Referat la Anatomie

Medicina generala anul I A an scolar 2013-2014

Airinei Daniela
"Scoala postliceala Intellectum" Galati

Sistemul respirator

Respiraia este funcia prin care se asigur continuu i adecvat raportul de oxigen din aerul
atmosferic pn la nivelul celulelor care l utilizeaz i circula ia n sens invers a dioxidului de carbon
produs de metabolismul celular.
Componentele sistemului respirator sunt: cile respiratorii superioare (nas, cavitatea nazal, faringele),
caile respiratorii inferioare (laringele, epiglota, traheea) i plmnii (plaman, bronhii, bronhiole si alveole
pulmonare).Acestea furnizeaz miliardelor de celule ale organismului nostru oxigenul necesar. Sistemul
respirator alimenteaz corpul cu oxigen i l cur de gaze toxice ca dioxidul de carbon. Respira ia este o
funcie vital a organismului, care nu poate stoca oxigenul, dar are nevoie de aportul continuu al acestui
gaz pentru un numr mare de reacii biochimice. Reaciile de combustie din interiorul celulelor asigur
degradarea alimentelor i producerea de energie.
Aparatul respirator propriu-zis este alctuit din mai multe structuri. plmnii sunt deservi i de cile
aeriene superioare. Aerul inspirat pe gur i nas trece prin faringe i laringe nainte de a ptrunde n
trahee, flexibil i mobil, lung de aproximativ de 10 centimetri. n nas, este cur at de particulele de praf
mai voluminoase, apoi intr n contact cu peretele traheii. Mucoasa nasului, acoperit de cili, va propulsa
mucusul ncrcat de praful din aer spre faringe. Aerul apoi coboar apoi spre bronhii, care l conduc n
plmni.
Nas formatiune mediocefalica cu caracteristici specifice fiecarui individ, cu dublu rol respirator si
olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge in plamani. Mucusul vascos si perii aflati in nas au rol de filtrare a
impuritatilor din aer. La om prin inspiraie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20 -30 de minute),
permitand astfel regenerarea mucoasei nazale.
Fosele nazale (nrile), fac legtura ntre mediul extern i cavitatea nazal (mediul intern), Interiorul
cavitii nazale este cptuit cu o mucoas ale crei secre ii menin locul mereu umed. Mucoasa, fiind
puternic vascularizat, nclzete aerul inspirat. Mucusul, ct i firele de pr din fosele nazale opresc
naintarea prafului i a altor impuriti care se pot afla n aerul inspirat.
Faringele este un organ musculos cptuit cu o mucoas, care reprezinta locul de incrucisare a caii
respiratorii (laringele) cu cea digestiva (esofag). Faringele este delimitat in partea superioara de cavitatea
bucal prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazal de coanele nazale. Ieirea
postero-ventral din faringe se realizeaz pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de alt
parte prin esofag. n care se ncrucieaz calea respiratorie cu calea digestiv.
Laringele este alctuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezint o proeminen ,
numit mrul lui Adam. La intrarea n laringe se afl un cpcel numit epiglot, care, la nevoie, astup
cavitatea laringelui numit glot. Laringele este i organul vorbirii, deoarece n interiorul su se afl dou
perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Epiglota - cartilaj elastic care impiedica patrunderea alimentelor in plamani, in momentul inghitirii
Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, meninut deschis datorit inelelor cartilaginoase care intr
n structura sa. Spre esofag, esutul cartilaginos este nlocuit cu esut moale, ce uureaz trecerea
alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este cptu it cu o mucoas umed, ale crei celule sunt
ciliate. Cilii se mic de jos n sus, antrennd astfel impuritile spre exterior.
Plmnii sunt dou organe buretoase elastice, de culoare roz, aezate n cutia toracic, deasupra
diafragmei. Fiecare plmn prezint scizuri care l mpart n lobi. Plmnul stng are o scizur oblic i
una orizontal. Acest al treilea lob face plmnul drept mai voluminos. Plmnul stng este mai mic,
pentru a lsa loc inimii.n fiecare lob ptrunde cte o bronhie secundar, care se ramific n tuburi din ce
n ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, cnd ajung s aib 1mm n diametru, nu mai au inele
cartilaginoase. Cele mai fine bronhiolese termin cu saci pulmonari, alctuii din mici umflturi cu pere ii
foarte subiri, numite alveole pulmonare.
Bronhiile, n numr de dou, sunt ramificaii ale traheii care ptrund n plmni. Inelele cartilaginoase ale
acestora sunt complete, iar mucoasa lor conine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramific n
bronhii secundare: dou n plmnul stng, trei n plmnul drept.
Cele 2 bronhii principale iau natere la extremitile inferioare a traheii i se subdivizeaz apoi n
conducte mai mici, bronhiole. Bronhiolele constituie conductele intermediare ale plmnilor i transport
aerul pna la alveolele pulmonare. La acest nivel aerul ajunge la capilare, la globulele ro ii. Oxigenul i

gazul carbonic se infiltreaz n capilare datorit diferen ei de presiune par ial care exist ntre alveola i
vasul sanguin. Trecerea se face din compartimentul n care presiunea gazoas este mai mare spre cel n
care aceasta e mai mic. Celulele sanguine au un pigment special, hemoglobina, care are proprietatea
de a fixa oxigenul. Acesta este extras din aer i transportat de snge la inim, apoi spre toate esuturile
organismului, unde este consumat de celule. Deeurile gazoase fac drumul invers, trecnd de la
globulele roii la alveole, i sunt eliminate prin fluxul de aer expirat.
Aceste micri de inspir i de expir sunt posibile datorit contraciei i expansiunii cutiei toracice.
Diafragmul, un muchi curb, foarte subire, situat sub plmni, comand aceast mi care cu ajutorul
muchilor intercostali. n timpul unui inspir, diafragma i muchii intercostali se contract. Coastele se
ridic, n timp ce diafragmul coboar i se aplatizeaz. Toracele cre te ca volum, presiunea sa intern
scade, ceea ce produce un aport de aer din exterior. plmnii se umfl. n expir, mu chii se relaxeaz,
coastele coboar i se apropie, n timp ce diafragma i recapat pozi ia curbat, cu convexitatea n sus.
Cutia toracic i reia volumul iniial, presiunea sa intern cre te, iar aerul pe care l con ine este expulzat:
plmnii se golesc.
Bronhiole - ramificatii ale bronhiilor in lobul pulmonar, care se termina cu alveolele.
Alveola pulmonar este unitatea structural i funcional a plmnului. ntre sacii pulmonari se afl
un esut conjunctiv elastic. Plmnii nu au muchi. Suprafaa lor este acoperit de dou foie, numite
pleure. Una este lipit de plmn, cealalt de peretele intern al cavit ii toracice. ntre ele se afl o
cavitate foarte subire, n care se gsete o pelicul de lichid. Plmnii sunt foarte bine vascularizai de
arterele i venele pulmonare. Arterele pulmonare ptrund n plmni printr-un loc numit hil, se ramific i
nsoesc bronhiile pn la sacii pulmonari, unde se ramific n arteriole care se continu cu capilarele.
Acestea se deschid n venule care nconjoar sacii, nso esc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc n
venele pulmonare (cte dou de fiecare plmn) i ies din plmn tot prin hil. Ele se deschid n final,
n atriul stng. Un plmn este, deci, alctuit dintr-un mare numr de saci pulmonari. Suprafa a acestora
este foarte mare datorit alveolelor, a cror suprafa total atinge 200 m ptra i. Astfel, sngele i aerul
se gsesc n contact pe o mare suprafa. Ele sunt separate doar de pere ii foarte sub iri ai alveolelor i ai
capilarelor.
Fiziologia sistemului respirator
Funcionarea sistemului respirator, prin care se asigur respiraia, cuprinde, n
principal, respiraia pulmonar i respiraia celular.
Respiraia pulmonar
Aceast etap a respiraiei cuprinde dou faze: ptrunderea aerului n plmni ( inspiraia); eliminarea
aerului din plmni (expiraia), care dureaz mai mult dect inspiraia. Un om adult aflat n repaus
execut 16 micri respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el cre te n
timpul activitii musculare, al exerciiilor fizice etc. Respira iile normale sunt acte reflexe involuntare.
Plmnii, neavnd muchi, urmeaz pasiv micrile cutiei toracice. n timpul inspiraiei, volumul cutiei
toracice crete datorit contraciei muchilor respiratori: diafragma se contract i coboar, muchii
intercostali trag coastele i le ridic. Micarea coastelor mpinge sternul nainte, iar plmnii se umplu cu
aer. n momentul expiraiei, muchii se relaxeaz, iar plmnii i mic oreaz volumul o dat cu cel al
cutiei toracice, eliminnd aerul. Inspiraia este, deci, faza activ a respiraiei, iar expiraia este faza
pasiv. Intrrile i ieirile de aer din sistemul respirator prezint ventilaia pulmonar, care depinde de
frecvena i profunzimea micrilor respiratorii. Acestea pot cre te prin antrenament, gimnastic etc.
Aerul este un amestec de gaze n urmtoarea proporie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de
carbon i alte gaze n cantiti foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului
expirat.Astfel, n plmni, aerul pierde oxigen, se mbogete n dioxid de carbon i vapori de ap.
Schimbrile de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sngele i aerul se gsesc n
contact pe o mare suprafa. Dioxidul de carbon din snge traverseaz pereii capilarelor i pereii
alveolelor, de unde va fi eliminat prin expiraie. Oxigenul din aerul ajuns n alveole n
urma inspiraiei traverseaz pereii acestora, pereii capilarelor i ajunge n snge, care l transport la
organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc ntotdeauna n acest fel, datorit diferen elor de
presiune a acestor gaze n plmni i snge.
n timpul respiraiei, plmnii sunt lubrifiai de pleur, o membran transparent care i nvele te n
ntregime. Cele dou foie pleurale produc o secre ie seroas, denumit lichid pleural, care se reduce la
frecare.
Respiraia este un act spontan, complex, ale crui ritm i amplitudine pot fi modificate de diferite
elemente exterioare (boal, alcool, somnifere) care inhib neuronii implica i.

Ritmul respiraiei este programat de centrii nervoi situai n bulbul rahidian. Influxurile parcurg
nervii intercostali i frenici care stimuleaz diafragmul i mu chii intercostali. Activitatea neuronilor este
ciclic, dar constant. Ea produce 12-18 de respiraii pe minut, inspirul i expirul durnd n total aproape 5
secunde.
Respiratia celulara are loc la nivelul celulelor si se numeste respiratie interna sau celulara. La nivelul
celulelor se desfasoara procesele de oxidare lenta a substantelor organice simple, rezultate in urma
digestiei, rezultand energia necesara functionarii organismului si produsi de dezasimilatie ce sunt
eliminati pe diferite cai.
Boli ale sistemului respirator la om
Cauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determina reactii congestive
(modificari circulatorii) ale mucoasei nazalei, faringelui, traheei sibronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei.
Aceste modificari micsoreaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor tesuturi, ajutand sau
declansand actiunea microbilor. Aproape orice "raceala" incepe cu o rinita reprezentand inflamatia si
secretia nazala abundenta. Inflamarea mucoasei nasului poate asocia si o afectare a faringelui
(rinofaringita) ce se va manifesta cu dureri in gat. Adesea, o data cu mucoasa nasului, faringelui si traheii,
se congestioneaza si laringele; apare laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la
pierderea vocii.
O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii si anume a
substantelor care exercita o iritatie mecanica (praf, fum, pulberi minerale si organice, scame, ciment,
particule mici de origine vegetala si mai ales fumul de tutun) sau chimica (gaze iritante, gaze toxice,
vapori iritanti) factori din ce in ce mai des intalniti in prezent si mai ales in orasele mari, datorita dezvoltarii
crescande a industriei.
Cauzele predispozante sunt factorii care inlesnesc producerea inflamatiei mucoaselor respiratorii prin
creearea unor conditii ce scad rezistenta organismului fata de cauzele determinate si favorizante. Sunt
considerati factori predispozanti:
- defectele de anatomie nazala (deviatii de sept, hipertrofii de cornet), care constituie o oarecare piedica
in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat
- focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite, infectii
dentare, supuratii), care pot sa provoace si sa intretina inflamatii ale traheei, bronhiilor si alveolelor
pulmonare prin infectarea din aproape in aproape sau de la distanta (prin inhalare sau pe cale limfatica)
- starile debilitante pentru organism, cum ar fi bolile infectioase, subalimentatia, surmenajul, debilitatea
generala,alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, bolile cronice de inima si
rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul si starile alergice. Toate aceste conditii favorizeaza si
aparitia recidivelor.
Ca factori favorizanti pot fi mentionate si eforturile respiratorii repetate (cantareti, suflatori de sticla si in
instrumente de suflat), abaterile de la regulile banale de igiena (bauturi de la gheata, respiratul pe gura
cand este frig si umed, trecerea brusca de la cald la frig cu o imbracaminte sumara) si frecventarea
locurilor aglomerate (transport in comun, cinematograf) in perioada de epidemii de gripa, pojar, tuse
convulsiva.
1.Laringita este o infectie la nivelul laringelui.Este produsa de inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a
corzilor vocale ce apartin laringelui.
Cauze:
- temperaturi scazute ale aerului;
- infectiile tractului respirator superior, in special viroza respiratorie (raceala) sau gripa;
- folosirea excesiva a corzilor vocale prin vorbitul indelung si cu voce tare, prin tipat sau cantat;
- alergiile;
- expunerea la substante iritante, cum ar fi fumul sau substantele chimice;
- boala de reflux gastro-esofagian: in acest caz este vorba de un reflux laringian.
Simptomele cronice sunt cele care dureaza doua saptamani sau chiar mai mult si ne indica o afectare
mult mai severa a corzilor vocale, decat o simpla inflamatie, cum ar fi afectarea nervilor, aparitia unor
leziuni sau a unor polipi la nivelul laringelui si o posibila aparitie a unor zone indurate, asa numitii noduli
laringieni.
Aceste probleme sunt cauzate cel mai frecvent de:
- infectii virale cornice;
- boala de reflux gastro-esofagian;
- aparitia cancerului;

- aparitia unor leziuni la nivelul laringelui;

Vocea ingrosata poate aparea si in mod natural, odata cu inaintarea in varsta, pe masura ce corzile
vocale se subtiaza si isi pierd din tonicitate.
Manifestari:
- senzatia de arsura in gat, raguseala, febra, tuse, dureri la inghitire.
2.Bronsita - reprezinta inflamatia cailor aeriene ce duc aerul la plamani (bronhiile terminale).
Inflamatia la acest nivel produce edem (cresterea volumului) si se produce mucus (sputa). Edemul si
sputa favorizeaza tusea si astfel respiratia devine dificila.
Sunt doua tipuri de bronsita:
- bronsita acuta, care se instaleaza rapid si se vindeca in 2-3 saptamani; apare la persoanele fara alte
boli; majoritatea persoanelor care fac bronsita acuta nu necesita tratament;
- bronsita cronica, cu recurente frecvente, cu manifestari de lunga durata; apare de obicei la persoanele
fumatoare.
Tuse productiva (cu sputa) timp de 3 luni pentru cel putin 2 ani la rand sugereaza bronsita cronica.
Bronsita cronica este o forma de boala pulmonara obstructiva. Bronsita acuta afecteaza atat adultii cat si
copii.
Cauze:
Bronsita acuta este cauzata de cele mai multe ori de un virus. Apare frecvent in perioadele de iarna, de
obicei dupa un episod de raceala sau gripa produsa de unul din virusurile: coronavirus, adenovirus sau
rhinovirus. Virusul respirator sincitial poate determina bronsita acuta in special la persoanele in varsta
(peste 65 de ani). In 10% din cazuri bronsita acuta estedeterminata de bacterii.
Bronsita acuta poate fi de asemenea cauzata de expunerea la fum, chimicale, aer poluat, substante ce
irita mucoasa respiratorie sau de aspirarea (inhalarea involuntara) de alimente, voma sau mucus.
Manifestari:
- tuse uscata si umeda, febra, disconfort.
Transmitere
Bronsita acuta se raspandeste prin picaturi de saliva infectate sau mucus cu incarcatura virala, eliminate
prin stranut sau tuse, care ajung in aer si vor fi inhalate sau ajung pe obiecte.
O persoana se poate infecta prin inhalarea de particule virale, bacteriene sau prin atingerea unui obiect
infectat si apoi atingerea nasului, ochilor sau gurii.
3.Astmul bronsic reprezinta alergii la praf, polen, par, lana, spori ai unor ciuperci superioare.
Cauze:
La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o alergie la unele
substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane dezvolta alergie la
anumite substante in timp ce altele sunt crutate.
Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a
mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de
substante, cum ar fi de exempluhistamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu
astm bronsic au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de
fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute.
Predispozitia la astm si factori declansatori ai crizei de astm
Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui alergen (substanta ce provoaca
alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca cu o pisica in cazul alergiei la par de pisica). Toti
astmaticii prezinta o hiperreactivitate a bronhiilor - ceea ce reprezinta o caracteristica a bolii.
Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu:
- aer rece si uscat;
- efort fizic;
- fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva);
- poluarea;
- stresul;
- infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa).
Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-100 de ani a avut loc o
crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm. Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si
modul de viata se pare ca au o anumita influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala
aparand deseori la mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa fie
responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol important in aparitia bolii.

Manifestari:
- senzatia de sufocare, tuse.
4.Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele provocate de
bacterii sau de virusuri.
Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in general acut,
cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee, moleseala, stare generala
alterata.
Copiii si batranii fac forme mai grave deoarece au rezistenta mai scazuta la boli. De asemenea
persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei
cu bronsiectazii, ciroza, etc. Tratamentul cu antibiotice reduce aproape la zero complicatiile acestei boli.
Dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista presupunerea
ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la indicatia medicului.
Cauze:
- bacterii;
- temperaturi scazute;
Manifestari:
- tuse, febra, dureri toracice, senzatia unui junghi in spate, lipsa poftei de mancare.
5. Tuberculoza (TBC) este cauzata de bacteria numita Mycobacterium tuberculosis. La nivel mondial se
estimeaza aproximativ 2 miliarde de purtatori. Ea afecteaza de obicei plamanii, dar si alte parti ale
organismului, mai ales sistemul osos si creierul. Trebuie facuta diferenta intre infectie si boala.
Persoanele care sunt doar infectate nu se simt bolnave si nu au simptome. Infectia se poate prelungi
toata viata, fara ca boala sa se declanseze. Putem contracta tuberculoza la orice varsta. Aceasta se
transmite rapid, in special in randul populatiei defavorizate, cu accesibilitate redusa la medic si prost
hranita.
Cauze:
- bacilul koch
Mod de transmitere
Tuberculoza se transmite prin aerul pe care il inspiram. Cand o persoana bolnava tuseste sau stranuta
microbii se raspandesc in aer. Contaminarea se produce cand inspiram microbii prezenti in aer. In unele
cazuri boala poate fi transmisa de vite, de exemplu consumand laptele nepasteurizat de la un animal
infectat. Perioada de incubatie este de 4-12 saptamani, dar infectia poate sa persiste luni sau ani inaintea
aparitiei bolii. Un bolnav este contagios mai multe saptamani dupa inceperea tratamentului.
Copiii sub 3 ani si varstnicii sunt cei mai expusi riscului de imbolnavire, desi oricine poate sa fie afectat.
Persoanele al caror sistem imun este slabit, de exemplu cei cu HIV/SIDA, contracteaza mult mai usor
boala. In ultimul timp a sporit preocuparea legata de TBC, deoarece microorganismul a dezvoltat
rezistenta la medicamente.
Manifestari:
- lipsa poftei de mancare;
- organismul slabeste, oboseste foarte repede.
Preveniri:
- pastrarea igienei corporale, a incaperii;
- pastrarea igienei colective, a imbracamintei;
- vaccinari;
- practicarea sportului in aer liber;
- temperatura camerei optima 18 21 grade Celsius;
- alimentatie echilibrata.

Bibliografie:
http://www.medipedia.ro/Articole/tabid/70/articleType/ArticleView/articleId/161/Aparatul-respiratordescriere.aspx
ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_respirator
http://omenesc.ro/respirator.html
http://www.materie.ro/materie/boli-ale-sistemului-respirator-la-om-275
http://www.sfatulmedicului.ro