostatice exercitate de sânge asupra peretelui arterial

Factori care determină TA:

1. Forţa de contracţie a musculaturii inimii şi vaselor de sânge
2. Rezistenţa circuitului hemodinamic care depinde de:
• diametrul vaselor de sânge
• proprietăţile peretelui arterial
• conţinutul vaselor de sânge
 volemie
 calităţile reologice ale sângelui
 presiunea coloidosmotică
• presiunea telediastolică în sistemul arterial

Determinarea TA
1. Indicaţii
• stări normale
 persoane cu vârsta peste 45 ani, chiar şi asimptomatici
 femei însărcinate
 examen clinic general pentru angajare, şcoală de şoferi, permis de portarmă
 examen medical periodic
 utilizarea anticoncepţionalelor
• prezenţa factorilor de risc pentru HTA
 consum crescut de sare
 fumători
 alcoolici
 exces ponderal
 stress
• antecedente heredocolaterale de HTA, boli cardiovasculare, diabet zaharat, dislipdemii
• înaintea efectuării intervenţiilor chirurgicale
• stări patologice
 se include în examenul clinic general al pacienţilor, indiferent de boală
 utilizare de medicamente: glucocorticoizi, anticoncepţionale, antiinflamatoare nesteroidiene,
simpatomimetice (ex. efedrină, nafazolină..)
 prezenţa următoarelor semne şi simptome
- cefalee
- tulburări de vedere
- ameţeli
- dispnee
- dureri precordiale
- fatigabilitate
- acufene
1
 - tegumente palide, reci
- pierderi ale conştienţei

 monitorizarea unor afecţiuni

- boli cardiovasculare
- diabet zaharat
- afecţiuni endocrine
- afecţiuni renale
- afecţiuni psihiatrice
2. Metode
Metoda directă - invazivă, prin cateterism
Metoda indirectă
Principiu: Echilibrarea presiunii din artera cu o presiune exterioară cu valoare de referinţă
Metode de determinare:
a.) Metoda Riva-Rocci-Korotkof (metoda clasică)
Tehnica de lucru
• manşeta tensiometrului, complet golită de aer, se aplică pe braţ la 2-3 cm de plica
cotului
• se palpează pulsul la nivelul arterei radiale
• se ridică presiunea în manşeta tensiometrului cu 30 mmHg peste valoarea la care
dispare pulsul palpat la nivelul arterei radiale
• se plasează stetoscopul la nivelul plicii cotului şi se decomprimă manşeta tensio-
metrului cu câte 2-3 mmHg până la apariţia primelor zgomote bine percepute. Se
consemnează valoarea tensiunii arteriale sistolice
• se coboară în continuare presiunea din manşetă până când zgomotele percepute
în stetoscop dispar. Se consemnează valoarea tensiunii arteriale diastolice
• se consemnează frecvenţa pulsului
b.) Metoda oscilometrică (cu tensiometre electronice)
• se folosesc aparate care dispun de senzori care sesisează pulsaţiile arteriale în
diverse condiţii
• manşeta aparatului se plasează în planul orizontal al inimii, fie pe braţ fie la
încheietura măinii adusă în dreptul inimii pentru măsurarea tensiunii arteriale
centrale sistolice şi diastolice concomitent cu înregistrarea frecvenţei pulsului.
Pentru măsurarea tensiunii arteriale în diferite puncte, se amplasează manşeta
tensiometrului în punctele respective
3. Interpretarea rezultatelor
Valori normale (referinţă OMS)
• Valori maxime admise ca normale la adult
 Tensiunea arterială
sistolică (TAS) 140 mmHg
 Tensiunea arterială diastolică (TAD) 90 mmHg
• Valori minime admise ca normale la adult
 Tensiunea arterială sistolică (TAS) 100 mmHg
 Tensiunea arterială
diastolică (TAD) 60 mmHg
• Valori minime admise ca normale la nou născut
2
  Tensiunea arterială sistolică (TAS) 95 mmHg
 Tensiunea arterială diastolică (TAD 50 mmHg
• Valori maxime admise ca normale la 1 an
 Tensiunea arterială sistolică (TAS) 105 mmHg
 Tensiunea arterială diastolică (TAD) 60 mmHg
Date facultative
• valori optime ale tensiunii arteriale la adult 120/80 mmHg

Erori de tehnică
• manşeta tensiometrului nu este plasată în planul orizontal al inimii
• tensiunea nu s-a măsurat în condiţii bazale
 cel putin 10 minute de repaus
 să nu fumeze cel puţin 15 minute înaintea măsurătorii
 să nu consume cafea înaintea determinării
 să nu consume medicamente care pot influenţa tensiunea arterială
(vasopresoare, vasorelaxante, etc.)
• pacientul nu este pregătit psihic pentru măsurătoare (tensiunea arterială se
măsoară de mai multe ori)
• tensiometru decalibrat

Variaţii fiziologice ale TA:

• Efortul fizic spontan influenţează cel mai mult presiunea arterială, ca urmare a
creşterii forţei de contracţie a inimii şi redistribuirii momentane a debitului sanguin.
TAS poate creşte cu 15-20 mmHg, TAD poate scade sau să ramână la valorile
iniţiale, iar frecvenţa cardiacă poate creşte - până la 120/min. În aproximativ 2-3
minute toţi parametri menţionaţi trebuie să revină la normal (proba de efort se poate
efectua numai în servicii care dispun de echipamente de reanimare!!!!)
•Poziţia nu influenţează în mod normal tensiunea arterială decât într-o mică
măsură. La trecerea din clinostatism in ortostatism, TAS poate să scadă iniţial cu
cu maxim 15 mmHg, urmată de creşteri cu până la 10 mmHg iar TAD poate creşte
cu aproximativ 5 mmHg (proba Schellong II)
•Digestia poate creşte presiunea sistolica, postprandial cu 6-8 mmHg datorită
redistribuţiei sângelui, creştere care persistă cca 1-2 ore. Efectul este dependent
de cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate.
•Somnul. În somnul liniştit, presiunea sistolică poate să scadă cu cca 15-30 mmHg
prin diminuarea activităţii centrilor vasomotori.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

Definiţie
• Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă creşterea valorii TAS sau TAD peste valorile
normale maxime:
 TAS > 140 mmHg sau
 TAD > 90 mmHg
Stadiile HTA:
• I: TAS 140-160 mmHg
TAD 90-100 mmHg
3
 • II: TAS 160-180 mmHg
TAD 100-110 mmHg
• III: TAS >180 mmHg
TAD >110 mmHg şi modificări organice

Clasificarea HTA:
• După componenta modificată:
 HTA sistolică
 HTA diastolică
 HTA divergentă – TAS normală sau crescută, TAD scăzută: în tireotoxicoză
• După stabilitate: HTA permanentă sau oscilatorie
• După manifestare: HTA paroxistică sau cronică

Etiopatogenie
•Creşterea volumului bătaie
 Sindrom cardiac hiperkinetic
 Hipertiroidism
•Creşterea rezistenţei vasculare periferice:
 Scăderea distensibilităţii
vasculare - ateroscleroza
 Creşterea secreţiei de
endoteline
 Hipervolemie
- ingestie crescută de lichide (polidipsie)
- diabet zaharat
- hiperaldosteronism
- afecţiuni renale cu retenţie hidrosalină
- creşterea presiunii coloidosmotice (hiperproteinemie, hiperglicemie,
hipernatremie)
 Creşterea vâscozităţii
sângelui
- poliglobulie
- hiperproteinemie
- dislipdemie
- hiperglicemie
 Tulburări hidroelectrolitice
- creşterea nivelului seric de Na - ingestie exagerată de Na, hiperaldosteronism,
insuficienţă renală - (hipertensiune in puseu după hipotensiune iniţială)
- sindrom calcipriv - hipercalciurii (hipertensiune in puseu după hipotensiune iniţială)
- hipofosfatemii - ingestie redusă de alimente care conţin fosfaţi, disfuncţii renale,
pierderi de apă şi electroliţi (vărsături, diaree, transpiraţii profuze) (hipertensiune in puseu după
hipotensiune iniţială)
- hipomagnezemii - ingestie redusă de alimente care conţin magneziu, disfuncţii renale,
pierderi de apă şi electroliţi (vărsături, diaree, transpiraţii profuze) (hipertensiune in puseu după
hipotensiune iniţială)
- hipopotasemii - ingestie redusă de alimente care conţin potasiu, disfuncţii renale,
pierderi de apă şi electroliţi (vărsături, diaree, transpiraţii profuze) (hipertensiune in puseu după
hipotensiune iniţială)
 Hipertensiunea determinată de catecolamine
- emoţii puternice (pozitive sau negative)
- stări anxioase sau anxios-fobice
- tumori secretante de catecolamine (feocromocitom)
 Hipertensiunea determinată de creşteri ale reninei
- tumori secretante de renină
- afecţiuni reno-parenchimatoase
4
 - stenoza arterei renale
 Hipertensiunea determinată de creşterea nivelului angiotensinei
- tumori secretante de angiotensină
- afecţiuni reno-parenchimatoase
- stenoza arterei renale
- afecţiuni pulmonare cronice
- hipoxie cerebrală
- exces de estrogeni (contraceptive orale)

• Administrarea unor medicamente cu efect hipertensiv

 Tratament de lungă durată cu corticosteroizi
 Utilizarea contraceptivelor orale
 Administrare de simpatomimetice (efedrină, epinefrină)
• Psihogenă
HTA cu puls frecvent:
- prin hipersimpaticotonie – datorită creşterii secreţiei de catecolamine (emoţii, stress, atacuri de panică, feocromocitom,
administrare de efedrină, de epinefrină)
HTA cu puls normal – HTA de încărcare:
- secreţie crescută de renină sau angiotensină II
- hipervolemie
- creşterea vâscozităţii sângelui
HTA cu puls rar:
- secreţie crescută de renină sau angiotensină II
- hipervolemie
- creşterea vâscozităţii sângelui
- tulburări de ritm cardic (ex. blocuri atrio ventriculare)
Complicaţiile HTA
• Creier - hipertensiune intracraniană cu encefalopatie hipertensivă, ateroscleroză,
accidente vasculare cerebrale (ischemice sau hemoragice);
• Retină - stenoze ale vaselor retiniene, edem papilar, hemoragii;
• Cord - hipertrofia ventricolului stâng (HVS), infarct miocardic, insuficienţă cardiacă
hipertensivă;
• Vase periferice - arteriopatie obliterantă
• Rinichi - nefroangioscleroză, disfuncţia tubilor renali, insuficienţă renală
Explorarea funcţională a sindromului hipertensiv
Teste de rutină
• evaluarea factorilor de mediu
• evaluarea bilanţului hidric
• teste de reactivitate vasculară
• analize de laborator
 glicemie
 uree
 VSH
 hemoleucogramă
 examen sumar de urină
Examene de specialitate
• consult cardiologie/interne
• consult endocrinologie

5
• consult nefrologie
• consult neurologie
• consult psihiatrie
• consult medicina muncii

6
 HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ

Definiţie
•Hipotensiunea arterială (hTA) reprezintă scăderea valorii TAS sau TAD sub valorile
normale minime:
 TAS < 100 mmHg sau
 TAD < 60 mmHg
Hipotensiunea ortostatică (hipotensiune posturală)
• Reprezintă o scădere a TA sub valorile normale la trecerea din clinostatism în
ortostatism
• În mod normal, la trecerea din clinostatism în ortostatism, apare o scădere a
presiunii la nivelul sinusului carotidian, ceea ce declanşează pe cale reflexă o
stimulare a sintezei si eliberării de catecolamine care determină o vasoconstricţie
in teritoriile care dispun de receptori catecolaminergici
• Hipotensiunea ortostatică este tranzitorie şi denotă o incapacitate funcţională a
sistemului de autoreglare
• Este demnostrată prin proba de ortostatism: la trecerea din clinostatism în
ortostatism, în caz de hipotensiune ortostatică, TAS scade cu cel puţin 20 mmHg
şi TAD cu cel puţin 10 mmHg faţă de valorile tensionale din clinostatism.

Etiopatogenie
• Disfuncţii ale centrilor vasomotori şi ale căilor de conducere
 traumatisme cranio-
cerebrale
 accidente vasculare
cerebrale ischemice sau hemoragice
 encefalite,
meningoencefalite
 tumori cerebrale
 intoxicaţii – alcool,
monoxid de carbon, nicotină etc.
 simpatecomie dorso-
lombară
• Scăderea forţei de contracţie a inimii
 Insuficienţă cardiacă
 Hipotiroidie
 Sindrom anemic
 Administrare de
simpaticolitice, parasimpatomimetice
• Scăderea rezistenţei vasculare periferice:
 Hipotonie arterială cu
hipovolemie relativă
- diselectolitemii (hiponatremie, hiperfosfatemie, hipermagnezemie,
hiperpotasemie): vărsături, diaree, insuficienţă corticosuprarenală,
disfuncţii renale
- administare de medicamente vasorelaxante

7
  simpatolitice
 parasimpatomimetice
 blocante ale enzimei de conversie
 blocante ale porţilor de calciu
 vasodilatatoare directe

 Hipovolemia absolută
- hemoragii
- plasmoragii (jupuituri, arsuri)
- deshidratare:
 prin pierderi digestive: vărsături, diaree
 prin pierderi renale: administrare excesivă de diuretice
 prin expunere la temperaturi ridicate - transpiraţii
abundente
 insuficienţă corticosuprarenală - transpiraţii abundente
 în stări febrile
• Stări de şoc
şoc hipovolemic
şoc septic
şoc anafilactic
şoc endocrin
şoc cardiogen

Complicaţiile hTA
• Sincopa: sindrom clinic caracterizat prin pierderea bruscă, de scurta durata, a
conştenţei şi a funcţiilor vitale, datorită opririi trecătoare şi reversibile a circulaţiei
cerebrale.
• Lipotimia (colaps, lesinul): manifestare hemodinamică cu scăderea TA, de obicei
tranzitorie o pierdere a conştenţei uşoară, incompletă, care apare la persoane
emotive, cu labilitate psihică, după emoţii puternice
• Şocul: manifestare hemodinamică şi metabolică caracterizată printr-o insuficienţă
circulatorie acută, având ca expresie clinică prăbuşirea tensiuni arteriale
Explorarea funcţională a sindromului hipotensiv
Teste de rutină
• evaluarea factorilor de mediu
• bilanţ hidroelectrolitic
• teste de reactivitate vasculară
• analize de laborator
 glicemie
 uree
 VSH
 hemoleucogramă
 examen sumar de urină
Examene de specialitate
8
• consult cardiologie/interne
• consult endocrinologie
• consult nefrologie
• consult neurologie
• consult psihiatrie
• consult medicina muncii