CAPITULATIILE MOLDOVE1

CU

POA RTA OTOMANA

STUDIEJ ISTORIC
DE

CONST. GIURESCU
PROFESOR

BUCURE$T1
lint% de Arte Graf1ce CAROL GOBL S..sor I. St. RasIdescu
16, Strada Doamnel, 16

1908.

20.981

CAPITULATEE MOLDOVEI
CU

POARTA OTOMANA
STUDIU ISTORIC
DE

CONST. GIURESCU
PROFESOR

---"\-.V4,ki_V-N-'....0

BUCURE$T1
lostIt. de Arte Grance t AROL Geol3L S-sor I. St. Rastdessu
16, Strada Doamnel, 16

1908.

WSW.

CAPITULATI1LE MOLDOVEI
Cu

P 0 A RTA OTOMANA

I.

Tractaturile vechi ce au avut Moldova cu Poartq

Otomaniceasca" este titlul unei scrieri, publicata de
Mihail Kogalniceanu In Arhiva Romaneasca, care cuprinde o scurta expunere a legaturilor Moldovei cu
Turcii, pana la numirea ca Domn a lui Nicolae Mavrocorclat [1709], scriere, pe care el o aflase la sfarsitul unei cepii a letopisetului lui Neculcea, cu indicatia:
Din izvoadile rNposatului Nicolai Costin, care au fost
ve! logofht" (1). Intr'o alta forma, pastrata in o con-

dica a lui C. Negruti, povestirea imbratisa si epoca

Fanariotilor, ceca ce a silit pe editor ca partea din
urma, privitoare la sec. XVIII, publicata tot atunci
ca continuare la cea dintaiu, sa o atribue unui autor
mai nou (2).

Teodor Codrescu tiparind-o din nou peste cativa ani

in Uricariul, a intitulat-o Autonomia Moldovei, dupa
(9 Arhiva RomaneascA, [1845] vol. .11, 347-64. Editia 2-a din
1862, II, 263 i nun.

(9) Ibid. ed. 2, 273, n.

un scriitor pamntean din al i8-lea veac" (t) fra sa

aminteasca nimic despre autor, desi cunostea editiunea anterioar. In Letopisete [ed. a 2-a] Kogalniceanu
o publica apoi Inca ()data dupa manuscriptul original
al vornicului Alecu Beldiman, care prezint, fata de

textul din Archiva Romneasca, unele deosebiri de

forma (2).

Insemnatatea acestei scrieri consta in aceea ca este

singura care ne-a pastrat in intregime cuprinsul hatiserifului dat de Sultan lui Bogdan III, cu prilejul inchinarii la Turci, prin care se regulau raporturile tarii
Cu puterea suzeran si i se garantau anumite privilegii.
Cu toata importanta sa din acest punct de vedere, scrie-

rea aceasta atribuita lui Nicolae Costin n'a fost Inca

supusa unei cercetari mai atente si mai amanuntite.
Conditiunile in cari ni s'a transmis, raportul ei cu celelake scrieri istorice ale presupusului autor, sursele din
cari au fost culese informatiunile pe cari se intemeiaza
si imprejurarile in cari a fost alcatuita, sunt chestiuni
de limpezirea carora atarna neaparat si valoarea care
trebue sa i se atribue ca izvor istoric.
I) Dintre cele 3 manuscripte intrebuintate de Kogalniceanu, se cunosc pna acum doua si anume acela al
lui Beldiman si Condica lui Negruti, aflate astazi in posesiunea Academiei Romane. In cel dintaiu (3) Trac-

taturile" sunt intercalate intre mai multe scrieri din

anii 1821-1824, in ordinea urmatoare : 1) Tragodia,
2) Talmacirea caimelii lui Vogoride, 3) Jurnalul mer-

gerei Boerilor deputati la Tarigrad, 4) Tractaturile,

si 5) Stihurile facute in Tazlau... in 1824, Aprilie 20.
(9 Vol. IV aparut in 1857, p.225, i separat In bropra: Autonomia Moldovei i actele de cessiunea Bucovinei cu demar-

catiunea el. Iai, 1856.

Vol. III, 450 Si urm. De astadata avea urmatorul titlu:

Tractaturile prin cari s'au lnchinat tara de catre Bogdan VV.
domn al Moldaviei, imparatind Sultan Baiazet II.
Mss. 336.

Condica lui Negruti e), scrisa cam pe la 1830, cu-

prinde la inceput Tractaturile" dupa care urmeaza

apoi diferite celpii de acte din anii 1802-1803, 1821-22,
S i 1827-28.
In nici unul din aceste manuscripte dupa cum se

vede destul de tdrzii nu exista insa vre o insemnare in privinta autorului. Pe de alta parte in
amandoua
povestirea este dusa 'Ana la sfarsitul secolului
al XVIII-lea.
In prima sa editiune Kogalniceanu spune ca partea
pe care el o atribue lui Nicolae Costin o aflase la sfrsitul unei cpii a letopisetului lui Neculcea, unde purta

titlu Din izvoadele raposatului Nicolai Costin ce au

fost vel logoffit" (2). Manuscriptul acesta, aflat pe
atunci in posesiunea profesorului I. Albinet, fusese
scris In 1804: Acest letopiset a tarai Moldovei, carele
se incepe dela domnia lui Dabija Vvoda si merge pana
Ja domnia a 2-a lui Constantin Vvod Mavrocordat l'am
facut cu toata cheltuiala eu Iordachi Sion biv porosnic
halm. in zilele prea luminatului i inaltatului Domn
Constantin Alexandru Muruz Vvoda, in al doilea an
a inaltatei sale domnii, intru a doa domnie a Marii Sale
in Moldova. In anii dela zidirea lumii 7313, iara dela
mantuirea lumii 1804, in luna lui Sept. 30" (e).
Editorul scapa ins. din vedere sa observe, daca si

Tractaturile" cari urmau dupa Neculcea, erau scrise

de aceasi maul si in acelas timp and se copiase letopisetul, sau dacd nu cum va fusesera transcrise acolo
mai tarziu pe filele dela sfarsit ramase Inca albe, ceea
ce se intampla de multe ori. Pentru a stabili vechimea
acestei cpii
astazi necunoscuta lamurirea ar fi
fost pretioasa.
Mss. 333.

Arh. Rorn. H, p.273 n.

(2) Letopisete, ed. I, lista manuscriptelor dela sfars.it.

Cunoastem in schimb un alt manuscript, gratie caruia

lacuna aceasta poate fi inteo oarecare masura implinita:

este manuscriptul lui Antohie Sion, fiul lui Iordache,

inceput la 6 Februarie 1804 terminat la 14 Septemvrie acelas an, care cuprinde ca si acela al tatalui sau,
pe Neculcea, urmat la sfarsit de scrierea care ne intereseaza, avand in loc de titlu aceeasi indicatie : Din
izvoadele raposatului Nicolai Costin" (1). Pe vrernea
cand isi sera manuscriptul, Antohie se gasia inca in
casa parinteasca, fiind in varsta abia de 16 ani (2). In
asemenea imprejurari trebue sa admitem ca manuscriptul necunoscut al lui Iordache Sion, inceput la 30 Septemvrie 1804, a fost transcris sau dupa acela al fiului sau,
ispravit cu cateva zile mai inainte 114 Septemvrieb sau

dup. manuscriptul cel vechiu, de care acesta se folosise. In amandoud ipotezele, fie ca. unul este copia
celuilalt, ori amandoua reproduse independent dupa
acelas original, identitatea lor este, cred, aproape sigura. Concluziunile la cari vom ajunge examinand
manuscriptul lui Antohie, se pot prin urmare aplica,
cu toata probabilitatea i manuscriptului, astazi necunoscut, al tatalui sau. Dar la Antohie Sion scrierea aceasta are o forma cu totul deosebita de aceia din editiunile de pana acum, din care cauza o reproduc aci
in intregime :

Din izvoadile rapousatului Nicolai Costin

6-au fost vel Logofeit.

Moldovenii dintenceput au fost un norod slobod

nesupus, stApanit numai de domnii sai cei insusi
st4dnitori, pe cari li alegea norodul intocmai dupa
pravilele si obi6aiurile sali.
I. Bianu, Catalogul manuscriptelor romanesti, No. 114.
(2) G. Ghibanescu, O vizita la Bratesti si familia Sionestilor
publ. In ziarul Romanul; v. No. din 4 Iunie 1887.
(i)

Acesti domni cea mai mare datorie cunostea a pAzI

pravelile cele temelnici a pdmantului. La gasta mdr-

turisdsc inchierile si legdturile de paci ce au flcut

cu Lesii i cu alti stApftniri vecini, rdzboaile celi
vestite si sAngerati ce au avut uni ori Cu Leii, alte
oii cu Ungurii i cu Turcii insus, precum Cronicarii
de prin pregiur si leatopisetul Moldovii adeveresc.
!Cromer, Istvanfie i Stricofschi, Cronicari lesdstij. Si
mAcar cd Moldova adeasi ori era cAlcat de megiesii

sdi, dar nu s'au ldsat de a nu sd apdr cu ostile sali,

pand la anul 1412, prccum scrie leatopisetul Moldovii.

lar atuncea sldbind de rdzboaile celi deasi cu cari

rnegiesii sd silia s o supui au hotArdt sd-si caute un
apArAtoriu puternic, cari sl o apire de vrAjmasi imprekurasi. Si fiindcd intru acea vremi Turcii prin izbdnzile ce fdcea in toate pArtile i ld(r)girea biruinIdlor sd arat cei mai puternici i ingrozisa pe toti
InegieAi, rdcndu sA si cu Moldova vecini, Bogdan
Vi-rodd [precum scrie leatopisdtul Moldovii], pre invd.lAtura tdtdni-sdu lui Stefan Wod, cu sfatul si primirea a tot neamul, au trimis sol la Sultan Baiazit,
impAratul turcesc, cdtiva bojari cu Tdutul vel logofdt,
ca sd inchine tara la Turci, ardtdnd si tocmelile cu
cari norodul vria sd s[Alsupue supt apdrarea sa. Solii
au fost primiti Cu toatd -cinstea ce [fli sd cdclia, si au
primit toate legd.turile fdrd. cea mai micd impotrivire,
intdrind i cu un hatisdrif dat Tdutului logofdt.
Legaturlle celi rimite ci had rite de imparatul
sint [sic] acestea:

Poarta cunoaste pe Moldova de pdmAnt slobod

s,i nesupus.

Legea crestiniascd cari sd tine in Moldova sd.

nu fie niciodat cdlcat sau stricatd si sd aibd slobodi
besdricile ca si mai inainte.

Poarta sd indatoreasti sd apire pe Moldova de

toti cei ce ar putea sd o calci

s o pdzeascd
starea cari au fost mai inainte si sd nu lasi ca sd
sd facd niciodatd cea mai micd despdrtire, sau cAlcari [leatopisetul Moldovii].
Moldova sd s[] stApdniascd dupd pravelile sali,

fdrd sd s amestice Poarta cat de putin.

Domnii sa sd aliaga de norod i sd sd intdriascd
dela Poartd, ca sd stdpaniascd in cat vor trdi
vor purt cu cdzuta supunire.
Domnii Moldovii sd fie slobozi a tini oaste cu
cheltuiala lor, pdmnteni sau strAini, pAn la 20.000,
precum le va pldcia.
Moldovenii sd poatd cumpAr o casd la Tarigrad,

si s o aibl pentru sdderea capichehdilor, la cari sd.

poatd faci si bisdricd.
Turcii sd nu poatd cumpdra pdmanturi in Moldova, nici sd s[d] asdzi, nici sd facd giamii, nici inteun chip.
Pentru semni de supunire, Moldova sd trimiatd

pe tot anul la Tarigrad cu doi boeri patru mii gaIsi patru zdci epi fabeni turcesti, patru zdci
tdtoari, cu numi de peche, adic dar.
io. La vremi de rdzboiu domnul Moldovii dupd
porunca ce va lua dela Poartd sd fie agiutor cu ostile Moldovii in slujba impArdteascd.
Aceste sint legAturile cu care strdmosii nostri s'au
inchinat la Poartd.

Aceste ponturi cu hatisdriful au fost foarte pdzite

pdn[d] in vremea craiului lesdsc Ion Sobetchi, carile la
anul 1686 intorcandu-sd dela o bdtai ce avusd cu 'Mardi

si trecand prin Esi au cerut sd-1 vazi si aprins fiind

de urd mari ce avia asupra Turcilor, l'au ars in mijlocul tdrgului, zicand cd. Moldova nu ari mai mult
trebuintd de acel hatisdrif nebun de nemic, si cd Lesii

vor fi de ajuns sd o apire de Turci [Acest hatisdrif

de ar fi Cu putintd Moldovii a cercet condicile Portii

turcesti Far gdsi neapdrat!.
Legdturile cuprinsi in hAtisdriful de mai sus ardtat
au fost foarte pdzite de cdtre Poartd. On la anul
cum scrie leatopisetull, iar atuncea Sultan153o[dupd
Su-

leiman, ce era impArat simet si biruitor, nebdgnd

samd de legAturile hatisdrifului au hotdrt sd facd pe
Moldova birnicd si in loc de patru mii galbeni, cari
pldtea tara pe an la visteriia impArdteascd, cu numi

de peschis, dupd legdturile intdrite dela Poartd, au

cerut 10.000 galbeni, cu numi de haraclu si incd mai
mult au vrut sd indatoriascd pe Domnii Moldovii ca
la fiiste cari trei ani sd margd singuri la Tarigrad
ca sd ardte a lor supunire.
A6asta atftta de mutt au turburat pe Petru Wod
Raris de n'au putut sd. suferi mai mult si ca sd nusd pricinuiaiscd vre o ticdlosie pdmAntului, au fugit
in Tara Unguriascd si n'au primi sd. fie birnic. Aasta

au dat pricind impAratului turcesc de au intrat

osti in Moldova cu mari vrdjmdsie. Toatd tara s'au
spdimntat de a6ast primejdie i s'au bejnit prin
locuri pustii i prin munti, undi socotind cd nu vor
putea s. scapi au hotdrAt sd facd paci. Si asa cu totii
au trimis soli la Sultan Suleiman, carili ajunsdsi in
Sue.iavd, ca s.-1 aducd la milostivire. Nici n'au gAndit
solii milostivirea cu cari au fost primiti de Sultanul,
cd indatd au trimis strasnice poronci cdtrd Pasii sdi,

cari prAd tara cu nemilostivire. Ce incd printeun

nou hAtisdrif au intdrit toate legAturile acelui de mai
inainte hatisdrif a lui Sultan Baiazit. Dupd legdturile
de mai inainte Moldovenii au fost slobozi a-s aleagi
Domnu lor. Deci cu priimirea i cu sfat unit a tuturor

de- opte au ales pe Alexandru Wod Domn si Fait

pus in scaon, cari s'au intdrit indatd si de Sultanul..
Dup. aeasta Moldovenii n'au fost mai mult supdrati
dela Poartd, pAn(d) in vremea lui Petru Vd. Schioput

10

anul 1584 in zilele lui Sultan Murat al treile. Iar

atuncea Poarta alcand piste asdzdmAnturi au adaos
sasd mil galbeni pe lngd peche, numindu 1 hara6
lprecum scrie leatopisdtul]. Petru Vd, neputand primi
s sd facd incepdtor cdlcdrii legdturitor, n'au primit,
ce au fugit in Tara Nemtascd, ca sd scape de urga
Turcilor.
Dup fuga acestui Domnu Poarta cdtcdnd aszmn-

urile au fAcut Domn pe un Aron, cari fiind strin si

c u totul dat spre implinirea interesurilor Porii, fdrA
a bg-'n seamd pe norod au iscdlit la toate legtuTile cu 4ari Turcii au vrut s insrcineza pe norod
pe tat-A. Pre largu aratd leatopisdtul trii tirdniia
nelegmirea acestuia. In vremea acestuia la anu

1590 au luat Turcii in stdpanirea lor cetate[a] Tihinea, ce era a Moldovii, cu tinutu de prinpregiur,
-cAlcdnd aszm'nturile.

Dup. domniia acestui Domn, norodul s'au cutundat

lu ticdlosie si din cumplirile acestui tiran n'au putut
sd-si vie in fire in vremea a 14 Domni, unii alesi de
norod i altii trimisi de Poartd si nu s'au rsuflat pan
la anul 1643 in vremea lui Vasili Vkod, cari fiind

cu o minte mari si rard, macar ca era dela Poart

fcut, din anul cel dintdi a domniei sali au usurat
norodul, au mntuit pre toti de opte si au socotit
sd isprvascd ca s aibd norodul iars obiceiurile
aceli vechi si sd-si afli dreptdtile si pravelile sali, cari
-din pricina rdutAtii unora din Domni si din neslinta
altora et-A s s[d] stngA in veci. Si au trimis ca s
jdluiasc impdratului pentru strAmbdttile 6-au tras
norodul impotriva asIzAmAntufilor leg-ate.
Sultan Mehmet ce er atuncea impArat au ascultat
cu milostivire jalobile lor ; au hotrdt a nu schirnba

nemic din legdturile intrite de acei mai inainte de

clInsul impdrati, intdrind si el insusi Cu un hatisrif
numai la pont al noulea au schimbat, adicd peschesul

l'au numit bir, adaognd suma de zci mii galbeani

pe an, rdicand oimii i epile ce cuprindea in celelake doa hatisrifuri.
Toate aceste i alti buntti -au fcut acest Domnu
au inbielsugat tara si o au implut de oameni si s'au
numit domnia sa fericit, domnind cu paci 15 ani pn
s'au pornit vrajbA intre Ttari din Bugiag, precum
pre largul scrie leatopistul, din cari s'au fcut prad
si robie trii, fcand indestul rsipA tri. Toate celi

hotrte prin htisrif s'au pzit neclintit in vremea

A cinci domni moldoveni e-au domnit unul dupA altu-

pn la domniia DucAi Vvod. lar acest Domn intml

plndu-s[Aj s nu fie plcut impratului l'au scos din
domnie si au rnduit in loc pe un lije, om slab si cu
totul dat spre interes.
ln vremea acestuia la anul 1688, impotriva hatisArifului au deosbit Turcii -de Moldova trgul Reanii
cu tot locul den pregiur, unde au fcut si o giamie.
Dintr'aeiast vremi rlile urmri s'au imultit i Poarta
ne mai aducndu-s aminte de legturile hatisrifurilor

au inceput vederat a clca legturile. Tara de ce

rnergea mai mult au inceput a fi asuprit i cgIcat
supt fel de fel de pricini, fl.r s mai fie socotit.
Birul a fost atat de adAogit, beilicurile atat de inmultite si nevoile atat de mari, in cat c lcuitorii ne
mai putnd ca s sufere s'au imprstiat i s'au asezat in Tara Lesasc si in Tara Unguriasc. Si aCasta
iaste pricina cea adevratri de cari s'au pustiit acest
pAmnt.

Poarta n'au lsat alt mngeri norodului de cat

aleagire Domnilor. Marturi Duca Vvod, PetrRaico,
Antonie Ros[e]t, Constantin Cantemir i Mihai Raco-

vit, cari s'au ales de norod. Si apoi suprndu-s

Poarta pe Mihai Vvod l'au mazilit si au rnduit Domn
pe Nicolai Mavrocordat, grec.
[Acad. Rom. Mss.

12

Copia Tractatutilor" din manuscriptul lui Antohie

Sion fiind diferitA de aceia din manuscriptul tatAlui
sAu, publicatA in Arhiva RomaneascA, ar urma O.
cele 2 manuscripte, presupuse ca identice, sA fie in
realitate deosebite. AcestA aparenta contrazicere cred
'mg cA s'ar putea explica astfel. Textul publicat de

KogAlniceanu nu este, cum spune el, cel din manuscriptul lui Iordache Sion, din care a luat numai
stirile folosite In note despre autor si intinderea
povestirii atribuite lui, ci acela mai desvoltat din condica lui Negruti (1). Reproducand insa varianta cea
mai completA, editorul nu numai el n'a arAtat si deosebirile dintre ele, dar prin lAmurirea cA n'a luat din

condica lui Negruti de cat continuarea dela 1709

inainte, a lAsat chiar sA se inteleagA cA in partea anterioarA ele ar fi fost identice.
Comparand textul din mss. Sion cu cele douA publicate de KogAlniceanu, se constatA usor cA cel dintaiu reprezintA forma cea mat veche a acestei scrieri,
modernisatd si amplificatg. in celelalte. Cuvintele mai

arhaice au fost inlocuite pe alocuri cu neologisme:

domn cu principe ; pAmant, tarA cu principat ; incheiere, pont, legAturA, asAzAmant si hatisArif cu tractat ; soli, solie cu deputati deputAtie; pont cu cap ;

Tara UngureascA cu Transilvania.

AmplificArile, foarte numeroase, au forma unei adevArate prelucrAri ; in general ele sunt insA mai mult
de cuvinte de ct de idei. Un exemplu va arAta deosebirile :

(1) In aceasta condicd sunt insd ,s,i unele notite marginate earl

lipsesc la KogAlniceanu, ceeace ne facem sd presupunem cd

Negruti nu i-a dat chiar condica lui, ci pe aceia de care se

servise el.

13

Xsa. Sion

fiindcd lntru
acea vremi .Turcii
prin izbandile ce fd-

Beldiman

Condica lui
[ed. din Arh. Rom].

[ed. din Letopisetej

III; 455]

Shut e de toti cei

ce au cea mai mica
stiinta a istoriei cd

cei ce au cea mai

Stiut este de toil

mica stiinta a isto-

rid cd Intru acea

si lArgirea biruin-

Intru acele vremi,

Turcii prin izbAn-

telor se ardtA cei

dirile cele minunate,

mai puternici si Ingrozise pe toti me-

cari fAcuse In toate

minunate, cari Meuse In toate pdr-

cea In toate pArtile

fAcandu-se

i prin biruintele cele rasu-

pArtile

vreme izbdnzele cele

tile si prin biruintele cele rasuncitoare,

cari necontenit ccis-

cu Moldova vecini,

nittoare, cari necon-

Bogdan VodA, [precum scrie leatopisdtul Moldovii] pre InvdtAtura tAtAni-sdu

genii castigais asupra vecinilor lor, se

arAtau cel mai pu-

tigau asufira vecinilor tor, se ardtau

ternic norod, care

rod, care fitcea sa

lui Sjefan Vvod....

faced set nasca in ini-

au trimis sol la Sultan Baiazit.

mile tuturor groa.za

armelor sale. Deci

nasca in inimile tufuror groaza armielor sale. Deci Wan-

fdandu-sd

Cu noi

du-sd si cu Moldova

vecini, prin locurile

vecind,prin locurile
ce luase ca pu terca
armelor, lifoldovenii trebuiais neaparat sel cattle ca

ce luase ca armele
sale, Moldovenii tre-

buiaiu negresit sd
caute ca sa cdstige
acopeaparare

cel mai puternic no-

ritmdnt lor si asa

castige ocrotire f
aparare lor. Asa

Bogdan-VodA, care

dar principul Bog-

domnea atunci,
mis la Sultan Baiazit al doilea,

dan, care dotnnea

atuncea cu cea de
obste primire a tot
neamul, au trimis
o deputatie la Sul-

ratul turcesc,cati-va
boeri a panscintului.

tan Baiazet al aoilea

imparatul turcesc,

cea de obste pritnire

a tot neansul, au tri-

din boierii pamtintuhsi".

Exista totuii o desvoltare mai insemnata i anume

prada tarii de catre Mari in timpul lui Vasile Lupu,
amintita numai in copia Sion prin cuvintele : S'au
pornit vrajba Intre Tatarai din Bugiag, precum pre

14.

largul serie leatopisktul, din cari s'au fAcut pradd si

robie rii, fdcand Indestul rdsipd tdrii" ,si povestitl
pe larg dup. Miron Costin (1) In copia Beldiman [cea
din condica lui Negruti fiind numai o reproducere a
acestia si nu o variantd).
Scrierea atribuitd lui Nicolae Costin s'a pdstrat deci
in 2 variante : una mai veche transmisd de manuscriptele Sionestilor si o prelucrare mai noud, modernisatd,
i intregitd si cu evenimente din secXVIII, cuprinsd in manuscriptul lui Alecu Beldiman,
de pe la 1824 25 si cpiile sale.
Exatninand ins cu atentiune manuscriptul lui An-

amplificatd

tohie Sion, se observd cu usurintd cd scrierea dela

urm n'a fost copiat tot in 18o4, cel putin in acelas
timp cu letopisetul lui Neculcea, ci mai tarziu. Caracterul de lucrare terminatd pe care il are manuscriptul, odatd cu sfarsitul cronicei lui Neculcea, dupd
cum resultd din insemndrile si versurile autorului (2),.
precum i deosebirea de scriere, constituesc in aceastd
privintd argumente decisive.
Din aceste observatiuni se desprind urmdtoareleconclusiuni :

Tractaturile" atribuite lui Nicolae Costin nu s'au

conservat in nici unul din manuscriptele cari cuprind
lucrdri de-ale acestuia ;

Cea mai veche copie cari ni le a transmis este:

posterioard anului 1804.
Ea n'a fost reprodusd din originalul dupd care Sionestil si au copiat manuscriptele, ci a fost luatd de aiurea.
Letop. I, 318-20.
(2) Fevr. 6 am Inceput a serie, SAptv. 14

am sfcir,sit acest

leatopisdt de scris. A. S." Si mai cu seam versurile dela

urmd:

Ea pre ccit scris Pam gitsit

errata Pam i izvodit.
11Iss. 114 cf. Catalogul p. 263..

15

SA examinAm acum aceastA scriere in comparatie

Cu lucrArile istorice cunoscute ale lui Nicolae Costin,
si in special cu Letopisetul sAu, care incepe dela facerea lumei si merge panA. la 16o1. Fondul Tractaturilor" Il formeazA cuprinsul hatiserifului dat de Baiazet, logofAtului TAutul, cnd s'a fAcut supunerea pe
timpul lui Bogdan III, si apoi reinoirea lui de cAtreSoliman, dupA alungarea lui Rares, si de catre Mahomet IV, la inceputul domniei lui Vasile Lupu. Despre un asemenea hatiserif Nicolae Costin n'are nici
o cunostintA ; toata partea privitoare la imprejurArile
si conditiunile in cari *s'a f'cut inchinarea el o reproduce textual din cronica lui Ureche, cu exceptia
a 2 MiCi i neinsemnate modifican i despre cari va fi

vorba mai departe. DupA sfatul pe care Stefan eel

Mare it dAduse pe patul de moarte fiului sAu, ca sa
inchine tara Turcilor, acesta trimite pe logorAtul Tdutul ca sA indeplineascA actul de supunere i sA ducl

birul, in valoare de io pungi. De bucurie Sultanul

a daruit acei bani solului, cu cari el a zidit apoi o
hisericA in satul I3lilestii (1). In aceastA traditiune nu
se vorbeste dui:a cum vedem nimic despre hati-

seriful dat lui TAutul, care formeazA tocmai partea_

esential a Tractaturilor". Cu att mai putin pute

vorbi Nicolae Costin de o reconfirmare a lui in 1538.
Presupunerea ea cronicarul ar fi putut dobandi aceste.
informatiuni mai trziu, dupA ce 'si .redactase letopisetul, ceeace l'ar fi si determinat s alcAtuiascA o
scriere deosebitA, trebue inlAturatA pentru urmAtoarelemotive :

a) Nicolae CoStin
()) Letop. I, p. 179.

scris cronica tocmai cAtre

16

sfarsitul vietei [ca vel logofat intre 1710 1712], dupa

ce 'si adunase intreg materialul (1).
b) Daca dup. moartea lu, Tractaturile" s'ar fi gasit intre hartiile sale, copiate toate din ordinul lui Ni-

colae Mavrocordat, este foarte probabil c si ele ar

fi fost reproduse, sau cel putin mentionate in vreunul
din numeroasele manuscripte fAcute atunci.
Comparand acum intre ele
connote din letopisetul lui N. Costin i scrierea care i se atribue, constatam o mare deosebire. Cauzele expeditiunei SuItanului Soliman contra lui Rares, ca i intreaga desfasurare a rasboiului, urcarea tributului mai intaiu in 1541

apoi in domnia lui Petru Schiopul, sunt povestite

Cu totul diferit in cele 2 scrieri (2).
In sfarsit, impotriva paternitatii lui N. Costin, trebue
adus i faptul c scrierea aceasta, dela inceput pana

la sfarsit, este plina de erori grosolane, pe cari

tatul cronicar nu le-ar fi putut savars. Asa s. ex. expeditia lui Soliman s'a facut in 1530; in locul lui Rare este numit Alexandru ; Petru Schiopul a parasit
tara in 1584; Aron domnea in 1590, cand s'a luat Benderul (3); Vasile Lupu se urea pe tron in 1643 si a
domnit 15 ani ; in timpul lui, tributul a fost de io.000
de galbeni ; Targul Renii s'a luat de Turci in 1688;
Duca, Petriceicu, Ruset.au fost Domni alesi de tara, etc.
Este sigur ca asemenea lucruri n'au putut fi scrise

de Nicolae Costin ; a starui mai mult asupra acestui

punct, insemneaza a demonstr evidenta.
III) Daca nu putem constata nici cea mai mica asemanare intre letopisetul lui Nicolae Costin i Tractaturile" cari i se atribue, gasim, in schimb, o deplina
(1) Vezi, Const. Giurescu, Contributiuni la studiul cronicilor
rnoldoyene, In Analele Academiei Rornanc ser. 2, y...XXX, 283-4.

(3) Letop. I, 194, n. 3, i97, n. I 472.

(3) Toate aceste date sunt arAtate exact la N. Costin. Letop.
1, 194 i n. 3, 197 i urm., 472, 473.

17

concordant,A intre acestea si scrierile lui Dimitrie Cantemir. Numeroase stiri sunt cu sigurant imprumutate
din Istoria Imperiului Otoman i Descrierea Moldovei.
Astfel, cererea de sporire a peschesului si transformarea lui in haraciu, (*Acura' sub Rams, obligatiunea impusg tot atunci Domnului de a se duce la fiecare trei anila Constantinopol i refuzul sal.' de a se supune, fu-

gind in Ardeal, luarea Benderului de Turci sub Petru

Aron si arderea de care Sobieski la Iasi in 1686 a

hatiserifului dat lui Tlutul, sunt in mod neindoelnic
luate din aceste scrieri, deoarece nu se afil nicAeri
aiurea (1).
(I) Istoria Imperiului Otoman, trad. de I. Hodos, ed. Acad.
Rom. I, 273 II. 37; Descrierea Moldovei, 10, 14, 15, 47. Pentru
a Invedera si mai bine Imprumutul, reproduc ad t pasagiul in care
e vorba de sporirea peschesului sub Rares:
Tractaturile.
Isl. Imp. Ot.
P 275, n

Turcii s'au si tinut de aceste conditiuni cu toatA punctualitatea pana pe timpul lui
Petru Rares, Sub domnia acestuia au Inceput a cere un
baragiu, adecl o summd mai

mare sub titlu de tribut

pretinserA Incd de la principe, ca cel putin odatd In
trei ani sd meargd a-si face
inchindciunile sale la pragul
sublimei Porti. Petru refuzA
cu indignare aceste inovatiuni umilitoare, i pentru ca

LegAturile cuprinsi In hatisdriful de mai sus ardtat au

fost foarte pzite de cAtre
Poartd pan la anul 1530 [dupd

cum scrie leatopisetul] iar

atuncea Sultan Suleiman ce
era Inparat simet si biruitor,
nebAgand sarnd de legAturile

hatisdrifului au hotdrAt sd
facd pe Moldova birnicd si
loc de patru mii galbeni, cari

pldtea tara pe an la visteriia

InpArAtiascd, cu numi de pes-

sdu calamitAtile ce poate ar

chis, dup. legdturile Intdrite

de la PoartA, au cerut to.000
galbeni, cu numi de haraim

urma de aci pentru tara, el

si Ina mai mult au vrut sd

a abdicat la tron si s'a retras

indatoriascA pe Domnii Mol-

sd nu figureze sub numele

dovii ca la fiiste cari trei ani

sd margA singuri la Tarigrad
ca sd arate a lor supunire.

Keasta atata de mult au

2

18

Chiar alcdtuirea -pretinsului hatiserif dela 1512, in

punctele lui principale cel putin, se intemeiazd iardsi
aproape numai pe informatiuni imprumutate din aceleasi surse. Traditiunea despre existenta unui hatiserif
dat cu prilejul inchindrii, reconfirmat In urrnd si plstrat in arhivele Moldovei pana pe timpul lui Sobieski,
precum si stirea cd tributul a avut la inceput caracterul unui pesches sau dar, si c era de 4.000 de galbeni, 40 de iepe fadtoare si 40 de soimi, le intalnini
pentru prima oard la Cantemir si numai la el (1).
De asemenea punctele privitoare la recunoasterea
Moldovei de pdmant slobod si nesupus la libertatea
religioasd si libera carmuire internd dupd vechile pravile, fdrd nici un amestec din partea Portei (2), la ingdduirea acordatd de a cumpAra sau constru casd la

la Ciceu, un oras in Transil-

turburat pe Petru Vvod Ra-

vania."

ris de n'au putut sA suferi

mai mult si ca sl nu sA pricinuiascA vre-o ticAlosie pAmAntului au fugit In tara un-

gureascl si n'au priimit s&

fie birnic. Aeasta au dat pricinA 1npAratului turcesc de
au Intrat cu osti in Moldova.
cu mari vrAjmAsie."

(1) Ist. Imp. Ot. I, 98 n. Io cf. 271 n. 35, 273 n. 37, 274. Deosebirea este numai cA numArul soimilor odatA cste arAtat ca
fiind 20 [I, 93 n. 101 iar alte ori 24 [271 n. 35, 273 .n. 371.
(1 Chiar nici Turcii Insisi nu cutezA a negA ca Moldova li:

s'a supus numai ca tributar Intre nenumArate alte privilegiuri ce se acordau Moldovenilor... acesta a fost cel mai Insemnat... c4 Moldova de bunA voie si neconstrAnsA de nimeni
a oferit supunerea sa imperiului otoman si chiar pentru aceia

voin ta Sultanului este ca toate bisericele lor, riturile religioase si legile tdrii, neatinse sA rAmAnA [Ist. imp. Ot. I, 275,
n. 40].

19

Tarigrad si a ridica acolo o biserica (1), la obligatiunea Domnilor de a asista pe Sultan cu armata (2), sau
la interdictiunea Turcilor ca sa cumpere pamanturi,
sa se stabileasca ori sa ridice geamii in Moldova (2),
sunt luate tot din Cantemir.
Domnia pe viata si libera alegere de catre popor
a Domnilor, impreuna cu dreptul acestora de a sine
o armata de 20.000 ostasi, sunt dispositiuni interneiate pe amintirea starii de lucruri de altadata.
In sfarsit, pana si data inchinarii si hatiserifului
este luata din Cantemir. Dupa copia Sionestilor, supunerea s'a facut in anul 1412. In amandoua editiunile
lui Kogalniceanu figureaza insa anul 1512. Originalul
lui Beldiman [Mss. 336] are, ce drept, aceeasi data,
dar tifra 5, care arata sutele, e o corectura grosolana,
facuta de o alta mana mai in urma si cu cerneala
diferita, in locul celei primitive, care desi nu se mai
poate recunoaste, a fost insA fara nici o Indoiala 4,
dupA cum dov edesc toate cpiile manuscriptului lui
Beldiman, cari au in adevar anul 1412 (4). Corectura

se datoreste de sigur cuiva, care stiind ca Bogdan

domneste cu un secol mai tarziu, a considerat anul
1412 ca o scapare din vedere, rectificandu-I (5). Autorul acestei indreptari ar putea fi Negruti, singurul
dintre copistii lui Beldiman care trece in manuscriptul
sail 1512, sau poate chiar Kogalniceariu. In once cas,
faptul c i manuscriptul lui Beldiman i copiile
(') Tautul a edificat in Constantinopol un palat care pana In
ziva de astazi se numeste Bogdan-Serai adeca palatul Moldovei, In care este si o biserica dedicata sfantului Nicolae" [Ist.
Imp. Ot. I, 271 n. 36].
(3) Descrierea Moldovei, 118.

Ibid. 130I.
Acad2mia Romana. Mss. 23, 55, no. 566 si 2695.
(3) Mai ales ca anul 1512 era admis In unele scrieri ca data
tractatului lui Bogdan.

20

sale, au aceiasi datA, dovedeste limpede c nu este o

gresalA. Anul 1412 a fost insI izvodit tot pe temeiul
Istoriei Imperiului Otoman. Printr'o inexplicabilA con.
fusie, Cantemir face inteun loc pe Stefan cel mare con,
timporan cu Baiazet I [1389-1402], a$ cl. supunerea
Moldovei cAtre Turci, pe care o aminteste cu aceeasi
ocaziune (1), a trebuit sA se intAmple la inceputul secolului al XV. Cum tot el pune, in altA parte, trimiterea

lui TAutul la Sultanul in al saptelea an al domniei lui

Bogdan (2), rezultA astfel c fAptuirea supunerii a avut
loc cam pe la 1411 1412.
Imprumuturile acestea din Cantemir sunt de altfel
asa de izbitoare si atAt de usor de recunoscut, 'neat
in unele cpii ale lui Beldiman, se si indicA in note
marginale Istoria Imperiului Otoman ca izvoruL din
care sunt reproduse stirile privitoare la libertatea re
ligioasA (3), la carmuirea tN.rei dup pravilele sale (4),
la suma peschesului (5), arderea hatiserifului (5), si
luarea Benderului sub Aron (7).
Dar in afarA de imprumuturi, Tractaturile cuprind si
o parte orginall, alcAtuitA insA in intregime din con fusiunisi inventiuni. Cele dintAiu sunt rezultatul incercArii
pe care o face autorul de a stabili cronologia stirilorfArA

data imprumutate din Cantemir, iar celelalte au fost

plAzmuite pentru nevoia de a dovedi o anumitg tezl.
Fixarea expeditiunei lui Soliman in wo, alegerea
lui Alexandru in locul lui Rares, OrAsirea scaunului
(9 I, 62, n.
(') Ibid. 273 n. 37.
Condica lui Negruti. Acad. Rom. Mss. 333: Cantimir, Istorie Othom. carte 3-le Suleiman.
Cantemir, Carte 3-le Suleiman.
Cantemir, Carte 3-le.
(4) Cantemir, Istor. Othom. Carte 3-le.
(7) Cantemir, Carte 3; cf. mss. 5 si 7; V. si copia publicatit
de T. Codrescu In Uricar, IV, 225 si urm.

21

de cAtre Petru Schiopul In 1584, luarea Tighinei de

Turci in rfgo sub Petru Aron i a Renilor in 1687,

sau urcarea pe tron a lui Vasile Lupu in 1643 si

durata de If ani a domniei lui, sunt confusiuni cronologice, intemeiate pe nesigure i necontrolate amin-

tiri din cr. onice, pe cari alcAtuitorul nu le ave de

sigur la indem.nA, in momentul cand scria.
tirile intentionat plAzmuite tind s dovedeascl pe
de o parte cd indatoririle Moldovei ctre Poartd, hotdrd te prin hatiseriful dat la inchinare la un fiesches

de 000 de galbeni, o de iepe 1 o de pimi, au fost

reconfirmate !tira nici un adaos de Sultanul Soliman,
Cu prilejul expeditiunii Impotriva lui Rare, rdnuincind

apoi neschimbate Pana foarte tdrziu, pe vremea lui

Vasile Lupu, cdnd darul a fost transformat In haraciu
;si urcat la zo.000 galbeni, lar pe de alta cd privilegiul
cel mai insemnat al tarei, libera alegerc a Domnilor
de catre pclmdnteni, a fost respectat de Poartd pana la
inceputul ciomniei Fanariotilor [1709].

Cu privire la origina informatiunilor de cari s'a

servit alcAtuitorul Tractaturilor, consta tm deci cA sin-

gurul izvor istoric pe care s'a intemeiat a fost Cantemir, ale cArui stiri a cAutat sl le precizeze prin amintiri nesigure rAmase din lectura cronicelor, la care
a mai adAogat si unele fapte pe deaintregul nscocite,
cu scopul de a dovedi o anumitA tezA.

ImprumuturLe din Cantemir dovedesc c. Tractaturile au fost serse dup. ce Se publicase Istoria Imi Descrierea Moldovei. Cea dintAi
a fost tipAritA pentru prima oarA la 1734 in englezeste, a doua oarA la 1743 in frantuzeste si a treia
oarl In nemteste la 1745 (1), iar Descrierea Moldovei
periului Otoman

(I) V. prefata la editiunea Academiei Romne p. 35-38.

22

a aparut intaia data intre anii 1769-71 in doua editiuni germane (1). Timpul compunerii se restrAnge
astfel intre 1771, cand s'a publicat Descrierea Moldovei si 1823, data manuscriptului lui Beldiman.
Tendinta politica a scrierii invedereaza, pe de alta
parte, ca. ea a trebuit sa fie alcatuita intr'o epoca de
redesteptare a constiintei nationale, cand se agita ches-

tiunea sarcinelor prea mari impuse de Poarta tarii

Cu deosebire alegerea Domnilor de catre parnanteni.
Pe temeiul privilegiilor cuprinse in vechile hatiserifuri,

si

autorul cauta sa dovedeasca ilegalitatea sporirei ne_

masurate a haraciului si celorlalte dari, precum si numirea Domnilor deadreptul de catre Poarta.
Daca in perioada dela 1771-1823 vom izbuti a determina momentul cand in Moldova se manifesta asemenea nazuinte, vom dobandi in acelas timp o serioasa
indicatiune pentru aflarea datei ca.nd Tractaturile au
fost redactate.
In decursul rgsboiului terminat prin pacea dela Kuciuc Kainargi, se hotgrise prin mijlocirea Austriei si
Prusiei, intrunirea unui congres lAngg Focsani in vara
anului 1772. Reprezentantii puterilor mijlocitoare, Thu-

gut si Zegelin sosesc la locul destinat congresului,

satul Golestii de jos in judetul Ramnicul, la o org
depArtare de Focsani (2), la 18/29 Iulie, urmati a doua
zi de imputernicitul ture Osman Efendi. Delegatul rus,
contele Grigore Orlov venise cu cateva zile mai InaIbidem, p. X.
Istoria evenimentelor din Orient, din anii 1769 1774 de
biv vel stolnic Dumitrache, Dubl. de V. A Ureche In An. Acad.
Rom. seria 2, Vol X, 408; Memoires historiques et Vographiques sur la Valachie publis par M. de Kauer], tipilrite la sfarsitu' cartii lui Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie,
ed. 2, Neuchatel 1781, p. 356; Istoria Tarei Romanesti de fratii
Tunusli, trad. Sion, p. 168; Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens. Zweiter oder historischer Theil, In manuscript
la Acad. Rom. V, 612.

23

inte si in asteptarea celorlalti ii petrecea timpul la

vanatoare si in plimbari (1).

Indata dupa sosirea-i, el primeste din partea unei

deputatiuni a clerului i boierilor din Tara Romaneascg,
formata din mitropolitul Grigorie, episcopul Buzaului,
Cozma, arhimandritul Chesarie, viitor episcop al Ramnicului i boierii Nicolae Dudescu, Mihai Cantacuzino,

Pana Filipescu, Pantazi Campineanu, Grigorie Baleanu, Dumitrache logofatul, 5tefan Topliceanu si Ionita Balaceanu, o scrisoare de felicitare, prin care i
se atrage totdeodata atentia asupra primejdiilor la
cari ar fi expusi, daca tara ar ramane mai departe
In stapanirea Turcilor (2). Dupa indemnul lui Orlov
ei adreseaza asemenea scrisori i lui Thugut si Zegelin (2). Noi suntem insarcinati, Excelenta, spuneau
In cea adresata lui Thugut, din partea tarii intregi,
de a va heretisi pentru fericita sosire si a va ruga sa
intrebuintati toata puterea voastra, spre a ne pstra
vechile noastre drepturi impotriva Mar' IccIrii vrajma.2i-

lor credintii. Prinfipatele moldo-romne au stlut totdeauna slobode supt Domnii lo;- mnteni, uniti cu
Ungaria i cu Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta impotriva deselor opintiri ce faceau Turcii pentru a-i supune. In cele de

pe urma nevoia a silit pe parintii nostri a se precia

supt mari condifii, folositoare si insemnate, pe cari

intdi au inceput a le restrnge, stricand cu lo

chipul ostirea tarli si prin impunerea unc nenumcit
yate multimi ele delri nona' (4). Intr'o a doua scrisoare
Stolnicul Dumitrache, p. 408.
Genealogia Cantacuzinilor de Banul Mihai Cantacuzino

publicatA si adnotatd de N. Iorga, p. 485-87.

Stolnicul Dumitrache p. 408; Genealogia, 485.
Genealogia, 487-88. Scrisoarea trebue sa aibd aceiasi data
c a si aceia adresata lui Zegelin [24 Iulie 1772] care cuprinde
numai cdteva complimente generale [Ibid. 490-1].

24

catre Thugut isi exprimau convingerea cd imprejurarile de atunci erau foarte favorabile pentru a cere din
nou vechile noastre drepturi i a ne pune intr'o stare
de neatarnare, catre care tind toti aceia ce au apucat
a-i gusta data dulceata (').
La 6 August 1672 deputatii adreseazd lui Orlov o
noua scrisoare, in care dupd ce amintesc c invoelilecu cari strmosii lor s'au inchinat odinioard Portei act
fost nesocotite treptat, si tara gemand nu cuteza nici
sa cracneascd spre a-si cere vechile sale drepturi,
adaogd c au primit cu bucurie fagaduiala Impdratesei de a scutur jugul care-i apasd, i s'au purtat
catre dusmani, ca unii cari aveau sd trdiasca supt ne-

mijlocita stdpanire a Imparatiei Rusesti. Iar daca

vre-o pricina necunoscuta noud ne opreste a gusta fericirea acestei dorite si nemijlocite supuneri la preaputernica Impdratie a Rosiel, si daca mai este iertat
apasdtorilor nostri de mai 'nainte a ridica glasul pentru a mai cere ceva dela noi, atunci noi, ca dintr'un

singur glas al tuturor, va aratdm desnadejdea de a

mai tri in patria noastra, numai gandindu-ne la tira.neasca lor stdpanire. La aceasta dar cerem hotrirea
inaltei dumitale intelepciuni de a economisi adeca acele
cate ne privesc, spre a rameinea slobozi, sa ni sa deti
milostivirea si privileghiul de a dobtindk dela Malta
dreptate a Imparilliei Rusesti, Donut de aceia,si credingi cu noi, si sa fim asigurati supt ocrotirea celor
mari trei autocrati : al Rusiei, al Austriei si al Prusiei, multumindu-ne a da ceea ce se va gasi cu dreptate, ca un semn al recunostintii noastre. . i, pentrzr
(i) Genealogia 488-90. In raportul dela 16 Aug. Thugut
spune cd deputatia boierilor von seite des ganzen Landes um
die Stipulirung seiner Freyheit und Unabhdngigkeit von der
Pforte bey dem gegenwartIgen Congres anzuhalten beordert
ware". Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria
Romnilor, VII, 93.

25

ca sei riinuind Poarta Otomaniceasai !dril nici un cuvant, neavnd a mai gd si cuaba ca' i se face hotitritrr
pagubli, noi primim a-i da suma din vechime. Asemenea si pentru ca s nu mai creaz1 cA mai are nici
cea mai mic umbr de putere in tarl si pentru ca._

s i se ridice orce cuvant de a mai serie trii, sal"

mcar de a mai cAlc turc pe pmant romnesc, s
aib s primeasa acesti bani dela solii ocrotitorilor
nostrii la Consta ntinopole" (').

Pentru a art mai amnuntit drepturile lor si capitulatiunile pe cari ele se intemeiau, deputatii redac-

teaz atunci si prezint lui Orlov la 30 August (2)

1772, probabil in urma cererei lui, urmAtoarele acte :I. Supunerea Trii Romanesti la Turc [sub Mircea].
A doua supunere sau inchinare [sub Laiot].
Firmanele cari intresc privileghiurile Trii.
StricAciunea privileghiurilor si ruinarea Trii Romlinesti.

Despre zahereaua de toamn si de primvar (3).

In aceste acte se afl pentru primaoar expuse conditiunile Cu cari se fcuser cele 2 inchinri din timpult
lui Mircea si Laiot, a cAror amintire fusese conservat de traditie (4).
(1) Genealogia, 492-95.
(9 Stil nou, de oarece Orlov pArdseste congresul la 24 Aug_
st. v. [Stolnicul Dumitrachi, p. 409].
Genealogia, p. 495-508.

Traditia Inchindrii sub Mircea e mai noul si o afldrnintaia datd in Istoriile Domnilor TArii Romhnesti, scrise de
Radu Popescu si atribuite lui Constantin cdpitanul Filipescu,
ed. Iorga p. 13. Deci, dupd ce au fdcut Mircea Vodd acesteizbnde, vdzand obrdznicia Turcilor, S'itll impdcat cu ei si le-au

fost ddnd plocon, pentru ca sd se odihneascd tara cu pace"Traditia cea mai veche erh cd tara fusese inclinatd sub Laiot_
Istoria Tdrii Romanesti [Cronica cantacuzineascd, atribuitd Ludescului] ed. Ioanid p. 4; Istoriile p. 25.

26

Pldzmuirea lor este acum pe deplin doveditg

Imputernicitul
rus n'a facut insS uz de ele, de carece
,
peste cateva zile [5 Sept. st. n.] congresul s'a imprgstiat (2). Neputandu-se ajunge la o intelegere asupra
punctului privitor la libertatea Tatarilor, chestiunea
Principatelor nici nu fusese adusa in discutie.
Pe cat de binecunoscute sunt demersurile deputaliunii din Tara Romaneascg pe langa delegatii con9.-,resului pentru a obtine autonomia, domnul pgmantean i micsorarea haraciului, pe atat de nelamurita
-este actiunea boerilor si clerului din Moldova. CA si
din partea lor s'au facut interventiuni in acelas sens,
-este, prin insgsi firea lucrurilor, in afarg de once
indoiald. Pang la cunoasterea rapoartelor delegatilor
rusi
izvorul de cApetenie care va lAmuri definitiv
chestiunea
trebue sA ne multumim deocamdatA cu
urmAtoarele stiri care confirmg in mod netAgAduit
aceastA participare. In scrisoarea Muntenilor cAtre Thu-

gut, amintitg mai sus, se vorbeste despre drepturile aananduror tArilor : Principatele moldo-romane au stAtut
totdeauna slobode supt domnia lor pgmanteang. Dintr'un raport adresat de Zegelin la 13 August lui Frederic II, aflAm cd pe langg deputatia munteang i se
prezentase si una moldoveang spre a-I ruga sA stgrue
la incheierea plcii, pentru imbungtatirea soartei lor (3).
(I) N. Iorga, Geneologia Cantacuzinilor p. 68 n. 3. Istoriile
Domnilor Tdrii Romanesti ed. Iorga p. 25, n. z; Acelasi : Gcschichte des rumdnischen Volkes, im Rahmen semer Staatsbil-clungen, II, 76-77.
(3) Stolnicul Dumitrache, 409.

(3) brigens haben sich auch die Landstdnde der Moldau

Wallachey... bey mir adressiret und um Eurer Kaniglichen
Majestdt Vorwort bey dem Friedenschluss gehethen, damit ihr
Schicksall bey solcher Gelegenheit ertrdglich werden mdge"
N. Iorga, Acte i Fragmente, II, 68. Dacd o asemnnea interventie nu s'a fdcut si pe Idngd Thugut, care In rapoartele sale
asupra congresului vorbeste numai de Munteni, lucrul este ex-

27

Aceastg mgrturie despre actiunea Moldovenilor, algturi de Munteni, pe langg delegatii congresului dela
Focani, este, pentru chestiunea noastrg, de mare importantg. Ce poate fi in adevgr mai natural cleat sg
admitem cg atunci cand boerii munteni plazmuiau vechile lor capitulatiuni cu Poarta, Moldovenii, cari lu-

crau algturi de ei, prin aceleasi mijloace i pentru

atingerea aceluia scop, s fi fgcut, in ceea ce-i privete, acela lucru? Ceeace unii cdutau sg dovedeascl

prin invoiala" lui Mircea i tractatele" lui Laiot

Basarab, ceilalti sustineau prin hatiserifurile date lui

Bogdan i Vasile Lupu. Presupunerea cl Tractaturile" au fost alcgtuite cu aceastg ocaziune ne apare
astfel foarte indreptAtitg. Exist insg o dovadd decisivg cg ele au fost scrise inainte de 1774, ceeace dg
acestei ipotese valoarea unui adevar istoric.
Tractatul dela Kuciuc Kainargi, incheiat la 21/io
Iulie 1774, contine in articolul XVI, privitor la Principate, o dispositiune rgmasg pang acum neinteleasg.
Prin alineatul 8 al acestui articol se prevede O.
clupg trecerea termenului de scutire, plata haraciului

se va face la fiecare 2 ani, prin deputati trimisi la

Constantinopol i cg once alte dgri, impuse de demriitarii turci peste haraciu, se vor suprima, Principatele avand a se bucura in viitor de aceleasi privilegiuri de cari s'au bucurat in limpid domniei Sultanului de fericitti amintire Mahomed IV, prea Mbitul
iatii al. Maiestatei sale Sultanuluia (9.
-plicabil : ni te Indelungate certe de granita, cari durasera tot
secolul al XVIII, fiind curmate data cu isbucnirea razboiului
printr'o ocupatie brutal, Indreptateau boerimea moldoveana

sa vada In Austriaci pe durianii lor.

(9 Ma concedere, che godano quegli stessi vantaggi, de'
.quali hanno goduto Bel tempo del Regno del degno di memoria
SultanoMehmet IV,l'amatissimo Genitore di SuaSultaneaMaest...
Tractatul a fost redactat In limbile italiana, ruseasca s.i tur-

ceascl. 0 copie a textului italian s'a tiparit Intr'o scriere con-

28

In redactiunea acestui alineat s'a strecurat o evidentd eroare : Tani Sultanului Abdulhamid I, care
domned in momentul cand se incheie pacea, n'a fost
Mahomed IV (1649-1687), care 'i er mo, ci Ahmed
III [1703-1730] (1). Pentru a se inlAtur aceastd confuziune, In traducerea francezd, autorizatd de Rusi, s'a
ldsat la o parte numele Sultanului, spundndu-se numai
cd Principatele urmau sd se bucure de aceleai avantagii, pe cari le avuseserd in limpet domniei clefunctului Sultan" (2). Intelesul acesta nu se poate admite;
interpretarea pe ldngd cd este arbitrard e neverosimild, de oarece e neIndoelnic cd, ceea ce se urmdrise prin introducerea acestei clauze, er tocmai o uprare a sarcinilor i o imbundtdtire a situatiei, pe care
Principatele o avuseserd sub Mustafa III 11757-17731.
fratele i predecesorul lui Abdulhamid. In tractat se
vorbeste de privilegiile din timpul lui Mahomet IV,
fatal Sultanului domnitor. Se intelege cd daca fusese
timporand, neaccesibild la noi, Storia dell'Anno 1772, de uncle

a fost apoi reprodusd, Impreund cu o traducere francezd,.

autorizata de Rusi, in vol. II al rdspAnditei colectiuni a lui
G. Fred. de Martens: Recueil de Traits, p. 286-32o. (ed. II
din 1817]. Traducerea francezd a fost publicatd si de d. D. A.
Sturza si C. Colescu-Vartie In Acte si Documente relative la
Istoria Renascerei RomAniei, I, p. 133. La Martens s'au strecurat 2 erori : cifra 2 s'a inlocuit cu 5 [ogni 5 anni in loe de
ogni 2 anni] si s'a lAsat pe din afard numele Sultanului Mehmet. Cf. Raicevich, Osservazioni storiche naturali e politicheintorno la Valachia e Moldavia, Napoli 1788, p. 267. In trad_
germand la Sulzer op. cit. V, 681-72, iar In frantuzeste, din
englezeste, la Wilkinson, Tableau historique, gographique et
politique de la Moldavie et de la Valachie, 1821, p. 200.
(') Hammer, Geschichte des osmanischen Reiches, ed. 2, 1836,
IV, 650 i Geschlechtstafeln und Folgen von Herrschern und

Grossbeamten, dela finele volumului p. 689-9o.

(2) Martens II, 304; D. A. Sturdza si C. Colescu-Vartic, I..
132. Interpretarea aceasta a fost admisd si de d. A. D. Xenopol, Istoria Romanilor, V, 193-4.

29

vorba de tatal lui Abdulhamid, atunci in loc de Ahmed III s'a trecut din gresala Mahomed IV- Dac
insa din potriva intentiunea celor ce negociasera trac-

tatul era ca Principatele sa revina in adevar la situatiunea pe care o avusesera in timpul lui Mahomet IV, atunci cuvintele l'amatissimo genitore", cari
arata filiatiunea, sunt o scapare de condeiu in loc de
l'amatissimo avo".
Unde este gresala, de altfel explicabill prin repeziciunea extraordinara cu care s'a negociat si redactat
tractatul (1), se poate stabili cu usurinta.
Feldmaresalul Rumiantov, dupa ale carui instructiuni

se condusese negociatorul rus printul Repnin, anuntand Mitropolitului, la 28 Iulie, incheierea pacii si
dispozitiunile privitoare la Principate, ii scrie ca s'a
hotArit ca tara sA aiba voe sA se foloseasca cu toate
acele odihne cu cari s'au folosit in vremile 'impel' ratului

Sultan Mehmet" (2). Boerii, atat cei din Tara Romaneasca,. cat si cei din Moldova, referindu-se in petitiuni ulterioare, la aceast dispozitiune a tractatului,

vorbesc in totdeauna de privilegiile din timpul lui

Mahomed IV (3). Tot astfel se intelege lucrul si la
Constantinopol. In hatiseriful dela 4 Noemvrie 1774,
prin care se confirma Moldovenilor, indata dupa numirea lui Grigore Ghica, privilegiile de mai inainte.
Sultanul spune el" dupa cum in vremea impiirttlici
celui ce kicueste in rai prea skivit strilmou meu Sullaniil Mehmet han [asupra caruia sa fie varsate repejunele ertarii], asa si acum se va pune cautare si silintl de-apururea la pronomiile si odihna voastra din
(9 Hammer, IV, 657-59.
(2) V. A. Ureche, Documente dintre 1769-1800, In An. Ac.
Rom. ser. 2, Vol. X, 273-5. Scrisoarea mai fusese publicatA
data, cu unele grepli; qi In Arhiva RomaneascA, I, 239.
VI, 4.20, 422, 453-55; Genealogia, 537.
3)

30

partea imparatiei mele si de catre marii mei viziri,

cum si de catre inteleptii mei epitropi" (1).
Este prin urmare bine stabilit ca prin tractatul de
la Kuciuc Kainargi s'a hotarit, si, cu toata gresala_
strecurata in redactiune, tot astfel s'a si inteles in urma,
ca in privinta Principatelor sa se revie la privilegiilepe cari ele le avusesera pe vremea Sultanului Mahomed IV [1649 1687]. Dar pentru ca Rusii s starue
a se prevedea in tractat clauza aceasta in favoarea_
tarilor romane, a trebuit, fireste, sa fi fost solicitati,
dandu-li-se in acelasi timp si unele informatiuni asupra

starii de lucruri de atunci. De cine ? In actele prezentate de Munteni la Congresul din Focsani nu se
face nicaeri mentiune despre Mahomet IV, sau cel puin despre relatiunile tarii cu Poarta pe timpul lui_
Ceva mai mult. Numai dupa incheerea pacii, si irt
urma instiintarii verbale a lui Rumiantov despre inserarea acestei clauze, Mitropolitul si boierii ii comu-

nica cari fusesera pe acea vreme situatiunea si privilegiile Tarii Romanesti (2). Asa stand lucrul, nu e
de loc probabil ca o asemenea cerere sa fi pornit dela
ei, caci altfel n'ar fi lipsit sa o arate atunci cand prezintasera privilegiile lor, si nu era nevoe s o repete
dup incheierea pa* si inca in mod vdit ca o informatie comunicata. pentru prima oara. Raman deci
Moldovenii si banuiala se transforma in convingeredaca reamintim ca. Tractaturile" sunt singura scriere
in toata literatura noastra istorica, in care e vorba de un
hatiserif dat de Mahomed IV, prin care s'ar fi recon firmat
privilegiile acordate la inchinare, cu esceptia pescheqului:

transformat in haraciu f i urcat la zo.000 de galbeni.

Enigmatica dispozitiune din tractatul dela Kuciuc
Kainargi se explica: ea fusese stipulata in urma inUricariul, VI, 445.
Genealogia, 537.

3T

terventiunei Moldovenilor si Tractaturile" i-au servit

de justificare. Scrierea aceasta a trebuit prin urmare
fie alcatuita inainte de 1774. Pe temeiul celor aratate mai sus cred ca pot afirm cu toata siguranta ca.
in timpul congresului dela Focsani. Claud contele Orlov, in vederea propunerii pe care avea s'o faca
privire la independenta Principatelor, a cerut celor
cloud deputatiuni sa-i arate cari erau vechile lor privilegii, Muntenii au redactat actele, cari cuprindeau
conditiunile, reconstituite atunci pentru intaiasi data,
ale celor 2 inchindri, din timpul lui Mircea i Laiot, iar
Moldovenii au alcatuit, pe temeiul lui Cantemir i In vederea nAzuintelor lor, scrierea, atribuita la inceput pentru.
mai multa temeinicie lui Nicoiae Costin, iar mai tarzitt

intitulata Tractaturile vechi ale Moldovei cu Poarta_

Otomaniceasca". Urmatorul fapt vine sa intareasca.
mai mult adevarul acestei conclusiuni : Comparand
deile din Tractaturi cu cele exprimate de Moldoveni
dupa incheerea pAcii, gasim intre ele o deplina consonanta. In arzul dela 30 August 1774, trimis Portii
prin spAtarul loan Cuza si postelnicul Ienachi Chirica

ei se roaga ca aratand catre dnii prea malta Imparape nemArginita ei mill cu Indestulare, sa le dei
clesavarsit inalta ascultare la plecatele noastre cereri,
cari au sa le arate prin osbit plecatii carte C14 pecefile tuturor intaritcl, in care si cuprind cele vechi ale

noastre pronomii. Si de vreme ce stangirea memlechetului nostru si neoranduiala la fiestecare trebi, curge:

ca din cea dintaiu si aleasa pricina, pentru ca intrk

la domnia pamantului acestuia strainii i neispititi la_
chiverniseala acelor pamantcsti a noastre trebi i pricini, nc si cele adese azluri [schimtrari a Domnilorl
si cele unile peste altele adesa mucareruri ale Domnilor nostri. Iar cel mai ales temei a asezeirii cei vecht
(9 Uricariul, VI, 427, 429. Stolnicul Dumitrache, 460.

32

a noastre aftonomii, fiina' ca DOMilli nogrii sa se aleaga'

_pan la sfdrfitul yield de la pa'nuinteni ,si sei nu se

schimbe adesea, nici intr'altfel set' se supere i. acest fe!

-de ruggciuni ale noastre totdeauna cu nemgrginitg

blandee sg ascult, acum cu cucernicie ne ruggm, ca
cel mai dinainte Domn al nostru Imirlet Zadea, Griborie
Alexandru Ghica s se org.nduiascg. Domn la
oclomnia pgmantului nostru" (').

Intre pronomiile cele vechi" de care se face men-tiune, trimise prin osgbitg carte cu pecetile tuturor
intgrite" fig-urau in primul rftnd dreptul Orii de a'si
alege Domn, care sl rg.mge in scaun pang la sfarsitul
vietei sale si stabilirea haraciului, ca in vremea lui
Mahomet IV, adic tocmai acele privilegii, pentru a cg-

tor indreptgtire si documentare fuseserg scrise Tractaturile (2). Ghica a fost in adevAr numit, se intelege
ck" nu pe baza pronomiilor" ci numai prin stgruinta
Rusilor. Punctul privitor la micsorarea haraciului, de
si prevgzut in tractatul de pace, n'a fost insg adus la
indeplinire. Cftnd Poarta a cerut boerilor sg-i dovecleascg la ce sumg se urcau dgrile lor pe timpul lui
Mahomed IV, ei n'au putut s'o facg. Hatiseriful nu se

pgstrase, fiind, dupg Cantemir, ars de Sobieski in

1686. In Condicele de cheltueli nu se ggse nimic, de
oarece agentii dela Constantinopol inaintau socotelile
-de banii dati Turcilor, Domnilor si nu Visteriei, iar cu
chimbarea prea deasg a acestora ele se pierduserg.
Pentru Tara Romaneascg cele mai vechi socoteli erau
de abia din anii 1766-67 (3). In sfarsit nici in istoriile
turcesti, nici in cele crestine nu se fAce vre-o men-tiune. In astfel de imprejurgri singura sperant a boerilor, exprimat si de autorul Tractaturilor, ell cg ha(9 Ibid. VI, 419-422.
Uricariul, VI, 422.
Bauer, 340 cf. 255.

33

tierifurile cu vechile lor privilegii trebuiau sA se fi

pAstrat in arhivele Portei (1). Rezultatul acesta constitue o noug confirmare a concluziunilor la cari am
ajuns cu privire la tirile pe baza cArora fusese alctuitN. scrierea atribuita lui Nicolae Costin.
IV.

In prelucrarea" din manuscriptul vornicului Alecu

Beldiman, textul primitiv al Tractaturilor a. fost modernizat, amplificat i intregit. Autorul prelucrarei a
inlocuit, dupA cum am vAzut, unele cuvinte vechi prin
altele mai noi i a refAcut povestirea, dandu-i o forma

mai dezvoltatA. Intregirea, care cuprinde greseli tot

aa de mari ca i acelea de care este plina intreaga
scriere, privete incAlcarile, in numAr de trei, pe cari
le-a suferit tractatul" lui Bogdan, in cursul secolului al XVIII:
1. Sub Mihai Racovit, TAtarii din Bugeac, cari erau
strftmtorati in locurile lor, au cerut dela Domn in 1716,

o bucatA de pamant, de 32 ceasuri lungul i 2 latul,

pe care el stiind a. i ffir voia sa, tot vor lua-o, le-a
acordat-o. Poarta nu numai c6. nu Es'a impotrivit la
aceastA cerere, ba a g6sit'o chiar indreptAtit, spre marea pagubA a Principatului (2).
Engel, Geschischte der Moldau und Wallachey, II, 39,
dupa memodul primit von einen sachkundigen Manne, der
kein Walachischer Eingebohrner ist": Le maggiori speranze
de buoni Valachi e Moldavi tutti si appoggiavano sopra l'articolo, dove la Porta si obliga di far loro godere i vantaggi e
privilegi, che avevano sotto il regno di Sultan Mahomet IV,
ma il bello e che nulla avevano da produrre ne dai loro resistri, ne da storie Turche o Christiane, e pretendevano, che
i Turchi li rivangassero ne loro archivi".
In realitate faptul s'a petrecut cu totul altfel: Pe timpul
rAsboiului dintre Rusi si Turd [Ipt], locuitorii moldoveni din
s

34

A doua incalcare, savarsita la 1725, in domnia

Nicolae Mavrocordat, a fost transformarea cetatii Ho

tinului cu tinutul sau in rala, prin care s'a dat tareii

cea mai vatarnatoare lovitura, clerul i boerii fiind
lipsiti de mosiile lor din acea parte, norodul calcat
prin necontenita trecere a ostilor i prin jafurile garnizoanei, iar cheltuelile peste masura sporite.
La aceste rautati i asupreli s'au mai adaogat apol
schimbarile cele adesea i fara de vreme a Domnilor, una din pricinile cele mai mari, cari aducea tara
in ticalosie"
In manuscriptul lui Beldiman aceasta prelucrare
pastrat, dupa cum am vazut, la o taita cu mai multe
scrieri privitoare la evenimentele din anii 1821-22:
Apropierea nu este intamplatoare. Rascoala greceasca
cu deosebire sprijinirea ei pe fata de catre Mihai
vecindtatea Bugeagului fugiserd. Doud neamuri tatdresti din
apropiere, neavand pamant indeajuns, intervin pe langd Hanub
Devlet Gherei, ca sd starue la Poartd sa li se de lor locul rdmas pustiu, sub cuvant ca ar fi ImparAtesc. In acelas timp vornicul Lupu Costachi, care crA lnchis la Varna, impreuna
Antohie Jora hatmanul si Macsut postelnicul, din porunca Vizirului, fagddueste Hanului mai multe sate pe Prut, dintre cari
unele streinc, dacd va mijloci sd i se dea drumul. Astfel au
pus TAtarii stapinire pe acea Intindere de loc, lungd de 32 deceasuri si latd de doud, pe care apoi Poarta le-a confirmeo.
cu conditie
plateasca zeciuiald. Mihai Racovitd a intervenit
la Constantinopol [1719], ca sd-i scoata de acolo si sd se resta-

bileascd vechiul hotar al lui Hall pasa. Cercetarea care s'a

oranduit a dovedit ca pdmantul acela apartinea In adevAr Moldovei, dar dupd rugAciunea TAtarilor li s'a lAsat si mai departesd-1 stapaneasza, platind Domnului zeciuiald din roada Omantului i cate un ort de casd pe an si de stogul de fan un ort
si de pe.oi si de pe alte bucatc aldm." In anii urmdtori Tatarii

s'au intins Insd si mai departe, din care causl Grigore Ghica
[pe la 1729] se plnge din non Portii, izbutind a obtine un hatiserif prin care se reda tarii pAmantul uzurpat in urmd. [Letop. II, 136, 344, 359; III, 138-9, 1661.
(i) Letop. Ili.

35

Sutu a fost pentru boerimea moldoveanA un prilej

favorabil pentru a cere Portii InlAturarea Grecilor
ddmnia pAmanteanA. Chestiunea tractatelor de odinioarl si privilegiilor, pe cari ele le consfinteau, apare cu aceastA ocazie din nou la luminA. Dintre
multele arzmagzaruri adresate Portii dupA fuga lui
Mihai .Sutu [29 Martie 1821] Si pana la numirea lui
IonitA Sturza [29 Iunie 1822], se cunosc pAnN. acum
numai douA, si in fiecare cererile exprimate se intemeiazA pe vechile privilegii ale tArii.

In arzul trimis la 28 Sept. prin vornicul Teodor

Bals, boerii refugiad la CernAuti, dupA ce aratA nedreptAtile, pe carii le-a suferit tara dela Fanarioti, se
roagd a fi scApati de stApanirea lor, cerand sA se milostiveascA cAtre noi prea puternica noastrk ImpArAtie,
prin asezAmantul sfftntului sAu infrumusetat Hatiserif,
dupd cel dintdi s./Chi/ asezdnuint, ca sA aibA tara ob1A-

duirea intrd sinesi prin pAmanteni, pAzind numirea

domnii si cele dintru nceputftrivilegiuri, cari s'au revArsat tArii pftnA acuma (1).
(1) Pubficat pentru prima oard in Foaia pentru iniml, minte
si literaturd, din 184o No. 41, de unde a fost apoi reprodus In
Uricar VI, 123 si fAr partea dela Inceput In Letopisete,
465-67. Un alt arzmagzar fusese fdcut In Iulie [Scrisoarea lui
Bucsdnescu cdtre Mitropolitul Veniamin Costache, In Constantin
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei si Sucevei, 1631. Acela

despre cari vorbesc boerii intr'o scrisoare din Februarie 1822

c'Itre consulul rusesc, a fost, probabil, trimis prin NoemvrieDecemvrie 182E, dupd ce refugiatii au vdzut cd cel expediat
prin Bals n'a ajuns la PoartA Dup1 rezumatul pe care-I dau,
pare sA fi fost foarte interesant : Ci mai ales In Magzarul am spus

expres epocile tratatelor l'ata cu Protectoarea prin patru Hatiserife edate, multumindu-ne cu acele prerogative. Numai o
singurd cerire am addogit adicd.: eliberarea noastrA de jugul
fanariot si sd ni se dea guvernarea tArei, ca din vechime, ada.
ceba exemfiht efioca sufiunerei fdrii la anal 1529, a capitulaca Domnitorii sA fie Moldoveni, aducAnd exemple
tratatul dela Kaenargi la capitul 16 si 8 a acelui cap, In care

36

Dupd sosirea lui Bals la Iasi, boerii rdmasi in tard,

apartinand in majoritate stdrei "a doua, afland despre
arzul refugiatilor, fac si ei unul, arzul ciocoilor, cum
il numeau cei dintai, in care se vorbeste despre privilegiile tdrii si cdlcarea lor de cdtre Domnii fanarioti, intr'un chip care reaminteste adaosul din prelucrare : Milostiveste-te prea puternicule mare impArate
ascultd glasurile nevinovatului norod si hdrdzeste noud

prin inalt vrednic de inchindciuni alt Hatiserif pronomiile obiceiurilor ce din vechi au avut norodul Moldaviei, care din vreme In vremc ,s'au tierdut mat de
tot fiinta lor din intrebuintarile cele rele a Domnilor
greci, ce au fost ortinduiti obla-duitori panuintului" (I).
Pentru ca boerii sd fi putut vorbi Portei in 1821 in
mod asa de ldmurit, de hatiseriful dintdiu" de privilegiurile dintru inceput" ori de pronomiile obiceiurilor
ce din vechi au avut norodul Moldovei" au trebuit de

sigur sA le fi cunoscut si singura scriere in care se

aflau er Tractaturile", a cdror prefacere si intregire
isi gdseste, ca si conservarea lor la un loe cu alte
scrieri privitoare la intampldrile din anii 1821 22,
indreptd.tirea.

Cu cativa ani mai inainte ca scrierea pe care am

analisat'o sd fi fost datd la lumind, un publicist fran-

cez, Felix Colson, care era in stranse legdturi cu

Campineanu (2) si tinerii romani dela Paris (3), din Inexpres Protectoarea Rosie au dispus ca sl fie Domnitor din
pamanteni, dui:4 cunt pe timpul lui Mohamed IV, sl fie si dragomanii din pdmanteni" [Erbiceanu, 203].
(,) Publicat Intdiu de Erbiceanu, op. cit. 215 Si mai In urma
de V. A. Ureche, In Documinte relative la anii 1800-1831 In
An. Ac. Rom. s. 2, vol. X, 306.
V. articolul lui St. Perieteanu-BuzAti, publicat In ziarul
Traian 1869, 151.--152, asupra .aruia mi-a atras atentia prietenul meu G. Bogdan-Duia.

Feliz Colson, Coup d'oeil rapide sur Ptat des populations chrtiennes dela Turquie d'Europe. Paris, 1839. Plu-

37

demnul cArora publicase in cursul anilor 1838-1839

mai multe scrieri asupra Principatelor, a tipArit in
jurnalul Le National [Noemvrie 1839] un tractat, necunoscut pan atunci, al lui Bogdan cu Turcii. Din Le
National a fost apoi reprodus de Courrier francais In
numArul dela 22 Noemvrie 1839 Si de aci de Gazeta
de Transilvania (1).

Cuprinsul acestui tractat, deosebit de acela din

scrierea alcAtuitl in 1772, este urmgtorul :
Tractat incheiat intre Soliman, impgratul Otomanilor si intre Bogdan, Printul domnitor al Moldoviei,
la anul 1513,
Impgratul cunoaste cl Moldova s'a infAtosat cu
a sa bunA primire si fArA vreo impotrivire prin flgAduinta supunerii care imperiul otoman.

Natia moldoveara se va bucurA ca si din vechime de ale ei slohozenii fArl vre-o supgrare si Pa'rA
sA poatA Poarta OtomanA sA i aducA vre-o piedicA ;
pravilele, obiceiurile, drepturile si prerogativele acestui
plmant vor fi pentru totdeauna nevAtAmate.
Domnitorii slobod vor intrebuinta stApAnirea
lor in acest pgmant ca si mai inainte, fArA ca Poarta
OtomanA sA se poatA amestecA cu vreun chip, deadreptul sau lAturalnic.
Poarta OtomanA asemenea nu se va amestecd
nici la un fel de pricinA sau gAlceavA particularA, ci
Domnitorul cu senatul sAu vor luA parte la asemenea,
fArA ca Malta PoartA sA poatA, lAturalnic sau deadrep-

tul, la once prilej a face vreo oprire.

Moldova va pAzi hotarele sale neatinse si intru
toatA nestrAmutarea lor.
Religia otomanA este opritA in toatA Moldova.
sieurs chrtiens tributaires de la Turquie d'Europe, qui se trouvent a Paris... m'ont engag a jeter un coup d'oeil rapide sur
leur position" p. 3.
(1) No. 5 din 28 Ianuarie 1840.

38

VII. Niel un mahometan nu va tine In Moldova,

ca proprietar, nici pamant, nici casa, nici dugheang,

nici nu va lacul In tar supt cuvant de comert,

cat pe o vreme prescrisa de Domnitor.
VII. Comertul Moldaviei va fi slobod pentru toate
natiile negutatoare, insa Turcii vor avea protimisire
mai mult decat oricare natie pentru a cumpar pro-

ducte din targ, pe cari le vor negotia eu bunt tocmeala la Galati, Ismail si Chilia, far sa. poata a sa
Inainta mai departe inlauntrul rii, fr inadins voia
Domnitorului.

1X. Titlul de neatarnata se va pazi catra Moldova,

carele i sa va Insemna si In toate scrisorile ce Poarta
otomana ar trimite Domnitorului.
Turcii, pe cari ii va trimite Poarta cu scrisori
catre Domnitorul nu vor trece Dunarea, ci vor sta de
cealalta parte a raului si vor da depesele lor la parcalabul de Galati, pentru ca el sa le trimit la curierii
trimisi de catre Poarta Otornana.
Domnitorii natiei moldovene se vor alege de
catre staturile tarii si se vor cunoaste de catre Poarta,
fr sa poata ea a se amestec la alegere, sau sa povatueasca, sau s aduca cea mai mica greutate ori impotrivire.

Tara va fi aparata de catre Turcia in toate

intamplarile, cand natia moldoveana ii va cere sprijinire i apgrare.

Pentru toate aceste folosuri nu va da tara

Portii Otomane alta decat un prezent de 4000 galbeni anual" (1).

Asupra provenientei acestui tractat, aparut intr'o

vreme and Romanii protestau pe baza vechilor capitulatii, cari le garantau autonomia, impotriva aplicarii
(9 Reprodus din Gazeta de Transilvania, cele 2 ziare franceze, Le National i Courrier franais,neaflAndu-se In bibliotecile noastre.

39

In Principate, a conventiilor comerciale incheiate de

PoartA cu celelalte puteri (1), Colson nu da nici o lamurire, afirmand numai cA el nu er cunoscut deal
cabinetelor dela Petersburg si Constantinopol (2).
El insusi nu-1 aflase cleat in ultimul moment, de

ioarece pe timpul cand scria cele 2 lucrAri asupra

Principatelor, apArute la Paris in cursul aceluias an (3),

nu ave asupra inchinArii Moldovei, pe care o pune

in 1513 (4),

alte stiri cleat acelea din Cantemir, de

unde reproduce si explicatia perderii tractatului. Les

-originaux des traits moldaves avec la Turquie ont
t bruls. Le pays n'en a plus ; on pourrait en trou-ver les textes dans les archives de la sublime Porte (a).

Sursa de unde luase Colson trattatul lui Bogdan o

aratA, cAtiva ani mai tarziu (1845), KogAlniceanu intr'o
notitA Tractatul incheiat la 1512 intre Poarta Otomaul si Moldova, care in anii trecuti s'au publicat

(9 Felix Colson, Prcis des droits des Moldaves et des Valaques, fond sur le droit et sur les Traits. Paris, 1839, pag.
5-6. Tradusd si in romneste de d-I D. A. Sturdza, sub titlul;
Scurtd descriere a drepturilor Moldovenilor si a Muntenilor fun-

.date pe dreptul gintelor si pe trataturi. 1ai 1856. Fermanul

prin care se comunica lui Mihai Sturza tractatul comercial cu
Franta, In Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria RomaSupl. I, Vol. VI, publicate de D. A. Sturdza si C. Co_
lescu-Vartic, p. 626-8.

() In realitate actul nu er cunoscut, cel putin ca un document autentic. Cercetdrile fAcute spre a-i da de urmii in arhivele turcesti, de agentii Principatelor la Poart, din ordinul Con-

silierului de stat rus Mayros, fost inspector general al carantinelor In Principate, n'au dat nici un rezultat. Vezi articolul
reprodus din Ost-Deutsche Post, de I. F. Neigebauer In cartea Sa:

Dit staatlichen Verhdltnisse der Moldau und Walachei in geschichtlicher Zusammenstellung der auf das afentliche Recht
beztiglichen VertrAge. Breslau, 1856, p. 24.

(9 Prcis etc. si De l'tat prsent et de l'avenir des principauts de Moldavie et de Valachie. Paris, 1839.
(4) Prcis, p. 12.
() De l'tat prsent etc. 328.

40

In Courrier franais si in alte jurnaluri strdine precum

si in Gazeta de Transilvania, s'au scos din niste fragmente istorice... scrise de cdtre ambelanul Bals, ce
zice cd au luat copia acestui tractat din Archivele Varsaviei in vremea cand se afl pe lftngd Stanislav Poniatovski, cel de pe urmd rigd al Poloniei" ('). Scrierea
lui Bals ave urmdtorul titlu : Fragments de l'tat de

de la Moldavie depuis qu'elle a t demembre de

l'empire romain, jusque et coinpris la regne de Stephan

dernier prince indpendent de Moldavie" (2). Ea n'a

fost tipAritd nici odatd, si pang acum, dacd se mai
pdstreazd, manuscriptul n'a esit incd la lumind. Nu
cunoastem prin urmare nici timpul cAnd a fost alcdtuitd, nici izvoarele pe care se intemei, nici tendinta
urmAritd. Tot asa de putin ldmuriti suntem si asupra
autorului : imprejurdrile in cari ajunsese sambelanui
regelui Poniatovski, dacd faptul este adevdrat, ca i
intreaga lui viatd, ne sunt cu totul necunoscute (2).
Transmis in asemenea conditiuni, tractatul publicat
de Colson nu poate sd inspire o prea mare incredere
In autenticitatea lui. Pe de altd parte si povestea afldrii
In Arhivele din Varsovia se prezintd tot asa de suspectd. Arhivele acestea fuseserd cercetate mai inaiute
si au fost si de atunci incoace de o suind de scriitori

si in diferite randuri, ard ca sd se fi aflat vreodatk

cea mai micd urmd de existenta lui. Costache Negri
care avusese un rol insemnat in evenimentele de
pe la 1840-48, mArturise intr'o scrisoare adresatI
unui bucovinean la 15 Februarie 1872, cd izvorul de
unde Colson luase acest tratat, nu era binedovedit"(4).
Arhiva Romaneascd, ed. 2, II, 266 n.
Ibid. I, 78. n.
Se pare cd-I cherna F[ilip]. Vezi Steaos Dundrii din 9 Februarie 1856.
Gazeta Bucovinei, No. ioz din 23 Decemvrie 1883 [semnalat de Duical.

41

nand insg abstractie de imprejurgrile in cari s'a_

aflat si de felul cum s'a transmis, cuprinsul insusi al
tractatului ne oferg dovada luminoasg a neautenticitg.tii sale, de oarece se spune c a fost iocheiat intre
Solinzan si Bogdan, in anul 1513, and este stiut
Soliman ajunge Sultan [Sept 1520] peste trei ani
jumgtate dela moartea lui Bogdan [18 Aprilie 1517] si
Cu 7 ani mai tgrziu deck pretinsa clat a incheierii tractatului. Greseala aceasta se datoreste lui Cantemir (1),.

clupg spusele cgruia se si pusese mai inainte inchi-

narea atre Turci pe vremea lui Rares, si ea dovedeste c tractatul lui Colson este in realitate tot asa.
de putin autentic ca si acela fdurit in 1772 (e).
(9 Istoria Imperiului Otoman, I, 271-76.
(2) Pretinsa lui glare in arhivele din Varsovia a fost de sigur
inspirata de notita cu care Dionisie Fotino Insotise tractatele
Tarii Romanesti: Cuprinderea acestor documente am gasit'
trite carticica ce mi-a dat'o fericitul Intru memorie Alexandria
Vacarescu, carele o posed dela tatal sAu Banu Enache Vacarescu, carele si acesta le-au capatat cu mare cheltuiala de bani
dupa condicele Imparatesti, pre cand se afla la Constantinopole" [Istoria generala a Daciei, trad. Sion, III. 218 n.]. D-I
Iorga a aratat ca lendchita nu ave cunostinta de ele [Genealogia, 68 n. 3]. Notita o pusese Fotino numai ca sA le dea mai
multa aparenta de autenticitate. In Genealogia Cantacuzinilor,
care le-a pastrat In forma lor primitiva, ask cum fusesera alcatuite i prezintate Rusilor, nu numai ca nu se spune nimic
despre aflarea lor la Constantinopol, dar boerii nici nu le-au
prezintat macar ca cpii dupa acte originale. Toate acestea se
pot vede chiar si In firmanele ce se faceau si pana In cei de
pe urma ani" [Genealog. 499]. Nici in i8o6, cand fratii Tunusli
publica cronica lui Mihai Cantacuzino, nu se stia nimic asupra
originei Ior [Istoria Tarii Romanesti de fratii Tunusli, 66-74
nascocita abia In 1E48 de Fotino. Urmatoarele cuvinte ale lui
Kogalniceanu, dintr'un articol publicat In Steaoa Dunarii dirt
Februarie 1856, pot servi de indicatiune, pentru a Intelege cum
s'a nascut apoi
prin imitatie
povestea ca tractatul lui
Bogdan s'a aflat in arhivele din. Varsovia. Daca principatele
au dorit de a fi reprezentate la conferinte am trebvit sa aler-

42

Cnd i acesta a fost apoi cunoscut, din scrierea publicatA de KoggIniceanu [1845], pArerile a'supra lor
s'au ImpArtit.
Nicolae Istrati (1), Neigebauer (2) i ceeace este foarte
curios insusi KogAlniceanu (3) au considerat ca textul
gam la izvoare mai sigure, spre a gasl textul cel adevarat al
tractatului. Si care izvoare au putut fi mai sigure dupa arhiva
Turciei, dect arhivele Poloniei,Icira cea mai interesata atunce
.de a cunoa,ste legiiturile Moldaviei incheiate cu Inalta Poarta?".

Pentru a caracteriza atmosfera timpului In care a esit la lumina tractatul publicat de Colson, reproduc ad urmatorul pa-

sagiu dintr'o scrisoare pe care Antohi Sion o adreseaza la

Iulie 1840, lui Mihail Kogalniceanu, cu privire la un manuscript In care se afla Necrologul lui Stefan cel Mare:

Odata cu savarsirea Insdrcinarii pusa mie [de a copia in

1806 acel mss.] am prescris si pentru mine o copie de pe acel
manuscript, pe care l'am avut pana la 1831, cand dupa cunoscutele de atunci Imprejurari, radicandu-se toate hartiile din casa
inea, Intre care era i acesta, s'au perdut impreund cu alte interesante documenturi vechi ci noui, mire cari am avid ci copia
tdlrncicirij hati,serifului da t fdrii prin Telutul Logofittul, scris
.chiar de Miron Logofiltul fi iscdlit de chinsul. Pre care dupa
toatit stdruinta ce am Intrebuintat nu le-am putut afl, ramaind
nestearsa mahniciune pentru pierderea lor. Acum dui:A ivirea

Arhivei Romanesti nadajduesc ca vor reInvia asemen documente". Arh. Rom. I, p. zoi-103.
Dei Kogalniceanu n'a dat niel o importanta acestei Insem-nari, d-1 Sbiera, in niste note comunicate lui V. A. Ureche
publicate ca Addenda la srarsitul vol. I al operilor lui Miron
Costin, i-a atribuit traducerea hatiserifului dat lui Tautul [p.
169]. Tot asa d-1 Gadei In Cronicarii Moldoveni din sec. XVII,
pag. 178.
In articolul Trasuri din istoria Moldaviei sau testamentul
printului Miron
publicat In Foaia pentru Minte, inima si literatura, No. 49 din 8 Dec. 1847 [Nota dela p. 396].
Die staatlichen Verhaltnisse etc. p. 22-23. Anul 1513 e
pastrat lnlocuindu-se numai numele sultanului Soliman ca

Sam.

Steaoa Dunarii. 1856, p. 54. Se pare de altfel ca Kogalniceanu avea serioase Indoieli asupra autenticitatii amanduror
conventiilor. Rdspunzand unei Invinuiri p care i-o adusese

43

cel autentic al capitulatiei lui Bogdan pe cel publicat

-de Colson (9. Altii au admis dimpotrivg pe acela din
Tractaturi" fgrg sg. conteste autenticitatea celuilalt,
care s'ar fi incheiat numai mai tdrziu. Astfel Istrati,
revenind in o scriere apgrutg in 1856, asupra primei
sale pgreri, considerg acest tractat ca fiind incheiat
An 1529, intre Petru Rare i Soliman (2). PArerea
aceasta impIrtAsitg de cea mai mare parte dintre oamenii politici din acea vreme, ca fratii loan si Dumitru Brtianu(3), Vasile Boerescu (4), etc., a fost com-

bgtutg cu energie de Constantin Hurmuzachi.

Pornind dela faptul cg in acest tractat nu se vorbi
nimic de soimi i cai i Intemeindu-se pe asertiunea
din Tractaturi" cg hatiseriful lui Bogdan fusese reconfirmat fgrg nici o schimbare pe. vremea lui Rare
si cg tocmai sub Mahomed IV la 1643 s'a renuntat
la soimi i cai, ridiandu-se peschesul
transformat
Teodor Codrescu [Ziarul Zimbrul dela ix Februarie 1856] a
de ce n'a preferat conventia din Tractaturi" ca cea mai favorabild Moldovei, el apune urmdtoarele: Ne pare rau, foarte
.rau [si fiecare cititor va lntelege pentru ce] cd Zimbrul ne sileste, mai ales acum, sd intrAm In discutie cu el despre mai
-multd sau mai putind autenticitate a textului tractatului, Incheiat de cdtre Moldova cu malta Poartd. Numai dar fall de
voia noastrd sdntem siliti a-i rdspunde... Sfarsind o repetdm
Inc odatd ne pare rdu cd Zimbrul au rddicat o asemenea chestie, cu totul fdr de timp."
(I) Admis si In scrierea Conferintele din Paris, Tractatul de
pace Impreund cu Protocoalele precum si Tractatele Incheiate
de Romania si Moldova cu malta Poarta". Bucuresti, 1856.
(2) Despre puterea legislativd si privilegiile Principatelor
IVIoldo-Romdne. Iasi 1856 p. 17 si urm.

Cel dintaiu In Mmoire sur la situation de la Moldo-Valachie depuis le trait de Paris [Paris, 1857] p. 6o-61. Dumi-

tru Brdtianu In Lettres sur le circulaire de la Porte du 31

juifiet 1856, relative A la rorganisation des Principauts. Berlin 1857, p. 12.
(4) Romania dupd tractatul de Paris din 30 Martie 1856, Paris
1857, p. 22.

44

atunci in haraciu dela 4000 la i0000 galbeni, Hurmuzachi l'a atribuit lui Vasile Lupu. Prin cateva modificdri se inldturau unele greutAi. Asa, tifra de 4000
de galbeni, consideratd. ca o licentd" a celor ce pu-

blicaserd actul, a fost schimbatd in io.000, gresala

tipografice care ddduse in lucrarea atribuitd lui N.
Costin 1643, indreptatd in 1634, si pentru ca sl existe
oarecare asemAnare i cu tractatul lui Bogdan, fixat
tot atunci la 1511, a cdrui reconfirmare se pretindea

cd este, articolul 1 a fost ldsat la o parte, inlocuinclu-1 pur si simplu cu articolul i din acesta. Cu asemenea indreptdri i schimbdri, pentru a cdror potrivire

Hurmuzachi avusese, cum spune singur, multd bdtae

de cap", tractatul din 1513, incheiat intre Bogdan si
Soliman dupd copia fAcut de sambelanul Bals in
arhivele Varsoviei", se transformd in tractatul din 1634

al lui Vasile Lupu cu Mahomed IV, care insd n'a

ajuns Sultan deck in 1648, fireste, dup. aceiasi copie(i).

In aceastd formd, cele 2 acte au fost apoi publicate

(1) Pentru toate aceste lucruri v. Insemndrile" trimise de
Hurmuzachi lui Ioan Maiorescu, in corespondenta dintre ei, pu-

blicatd In Convorbiri Literare, An. XLI, No. din AugustDecemvrie. Rezumatul cercetdrilor sale 11 expune Hurmuzachl

nota cu care Insoteste tractatul lui Vasile Lupu In Buletin:

Unii au atribuit acest tratat lui Petru Rares, Insd fdrA cuvAnt
I) pentru c dupd Incredintarea ce afldm in istoricii indigeni
[Ureche, Cantemir, Neculai Costin]. Petru Rares au preferit a
pArdsi tronul decdt sd primeasca prefacerile tratatului lui Bogdan, cerute de Sultanul Soliman; 2) pentru cd Sultanul Soliman, dupd venirca sa In Moldova, au Intdrit fArd vre-o prefacere tratatul lui Bogdan din 1511 [vezi mai sus citata scriere
a log. Neculai Costin], 3) pentrucd mai jos citatele cuvinte din
monografia lui Neculai Costin despre tratatele Moldovei cu

Poarta Otomand, nu lasd nici o indoiala, cum cd prefacerea

Art. 9 al capitulatiei lui Bogdan, precum se vede In tratatul
de fatd, adica sporirea sumei de 4.000 galb. la io.000 galb. si
desfiintarea ddrei de soimi si de epe, au urmat tocmai In epoha
lui Vasile Lupul, i anume In anul Intdiu al domniei lui [1634].

45

in No. i din Buletinul sedintelor Adungrei ad-hoc a

Octomvrie 1857] al cgrui redactor
Moldovei"
era Hurmuzachi
V.

Am stabilit in ce imprejurgri si pe temeiul cgrui

izvor s'au rodus tractatele Moldovei cu Poarta. Ne
rgmane s. examingm dac cuprinsul actelor fgurite
In 1772 si 1839 corespunde, si in ce nasurg, adevarului istoric, asa cum se desprinde din izvoarele cunoscute pang acum. Chestiunea se reduce in realitate
la a cercet valoarea argtgrilor lui Dimitrie Cantemir,
sursa de cgpetenie, si am putea spune chiar singura
sursg, pe care ele se intemeiazg. Pentru aceasta este
insg necesar s vedem mai intai care era traditiunea
istorica' internd, anterioarg lui Cantemir, asupra pri-

melor leggturi cu Tura

Doug dintre vechile cronice slavonesti din Moldova,
Cronica Moldopolong [1359 15661 i Cronica Anonina [1359-1504] contin stirea ca haraciul s'a inceput
a se plati Turcilor in domnia lui Petru Aron [1455-57] :
In anul 6962 [=1454] s'au facut domn Bogdan Voevod, fiul lui Alexandru Voevod. Domnit-au 2 ani si
l'au tgiat Petru Voevod cel poreclit Aron, la Rguseni.
Acesta au domnit apoi 2 ani. In zilele acestui Voevod
inceftura Moldovenii a Nall bir Turcilor"(2). Si in cea
de a doua : Iar Petru Voevod au domnit 2 ani. Sztb
el au inceput a se da bir Turcilor" (3).
Reproduse apoi i In Colectiunea de Acte si Documente
relative la Istoria Renascerei RomAniei, de D. A. Sturdza si
C. Colescu-Vartic, Vol. I, 4.
I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesti 'Ana la Ureche, 224.

Ibid. 238-39. Cronica si analele putnene si Letopisetul dela

Bistrita [I. Bogdan, Cronice inedite atingAtoare de Istoria Romanilor] nu cuprind aceastA stire.

46

Constatdm deci cd in cele dintdi insemndri istorice,

contimporane sau aproape contimporane cu faptelepovestite, inchinarea cdtre Turci, caracterizatd prin

plata birului, este pusd pe timpul lui Petru AronUreche reproducdnd in cronica sa, scrisd cu aproape2 veacuri in urmd. [1646-47], cuprinsul vechilor anale,
transcrie, fdrd nici un adaos nou, si stirea despre inchinarea tdrei sub Aron (9. Dar in cronica lui maieste vorba si de altd inchinare, sdvarsitd dup. indemnul lui Stefan cel Mare, de catre fiul sdu Bogdan,

prin mijlocirea logofdtului Tdutul (2).

Tar cdnd au fost [Stefan Vodd] aproape de sdvarsenia sa, chemat-au Vlddicii si pre toti sfetnicii sdi,
boiarii cei mari i alti toti cAti s'au prilegit, ardtandu-le cum cd nu vor putea tinca tara. cum o au tinut
el, ci socotind din toti mai puternic pre turc i maiintelept au dat inv4Atura sl se Inchine Turcilor..._
Bogdan Vodd daca stAtii la domnie gdndi sd-si
reascd lucrurile intdi cu vecinii i sd-si arate nume
bun. Dupd invdtAtura tatdne-sdu, a lui Stefan Vodd,
trimis'au la Impdrdtia Turcilor pre Tdutul logofdtul
cel mare, cu slujitori, pedestrime, clArdbani de au dus
(1) Acest Petru Vodd Aron au lnceput si au izvodit a da
hir Turcilor" Letop. I, 151. KogAlniceanu a atribuit lui Eustratie
LogotAtul, urmAtoarele cuvinte, cu cari se termind In unul

manuscripte domnia lui Bogdan: Scrie la un letopiset vechiu

sdrbesc de Azarie cAlugdrul izvodit, precum In zilele acestui
Bogdan Vodd s'au inceput a da dajde Turcilor, si pentru aceia
ne-au numit Bogdani pAnd astAzi. Acest Bogdan Vodd este tatAl
lui Stefan Vodd ce! bun" [Letop. 1, 149, n. 2]. Mss. acesta, astdzi No. 174 dela Academia Romand, cuprinde Insd cronica lui

Simion DascAlul. Adaosele scoase din letop. lui Azarie se datoresc unuia din copisti, de oarece nu se afld In nici unul din
celelalte mss ale lui Simion DascAlul [Mss. 169, 2506]. Con-fuzia lui Azarie este de altfel usor de explicat.
(1) Reproduc pasagiul dupd unul din mss. lui Simion DascAlul [Mss. 174 dela Acad. Rom].

47

birul io povAri (1) de bani i s'au inchinat cu toatl.

tara la Sultan Suleiman (2), impgratul Turcilor. Iar
Impgrgtia de bucurie mare cu dragoste i-au primit
si au dgruit toti banii Tgutului logofgtului celui marei-au aclus in ar i au zidit pre acei bani o MAMA_
bisericg in sat in Bglilesti (3), ce iaste la tinutul Suceavei i triaste pAng astgzia.
Mai inainte de a argt care poate fi originea acestei
stiri noug asupra inchinrii, trebue s amintesc
cronica lui Ureche nu ni s'a transmis in forma ei primitivg, ci numai in 2 redactiuni interpolate, una mai
veche a lui Simion Dascglul [circa 1650-1670] si o
alta mai noug, pornind ins tot dela aceasta, a lui Nicolae Costin [1710-1712] (4). Siguranta cu care Kogglniceanu a restabilit textul primitiv i cgreia se
datoreste in parte el pang astAzi n'avem inc o editie

criticg a lui Ureche, s'a dovedit in urma observatiunilor resultate din cunoasterea unui numgr mai
mare de manuscripte, cg n'a fost indrepttitg. Editia
sa cuprinde uncle lucruri cari in mod vgdit apartin
adnotatdrilor. Printre acestea d. Iorga incling a vedea
si pasagiul despre inchinarea la Turci pe cari il atribue cu dreptate lui Simion Dascglul (3). Oricine l'ar
La Kogdlniceanu [Letop. I, 179] pungi.
Pe margine notita: Poate sa o fi Inchinat la Sultan Baiazit cd el [a] fost pe acea vreme ImpArat" pe care KogAlniceanu
o atribue lui Simion Dascalul [Letop. L 179, n. 3]. In realitate

ea nu poate fi a acestnia de oarece nu se afid si in celelalte

manuscripte [No. 169, 2506 etc.], ci apartine sau lui Constantin
Vladulovici, care a transcri cronica In 1726, sau copiei fdcutd.
in 1712, de care el se servise [I. Bianu, Catalogul manuscriselor
la No. 174].
Recte : Bdlinesti.
St. Ordsanu, Cronicarii moldoveni din sec. al XVII. Re-

cenzie publ. In Convorbiri Literare, 1899, p. 729-730 si N...

lorga, Ist. Lit. Rom. II, 548 1 urm.
(3) N. Iorga, o. C. II, 567. Argumentele sunt urmdtoarele 2=
1) nu e ardtatA provenienta stirilor, cum face Ureche, 2) pasa-

48

fi scris insa, Ureche sau Simion Dascalul, si intru cat

'distanta de timp care-i separa nu e prea mare, lucru
e pentru chestiunea noastra de mica insemnatate, sigur
e ca. stirea Inchinarii sub Bogdan, prin solia lui Tautul, care nu se afl nici in letopisetele slavone anterioare, nici in cronicarii straini, a fost luata din tra-

ditie, unde ea se conservase, cum a observat d.

Iorga (9, in legatura cu zidirea bisericei din Bali-

nesti de Tautul, tot asa cum s'au conservat atatea

alte traditiuni, asupra intemeierii unora dintre cele
mai insemnate lacasuri bisericesti. Dela legenda banilor cu cari a fost construita biserica au pornit apoi
anecdotele relative la audienta Tautului la Vizirul,
cand tragandu-i ciubotele a ramas numai in ciorapi,
neavand .mestii la nadragi" (9), sau cerand sa-i aduca
cismcle in sala de audiente (3) si inchinand la cafea,

pe care a sorbit'o dintr'o data, pentru Imparatul si

Vizirul (4).

Intre cele 2 stiri asupra inchinarii din redactiunea

lui Simion Dascrtlul, cea veche istorica si cea noua
traditionala, exista insa, daca nu o contrazicere, cel
putin o nepotrivire. Inchinarea din urma nefiind aratata ca o reinoire sau intarire a aceleia din timpul lui
Petru Aron, urrna ca tara se supusese in 2 randuri.
Fard sa caute a inlatur aceasta lipsa de concordanta,
Nicolae Costin adaoga un element nou la cele ce se aflau

In cronica pe care o amplifica, si introduce unele mogiul nu se afla trite versiune neinterpolata a lui Ureche. Ma-

nuscriptul la care se refera d. Iorga e No. 59; sfatul dat de

Stefan se aila totusi, dar nu la locul lui si cu aparenta unei
interpolad [f. 181], ceeace se dovedeste de altfel prin mss. 1445,
2601 si 3039, unde lipseste cu totul.
(4) Geschichte des rumanischen Volkes, I, 366, n. x.
(3) Letop. II, 182.
D. Cantemir, Ist. Imp. Ot. I, 271, n. 36.
_Letop. II, x82.

49

Astfel el inlocueste stirea laconica a vechilor anale despre inceputul haraciului sub Aron, cu
o alta mai desvoltata si mai precisa, dei identica
fond, pe care o afla in cronicarul polon Cromer.
zice
[Cromer]: i acest Petru Voda din sfatul boerilor

5Ai inteacelas an [6963/1455] au trimis solii sai la

Sultan Mehmet, imparatul turcesc, de au legat bir,
pre an 2000 galbeni, raspunzand Lesii ca nu pot da
ajutor Domnilor din Moldova, fiind invaluiti cu osti
asupra Prusilor"
Introduce apoi in pasagiul privitor la cealalta inchinare 2 modificari, inlocuind numele Sultanului So-

liman cu Amurat, ceeace insemnA inlocuirea gre..selei celei vechi prin alta noua,

i schimband suma

birului din io poveri de bani, care nu mai avea inteles pela sfArsitui secolului al XVII, in io pungi de
bani (2).

Acestea sunt tirile cari se puteau culege din cronicele moldovenesti la inceputul secolului al XVII,
asupra supunerii Moldovei catre Turci.
Pornind dela ele, Cantemir cauta sl precizeze tra-ditiunea inchinarii sub Bogdan, singura pe care o cu-noaste, aratand in mod arndnuntit imprejurarile in cari
a avut loe si conditiunile cu cari s'a incheiat. Inchinarea s'a facut dupa sfatul lui Stefan cel Mare, care
Letop. I, 15o, n. 2. Pasagiul din Cromer este urmAtorul:
Indidem [in arhiva regalA din Cracovia, unde aflase jurdmantul din 6963, al lui Petru Aron cAtre regele polon] autern comperimus, hoc anno hunc ipsutn palatinum unA cum consiliariis
suis misisse oratorem ad principem Turcarum Mahometem,
ut pacem ab eo duum millium aureorum tributo redimeret. Nam
is post subactum Constantinopolitanum imperium vehementer
vexabat Valachiam et distinebantur tunc Polo ni bello Prussico,
ne sociis et clientibus opem ferre possent". Martini Cromeni
Varmiensis Episcopi, Polonia sive de origine et rebus gestis
Tolonorum libri XXX. Coloniae Agripinae, 1589, C. XXIII, 557.
Letop. I, 179, n. 3.
4

50

vgz'and proggesele Turcilor sub Soliman Magruficul,

o recomandg fiului sgu si boernor intr'o lungg cuvftntare retoricg. Pe cand Sultanul se afl in Ungaria, Bogdan trimite inaintea lui, in al 7-lea an de domnie,[15111
pe logofaul Tgutut [mort in 1511]('), ca sg-i ofere supunerea. Solul moldovenesc este primit in cetatea Buda,
pe'care Turcii tocmai o cuceriser [9-14 Sept: 1529 (2)]._

Conditiile pe cari le propune ca tara sg plgteascg un

pesches sau dar anual de 4.000 de galbeni, 40 ca si
24 soimi, pgstrandu-si neatinse bisericile, riturile religioase si legile sale" au fost primite cu bucurie deSultan si intgrite printr'un hatiserif care s'a trimisDomnului. La reintoarcerea lui Soliman din Ungaria
[pe la sfarsitul lui Octomvrie 1529, pleacg din Buda(3)],..

Bogdan [mort in 1517 (4)] ii iese inainte la Sofia, aducandu-i peschesul. Sultanul il primeste cu cinste, claruindu-i un caftan si o cucg impodobitg cu pietre scumpe-

si intgrind printr'un nou hatiserif leggtura incheiatg la

Buda. Dupg Bogdan s'a si numit Moldova de cgtreTurci Bogdania. Hatiserifurile s'au pgstrat in arhiveletgrii pang in anul 1686, and din ordinul regelui polon
Sobieski au fost arse in public in Iasi. Conditiunilestabilite la inceput au fost respectate On pe timpuL
lui Petru Rares. Turcii cerand atunci urcarea peschesului si transformarea lui in haraciu si impunand Dom-

nului indatorirea ca la fiecare trei ani s meargg la

Constantinopol, ca sl se inchine Sultanului, cl refuza
si se retrage in Ardeal, la Ciceu. Cu toate acestea
Stefan cel tamer, care a fost ales in locul sau, a conLetop. I, 184. Piatra funerara publicata de Melchisedec, dupi.
desemnurile pictorului Bucevski, in Notite istorice s.i archeologice" p. 293,are anul 7009. D-1 Ioan Bogdan a binevoit si-mi Comunice parerea d-sale, cd trebue sa fie o gresala de lectura in
loc de 7019.

Hammer, o. c. II, 67-8.

Ibid. 75-6.
(') Letop. I, 186.

51

simtit s ridice tributul la 12.000 galbeni (1). Pentru

a ne face o idee deplina de valoarea afirmarilor lui
Cantemir, trebue s mai amintesc ea pe 5, tefan cel Mare
il arata odat ca contimporan cu Baiazet I 11389-1402],
care face impotriv-i expeditiunea terminat prin lupta

dela Rzboieni (s), iar alt data ca trind pe vremea

lui Soliman Magnificul [1520-1561 (3), si ca dei inchinarea s'a facut sub Bogdan, inceputul pltii haraciului il pune totus, intr'alt loc, sub Petru Rares (4),
despre care nu stie de altfel nici cand a domnit, si
nici ma'car ca expeditia lui Soliman din 1538 fusese
Indreptat impotriva lui (a). In aceast confuziune bao-

tica, care dovedeste ca atunci cand scria Istoria Imperiului Otoman, Cantemir nu avea la indemana nici
o cronic moldoveneasc (6), si nu posed despre trecutul trii peste care domnise, deck cunostinte absolut

vagi, once incercare de a da o interpretare afirmrilor sale si a cAut. In ele un inteles istoric, este zadarnica. Voind sa precizeze traditiunea oral, inregis-

trata In cronice abia In a doua jumtate a sec.

al

XVII, despre inchinarea la Turci prin mijlocirea lui

Tautul, el invenicazei cu o lipsa de scrupul uimitoare
o serie de evenimente si imprejurri, fr nici o legtur cu realitatea istorica. De altfel traditiunea ins'a'i pe care se intemeiase nu pornea dela un fapt real.

Construirea bisericii din Blinesti, cu banii primului

haraciu trimis de Bogdan, pe cari Sultanul i-ar fi daruit lui Tautul, este o legend.
(1 Ist. Imp. Ot. I, 271-76, n. 36, 37, 40. cf. 62, n. I

,i. 98

ri. TO; 158, n. 59.

Ibid. 61-63,.
Ibid. 272, n. 37.

(1 Ibid. 98-99, n. ro.

(5) Ibid. 295-97.

() Analele Moldaviei" la care se referl uneori [Ist. Imp.

Ot. I. 272, n. 37; 295, n. 83 etc.], le citeaza totdeauna din memorie.

52

Aceastd bisericd este si astdzi in fiirftd. Ajungand

cu timpul In ruin, ea a fost reinoit. in anul 1721 de
catre Calist, Episcopul RAddutului i Dimitrie Macri,
staroste de Cernuti ('). Pizania cea veche a interneietorului se afld incd in zidul din afara, dar dup o

mdrturie, pe care nu stiu ce temeiu se poate pune,

din ea nu s'ar mai putea descifra dehat doar anul si
luna : 6 Decem. 7007 (2). Pe la mijlocul secolului al

XVIII inscriptia era ins in build stare. Un bun cunoscAtor de slavoneste i zelos copiator de letopisete,

preotul Iosiv Luca, cdlugdrit mai tarziu sub numele

de Ioasaf ieromonahul, a citit'o pe atunci in intregime.
Copiind apoi pe la 1760 un letopiset, el a adogat la sfarsitul pasagiului, unde se vorbea de repararea bisericii,
urmAtoarele cuvinte : Iar pre zidul bisericii iaste scris,
cum ca acea sfantd bisericd din Blinesti iaste
de Ion Thutul, mareli logofat in zilele lui Ioan Stefan
Voevoda, in anii dela facerea lumii 7007, care vrand
s adeveresti, iubite cetitoriule, sd citesti ca viderea
aratd adevdrul" (3).
In mss. 253 [Acad. Rom.] dupa pasagiul referitor la construirea bisericei, se afla urmatorul adaos : Acea biserica din

multe rascoale ce s'au Intamplat acestui pdmant pentru a

noastre cumplite pdcate, au fost sosit pand a sa risipire
vazandu-o acel de mai sus pomenit chir Calistru, Episcopul
Radautului, fiind indemnat dintru a sfantului Duch putere,
impreund cu Dumnealui Dimitrie Macrii biv vel ban, starosti
ot Cernauti, socotind eh este de ol:qte a tdrai, precum s'au
zis mai sus, c sant daruiti banii di Soltan Murat Tdutului
logofatului, cari bani au fost a tarai noastre, n'au lasat'o la
rasipa, ci de a sa bund voe, Impreun cu toatd cheltuiala au
acoperit'o si pe unde au fost i rasipitd o au tocmit'o, In zilele prea luminatului nostril Domn Io Mihai Racovitd
vlto de la Adam 7229, msta Ma,i 12, cari avand sa adeveresti, iubite cititorule, cearcd ca viderea aratd adevarul". Cf. si mss. 503.

Marele Dictionar Geografic al Romaniei, la cuvantul

Balinesti.
Acad. Rom. Mss. 252.

53

Cunoscand data sigurd a intemeierii bisericii, preo-

tul losiv Luca, inteun adaos pe care il face in alta

copie, se indoi, si din punctul de vedere dela care
pleca cu drept cuvant, cd ea ar fi fost ziditd cu banii
haraciului, adusi de Tdutul din partea lui Bogdan. si
intorcandu-se [Tdutul] ddruit din Tarigrad asa scrie
letopisetul, cum cu acei bani sd fi zidit biserica in sat
la Bdlilesti.... Dar in zidul bisericii scriia cum cd in
ami! 7007 au zidit biserica in zilele lui 5tefan Vodd
si dupd aceea Inca au mai domnit Stefan Vodd cel
bun cinci ani, pnd la anul 7012. Ce cu ce bani au zidit,
Dumnezeu sa-1 odihneascd la impArdtiia cea cereascd,
cd bund bisericd au fdcut de i-au rtimas intru vecinicd
pomenire" (2).

Considerand ca adevaratd traditiunea despre inchinarea tdrii la Turci sub Bogdan, Luca era nevoit sd
pund la indoiald pe cea privitoare la origina banilor.
Si tocmai aceasta era, cred, cea mai importantd.In adevdr
traditiunea se compune din 2 elemente, dezvoltate succesiv: unul primitiv care este, incontestabil, cel principal,
cd Tdutul isi zidise biserica cu banii ddruiti de Sul-

tan, si un altul format in urmd pentru a servi de explicare acestuia, cd dania se fAcuse cu prilejul inchindrii catre Turci, sdvarsitd in domnia lui Bogdan. Probabil cd aceasta explicare nici nu e de origind populard. Dar din momentul ce faptul material dela care
a pornit intreaga traditie, construirea bisericei de TAutul, este anterior domniei lui Bogdan, partea mai noud
a acestei traditiuni nu mai poate fi consideratA ca
avand un substrat istoric real, in intelesul unei inchindri a tdrii sub Bogdan, chiar dacd n'ar trebui interpretan. decat ca o reinoire a unei legAturi mai vechi. Spre
a pute deosebi acest substrat istoric, daca in adevAr
existl, de cel legendar a cdrui formare vom incerca
(2) Ibid. 254, f2 67.

54

apoi s'o expliam, o scurtd expunere a imprejurdrilor

in cari s'a facut inchinarea Moldovei catre Turci si
a relatiunilor urmdtoare pand in domnia lui Bogdan,
este necesard.
VI.

Cea dintdi atingere cunoscutd. dintre Moldoveni si

Turci se intampld pe timpul lui Alexandru cel bun.

Dupd ce Turcii ajutd in 1420 pe Dan II s ocupe

tronul Tdrii Romanesti, atacd apoi Moldova, asediind
Cetatea-Albd. La repetatele cereri de ajutor, pe cari
Alexandru le adreseazd. regelui Polon, acesta preg-

teste o expeditie, pe care avea s'o conducd fratele

su Vitold, marele duce al Litvaniei. El insusi se hotarise sd astepte in pdrtile sudiee a1 regatului, pentru ca in caz de primejdie s meargd in persoand in
ajutorul voevodului. Asemenea pregAtiri fd.ced si imparatul Sigismund ('). Expeditia insd nu s'a facut pentru c Turcii au pdrdsit asediul. Daca fuseserd respinsi, ori se retrdseserd in urma unei intelegeri, nu
stim ; imprejurrile de mai tdrziu vorbesc pentru

presupunerea din urrnd. De acum inainte Turcii nu

numai cd nu reinoesc atacul din 1420, ceeace s'ar fi
intdmplat, probabil, in cazul unei neizbdnde, dar dimpotrivd apar in bune relatiuni cu Domnul Moldovei.

Cdnd Dan II, care trecuse de partea Ungurilor, este

alungat in 1426 de Radu Praznaglava, ajutat de Turci,
el denuntd impratului Sigismund alianta care ar exist
intre acestia i Alexandru cel bun. Impdratul comunicdnd la randu-i stirea regelui polon si marelui duce

al Litvaniei, acesta i exprima pdrerea cd. Domnul

Moldovei ar trebui inldturat (2). Trei ani mai tarziu
N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei si Cetatei-Albe, 80-81.
Ibid.

55

Alexandru declara cd nu poate ajuta pe Sigismund

contra Turcilor, iar acesta il acuza fatd de Vitold cd
-a fAcut aliant cu ei
cu Hanul (1). In 1430-32
4.)e timpul legdturilor cu Vitold si Svidrigaillo si rds-

coalei contra Poloniei, Alexandru este iardsi ardtat

-cd star fi inchinat Turcilor (2). Situatiunea rdmane ne-

schimbatd si sub urmasii sdi. Pentru a pute rdsturna

pe fratele su Ilie, Stefan, care se refugiase in Tara

Romaneascd, se adreseazd in 1433 Sultanului dela care
obtine ajutor (a). In toatd domnia lui [1433-1447], ca

In timpul luptelor urmdtoare pentru tron, Turcii

.nu manifestd nici un fel de dusindnie contra Moldovei.

Dar singurul mijloc prin care un stat vecin mai

Tine putea atunci sd-si asigure linistea din partea Turcilor, era sd recunoascd puterea Padisahului, pldtindu-i
tribut ori trimitandu-i daruri. Prietenia sau alianta cu

Turcii nu poate avea, cand e vorba de vecini mai

slabi, altd insemnare. Tributul incepand a se pldti
numai din 1456, trebue sd admitem cd pana atunci
Domnii Moldovei dobandiserd prietenia Turcilor prin

Cand ni se spune cd Alexandru cel bun a

inchinat tara Sultanului i c fiul
flcut pace sau
sdu Stefan obtine tronul Cu ajutor turcesc, i cand
apoi in toatd perioada dela 1420-56 nu intalnim acte
dusindnie din partea Turcilor, singura explicare.
posibild este aceasta. De altfel e si natural ca atunci
cand lumea crestind rdsuna de biruintele Turcilor,
Domnii Moldovei sd fi clutat o apropiere, trimitand
41(truri.

lb. 88go.
lb. go ; I. Ursu, Rela(iunile Moidovei ca Polonia, jadnA /a

moartea lui Stefan cel mare, 48-49.

Ib. 92; cf. Dlugosz, Historia Polonica, Lipsiae, 1712, C. XI,

640: Stephanus autem fraterno conspectu fugiens ad montanosque perveniens, sibi illos in brevi [erat enim ingenium ad
.omnia promptus] conciliavit, sed a Turcorum Caesare, petito
et obtento in gentibus subsidio, in Valachiam rediit",

56

daruri Sultanului. Cu aparenta de supunere pe care

ele o indreptAteau, intelegem si invinuirile aduse lui
Alexandru cel bun si atitudinea Turcilor, cari, desi
aveau Tara Romneasc birnicA, nu incearc totus
dela inceput s aduc i Principatul vecin, intru toateasemntor, in aceeasi situatie. Dou mrturii documentare vin s.' confirme aceast prere : In cuvntarea pe care solul regelui Cazimir o tine in 1454.
inaintea impratului si a dietei din Ratisbona, el arat

si Moldova, alturi de Tara RomneascA, ca tributar Turcilor, (I), iar doi ani mai tarziu cnd Domnul
impreura cu Mitropolitul i boerii se hotrsc a leplti tribut, ei mrturisesc c li se dAduser bani si
mai inainte (2).

Traditiunea c. Moldovenii plAtiserg Turcilor la in-

ceput peche s si nu tribut sau haraciu pstrase deci

amintirea unui fapt istoric.
Dup. cAderea Constantinopolului, Mahomed II trimite soli pretutindeni in Marea Neagre ca sA cear
tribut. In anul urmtor o flot turceasc trecnd

la Cetatea Alb, care era pregtit, atac Se vastopolul i Caffa. In Martie 1455 cetatea genovez incheie pace plAtind un tribut de 3000 de galbeni (3).
Amenintrile Turcilor aveau sA aib peste putin
in Moldova acelas rezuItat. In primvara anului
1456 se sti. in Ungaria c Sultanul face mari pregtiri pentru asediul Belgradului. La 13 Iunie, 150.000-

de soldati incepeau atacul, in vreme ce flota de peDunAre trebui s impiedice ajutoarele cari ar fi venit
din Ungaria (3). Plecnd impotriva Belgradului MahoHurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Romanilor,
II, 2, 51-52.
Ibid. II, 2, 670.

N. Iorga, o. c. 112-115.
Hammer, I, 441.

57

med II cere lui Petru Aron un tribut de z000 de

galbeni, amenintandu1 cl va ataca Moldova.

Un refus, acum and Sultanul se apropia de Dunare, putea sA abatI asupra tArii o mare primejdie..
Pentru a o inlAtura, Domnul impreunA cu mitropolitul
Teoctist si 57 de boieri, intruniti la Vaslui, hotArAscla 15 Iunie 1456, sA trimitA inainte-i pe logofAtul Mihail, ca sA ofere tributul cerut. Faptul il cunoastem
dintr'un document foarte curios : Este un act solemn,

intArit cu peceti/e tuturor, prin care adunarea dela

Vaslui asigurl pe sol inainte de plecare, cA hotArarea
aceasta importantA s'a luat cu sfatul i chibzuiala tuturor pana la unul i ca nimeni si nici odatA nu 1 va
invinovAp pe el pentru aceasta ('). AmAnuntele soliei
nu le cunoastem. S'a pAstrat insA gratie acelarasi mA-

suri de precautie, cari fAcuserA pe Mihail s cear

actul dela 15 Iunie, traducerea slavonA, a hatiserifului
pe care Mahomed II il trimite ca rAspuns Domnului,

la 5 Octomvrie. Spre a se vedea cat de mult diferA

de acela care, dupA Cantemir, ar fi fost dat lui Bogdan, il reproduc in intregime :
Tugra. Binevoitoare salutare din partea marelui
Domn i marelui Emir, Sultanul Mahomed, cAtre nobilul i inteleptul i vrednicul de toatd cinstea si lauda

Ioan Petru, Voevodul i Domnul Maurovlachiei. Ai

trimis ca sol pe nobilul Mihail logofAtul impreung cu
instiintarea din care aflu c vei plAti Domniei mele
un tribut anual de 2.000 ducati de aur. SA fie ded

pace legatA intre noi si timpul in care tributul va

trebui plAtit se hotArAste la 3 luni. DupA trecerea
acestora dacA 1.1 voi primi, voi tinea pacea, dacA insl
nu-1 voi primi, stiti ce vl asteaptA. i Dumnezeu

sA te mangae. Luna Octomvrie in 5, in sarchan be(1) Hurm. II,

2, 670

I.

58

glie" (?) (1). Cum vedem, In afara de tributul de 2.000

de galbeni, hatiseriful nu impune nici o indatorire si
nu acorda nici iin privilegiu. E o simpl instiintare

va fi pace, cata vreme se vor trimite banii. Dar tocmai aceasta o urmarise i Domnul si boerii : hotarindu-se a plati tributuI cerut, ei sperau sa aiba pace cu
Turcii, scapand tara de atacurile i praddciunile lor.
Acesta era scopul misiunii lui Mihail, accentuat nu
rnai putin de 4 ori In documentul amintit. Nu era eatusi de putin vorba de o incorporare a tarii in imperiul turcesc, pentru a fi nevoie de anumite acte de
siguranta, tractate sau hatiserifuri, cari sa-i fixeze indatoririle si sa-i garanteze drepturile. Incorporarea s'a
facut in urma pe nesimOte, prin asimilare Cu situalia
Tarii Romanesti, contribmnd la aceasta luptele pentru
tron, decaderea rganizatiei militare si progresele Turcilor la nordul Dunarei. La inceput autonomia era de-

plin. Ca si atunci cand se cere Ungurilor si Polonilor, tributul, asa cum s'a stabilit in 1456, echivala cu

un tractat de pace. 0 Inchinare" a tarei n'a fost.

Felul cum vechile cronice ne-au transmis legatura lui
Petru Aron: In zilele acestuia Moldovenii au inceput a

plti dajde. Turcilor exprima adevrul caci, repet,

plata tributului nu insemnh alipifea tarii la imperiul
turcesc, ci era o simpla dajdie pe care o platea Turcilor un vecin mai slab pentru mentinerea pacii. Acesta este caracterul pe care l'a avut haraciul si astfel
trebue, cred, inteleasa pretinsa inchinare a Moldovei.
Intre hotarirea adunarii dela Vaslui si raspunsul Sultanului, exista in aceasta privinta o deplina concordanta.

Cateva luni mai tarziu, in Aprilie 1457, Petru Aron

era batut si fugrit. Pentru norocul Moldovei si al

Ronlanilor, biruitorul era de astadata cea mai de seam

personalitate, pe care a produs'o neamul romanesc,

(0 Hurm. II, 2, 671.

59

acela cAruia urmasii i-au decernut intreitul titlu de

mare, bun si sant. SA vedem ce a devenit sub Stefan
cel mare legAtura incheiatA cu Turcii in 1456? In
aceastA privintA pArerile au fost si sunt incA Impdrtite.
Vechile cronice afirmand cA haraciul incepuse a fi plAtit

din domnia lui Petru Aron, fArA Wit' mai aminteascl

apoi o reinoire a lui, arAtau In mod indirect cA Stefan
fusese birnic Turcilor. In Letopisetul dela Bistrita aflAm
chiar o indicatie mai lAmuritA : La inceputul expeditiunii lui Ioan Albert, aducandu-i-se lui Stefan, care
se retrAsese la Roman [27 August 1497], 6 prisonieri

lesi, pe trei a poruncit sA-i spanzure, iar pe ceilalti

ii trimise imparatului turcesc" (1). Cronicarii din secolul XVII, des reproduc cu totii tiriIe despre inceputul haraciului sub Aron si trimiterea celor 3 prizonieri la Sultanul, au considerat totusi pe Stefan cel
mare ca independent fatA de Turci. Inchinarea tArii
s'a fAcut numai dup. moartea lui, sub Bogdan, in dom-

nia cruia a si inceput a se pi-AU haraciul. Cel care

a incercat s stabileascA un acord intre stirile cele
vechi si traditiunea introdusd de Simon DascAlul, a
fost Dimitrie Cantemir. In Descrierea Moldovei" el
admite cA i inainte de Bogdan s'ad putut da uneori
bani Turcilor, in momente de stramtorare, cand Domnii

erau mai bucurosi sAsi goleascA punga, decat s primejduiascA pe locuitori, dar tribut, care s.a fie per
petuu si constant, nimeni n'a putut impune Moldo.,
venilor pana dupA timpul lui Stefan cel mare" (2).
gAsit apoi sustinAtori
Fiecare dintre aceste pAreri

printre istoricii moderni. Adevrul este InsA si de

asta data tot de partea vechilor insemnari slavone:
Cu exceptia perioadei dela

1473-1488,

(,) I. Bogdan, Cronice inedite, 59.

(2) P. 117.

cand se aflA.

6o

in rgsboiu cu Turcii, Stefan cel mare a platit tribut

Sultanului

In adevgr pang la inlocuirea lui Radu cel frumos.

cu Laiot [1473], relatiunile sale cu Turcii sunt pasnice.
Pe timpul expeditiunii lui Mahomed II contra lui Te-

pes in 1462, exist chiar o intelegere intre ei, caci

dei Domnul Moldovei incepuse rgsboiul ceva mai
inainte, legatura dintre cele 2 atacuri nu se poatecontesta (2). Dar pacea cu Turcii presupune numai de-

ck indeplinirea indatoririlor pe care ea se intemeia.

Fgra a se fi platit dajdia legata de Petru Aron, asemenea relatiuni nu erau cu putinta. Cg. Stefan a p- Wit

dela inceput tributul este de altfel un fapt confirmat

mai de toate izvoarele contimporane. Cronicarii poloni, DIugosz (3), Naker(4) si Miehowski (5), si indirect
(1 N. Iorga, Istoria lui Stefan cel mare pentru poporul roman 79, 213.

N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei, 121-128.

Vastationem terrae Valachiae Stephanus, Palatinus Valachiae, ex tam propinqua vicinitate (dupa supunerea Tarii
Romanesti sub Radu cel frumos] per Turcum fiendam, veritus,
in tributum Turci et ipse, quamvis Regis et Regni Poloniae
vasallus et feudalis, Casimiro Rege nequicquam per literas et
Nuncios prohibente, concesserat, et tributum quotannis Turco
reddebat. [Dupa cucerirea Chiliei, Sultanul infuriat la Inceput
Impotriva lui tefan] qui nunquam fidus fuisset Caesari, et sub.
praetextu tributi, Polonorum serviebat Regi [se linisteste pe
urma, dupa ce primeste pe solul Domnului] cum tributo et
muneribus ad se missumi", XIII, 3; cf. XIII, 458.
Liborius Naker's Tagebuch Ober den Kriegszug des Hochmeisters Iohann von Tiefen gegen die Tarken, im Iahre. 1497,

In Scriptores rerum Prussicarum, V, 306 Ko. Ma. hat dise

unczellige folk nicht alleyne widder den Turken [in 1497] sunder

den Wallachisschen woiwoden zeu vertreiben; wiewol der

ist des Koniges geholdigter, ydoch umbe vorsewlikeit
des alden [defuncti regis Poloniae] ist her vor dreyszig jaren
den Thurken cziszhaftig wurden".
() In Arhiva Istorica I, 2, 41.

6r

chiar bizantinul Chalcocondylas (1) arata pe Stefan cel

mare tributar Turcilor in prima parte a domniei sale.

Sultanul Baiazet In scrisoarea adresata Ragusanilor,

clupd cucerirea Chiliei, afirma cd Domnul Moldovei
a fost pand mai deunazi sluga credincioasd a raposatului meu tatd si a bunului meu, si cd nici odata nu
le-a cdlcat poruncile" (2). L'a'snd la o parte exagerarea orientala a expresiunilor, afirmarea era in fond
adevarata. Lucrul acesta 11 recunoaste si regele polon
-Cazimir. In instructiunile pe care le citi solului sdu
Nicolae Firlej, trimis la Poartd [1489] ca sa stdrue a
se restitui Moldovei Chilia si Cetatea-Alba si sd incheie un tractat de pace, se prevedea si obiectiunea
pe care Sultanul ar fi putut'o face, cri. Domnul Moldovei fusese supusul si tributarul tatalui sdu" (3).
Vedem apoi c nitre cauzele cari au provocat expeditia condusa de Suleiman Pasa, este si refuzul lui
Stefan de a plati haraciul. Dupa ce Laiot se supusese,
Mahomed II era hotarat sa renunte la expeditia proectata inca din Ianuarie 1474 (1), cand la Constantinopol
ajunsese numai vestea inlocuirii lui Radu cel frumos,
fdra sa se stie care va fi atitudinea succesorului sau,
daca Stefan ar fi consimtit sa plateasca haraciul datorit si sd-i predea Chilia (3). Si mai in urma cu prilejul espeditiei de rdzbunare condus de Sultanul insusi, era vorba de haraciul refuzat. La 22 Mai 1476,
Mahomed II, care se afl. la Varna, in drum spre Moldova, rdspunde solului polon Marciszek Wrocimowski,
Laonici Chalcocondylae Atheniensis historiarum libri decena, Bonnae, 1843, p. 506-7 s.1 514,
N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei, 157.

Hurmuzaki, II, 2. Si diceret (Baiazed) quod pater mcus

fuit in terra ista, et propter rebellionem istius hominis, dum
sibi omagium et daciam solvere nolebat, corripuit pro libito
suo. Dicat nuntius etc. (p. 307).
(1) N. Iorga, O. C. 138.
(5) Dlugosz, XIII, 526-27.

62

trimis de Cazimir spre a mijloci o impgcare, c s'ar

opri dela rgsboiu, dad Stefan i-ar da tributul neplgtit,
ar renunt la Chilia i ar liber pe prizonieri (1). Aceleasi conditiuni le pusese Sultanul Domnului inc.
mai inainte de a intreprinde campania. Aceasta o stirn
dintr'o scrisoare venetiang, trimeasg. din Pera la 23
Mai 1476, care mai cuprinde i lgmurirea c tributul se
cere pe trei ani treculi (2). Stefan il refuzase prin

mare incepnd Cu anul 1473. Dupg cronicarul turc

Neri s'ar fi pretins atunci Doinnului sg 1 aducg. in
persoang la Constantinopol, ceeace el nu voise (3).-

Dusmnia lui Stefan cu Turcii tine, cu unele intreruperi, Ong in 1489 (4). Dupg campania lui Mahomed II, ntivglirea ml Alibeg i Skenderbeg, impreung cu Tepelus in 1481 (.9, cuprinderea Chiliei si
Cetgtei-Albe in 1485 (9), navglirile lui Ali Hadmbul
In Septemvrie 1485, a lui Iskender-Beg i BalibegMalcoci-Oglu in Noemvrie acelas an si a lui Hromot in primgvara anului urmgtor (t), sunt evenimentele cele mai insemnate ale acestei dusmgnii. Cnd
insg. Ungurii si Polonii incheie pace cu Turcii, cei
dinti in 1483 (8), reinoind-o apoi in 1485 (9) ceilalti
(,) Ibid. XIII, 544-45, si Dr. Iacob Caro, Geschichte Polens,

V, 1, 446, cf. 339i n. 3.

N. Iorga, Acte si Fragmente, III, 56.
Apud Ifammer, I, 522-3.
Se pare cd. la Inceputul domniei lui Baiazet Stefan se Impdcase cu Turcii, cel putin Cazimir, In instructiile lui Firlej, prevede

rdspunsul Sultanului cd Stefan ar fi fost supusul sdu : Item

Si arceret, quod ego non recepi aliquid domino Reg, sed corripui subditum meum p o excessu suo a quo mihi commune
omagium solvebatur: Item dicat nuntius etc. Hurm. II 2, 306.
N. Iorga, Stefan cel Mare, 196 7.
(0) Ibid. 203.

Studii istorice asupra Chiliei 168-169.

(0) lbid. Studii asupra Chiliei 154; V. Parvan, Relathle lui
Stefan cel Mare cu Ungaria 97.
(7) Ibid. 211-112

(9) Ibid. Stefan cel Mare, 208.

63

1489(9, *tefan neputand duce singur mai departe o luptA

zadarnicd si primejdioasd si pierzand pentru totdeauna

speranta de a mai redobandi cetAile, cari formau altddatA zidul de apdrare al tdrii, iar acum deveniserd cuiburile de unde porneau expeditiile de jaf si pustiire, se
impacd la randu-i si el cu pdganii, pldtindu-le tributul (3).

Conditiunile pAcii incheiatd in 1489, cand si incepe

dusmAnia cu Polonii, dela cari voeste prin pradd sd'si
scoatd tributul, sunt de astddatd mai grele : se impune
Domnului indatorirea ca sd-si trimitd pe unul din fli
ostatic la Constantinopol (3) si i se urcd tributul. Laurentius Miedzielski, oratorul regelui polon Sigismund
pe langd papa Leon X, spunea intr'o descriere a imperiului otoman, pe care i-o prezintd acestuia In 1514, cd
Stefan pldtise un tribut de 8.000 de galbeni (4). Suma
aceasta reprezinta, probabil, haraciul Moldovei din acel
timp, iar nu pe cel pldtit de Stefan. 0 urcare dela
2.000 de galbeni, cum fusese pand in 1472, la 8.000, ar
fi prea bruscd. Intr'o relatiune venetiand din Constantinopol, dela 30 Septemvrie 1503, se spune ed. Stefan plAtia

Sultanului 4 000 de galbeni, ceea ce e mai de crezut (").

(i) Caro, o. C. V, 2, 592.
N. Iorga, o. C. 177, 179; n. i; Stefan cel mare, 213, 219-247 si I. Ursu, o. C. 132, ri. 2.
D-1 Iorga crede c a fost trimis Alexandru care a si murit
acolo, rAmAnAnd In locu i fiul sAu Stefan. [Stefan cel mare, 213,

239]. Dar in 1504 ostaticul e arAtat ca fiu al Domnului si nu

nepot [Hurm. VIII, 40 41]. Pe de altA parte Insusi LAcustA in
crisoavele sale 'se numeste fiul lui ,Stefan [Gh. GhibAnescu,
Surete si Izvoade, 236-37]. Un raport din 1538, care il aratA
ca fiul lui Stefan, spune lAmurit ca fusese trimis de tatAl sAu
la Constantinopol [Hurm. II, 1, 200].
Hurm. 11, 3, 171. De quibus vojevodam illum magnanimum ohm Stephanum... fecit tributarium, nam octo muja ducatorum in auro quotannis Turce pendere solet".
1 Diarii di Marino Sanuto, V, 464, [Sultanul primeste] Da

Siefano Vayvoda de Moldavia ducati 4 milia" cf. N. Iorga,

Stefan cel Mare, 250.

64

Cum o sporire a haraciului, in intervalul dela 1489-1503 nu pare probabila, suma aceasta a fost de sigur
stabilit chiar dela inceput.
Pacea pe care a facut'o Stefan cu Turcii este cunoscuta si traditiunii populare, care a pus'o in lega-

tur cu asezarea Marilor in Bugeac. Si in cateva

randuri s'au batut Stefan Vocla cu Turcii; iar cand
s'au batut la Razboieni, atuncea s'au asezat Turcii cu
Stefan Vocla, si le-au dat hotar si olat Bugeacul si au
facut pace; si Turcii apoi au adus Tatarii din Cram
si i-au arzat in Bugeac, carii stau si pana astazi (1).
Cu esceptia unor incidente fara insemnatate (2) relatiunile lui Stefan cu Turcii raman bune pana la

moartea sa. In 1497 el cere si obtine ajutor impotriva

Polonilor(3). Cronicarul turc Saad-ed-din spune c dupa

victorie, Stefan trimitand Sultanului o parte din prada

si prizonieri, a primit in schimb bogate daruri (4). Dupa
alte izvoare turcesti, d'Ohsson afirma ca Baiazet II, ca
-clistinctiune pentru bravura pe care Domnul Moldovei

o aratase in lupta cu Polonii, l'a onorat atunci cu 2

tuiuri si cuca, facandu 1 egal cu Pasii si Aga al Ienicerilor (5).

Se intelege ea in astfel de imprejurari recomandatia

pe care Stefan ar fi facut'o pe patul de moarte, fiului
sau Bogdan si boierilor, ca sa inchine tara Turcilor nu
are, ca si intreaga inchinare, nici un fundament istoric. La inceputul domniei lui Bogdan situatia Moldovei

fata de Turci era bine definita. Tributul care se piatise neintrerupt dela 1489, se continua si mai departe.
(1) 0 seamd de cuvinte de Neculcea, Letop. II, 179.
(5) Hurm. VIII, 28; Sanuto, Diarii, 1626-8, cf. lorga, tefan
-cel mare 249; Wapowski, In Script. rerum Polonie. II, 36.
(5) Leunclavius, Historiae Musulmanae Turcorum libri XVIII,
Francfurt, 1591 col. 636 Si 'arm.; Tubero 0. C. 128--130.
Apud Caro o. c. V, 2, 739.
M. d'Ohsson, Tableau general de l'Empire Othoman, VII,
_445, cf. Hammer, o. c. I, 646.

65

Se pare numai, ca la Inceputul nouei domnii el a fost

urcat, impotriva stipulatiunilor tratatului turco-unguresc din 1503 (1), dela 4.000 la 8.000. de galbeni (2)
ramanand apoi astfel pana la inceputul domniei lui
Rare (9.

Inchinarea Moldovei la Turci sub Bogdan, de care

vorbete traditiunea, nu se adeverete deci prin docu-

mente i ea trebue definitiv inlaturata dintre faptele

istorice. Formarea acestei traditiuni este de altfel explicabill. Carturarii din secolul al XVII nu puteau_
admite ca stefan cel Mare, care invinsese pe Turci
in atatea randuri, le-ar fi platit tribut. Supunerea tarii
a trebuit sa se faca numai dupa moartea lui i ei au
pus'o apoi In legatura cu traditiunea populara despre
zidirea bisericii din Balineti cu banii pe cari Sultanul ii daruise Tautului. Astfel s'a format povestea inchinarii la Turci sub Bogdan, introdusa in Cronica
lui Ureche de Simion Dascalul. Cantemir i a adlogat
in urma unele elemente noua, plazmuind, pentru motive cari nu se pot Inca lamuri, dar cari par a fi mal
mult de natura politica decat tiintifica, conditiunile
inchinarii, consfintite printr'un hatierif al Sultanutui.
Pe temeiul spuselor lui, i tot pentru motive politice
s'a reconstituit apoi in 1772 cuprinsul acestui hatie-

rif, iar in 1839 tractatul" dintre Bogdan i Soliman

Magnificul. lzvorite din preocuparile politice ale epocei

In care s'au produs, ele au fost arme puternice in

lupta patriotica pentru emancipare. i daca s'a crezut
atdta vreme i Cu atata convingere in autenticitatea

lor, este pentru ca autonomia pe care voiau s'o dovedeasca, i a carei amintire se pastrase fr intrerupere, existase in adevar.
(1) Hurm. II, 1, 20-21.

($) V. mai sus p... nota 3.

(3) Hurm. Sup. II, t, 18, cf. 20, 31.