You are on page 1of 25

AKI

O mica mica introducere.


As dori sa multumesc cititorilor mei fideli,
Persoanei care m-a inspirat la crearea acestei
Istorii, celei care mi-a controlat greselile si
m-a ajutat. As dori sa spun ca Aki din istoria
data nu are nimic comun cu ce-a din fosta povestire.
Multumesc mult!

Nu stiu ce m-a impins sa scriu o astfel de istorioara dar in orice caz iat-
o!

Aki (Toamna)
"Acus e dimineata" . Vorbele erau rostite de o fata de vre-o 18 ani ce
statea asezata pe o banca din parc. La ceasul din fata primariei batea ora
6. Pe aleea ei nu trecea nimeni. Ceata ii crea o imagine palida si
bolnavicioasa. Parul, castaniu statea uitat in voia vintului. Blugii rupti si
prea mici, se vedea ca de demult crescuse din ei, atirnau putin in aer. Se
sculase incet. Ii era atit de cunoscuta atmosfera ce o inconjura. Strinse
miinile in fata pieptului, ii tremurau buzele. De pe frunze ii cazuse o
picatura pura de roua. Parea ca cind aceasta o va atinge, ea ar trebui sa
tresara sau macar sa scuture ramasitele micii fericiri. Lasase sa cada
incet pe cap, apoi pe o suvita, alunecase pe buzele ei atit de bine
sculptate de natura. Buzele primira cu rasfat micul cadou, incepuse sa
tremure mai tare. Se simtea atit de pierduta in acel moment: stia ca nu
are unde sa plece ca cineva sa-I ofere o haina sau ceasca de ceai. Era de
statura medie. Daca nu starea in care se afla, puteai spune ca e un model
sau cineva ce isi poate crea viata doar cu ajutorul siluetei. Pasul increzut
o facea sa arate cu mult mai jalnic. Dorea sa provoace o privire inocenta
insa stia ca n-o so poata face. Greutatea actiunilor petrecute in trecut nu-i
dadea pace sa traiasca mai departe. Cu incetul strazile se aglomerau cu
puzderie de oameni care nici nu banuie de problemele si grijile celuilalt.
Zi de zi vedea in fata ochilor cum o batrinica ce de-abia se poate
mentine in picioare merge cu sacose incarcate cu fructe si legume.
Batrinica merge greu dar tot odata se straduie sa mearga repede ca
concurentii sa n-o intreaca, sau sa-i ia clientii. Ii atit de greu dar are inca
acel foc arzator in ochi: spera sa faca ceva bani ca sa-i ajunga la
necesitatile zilnice si sa-i mai trimata nepotilor, fiindca acei tot intimpina
greutati in viata de oras. Aki zi de zi o vedea pe acea batrinica si o ajuta
cum putea: ducea sacosele grele, aranja locul pentru productie si tot
timpul amabilitatea ei o facea pe batrina sa zimbeasca si sa-i rosteasca
citeva cuvinte calde. Unica prietena pentru Aki era acea mica si
neputincioasa batrinica. Din nou sacosele se lasau la pamint de greutate
dar Aki nici o data nu se jeluia la greutati, stia ca doar asa mai poate
aduce vre-un folos celorlalti. Cerul destul de repede se luminase.
-Te-ai distrat cu prietenii?
-Da, am fost la biblioteca.Acolo am vazut niste romane atit de
frumoase, nu-mi puteam lua ochii de pe ele insa bibliotecara e o femeie
cu inima cruda si m-a dat afara din incapere. Chipul ei putin i se
amarise, dar se mentinea o falsa liniste.
-Nu inteleg cum pe o fetita ca tine puteau s-o socoata un nimic?
-Asa sunt vremurile de acum. Zimbise printre mustati, ea insusi se
socotea inca o fata atragatoare si frumoasa +. "De-ajuns cu amintiri", ii
spuse glasul launtric.
-Am ajuns.
Lucra pin` la amiaza iar apoi se odihnea putin. Batrina tot timpul ii
dadea ceva de mincare. De cind ajuta batrina nici o data nu puse mina
macar pe o moneda. Ii multumi femeiei si plecase, acea ii urase o zi
buna.
Se duse de la batrina sarind si chicotind. Insa in sufletul ei totul de-acum
de 2 ani era pierdut in intuneric. Se primbla prin oras uitindu-se la lume.
Obosira. Se asezase din nou pe o banca. Din senin incepuse sa plinga,
atit de amar si pierdut incit unele persoane ce treceau pe drum se
intorceau si priveau lung la ea insa nimeni nu interesa de ea. Ii parea atit
de bine ca acum nimeni nu poate sa se mai atinga de ea. "Si totusi n-ar
strica sa-mi povestesc din nou trecutul, sa fiu sigura ca sint eu asta+ Ea
invata la liceu. O fata simpla ce locuia la oras impreuna cu parintii pe
care ii iubea foarte mult. Nu avea frati sau surori. Avuse un catel insa
avuse loc un accident dupa care acesta a inchis ochii si dupa o astfel de
trauma pshihica (pierderea unei fiinte iubite) mult timp nu vorbea cu
nimeni, socotindu-se vinovata. Apoi peste ceva timp parintii ii
cumparase o pisica mare si pufoasa. Era atit de fericita. Acea vesnic
venea catre Aki cind simtea ca stapina se simte rau. La inceput la liceu
Aki era prima fata, si reusea sa faca tot ce isi punea in plan, prietenea
strins cu profesorii si colegii. Daca se afla in vre-o gasca de o data era in
centrul atentiei. Mereu cu zimbetul pe buze, ingrijita si cu o dorinta
nepotolit de mare de a trai o viata. Mai avea si esecuri si primele chiar
constau in baiaeti, macar ca ei tot timpul se comportau bine, nu-si
permiteau s-o jigneasca cumva, insa cel pe care ea l-a ales era un tip
bad-boy. Cu ala pe la inceput era fericita insa acesta influenta negativ
asupra ei si ea simtea ca ceva nu e in regula, asa a fost menit ca ei doi sa
se desparta. Iar peste citeva zile ea il vazusese cu alta fata mergind sub
brat. Apoi mai crescuse putin si alegea foarte atent baietii (doar pentru a-
si incerca puterile de a atrage partea opusa). Totul ii mergea foarte bine,
mai ales cu agatatul baietilor, dar nu se intilnea cu nici unul din ei. Apoi
venise si vara cu dorinta de avea aventuri, pleca din casa, statea cu
prietenele prin parc, insa perioada fierbinte ii fusese intrerupta de
divortul parintilor. Nu putea vorbi mult timp. Credea ca totul se
intoarcea impotriva ei. Fapta data o afectase foarte mult. La vre-o
jumatate de vara era deprinsa zi de zi sa plece devreme din casa undeva
departe ca exemplu parc ori padure. Se afla acolo tot timpul singura.
Prietenele cele mai apropiate ii propuse sa fumeze si ea incercase: prima
data nu-i placuse deloc insa cu timpul se deprinsese cu mirosul nesuferit
de tutun in par, nu mai observa ca tenul fetei i se schimba si ca nu mai
atrage ca inainte baietii. Atunci ignora tot ce o putea scoate din
solitudinea sa. Deasemenea cind raminea singura in casa (ceia ce era
destul de des) incepea sa plinga din cauza vietii ce i se ruineaza din
temelii. Intr-o seara adormise chiar pe o banca din parc. Vintul era
varatic, plin de mirosul uscat al pustiului ce domnea in sufletul ei.
Alesese un loc mai ferit decit celelalte. Luna se reflecta atit de frumos pe
fata ei fina si palida. Simtise ca se ducea pamintul de sub picioare insa
nu avea nici-o putere sa traga pleoapele la o parte. Auzise un glas
barbatesc. "Ce-i de departe, poate e simpatic, sau va incerca sa-si bata
joc de mine? Nu mai conteaza+"
-Unde traiesti? Cu incetul glasul lui ii parea tot mai apropiat si melodios.
Dupa toata practica ce avea in legatura cu baietii, stia ca el ar trebui sa
fie mai inalt ca ea si poate ca chiar ar merita sa fie vazut.
-Strada e scrisa pe o foita din geanta. Cuvintele i se legau cu greu dar
cumva facuse acest efort.
-Nu gasesc! El era nedumerit. Aki putin incercase sa-si aminteasca ce
putea sa faca cu acea foita si isi aduse aminte ca o aruncase tot cu o
guma mestecata. Adormise si nu mai putea fi trezita si ii era paralel de-
acum de salvatorul ei.
Soarele demult se afla in zenit. Nu simtise de ceva timp lumina
arzatoare si calda a soarelui de sus. Intinse mina. O durere strasnica ii
trecuse prin tot corpul. Simtea ca e atit de grea. Se ridicase de sub
plapuma. "Nu-s la mine in camera+" Vorbea incet si cam nedeslusit. Se
uita prin parti incercind sa pretuiasca cumva ambianta in care ea atunci
se afla. Camera, spatioasa, plina de ferestre si mobila moale. Totul arata
destul de luxos si scump, aranjat cu un gust formidabil. Ea insa statea
imbracata, putin sifonata, culcata pe un pat inalt si plin de diferite tipuri
de stofe, gherghiefe si decoruri. Se simtea ca acasa macar ca in camera
nu persista culoarea ei preferata. Picioarele atinse podeaua. Pe jos era un
parchet cu un desen destul de complicat ce in interior forma un trandafir.
Linga pat era o noptiera foarte eleganta. Pe ea vazuse o tava cu mincare
estetic aranjata, cafea fierbinte si un trandafir in vaza. Se simtise
rasfatata. Tot acolo un biletel in forma de fluturas statea atirnat de
trandafir. Il deschise cu grija si putina frica. Acolo citise:

"Necunoscuta mea, bine poftita la mine in casa,


Sa nu-ti faci griji, nu trebuie sa-mi platesti sau
Inapoiezi ceva pentru ceia ca ai dormit si mincat
La mine. E un gest ce l-am facut de binevoie.
P.S. Daca ceva intre noi n-a fost nimic"
Scrisul ii paruse atit de frumos, stilul ce ea il invatase nu demult la
clubul de arte. Clubul il frecventa cu o dorinta nepotolita de a cunoaste
arta de mai aproape, macar ca costa mult si nu-si putea permite sa
mearga des acolo. "Camera e atit de spatioasa!" ii aducea aminte de casa
in care traia cele mai frumoasa clipe din copilarie si adolescenta. Cind
facuse citiva pasi simti ca e cam greu sa ajunga pina la usa, atunci
observase ca mai este si un scaun. Nu atrase atentia din prima data la el,
iar pe urma fu uimita. Haine. Cu graba se oprise in fata scaunului. Toate
hainele erau scumpe, se vedea ca sint de colectie, unele erau chiar acelea
ce asa frumos sclipeau in gratie dupa vitrinele magazinelor luxoase de
oameni bogati. Nu-i venea sa creada ca sint pentru ea. "E vre-o
greseala." Dar in sinea ei se ghindise ca poate acela ce a lasat-o sa
doarma la el acasa cumva e vre-un admirator. "Esti nebuna, cum poate
cineva sa te admire in starea in care esti acum?!" Hainele se aranjase fix-
in-fix pe ea, parca fu cusute pe silueta ei. Se simtise putin stinjenita, nu
tinea minte cind ultima data imbracase ceva nou. Rochia de culoare roz-
pastelata o prindea atit de bine la fata, ii accentua gingasia ei. Arata atit
de usoara si inocenta in ea. "Trebuie mai repede sa ies de aici, cine stie
poate degraba el se va intoarce." Usa, cam prea mare si grea se afla
departe asa ca ea alergase pin la acesta si o deschise cu o mare precautie.
Scoase capul inafara ca sa vada daca cineva este. "Nu-I nimeni." Se
gindea cit mai repede sa iasa, fuga din acea casa, totusi proprietate
privata, insa curiozitatea feminina o oprise. "Ce va fi daca-mi fac o mica
excursie prin palatal acesta?" Linga usa gasise 5 perechi de
incaltaminte: toate de dame, ciupici de camera, citiva pantofi, sandale,
dar ultima pereche de pantofi ii tintira ochii. Inalti, de piele fina, subtire,
de culoarea roz cu fundite mici albe la incheietura. Le incaltase. Mergea
cam aiurea din cauza ca demult nu purtase asa ceva. Se simtea ca o
adevarata domnisoara. Coridorul parea lung si fara sfirsit. Incerca sa
numere camerele insa obosise. Gasise baia cu cada plina de apa, spuma
alba si pufoasa, petale de trandafir atit de frumos aruncate in apa. Nu se
putea opri tendintei de a face o baie fierbinte. Dupa ce iesise din cada, se
uscase si imbracase, pornira inca o data in cautarea bucatariei - i se
facuse chiar foame. Inchinzind usa la baie observase ca nu aranjase
halatul si se intoarse inapoi, fara sa vrea cazuse din ala inca un biletel:
Domnisoara mea, cred ca ti s-a facut chiar foame si ai dori sa maninci
ceva. Coboara-te pe scara ce se afla la dreapta, cu trei camere inspre
dormitor. Sper ca ti-a placut rochia. Pofta buna!
P.S. Cheile de la casa se afla in hol pe pervazul de sticla.
Fu surprinsa strasnic de asa logica a necunoscutului, dar facuse cum era
scris si intr-adevar nimerise in bucatarie, ce era facuta din marmura bej
si alb. Cam rece i se paruse incaperea. Pe masa statea frumos aranjata o
farfurie cu ciorba mirosul careia ea il simtise de la al doilea etaj. Mai
stateau intinse pe masa diferite salate, mezeluri, fructe ca nici nu stia din
care primele sa guste. Mincase cu o pofta mare tot ce se afla in fata ei.
Gusta de toate, incerca insa sa nu para needucata si sa lase murdarie
cumva pe acolo. Strinse masa, spalase vasele, deschise ferestrele si
privise afara. Nu stia sigur unde se afla si asta o cam speria, dar
incercase sa se ghindeasca la bine si dupa ce se aerisise camera inchise
geamul mare. Gasise inca scari, acelea tot duceau in jos si asa nimerise
in hol. Acolo gasise cheile. Camera imensa i se paruse prea aglomerata
de toate statuile si vazele ce puteau fi vazute in orice colt. " E timpul."
Deschise usa de la intrare, o incuiase si puse cheile sub un pitic din
argila de gradina. Iarba verde ii crease inca o data imaginea unei vieti
excelente. "Casa mare si luxoasa, bani in-deajuns, gradina mare si
ingrijita - viata ideala!" Cu un pic de gelozie si ironie inchise portita.
Acum din nou ea era afara in strada, singura si nimanui netrebnica. Asa
e viata. Isi aduse aminte de biata batrinica ce acum cu greu trebuie sa se
intinda in sus pentru a aranja marfurile. Incepuse sa alerge in graba. Nu
stia pe ce strada se afla, incotro s-o apuce dar uitase de demult cum arata
simtul de panica asa ca pur si simplu alerga pe linga case incercind sa-si
aduca aminte daca mai fusese pe acolo. Pe drum mergeau putini oameni
insa toti faceau parte din paturile inalte a societatii si se simtise putin nu
in farfuria sa: costume scumpe barbatesti, pantofi negri si lustruiti,
cravate cu ornamente complicate si cu culori placute, masini extrem de
scumpe si curate, cu sofer in fata. Unii se intorceau uimiti la ea, arata atit
de tinara si pierduta. Lucru ce in acel timp rar se intimpla pe strazile
acelea. Ii era destul de greu sa alerge in pantofi, se simtea putin
nenaturala: fata ce numai ce a iesit dintr-o casa atit de bogata, intr-o
rochie scumpa alearga in graba incaltata in pantofi inalti. Se oprise,
luase un git de aer proaspat de dimineata si merse incet, picior-dupa-
picior. Toti din jur se uitau cu nedumerare la ea, n-o cunosteau. In scurt
timp ajunsese pe strada principala a orasului. Din colo apuse in graba
spre piata, gasise batrina ce atit de disperata astepta venirea salvatoarei.
Rochita atit de usoara se afla in voia vintului. Chipul fetei mingiia
vazduhul. Batrina simti ca ceva in Aki se schimbase: atitudinea catre
viata, mergea cu gratie, zimbea la cumparatori si batrina simtea ca
degraba ceva radical se va schimba in viata fetei. Stia ca doar un singur
lucru poate schimba fiinta unei femei - barbatul. Nu-i spuse nimic lui
Aki, se prefacea ca totul e ca de obicei. Dupa ce trecuse timpul pietii Aki
din pura curiozitatea si recunostinta se plimba inapoi spre acea casa
mare si luxoasa. Soarele o conducea cu razele sale, calde si care vesnic o
incurajau la fapte riscante si marete pentru viata sa. De dupa coltul unei
case incetisor, tirinduse in labe se ivise un pui de ciine. Nespalat, plouat,
jignit de cei din jur, neingrijit si lipsit de minghiere omeneasca, micul
animal se ascundea de cei din jur. Aki tot timpul avea slabiciune la
animale. Timpul brusc incepea sa se schimbe. Norii se faceau tot mai
intunecati si tot mai mult acopereau soarele. De pe cealalta parte de
drum venea si o gasca de baieti, fete ce glumeau. Unul din ei a iesit in
fata si a dat cu piciorul in biata fiinta. Aceasta s-a intors si a scos un
geamat dureros si plin de dispererare. Aki se uitase cu atita ura si raceala
la individul acela. Baiatul insa nici macar nu spuse nimic, plus la toate
inca si rise. In ochi ii juca un foc de rasfat bogat primit din partea
parintilor si mostenirea josniciei ce parintii au transmis-o copiilor sai.
Atunci Aki se simti mustrata de soveste. Ploaia din senin incepuse sa
cada peste drumul asfaltat. Forma mici riulete ce se duceau in gropile de
canalizare. Strada era atit de curata, asa cum in realitate nu poate fi intr-
un sat sau oras indepartat. Aki se simti atit de lipsita de suflet, ignorata
de societate incit incet pornise inapoi in parc spre banca pe care tot
timpul statea. Pe la inceput mergea incet si pierduta de mila catre
animalul ce fara sa faca vre-un rau fusese atit de josnic necajit. Fugea
repede, credea ca macar astfel va putea sa se indeparteze de cruzimea
oamenilor. Parcul pustiu parca o astepta, acolo vintul ca de obicei sulfa
tare si nemilos. Ploaia cu incetul scufunda radacinile copacilor. "De
demult nu fusese pe la noi asa ploaie abundenta." Se gindea ca acel
cunoscut putea special s-o prinda si sa-si bata joc de ea. Plingea, lucru ce
demult nu-l facuse. Intre timp ploaia se facuse mai puternica si bucati
mici de gheata cadeau din cer, parca erau lacrimi inghetate de cruzimea
oamenilor, si care cerul le arunca pe pamint ca oamenii sa-si de-a seama
de greseli insa nu multi observau durerea cereasca. Ridicase picioarele
pe banca si le strinse tare cu miinile. Simtea ca e singura in toata lumea
si ploaia era unica care n-o parasea si doar exprima durerea ei prin bataia
nemiloasa a picaturilor de paminta. Zgomotul picaturilor parca o facea
sa nu simta tacerea ce se lasase asupra orasului. "Nu mai cad picaturi?"
Se uitase in sus si in fata ei statea un baiat.
II.Rinku
-Salut. Imi pare mie sau tie acum nu ti-ar incurca un dus fierbinte si un
ceai cald?
-Te stiu?
-Imi cer scuze, Rinku, tu ai dormit la mine acasa azi noapte.
-Multumesc mult pentru ceia ca m-ai adapostit.
-Mergi la mine si astazi? Te invit.
-Imi cer scuze nu te cunosc intr-atit de bine ca sa merg intr-o casa straina
si sa dorm acolo.
-Dar nu-ti mai este straina, in orice caz din noaptea trecuta.
-Da+
-Facem cunostinta mai inndeaproape pe drum.
-Nu.
-Te rog. Nu-s cer nimic pentru asta.
-Ceai si pat, si-mi dai pace?
-Da. El parea un baiat de vre-o 20 de ani foarte bine imbracat, scump si
simplu. Ii intinse mina ca ea sa se scoale. Pentru ea acest gest parea ceva
straniu si necunoscut. "Merita sa vorbesc cu el. Ce galant!" Ii parea ca
roseste, dar isi daduse seama ca el nu vede. Se uitase la rochia ei ce atit
de mult reusise sa-i placa, uda si atit de rece. Pantofii o taiau fiindca
pielea se udase si parca erau fire de ata ce o string tare, o taiau. El se
ridicase o data cu ea pentru ca umbrela sa fie pe deasupra ei si atunci
vazuse pentru citeva clipe durere pe fata ei si isi daduse seama ca o dor
picioarele. Ca un adevarat gentleman ii spuse:
-Te rog tine putin umbrela.
-Da, bineinteles. Se gindea ca e foarte "amabil" daca ii de-a ei sa duca
umbrelea. El o luase in brate.
-Ce-i cu tine! Da-mi drumul!
-Eu doar vad ca te dor picioarele, te taie cureaua de la pantofi si rochia ti
s-a ingrelat de la apa. Ea tacuse, stia ca totul e corect. Atunci intr-adevar
simtea ca nu mai poate de rosie ce-i. Niciodata nu fusese purtata in
brate. Masina si cu luminile aprinse astepta de ceva timp. Inauntru era
asa de cald si uscat. El o asezase pe fotoliul din urma. Pina la casa lui era
ceva drum de parcurs. Ea se uita pe fereastra la magazinele de alaturi,
cum luminile stilpilor se transforma in pete si incetisor adormise.
Dormea atit de dulce. Ajunsese repede. Rinku duse masina in garaj si de
acolo o luase incet in brate fara ca s-o trezeasca. O duse in casa. Ii
descaltase pantofii, aceia zburase in diferite parti. Nu stia cum sa scoata
rochia de pe ea. Se simti cumva vinovat ca trebuie s-o dezbrace. "Ea
doarme, ce sa fac?!" Luase un foarfece si taiase rochia de pe dinsa. Tot
drumul cit a mers spre dormitor, de la rochia ei ramasese un singur sir de
urme lasate de apa. Taiase incet si chiar rosise pin la urechi. O imbracase
in halatul ce dimineata se uscase si o duse in pat sa doarma. Rochia el o
aruncase si sunase repede la magazinul din care o luase, comandase inca
una la fel. Mai sunase si cumparase 6 perechi de pantofi de culoarea roz.
Intre timp Aki dormea linistit in dormitorul lui. Ii era atit de cald si bine.
Rinku se duse in baie ca sa-si schimbe hainele fiindca erau ude de la
rochia ei. Dupa se culcase pe canapeaua din salon. Aki dormea si visa ca
merge pe un drum si apoi trebuie sa coboare pe scari si pe ultimile doua
scari cade si se loveste. Se trezise. "Sint in dormitor. Cum am ajuns
aici?" Ridicase plapuma si vazuse ca e imbracata in halat. Se simti atit
de rau, se sculase din pat enervata si incepuse sa-l caute pe el. Ajunse in
salon si cind vazuse chipul lui dormind nu putea sa-l trezeasca. Il
invelise cu plapuma si plecase sus in pat.
Dimineata venise repede. Soarele din nou o trezise. Deschise ochii si
privise cu un fel de deprindere in camera. Pe masa statea o vaza de
sticala, imensa si plina cu trandafiri puternci si sanatosi: albi si rosii. I se
inlacrimase ochii de asa frumusete. Pe noptiera din nou o tava cu cafea
si ceva dulcisor. Se simti rasfatata. Pe scaun statea pe o parte: fosta ei
rochie roz (adica ce-a noua), iar cealalta una noua neagra cu dungi albe.
Cafeaua era minunata, tare si aromata. Imbracase noua sa rochia. Din
nou arata superb pe ea. Alergase repede in bucatarie, nu era, hol "Nu-i.".
Ii parea atit de rau ca nu-i poate multumi. Din nou in baie, bucatariei. In
bucatarie mincarea era proaspat pregatita si in mare asortiment. Cind se
ducea sa spele vasele gasira legat de robinet un bilet.
Sper ca nu esti suparata din cauza ca te-am desbracat de rochie. Puteai sa
racesti daca nu te schimbam in altceva. Te rog sa ramii si astazi la mine
daca poti.
P.S. O zi buna!
In timp ce citea biletelul simtea ca cu incetul el devine obisnuit pentru
ea: doarme la el acasa, maninca, vorbeste cu el. De demult ii trecuse
deprinderea de a fi impreuna cu cineva si se simtea putin incomod si nu
in apele ei, dar tot o data el ii dadea speranta de a fi din nou o persoana
apropiata si iubita, asa cum nu fusese demult in viata ei. Terminase sa
citeasca cu un zimbet dulce pe fata. Nu-si dadea inca seama ce o va
astepta in continuare. Plecase in salon. Se asezase pe fotoliul din coltul
camerei, strinse picioarele sub ea, privira atent la fereastra "Inca e prea
devreme ca el sa vina." .Chiar ii parea rau ca va trebui sa-l astepte ceva
timp. Dar intr-un fel nu-si asuma riscul fata de relatia ce poate aparea in
orice timp intre ei, dar ignora prejudiciile, incepea cite putin sa se
indragosteasca de el. Nu stia ce sa faca fiindca de obicei era ocupata iar
acum se simtea pierduta intr-o incapere atit de mare si neobisnuit de
frumoasa. Afara insa soarele de-acum nu prea o mai bucura cu raze de
lumina si caldura, apunea. Aki privea putin cu jale la usa. Se intreba
"Cum de oare nu mi-a dat in cap sa-l intreb la ce ora vine, ce hobbiuri
are, in general sa aflu ceva de el?!". Noaptea in toata frumusetea ei
stapinea orasul si inimele celor ce traiau in el. Stelele-diamante
indepartate luceau fara sa fi fost atinse de cineva, macar ca toti cred ca
ele sint atit de aproape si atit de departe ca si dragostea la care visa in
ascuns Aki. Mergea incet spre scari. Urcase la al doilea etaj. Intrase prin
toate camerele se mai gaseau si unele incuiate si asta ii parea cam
straniu. Prima data se urcase la al treilea etaj, unde nu mai fusese inainte.
Lampa era slaba si nu lumina indeajuns incaperea si asta o cam speriase
pe ea si asa ca se intoarse inapoi la primul etaj, in bucatarie. Se ghindea
sa-i faca o surpriza - ea va gati cina. Apucase sa gateasca. Se invirtea
prin toata bucataria, incaperea plina de aburi, mirosuri de sosuri, bauturi
umpleau casa. Trecuse vre-o ora pina terminase sa gateasca, aranjeze
totul, faca curatenie. Pe masa puse luminari. Se simtea convinsa ca ea va
organiza prima lor intilnire. Luminarile se reflectau pe suprafata
paharelor. Talgerele aranjate cu gust, furculite, cutite,vaza cu flori,
mincare fierbinte. Totul excelent. Se asezase si il astepta.
Trecuse de-acum o ora, doua, trei+ Ea adormise la masa. Nu mincase,
bucatele reci, luminarile ce isi surpase lacrimile stateau lasate si stinse.
Rinku venise foarte tirziu. O gasise adormita pe farfurie. Parul, in suvite
lungi si atit de frumos aranjate, se trageau incet spre pamint. "Chiar si
dormind e inca mai frumoasa." . Rinku se uitase la masa. Bucatele racite
de demult asteptau sa fie gustate, doar ca le trecuse timpul. El cu o
mustrare in suflet o luase din nou pe Aki in brate si o duse la ea in
dormitor. A invelit-o. S-a asezat linga ea si privea cit e de inocenta.
Somnul il apasa pe ochi si incet se tirise pina in camera lui si se culcase.
Dimineata zilei de simbata tot timpul insemna ca e weekend: nu va
trebui s-o ajute pe batrina la piata, poate sa se leneveasca in pat toata
ziua. Draperiile valuroase in culori calde stateau demult atirnate prin
parti, ca soarele sa-i aduca aminte de minunatiile unei zile insorite si
calde de inceput de vara. Pe noptiera, statea o scrisoare in plic de
culoare bej si linga care atit de romantic si placut, un trandafir de
culoarea cremei. Floarea creia o imagine a unei reusite idei de a cuceri
inima alesei. Dupa saptamina care o petrecuse in acea casa, asa tip de
cadouri deveneau un fel de obisnuinta. Deschise plicul:
Aki mi-ar facea placere daca la ora 10:00 ve-i cobori jos in sufragerie.
Rinku.
De aceasta data chiar fu surprinsa. Imbracase noua ei haina ce difera
complect fata de cea precedenta: fusta rosie-aprinsa, bluza usoara din
atlas bordo o prindeau atit de bine la fata. Se coborise cit de repede
putea. In sufragerie el o astepta cu un buchet gigantic de trandafiri albi,
atit de puri si parca curate si sufletul doar cu imaginea lor, ne mai
spunind de mirosul lor.
-Asta e un fel de scuza pentru seara, adica noaptea de ieri. O accepti? O
spuse cu atita bunatate si seninatate pe fata. Macar ca putin ii cam
tremurau miinile. Avea emotii.
-Pai, cum sa-ti spun, nu sint atit de gustosi ca bucatele ce eu le
pregatisem, insa merita macar sa incerc sa-i admir frumusetea si poate ca
v-oi vedea in privinta cu scuzelor. Pentru prima data vorbea intr-atit de
sigur cu un baiat. Ii zimbise atit de dulce si ochii ei chiar straluceau de
fericire. El ii intinse mina si ea coborise de pe ultima scara. Costumul
atit de bine arata pe el, chiar prea bine! Ca sa arate cit de mult el se
iubeste, tocmai in loc de cravata lasase citiva nasturi descheieti. Ceasul
masiv atirna in jos. Aki primise buchetul cu o deosebita placere. Il puse
in vaza si aranja, unul cite unu. Dar un spin o inghimpase tare. O
picatura de singe incepu sa-i curga pe deget. Aki repede ascunse ca se
aninase, doar ca prea tirziu reactionase. El, ii lua mina si o sarutase. Ea
fusese atit de sfiata incit nu tragea mina inapoi ci doar se uita la el in
ochi. Priveau mult, cu lucire ascunsa, poate geloasa dar totdeauna putea
fi citit interesul stirnit unul fata de altul. Aki se trezise prima. Trase mina
inapoi si el tot isi revenise in fire.
-Hai sa ne primblam prin oras!
-Bine, dar cu picioarele.
-Dar masina?
-Las-o macar o zi sa se odihneasca. El luase geaca si incuiase usa. Aki
mergea cu el sub brat. Vecinii ieseau si ei pe afara ca sa-si ia ziarele
proaspete de dimineata si unii chiar foarte arogant stateau si ii petreceau
cu privirea pe cei doi.
-I-a te uita, si-a gasit alta. Aki auzi cuvintele acestea si o afectara mult.
"Inseamana ca nu sint prima si nu ultima". Nu mai avea nici o dorinta sa
mai stea alaturi de el.
-Nu lua in serious. Toti sint asa: zghirciti, invidiosi si rautacioasi. Spuse
asta uitindu-se la ea in ochi. Nu dorea nici decum sa-i creeze chiar la
prima intilnire o impresie urita, asa ca continuau sa mearga in lininste.
Cuvintele lui parca o incurajase cumva, dar nu indeajuns. Vintul ridica
in vazduh firisoare taiate de iarba, din gradinile ascunse de ochi straini.
Cerul senin o mustra pe Aki din cauza presupunerilor ei urite fata de
Rinku, dar se linistea cum putea.
-Iti v-oi arata un loc special pentru mine, sper ca iti va placea si tie.
-Daca spui, hai. Spuse asta cu un entuziasm atit de prefacut incit el l-a
simtit, incerca sa-i faca complimente, s-o presupuna la distractie sau
macar la glume, ii reusea cam greu.
Aveau doua ore de cind colindau orasul. Aki glumea fara sa-si mai
aduca aminte de incidental dinainte. Un fluture i se puse drept pe nas.
Arata atit de banal. Ambii se rideau. Pe drum mai cumparase inghetata.
Aceasta ii racorea pe amindoi, dupa atita cercetare de teme si gusturi
comune. Mai umblara mult timp, pina cind pe Aki o dureau foarte tare
picioarele si Rinku o ducea in brate.
-Esti nebun, da-ma jos!
-Eu doar vad ca pe tine te dor picioarele. Aki rosise.
-Nu conteaza. Cu asta si se terminase controversatia lor. Ea se juca cu
picioarele in aer. El o ducea astfel incit ar parea ca ea nu-i mai grea decit
o pana.
Incepea sa se intunece.
-Mai avem mult?
-Nu, chiar am ajuns.
Nu stiu de unde ajunse in fata unui batrin salcim. Crengile lui prea mari
si grele nu le dadea voie sa treaca mai departe. Rinku le indepartase
foarte istet, cu o mina tinind-o pe Aki. Se deschise un peisaj fantastic.
Un mic delusor pe care se afla doar un singur copac, puternic si intarit
de greutatea anilor. Inalt, cu frunzele verzi care le atragea privirea cel
mai mult: parca fu create pentru doua persoane, fotolii naturale acoperite
cu frunzis.
-Aici fugeam in copilarie de probleme, spuse Rinku. Luna parea atit de
aproape, trebuia doar de intins mina spre ea si credeai ca ve-i ajunge mai
departe de stele si planete, unde nimeni si niciodata nu fusese, in
paradis. Doar ca paradisul nu are sens daca e stapinit de singuratate
sinistra si solititudine inmarmurita. El ridicase mina spre ea. O
minghiiase pe fata, atit de neteda si catifelata ca si cind ar fi simtit
fiecare particula a iubirii ce o poarta catre Aki. Aki din nou rosise si in
mintea ei aparuse un cadru foarte placut: ei doi, luna cit un ocean
inghetat, stele ca niste cioburi din fulgii iernatici si copacul batrin dar la
fel de puternic si statornic, fidel acestui pamint si om, si din nou ei doi,
aproape, atit de aproape incit aerul incepea sa prinda cite putin flacari. In
realitatea Rinku se apropiase atit de mult de fata ei, ca Aki nu avea
incotro sa se de-a ca sa evadeze in caz de esuare. Buzele lor se unise
intr-un sarut putin cam rece si pierdut, miinile lui Aki putin tremurau si
de sub ochi se vedeau lacrimile ce aduceau aminte de niste stropi de
margaritare transparente dar mult mai pretioase decit pur si simplu un
zacaminte. Un suvoi lung si subtire se strecurase de sub ochii ei. Rinku
simtise ca ceva nu merge cum ar trebui si incetisor a indepartat-o apoi a
imbratisat-o.
-Te-am jignit? De ce plingi? Rinku arata atit de pierdut, credea ca e
vinovat in lacrimile ei. Inima i se batea tot mai incet si mai incet. Murea
ca si speranta ca ei doi vor fi impreuna.
-Pling de fericire. Niciodata nu am simtit ceva mai placut si atragator.
Ochii ii sclipeau mai tare ca stele de sus. Momente dulci ce nu se uita.
-De obicei aici am inceput pentru prima data sa alerg de casa, lectii,
parinti, dusmani si tot ce e negativ in lumea asta.
-Pai locul acesta e destul de departe de oras. E putin straniu ca ai ajuns
tocmai aici.
-Nu tot timpul am fost bogat. Mai intii traiam cu citeva case mai in deal
de centrul comercial. Parintii mei proveneau dintr-o familie simpla, si
nici o data nu am avut probleme cu bani dar mama mea murise intr-un
accident si tatal meu de soc si durere depusese documentele la o
companie tinara ce de abia se deschidea, asa dorea mama, si treburile au
inceput sa mearga cite putin, pina cind firma nu devenise nationala,
internationala si pur si simplu faimoasa.
-Asta inseamna+ In ochii lui Aki se reflecta o nedumerire stranie, fata
putin emotionata de cele spuse. Tu..
-Da, traiam linga tine. Cind spunea aceste cuvinte, special se intoarse ca
sa-i vada expresia fetei.
-Tu! Tu esti Rinku, cel care atit de rusinos fugea de mine de fiecare data
cind ma vedea?
-Da. O spuse putin umilit. Credea ca ea uitase de dinsul cind arata ca un
copil papa-lapte.
-Si, asta tu, atunci mi-ai..
-Luat cosul cu legume ce trebuia sa-l duci acasa, si cind ai ajuns acasa ai
vazut ca stea in fata usii?
-Uimitor! Nu ai nici un pic de simt! Rideau ambii de prostiile ce le
faceau in trecut, cind erau copii. Acum luna arata fetele lor vesele si
privirile prietenoase. Inca citeva ore mai stateau asa impreuna,
imbratisati sub regina luna. Umbrele lor formau o inima.
-Tu stii, ma gindeam mult, daca merita sa-ti spun ori nu. Dar e timpul.
Eu te iubesc. Privirea i se coborise pe fata lui Aki. Dormea. "Bine ca
doarme, avea sa arat atit de stupid in fata ei." Acasa o descaltase si duse
la ea in camera. El vazuse doar patul. Cazuse adormit.
Incet ridicase miinile in sus, le intindea. Fu trezita de un zgomot
monoton, nedeslusit. Isi focusa privirea la ferestre. "Perdeaua nu-i data
la o parte? Straniu" .Nu stia cum poate fi explicat faptul dat, fiindca in
fiecare dimineata obisnuia sa vada starea vremii de afara iar acum parca
a ramas in intuneric. Iar afara stropii ceresti cadeau ca niste sulite de
argint pe acoperise. Siroaie mici se prelingeau pe ferestre. "Demult nu
plouase" Glasul ei launtric sunase putin prea mort pentru o noapte
petrecuta linga o persoana draga. Cu un oftat scurt se pornise spre
noptiera ca sa vada noutatiile, sugestiile si reclamatiile lasate de cineva.
Dar cit de mirata fusese ea cind nu gasise nimic acolo. Cautase pe linga
mobila, de desubt. Nimic. Ii parea ca pierduse puterea de-a lua aer.
Alergase repede in camera lui, si din nou pustiu. Incepea sa ridice
panica. Simtea ca ii este greu sa mearga, si picioarele se miscau tot mai
incet. Lacrimile ii erau gata sa explodeze din ochi, dar ca de obicei isi
stapinea emotiile. "A plecat, m-a lasat, m-a tradat. Dupa tot ce mi-a spus
ieri?!" .Ura incepea sa clocoteasca ca un vulcan in ea. Cazuse jos, in
genunchi. Se linistea pentru a se gindi limpede la tot ce are de gind sa
faca. "Asa, imi i-au hainele mele si cele care mi le-a cadonat, cred ca no
sa le poarte el. Plec+ Unde plec? Nu-i nimeni care sa ma primeasca pe
asa timp". Acum era total disperata. Strinse toata energia si puterea de a
spera la bine, se indreptase spre baie. Baia parca ii readuse aminte ca nu
totul e pierdut. "Poate ca a fost nevoit repede sa plece, si nu dorea sa ma
trezeasca". Unica ideie ce atunci ii venea in cap. Masa ne-aranjata statea
pustie si parca neinsufletita. Gatise micul dejun. Afara tot ploua si asta o
cam apasa: singura ca si ploaia care chiar daca are mii si mii de picaturi
totdeauna, ramine singura si neatinsa de nimeni si nimic. Iar acum macar
ca e in casa persoanei pe care o iubeste, si care a uitat sa-i lase vre-un
bilet, se simte totdeauna ignorata si lasata. "Poate asa e soarta mea?". Nu
lasase nici un raspuns in urma intrebarii.
Ploaia tot continua si nu lasa nici macar speranta ca va fi din nou soare
pe strada lor. Televizorul ceva tot comenta, cinta si discuta dar Aki parca
se afla undeva departe de toti si tot, ca si copacul cela. Toata ziua se
simtea depresata. Fata ei nu avea nici o expresie, parca nu mai era om.
Asa ramasese timp de o zi. Noaptea ii mai incalzea speranta ca el va veni
si isi va cere scuze pentru faptul ca nu facuse nimic la dejun si + ca nu-i
daduse ei sansa de a spune ce simte pentru el. Aceste ginduri o
incurajase dar nu prea mult. Adormise pe canapeaua din hol, asteptindu-l
pe el. Noaptea nimeni nu venise si nu intrase in casa. De data aceasta
Stelele nu mai luceau.
Dimineata se trezise cu speranta ca se va vedea in patul ei, ceia ce-ar
insemna ca el a dus-o. Dar cind deschise ochii si vazuse salonul, nu
putea sa opreasca lacrimile ce o zi intreaga isi asteptau rindul. "Nu are
sens sa-l mai astept., macar ca il iubesc". Un spirit de lasitate se trezise o
data cu razele solare. Acum hotarirea de a pleca - adica unica solutie de
a rezolva problema ii statea drept in fata, ori da, ori nu. Urcase scarile,
strinse hainele, facuse micul dejun, pregatise si citeva tartine pentru
drumul lung pina in oras. "Din nou singura". Spuse asta cu atita ironie si
cu un ton batjocoritor. Ii ajunse povestea in care traise de acum aproape
o luna. Cu ochi arzatori de ura si disperare se indreptase spre usa de la
intrare. O deschise din nou cu greu. Mirarea ii fusese prea mare cind
linga usa gasise un bilet frumos aranjat si pus intr-un pachet. "Inseamna
ca el trebuia sa fie gasit afara". Intr-un fel impusa, intrase in camera.
Puse jos bagajele si deschise plicul.
In primul rind as dori sa-ti spun salut. Nu ti-am scris si spus nimic
fiindca am fost nevoit sa plec in graba dupa hotare.
P.S. Am sa ma intorc peste maximum o saptamina. Iubirea mea, te rog
sa nu uiti ca mi-e dor de tine si ca te iubesc foarte mult.
Dupa ce citise post scriptul ii venea sa plinga de fericire si pustietate.
Fericire din cauza ca nu visase ca el intr-adevar o iubeste, dar tot o data
pustietate din cauza lui, adica lipsa din inima ei. Nu era sigura inca pe
sentimentele ei dar stia un lucru - incepea sa se deprinda cite putin cu
dinsul, si daca nu-l vedea sau macar auzea se simtea uitata si singuratica.
Ramase la el. Zi de zi se trezea, minca si cauta sa faca ceva de obicei
totul se deducea la carti si curatenie. Casa de-acum nu era un loc special
sau deosebit, parca traia acolo de citiva ani. Stia toate colturile, fiecare
lucru unde se afla si nu-i mai parea monstruos de mare ori scumpa, doar
ceva foarte apropiat poate chiar iubea cu adevarat acest local doar din
cauza ca el intr-o zi o aduse in brate incolo.
Timp de o saptamina singura fiinta ce inpinzea acest local cu lumina
sufleteasca, era doar ea si se cam satura de compania asta. Intr-una din
zile, saturata de asteptarea revenirii lui plecase la un magazin si
cumparase o pisica. Atit de draguta, cu ochi mari ca doua pietre de
chihlimbar, aprinsi cu o lumina de sete catre viata. Doar o singura
privire la minunea aceasta o facea pe Aki sa-si aduca aminte ca pe
buzele ei poate aparea zimbetul si fara ca el sa fie alaturi.
Luna stralucea prea tare pe bolta cerului si nu-i dadea pace sa doarma,
asa ca a inchis ferestrele cu perdeaua fina. Neko, adica pisica, isi facuse
culcus linga Aki. Ambele dormeau atit de dulce. Usa, mai grea de cit de
obicei, cu un geamat de scirtiit se descise. Bagajul mult prea greu, plin
de documente si probleme fu trintit drept linga masuta de sticla ce fusese
clatinata de o astfel de greutate. "E prea tirziu, cred ca doarme. Sper ca
nu a plecat cumva in alta parte." Tot chipul sau reda cit de istovit e de
lucru, probleme si griji. Doar ochii, in adincul lor putea fi vazut acea
lumina cam ascunsa, dar ceva mai ardea necontenit pentru a vedea acea
sursa de inspiratie pentru intoarcerea atit de grabita acasa. Scurta,
trintita, statea pe pat. Citeva urme murdare pe covor stricau tot peisajul
unei incaperi ingrijite. Dorea atit de tare s-o vada, incit oboseala
monotona si intuncata disparuse ca un gind efemer de dragoste. Fata ei
catifelata totdeauna reflecta umbra lunii. Pe fata lui se aratase un suris
cam dureros insa plin de atita compasiune si ceia ce se numeste dor
enorm catre iubita. Ultimile puteri fusese irosite pentru chipul ei
adormit. Cazuse incet pe podea. Adormise linga patul ei. O visa doar pe
ea si iscusinta ei de arata atit de natural si impecabil, chiar si cind
doarme.
Ca tot timpul deschise ochii incet, intinse picioarele si privise pe
noptiera. Neko cu o deosebit de mare lene deschise ochii gigantici si
privea parca cu un fel de batjocoritura. Parca dorea sa spuna "Ce,
astepti? Nu poti fara el?" . Aki se simti mustrata de propriai constiinta.
Picioarele albe ca spuma laptelui atirnau in aer. Le privea, si nu-si dadea
seama de ce face asta acum, cind sint multe alte lucruri de facut. Macar
ca nu are ce face la moment. Un picior nimerise podeaua insa celuilalt
nu-i merse, ceva moale. Aki se speriase cind piciorul nu-i fusese aterizat
pe podea. Cu o fata speriata si ochi treziti nu demult din somn privirea
prea stresant i se ducea in jos, apoi de desupt. Rinku dormea ca un copil.
Macar ca Aki avea o dorinta sa-l imbratiseze dar inainte sa-i traga o
palma din toata dragostea, din cauza ca nu-i spuse nimic de la inceput. Il
lasase in pace. Privirea sa speriata se prefacuse intr-una bucuroasa. Tiptil
merse pina la baie. Pregatise cada pentru el, aprinse luminari cu arome
imbatator de placute. In bucatarie cina de-acum imprastia mirosuri
atragatoare prin casa. Iar ea stralucea in prima rochie care el i-a cadonat-
o. Rinku cu o satisfacere primise baia. Dejunul il luase cu Aki. Nu
vorbeau nimic, se sorbeau unul pe altul doar din priviri. Se crea impresia
ca se intrec, cine primul va ceda ca sa-l sarute pe celalalt. Ambii, tari la
caracter, nu pierduse nici unul. De la masa se sculase ambii in acelasi
timp. Aki stringea vasele. Rinku se intoarse si parea ca acus o sa iasa din
camera, doar ca nu era asa+ El o imbratisase pe Aki. Aia tresarise de
surprindere. Talgerele ii cazuse din miini. Un zgomot oribil crease
spargerea atituia de fragil material. O saruta inflacarat de dorul
indepartat de ea. Dar fiecare din ei ascundeau cum puteau dorinta de a fi
un intreg. Ceva nedescoperit de fierbinte ii atragea. Puteau fi numiti
perversi daca erau vazuti in public astfel. El o luase in brate si duse la el
in camera. Stateau culcati unul linga altul. Isi simteau inimele batind
intr-un tact cu dragostea ce asa de tare batea in ambii. Aki se culcase pe
umarul lui. Dorea doar sa-l simta alaturi. Rinku o imratisase cu atita
grija si finete.
-Te iubesc. Aki nu astepta ca el va fi atit de curajos. Dar in sinea ei ceva
nu-i dadea pace sa se simta libera linga el. Dar nu putea ascunde ceia ce
si ea simte. Afectiunea catre el.
-Eu tot te iubesc. O spuse cu atita greutate, incit provoca o impresie de
impunere in loc de dorinta.
-Esti prima careia ii spun aceste cuvinte. Spuse asta fara ezitare. Aki nu-l
crezuse. "Voi toti spuneti asa." Dar nu-i spuse gindul sau. Toata discutia
se sfirsise momentan. El adormise. Aki se simtea in bratele lui atit de
protejata si dorita. Poate ca exagera cu gindul ca el n-o iubeste cu
adevarat. Ea tot adormise.

III.Greseala.
Timpul nu le incurca nici de cum sa fie impreuna. Chipurile le
straluceau, inviau doar cind se simteau alaturi unul pe altul. Aveau
deacum vre-o 4-5 luni de cind nu-si inchipuiau viata fara a fi impreuna.
Intr-una din zilele obisnuite Rinku ii propuse lui Aki sa-i faca cunostinta
cu cei mai apropiati prieteni a lui. Pentru ca ei puteau tot o data sa-i
gaseasca si un serviciu destul de bun. Intilnirea avea loc intr-un
restaurant scump, de origine franceza. Aki se simtea cam incomod in
rochia ce numai ce o cumparasera impreuna cu Rinku din magazinul de
alaturi. Bagajul masinii era plin cu cumparaturi. Rinku o ducea pe Aki
de mina. Prietenii lui cam demult ii asteptau. Nu erau chiar asa de multi
cum astepta Aki. Doar cinci. Cu o privire putin patetica, ea ii analizase
pe toti si isi creiase propriai impresie despre toti. Canapeaua triungiulara
nu le putea oferea la toti cite un loc comod si bine amplasat. Asa ca,
Rinku se asezase intr-un colt a canapelei iar Aki in celalat. Dar cam
luase loc acolo doar dupa rugamintea lui Rinku. Nu-i prea placea
compania asta, chiar deloc.
-Faceti cunostinta. Ea e priatena mea Aki. Asa, acesta e Kouske, Yuji,
Hiei, Aion, Van. Dar Naraku unde-i?
-N-a putut veni. Stii tu, serviciul, datoria. Da domnisoara ta e destul de
frumoasa, stii?
-Cum sa nu. Ce asa greu vine chelnerul cela. Acus o sa vin, plec sa dau
comanda de bauturi.
-Bine. Ne gasesti acici, doar daca nu-ti furam comoara.
-sa incercati numai!
Au ris toti cu pofta. Incercau sa-i creeze lui Aki o impresie de oameni
educati, fals de nedumeriti de ideia ca unul din prietenul lor din gasca si-
a gasit prietena si inca nu una asa simpla, ci una deosebita, ce le intrecea
pe cele ce apartineau celorlalti prieteni. Prietenele lor nu se comparau cu
ea. De fiecare data cum o privire luneca pe chipul ei Aki se simtea de
parca ar fi controlata la renghen. Astepta cit mai repede sa vina Rinku.
El parca era lumina la capatul tunelului. Toti cei 5 fumau si lui Aki ii
venea tot mai greu sa respire. Fumul ii tulbura vederea, ochii de durere
pe jumatate stateau inchisi si lacrimile straluceau putin in coltul
indepartat a ochilor. Prietenii lui tot continuau s-o analizeze. Atit de rece
si crud incit daca nu fapta ca ea apartinea unui prieten dintr-a lor ii oprea
de la actiuni tradatoare. Rideau sub mustata. Cel mai educat i se paru
Aion. El parea asa de parca ar fi la el acasa. Se purta mai moale decit cei
ce o inconjurau. El vorbea cu ea pe un ton linistit si placut. Ochii lui
parca o testau, seduceau cu atentie. Doar ca privirea ei nu se intilnea cu a
lui. Aki se gindea la Rinku, si nu intelegea de ce el vine chiar atit de
greu. In citeva clipe cei de la masa se sculase sub pretextul de a se
improspata. Aki isi usura putin sufletul cu aceasta noutate. Doar ca Aion
ramase. Parea chiar tare atragtor, glumea cu ea. Flirta cam ascuns. Aki
defila profesionist sub lumina privirilor lui. Ceva parca alerga printre ei
doi. O substanta ce-i lua cite putin aerul si nu-i dadea pace sa se
gindeasca in continuare la Rinku. In curind ei vorbeau despre tot,
glumeau si pareau astfel de parca se stiu de multi ani. Rinku venise cu
bauturi. Aki se bucurase de venirea lui. Nu bause mult. Doar de forma.
Ceilati venise parca storsi. Fetele le erau amarite.
-Ce-i cu voi?
-Trebuie imediat sa plecam la serviciu, un mic incident.
-Eu pot sa va ajut cu ceva? Spuse Rinku.
-Doar moral.
-Lasa ca merg cu voi, sa va ajut. Aki se schimbase parca la fata cind
auzise cuvintele lui Rinku. Nu dorea sa ramina singura si inca cu unul
din prietenii lui, ce cam incepe s-o atraga. Ceilalti plecase. Doar ei doi.
-Poate mergem in parc cit timpul afara e inca bun.
-Hai. Nu astepta sa auda o idée mai stralucita decit aceasta.
Mergeau prin parc linistit. Glumeau la diferite teme. Se simteau destul
de confortabil unul linga altul. Aion ii cumparase o inghetata lui Aki. Ea
stia ca ceva parca incepe sa se inteleaga intre ei. Dar tot o data se oprea
intentionat de la gindul ca intre dinsii poate sa existe ceva. "Eu il iubesc
pe Rinku! Si gata!" Incepea sa se mustreze singura pe ea. Aion se uita
tot mai adinc la ea in ochi parca cautind sursa de rezistenta catre firea
lui. Aion cu incetul se dezamagea in fenomenul atractiei lui la femei.
"Cred ca intr-adevar il iubeste+ Ce i-a mers lui Rinku. Dar parca-mi pare
ca mai exista o sansa ca eu s-o testez pe ea. Cine stie poate nu-i atit de
grav cazul lor." Acum se indreptase. Ochii verzi ca smaraldul se
rotungira. Privirea ii era mult mai usoara, mingiietoare. Mimica fetei,
acum primitoare cu un zimbet in fiecare cicatrice ascutita. Buzele uscate
si suptiri parca pareau mult mai atractive. Parul ridicat in sus, cam in
suvite ascutite ce asa mai atrageau femeile inainte acum au fost putin
netezite. Tot cam intepator parea chipul lui. Doar costumul de gala ii
adauga un fel de soliditate. Aki nu observase de-odata aceste schimbari.
Acum el asa glumet, ii zimbea cu toata fiinta sa. Aki cu incetul se temea
ca va face greseli mari daca se afla mai mult timp alaturi de el, asa ca il
rugase s-o duca acasa. In masina lui era o curatenie ideiala. Nici miros
de tigara sau ceva neplacut, doar un fin miros a parfumului sau. Atit de
imbatator. Cinta o melodie placuta, linistita.
-Imi place aceasta melodie. Dar tie? Se intoarse cu o deosebita placere
catre Aki. Ea insa rosise putin.
-Pai, da. Dragut. Aki isi spuse ca nu mai scoate nici un cuvint fiindca
poate sa se predea fara razboi in asa caz. Dupa parbriz parea ca doar
noaptea exista in acest oras. Ajunse la casa lui Rinku. Aion coborise
primul si ii intinse mina lui Aki. O sarutase pe mina atit de placut. Parca
ii sorbea toata fiinta doar atingind-o.
-Multumesc. Noapte buna.
-Cu placere. Sper sa ne mai vedem. Noapte buna. El asteptase pina cind
ea intrase in casa si inchise usa. Doar dupa urcase in masina si plecase.
Aki inchise usa si cazuse jos plingind. "El ma incearca! Cred ca Rinku
nu are incredere in mine." A plins putin dar atit de amar si trist. Neko
venise linga ea, se invirtise putin in jurul ei. Torcea atit de intelegator.
Aki privea in ochii adorabilei pisici. "Atit de mari incit ar incapea si
durerea mea". Se linistise. Credea ca poate a fost un fel de respect din
partea lui Aion. Plecase incet inspre dormitor. Adormise. Rinku venise
foarte tirziu si cam servit. Se culcase la el in camera. Aki auzise usa la el
in camera. Asteptase putin iar apoi pe virful degetelor merse inspre
camera lui. Deja dormea. Aki il privea pentru prima data atit de atent.
Nu-i venea sa creada ca cu putin timp in urma ea nici nu putea visa sa se
intilneasca cu un astfel de baiat. Ne mai spunind de casa in care traia. Se
intoarse la ea incamera si adormise linga colacelul-Neko. Dimineata
ambii luau dejunul. Discutau din nou ceva interesant. Ajunsera
bineinteles ca si la ziua de ieri.
-Cum ti s-au parut prietenii mei? Aki stia ca niciodata nu se poate de
spus ceva rau despre cei mai buni prieteni a lui, asa ca nu riscase.
-Destul de draguti. Il mintea pentru prima data pe Rinku. Ei i se crease
impresia ieri ca prietenii lui o priveau ca pe inca una ce fusese prin patul
lui Rinku. Asa ca mai bine tacea decit sa inceapa sa sporeasca cu Rinku
la nedreptatea asta. Dupa dejun el plecase la serviciu. O mai telefonase
pe Aki de citeva ori. Apoi ii spuse ca Aion a facut o fapta frumoasa si i-a
gasit un loc vacant de lucru. Aki fu destul de surprinsa de aceasta veste.
Dar acceptase cu onoare oferta. Acum zi de zi Aki era condusa de Aion
la serviciu. In legatura cu comportamentul lui atit de dulce, de atunci se
gindea ca imaginatia ei o lua inainte. Lucrau in aceiasi cladire. Iar Rinku
era nevoit sa plece cite o data peste hotare. Dar zi de zi cind fiecare se
intorcea acasa de la lucru nu mai puteau de dor si pasiune. Aki de obicei
in ultimul timp venea foarte tirziu acasa. Avea foarte multe documente
ce trebuiau fi lucrate atent. Asa ca lucra pina tirziu ca sa reuseasca tot.
Venea acasa si adormea pe canapeaua din salon. Iar Rinku se trezea din
amortire si cu grija si dragostea o lua in brate o ducea la ea in dormitor.
O iubea atit de tare. Se uita chiar cum ea doarme. Nu mai putea suporta
distantele ce cite putin apareau intre ei. Asa ca se culcase linga ea. O
simtea linga. El adormise.
Asa timp de trei ani ei traiau impreuna. In pace, dragoste si intelegere.
Aki cum gasea o minuta libera il suna pe Rinku. Vorbeau cit mai mult
posibil. Nu puteau ca si inainte unul fara altul. Aion acum insa dupa
scara reusitei la serviciu scazuse. Aki era sefa lui. Cite o data Aki cu
Aion organizau zilele de nastere din compania lor. De citeva ori Aion cu
Rinku erau nevoiti sa plece in tarile in care trebuiau sa faca investitii asa
ca Aki raminea singurica. Avea grija absolut de tot. Stresata era aproape
tot timpul cit Rinku nu era alaturi. Dorea atit de mult ca el s-o
imbratiseze, sa-i spuna ca o iubeste, sa o sarute dulce si astfel sa le
creasca aripi la ambii. Dar asteptarea era grea si dureroasa. Neko nu
demult murise intr-un accident. O masina o calcase intimplator. Era
noapte. Aki cam greu trecuse peste aceasta tragedie. Singura in casa.
Spera ca el va veni - lumina la capatul tunelului. Intr-una din dimineti se
trezise din cauza unei atingeri. Stia, un trandafir o mingie pe fata. Asa
facea tot timpul Rinku. Incet deschise ochii.
-Eu te iu+ Ramasese trasnita. Nu era Rinku ci Aion.
-`Neata. Rinku nu a putut veni are multe probleme de rezolvat. Asa ca
m-a rugat pe mine sa fac asta in locul lui.
-Si, atunci cind el vine?
-Peste o luna aproximativ.
-O luna?! Glasul lui Aki se intrerupse dorea sa plinga de disperare ca nu-
l va vedea atit de mult timp.
-Nu-ti face griji. Timpul va trece repede. Aion spuse totul cu o usurinta
uluitoare. Persoana iubita e plecata departe si pe un timp indelungat iar
el spunea astfel de parca vine acus, peste citeva minute. Aki dorea sa-i
trasneasca o palma pentru linistea lui. Se opri la acest gind si doar il
rugase sa iasa din camera ca ea sa se imbrace. Aion iesise si inchise usa.
Se auzeau pasi pe scara cum merg in jos. Aki imbracase noua sa rochie
cumparata de ea. Coborise jos in sufragerie. Masa era aranjata si plina de
mincaruri.
-Nu inteleg. Spuse incet parca se temea ca cineva o va auzi.
-Stiu. E putin cam straniu dar m-am gindit ca ti-e foame si te grabesti la
serviciu.
-Pai da. Luase masa si plecase apoi impreuna cu Aion la serviciu.
Masina ei era defectata si se repara la salon.
Zi de zi Aion venea la ea acasa ii punea un trandafir pe noptiera, gatea
dejunul, o conducea la serviciu si cu zi ce trecea cite putin prindea in
fire. O imbratisa pentru a indeparta durerea de asteptare a lui Rinku.
Intr-una din acele frumoase seri a toamnei. El o invitase intr-un
restaurant pentru a serba semnarea unui contract destul de important
pentru ei doi. Aki se simtea linga Aion foarte bine. Era un prieten
apropiat de-a lui Rinku, ceia ce insemna ca el nu-i poate face nimic rau
lui Aki. Cina fu foarte vesela cu o gramada de gustari si bautura. Din
incapere iesise cam tirziu si cam prea serviti. Mai ales Aki mergea cam
greu pe pantofi asa ca ii descaltase. Masina, linga parcata de demult ii
astepta.
-Hai la mine, spuse Aion.
-Nu, e tirziu si casa mea e mai aproape.
-Hai, ce conteaza. Miine doar tot eu te duc la serviciu.
-Ei hai! Aion, treaz se prefacea ca-i servit. O luase pe Aki de talie si
petrecuse pina la masina. Aki ridea mult si spunea diferite prostii.
Aion traia intr-un bloc locativ de elita. La al treilea etaj. Intrase ambii in
ascensor. Ce se incepuse acolo. Aion o saruta salbatic pe Aki si ea ii
raspundea cu aceiasi. Nu aveau principii, interese ori logica doar dorinta.
La el in apartament intrase foarte greu. El nu gasea cheia si saruturile lui
Aki erau prea fierbinti ca sa se poata concentra in alta parte. Patul fu
gasit foarte repede. Aki servita nu-si dadea seama ce face. Asa ca nu are
sens comentarea a actiunii ce avea loc dupa asta. Ei se culcasera
impreuna. Noptea fusese lunga si fierbinte. Dimineata a zilei de simbata
parea cam abstracta. Aki se trezise prima. O durea insuportabil capul.
Privea neintelegator prin parti. Nu intelegea unde ea se afla. Apoi cu o
durere ne mai pomenita, imagini din seara de ieri incepeau sa i se
deseneze in fata. "Mincare, bauturi, casa lui, pat+" .Nu-i venea sa
creada. Ea petrecuse o noapte cu prietenul cel mai bun a lui Rinku, il
inselase pe iubitul ei. Lacrimile cazuse fara ezitare. Nu-i venea sa creada
ca gresise atit de tare. Aion se trezise incet si o imbratisase. Aki ii trase o
plama iar Aion nu reactionase nici cum. Ea se imbracase si plingind
inchise usa. Nici nu stia unde se afla, asa pur si simplu mergea pe drum
cautind vre-o harta. Nu dorea sa gindeasca. O durea atit de tare tot
inauntru. "Eu l-am tradat pe Rinku!" .Plingea ati de dureros. Lacrimile ii
cadeau pe obraji iar vintul tomnatic le amesteca cu ploaie. Hainele ii
erau ude. Frunzele se inecau in ploaie. Aki gasise pe acea bunica de care
nu-si mai aduse aminte de citiva ani. Pe drum nimeni nu era. Doar cite o
masina mai trecea din cind in cind. Bunicuta nu o recunoscuse de-odata.
Dar apoi o poftise in casa. Era evident ca batrinica o ducea tot mai rau si
mai rau. Dar caldura chipului sau putea inlocui orice indoieli fata de
intelepciunea acestei fiinte. Vorbise cu batrina despre viata care acum o
ducea. Batrina ramasese cu un zimbet binevoitor pe fata dupa ce
ascultase toata povestea cum Aki ajunse sa aiba un om drag si iubit,
serviciu si o stare civila buna. Tacuse despre ceia ce se intimplase acum
citeva ore in urma. Se incurajase si plecase incet spre casa. Acolo gasise
un biletel.
Te rog scuza-ma ca vin atit de greu dar sint nevoit sa ramin inca pe
jumatate de an aici. Ma stradui sa vin cit mai repede la tine, iubita mea.
Stiu ca ti-e greu singura acolo. Nu te pot suna fiindca sint careva
probleme cu comunicatiile in regiunea asta din cauza a niste ploi
ambundente ce au stapinit citeva saptamini locurile acestea. Eu te iubesc
foarte tare. Am vorbit cu Aion, si l-am rugat sa aiba grija de tine, daca
ceva se intimpla el va fi alaturi. Nu-ti pot scrie pe e-mail fiindca
notebookul meu s-a defectat. As dori sa te simt alaturi, sa-ti ating buzele
moi si dragostoase. Sa-ti vad chipul fericit. Dar distantele ne despart si
asta ma afecteaza atit de mult. Nu am avut cu nimeni nimic aici. Sa nu
crezi cumva ca-ti sint infidel. Eu nu ma mai indoiesc de fidelitatea ta,
fiindca te iubesc si vreau cit mai repede sa te simt alaturi de mine. Mii
tare tare dor de tine. Timpul ce trece cite putin imi stoarce puterile si
doar tu poti din nou sa-mi insufli dorinta de-a trai si visa cu ochii
deschisi. Nu uita ca te iubesc cu toata fiinta mea.

P.S. Sa ma astepti. Cind ma intorc o sa ne casatorim, fiindca nu doresc


cumva sa te pierd. Aion va avea grija de tot. Poti avea incredere in el .
Te iubesc.

Aki cazuse fara puteri pe canapea. Acum nu mai putea ascunde durerea
ce-o avea. Ea l-a tradat atit de miseleste. Nu se putea ierta pentru ceia ce
a facut. Trecusera de-acum citeva ore de cind tot cadeau lacrimi din
ochii ei tulburi. "Acum sint singura, ca si inainte." Ii mai trecuse prin
cap ideia ca Rinku nu stie nimic despre fapta ei. "Dar daca Aion i-o fi
spus? Nu, nu cred, e prea destept pentru a face o prostie ca asta. Rinku
nu ma va ierta". "Cind se intoarce ne casatorim+ Inseaman ca trebuie sa
uit prostia ce am facut-o aseara. Gata! Termina cu isteria asta. Trebuie sa
fiu tare." Picioarele cu greu o tineau. Dormitorul ii parea atit de departe
incit adormise in salon.
Afara era noapte. Ea statea culcata la ea in pat. In fata patului era un
scaun iar pe acel asezat, statea Aion. Aki brusc se sculase.
-Iesi de aici. Spuse Aki cu un glas puternic si citeva note de durere.
-Nu vreau. Te iubesc. Aki incremenise. Pierduse darul de a vorbi.
"Inseamana ca el intentionat a organizat totul asa." Nu putea spune
nimic. Aion cu o fata cam obosita se apropiase de Aki. O saruta. Aki nu
reactiona nici cum. Doar lacrimile cadeau cite una. Se lasase dusa de val.
Sarutindu-se au ajuns sa adoarma unul linga altul. Din frica apoi din
interes si mai apoi din dragostea intre cei doi, se legase un roman. Acum
noptile le petreceau impreuna. Tot timpul se sunau. Doar la Aki in inima
mai era ascuns un fir de speranta ca totul se va sfirsi cu aceia ca Rinku
va veni si ii va lasa in pace. Poate ca el va incepe alta viata, poate mult
mai fericita decit ceia ce fu petrecuta alaturi de Aki. Incerca sa se minta
singura pe ea. Stia ca Rinku n-o va ierta, iar chiar daca va face asta doar
din dragostea nemarginita catre Aki. Scrisori tot continuau sa vina. Aki
pe la inceput le deschidea si citea cite putin, iar apoi pur si simplu nu
mai avea dorinta sa incerce sa-si aduca aminte de el. O singura scrisoare
o lasase fara grai.
In sfirsit am o noutate buna. Ma intorc peste 5 zile. Stiu ca asteptarea a
fost lunga dar sint bucuros ca in sfirsit o sa te vad.

P.S. Te iubesc.

Aki isi strinse bagajele. Deschise contul la banca si isi cumparase un


apartament pe merit. Aion ii cadonase un catel tare dragut, ca cadou
pentru noua casa. Intradevar Rinku venise peste citeva zile acasa. Gasise
casa pustie. O suna, cauta pe Aki insa pe noptiera de linga fost-pat a ei
gasise o scrisoare intr-un plic parca cunoscut. Era primul plic care el ii
lasase el pe noptiera. In el gasise toate scrisorile vre-o data scrise de el.
Dar era si una noua. In ea scria:
Te rog sa ma scuzi pentru ceia ce vezi acum.Cu mult timp inainte eu am
inceput sa ma intilnesc cu Aion. Nu ne invinui in aceia ca ne-am
indragostiti in timpul deplasarii tale indelungate. Nu-ti face griji, la mine
totul e bine. Neko a murit intr-un accident. Sa nu ma cauti eu traiesc in
alt apartament. Am alt numar de tlefon,mobil si principalul eu m-am
casatorit cu Aion. Te rog un singur lucru sa ma scuzi pentru tradarea
care a avut loc.Intr-un fel si tu iesti de vina ca totul s-a sfirsit asa. Viata
nu e cinstita. Vreau de-asemenea sa-ti spun ca te iubesc ca pe un prieten
adevarat, iti multumesc ca m-ai ajutat in timpul greu ce atunci ma
apasa.Sper ca ma vei intelege si nu ve-i face prostii. Te rog inca o data
sa nu ma cauti. Mi-e bine cu Aion si tu stii ca el va avea grija de mine.
Daca sincer mi-e destul de greu sa scriu o scrisoare atit de nimicitoare.
Anume din cauza ca eu n-o sa te mai vad, sarut sau doresc. Acum timpul
a ucis totul ce a fost si ce putea fi intre noi. Scuza-mi impertinenta si
infidelitatea. Dar sa stii ca iti sint multumita pentru tot ce mi-ai facut.
Toate cadourile ce mi lea-i facut au ramas la mine, sper ca nu te superi.
Am vrut sa am amintiri de la fosta dragoste ce ardea intre noi. Dar asa-i
viata. E josnic si crud ceia ce am facut noi doi cu tine insa scuza-ma.

P.S. Nu demult a avut loc nunta mea cu Aion. Gomen ne to Sayonara.


(scuza-ma si la revedere)

Rinku se prabusise pe canapea. Ochii tulburi acum priveau salbatic acea


bucata de hirtie. Nu credea in ceia ce era scris acolo. Innebunea de la
gindul la ceia ce numai ce citise. Lacrimile, cadeau in siroaie. Miinile ii
tremurau. Inima insa se batea tot mai incet si mai incet, parea ca acus o
sa se opreasca. Nu mai avea nevoie sa bata atit de tare ca inainte, cind
batea pentru doi. Acum insa ea nu are putere sa bata pentru unul. Parea
ca i se duse sufletul din el. Nu incerca sa gindeasca ori presupuna. Tacea
in panica. Simtea ca e mort. Ca trupul ingheata, se raceste fara ea in
inima. Murea cu incetul. Pentru prima data vazuse cit de sinistra poate fi
viata. Iesise afara. Acum isi daduse seama. A trecut aproape un an de
cind el n-a fost aici. Locurile ii pareau atit de straine. Afara era toamna.
Toamna ce vine repede si pleaca fara sa lase amprente de solititudine.
Aki (toamna) ce lasa doar siroaie de tristete amestecata cu putina
nostalgie, disperare acuta si singuratate mortala. Dar inselaciunea
decisiva l-a dat in vidul mortii. Acum Rinku nu stia ce sa faca. Asa ca
pur si simplu destupase citeva sticle de ce era mai tare in bar si incepuse
sa bea fara incetare. Inecind durerea care nici de cum nu pierdea lupta
pentru cucerirea sufletului sau.
Intre timp Aki traia destul de fericit cu Aion. Aveau de-acum cinci ani
de cind sint casatoriti. Aveau si copii deja. Aki intr-una din zile trecea cu
fiica ei pe acea strada pe care inainte traia Rinku. Uitase de ea. Copila ei
o intrebase de o casa ce nici de cum nu se incadra in peisajul raionului
dat. Casa neingrijita si lepadata cu usile si ferestrele inchise putrezea cite
putin si parea ca doar o adiere a vintului o poate sfarima. La una din
ferestre parca se vedea chipul unui om. Ori doar frunzele tomnatice
jucau feste vederii. Aki isi aduse aminte tot si cu pasi neincrezuti,
tremuratori trecuse de acea casa.

Multumesc mult celor ce m-au ajutat si contribuit la crearea acestei


istorii. Si de-asemenea celor ce au asteptat aceasta istorie. Sper ca va
placut!!!