Plesca Ana-Maria, seria 4, anul I, Grupa germana A avansati-suedeza

Teorii ale invatarii

Invatarea reprezinta un process evolutiv de tip transformativeformativ, ce consta in dobandirea, stocarea si valorizarea de catre o fiinta
vie a experientei dobandite in urma unor procese exploratorii.
Restrangand sensul definitiei si referindu-ne la invatare ca proces specific
omului, intelegem acest concept prin insusirea cunostintelor si
deprinderilor, de formare a unor capacitate necesare in rezolvarea
problemelor sau doborarea obstacolelor.
Pe de alta parte, dezvoltarea reprezinta o crestere, o evolutie prin
dobandirea si asumarea anumitor informatii sau comportamente, care
influenteaza individual atat in ceea ce priveste sfera individuala, cat si cea
sociala, ce tine de interactiuni. Prin dezvoltare putem intelege de
asemenea inaintarea in procesul evolutiv biologic, care se afla in stransa
legatura cu dezvoltarea cognitiva a individului si deci cu activitatea de
formare, activitate educationala, asupra careia este indreptata atentia
acestui eseu.
Pentru ca aceste doua concept sa poata devein realizabile, de-a
lungul timpului, psihologii au emis si formulat o serie de toerii pe baza
experimentelor si observatiilor ulterioare, care urmau sa serveasca la
imbunatatirea, ameliorarea si deci dezvoltarea activitatilor pedagogice.
Printre acestea se numara si teoria formulate de Albert Bandura, care
propune modelul invatarii sociale.
Avand in vedere o triada inseparabila, formata din persoana,
comportament si mediu, Bandura enunta faptul ca tot ceea ce tine de
individ este influentat atat de mediu, cat si de propriile atitudini.
Intelegem asadar ca aceasta dobandire a reprezentarilor cognitive
referitoare la persoana si mediu sunt mediate si facilitate prin intermediul
obervatiei, care de-a lungul timpului rezulta in interiorizarea modelelor si
manifestarea acestora la un moment dat, in functie de conditiile si
cerintele mediului. Aceasta invatare observationala avea mai multe
stadia, respective etape care se desfasurau in urmatorul fel: Prima etapa
vizeaza
studierea
si
retinerea
caracteristicilor
definitorii
ale
comportamentelor obervate, etapa continuata de memorarea detaliilor.
Ulterior incepea si ce-a de-a patra etapa si anume existent motivatiei si
ocaziei necesare performarii comportamentului respectiv. Utilitatea
acestui comportament este mai mult decat semnificativa, avand in vedere
faptul ca vizeaza modul in care este perceputa o materie si consecintele
ce urmeaza asocierii acesteia cu o polaritate de semn pozitiv sau
negative. In plus, aceastateorie explica modul in care este posibila

Plesca Ana-Maria, seria 4, anul I, Grupa germana A avansati-suedeza

deprinderea anumitor lucruri necesare de pila unnei cariere, deprinderi de

neachizitionat in cazul in care ar fi aplicate metodele conditionarii sau cele
bazate pe modelul incercarii si erorii.
Pentru a continua discutia referitoare la aceste teorii de invatare, voi
prezenta teoria cognitivista, care are la baza cunoasterea modelului
psihologiei genetice intocmit de catre Jean Piaget si care prezinta stadiile
dezvoltarii cognitive.
Modelul cognitivist are in vedere dezvoltarea gandirii, a proceselor logice,
a cognitiei si intelectului. Intelegem asadar ca in schemele cognitive
implicate in procesul invatarii, memoria, gandirea, conceptele si procesele
de tip analiza-sinteza ocupa un loc foarte important. Cognitivismul
daruieste o atentie deosebita proceselor inobservabile, a manifestarilor
interne care transforma elevul intr-o persoana active, implicate in procesul
educational. In acest sens, ceea ce a achizitionat elevul in cauza constitie
baza intelegerii si interiorizarii unei informatii. Precum hermeneutica,
acest model infica faptul ca diferentele dintre elevi se datoreaza bagajului
de cunostinte care variaza de la o persoana la alta. Acest cognitivism
implica o motivatie intrinseca fata de invatare, iar scopul lui este sa ajute
elevul sa gaseasca o modalitate mai buna de invatare.
Continuand cu o ultima teorie, amintim de modelul constructivist,
care arunca o noua lumina asupra elevului, care nu mai este privit ca un
simplu recipient psiv, care absoarbe pur si simplu infomatiile date.
Aceasta teorie aparuta in secolul al XX-lea este caracterizata de faptul ca
principiile sale sunt centrate pe elev si modul in care procesele,
informatiile sunt percepute si interpretate. Invatarea este in acest caz un
act de autorealizare a potentialului individual, intrucat cunoasterea
valorifica experientele si modelele dobandite anterior. Acestea pot fie fie
intarite si dezvoltate, ba chiar aplicate in diverse activitati, fie modificate,
daca se dovedesc a nu fi benefice.
Invatarea este privita din perspectiva unei activitati la care elevul
participa in mod active, anagajat si care variaza de la elev la elev.
Constructivismul sustine faptul ca invatarea devine mai benefice, daca
elevul construieste un lucru prin intermediul caruia transmite intelesul
acordat acelui lucru. Asadar, stradania de a reda un concept cu propriile
cuvinte, cu ajutorul propriilor structure este privita ca fiind mai valoroasa
decat simpla redare a unei forme verbale.

SURSE: Suport de curs PSIHOLOGIA EDUCATIEI Lect. Univ. Cristian B.

Buica

Plesca Ana-Maria, seria 4, anul I, Grupa germana A avansati-suedeza