Sie sind auf Seite 1von 104

INTRODUCERE

A

IN ISTORIA MEDIE

A

A

ROMANIEI

Geneza statelor romdne~ti (secolele XI-XNJ

In secolele X-XIII. in urma destramari! dominatiei slavilor la nordul ~i sudul Dunarll, romanitatea rasariteani apare din ce in ce mai frecvent in sursele epocll. RomAnii din aria carpato-dunareana ~i din Peninsula Balcanlca, numlti vlahi de straini, in diverse variante, termen care exprimi in traducere romanitatea lor. SUnt semnalatl nu numal ca entitate etnlca dar ~I in cadrul organizatlilor lor autonome, cu structurile lor polltice, militare ,I ecleriastlce, cuprinse in vaste conglomerate plurietnice din Europa Centrala, Riisiriteanii ~i Sud-Estlca,

Asaltate ~i in perlcol de a ft anlhllate de Imperlul Bizantin la sffir~itul secolului XII ~i de unguril lnstalatl in Pannonia Inca de la inceputurile expanslunii lor spre riisArlt. autonomiile romAne~tl au evoluat in cele din urrna spre formula statului independent. Cel alcatuit de romanii balcanici la sfar~itul secolului XII a avut exlstenta efemera, fllnd resorb It de masa numeric superioarii a slavilor. tn schimb, evolutla spre stat a devenit un fapt durabil la nordul DunArli unde elementul romanesc era precumpanitor; ea a fost accelerata in cursul secolulul XIII ~i in secolul urmator de politica Regatulul Ungar de anihilare a autonomiilor rorndnesti din Transilvania ~i de tendlntele sale de dominatie la sud ~i rasirit de Carpati. Rezultatul acestei accelerari a fost constltuirea Tarii Rcmanestt ~i a Moldovei ca state independente.

Pe masura consolldarii independente a celor doua state romanesti, regalitatea ungara a desfa~urat un vast efort de tngradire ~i suprimare a llbertatilor rom ani lor din launtrul arcului carpatic.

Romanitatea rasaritean4: de la autonomie la stat. Aparitia rornani- 14

tatii rAsAritene in izvoarele bfzantine, ruse ,i ungare, dupa cateva secole de

tacere aproape absoluta in prlvinta ei, a fost urmarea destramaril in seco-

le le X ~i Xl a hegemoniei ~i unitat]] slave in Europa Centrals ,i Sud-Estica. Instalarea ungurilor in campia pannonica ~i apoi cuceririle lor. dupa

144

crestinarea Regatului Ungar. in rasaritul ~i sud-estul european. precum ~i ofensivele lncununate de succes ale Imparatllor loan Tzimiskes ~i Vasile 11. care in doua reprize' au anihilat primul Tarat Bulgar, mai intai in estul apoi in vestul Peninsulei Balcanlce, au adus in lumina izvoarelor una din principalele realitatt ale regiunii, anterior acoperita de elementul dominant slav: romanitatea rasariteana ~i autonomiile ei regionale.

tn secolele XI-XIII aceasta populatie romanlca ~i structurile ei politice ~i ecleziastice erau raspandite pe 0 vasta lntlndere, din sudul Peninsulei Balcanice ~i pana in nordul arcului carpatic. Autonomiile teritoriale ale rornanitatii rasaritene poarta in sursele epocii denumirea de Vlahia, Vlahia de Sus. Vlahia de jos, Vlahia Mare. Vlasca Zemlia, Terra Blacorum, Tlerre a Bias, Walachenland etc., denumiri care exprlma sintetic realitatile lor constitutive: caracterul lor romanic ~i existenta lor autonoma in cadrul unor mari complexe plurietnice: Imperiul Bizantln, Regatul Ungar ~i succesivele "imperii ale stepelor" (peceneg, euman, tatar}, 0 parte din aeeste autonomii au supravietuit timp de secole pe temelul tntelegerllor convenite cu puterile care au dominat spatiul est ~i sud-est eur,?peani compromisuri in cadrul carora, in schlmbul obllgatillor de trlbut ~i de ajutor militar, ~rile i~i pastrau autonomia ~i structurile lor tradittonale.

De intindere ~i insemnatate variata, autonomiile romanesti erau grupari de sate ~i catune, model ate in general dupa eadrul geografic in care se alcatuisera: valle un or rauri, depresiuni lntramontane, zone protejate de munti ~i padurl. In aeest cadru si-au gaslt oerotire autohtonii impotriva succesivelor invazii ale calaretilor stepei sl a raidurilor lor de jaf ~i dlstrugere. Muntele sl padurea, fortarete naturale, au indeplinit timp de secole 0 functie vitala salvatoare in istoria romaneasca ~i au intrat adanc in constiinta colectiva a poporului roman,

A~ezarile rurale risipite in cuprinsul unor fdri erau conduse de cneri sau jll~i CII functl] judccatorestl sau administrative (in sudul Dunarli el apar sub denumirea de celnici). Puterea unora dintre cnezl s-a extins cu timpulpeste mai multe sate dintr-o arie geografic-pollttc delimitata; "tarlle", autonomii politlce nascute din asocierea mai multor sate, depindcau de un centru de putere strain, fie direct fie prin intermediul unei capetenli rnilitare, voievod in terminologia politica slava adoptata de autohtoni, dux in izvoarele straine de llmba latina conternporane. Satul, cadrul principal de convietuire sociala, grupa familiile de tdrani. populatie agrlcol-pastorala, care folosea in comun 0 parte din teritoriile aflate in stapanirea sa.

In secolele X-XII. auton~miile teritorial-politice ale romanitati] rasiirirene, vlahi, valabi in izvoarcle straine, romdni, armdni in vorhirea proprie, i~i sernnaleaza existenta fie direct. sub denumirea de "tara a vlahilor", fic prin intermediul structurilor ~i actiunilor lor politice ~i militare.

I

In vastul spatiu balcanic, readus sub stiipanire bizantina in cea mai mare parte la trecerea dlntre secolele X-Xl, sunt semnalate prime Ie realitati politice romanestl, In a doua [umatate a secolului X. in Tessalia, tema Elladei, fllnta un comandament (arhe) al vlahilor, nucleul Vlahiei Mari (Megali Vlahia) de mai tarziu. In teritoriul fostului Tarat Bulgar de curand anlhllat, imparatul Vasile II a tnfllntat 0 episcopie a vlahilor "din lntreaga Bulgarie" (1020). organlzatle blserlceasca autonoma careia aveau sa-i urmeze ~i alte manifestari de autonomie,

Cand s-au asezat in campia pannonica la sfar~itul secolului IX. ungurii au giisit in regiune, potrivit prime lor lor cronici, 0 populatie romanica pe care au supus-o, impunandu-I diferite obligatii. Cea mai specific a. dintre acestea sub raport fiscal era darea in animale: eel mai tarziu sub regele Stefan I, care a creat Regatul Ungar fi a impus ungurilor crestinismul, a fost adoptata 0 reglementare generala a acestei obligatil a romanilor din cuprinsul regatului, ceea ce lasa sa se intrevada existenta unui statut negociat. lnlauntrul arcului carpatic ~i in Transilvania, adusa in etape sub autoritatea eoroanei ungare, cuceritorii au descoperit in cursul inalntarii lor structurile politice romanest! cu care s-au infruntat cu armele sau au negociat acorduri de inchinare ~i suzeranitate. Cel dintai obstacol pe care l-au intalnit in expansiunea lor in Transilvania ~i l-au tnlaturat a fost, potrivit celei mai vechi istoriografii maghiare, un voievodat romanesc, al carei conducator a cazut in lupta cu navalitorii. Preluatii de tnvingatori, institutia voievodatului avea sa ramami timp de secole intruchiparea cea mai de seama a autonomiei Transilvaniei in raport cu regalitatea ungara.

In etapa urmatoare a expansiunii lor in Transilvania cu ajutorul un or forte auxiliare, ungurii au venit in contact cu alte realitati politice sau militare romanesti sau de slmbioza romano-pecenega, Poemul german Niebelungenlied semnaleaza exlstenta unui duce (Herzog) "Ramunc din tara Vlahllor" (Walachenland). Pana in primele decenii ale secolului XIIl si-au pastrat caracterul orlgtnar de formatlunl polltice romanestl Tara Oltului ,i Tara Hategulul din sudul 4i sud-vestal Transllvaniel; tot in aceasta zona. sursele ungare mentloneaza existenta unei "pad uri a romanilor ,i a pecenegilor" (silva blacorum et bissenorum), 0 rama~ita a unei mai vechi realitati politice lnlaturate 0 data cu expansiunea spre sud a regatului. Un corp de oaste al aces tor autonomii romanestl a participat lntre 1211 ~i 1 Z 13 alaturi de unitatile militare ale altor autonomii etnice din Transilvania - sasi, secui, pecenegi - la 0 expeditie a Regatului Ungar in Bulgaria. la Vidin,

Inaintand la sud fi rasarit de Carpati in primele decenii ale secolului XIII, regalitatea a gasit alte ~a:ri (terrae) romanestl pe care s-a stradult ,i a reusit sa le aduca temporar sub puterea sa. in dlferlte grade de dependenta, In Tara Severin, ~ezata intre Carpatll Merldionali, Dunare ~i Olt, denumlta astfel dupa centrul fortlflcat de la Tumu Severin. coexistau un banal

De Ia gmeta natelor romdnelli Ia naJiunea romdn4

- eomandament militar - lntemeiat de regalitatea ungara in deeeniul al patrulea al secolului XIII, 0 tara romaneasca, sub un cneaz-voievod roman, Litovoi, ~i doua cnezate subordonate acurn direct regalitatii ungare. tn Cumania, vast teritoriu care se intindea la riisarit de raul Olt pana departe in stepele nord-pontice, se afla 0 alta tara volevodala romaneasca sub voievodul Seneslau. ~i una ~i cealalta erau produsul unui stadiu avansat de concentrare polltico-terltoriala romaneasca.

$i aceste ~ari rornanesti, ca de altminteri toate celelalte, dispuneau de structuri militare (apparatus bellicus) nu neglijabile de vreme ce regalitatea le-a impus, pe langa alte conditil, ~i pe aceea de sprijin armat in razboaiele pe care le purta lrnpctriva adversarilor sai, Entitati politice ~i militare, rarile romanesti aveau ~i organizatii ecleziastiee corespunaatoare, episcopi si episcopii, a carer existenta in Cumania e semnalata de un act papal din 1234.

Autonorniile romanestl din nordul Peninsulei Balcanice ~i din spatiul carpato-dunarean au fost supuse unui puternic asalt cu tendinta de anihilare in secolele Xl-XIII din partea lmperiului Bizantin in sud, din parte a Regatului Ungar in nord. Amenintate sa dispara, ele au reacuonat, marcand, in efortul lor de aparare, trecerea de la fara, cadrul politic traditional, la stat.

Cel dintai stat creat de romanitatea rlisariteana a fost opera vlahilor din nordul Peninsulei Balcanice. Dupa 0 stransii cooperare militara cu lmperiul Bizannn, care a culminat in zllele lmparatului Manuel I Comnenul (1143-1180), vlahil din nordul Peninsulei Balcaniee si-au vazut gray arnenintate privilegiile la sfar~itul secolului XlI de fiscalltatea apasatoare a dinastiel intemeiate la Bleant de familia Anghelos, Incercand zadarnie sa ob~ina de la imparat confirmarea privilegiilor de care se bucurasera inainte, staturul de autonornie in schimbul servieiilor militare prestate imperiului, vlahii din Munui Balcani s-au rasculat in 1185 sub conduce rea fratllor Petru ~i Asan. Sprijinita puternic de cumanii ~i vlahii din nordul Dunarri, rascoala, la care s-au asociat mai tarziu ~i bulgarli, a reusit sa reziste asalturilor repetate ale ostilor bizantine. In ce1e din urrna, Bizantul a fost silit sa incheie pace cu statui vlaho-bulgar format in nordul Peninsulei Balcanice, care a asumat in anii urrnatori 0 insemnatii functle internauonala.

Amenmrat de fortele cruciatei in expansiune in Europa Sud-Estica, noul stat a recunoscut suprematia spirltuala a Romei, sub cel de al treilea suveran al sau, loni~ii eel Frumos (Calojoannes, 1197-1207), recunoscut la randul siiu de papa Innocentlu III ca .. rege al vlahilor ~i bulgarilor". Legatura cu Roma a prilejuit 0 puternlca afirmare a constilntel originii romane la vlahii nord-balcanici, components esentiala a constiintel de sine a romanilor de pretutindeni ,i din toate tlmpurile.

Sub loan Asan 11 (1218-1241), statui vlaho-bulgar a atins expansiunea ~i influenta sa lntematlonala cea mai larga. Dar, intrat in conflict cu

I

'\

lmperiul Latin de Constantinopol ~i cu Regatul Ungar, asadar prins in clestele cruciatei, statui vlaho-buigar a rupt legiitura cu Roma ~i a revenit la confesiunea riisariteanii restabillnd relatlile cu patriarhia blzantina. NOIlI curs politic a consolidat tendlnta de revenire la traditia politica a Taratului Bulgar; traditia politica a statu lui bulgar devine acum predominantii in vreme ce rolul elementului vlah se estompeaza tot mai multo Desavarsirea acestei evolutli a anlhllat caracterul originar al statului creat de vlahii balcanici. Destinul politic alromanltatii rasaritene s-a infaptuit de acum tnainte definitiv in nordul Duniirii.

Expansiunea spre rasarit a ungurllor, instalati in campia pannonica la sfar~itul secolului IX, s-a lovit de rezistenta armata a populatiilor slave, turanice ~i romanestl dlnlauntrul ~i din afara arcului carpatic sl a organizatiilor lor politice, in cadrul carora elementul slav ~i turanic s-a asimilat progresiv in masa numeric superioara a romanilor, In nordul Transilvaniei. dominatia triburilor ungare s-a instaurat, potrivit primei scrieri istorlce unguresti, Gesta Hungarorum, dupa infrangerea unei capetenii romanesti locale, dux, anume .. Gelou quidam Blacus". Siavii, care aveau sa dispara in secolele urmatoare in masa romaneasca, liisand 0 bogata mostenire in toponimia Transilvaniei, apar inca mentlonati 'in slmbloza cu romanii in croniea ungara,

lnainte de a intra in Transilvania, ungurii au anihilat prin lupte grele ducatul lui Menumorut, conducator de orlgine probabil slava, in cuprinsul caruia se aflau ~i autonomii teritorial-polince rornanesti; una dlntre acestea, un castru cu teritoriul adiacent, a persistat in regiunea Mediesul AUTi! pana la inceputul secolului XIII, cand a fost luata .. din mainile valahilor schismatici" de catre regalitatea ungarii. ~i daruit3. unei familii nobiliare ungare.

Cucerirea, subordonarea ~i integrarea forrnatiunilor politice romanesu a continuat ~i s-a accentuat in secolele XI-XIII ~i a luat forme tot mal sistematice pe masura inaintarii ungurilor spre centrul ~i sudul Transilvaniei. Adoptarea de catre regalitatea ungara dupa anul 1000 a formelor de organizare politica ~i ecleztastica ale lumii apusene a dat ~i expansiunii ungare caracter mult mai organizat ~i eflcace. In aceasta noua etapa a cuceririlor lor, ungurii au evoluat de la forme Ie traditionale, trlbale, de dorninatie ~i exploatare prin tribut ~i concurs militar a popoarelor dominate, la preluarea conducerii directe asupra acestora, la anihilarea structurilor lor politice ancestrale ~i in cele din urma la asimilarea confesionalii. ~i etnica a elitelor lor social-polltice. Comitatul regal, cadru administrativ si militar, a fost instalat peste vechile fari ale autohtonilor, in vreme ce episcopatul catolic a incadrat sub raport ecleziastic vastul conglomerat teritorial ~i etruc supus coroanei Sfantulul Stefan, cu tendinte asimilatoare tot mai manifesre pe rnasura accentuaril antagonismului dintre Roma ~i Blzant.

147

De Ia gene%;IJ statetoT Tonutne~ti Ia nafiunea Tonutnd

148

Extinderea stapanirii Regatului Ungar spre centrul ~i sudul Transilvaniei, pana la limlta Carpatllor Meridlonali ~i Rasariteni, s-a infaptult cu concursul secuilor, popor de origine controversata astazi inca, sl al colonistilor germani, instalati de regii Ungariei din a doua [umatate a secolului XU pe baza unor largi privilegii.

Secuii, luptatorl de avangarda ai ostilor ungare, au fost progresiv deplasati spre rasarltul Transilvaniei pe masura extinderii puterii regatului. Instalati in cele din urma pe linia Carpatllor Rasarltenl pentru apararea trecatorilor, ei au convietuit cu romanil din regiune, de la care au tmprumutat, potrivit lui Simon de Keza, eel de al dollea Istoric al ungurilor, insemnate elemente de clvilizatie, mai ales folosirea scrisului. Cu timpul, in secolele XIII ~i XIV, pe baza vechilor lor privilegii, ei au constitult 0 zona autonorna in Voievodatul Transilvaniei, recunoscuta de regalitatea ungara,

Sudul Transilvaniei a fost adus sub controlul efectiv al Regatului Ungar cu concursul elementului germanic. Sosin in grupuri mici, sub conducerea unor greavi (comites), colonistii germani, cunoscuti in general sub denumirea de sll$i (Saxones), s-au instalat in principal in regiunea Orastiel, a Sibiului, a Tarnavelor ~i in Tara Barsei, in sud-estul Transilvaniei. Alt grup de colonist! germani s-a asezat in nordul tarii, in regiunea Blstrlta-Nasaud.

Exponent] principali ai influentel occidentale in Transilvania, sasli au intemeiat sate prospere ~i au avut 0 contributle de prima lnsemnatate la dezvoltarea cornertului, a mestesugurllor ~i a mineritului. Viata urbana a Transilvaniei a cunoscut un puternic impuls datorita activitati] lor. Orase ca Sibiu (Hermannstadt), Brasov (Kronstadt), Slghisoara (Schassburg}, Medias (Mediasch), Bistrita (Bistritz) ~i altele au cunoscut 0 exceptionala dezvoltare ca autonomii urbane sasestl, cu lnstitutii de autoguvernare proprii. In 1211, regele Andrei II a instalat in Tara Barsei Ordinul Cavalerilor Teutoni, cu mislunea de a opri invaziile cumanilor din Campia Dunarii in Transilvania ~i pentru a deschide calea expansiunli Regatului Ungar la sud

~i rasarit de Carpati. , -

In 1224, tendlnta colonistilor german I din Transilvania de a se organiza in comun pe baza autonoma a cunoscut 0 prima consacrare, lnscrisa in marele privilegiu care le-a fost acordat de acelasi Andrei II sasilor din regiunea Sibiului (Andreanum). In secolele urmatoare, privilegiul avea sa fie extins asupra majoritatii asezarilor sasestl din Transilvania, constituind baza autonomiei sasilor,

Ca ~i secuii, ~i sasii au intrat in contact cu romanii aflatl in teritoriile pe care le-au colonizat. Teritoriul ocupat de cavalerii teutoni in Tara Barsei se afla in contact nemijlocit cu 0 ,,~arii a rcmanllor" (terra blacorum), foarte probabil Tara Oltului, numlta mai tmiu Tara Fiig~ra~ului, cuprinsii intre segmentul transilvan al raulu! Olt ~i Carpatli Meridionali.

Ajungand la apogeul extinderii sale teritoriale, in primele decenii ale secolului XIII, Regatul Ungar a depaslt in forta linia Carpatilor la sud ~i rasarit, eu tendinta de a anexa noi teritorii. Dupa lnlaturarea din aceste regiuni a hegemoniel cumanilor nomazi, regatul a intrat ~i aici, ea ~i in Transilvania, in contact cu romanl] ~i cu structurile lor politice tradttionale pe care s-a stradult sii ~i le subordoneze si, in unele cazuri, sa Ie suprime. Tarile romanesti din acest spatlu intins au fost fie anexate Regatului Ungar, sub capetenii numite de rege, fie, potrivit unui act regal, "lasate" romanilor in conditii de dependents fata de puterea suzerana, Intre cele din prima categorie sunt semnalate cnezatele lui loan ~i Farcas in Tara Severinului ~i Regatul Cumaniei la rasiirit de Olt. In a doua categorie se aflau "~ara cnezatului voievodului Litovoi", despre care regele Bela IV afirma ca a "lasat-e" romanllor, "dupa cum au stapanit-o sl pana acum" ~i "tara lui Seneslav voievodul romanilor", "lasata" acestora in aceleasi conditii ca ~i tara lui Litovoi. tn schimbul llbertatil recunoseute de rege, cele doua ~ari voievodale erau indatorate sa participe cu forte le lor arm ate la razboaiele defensive ale Regatului Ungar.

Concomitent eu expansiunea teritoriala a Regatului Ungar in prima jurnatate a secolului XIII s-a manifestat tendinta bisericli catolice de a atrage in dependents scaunului papal teritoriile ~i popoarele intrate in aria de dependenta a regilor arpadieni. Puternic stimulat de cucerirea Constantinopolului de catre latini in 1204 - interpretata de Roma ca manifestare a vointei divine ~i ca 0 indatotire de a suprima "schisma" bisericii rasaritene in tot spatlul pe care it cuprinsese -, valul prozelitismului catolic nu i-a ocolit nici pe romani.

tn 1205, papa Inocentlu III aproba trecerea in dependenta arhiepiscopiei din Calocea a unei episcopii ortodoxe din tara "cneazului Bela" (Balea), Trei decenii mai tmiu, la hotararea imperatlva a papalitatii, regele Andrei II sl-a luat angajamentul sa-i aduca la ascultare fafa de biserica romana ~i de ierarhla catolica locala pe romfmii din Cumania. tn 1234, papa Grlgore IX a luat hotararea de a-i lnlatura pe "fal~ii episcopi'' ai rornanilor din Cumania care urmau sa depinda in viitor de un vicar al episcopului catolic al cumanilor.

La apus de raul Olt, in .. tara Severin", pe terenul pregatit de misionarii dominicani, atestati in provincie in 1237, regalitatea ungara s-a straduit sa lntemeieze 0 episcopie catolica in dependenta ierarhiei proprii. Integrarea spatiului rornanesc in aria de actiune a cruclatei, prezenta ordinelor calugarilor cavaleri - teutoni ~i ioanitl - tnlauntrul ~i in afara arcului carpatic a dat un puternic impuls prozelitismului catolic in lumea romaneasca.

Lupta lmpotriva "schismei" ~i a "schismaticilor" a fost lnsotita de un nou val de deposedare de stapanlr! de pamant a aderentilor bisericii rasaritene. Acum, folosind acest pretext, legalizat de biserica romana, care i-a

149

150

De Ia geneVl stcrelor ronu1ne~ti Ia nafiunea ronu1n4

asimilat pe schismatici ereticilor, ale carer bunuri erau supuse confiscarit, regalitatea ~i nobilimea ungara au acaparat noi teritorii romanesti, aflate in . aria lor de actiune, Scurt timp dupa 1204, este preluat castrul de la Medics "din mainile valahilor schismatici" si tot acum a disparut "fara flilor lui Bela cneazul"; in acelasi deceniu Tara Oltului pierde un teritoriu, "pamant luat de la romani", in favoarea manastlrli Carta. In deceniile urmatoare regalitatea ungar a impune la conducerea Tarii Oltului 0 capetenie ungara, suprimand astfel una din cele mal puternice autonomii romanestl din Transilvania; in acelasi timp, Tara Hategului a fost desprlnsa di~ legatura ei politica cu voievodatul transcarpatic allul Litovoi ~i a fost incadrata in structurile administrative ale Regatului Ungar.

Dincolo de Carpati, unde ostile regale au patruns masiv in deceniile al treilea ~i al patrulea al secolului XIII, regalitatea ungara a reorganizat din punct de vedere politic spatiul cucerit introducand distinctia Intre ,,~arile" pe care le-a "Iasat" romanilor, cu titlu vasalic, ~i cele trecute direct in stapanirea sa.

Expansiunea ungara in afara arcului carpatic a fost puternic franata ca urrnare a marii invazii rnongole in Europa Centrala ~i a constituirii unui stat mongol cu capitala pe fluviul Volga, Hoarda de Aur, evolutie care a modificat intreaga situatie polluca a regiunii.

In 1241, dupa ce, in anii anteriori, zdrobise rezistenta cnezatelor ruse. oastea mongola sub conducerea lui Batu han s-a Indreptat spre Ungaria a carei subjugare, in conceptia conducerii mongole, urma sa ofere 0 baza pentru asaltul impotriva restului Europei. Una din aripile marii arm ate a intrat in Cumania apuseana despartlndu-se in trei aripi: cea dlntai a patruns in Transilvania prin Carpatii Rasariteni si, dupa cucerirea asezarilor sasesti de la Rodna ~i Bistrita, s-a indreptat spre Ungaria; 0 alta oaste a trecut rnuntii prin pasul Oituz ~i a zdrobit in Tara Barsei oastea voievodatului transilvan; al treilea corp mongol a avut misiunea de a anihila fortele armate ale "vlahilor negri" (karaulagb), sau ale "popoarelor ulagh", adica ale voievodatelor ~i cnezatelor din cuprinsul Cumaniei. Dupa infrangerea acestora, mongolii au ajuns la hotarul tarii lui Mlselau - identificat cu Seneslav -, a carui oaste de asemenea au infrant-o. Zdrobirea ostii regale ungare in aprilie 1241 la locul de varsare a raulu! Sajo in usa a precipitat criza de structura a regatului ~i a slabit conslderabll puterea sa de expansiune in deceniile care au urmat.

Pentru a organiza apararea impotriva mongolilor, care in 1242 s-au retras in stepele ruse, constituind lnsa in continuare 0 mare prirnejdie pentru Europa Centrala, Ungaria a facut din nou ape! la fortele eruciatei. In temeiul privilegiului din 1247 al regelui Bela IV, un detasarnent al Ordinului Cavalerilor Ioanitl a fost instalat la Dunarea de [os, la Severin. cu

Grneto starelor rOlRdne~li

misiunea de a apara regatul impotriva tatarllor ~i de a participa la expeditiile organizate de rege in Peninsula Balcanica.

Socul suferit de Ungaria ea urmare a invaziei mongo le ~i scad ere a mas iva a resurselor regalitatii a silit conducerea regatului sa apeleze mai mult decat in trecut la fortele militare ale popoarelor din aria sa de dominatie si hegemonie, intre care ~i romanli, In chiar anii invaziei, rornanii de pe versantul transllvanean al Carpatllor Rasariteni au organizat, impreuna cu secuii, apararea trecatorllor. Cei din afara Carpatilor, care opusesera rezistenta invadatorilor mongol.: au fost integrati in sistemul defensiv ~i ofensiv a carui organizare a fost lncredintata cavalerilor ioaniti, Prlvilegiul regal din 1247 a statuat obllgatia farilor lui Litovoi ~i Seneslau, reconfirmate in autonomiile lor, de a participa eu fortele lor mllitare ("cum apparatu suo bellieD") la actiunile militare ale ordinului.

Apelul la fortele militare ale romanilor din Transilvania ~i din teritoriile extracarpatice a fost lnsotit de' 0 sensibila re!axare a presiunii politice ~i confesionale. Actiunea clerului catolic si a misiunilor dominicane, foarte active in teritoriile extracarpatice inainte de invazia mongola, a pierdut conslderabil in intensitate dupa 1241. In Transilvania, romanil incep sa se manifeste pe plan politic, se afirma tendinta de lncadrare a lor in evolutla generala spre regimul starilor privilegtate, la fel ca nobilii unguri, sasii ~i secuii. In 1288. arhiepiscopul de Esztergom, exponent de frunte al luptei sustinute de ierarhia catolica impotriva regelui Ladislau Cumanul, a apelat fara discriminare la cele trei "na~iuni" (stari) privilegiate ~i la rornanii din .comitatele transilvane de Slbiu ~i Barsa". ~i Tara Fagara~ului a revenit sub stapanire romaneasca dupa Inlaturarea, in urma Invaziei tatare, a familiei nobiliare ungare asezata anterior in fruntea ei.

A doua invazie mongola din 1260-1261 a red us ~i mai mult influenta regatului in spatiul extracarpatlc, Instituirea unui comandament mongol permanent la gurile Dunarii, sub conducerea gengishanidului Nogai, a apropiat mult primejdia mongolii. de Regatul Ungar ~i a constituit un puternie factor de presiune in vecinatatea sa. Voievodatul romanesc din stanga Oltului a iesit acum din sfera de hegemonie a Ungariei. Si romanii din dreapta Oltului, din "Tara Severin", se rascoala Impotrlva dorninatiei ungare in deceniul al optulea al secolului XIII, in Irnprejurarile turburi ale inceputului domniei regelui Ladislau Cumanul, tn conjunctura favorablla creata de actiunea fortelor centrifuge din regat, voievodul Lltovoi ~i fratii sai au ocupat teritoriile anexate anterior de regii Ungariei in Tara Severin. refuzand in acelasi timp sa mai trimeata regelui veniturlle care i se cuveneau in virtutea stapanirii de pana atunci. In lupta care a urmat, voievodul Litovoi a fost infranttar fratele sau Barbat a recunoscut din nou suzeranitatea regelui. Dar, desi tributul regal "a fost restaurat", teritoriile pierdute au ramas in stapanirea voievodatului oltean; fapt care a marcat 0 etapa

151

De 14 gcnc:cll statelor rom4nc~ti 14 naJiunea r0m4n4

insemnata a procesului de emancipare a teritoriului sudcarpatic de sub dominatia Regatului Ungar.

Criza regatului la sfar~itul secolului XIII, maclnat de acute contradictii interne, sociale, politice ~i religioase, ~i supus unor puternice presiuni externe, dintre care cea mai primejdloasa a ramas ~i in acestl ani statui mongol al Hoardei de Aur, a precipitat miscarea de emancipare a romanilor din afara arcului carpatic. Ultimii ani ai domniei lui Ladislau Cumanul s-au caraeterizat printr-o puternica infruntare in Ungaria lntre polltica de colaborare cu mongolii, care au navallt din nou in regat in iarna 1285-1286, ~i tendinta reprezentata de ierarhia catollca a tarii de revenire la programul cruciatei. Procesul de destramare a regatului in principate teritoriale evasiindependente s-a accelerat.Incerearea ultimului rege din dinastia arpadiana Andrei III (1290-1301) de a opri aceasta evolutie s-a dovedit zadarnica,

tn convulsiunile de sfar~it ale primei dinastil ungare, romanli de la sud de Carpati lnlatura cu desavarsire suzeranitatea regatului. Dupa 0 noua invazie mongolii in 1292 in teritoriile sudice ale Ungarjei, banii de Severin au incetat de a mai figura pe lista demnitarilor unguri. Dlsparltla ultimului punct de control al regatului in "Tara Severinului".a inlesnit desavar~irea lncercarli lui Litovoi de a inlatura domlnatla ungara, Voievodatul de la rasarlt de Olt se desprinsese inca dinainte de sub suzeranltatea ungara,

Sosit in Transilvania in graba, in prlmavara anului 1291, pentru a solutiona grave le probleme ale provinciei, regele Andrei III a consolidat privilcgtile nobill lor unguri, ale sasllor ~i secuilor, ~l in acelasi tirnp a anulat din nou autonomia Tarii Fagara~ului, lnchizdnd perspectiva evolutiei romanilor din volevodat spre statutul de natiune privlleglata, egala in drepturi cu celelalte natiuni,

Dubla evolutie a situatiei romanilor in raport cu Regatul Ungar _ progresiva emancipare a eelor de la sud de Carpati, pierderea autonomiei inlauntrul arcului carpatlc - a preeipitat constituirea Tarii Romanestt ea stat indcpendent, prelungire in timp ~i incununare a autonomiilor premcr,gatoare eu acelasi nume, ~i a inlcsnit aparitia, cateva deeenii mai tarziu, la riisarit de, Carpati, a celui de al doilea stat romanesc,

'152

Intemeierea Tiirii Romdne~ti si a Moldovei. Aparitla pe harta polltlca a Europei a Tarii Romanesti ~i Moldovei in cursul secolului XIV, proces care a eonsaerat politic supravietulrea romanitatli nord-dunarene in indelungata perloada a rnigratillor, a fost rezultatul lmpletlrii a trei linii de evolutie interdcpendente: eoncentrarea formatiunllor politice in cadre terttorial-polttice unitare: crearea institutiilor supreme, laice ~i ec1eziastice, ale puterii autonome; eliberarea teritoriului eelor doua state de sub domi-

Genc:cll stattlor rom4nc~tl

natiile straine tnlauntrul granltelor lor istorice, astfel cum s-au conturat in seeolul XIV. Momentul decisiv al constituirii statelor, exprimat de traditia istorica prin termenii de "descalecat" si "intemeiere", a fost inlatura;ea dominatiei teritoriale a Regatului Ungar.

Anihilarea autonomiei Fagara~ului in 1291 de catre regele Andrei III a coincis, potrivit traditiei istorice a Tarii Romanesti, cu trecerea muntilor de catre "Negru Voda", personaj a carui identitate reala e necunoscuta, ~i instalarea sa la Campulung, unde si-a "mutat" scaunul. Campulungul, pana atunci un avanpost al Regatului Ungar, sediu al unei infloritoare comunitati catolice, alcatuita din sasi ~i unguri, etapa importanta a drumului comercia I care lega Transilvania cu Dunarea de los ~i cu Marea Neagra, a devenit acum cea dintal resedinta a domniei Tarii Romanestl, locul unde au fost ingropati primii ei domni. Traditia e confirmata asadar de realitatea istorica, Disparltla autonomiei romanesti din Fagara~ ~i concomitenta pierdere a Campulungului de catre Regatul Ungar au marcat momentul final al desprinderii de coroana ungara a teritoriilor sud-carpatice aflate pana atunei sub dorninatia ei.

.Descalecatul" la Campulung a fost urmat de "intemeierea" tarii, adica de agregarea formatlunilor politice preexistente, enezate ~i voievodate. Potrivit traditiei cronicaresti a Tarii Romanesti, procesul agregarii in stanga Oltului a pornit din Campulung, a cuprins Argesul, care avea sa devina eel de al doilea "scaun" al domniei, dupa care tara s-a "latit" "pana la Dunare ~i in Siret" sl probabil,. spre gurile Dunarll, lntegrare teritoriala infa~i~ata de traditie ca un fapt de expansiune demograflca,

Desavar~irea "intemeierii" Tarii Romanestl a avut loe 0 data cu unirca teritoriilor de la apus de raul Olt cu voievodatul din Campulung. care s-a produs ca act de "inchinare" a capetenillor voievodatului lui Litovoi fata de mai puternicul voievod din stanga Oltului. Actul de inchlnare a consacrat in cazul aeesta nu 0 slmpla anexiune ci integrarea in Tara Romaneasca a unei puternice autonomii terltoriale, autonomic cvasistatala, care a caracterizat timp de secole statutul Olteniei.

Prlmele stlri eu privire la statul constituit la sud de Carpatl yin din sfera Regatului Ungar. Restaurarea unitatii regatului sub 0 noua dinastie, de origine franceza, casa de Anjou, in persoana regelui Carol Robert, s-a realizat cu sprijinul masiv al papalitatil si pe temeiul colaboraril cu nobillmea impotriva magnatilor, dupd doua decenii de infruntare intre puterea centrala ~i fortele centrifuge. Intr-un stadiu avansat al efortului restaurator al lui Carol Robert, in cursulluptelor purtate de ostlle sale in Banat, el a avut de infruntat ~i ostilitatea noului stat rornanesc, realizat prin unirea voievodatclor din stanga ~i din drcapta Oltului. Conduditor al noului stat era aeum Basarab, "marele voievod" (?-1352), titlu care exprima recunoasterea intaletatll puterii sale de catre cei~alti voievozi din euprinsul tarii, a

153

De Ia geneta 5tatelor romdnefti Ia natiunea romdnll

carer urma, de altminteri, a disparut definitiv chiar din aceasta vreme. In 1324, cand amintea contactele diplomatice stabilite cu .. Basarab, voievodul nostru transalpin", Carol Robert inregistra procesul de unificare teritoriala infaptuit in deceniile anterioare la sud de Carpati, unde formatiunlle politice multiple se contopisera lntr-un singur stat, .. Terra Transalpina", .. Terra Bazarab", in terminologia cancelariei ungare, sau, in denumirea proprie .. Tara Romaneasca", Stat puternic, ale carui actiuni politice ~i militare i~i gasesc ecou in textele vremii.

Constituita in opoaitie cu Regatul Ungar, Tara Romaneasca s-a integrat Intr-o larga coalitie de forte ostile efortului restaurator al lui Carol Robert, coalitie din care faceau parte tatarii Hoardei de Aur, ca factor hegemonic, bulgarii ~i sarbii. Alaturl de bulgari ~i tatari, impotriva Bizantului a luptat in 1323 un contingent rornanesc trimis de Basarab in sprijinul aliatului sau sud-dunarean,

Dupa restaurarea autoritatii regale asupra Transilvaniei, care i~i rnanifestase viguros tendinta autonomista in timpul crizei de structura a regatului, Carol Robert s-a vazut silit sa-~i fixeze atitudinea fala de coalitia de forte ostile din afara arcului carpatic. tn raport cu noua realitate constituita in detrimentul aspiratillor de dominatle ale regatului sau la sud de Carpati, atitudinea regelui a fost oscllanta. Diflcultatlle restaurant puterii regale, teama de 0 realitate politica noua a caret forta nu 0 cunostea exact, au inceput prin a-i inspira prudenta lui Carol Robert ~i l-au determinat sa se reconcllleze cu Basarab. Repetatele contacte diplomat ice Intre cei doi adversari, semnalate de un act al cancelariei regale, s-au incheiat cu un acord (1324) care recunostea unitatea Tarii Romanesti sub conducerea lui Basarab ~i achizitllle ei teritoriale, in schimbul recunoasterii suzeranitatii regelui ~i a lncadrarli larii in aria splrltualitatit catolice.

Acordul incheiat cu Basarab l-a atras lui Carol Robert critici vehemente din parte a fortelor din randurlle nobilimii care ii erau ostile ~i care subliniau marea putere pe care 0 concentrase in rnainile sale domnul Tarii Romanesti. Caliva ani mai tarzlu, impins de aceste forte, regele a incercat sa suprime noul stat pentru a restaura dominatia regatului sau la sud de Carpati.

Folosind prilejul favorabil ivit in 1330, cand un corp de oaste al Tarii Romanesti a fost infrant, alaturi de oastea tarului bulgar de la Tarnovo ~i de tatari, la Velbujd, de catre sarbi, Carol Robert a decis sa tntreprtnda 0 mare campanie impotriva Tarii Romanestl pentru a-l lnlatura pe Basarab, in locul caruia intenriona sa numeasca un dregator regal; realizarea acestui lei ar fi insemnat destramarea statului romanesc constituit in deceniile anterioare ~i readucerea teritoriilor dintre Carpati ~i Dunare sub controlul Regatului Ungar, ca in prime Ie deeenii ale seeolului XIII.

154

Geneta state lor rom4nefti

ln septembrie 1330, ~astea ungara, in fruntea careia se afla regele tnsusi, a ocupat cetatea Severin ~i tinutul inconjurator - vechi obiect de litigiu intre cele doua lari - pe care le-a concedat cu titlu de banat unuia dintre sfetnicii soli. Solia de pace trimisa de Basarab lui Carol Robert cu oferta de a-i plati in continuare tribut 4i de a indeplini toate celelalte obligatii asumate in anii anteriori cu prilejul restabilirii relatiilor cu Regatul Ungar, a fost categoric respinsa de rege, hotarat sa suprime statui romanesc de la sud de Carpati,

Inaintarea ostii ungare lnlauntrul larii a fost deosebit de anevoiasa, Evitand 0 lupta declslva, Basarab a atras oastea ungara adanc in interiorul tarii. Lipsit de mijloace de aprovizionare, Carol Robert a fost silit in cele din urma sa ordone retragerea, fara a-sl fi implinit telul, Dar, pe drumul de inapoiere, in rnunti, lntr-o trecatoare foarte ingusta, pe tnalttrnile careia se instalase oastea lui Basarab, cavaleria regatului a fost prinsa ca .. pestii in mreaja", potrlvit cronicii ungare, 4i a suferit un cumplit macel, Regele tnsusi a scapat cu greu din dezastru in vreme ce: 0 parte insemnata a elitei nobiliare ~i ecleziastice a regatului sau a ramas pe campul de lupta.

Pentru tanarul stat romanesc dintre Carpati sl Dunare, infruntarea cu marea oaste a unuia dintre cele mai puternice state ale vremii a fost proba focului. Ea a lnsemnat esecul definltlv al tncercaril de a lichida Tara Romaneasca. lnlelegand din proprle experienta ziidarnicia lncercarii sale, Carol Robert nu a mai intreprlns 0 noua campanie, de revansa ... Prima libertate romaneasca" - cum a numit Nicolae Iorga Tara Rornaneasca a lui Basarab - si-a manifestat puterea de rezistenta, devenind un fapt istoric ireversibil,

Scurt timp dupa moartea lui Carol Robert, la inceputul domniei fiului sau Ludovic I de Anjou (1342-1382), s-a produs 0 noua apropiere intre cele doua state pe temeiul luptei comune impotriva dorninatlel tatare la gurile Dunarii ~i in teritoriile de la rasarlt de Carpati aflate inca sub hegemonia lor.

Actiunea com una a Regatului Ungar ~i a Tarii Romanesti s-a produs in cadrul marii ofensive impotriva dominatiei Hoardei de Aur inceputa la Hallet in 1340 de Polonia in cooperare cu Ungaria. Flul lui Basarab, Nicolae Alexandru (1352-1364), care a asumat un insemnat rol politic inca lnalnte de incetarea din viala a tatalui sau, a restabilit raporturile de colaborare cu Regatul Ungar ~i a particlpat la luptele cu tatarii, respinsi in cele din urma departe spre rasarit.

Inlaturarea domlnatlel tatare din zone Ie rasaritene ale teritoriului romanesc, dupa aproximativ cincisprezece ani de lupta, a deschis problema statutului acestui spatiu ellberat, prilejul unei noi tnfruntari intre Regatul Ungar, Tara Romaneasca, iar mai tarziu ~i Moldova. tn centrul acestui conflict de lunga durata s-a aflat legatura cu gurile Dunarii ~i cu Marea

155

De Ia geneto .tatelor r0m4nelti Ia nafiunea rom4nd

156

Neagra, devenita la aceasta data una din principalele verigi ale comertului euro-asiatic.

In conceptia lui Ludovic I, organizarea polltlca a acestor teritorii urma sa se efectueze sub eontrolul sl in beneficiul coroanei ungare, In 1358, regele Ungariei si-a manifestat categoric intentia de a exercita 0 domina tie directa in acest spatiu, acordand negus tori lor din Brasov dreptul de libera trecere spre centrele eomerciale dunarene ~i spre Marea Neagra, Respingand aceasta pretentie a regelui Ungariei ~i 0 data cu ea ~i suzeranitatea ungara, Nicolae Alexandru asuma in 1359 titlul de domn autocrat (de sine stapanitor) ~i, in urma negocierilor cu conducerea lmperiului Bizantin, instituie Mitropolia Tarii Romanestl in dependenta de Patriarhia constantinopolitana. Prin acest act, Tara Romaneasca se lnzestra cu institutiile supreme ale statului de sine statator, puterea laica autocrata ~i puterea eclezlastica legitimatoare, direct legata de Constantinopol, unul din cele doua centre de legitimitate spirituala ale lumii medievale. Aetul lui Nicolae Alexandru insemna infruntarea directa a pretentiilor de suzeranitate ale Regatului Ungar asupra Tarll Romanesti; pe plan confesional, stabilirea legaturii cu Bizantul ~i ere area unui eadru autonom" de viata biserlceasca insemna respingerea efortulul regalitatli ungare de a impune Tarii Romanestl catolicismul, in dependenta de ierarhla catolica a regatului. Cu actiunea lui Nicolae Alexandru s-a desavar,it asadar din punct de vedere teritorial ~i institutional erearea Tarii Romanestl ca stat de sine statator.

tn directia deschisa de aceste initiative se inscrie sl actlunea fiului lui Nicolae Alexandru, Vladislav I (Vlaicu, 1364-cca 1376) a carui domnie coincide cu apogeul puterii regelui Ludovic I, apogeu marcat de doua evenimente: cueerirea Vidlnului de catre ostlle ungare (1365) ~i uniunea personala dintre Ungaria ~i Polonia (1370) in persoana sa. In condinile deoscblt de grele create de aeeste evolutii, Vladislav continua rezlstenta fata de presiunea Regatului Ungar, cu scurte interrnitente de apropiere ~i cooperare cu Ludovic.

tnceputul domniei lui Vladislav s-a aflat sub semnul unui acut conflict ell Ungaria: la 5 ianuarie 1365, Ludovic declara razbo! volevodulul conslderat rebel. Pacea lncheiata in 1366, dupa cueerirea Vidinului de Ludovic, s-a dovedit a nu fi decat un scurt armistitiu. Incerccind sa aduca la supunere Tara Romaneasca si sa 0 ineadreze in planurlle sale de politica balcanica, Ludovic intreprinde in toamna anului 1368 0 mare expeditie la sud de Carpati. Cum insa una din ostile sale a fost zdrobitor infranta in Tara Romaneasca, pe raul Dambovita, Ludovic a fost silit sa abandoneze proiectul de a readuee Tara Romaneasca sub eontrolul sau. Luand initiativa, Vladislav trece Dunarea, silindu-l in cele din urma pe rege sa renunte la dorninatia directa asupra Taratului de Vidin. Prin paeea lncheiata in 1368, domnul roman recunostea suzeranitatea regelui, obtinand in schimb, cu

Grotto .tatelor r0m4nqti

titlul de feuda, Severinul ~i Fagara~ul. Un element esential al paci! a fost regimul drumului comercial care lega Brasovul eu gurile Dunarii: domnul Tarii Romsnestl pastra suveranitatea asupra teritorlului strabatut de drumul Brailei dar acorda in schimb un regim vamal preferential negus tori lor brasoveni. Compromisul din 1368, care a consacrat cciteva din obiectlvele principale ale Tarii Romanestl in raport eu Ungaria, a devenit un element constitutiv al raporturilor dintre eele doua state timp de un secol ~i [umatate,

Un puternic val de prozelitism catollc tnlauntrul regatului ~i in teritoriile euprinse in aria sa de hegemon le, actiune in eursul careia s-au ilustrat calugaril franciscani, a declansat 0 rezlstenta generala a popoarelor ortodoxe impotriva politicii regelui Ungariei in ultimii ani ai domniei lui. Urmand una din directiile principale ale politicii tatalui sau, Nlcolae Alexandru, Vladislav a consolidat legaturlle cu Patriarhia din Constantinopol, a lnfiintat 0 a doua mitropolie, in Oltenia, a extins influenta domniei Tiirii Romanesti la Muntele Athos, unde a asumat un rol deosebit de aetiv in cali tate de ctitor al manastirii Kutlmuz. Consolidand dimensiunea ortodoxa a politicii sale, Vladislav a adancit conflictul cu suzeranul sau, angajat intr-un masiv efort de convert ire la catolicism a masei popoarelor ortodoxe. In cursu I razbotulul care a urmat, a incetat din viata Vladislav. Dlrectiile de politica interna si externa in care s-a inserts activitatea lui Nicolae Alexandru si Vladislav au fost continuate de succesorii lor, Radu I (cca 1376-1385) ~i Dan 1(1385:"1386).

Impulsul creator de stat pornit din teritoriile sud-carpatlce s-a manifestat curand ~i la rasarit de Carpati unde, in contextul favorabil creat de aparitia Tarii Romanesti, s-a constituit "a doua libertate rornaneasca", Moldova.

Inca din ultimul sfert al secolului XIII si-au gasit ecou in izvoarele apusene manifcstanle politice ale romanllor de 101 riisiirit de Cnrpnti. 0 cronlca unlversala consemneaza in 1277 conflictul lor eu rusii din Halici; incursiunilc transearpatiee ale ostllor Regatului Ungar, in cursul lnfruntarilor cu tataril, in ultimul sfert al secolului XIII, actiuni in cadrul carora romanllor rnaramureseni le-a revenit un loe Insernnat, au consolidat structurile politice de pe teritoriul viitorului principat al Moldovei. In 1325, un corp de oaste al nucleului statal est-carpatic participa alaturi de rusii din Haliei ~i de lituanieni la expeditia de represalii a regelui polon Vladislav Lokietek impotriva Brandenburgului, (apt care conflrrna existenta in aceasta regiune a unei formatlunt politice romanesti in conditiile hegemoniei tatare in Europa Rasiiriteana. Trecerea de la aceasta formatlune la eel de al doilea stat rornanesc de sine statator s-a prod us in lmprejurarile create de inliiturarea dorninatiei tatare la rasarit de Carpati.

157

158

De Ia geneta stcrelor ronu1ne~ti Ia nafiunea rom4nii

Efortul lui Ludovic de Anjou de a aduce teritoriile est-carpatice sub puterea sa s-au lovit de 0 rezistenta tenace a loealnicilor, accelerand constituirea Moldovei ca stat independent. Cea dintal revolta impotriva dorninatiei Regatului angevin s-a produs in 1359, coneomitent si nu fara legatura eu afirrnarea de mdependenta a lui Nicolae Alexandru in Tara Rornaneasca. In Moldova, la aceasta data un modest voievodat pe valea raului cu acelasi nume, in teritoriile din nordul rarii care va purta aeest nume in seeolcle urmatoare, Ludovic reuseste sa domine situatia, dar eu pretul unei insemnate eoneesii. in loeul dominatiei directe pe care 0 preeonizase anterior, el s-a vazut silit sa aduca in fruntea aeestei tari un voievod roman din provincia Invecinata a Maramuresului, veche autonomie rornaneasca la nord de Transilvania, unde, in aceeasi vreme, instaurarea efectiva a dominatiei ungare provo case 0 sciziune in randurile paturil nobiliare romane, Trecand muntil cu 0 ceata de razboinici maramureseni, Dragos a luat- in stapanire voievodatul de la rasant de Carpati, ale carui hotare le-a extins spre nord ~i spre rasarit prin tnglobarea altor formatiuni politice aflate in dependenta Haliciului sau a tatarilor. "DescaleeatulU lui Dragos, cum este nurnita in traditia istorlografica a rarii luarea in stapanire a Moldovei de catre maramureseni, a rnentinut insa voievodatul in dependenta regelui Ludovic al Ungariei, situatie pe care localnicii nu au acceptat-o. Cinci ani mai tarziu, la sfar~itul anului 1364 sau la inceputul anului urmator, concomitent cu 0 noua infruntare lntre Regatul Ungar si Tara Rornaneasca, Moldova se rascoala impotriva dominatiei regelui angevin; conducerea rascoalei a fost preluata de un alt fruntas roman din Mararnures, Bogdan, ostil politicii lui Ludovic de Ingradire a autonomiei provinciei sale natale. Descendenta lui Dragos a fost alungata ~i, sub noul ei voievod, Moldova devine la randul ei stat independent.

Incercarile Regatului Ungar de a anihila rezultatul actiunii lui Bogdan ~i de a-si impune din nou domlnatia 1a rasarit de Carpati, in teritoriul pe care Ludovic it numea "rara noastra moldoveana" (terra nosrra moldovana) s-au lovit de rezistenta tenace a noului stat. Fara a oferi amanunte comparabile cu cele de care dispunem cu privire la luptele de independenta ale Tari] Romanesti, cronica domniei lui Ludovic, sensa de loan de Tarnave, sernnaleaza esecul expeditiilor repetate intreprinse de ostile Regatului Ungar ~i rezultatul final al luptei, anume transform area Moldovei in stat independent ( .. terra ... Moldavie in Tegnum est dilatataU). Moldova, Tara Romaneasca cea Mica (Valabia minor) - cum 0 numeste un izvor contemporan, pentru a 0 deosebi de celalalt stat romanesc, care apare deseori sub numele de Valabia Major -, i~i ca~tigase astfel independenta prin rezlstenta incununata de succes opusa tendintelor de dominatle ale Regatului Ungar.

Succesul rezlstentei militare a accelerat consolidarea statala, Succesorullui Bogdan, fiul sau Latcu (1369-1377), a intrat in Iegatura directa cu

Gentta ,tatelor Tom4ne~ti

papalitatea care ii recunoaste titlul ~e duce ~I ~bldov.ei, ,~ara despre car.e actul papal afirma cii era 0 "parte a "narlUnll romane (dux Moldavle partium seu nationis Wlacbie). constatand astfel identltatea de o.ngme. a romanilor din cele doua tari. Mai mult decat atat, Latcu a obtinut din partea papei Urban V un scaun episcopal cu sediul in resedinta sa, orasul Siret, desprins din dioceza Haliciului ~i asezat in dependenta directa de papalitate; Presiunea exercltata de cele doua regate catolice vecine, .l!ngaria ~i Polonia, l-a determinat pe Laten sa caute consacrarea autonormet sale in legatura directa cu papalitatea.

Cu domnia lui Petru 1 (cca 1377-cca 1392), Moldova face pasi hotaratorl in dlrectia aflrmarii internationale si a organlzarli statale. Indepartandu-se de Ungaria, a carei hegemonie, consolidata in Europa Rasariteana in ultimii ani de domnie a lui Ludovic I, se destrama dupa dlsparitia acestuia, Petru se apropie de Polonia, aderand la noua si puternica grupare de forte constituita in rasaritul Europei 0 data eu crearea uniunii polono-lituanie·ne. In 1387, el depune omagiul regelui Vladislav Jagiello, inaugurand astfel principal a directie de polltica externa a Moldovei timp de un secol, In cadrul noii legaturi externe pe care a stabilit-o cu regele Poloniei, dornnul Moldovei i-a acordat ~i un imprumut de 3 000 ruble, garantat de aeesta prin concedarea temporara a orasului Halici ~i a tinutului inconjurator, act care s-a aflat la originea unui lndelungat conflict teritorial intre cele doua tari.

Eliberat de presiunea ungara in timpul crizei de succesiune ~i a luptei pentru putere prin care a trecut Regatul Ungar dupa moartea regelui Ludovic, Petru 1 creeaza 0 mltropolie ortodoxa cu sediul la Suceava, unde se muta dealtminteri ~i resedinta domneasca, Desi conflictul dintre domn ~i Patrlarhla din Constantinopol in problema dreptului de a-l numi pe titularul noului scaun mitropolitan a amanat ani in sir instalarea unui mitropolit canonic, Moldova si-a asigurat sursa proprie de legitimare a puterii, etapa insemnata a consolldarii independentei tari].

Sub Roman I (cca 1392-1394), care se intituleaza domn "din munti pana la mare", Moldova devine stat riveran al Marii Negre, desavarsindu-si unitatea teritorlala prin inlaturarea ultimelor resturi ale domlnatlei tatare si prin lnglobarea forrnatiunilor politice din sudul ~arii. La aproximativ un sfert de secol dupa Tara Romaneasca, Moldova apare pe harta politica a Europei ca stat independent, constituit teritorial ~i Institutional.

159

Dualismul statal romdnesc. Aparttia ~i persistenta timp de secole a doua state romanesti in terltoriile dintre Carpatii Meridionali ~i Rasariteni, Dunare ~i Marea Neagra a fost precumpanitor rezultatul situatlei geopolitice a Europei central-rasarltene, dominata de la mljlocul secolului XIV

De Ia genevx sfalelor romdnelli Ia naliunea r0m4ni1

160

de Regatul Ungar ~i de Uniunea polono-Ilruanlana. tntinderea spre rasarit a Tarii Romanesti sub Basarab ~i sub fiul sau Nicolae Alexandru, spre gurile Dunarii ~i la Marea Neagra, de unde ~i numele de Basarabia atribuit teritoriului situat la nord de Delta Dunarii, cuprinderea de-a lungul Carpatilor Rasarlteni a unei parti insemnate a teritoriului viitoarei ~ari a Moldovei, parea sa deschida perspectiva constituirii unui singur stat rornanesc in afara Iantulul carpatlc. Interventia hotarata a regelui Ludovic I in Moldova, cu intentia de a subordona ~i chlar de a domina tara, a avut drept rezultat consolidarea voievodatului romanesc de la rasarit de Carpatl, mai lntai sub egida Ungariei, apoi in opozitie fa~a de ea. Crearea unui coridor de legatura directa intre sud-estul Transilvaniei ~i cursul inferior al Dunarii, sub dominatie ungara, a urmarit, pe Ianga scopuri comerciale, ~i separarea celor doua state romanestl printr-o zona de dorninatie ungara.

Moldova lui Bogdan si a succesorilor sai sl-a aparat independenta in colaborare cu Polonia care, dupa anexarea teritoriilor fostului cnezat de Halici- Volhinia, si-a manifestat puternic tendinta de expansiune spre Marea Neagra ~i gurile Dunaril,

Cuprinse in aria de expansiune a doua forte rivale - Regatul Ungar ~i eel Polon - Tara Romaneasca ~i Moldova au evoluat ca state separate: cea dintai in raporturi de colaborare sau antagonism cu Ungaria, cea de a doua cu Polonia, situatie care s-a consolidat tot mai mult in ultlmele decenii ale secolului XIV ~i in secolul urmator, Ocazia unitatll statale pentru rornanii de pe cele doua versante extcrioare ale Carpatilor Meridionali ~l Rasariteni, pierduta in secolul XIV, nu avea sa reapara dedit cinci secole mai tarziu.

Doua mari drumuri ale comertulul lnternational care legau Europa Centrala ~i Marea Baltica cu Marea Neagra au dat rlvalitatli celor doua regate in spatlul romanesc acuitate deoseblta ~i caracter de durata, incepand din a doua jumatate a secolului XIV. Pe aceste drumurt se realiza un intens schimb de marfurt lntr-un sens ~i in celalalt: postavu] ~i diverse alte produse ale manufacturii europene spre Marea Neagra, matasea ~i rnirodeniile din Asia spre Europa Centrala. Prin pozitiile chele pe care le ocupasera la gurile Dunarii - Chilia ~i Licostomo - si la gura Nlstrului _ Cetatea Alba (Maurocastrum) -, genovezll dominau segmentul pontic al acestui comert, sursa de proflturl varna le considerabile pentru statele al carer teritoriu era strabatut de cele doua drumuri.

Segmentul final al primului drum lega cu gurile Dunarii orasul Brasov, centru comercial insemnat in sud-estul Transilvaniei, de venit nodul principal al legaturii comerciale dintre Europa Centrala ~i Marea Neagra: inzestrat de regele Ludovic I cu drept de depozit, orasul a cunoscut 0 exceptionala inflorire in secolele XIV-XV. Dupa esecul incercarii regelui Ludovic I de a crea 0 zona de Iibera circulatle pentru negustorii din Brasov

pfma la mare, regatul a obtinut in favoarea lor un larg privilegiu varna I din partea domnului Vladislav I al Tiirii Rornanesu in 1368. Funqionarea drumului comercial in avantajul ambelor state a constituit una din principalele legaturi intre Regatul Ungar ~i Tara Romaneasca in secolele XIV-XVj reinnoit in repetate randurl, privilegiul acordat de domnia Tarii Romanesti negustorilor din Brasov a constituit 0 veriga insemnata a raporturilor dintre cele doua state piina in vremea instalarit hegemoniei otomane in Europa Centrala.

Cel de al do ilea mare drum continental, care asigura legatura intre Europa Centrala, Marea Baltica si Marea Neagra, strabatea, in segrnentul sau final, teritoriul Moldovei. tn Polonia, functia de centru colee tor al comertului cu Marea Neagra a revenit orasului Lvov. tnzestrat cu drept de depozit, Lvovul a indeplinit in cornertul pontic al Poloniei un rol similar celui al Brasovulul in sistemul comercial al Ungariei. Reglementarea comertului pe acest drum a fiicut obiectul privilegiilor comerciale acordate de domnii Moldovei negustorilor din Lvov; eel mai vechi dintre privilegiile care s-au pastrat a fost emis in 1408 de Alexandru eel Bun 0400-1432). Legatura comerclala intre Lvov si Marea Neagra a devenit 0 cornponenta lnsemnata a rapoTturilor dintre Polonia ~i Moldova in secolul al XV-lea ..

Rivalitatea dintre Ungaria ~i Polonia pentru hegemonie in spatiul romanese extracarpatic a fost in mare masura 0 cornpet itie pentru asigurarea legaturit cu Marea Neagra, Ea a antrenat ~i un conflict intermitent intre Tara Romaneascii si Moldova al carui obiect principal a fost stapanirea asupra gurilor Duniirii ~i exploatarea comertului pontic.

Romdnii in voievodatul TransiLvaniei. Constituirea Tarii Romanestl ~i a Moldovei si succesul rezistentel lor impotriva repetatelor tncercarl ale Regatului Ungar de a Ie anihila s-a rcpercutat puternic si asupra situatiei romanilor din Transilvania, al caror statut politic s-a degradat concornitent cu consolidarea pozitlel catcgoriilor privilegiate ale nobilimii ungare, sasilor ~i secuilor.

In cursul secolului XIV, procesul de constitulre a autonomiel grupurilor sau piiturilor privilegiate s-a accelerat. Noblllmea, care obtinuse insemnate privilegii sub ultimii regi arpadieni, a beneficlat de noi concesii majore din partea succesorilor lor din dinastia angevina, In 1324, regele Carol Robert a acordat scutiri fiscale largi domeniilor nobilimii: imunitatea fiscala a dOmeniului nobiliar a fost lntregitn prin imunitatea judiciara acordata de LUdovic I, care a transferat nobililor dreptul de a-i judeca pe ~aranii aflati in dependen~a lor. Datorita acestei evolutii, comitatul regal a capatat tot mai mult caracter de comitat nobiliar,

161

De la geneta starelcr r0m4ne~ti la natiunea r0m4n4

Puternic s-a dezvoltat ~i autonomia sasilor, emancipata inca din s~colul Xlll de sub autoritatea voievodului Transilvaniei. In 1317, Carol Robert a confirmat marele privilegiu acordat sasilor de catre Andrei II, accelerand astfel integrarea tuturor comunitatilor germane din cuprinsul voievodatului sub un singur regim juridic. Supusi anterior un or comlti regali, sasii au dobandit la inceputul secolului XIV corniti proprii, expresie superioara a autonomiei lor.

o evolutie sirnilara spre formarea unei autonomii teritoriale au cunoscut ~i secuii din Transilvania, in fruntea carora inca din secolul XIIl apare un comes siculorum.

Cele trei autonomii ale privilegiatilor - nobill. sasi ~i secui - au devenit inca de la sfarsitul secolului XIIl factor de coguvernare a voievodatului prin mijlocirea organului lor de reprezentare, congregafia generala a ¢rii. care a cunoscut 0 puternica dezvoltare in secolul XIV.

In tnsasi vremea cand se constituia congregatia generala a voievodatului transilvan, ro~fmii erau lnlaturati din acest for de reprezentare a intereselor starilor privilegiate, ca urmare a unui intreit proces: desfiintarea cu desavarsire a autonomiilor lor teritoriale, ,,~arile" romanesti din cupnnsul voievodatului, pana la sfarsitul secolului XIIli tnlaturarea confesiunii ras:'iritenc din cadrul constltuttonal al Rcgatulul Ungar: deposedurea cnezilor rornanl de calitatea noblliara pe acest considerent confesional.

Tendinta de suprimare a autonomiilor rornanesti din aria de expansiune a regalltatii ungare a fost tnsouta de efortul de unlficare confesionala a regatului sub egida bisericii catolice, prin Inlaturarea celorlalte confesiuni ~i religii; urrnarit doar intermitent in secolul XIII din cauza crizei de lungii. durata a Regatului arpadian, efortul de unificare confesionala, de realizare a idealului de unitate de credinta, "unitas fidei". lnteleasa ca fundament al trainiciei regatului, a fost urmarita riguros in secolul XIV de regii angevini, indeosebi de Ludovic I.

Politica celui de al doilea rege angevin in aceasta directie, efortul sau de a realiza unitatea de credlnta a regatului, a cunoscut formele cele mal virulente in etapele cand s-a manifestat acut antagonismul dintre coroana ungara ~i statele rornane recent const.ituite la rasarit ~i sud de Carpati, tn 1365 ~i 1366, ani cand s-a aflat in acelasi timp in razboi cu Tara Rornaneasca ~i cu Moldova, Ludovic I a adoptat masurl drastice in Transilvania atat impotriva confesiunii ortodoxe cat ~i a paturii nobiliare romane, cne-

162 zii. Acurn, regele refuza sa mai recunoasca cnezilor romani calitatea nobiliara pe temeiul pozitiei lor traditionale ~i dreptul de a stapani pamantul cu ca!itate nobiliara, daca aceasta nu Ie era confirmata prin diplome regale, iar acordarea diplomelor era condltionata de apartenenta la credinta catolid. In acelasi timp, regele a dezlantuit 0 puternica prigoana impotriva

Geneta ,tatelor T0m4n~lli

clerului ortodox. Hotararea regelui urmarea sa elimine prin asimilare confesionala sau prin declasare sociala nobilimea romana din Transilvania.

Presimtind reactiile pe care aveau sa le provoace masurile sale, regele a impus in Transilvania 0 organizare [udiciara represiva de earacter excep~ional, tndreptata explicit impotriva romanllor, Raspunzand chemarii "tuturor nobililor t.arii noastre transilvane", regele a acordat printr-un decret emis la 28 iunie 1366 nobililor un privilegiu exceptional care Ie permitea "sa extermine sau sa dlstruga din aceasta tara pe raufaciitorii de orice natie, indeosebi romani" (specialiter olabi).

Prigoana confesionala impotriva credintei rasaritene in cadrul Regatului Ungar a luat proportii ~i forme paroxistice in ultimii ani de domnie a regelui Ludovic I. Interpretul catolic eel mai zelos al acestei politici, misionarul franciscan Bartolomeu de Alverna, a divulgat, pe langa motivele religioase ale actiunii de convertire silita a ortodocsilor, ~i pe cele de ordin politic, asigurarea fidelitatii {ata de regat a "schismaticilor". care pe temeiul afinltatli de rellgiesi limba eu conationalii lor din afara hotarelor regatului actionau impotriva sigurantei stapanirli sale.

Politica lui Ludovic de Anjou in raport cu nobilimea rornana ~i Cll confesiunea rasariteana a desavarsit eonstituirea sistemului de guvernare al Transilvaniei in evul rnediu, sistem bazat pe recunoasterea unei singure religil "reccptc" (religio recepe), eatolicismul, ~i a dreprului de participare la guvernarea tlirii doar a "na~iunllor" care recunosteau aceasta rellgle, nobill unguri, sas! ~i secui adica startle privilegiate ale celor trei etnii.

II 164

Tarile Romdne

,

~i primul asalt al puterii otomane (sfar~itul secolului XIV-1526)

Procesul de consolidare a puterii centrale declansat 0 data cu constituirea statelor rornanesti a continuat pana in secolul XVI in ciuda rezistentei de care s-a Iovit din partea boierimii sl a forte lor externe care au sprijinit intermitent eforturile ei de a lngradl libertatea de actiune a domniei. Acest proces ascendent a fost intruchipat de doua dinastii, cea a Basarabilor in Tara Romaneasca si cea a Musattnilor in Moldova, care au reusit, in ciuda tendintelor contrarii ale boierimii, sa consolldeze prerogativele dornniei ~i sa stavileasca afirmarea social-politica a marilor stapanl de domenii. In Transilvania, dimpotriva, ca in tot cuprinsul Regatului Ungar, nob iii mea si-a consolidat considerabil pozitia sociala, provodind, prin agravarea exploatarii senioriale, primele mari rascoale farane~ti din istoria taril.

De la sfarliitul sccolului XIV, lumea rornaneasca a fost confruntata cu 0 noua mare primejdie, expansiunea otomana, care atingc acum llnia DunaIii. La rivalitatea ungaro-polona pentru hegemonie in terltorille rornanesti cxtracarpatice se adauga de acum inainte un al treilea factor: Imperiul Ot~man. Cu mijloaccle diplornatiei si ale reaistcntei armate, Tara Romaneasca si Moldova rcuscsc sa-~i salveze existenta statala ~i sa asigure continuitatca unei vieti politice rornanesti autonome. Desfasurarea rezistentei antiotomane a apropiat in cateva randurl cele doua state romanesti d~ Regatul Ungar, amenlntat Iii cl de expansiunea turca. [n cadrul efortului antiotornan al Ungarici, un rol insemnat a revenit factorului militar romanesc din Transilvania ~i Banat.

Economic ~i societate. Intemeierea Tarii Romanesti ~i Moldovei, consolidarea voievodatului transilvan in cadrul Regatului Ungar, afirmarea lor politica Iii forta militara remarcabila de care au facut dovada in secolclc XIV-XV, au fost expresia unui puternic avant economic Iii a cristalizarit structurilor lor social-politice.

TilnIe R0m4ne ~i pnmul walt al puterii otomane

La temelia acestui progres, de altminteri general in Europa Centrala Iii Riisariteana, s-a aflat un masiv spor de. populatie: numeroase noi asezari rurale i/ii fac aparitia, indeosebi din a doua jurnatate a secolului XIV. Calcule aproximative indica pentru Transilvania, in jurul anului 1300, circa 550 000 locuitori, cifra care pare a fi sporit in cursul secolului XIV. In secolul XV, Tara Romaneasca avea aproximativ 400 000 locuitori. Inmultirea remarcabila a asezarilor rurale in Tara Romaneasca ~i Moldova e un indiciu indirect al progresului lor demografic.

Traditia medievala referitoare la constituirea Tani Romanesti Iii a Moldovei a sesizat legatura intre expansiunea demografica Iii fundatia statala, Cronica Tarll Romanestl relateaza integrarea in .. tara noua", intemeiata de legendarul Negru Voda, a teritoriilor din rasarit, pana in apa Siretului Iii "pana la marginea Dunarli'' ca pe un act de colonizare, prin infiintarea unor sate Iii erase noi. Cat priveste Moldova, constituirea ei ca stat a fost tnteleasa de unii con tempo rani ca rezultat al unui spor demic (llcrescente ~gna numerositate Olaborum inbabitantium rerram illam Of), proces la capatul caruia tara a devenit stat ("in regnum est dilatataU). In ambele fari, procesul de expansiune terltoriala Iii de colonizare s-a desfasurat din zona submontana, mult mal populata, spre cample, in directia rasaritului, in teritoriile eli berate de sub dominatia tatara, cu foarte slaba densitate demografica. Paoa tarziu, actele de danie de pamant emise de domnii Moldovei mentioneaza colonizarile "in pustiu" in fosta arie de dominatiedirecta a Hoardei de AUf intre Prut Iii Nistru .•

La inceputul secolului XV, numarul mare al asezarilor rurale din Tara Romaneasca ~i Moldova il impresiona pe un misionar catolic in trece. re prin spatiul rornanesc, care descria existenta "multor sate" in cele doua tari,

S~orul natural al populauel era insa departe de a suplini nevoile de brate de munca, indeosebi pentru teritoriile recent integrate in hotarele celor doua ~ari; pentru a rernedla aceste deflclente conducerea accstora s-a straduit constant sa atraga lmigranti de peste hotare, oferindu-le conditii economice ~i fiscale favorabile. Vlad Dracul a colonizat in Tara Rornaneasca peste zece mii de bulgari fugiri din sudul Dunani; si prizonierii de razboi, tatari mai ales, erau asezati pe domeniile boierilor si manastirilor. In cursul unei expeditii armate impotriva Tarii Romanesti, Stefan eel Mare a transplantat fortat mii de robi tigani in Moldova. Marile devastari provocate de campaniile otomane, cele din 1418, 1420 ~i 1462 in Tara Romaneasca, cea din 1476 in Moldova, au incetinit progresul dernografic, dar nu i-au pus capat.

Activitatea predorninanta a populatiei era agricuitura si ramurile ei anexe. Calitatea ~i productivitatea solului, indeosebi a teritoriilor extra-

165

De Ia genettl statelor r0m4ne~ti Ia nafiunea romdna

carpatice, asigurau in anii buni recolte bog ate ~i cantitati de cereale excedentare fa~a de necesitatlle de consum ale localnicilor.

Sporul de populatie s-a manifestat printr-o lnsemnata extindere a suprafetelor agricole. Stirile despre defrisar] ~i punerea in valoare a un or noi terenuri agricole (terrae extirpatae, prata exurposa) sunt frecvente in Transilvania, iar indlciile indirecte ale tendintei apar ~i la rasatit ~i sud de Carpatt. Ameliorarea utilajului agricol, indeosebi raspandirea brazdarulul de fier la plug, folosirea pe scara larga a tractiunii animale la arat ~i a ingrasamintelor permit 0 exploatare mai eficienta a parnantului decat in epoca precedenta, Carnpia Dunarii exporta chiar cantitati mari de grane la Constantinopol ~i in diverse centre ale lumii mediteraneene. inca de la mijlocul secolului XIV, comertul de grane la gurile Dunarii a devenit lin insemnat obiect de litigiu lntre Genova ~i Venetia, In cazuri exceptionale se exportau ~i in Transilvania cereale din Tara Romaneasca ~i Moldova ~i in sens invers.

Principal a marfa de export a Taril Romanesti ~i a Moldovei erau animalele, achiritionate in ~arile invecinate ~i chiar in unele mai indepartate. Cresterea oilor era in chip traditional 0 indeletnicire de baza a rornanilor de pretutindeni; insemnatatea acestei ramuri a acttviratli lor economice se reflects in indatoririle lor fiscale fata de stat (oierit, quinquagesima ovium). Un insemnat capitol al activitatii economice care aducea venituri prin export era cresterea albinelor; mierea ~i lndeosebi ceara, prod use in mari cantitati in Principatele Dunarene, erau exportate pe mare la Constantinopol ~i in Mediterana sau in Transilvania ~i Polonia. tn aceleasi directii era valorificat surplusul de peste pescuit in baltile Dunarii in imensc cantitati,

Exploatate din antichitate, minele din Transilvania au continuat sa furnizeze metale pretioase ~i fier ~i in perioadele urmatoare: cele mai productive erau cele din Muntii Apuseni, de la Rodna, de la Rcmetea ~i Hunedoara. Politica regilor angevini a dat un puternic impuls exploatarilor miniere din Transilvania. Aurul se extragea si din nisipul raurllor atat in Transilvania cat si in Tara Romaneasca. In Tara Romaneasca s-a dezvoltat in secolul XV exploatarea aramei (Bala de Arama). In toate cele trei ~ari a cunoscut 0 puternica dezvoltare exploatarea sarii, insemnat oblect de export atat spre Europa Centrala cat ~i in Peninsula Balcanica,

Tot atat de lnsemnat, dar ~i mai evident decat cel al lumii rurale, a fost progresul vietii urbane. Intr-adevar, in secolele XIII-XV apar sau i~i contureaza caracterul urban eele mai multe dintre orasele medievale din Transilvania, Tara Romaneasca ~i Moldova. In fruntea p'rocesului, atat prin nurnarul cat mai ales prin stadiul de dezvoltare a oraselor, s-a aflat Transilvania, eu centre mestesugaresti ~i comerciale insemnate ca Brasov ~i Sibiu, dintre care eel dintai a avut in seeolul XV aproape 10 000 locuitori; in

J I

166

T4rile R0m4ne ,i primul asalt al puterii otomane

urma lor se aflau erase ca Cluj, Blstrita, Sighisoara, Sebes, Medias si Orastie care numarau lntre 1 000 ~i 7 000 locultorl. tn Tara Rornaneasca cele mai insemnate centre urbane au fost resedintele domnesti Arges, Campulung, Targoviste, mai tarziu Bucurestl, ~i portul dunarean Bratla, care centraliza comertul tarii eu Marea Neagra. In Moldova, alaturi de suecesivele resedinte domnestl din Baia, Siret ~i Suceava, principalele centre urbane au fost marile porturi comerciale Chilia ~i Cetatea Alba (Maurocastrum, Akkerman), cel din urma cu 0 populatie care depasea 10 000 locuitori.

Insemnatate capitala pentru dezvoltarea economica a celor trei tari ~i a tendintei lor de integrare in circuitele ~i ritmurile de dezvoltare ale economiei europene au avut drumurile comertului intercontinental care Ie strabateau teritoriul, drumuri care au atins randamentul maxim in secolul XV: eel dlntai, eare urma cursu I Dunarli pana in interiorul eontinentului, avea 0 insemnata ramificatie terestra de la Braila la Brasov de un de continua spre interiorul Transilvaniei, spre Ungaria si Boemia; eel de-al doilea, care-lega Cetatea Alba ~i Chilia, prin Moldova, cu Lvov-ul ~i de aici stabilea contactul cu regiunea Baltlcel, prin Torun ~i Gdansk, sau cu Germania, prin Cracovia ~i \Vrodaw. Schirnbul de produse intre Orient ~i Occident a asigurat exceptionale castiguri unora din orasele situate pe itinerariile lor ~i in primul rand celor care indeplineau functia de verigi de legatura precum Brasovul, Braila, Cetatea Alba, Chilia, Suceava. lntensificarea schimbului pe aeeste artere majore a aceelerat si tendinta de urbanizare ale carei manifestarl timpurii apartin seeolului XIII ~i XIV. Prin mijlocirea vamilor ~i a marilor venituri percepute din exploatarea lor, dornnii Tifrii Romanesu ~i ai Moldovei sl-au consolidat considerabil puterea, care nu mai era exclusiv dependenta de exploatarea directa ~i indirecta a agriculturii. Oferind puterii centrale 0 sursa alternativa de venituri, comertul internatlonal a consolidat baza politicii de centralizare a domniei. Insemnatatea economica exceptlonala a celor doua drumuri care strabateau Tara Romaneasca ~i Moldova a facut din principalele centre care asigurau legatura intre Marea Neagra ~i interiorul continentului - Chilia sl Ceratea Alba - oblectul unor aprige contestatii intre puterile maritime ~i continentale care tindeau sa-~i rezerve 0 parte cat mai mare din exploatarea lor. Relattile internationale in spatiul carpato-dunarean la sfar~itul secolului XIV ~i in cursu I secolului XV au fost in mare masura determinate de concuren~a pentru controlul punetelor de jonctiune lntre itinerariile comercia le pont ice ~i cele continentale: Indeosebi genovezii din Marea Neagra, Tara Romaneasca, Moldova, Polonia, Ungaria ~i in cele din urma Imperiul Otoman s-au infruntat pentru a-si asigura controlul asupra celor doua cetatl cheie ale legaturil dintre Marea Neagra sl Europa Centrala ~i pentru a crea astfel cadrul eel mai convenabil intereselor lor comerciale. In Cursu I secolului XV, intr-o etapa favorablla a evolutiei relatiilor interna-

167

De la genr:ta 5tatrlor romdne~ti la nafiunca romdnd

168

tlonale, de echilibru intre puterile care tindeau sa le domine, Tara Romaneasca ~i Moldova au reusit chiar sii rezerve negustorilor proprii functia de intermediari principali ai schimbului de miirfuri pe cele doua mari drumuri care le strabateau teritoriul.

Dezvoltarea vletil urbane a atras dupa sine ~i dezvoltarea mestesugurilor, care se desprind total de agricultura, indeosebi in Transilvania. aflatii in avans mare fa~a de Tara Romaneasca ~i Moldova. tn orasele transilvane. sasesti cele mal multe in nucleul lor originar, sunt atestate aproximativ patruzeci de mestesuguri, derivate din cateva acrlvitati de baza (tesut, tabacit, olarit, prelucrarea metalelor, a alimentelor etc.). In centrele cele mai dezvoltate din Transilvania, mestesugarii erau organizati in bresle (societas, .communitas, Czeb, ZunJt), a carer activitate se desfasura pe baza unor statute. Alaturi de negustori, mestesugarii organizati in bresle ocupau un loc de searna in adrninistratia oraselor, in asigurarea apararii lor, in constructia si intretinerea fortificatiilor la adapostul carora i~i desfasurau activitatea.

Pe masura dezvoltiirii productiel lor mestesugaresti, orasele au devenit si insemnate centre de schimb intre propriile lor produse ~i cele ale lumii rurale inconjuratoare, indeosebi in forma comertului periodic (targuri, balciuri, iarmaroace). Intensele relatii de schimb ale Transilvaniei cu Tara Rornaneasca ~i Moldova s-au realizat in cea mai mare masura prin orasele Brasov, Sibiu ~i Bistrlta.

Animatii de largirea productiei de marfuri, circulatia monetara se intensifica restrangand aria schimbului in natura. Raspunzand cererii sporite de mijloacc monetare, domnii TarH Romanestl ~i ai Moldovei emit in a dona [urnatate a secolului al XIV-lea moneta proprie: in Tara Romaneasca ducati, dinari ~i bani de argint, care aveau la baza ca unitate ponderala marca de argint, iar in Moldova grosi ~i subdiviziunile acestora, pe temeiul unitatii ponderale a genovezllor din Marea Neagra (sommo). Sub presiunea noilor rcalltati politice ~i economice create de expansiunea otornana, crnisiunllc monctare ale cclor doua ~iiri aveau sa inceteze in ultimul sfert al sccolului al XV -lca, in cazul Tarii Romanestl, si in cursul secolului 31 XVI-lea, in eel nl Moldovei. In Transilvania, in cadrul reformelor monctare ale lui Carol Robert, se deschid atellcre monetare locale in mai multe centre.

Realitatea sociala dominantii au fost in cele trei ~iiri stapanii de parnant, laici si ecleziastici. La sud ~i rasarlt de Carpati inca inainte de intemeierea statelor, sursele semnaleazii existenta unor majores terrae sau porentes, stapani de dornenll care par a fi fost lnvestlti cu privilegii in cadrul structurilor politice in care se aflau stapanirile lor de parnant.

Varfurile societatii romanesti inaintc de constituirea statelor purtau denumirea de cnezi, derivat din slava, si juzi, judeci, de origine latina. Acestia erau capetenii ale comunitarilor rurale, initial alesi, dar care ul-

T4rile R0m4nr ~i primul a.sall al puterii Dlamanr

rerior si-au permanentizat functia de conducere ca ~i atributllle [udiciar-administrative ~i prerogative le economice legate de acestea. Treptat, delegatia de puteri de catre comunitate s-a transformat in stapanire ereditara asupra acesteia ~i asupra teritoriului care ii apartinea. Dreptul de iudecata al cneazului sau judelui asupra cornunitatii ~i posesiunile ~i veniturile legate de aceasta atrlbutie s-au permanentizat iar titularii functlei cneziale s-au constituit lent intr-o patura suprapusa in lumea rurala, Pe masura dezvoltaril statului, ei au devenit ~i una din verlgile de legatura intre puterea centrala ~i masa populatiei rurale. Extinderea atributitlor lor asupra mai multor sate a dat nastere unor cnezate teritorialemaiintinse.multiplele ,,~iiri" de pe intinsul spatiului romanesc, care au alcatuit treapta pregatitoare a statului.

Dupii intemeierea statelor, stapanirea devenlta ereditara a cnezilor ~i juzilor (ocinii si dedinii) a inceput sa fie confirmatii de domnie. Titularli confirmiirilor domnesti au intrat in categoria boierilor. patura dorninanta privilegiatii de stat. Cnezii ~i juzii care nu au fost investlti cu confirmare domneasca au deciizut progresiv, asirnilandu-se in mas a ~iiranilor liberi. Tot in rand uri le boierimii, nobilime privileglata, au intrat ~i cei care primeau in stapanire pamant din domeniul domniei, in schimbul slujbelor militare ~i civile prestate. Boierli, care cu timpul s-au diferentiat in mari ~i mici (boier~i), in functie de ave rea imoblliara stiipanita ~i a functiilor oficiale indeplinite in slujba domniei, au alcatult prin excelenta clasa politica a Tarii Romanesti ~i a Moldovei.

Patura suprapusii a cnezilor; intemeiatii pe stapanirea ereditara a pamantulul, a subzlstat ~i in Transilvania in forme similare celor de la sud si rasarit de Carpati, pana cand politica regalitatii ungare i-a silit pe cnezi sa opteze intre innobilarea prin privilegiu regal, care presupunea insii adeziunea la catolicism in cadrul ierarhiei bisericii ungare, sau declasarea in randurile cnezilor nerecunoscuti, adica ale ~ariinimii. La sfarsitul secolului XIV $i in primele decenii ale secolului urrnator se constata inca in Hateg, Zarand, Mararnurcs ~I Banat exlstenta unor cnezi rornani traditlonall, ctitori de biserici intemciate in traditia bisericeasca bizantino-slava. In Tara Fiigarasulul, care s-a aflat mult timp in dependenta domnilor Tarli Romanesti. s-a constituit ~i s-a mentinut 0 categorie de boieri similari celor din sudul Carpa~ilor.

Cea mai mare parte a parnantului din comitatele transilvane a intrat inca dinainte in stapanirea nobilimii ungare ~i a clerului catolic, Politica dinastiei angevine care si-a consolidat puterca prin alianta cu nobilimea mica ~i mijlocie impotriva oligarhilor, a consacrat marcle transfer de stapanire a pamantului petrecut sub ultimii arpadieni de la domeniul regalia ce] nobiliar ~i patrimonializarea acestuia din urrna. Reinnodand in 1351 prevederile Bulei de Aur din 1222, Ludovic de Anjou a sanctionat acest

169

De Ia geneta 'latelor rcmu1neJti Ia nafiuneo rcmu1n4

proces si a confirmat dreptul de stapanire ereditara al nobilimii asupra domeniilor ei. .. ..

Atat domeniile laice cat ~i cele ecleziastice erau inzestrate cu pnvlleg~~ de imunitate, care le scoteau, partial sau integral, de sub controlul putern centrale. [n Transilvania indeosebi, largile imunitati judiciare acordate de regii angevini stapanilor de domenii au consolidat considerabil pu.terea I~r senioriala asupra ~aranimii dependente. In fapt, ca ur~are a.ma~~nlor re~llor angevini, statui a renuntat la 0 parte lnsemnata din atnbuplle. s~le. JUdiciare in raport cu mas a ~aranimii dependente, transf~rand~-le stap~~llo.~ de domenii. Acest transfer de atributli judiciare ave a sa furnizeze nobilimii arma cea mai puternica de subjugare si exploatare a taranilor de pe do-

meniile ei. .

o evolutie inversa, in sensul declasarli, a inregistrat categoria greav,lor (comites), nobilimea sasilor, care a involuat sub presiunea eraselor ~n ascensiune pe pdmdntul craiesc (fundus regius), pe masura ce acestea si-au subordonat lumea rurala lnconjuratoare.

o parte a ~ariinimii fusese cuprinsa in domeniul nobiliar si ecl.eziastic, proces mult mai avansat in teritoriile aflate sub aut~~itate~ coroanet ~n~a~e decat in Tara Rornaneasca ~i in Moldova. Deosebiri marl de statut J~~ldIC ~i de situatie economica fragmentau masa ~aranimii de pe do~e.nll. In Principatele Dunarene, taranti aserviti (sused in textele slave, adica vecl~, sau rumClni in terminologia textelor romanesti referitoare la Tara Romaneasca) au continuat sa-st pastreze pamanturile lor (delni~e) ~i dr~p.turile .de folosinta traditionale. Taranii de pe domenii, indiferent de con~I~la lor JUrldica, aveau obligatla de a ceda stapanilor domeniilor 0 p~rte. din prod~s~l pamantulul lasat lor in folosinta, dijme, ~i sa presteze dlf~nt~ .muncl l~ favoarea lor. tntrucat stapanii pamantului nu au dezvoltat Inca m aceasta vreme mari exploatari agricole, renta in munca nu consti~u.ia inca. 0 o~l~gatie foarte lmpovaratoare. Uneori domnia renunta expl~c't. sau . Imp it C:_1t prin actele de confirmare a stapanirii pamantu~ui la veniturile fiscale In

favoarea beneficiarilor actelor emise de cancelarie. . •

Extinderea domeniului s-a produs, de 0 parte ~i de alta a Carpatilor, In detrimentul taranirnii libere, organizata in comunitati rurale. Totusi, un numar mare de tarani liberi a reusit sa-~i salveze timp in~elungat l~bertatea ~i stapanirile de pamant, indeosebi in, Tara Romane.asca, (mosneni .sau me~ gie~i) ~i in Moldova (raze~i), unde procesul de fe~dal~are a fost ~al le.nt ~~ mult mai incomplet; ~i in secuime s-a pastrat 0 patura numeroasa de tararu

liberi. . .•

Comunltatile rurale si-au pastrat orgaruzarea arhaica, I~ f~~tea l~r ,se

afla un sfat al "oamenilor buni ~i batrani" care aveau atributii administrative ~i [udecatoresti.

170

T4rile Rcmu1ne JI prim,,1 tualt 01 puterii orotnane

tn Transilvania se disting indeosebi $erbii (jobagiones), posesori ai unor loturi de pam ant (sessii) foarte variate ca intindere, si jelerii, ~arani lipsiti de pamant propriu.

tn toate cele trei ~ari, faranii si-au pastrat pana in secolul XVI dreptul de stramutare de pe domenil,

Pe treapta cea mai de josa scarll sociale se aflau robii, categorie alcatuita din tigani ~i, in Moldova, din tatari, prizonieri instalati in satele boieresti si manastirestl, Robii tigan! lndepllneau functil domestj.ce sau erau folosiri ca mestesugari pe domenii; doar subsidiar participau la muncile agricole.

Structurarea puterii. Scur~ timp dupa constituirea Tarii Romanesti ~i Moldovei, regimul lor politic a evoluat spre formula monarhlca in tiparele generale ale monarhiei feudale, cu trasaturlle proprii, determinate de speciflcul societatii romanesti. Reunirea sub 0 conducere comuna a multiplelor cnezate ~i voievodate din aria romaneasca extracarpatica, proces incheiat cu constituirea celor doua state, a fost urmarea unui transfer de putere polltica din partea cnezllor ~i voievozilor locali in favoarea conducatorulul ales, care a asumat titlul de mare tloievodj titlul exprlrna atat functia primordiala, militara, a conducatorului cat ~i intaletatea sa in raport ell ceilaltl voievozi care de altminteri au disparut curand din societatea comaneasca extracarpatica.

Integrarea Tarii Romanesti ~i Moldovei in Commonwealth-ul blzantin, 0 data cu infilntarea scaunelor metropolitane in dependenta de Patriarhia din Constantinopol, a avut drept consecinta nu numai consolidarea pozitlel marelui voievod, dar ~i modlficarea calitativa a puterii sale; uns de mitropolit, mare Ie voievod adopts, 0 data cu cocoana, semn al suveranltan}, si titlul de domn (autbentis in titulatura greaca}, care a censervat in limba romana semnificatla de dominus atribuit Irnparatilor romani din epoca tarzle a imperiului, cea a dominatului. Prln ungere, domnii deveneau conducatori politici "din mila lui Durnnezeu" (Dei gratia in latina, bojiiu milostiu din textele slave); aflrrnare de suveranitate atat externa, in raport cu puterile veclne, cat mal ales interna, fara de toti supusii, inclusiv patura stapanilor de mosii din randurile carora proveneau. $i mai cficient este aflrmata aceasta caracteristica a puterii domnului prinformula "de sine stapanitor" (samoderjavntii) sau in cea bizantina de ';,autocrator" adoptata de Alexandru cel Bun. Introducerea in titulatura domnilor inaintea numelui lor a cuvantulul 10, prescurtare a lui Ioannes, "eel 'ales de Durnnezeu", afirma raspicat sursa divlna a puterii domnestl, Aceasta calitate, domnii 0 dobandeau prin ceremonia rellgioasa a ungerii ~i incoronarti care le transfera harul divin sl confirma sprijinul divlnltatii pentru puterea lor.

17

De Ia gmet,a statelor romdneJti Ia natiunea r0m4n4

172

Cooperarea dintre puterea centrala ~i biserica, una din realltatile majore ale sistemului politic al Tarli Romanesti ~i Moldovei, inca din vremea constituirii statelor, a avut in aceasta ceremonie de traditie bizantina expresia ei simbolica suprema.

Domnia era ereditara in familia domnitoare, regula adoptata probabil o data cu constituirea statelor ~i a carei aplicare adat nastere dinastiilor celor doua tar], care si-au prelungit rolul istoric pana in vremea consolidarii hegemoniei otomane in a doua [umatate a secolului XVI: descendenta lui Basarab in Tara Romaneasca ~i cea directa sau indirecta a lui Bogdan in Moldova, si-au putut mentine, in ciuda grelelor vicisitudini ale timpurilor, functia conducatoare pami cand turcii au actlonat masiv asupra sistemului de guvernare al Principatelor Dunarene,

Principala afirmare a puterii centrale ,i a tendintei ei dea controla efectiv teritoriul tarii s-a manifestat, fireste, in domeniul stapaniril pamantului, cea mai de seamii sursa de avutie ~i putere. In ambele principate, domnii stiipaneau, pe lang a domeniul propriu, intinse teritorii care tineau de prerogativa domniei: teritoriul care nu se afla in mainile stapanilor de pamant laici ,i ecleziastlci, pamant pustiu, pe care il puteau conceda cu titlu conditionat slugilor (fidelilor) lor; teritoriul oraselor in care puteau institui targuri ~i iarmaroace, importanta sursii de veniturl percepute prin taxe; intinderi mari de terenuri ~i paduri rezervate in general pentru vanatorile domnesti (brani~tj).

Una din manifestarile cele mai evidente ale tendintei de centralizare a puterii a fost afirmarea dreptului superior (dominium eminens) al domniei asupra intregului teritoriu al tarH, inclusiv asupra rnosiilor pntrimoniale ale boierilor, detinute cu titlu ereditar, nu in virtutea unei ,L;nii domnesti. Tendinta domniei de a atrage domeniul patrimonial (ocina, dedina) in sfera ei de actiune, de a-si impune dreptul de a conflrma mosiile detinute anterior cu titlu ercditar, asadar de a asimlla aceastii stapanire ancestrala cu cea derivatii din donatllle proprii, conditionate de indeplinirea unor obligatil militarc sau de alta natura - "dreapta ~i credlncioasa slujba" in tcrmlnologia documentelor - a constituit unul din aspectele majore ale centralizarii puterii. Confirmarea de catre domn a domeniului patrimonial insemna integrarea lui in sistemul de obligatii vasalice. Dreptul pe care ~i l-a arogat domnia de a "retrage" domeniul (dreptul de retract), de a-l confisca in cazurile de "infidelitate", hiclenie, in limba cronicilor ,i a documentelor, dupa cum proceda cu pamanturile darulte cu titlu conditionat, a constituit un pas insemnat in evolutia puterii centrale, a identiflcarii domniei cu suveranitatea pe plan intern. Pe acest teren ave a de altminteri sa se desfascare 0 indelungatii lupta intre domnie ~i boierime, marii boieri tndeosebi, care, in sens invers cu tendinta domniei, se straduiau sa integreze stiipa-

Tilrile Romdne Ji !>rinwl amlt al j>uterii otomane

nirile daruite de domn cu titlu conditionat in masa proprietatilor ei patrimoniale ~i sii le elibereze astfel de caracterul originar conditionat.

lnstituirea unui control efectiv asupra teritoriului ~i a socictatii presupunea formarea unui aparat de stat corespunzator acestui obiectiv, Format, ca ~i intreaga societate romaneasca, in aria civilizatiel bizantino-slave, aparatul de stat dezvoltat de domnia centralizatoare a purtat amprenta sursei sale de inspiratie. Aparitia in secolul XIV a dregatorilor cu indatoriri specializate, chlar daca nu riguros, raspunzand la difcrite functii ale statului, e un indiciu al tendlntei de asumare efectiva de catre domnie a controlului asupra teritoriului tarH.

Un pas insemnat a inregistrat politica de centralizare a puterii in urma apariuel cancelariei domnesti, care lntarea prin hrisoave stapanirea parnantului cu titlu ereditar. tn ambele tari in fruntea cancelariei s-a aflat marele logofat. Primele acte piistrate au fost emise in a doua jumiitate a secolului XIV de cancelariile lui Vladislav I (Vlaicu) in Tara Romaneasca ~i de Petru I in Moldova.

Aflrmarea si consolidarea prerogative lor judecatoresti ale domniei ,i-au gasit expresia in institutla marelui vornic ale carui atributii [udiciare acopereau 0 vasta arie de cauze civile ~i penale. Domeniul foarte insemnat din punct de vedere social al litigiilor de stapanire a pamantului ~i al hotarniciilor se afla in competenta vornicului, ca ~i alte numeroase cauze.

Unul din indiciile principale ale progresului centralizar+i ~i ale afirmarii suveranitatii domnesti a fost cuprinderea intregului teritoriu in sfera flscalitatil statu lui. In virtutea functiei sale militare de comandant al atmatei, domnul percepea birul, dare in general destinate acoperirii cheltuielilor de aparare sau rascumpararii pacil prin tributul impus de putcrile straine. Consolidarea pozltiel domnilor de stiipani supremi ai intrcgului tcrltoriu (dominium eminens) le-a lngaduit sa impuna generalizat prestatiile in munca sl darile in natura (dijme). cote din principalele produse ale agriculturii ~i ramurilor anexe: oiericul, go~cina (darea din porci}, dijmdricul sau «kseatina (darea din stupi), vinilriciul etc.

Gestiunea centrala a veniturilor domniei se afla sub autoritatea marelui vistier (sau protovistier), care prin insii~i tnsemnatatea functiei sale ocupa 0 pozi~ie cheie in conducerea statului. Veniturile rezultate din dijme alimentau camara domneasca, potrivit conceptiei predominant patrimoniale cu privire Ia stat (functia de mare camdr~ e atestata doar in secolul XVII).

Activitatea dlplomatica, primirea solilor straini ~i ceremonialul primirii lor se aflau in grija mare lui postelnic, a marelui partar sau a marelui u~ar. Atribu~ii precumpanitor militare aveau marele spdtar in Tara Romaneasca, batmanul in Moldova.

Initial au precumpanlt serviciile de curte, legate de persoana domnilor ,i a familiilor lor. Principalii dregatorl ai curti erau: marele pahamic, marele

173

De fa gmeta stalelor romdne~ri fa natiunea r0m4nil

174

swlnic (in grija caruia se afla masa domnilor), marele comis (care ingrijea grajdurile domnlei), marele c!ucer, marele sluger ~i marele piUlr (cu atributii legate de aprovizionarea cu alimente a curtii dornnesti}.

Pe rnasura extinderii puterli centrale s-a dezvoltat ~i aparatul de stat prin numirea un or dregatorl subalterni ai marilor dregatori (Iogofatul sau vistiernicul al doilea ,i al tseilea, logofe~ei, "istiernicei etc.). Dregatoriile centrale i~i aveau exponentii in judete ~i tinuturi,

Dregatorii din aparatul central sau local nu erau salarlati, retributia lor se facea, in cazurile importante, prin concesii de pam ant, acordate lor .. pentru dreapta ~i credlncioasa slujba", sau pe seama contribuabililor, din adaosurile impuse la darile percepute de la acestia.

Sfatul domnesc, organ central al guvernarli, era alcatuit initial din marii stapani de dornenii; cu timpul, pe masura consoltdarn puterii centralizatoare a domnilor, raportul dintre cele doua categorii s-a inversat in favoarea dregatorilor, exponent! nu ai latifundiului ci ai puterii dornnesti. Fireste, in sfatul domnesc ,i in general in dregatoru erau nurniti boieri, dregatorla fiind chiar un apanaj al c1asei boieresti. In ciuda permanentei tensiuni dintre domnie ~i boierime, generata de divergentele majore in problema structurani puterli, cooperarea dintre cele doua realitati constitutive ale statului a alcatutt temelia sistemului de guvemare a celor doua ~iiri.

Progresele centrallzarli s-au manifestat ~I in organizarea mllltara: pe langa servieiul feudal al membrllor clasei privilegiate care alcatuiau oastea cea mica, domnia putea dispune in situatii de maxima primejdie participarea la apararea ~arii a intregH populatll apte de serviciul militar, oama cea mare. Pe aceasta baza s-a dezvoltat remarcabila capacitate de aparare manifestatii. atat de Tara Romaneasca cat ~i de Moldova in secolele XIV ~i XV, sprijinitii. pe efective de luptiitori numeroase fa~a de situatia lor demografica ,i in raport cu efectivele altor Tari mai puterniee.

Instituirea "amilor de hotar a marcat puternie afirmarea suveranitatii domniei in raport cu puterile vecine in planul raporturilor comerciale. Taxele percepute de domnii celor doua Tari pe circulatia marfurilor, indeosebi de-a lungul celor doua mari drum uri ale comertului international care le strabateau teritoriul, au fost 0 exceptionala sursa de venituri pecuniare, care a sporit continuu resursele domniei ~i i-au liirgit in acelasi timp libertatea de actiune in raport cu fortele politice interne concurente.

Autocratla a constituit formula de guvernare Ideala pentru domnie ~i pentru biserica de model bizantin care i-a consacrat puterea din a doua jurnatate a secolului XIV. Intre acest ideal si aplicarea sa integrala s-au interpus lnsa, pe de 0 parte, vointa de putere a boierimii, care s-a luptat indarjit pentru a-si apara ~i consolida privilegiile, si, pe de alta parte, traditiile particularismelor locale, mostenire a vremurilor anterioare constituirii statelor,

I I

T4rile R0m4ne Ji primu! asalt al puterii otamane

Principala manifestare a tendintei boierimii de a contracara aspiratiile utocrate ale puterii centrale a fost opozlna desfasurata faTa de incerearea ~omnilor de a-si asigura singuri succesiunea, in ordinea fireasca a primo-

eniturii in linie masculina, pentru a ocoli astfel tradltia alegerii marelui !oievod.' Potrivit acestei tradltii, conducatorll ~arii, in cali tate de voievozi sau mari voievozi erau alesi in marea adunare, care ii intrune~. pe toti stiipanii de pamant ~i pe reprezentantll clerului; ale~~rea era un mljloc de .a men~ine pe cei alesi in dependents fa~a de alegatorii lor, care foloseau pn-

lejul pentru a le impune condltil ~i a l~ limita pr~roga~ivele. •

Mari "oie"ov prin alegere ~i damn! (autocratl) pnn ungere, conducatorii celor doua state au incercat sa ocoleasca inconvenientele alegerii, prin asocierea la domnie in timpul vietii a fiului lor eel mai in varsta. Astfel a procedat Mircea eel Batran, care l-a asociat la domnie pe fiul sau Mihai, ~I la fel au procedat unii domni ai Moldovei. Solutie precara, care nu a reusu sA se impuna: la capatul zilelor sale, Stefan eel Mare, domn au tori tar prin excelenta, a fost silit sa se scoale de pe patul de moarte ~i sa reprime in sange opozitia boierilor, care refuzau sa-l recunoasca mostenitor ~I tronului pe fiul siiu Bogdan, indicat de el tnsusi pentru a-i u.rma la d~mnte. .

Politica domniei de a impune autoritatea ei suprema ansamblului teritoriului ~arii, asadar ~i domeniului boieresc ereditar, ~i de a tnlatura pe aceasta cale 0 sursa de putere autonoma rivala, a fost tntampinata de 0 puternica rezisrenta din partea boierimii. In cele din urma, principiul domeniului eminent s-a impus, dar efectele sale au fost limitate de imunitaTile flscale ~i judiciare - scutiri de dari ~i renuntarea la exercitarea unor atrlbutil [udecatorestl ale domniei - acordate marilor stapani de pamant, o infruntare similara de lunga durata a prilejuit ~i efortul stapanilor de domenii de a refuza domnului dreptul de a Ie retrage stapanirea ~i de a aduce stapanirile lor in masa funciara controlata de domnie (nu numai in cazurile de hiclenie dar ~i in cele de desherenta),

Particularismele regionale ~i locale au fost 0 alta stavila in calea centrallzaril puterii, In cadrul Tarll Romancstl, Oltenia a pastrat un statut aparte, sub conducerea banilor Craiovei, cu atributii similare cu cele ale domniei, inclusiv dreptul de a condamna la moarte. In functie de evolutia raportului de forta lntre domnie ~i partieularismul regional, banii Craiovet erau principalii dregatort ai domnilor sau expresia cea mai lnalta a autonomiei Olteniei. Din cadrul acestei puternice autonornii, care a culminat eu instituirea marii banii a Craio"ei, s-a manifestat cu succes in secolul XVI tendinta principaiei familii boieresti a provinciei, eea a boierilor Craiovestl, de a prelua conducerea intregii Tari Romanesti.

Integrarea tarale a sudului !arii in complexul teritorial al Moldovei si-a lasat pana tarziu amprenta in organizarea administrativii a Tiirii, lrnpartita intre .. Tara de sus" ~i .. Tara de jos". Sudura inca imperfectii a celor doua

17'i

De fa geneta lwtelar ronutne,ti fa nafiunea ronutrul

176

cntitatl teritonale expltca desfacerea Moldovei in ~ari cvasiautonome in vrcmea luptelor dinastice care s-au deslanjul; dupa moartea lui Alexandru eel Bu~ lntre urmasii s~i., Unele autonomii locale, care s-au sustras politlcli centralizatoare a domniei, s-au eonservat pana tarziu in Moldova. in Vrancea ~i in zona Campulungulul Moldovenesc.

Traditiile locale. dreptul cutumiar (jus vdlacbicum sau dreptul romdnesc) precumpaneau inca in raporturile sociale la nivel local. limitand considerabil aria de aplicare a justitiei domnestl. Dreptul scris, codiflcartle de origine bizantina, traduse in slava (Sintagma lui Matei Vlastares) isi fac timid aparitia abia in secolul XV ~i tind sa i~i largeasca actiunea in secolul urrnator,

In Transllvania, vcchea instltutte a volevodatulul, convert Ita de cuceritori in organ al puterii centrale. slmbolizeaza in contlnuare autonornla foarte larga a larii fala de regalitate. In secolele XIV ~i XV. autonornla transilvana se consolideaza, dar lntr-o formula dominata de privilegiu si de

detinatorlt lui. .

Sub autoritatea voievozilor Transilvaniei, care concentrau in malnile lor ,atribulii rnilitare, judiciare ~i administrative, se dezvolta puterea grup~,nlor privilegiate ~i institutlile ei. Stapana pe cea mai mare parte a domenlllo~, din .c~mltatele transilvane, nobilimea a dat un continut nou organizatii polltice a acestora. Din instrument al regalitatil, nascut din nevoia de administrare a imensului domeniu arpadian, comitatul a devenit 0 institutle precumpanuor nobiliara. Numltl de voievozl, comitil aplicau deciziile care asigurau guvernarea centralizata: ei Imparteau insa puterea, indeosebi cea iudecatoreasca, cu reprezentannl alesi ai nobilimii locale. juzii.

Pe baza vechilor privilegii s-au dezvoltat in aceasta vreme ~i cornunita~ile secuilor ~i sasijor, Secuii se aflau sub autoritatea suprema a unui comite (comes Siculorum) numit de rege. Terltoriul secuiesc era impart it in WIUIIC (scdes). unltati judlclar-adminlstratlve in fruntea carora se aflau un capitan. cu atrlbutti precumpanltor milltare, ~i un jude, cu atrtbutll judecatoresti. Tot mai mult in cursul acestei perioade puterea efectiva in cadrul scaunelor ~i al ansamblului secuimii a trecut din malnile obstei in cele ale Iruntasilor scculmil, Acestia au devenit ~i factorul de decizle in cadrul congregatiilor locale sau gcnerale ale secuimii.

Scaunele ~i districtele sasilor din Transilvania erau eonduse de doi juzi, unul numit de rege iar celalalt de obstea saseasca (juzi regali ~i juzi sciiunali), Pc liinga atributii [udiciare, cei doi juzi aveau functil administrative, fiscale ~i rnilitare. Si in lumea saseasca puterea de decizie in cadrul scaunelor a revenit tot mai mult unui grup privilegiat din lumea rurala ~i apoi din pntriciatul orasenesc, pe masura desvoltarll marllor centre urbane de In Sibiu, Brasov ~i Bistrifa. Emancipate progresiv de sub autoritatea regala, organizatiile teritoriale sasestl s-au constituit lntr-o universitaee a s~ilor

T4rile Ronutne ~i "rim"l a.talt at puterii atomane

(univenitas saxonum) a carel larga autonomic a fost confirmata la sfar~itul secolului XV.

Asadar in secolul XIV, comitatele nobiliare ~i organlzatiile teritoriale ale sasilor ~i secuilor au evoluat spre autonomie in formule dominate de privilegiu ~i privilegiati. Aceasta tendinta, care avea sa triumfe in secolul XV, s-a reflectat larg in instltutia congregafiiloT generale ale provinciei. Convocate initial din initiativa voievozilor, pentru a dezbate diverse probleme. indeosebi de ordin judiciar, congregatiile generale au devenit tot mal mult in cursul secolului XV adunari de stari nobiliare, care reuneau pe reprezentanlii categoriilor privilegiate ale nobilimii, sasilor ~i secuilor.

In vreme ce autonomiile celor trei "naliuni" privilegiate s-au consolldat, stravechile autonomii autohtone, "larile" romanesti, au fost sup use presiunii politicii regale, care tinde sa le incadreze in propriile ei tipare de organizare. Masa populatiei romanesti a fost llpslta de un cadru propriu de organizare polltica lnlauntrul Transilvaniei; ~i autonomiile [udiciare romsnesti, inca foarte puternice, tind a fi lngradite de regalitate ~i nobilime. Din secolul XIV, romanil, adica paturlle lor prlvilegiate, au fost exclusl ca atare din conducerea politica a Transilvaniei; in 1355, ei figureaza ultima oara intre participantll la 0 congregatie generala.

Scotand in afara legii confesiunea ortodoxa, pentru a se pune de acord cu directivele papalltatll din Avignon, dar ~i pentru a lngradi relatille romanilor din Transilvania cu cei din tarile de dincolo de Carpati, care se organlzasera in state de sine statatoare. regalitatea ungara a impiedicat constituirca unei paturi privllegiate romanesti in cadru national: nu au avut acces la privilegiu ~i la titlu nobillar decat acei dintre fruntasii romani care aderau la confesiunea catolica ~i se integrau astfel in masa nobilirnii eterogene.

In conditiile create de aceasta polltica, un rol insemnat in sprijinirea forme lor de viall!. rornanesti din Transilvania a revenit protectiei exercitate de Tara Romflneasca $i Moldova. Domnil cclor doua ll!.ri au obtinut, in cadrul relarlllor lor de colaborare cu Ungaria, un sir de feude in Transilvania. Fagara~ul ~i Arnlasul, in cazul Tarii Romanesti, din a doua jumatate a secolului XIV, Ciceul $i Cetatea de Balta. cu intinse dornenii, in cazul Moldovel, din vremea lui Stefan eel Mare: prin aceste feude, 0 parte macar din teritoriul Transilvaniei s-a aflat sub administratie rornaneasca. De irnportanta ~i mai mare inca a fost patronatul bisericesc al celor doua lari asupra romanilor din Transilvania lipsiti mult timp de 0 ierarhic bisericeasca superionra proprie.

177

Centralharea puterii ~i reacfia nobiliaril. La sfar$itul sccolului XIV sl inceputuJ secolului XV, Tara Rornaneasca ~i Moldova si-au consolidat

178

De fa gen.!ta slalelor r0m4ne~ti fa nalillnea r0m4n4

strueturile statale. Doua domnii stralucite, eea a lui Mircea cel Batran in Tara Romaneasca (1386-1418) ~i cea a lui Alexandru eel Bun in Moldova 0400-1432) ilustreaza prin durata ~i prin realizarile politicii lor interne ~i externe procesul de tntarire a statului in cele doua tari.

Mai mult decat in trecut se afirma acum caraeterul autocratic al domniei; in evidenta relatie cu Bizantul ~i sub influenta ideologiei politice bizantine, Mireea adopta, in urma actlunilor sale militare, care l-au adus in stapanirea Dobrogei, titlul de despot; la randul sau, Alexandru afirma categoric autocratia, dupa ce a restabilit, inca de la inceputul domniei, relatiile eu Patriarhia din Constantinopol. Trecand de la afirmarea teoretica la aplicarea practica a principiului autocratiel, eei doi domni i~i asociaza fiii la domnie, lncercand astfel sa instituie automatismul succesiunii ~i sa smulga boierimii unul din mijloaeele ei principale de presiune asupra puterii centrale. In acelasi sens a actlonat consolidarea de catre cei dol domni a organizarii ecleziastiee ~i administrative a tarilor lor ~i dezvoltarea acrivltatii eancelariilor lor, care, din aceasta vreme, ineep sa cuprlnda 0 sfera m~lt mai larga a vietil sociale decat in trecut.

Dczvoltarea economics a Tarii Romanesti ~i Moldovei a primit un puternic impuls din partea eelor doi domni. Legaturile comerciale ale eelor doua tari cu Transilvania ~i Polonia au fost reglementate prin marile privilegii vamale acordate de Mircea negustorilor din Brasov (1412) ~i de Alexandru eelor din Lvov (1408; nu se cunoaste decat indirect privilegiul domnului Moldovei in favoarea brasovenilor}. Mircea cel Batran a pus in exploatare minele de la Baia de Arama. .. . .

Indieiul eel mai sigur al gradului inalt de dezvoltare a puteru domniei

a fost remareabila forta militara a Tarii Rornanesti sl Moldovei in aceasta vreme ~i exceptionala eficacitate a politicii lor externe. Sub Mireea eel Batran Tara Romaneasca cunoaste eea mai mare intindere teritoriala: domnu'l ~u numai si-a consolidat stapanirile din Transilvania, obtinute ca feude din partea regalitatil ungare, dar a cuprins ~i Dobrogea sub autoritatea sa. Forta milltara a lui Alexandru eel Bun i-a permis domnului sa impiediee irnixtiunea puterilor strliine, indeosebi a Regatului Ungar,. care, prin tratatul de la Lublau, incheiat lntre Sigismund de Luxemburg ~I Viadislav.Jagiello, preeonizase impartirea tarii intre Ungaria ~i Polonia (1412). Domnul Moldovei si-a eonsolidat legatura cu Polonia prin sprijinul eficacc pe care i j-a aeordat in doua randuri impotriva cavalerilor teutoni: la GrUnwald (1410) ~i la Marienburg (1422).

Consolidarea si afirmarea celor doua ~liri s-a reflectat pe plan extern; eardinalii reuniti in 1408 la Pisa pentru a pregati un conciliu general, eu participarea lu~ii ortodoxe, s-au ad res at ~i domnilor. Tar,ii Ro~ane~,ti. ~i Moldovei, situandu-I Indata dupa imparatul Blzantului m ierarhia polltica

a Orientului.

Tl1rile Rom4ne ~I "rim"l asall a1 fJulerii olomane

Progresul puterii centrale a declansat reactla boierimii care a izbucnit puternic dupa disparitia celor doi domni. Larg favorizata de amestecul puterilor straine - Ungaria, Polonia, lmperiul Otoman - in viata interna a Tarii Romanesti ~i Moldovei, reactla bolereasca s-a manifestat in chipul eel mai evident prln reafirmarea dreptului boierimii de a-l alege pe domni ~i prin lupta intre factiunlle boierestl grupate in jurul diversilor pretendenti la domnie. tn Moldova, unde statul era mai recent, luptele pentru domnie, prelungite timp de un sfert de secol (1432-1457), au vadlt ~i 0 puternica tendinta de faramitare teritorlala, de impartire a tarii intre pretendenti.

Noua orientare de politica externa a lui Alexandru eel Bun in ultimii ani ai domniei sale, cand s-a asoclat unei coalltli antipolone, alatun de Ungaria, Lituania ~i Ordinul Teutonic, in scopul de a anexa Pocutia, a dat un nou impuls rivalitatll polono-ungare pentru Moldova, a caret politica interns s-a resimtit puternic de pe urma acestei evolutii,

Lupta pentru domnie care a izbucnlt intre fiii mai varstruci ai lui Alexandru eel Bun, Hie si Stefan, a desehis 0 lndelungata vreme de instabilitate in Moldova in cursu 1 carela rivalltatile factiuntlor boleresti ~i ale pretendentllor la domnie s-au imp let it strans cu interventille Regatului Ungar sl ale celui polon care tindeau sa-~i subordoneze tara ~i sa ii controleze drurnurlle comerciale.

Echllibrul de forte realizat pentru un timp lntre eei doi fratt rivali s-a manifestat pe plan politic printr-o incercare de domnie asociata ~i. in cele din urma, prin diviziunea teritoriului lntre Moldova nordica, "Tara de Sus", sl Moldova pontica, "Tara de [os", cu doua resedinte diferite. lnlaturarea lui Hie in 1443 a adus tara lntreaga in orbita Poloniei; pentru a 0 readuee in sfera sa de influenta, Ungaria a sprijinit un alt pretendent, Petru (1444). Dar, trei ani mai tarziu, guvernatorul Transilvaniei, Ianeu de Hu-nedoara, a fost silit sa repete lnterventia in Moldova, impunandu-l din nou la eondueerea tarii pe Petru. care i-a cedat Chilia unde s-a instalat 0 garnizoana ungara, garantie a legaturli comerciale dintre Regatul Ungar si Marea Neagra.

La randul lor, polonli au incercat in 1450 sa-~i restabileasca cu ajutorul armelor suzeranitatea asupra Moldovei. Dar la Crasna, in 1450, Bogdan. domnul Moldovei 0449-1451) a tnfram zdrobitor oastea polona. In cele din urma, polonii au gasit un vasal obedient in persoana lui Petru Aron 0451-1457, cu lntrerupert), Inscaunat in urma uciderii lui Bogdan.

Tendlnta dominanta a ramas totusl cea a centrallzaril ~i ea s-a impus in a doua [umatate a secolului XV, remarcabil reprezentata de doua din cele mai proeminente personalitatl ale istoriei romanesti in evul rnediu:

VI ad Tepes, domnul Tarii Romanestl 0456-1462), cunoscut in izvoarele straine contemporane sub numele de Dracula, ~i Stefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Efortul perseverent al eelui din urma, care si-a

179

180

putut urmarl telul in cursu 1 unei domnU indelungate, a reusit sa Ingradeasca simtitor tendintele politice ale marii boierimi.

Manifestarile anarhice ale boierimii au fost viguros reprimate de ambii domni. Vlad T epes, una din cele mai originale ~i notorii personalitati romanesti, s-a tnscaunat cu ajutorul militar al lui lancu de Hunedoara la conducerea Tarii Romanesti in primavara anului 1456, dupa izgonirea lui Vladislav Il, devenit adversar al guvernatorului Regatului Ungar. Domn autoritar, pana la formele extreme ale represiunii pe scara larga, Vlad Tepes, poreclit astfel dupa mijlocul principal de tortura ~i executie pe care il folosea, ~eapa, a incercat cu mijloacele cele mai dure sa-~i nimiceasca adversarii ~i sa stlirpeasca viciile socletatil, Inlaturarea hotlel, asigurarea sigurantei drumurilor ~i a marfurllor, stimularea efortului, fie ~i cu metode represive, instaurarea unei [ustiti! sumare dar situate deasupra privilegiului ~i a rangului social, sunt cateva din manlfestarlle unei politici de afirmare a puterii centrale, de asumare a unui control efectiv asupra socletatii. Severitatea sa exceptlonala, cruzimea chiar pe care a pus-o in slujba realizartt idealului sau politic, au impresionat pe totl contemporanii fi se afla la originea povestirilor despre faptele lui. Adunate ~i puse in circuitul larg de sa~ii din Transilvania asupra carora si-a revarsat in repetate randuri ostilitatea, aceste povestiri au ajuns pe diverse di.! atat in Europa Occldenrala, unde au format obiectul unor tipariturl speciale, cat ~I in lumea rusa, unde au servit ca model de inspiratie autocratlei in curs de afirmare. Centrul principal de difuzare a aces tor relatari atat in Apus eat ~I in Rasarit a fost curtea de la Buda a lui Matias Corvin, alternativ aliat ~i adversar al lui Vlad Tepes,

Guvernarea sa au tori tara nu a fost decat 0 etapa pregatltoare a luptei deschise de Vlad Tepes impotriva turcilor a carer domlnatie a incercat sa 0 lnlature in colaborare cu Matias Corvin.

Confruntat in cateva randuri cu crize interne grave, provocate de inccrcarca unor facuunl boleresti de a-l tnlatura din domnle, cu cooperarca unor puteri stralne, Stefan cel Mare a reactionat suprimandu-i pe boierii razvratlti. Cu tot atata pcrscverenta, domnul Moldovei l-a urmarlt pe diversii pretendenti la tron, suprimandu-i, unul dupa celalalt, pana in ultimii ani de domnie (1469, decapitarea lui Petru Aron, sprijinit de Ungaria, 1486, executarea lui Hronoda, sustinut de Baiazid II, ~i 1501, lichidarea la cererea sa a unui pretendent aflat in Polonia). Pentru a impune ca urmas pe acela dintre fiii sai, Bogdan, pe care il considera cel mal apt sa-i continuie opera, Stefan a fost silit sa reprlme slingeros, in chiar ultimele zile ale vietii, rezistenta unei insemnate factluni boieresti,

Reusita efortulul centralizator a asigurat celor doua domnii ~i luptei impotriva expansiunii otomane in care s-au angajat efective militare numeroase, disproportionate cu potentlalul demografic al tarilor lor. Dar acest

I

j_

Tdrile R0m4nl! Ii primul wall al j>utl!rii otrnnanl!

rezultat reflecta la randul sau 0 aderenta larga la politica puterii centrale, la tendintele noi dezvoltate de domnia autocrata in aceasta etapa, Intr-adevar, ambii domni au largit simtltor baza socials a puterii lor, deplasand

- centrul de greutate al acesteia de la marea boierime la mica boierime, la tiiranimea libera fi la orasenime, ale caret interese comerciale le-au sprijinit. Obligatia generala de participare la oaste a devenit 0 realitate efectlva datorita sprijinului acordat de domnie acestor categorii sociale, ocrotite

. impotriva tendintelor de acaparare ~i domlnatie ale marilor boieri. Politica de distantare de marea boierime, de perseverenta protejare a micii stiipaniri de pamant, s-a reflectat puternic in conceptul nou de "dreptate", adica de justitie egala pentru toti, cu care s-au ldentlficat ambii domni. Pe temeiul politicii sociale pe care 0 exprlma acest concept, ei au putut pretinde ~i obtine 0 participare foarte larga la lupta pentru apararea tarii. Atat Vlad T epes cat ~i Stefan eel Mare au promovat elemente din mica boierime ~i din tiidinimea libera, care se distingeau pe campul de lupta, in corpul de elita al cavalerilor (viteji). Unitatile recrutate de cei doi domni din aceste paturi socia le au fost un exceptional instrument al politicii de centralizare.

~i in Transilvania eforturile de consolidare a puterii centrale au fost strans legate de lupta impotriva expansiunii otomane. Tendlnte in aceasta directie se constata ~i in unele masuri ale lui Sigismund de Luxemburg pentru largirea partlclparii lao caste, dar ele aveau sa cunoasca dezvoltarea cea mai larga in politica lui lancu de Hunedoara, de numele caruia sunt legate ultimele mari lncercari de lnlaturare a turcilor din Europa. Ridicat dintr-o familie de mici nobill romani, din Hateg, care, lmpreuna cu cei din Banat, au furnizat contingente insemnate in luptele purtate de Regatul Ungar cu Imperiul Otoman, Iancu de Hunedoara a suit treptele cele mai inalte ale ierarhiei Regatului Ungar, ocupand functiile de ban de Severin 0438-1441), de voievod al Transilvaniei 0441-1446), de guvernator (1446-1453) si de capitan general al regatului 0453-1456). Cu activitatea militura a lui Iancu de Hunedoura, Transllvanla s-a aflat pe primul plan III luptei ell puterea otornana in ascensiune, carela i-a acordat priori tate de-a lungul lntregli sale carlere.

Format in preajma lui Sigismund de Luxemburg, el a urrnat, in condltille create de agravarea primejdiei otomane, liniile directoare ale pollticii interne ~i externe ale acestuia. In exercltiul functtei sale de voievod ~i de guvernator, el si-a extins continuu imensul sau domeniu pe care l-a consolidat prin noi achiritii personale sau prin donatii regale. Situate in cea mai mare parte in Transilvania, stapanirile de pamant, cetati sl erase ale lUI lancu de Hunedoara au sfar~it prin a depasi prin intindere ~i valoare domeniul regal. Pe aceasta baza el si-a putut constitui 0 lntinsa retea de vasall, familiares, forma speclfica a vasalitatii in Regatul Ungar. Exploatarea cea mai riguroasa a veniturilor Voievodatului Transilvan, indeosebi cele prove-

De la geneta statelor rOllldnelti fa nallunea romdn4

salbauce. Conducatorul rascoalci, Gheorghe Doja, a fost executat prin ardere pe un tron de fier incins, purtand pe cap 0 coroana de fier de asemenea lncinsa. Treptat, rezlstenta ~ariinimii a fost infranta in toate zonele in care se intinsese rascoala.

Dupa represiune a urmat codificarea obligatitlor ~aranimii iobage, la un nivel mult mai ridicat decat inainte de rascoala, Noile obligatii au fost inscrise in codul de legi - Tripartitum - elaborat de juristul Stefan Werboczi, care fixeaza cuantumul dijmei, al nonei, al contrlbutlei in bani si al robotei (0 zi pe saptamana) pctrivit leglslatiel dietale. Mai sernnificativ decat aceste masuri, noul cod legalizeaza legarea "perpetua" a ~iiranilor de glie.

Masurile adoptate dupa inabuslrea rascoalelor din 1437 ~i din 1514 au consacrat doua tendinte fundamentale in evolutia vietli social-politlce a Transilvaniei: constituirea regimului celor trei natiuni privilegiate ~i legarea de glie a faranimii dependente.

184

Rezistcnfa impotriva cxpansiunii ctomane, Dupa vertiginoasele lor cuceriri in Peninsula Balcanica, turcii au atins in ultimul deceniu al secolului al XIV-lea linia Dunani ~i au intrat in contact direct cu ~rile rornane ~i cu Ungaria in vremea sultanului Baiazid I (1389-1402). Instalarea turcilor la Dunarea de [os ~i tendinta lor de expansiune la nordul fluviului a deschls indelungata epoca a confruntiirii tarilor romane cu puterea otomana, Tlrnp de un secol sl [umatate, expansiunea Imperiului Otoman la nord de Dunarc ~i in dlrectia Europei Centrale a fost oprita de rezlstenta izolata sau coalizata a tarilor romane ~i a Regatului Ungar. In tot acest interval, Dunarea, redevenita un fluviu al confruntarii, a fost pentru Imperiul Otoman principalul front european.

Opunand 0 rezistenta tenace cuceririi otomane, care arneninta cxistr-nrn statclor lor, romanii s-nu integrat ell factor de prim plan In cruclada t;mie. Actlunile lor defensive ~i ofensive intra in circultul opiniei publlce curopcne ~i Corp lor rnilitara devine un factor present in mal reate prolcctclc de cruciada alcatuite in aceasta vreme, Cateva marl personalitati, comandanti de oaste ~i oameni de stat proeminenti, au llustrat rezistenta tarilor romane impotriva cucerirli otomane.

Cea dintai arnenintata de expansiunea otomana a fost Tara Rornaneasca sub Mircea eel Batran (1386-1418). TImp de ca~iva ani dupa inscaunarea sa, el a continuat infruntarea cu Regatul Ungar urmand directia dominanta a politicli externe a predecesorilor sai. In 1389, el a incheiat alianta cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, act cu caracter explicit antiungar, Curand insa, evolutia evenimentelor in nordul Peninsulei Balcanice, urmare a marilor succese ale puterii otomane, l-a determinat sa-~i

TlJrik Romdn.e fl primul asalt al t>uterii otomane

I

reorienteze politlca externii spre Ungaria regelui Sigismund de Luxemburg, la fel de amenlntata ca ~i Tara Romaneasca de expanslunea otomana. Alianta cu Ungaria s-a incheiat pe baza recunoasterii stapanirii domnului Tarii Romanesti in Amlas sl Fiigara~, in sudul Transilvaniei, eu titlul de feud, ~i in Banatul de Severin.

Ineeputurile conflictului dintre Tara Romaneasca ~i puterea otomana a fost urmarea lnterventiei lui Mircea la sudul Dunarii, in teritorii a carer stapanire 0 revendica ~i sultanul Batazid 1. Preluand stapanirea Dobrogei, fosta ~ara a despotulul Dobrotlci, al carui flu Ivanco disparuse in luptele cu turcii, ~1 intervenind in favoarea lui Sracimir, tarul de Vidin, Mircea a declansat inevitabil confllctul eu puterea otomana, Dupa 0 prima invazie a turcilor la nordul Dunaril, in 1392, a urmat, sub comanda sultanului Insusi, o mare campanie cu ~el strategic: cucerirea tarii sau instalarea unui candidat favorabil turcilor.

Episodul principal al infruntarii dintre domnul Tarii Romanesti ~i sultanul Baiazid, in armata caruia se aflau ~i contingentele vasalilor sai balcanici, a fost batalia de la Rovine, loc neidentificat situat probabil in regiunea muntoasa a Tarii Romanesti (10 octombrie 1394), unde turcii au suferit 0 grea infrangere. In asteptarea unei nol ofensive turcesti, Mircea a incheiat un tratat de alianta cu regele Sigismund (Brasov, 7 martie 1395). In mai 1395. Balazid a revenlt in for~a ~i a infrant ostlle aliate, rornane ~i ungare, victorie ca~tigatii insii cu grele pierderi. lntelegand diflcultatile solutiel radicale, cucerirea, Baiazid inaugureaza politica de atragere a Tarii Romanestl in orbita Imperiului Otoman, In aplicarea acestei politici, sultanul Sea sprijinit pe un pretendentla domnie, Vlad, care a acceptat sa plateasca trlbut Portil Otomane. Fidel cauzei crestine, Mircea a participat in fruntea unui contingent romanesc la cruciada de la Nicopole: in ciuda infrangerii ostllor crestine (25 septembrie 1396), el reuseste in cursul anului urmator sa-~i restaureze puterea in Tara Romaneasca.

Infrangerea catastrofala a lui Baiazid 1a Ankara de catre Timur Lenk (1402) a deschis ~i epoca marllor initiative ale lui Mircea in raport cu Impcriul Otornan, aflat in plina crizii a faramitiiril puteril ca urmare a destramarii unitatii sale si a luptelor dlntre pretendentli Ia tron. Telul principal al initiative lor politice ~i militare ale domnului roman a fost sa impiedice restaurarea unitatii imperiului. Sprijinind, in cooperare cu alte puteri, dlversi pretendenti Ia succeslunea lui Baiazid, Mlrcea a lncercat sa lndeparteze primejdia otomana de lara sa. In 1409, perspectiva relntegrarii imperiului de catre Suleiman Il determina pe Mircea sa-l sprijine pe Musa, un alt fiu al lui Baiazid, ali at al beilor de Caraman ~i de Sinope cu care domnul Tarii Romanesu a intrat in legaturl. Atragandu-I in coalitie ~i pe despotul Serbiei, Stefan Lazarevlci, domnul roman ii acorda sprijin militar pretendentului turc care, dupa cateva esecuri, reuseste sa preia conducerea

185

184

De III geneta stalelor rOllldnelli la nallunca r0m4n4

salbatice, Conducatorul rascoalci, Gheorghe Doja, a fost executat prin ardcre pe un tron de fier incins, purtand pe cap 0 coroana de fier de asemenea lncinsa. Treptat, rezistenta ~arii.nimii a fost infranta in toate zone le in care se intinsese rascoala.

Dupa represiune a urmat codiflcarea obllgatitlor ~aranimii iobage, la un nivel mult rnai ridicat decat inainte de rascoala, Noile obligatli au fost inscrise in codul de legi - Tripartitum - elaborat de juristul Stefan Werboczi, care fixeaza cuantumul dijmei, al nonei, al contrlbutlei in bani 5i al robotei (o zi pe siiptiimana) potrivlt leglslatiel dietale. Mai sernnifieativ decat aceste masuri, noul cod Iegalizeaza legarea "perpetua" a taranilor de glie.

Masurile adoptate dupa lnabuslrea rascoalelor din 1437 ~i din 1514 au consacrat doua tendinte fundamentale in evolutia vietli social-politlce a Transilvaniei: constituirea regimului eelor trei natiuni privilegiate ~i legarea de glie a taranimii dependente.

Rczistcnfa £mpotriva cxpansiunii otomanc_ Dupa vertiginoasele lor cueeriri in Peninsula Balcanica, turcii au atins in ultimul deceniu al secolului al XIV -lea linia Dunarii ~i au intrat in contact direct cu tarile romane ~i cu Ungaria in vremea sultanului Baiazid I (1389-1402). Instalarea turcilor la Dunarca de [os ~i tendinta lor de expansiune la nordul fluviului a deschls indelungata epoca a confruntarii ~ll.rilor rornane eu puterea otornana. Tlrnp de un secol sl [umatate, expansiunea Imperlului Otoman la nord de Dunarc ~i in directia Europei Centrale a fost oprlta de rezistenta lzolata sau coalizata a tarilor romane ~i a Regatului Ungar. In tot acest interval, Dunarca, redevenita un fluviu al confruntaril, a fost pentru Imperiul Otornan principalul front european.

Opunand 0 rezistenta tenace cuceririi otomanc, care ameninta cxlsrr-nt a statclor lor, romanli s-an integrat ell factor de prim plan In eruclada tarzie. Actiunile lor defensive ~i ofensive intra in cireultul opiniei publice curopcne ~i forta lor rnilltara devine un factor present in mal toate proiectclc de cruciada alcatuite in aceasta vreme. Cateva mari personalitati, comandanti de oaste ~i oameni de stat proemlnenti, au ilustrat rezistcnta tarilor romane impotriva cuceririi otomane.

Cea dintai amenlntata de expansiunea otomana a fost Tara Rornancasca sub Mircea eel Batran (1386-1418). Timp de ca~iva ani dupa inscaunarea sa, el a continuat infruntarea eu Regatul Ungar urmand directia dorninanta a pollticii externe a predecesorilor slii. In 1389, el a ineheiat alianta eu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, act cu earaeter explicit antiungar. Curand insa, evolutia evenimentelor in nordul Peninsulei Balcanice, urmare a marilor succese ale puterii otomane, l-a determinat sa-~i

,

r

T4rik Romdne ,I primul Gsalt al "..Imi ocomane

reorienteze politica externa spre Ungaria regelui Sigismund de Luxemburg, la fel de amenintata ca ~i Tara Romaneasca de expansiunea otomana, Alianta eu Ungaria s-a incheiat pe baza recunoasterli stapanirii domnului Tarii Romanesn in Amlas ~i Fagara4, in sudul Transilvaniel, cu titlul de feud, ~i in Banatul de Severin.

Inccputurile conflictului dintre Tara Romaneasca ~i puterea otomana a fost urmarea interventlel lui Mircea la sudul Dunarll, in teritorii a carer stapanire 0 revendica ~i sultanul Baiazid I. Preluand stapanirea Dobrogei, fosta ~ara a despotulul Dobrotici, al carui flu Ivanco dlsparuse in luptele cu turcil, ~I intervenind in favoarea lui Sracimir, tarul de Vidin, Mircea a declansat lnevitabll conflictul cu puterea otomana. Dupa 0 prima invazie a turcilor la nordul Duniirii, in 1392, a urmat, sub comanda sultanului insusi, o mare eampanie eu tel strategic: cucerirea tarii sau instalarea unui candidat favorabil turcilor.

Episodul principal al lnfruntarli dintre domnul Tarii Rornanesti ,i sultanul Baiazid, in armata caruia se aflau ~i contingentele vasalilor sai balcanici, a fost batalla de la Rovine, loc neidenuflcat situat probabil in regiunea muntoasa a Tarii Romanesti (10 octombrie 1394). unde turcii au suferit 0 grea infrangere. In asteptarea unei noi ofensive turcesti, Mircea a incheiat un tratat de allanta cu regele Sigismund (Brasov, 7 martie 1395). tn mai 1395, Balazld a revenit in forta ~i a infrant ostile allate, romane ~i ungare, victorie ca~tigata insa cu grele pierderi. Infelegand diflcultatile solutiei radlcale, cueerlrea, Baiazid lnaugureasa politica de atragere a Tirii Romanesti in orbita Imperiului Otoman. In aplicarea acestei politlci, sultanul s-a sprijlnit pe un pretendentla domnie, Vlad, care a acceptat sa plateasca tribut Portll Otomane. Fidel cauzei crestine, Mircea a participat in fruntea unui contingent romanesc la cruciada de la Nlcopole: in ciuda infrangerii ostllor crestine (25 septembrie 1396), el reuseste in cursul anului urmator sa-~i restaureze puterea in Tara Romaneasca,

tnfrangerea catastrofala a lui Baiazld la Ankara de catre Timur Lenk (1402) a deschls ~i epoca marilor initiative ale lui Mircea in raport eu Impcriul Otoman, aflat in pllna criza a fliramifarii puterii ca urmare a destramaril unitatii sale ,i a luptelor dintre pretendentil la tron. Telul principal al initiativelor politice ~i militare ale domnului roman a fost sa impiedice restaurarea unitatii imperiului. Sprijinlnd, in cooperare cu alte puteri, dlversi pretendenti la succesiunea lui Baiazid, Mlrcea a incercat sa lndeparteze primejdia otomana de tara sa. tn 1409, perspectiva reintegrari! imperiului de catre Suleiman tl determina pe Mireea sa-l sprijine pe Musa, un alt fiu al lui Baiazid, aliat al beilor de Caraman ,i de Sinope eu care domnul Tiirii Romanesti a intrat in legaturl. Atragandu-l in coalitle ,i pe despotul Serbiel, Stefan Lazarevici, domnul roman ii acorda sprijin militar pretendentului ture care. dupa cateva esecuri, reuseste sa preia conducerea

185

186

De Ia genetll starelor romdne1ri Ia nafi"nea r0mdn4

paqii europene a imperiului. In urma acestor actiuni, Mircea a luat in stapan ire intreaga mostenlre teritoriala a despotului Dobrotici, ceea ce l-a ad us in conflict cu Bizantul, care revendica la randul sau aceste teritorii.

Inlaturarea lui Musa de catre Mehmet I 0413-1421}, care a read us sub 0 singura stapanlre partea asiatica ~i cea europeana a Imperiului Oroman, a determinat a doua interventie a lui Mircea in sprijinul unui pretendent la succesiunea lui Baiazid, anurne Mustafa. Intrand in actiune de partea adversarilor lui Mehmet I, intre care se afla ~i Venetia, Mircea iI sprijina cu trupe pe Mustafa. Incercare esuata care a provocat riposta sultanului: la inceputul anului 1417,0 mare oaste turca invadeaza Tara Romaneasca, smulge stapanirii lui Mircea Dobrogea ~i impune domnului roman sa plateasca tribut Portii Otomane. Tot acum, turcii ocupa unele puncte strategice pe tarmul nordic al Dunarli - Turnu ~i Giurgiu - de unde puteau mai lesne lansa raiduri devastatoare in interiorul tarii. Controlul asupra acestor centre a inlesnit mult instaurarea hegemoniei turcesti in Tara Rornaneasca.

Reluand hotarat of ens iva, turcii lanseaza un nou mare atac la Dunarea de Jos in 1420, lncercand sa preia controlul lntregulul curs al fluviului, de la Portlle de Fler la varsarea in Marea Neagra: in cursul acestei actiuni a disparut fiul ~i succesorullui Mlrcea, Mihai (1418-1420). Desi lncercarea a esuat, desi cu concursul lmparatului Sigismund de Luxemburg, Tara Romaneasca a tnlaturat forma apasatoare de domlnatie pe care i-au irnpus-o turcil in 1420, prezenta otomana se face tot mai mult slrntita in aceasta regiune: sub domni dlferitl, Dan II 0421-1431), Radu Praznaglava 0421-1427). Alexandru Aldea 0431-1436). Vlad Dracul 0436-1447), ale carer domnii au fost in repetate randuri intrerupte de vicisitudinile evenimentelor politice ~i mllitare, tara oscileaza intre alianta cu Regatul Ungar ~i acceptarea pacii otomane. Mai mult deca; atat, turcii intreprind un sir de mari incursiuni devastatoare in Transllvania, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din 1421, 1432 ~i 1438. Transilvania era acum, la randul ei, direct amenintata de puterea otomana.

Asaltat deseori de aceste lncursiuni turcestl, care urrnareau sa atraga Tara Romaneasca in aria hegemoniei otornane, Dan II consolldeaza relatiile cu Sigismund de Luxemburg, acceptand conditii de vasalitate mal stricte fata de Ungaria de unde putea astepta singurul ajutor eficace lrnpotriva agresiunilor otomane. De cateva ori domnul a trccut Dunarea obtinand succese militare importante, care insa au fost anihilate de contraofensivele turcesti.

Sub Alexandru Aldea, Tara Romaneasca a intrat puternic in de pen· denta Porttl Otomane: domnul ~i oastea sa au fost siliti sa participe alatur de trupele turcesti la 0 mare expeditie militara in sudul Transilvanie in 1432.

Tllrile Romdne 1i prim"Z walt a! purerii otUIJwfle

Pozltla tarii de stat tampon intre doua mari puteri in conflict aproape permanent ~i alternantele politice pe care le-au provocat au devenit inca rnai evidente in timpul domniei lui Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batran. Instaurat la conduce rea ~arii cu concursul lui Sigismund de Luxemburg, noul domn a fost curand sillt de presiunea otomana sa accepte suzeranitatea turceasca. In 1438, el particlpa la 0 noua expeditie turceasca in Transilvania, de data aceasta sub conducerea sultanului Murad II, care urmarea sa slabeasca Ungaria ~i rolul ei in desfasurarea cruciadei in curs de pregatire.

Rolul de frunte in lupta antlotornana la Dunarea de jos in urmatoarele doua decenii l-a asumat loan de Hunedoara, cunoscut folclorului sub numele de Iancu, a carul activitate a fost dominata de efortul de organizare a rezistentei impotriva expansiunii Imperiului Otoman. Cu lupta lui, initiativa a trecut din nou, timp de cativa ani, in tabara crestina.

Prima etapa a actiunii antiturcesti a lui lancu s-a desfasurat in cadrul international nou creat de Unirea de la Florenta, care parea sa. asigure condltii favorabile unei noi actluni europene cornune pentru izgonirea turcilor din Europa, ~i de realizarea in 1440 a uniunii personale intre regatele ungar ~i polon in persoana regelui Vladislav Jagiello. preludiu al coalizarii tuturor fortelor rcgionale direct amenlntate de turci.

fnrelegand exact sensul acestei evolutii pe plan general european, sultanul Murad II a declansat noi actluni rnilitare preventive la Dunarea de [os, in 1440-1441. in Serbia. cu scopul de a cuceri Belgradul. In acelasi timp, el a reusit sa aduca din nou sub controlul sau Tara Romaneasca al caret doran, Vlad Dracul, a fost convocat la Inalta Poarta ~i retinut la Gallipoli.

Hotarat sa-si exploateze avantajul, sultanul organizeaza sub conducerea beiului de Vidin 0 puternica actlune militara in Transilvania in primavara anului 1442. Dupa un prim succes, turcii au fost zdrobitor infranfi in sudul ~arii de oastea lui lancu (22 martie 1442). Exploatandu-si victoria, voievodul Transilvaniei a trecut Carpatii in Tara Romaneasca, unde a instalat un dornn favorabil cauzei crestine. Incercarea turcilor de a anihila acest succes l-a adus din nou pe lancu la sud de Carpati unde a lnfrant ~i nimicit oastea otomana de sub conducerea beglerbegului Rumeliei in batalia desfasurata pe cursul superior al raului Ialomita (septembrie 1442).

Succesul eel mai de seama a venit in anul urmator, cand voie~odlll Transilvaniei adopta hotarat tactica of ens iva.

tn contextul unor febrile negocieri pentru organizarea unei noi ernciade, sustinuta de Roma, nu tnsa ~i de celelalte puterl apusene, lancu pregateste ~i conduce in toamna anului 1443 0 puternica actiune militara in interiorul Perunsulei Balcanice la care a participat si regele Vladislav. lnfrangand rezistenta opusa de turci, oastea regala ocupa orasele Nis ~l

187

De Ia g£nl!V' staUlor r0m4ne~ti Ia nafiunea r0m4n4

188

Sofia, dar sosirea iernii ~i rezlstenta tureilor in trecatorlle muntilor Balcani au silit-o sa se retraga. Fragilitatea aparenta a puterii otomane in Peninsula Balcanica a ineurajat 0 noua ineereare de a-i pune capat, in anul urmator, Dupa ee ineheiase cu turcii paeea de la Seghedin (julie 1444), regele Vladislav s-a lasat convins de legatul papal Cesarini sa reia ostilitatlle, lntrucat Venetia aeeeptase sa trlmita 0 flota care avea sa faca Imposiblla treeerea prin Stramtori a trupelor turcesti, aflate in eea mai mare parte, irnpreuna eu sultanul, in Asia Midi. Ineeputli toamna, eu trupe putine, intemeiata pe speranta di va fi 0 actiune usoara, de lichidare a stapanirii turcesti in Europa, expeditia regelui Vladislav I s-a ineheiat eu un dezastru desavar~it. De teama instaurarli la Stramtorl a rivalilor lor venetieni, genovezii din Pera au transportat in Europa pe ambarcatlunile lor trupele sultanului Murad II. Luata prin surprindere de prezenta unei ostl turcesti mult superioara numeric, oastea regatului a fost nimicita la Varna (10 noiembrie 1444), iar regele Vladislav Insus] a ramas pe campul de lupta. La Varna a fost nimiclta nu numai armata crestina dar ~i ultima mare speranta de salvare a Blzantului ~i de lnlaturare a tureilor din Europa. Noua lncercare a lui laneu de Hunedoara, numit intre timp guvernator al regatului (446), de a relua of ens iva in Baleani in cooperate eu Skanderbeg, eroul luptei de rezistenta antiotomana a Albaniei, s-a ineheiat cu 0 noua infrangere grea la Kossovo (oetombrie 1448).

Dar, daca ineerearea de a-i seoate pe turd din Europa a esuat, laneu de Hunedoara a reusit sa impiedice inaintarea lor spre eentrul Europei; ineerearea lui Mehmed II de a cueeri Belgradul, in condltllle favorabile create de oeuparea Constantinopolului, a fost oprita sub zidurile Belgradului, aparat eu indarjire de eroul transilvan (julie 1456), care si-a sfar~it aid existenta, rapus de duma, la scurt timp dupa victorie.

Cativa ani mai tarziu, apararea Dunarei de los a fost asumata de Vlad Tcpes, domnul Tlirii Rcmanestl. In 1459, papa Pius II a ineereat sa relansczc, la Congresul de la Mantua, eruclada impotriva turcllor, Inl tiativa papala a avut drept rezultat 0 rascoala a grecilor in Peloponez, repede reprimata de Mehmed II, ~i a furnizat un imbold spre actiune puterilor din Asia Mica in frunte eu Uzun Hasan, hanul turcmen al uniunii de triburi, cunoseute sub numele de Akkoyunlu. De partea europeans a intrat in actiune Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti, in lntelegere cu fiul lui laneu de Hunedoara, Matias Corvin, regele Ungariei.

Ineetand sa mai plateasca trlbut Portil, Vlad Tepes a desehis lupta eu Poarta Otomana, In iarna anului 1461-1462, lntr-un moment cand sultanul i~i refacea fortele greu ineereate in timpul eampaniei din Asia Midi impotriva lui Uzun Hasan ~i a aliatllor acestuia, domnul Tarii Romanestl ataca ~i nimiceste lntregul dispozitiv militar otoman la Dunarea de [os, incercand astfel sa ingreuneze operatiile militare ale sultanului impotriva

T4rile Rom4ne ~i primul asalt al puterii otomane

~ii.rii sale. Campania sa pe ~armul sudic al Dunartl a fost insotita de acte de maxima cruzime, atat impotriva turcilor cat ~i a loealnicilor, .descrise pe larg in serisoarea raport adresata de Vlad regelui Ungariei.

Actiunea domnului TarH Romanesti, care ameninta stabilitatea dominatiei otomane in nordul Peninsulei Balcanice, a declansat inevitabil reactla sultanului,

Asaltul otoman, desfasurat in stilul nou al strateglel lui Mehmet II, caracterizat de imbinarea operatiilor terestre ~i navale, a lnceput in iunie 1462, cand sultanul, care preluase direct eomanda trupelor sale, patrunde pe teritoriul Tarii Romanestl. Concomitent cu invazia otomana, Vlad T epes a fost silit sa faea fata ~i lncercaril lui Stefan eel Mare de a euceri Chilia. Marea oaste a sultanului, al carel efectiv depasea 100000 oameni, a inaintat lnlauntrul ~arli, printr-un teritoriu pustiit din ordinul domnului roman, care ii hartula necontenit pe turci. In cursul uneia din aceste-acnuni, Vlad Tepes a patruns personal noaptea in tabara otomana in fruntea unci cete, in speranta de a-l surprinde pe sultan, operatie care s-a bucurat de 0 larRa notorietate in Europa. Dupa ce a inaintat pan a la Targovi~te, capitala ~arii, pe care a gasit-o pustie, sultanul a dat semnalul retragerii, fara a fi reusit sa angajeze 0 lupta declslva cu oastea domnului roman. Dar esecul a fost transformat de Mehmet II Intr-un sucees politic gratie acordului ineheiat cu boierii Tarii Romanestl care, pentru a scapa de regimul apasator allui Vlad Tepe~, l-au aeceptat ca domn pe fratele acestuia, Radu eel Frumos, favoritul sultanului. Vlad Tepes s-a retras in Transilvania in speranta de a reveni cu concursul mllitar allui Matias Corvin, care a sosit la hotar in cursul toamnel, Dar in loc de a-l ajuta pe aliatul sau sa-si recapete tronul, regele Ungariei. preoeupat de confruntarea sa cu Frederic III de Habsburg, l-a ares tat pe Vlad Tepes ~i l-a dus cu sine la Buda, resemnandu-se eu situatla creata in Tara Romaneasca, redevenlta stat trlbutar al Porttt,

Stefan eel Mare. Etapa urrnatoare a rezlstentet rornanest] la Dunarea de ios a fost llustrata de Stefan eel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Predeeesorul sau, Petru Aron, fusese silit sa se incline in fata ultimatumului sultanului Mehmet II, care, tndata dupa cucerirea Bhantulut, invitase puterile riverane ale Marii Negre sa-i plateasca tribut sl sa recunoasca, astfel, hegemonia otomana asupra bazinului pontic. In 1456, Moldova a acceptat asadar sa plateasca tribut Portll ~i sa-~i rascumpere paeea din partea sultanului, situatie pe care a continuat-o Stefan in prima etapa a domniei sale.

Pe primul plan al prcocuparllor noului domn in aceasta etapa s-au aflat raporturile cu Ungaria ~i Polonia, puteri a carer rivalitate pentru Moldova ~i indeosebi pentru gurile Dunarh ~i Chilia a continuat sa se

189

De Ia genefQ ltatelor romdne~ti la nafiunea romdnd

190

manifeste puternic ~i in a doua [umatate a secolului XV. Orientarea spre Polonia, care asigura Moldovei protectie impotriva tendintelor de dormnatie ale Regatului Ungar. a ramas ~i acum directia princlpala a politicii externe a tilrii; ea i-a lngadutt sa-~i asigure, impotriva Ungariel, stapanirea asupra Chiliei ~i a drumului comercial pe care il controla. Dar. in sfertul de secol de lupte dinastice care a precedat lnscaunarea lui Stefan eel Mare, lntenslficarea rtvalitatli polono-ungare pentru stapanirea Chiliei a atras Moldova, la scurte intervale, alternativ in aria de hegemonie a celor doua mari puteri. Din 1448. Ungaria si-a asigurat controlul direct asupra Chiliei unde a strajult timp de aproape doua decenii 0 garnizoana ungara.

Scurt timp dupa preluarea puterii, Stefan a revenit la orientarea traditlonala a politicii externe a Moldovei, alianta cu Polonia. Dupa cateva incursiuni pe teritoriul acestela, unde se adapostea rivalul sau tnlaturat din domnie, Stefan incheie, in aprilie 1459, 0 conventie cu regele Cazimir prin care l-a recunoscut suzeran unic, anulare impliclta a angajamentelor asumate anterior fata de Ungaria. Ca gaj al fldelitatit sale, Stefan a lasat in stapanirea regelui polon cetatea Hotln pe Nistru, ocupata anterior de 0 garnizoana polona, ~i s-a angajat sa respecte bunurile boierilor moldoveni refugiatl in Polonia. Contravaloarea acestor concesii, pe care Stefan avea sa Ie anuleze in anii urmatori, a fost lndepartarea de la hotarul Moldovei a rivalului sau, Petru Aron, primejdia cea mai imediatli pentru puterea inca neconsolldata a noului domn.

Restabilirea legaturil cu Polonia insemna implicit tndepartarea de u-. garia ~i Tara Romaneasca, Indiciile timpurii ale acestei evolutii au luat proportiile unui antagonism direct in 1462, in conjunctura favorablla creata de atacul lui Mehmet II impotriva lui Vlad Tepes, cand Stefan a incercat fara succes sa cucereasca Chilia. Trei ani mai tarziu, in 1465, in urma unui atac prin surprindere, domnul Moldovei a reusit sa aduca in stapanirea sa cetatea rnult ravnita de la gurlle Duniirii, subminand gray interesele comerciale ale Ungariei ~i Tarli Rornanesti.

Pentru a restabili situatia, Matias Corvin a intrat in campanie la sfarsltul anului 1467, inaintand in fruntea unei mari armate spre Suceava, capitala Moldovei, unde nadajduia sa-l instaleze pe candidatul sau la dornnie. In drum insa, la Baia, centru urban ~i sediu al episcopiei catolice a tarii, unde regele se oprise pentru pregatlrea asaltului final, Stefan dezlantule contraatacul; tradat insa de unii boieri el nu a reusit sa nimiceasca, cum planulae, oastea ungara. Lupta a dimas nedectsa, dar avantul ofensivel regale a fost oprit. Incapabil sa-~i continue lnaintarea, Matias Corvin a paraslt Moldova fara a-si fi realizat obiectivul. Ultima mare Incercare a Ungariei medievale de a-si impune prin forta armelor dominatia asupra Moldovei ~i de a-si asigura legiitura directa cu Marea Neagra s-a incheiat cu un esec, Reluand pe seama sa incercarea de a smulge Moldovei Chili a,

, .. ~

T4ri1e R0m4ne ~i primul a.salt al puterii otomane

domnul Tarii Romanesti, Radu cel Frumos 0462-1474), incepe fa randul sau ostllitatlle Irnpotrlva lui Stefan (1470).

Razbolul cu Tara Romaneasca nu a fost decat preludiul marii tnfruntari de forte cu Imperiul. Otoman, declansata de Stefan in 1473 cand a instalat un nou domn, fidel lui, in tara vecina pe care a smuls-o dorninatiei turcesti, Telul imediat al actlunii lui Stefan a fost acela de a-sl asigura controlul asupra gurilor Dunarll ~i de a inliitura primejdia intrarii lor sub dominatia otomana, Dar lupta deschlsa de domnul roman in 1473 s-a incadrat lntr-un efort mult mai larg de indiguire a expansiunii otomane: la acest efort participau, din 1463, Venetia, amenintata sa-~i piarda posesiunile din Egea, Uzun Hasan. reintrat in actiune, Ungaria ~i alte puteri. Razbolul lui Stefan cu turcil a coincis cu ultima mare lncercare a adversari lor Portll de a restaura libertatea Maril Negre.

Plerderea Tarii Romanestt ~i reconstitulrea unui front antiotoman la Dunare era 0 primejdie prea grava pentru dorninatia Porth in Peninsula Balcanidi pentru a putea fl toleratii de sultan. Pentru a scoate din luptii Moldova, Mehmet II a fost silit sa organizeze la inceputul anului 1475 0 mare expedltie sub com and a beglerbegului Rumellei, Soliman eunucul. Speranta sultanului a fost insii tnselata: la Vaslui, lntr-o vale ingusta, unde superiorltatea numerics otomanii nu putea fi exploatata, Stefan a~ prins in cursa ~i a nimicit marea oaste trimlsa de Mehmet impotriva sa (lOianuarie 1475). Riispandita de lndata in toate directiile, stirea a revelat Europei

puterea nebanuita a Moldovei. _.

Intelegand inevitabilitatea unei noi ofensive otornane, Stefan a inceput tndata dupa victorie sa pregateasca noua faza a luptei. Solii trimise in toate directiile, in Polonia ~i Ungarla, la Venetia ~i la Roma, in Hanatul Crimeii si la Caffa au incercat sa large ascii coalitia antiotomana pentru a da Mold~vei posibllitatea sa infrunte in conditii mai bune noul atac allui Mehmet II. In iulie 1475. punand capat confllctului lor. Stefan ~i Matias Corvin au incheiat un tratat de alianta antiotornana care punea pe baze noi raporturile dintre cele doua tari.

La randul sau, sultanul, pentru a da mai multe sanse de reusita noii infruntiiri in curs de pregiitire cu Moldova, a organizat in prealabil 0 mare expeditie in Crimeea, in urma careia Caffa ~i intregul sistemde colonii genoveze din nordul Miirii Negre au intrat sub dominatie otornana (iunie 1475). Fapt mai gray. Hanatul tatar din Crimeea se supune acum sultanului, devenind un stat vasal Portii Otomane. Moldova era prlnsa in clestele coalitiei turco-tatare,

In iu'nie 1476. Mehmet II a intrat in Moldova in fruntea unei osti imense pentru acea vreme care depasea 100 000 de oameni. Sosirea sa fusese precedata de raid uri devastatoare ale tatarilor din Crime ea. resplnsi de Stefan. cu pretul unel mari dispersiuni de forte. tncercarea domnului de

191

Dr la ICenefll Jtatelor rorruintlti 10. nar1uneo rorndn4

1'1.

~ opri in~intarea s~ltanului spre Suceava, capitala ~arii, a fost zdroblta de I~vadat~n. Dar: rez.lst~n~a indarjitii a cetA~ilor, din care nici una nu a putut £1 CIICCrlt~, l-a lmplcdlcat pe sultan sa tragA beneficii polltice din victoria sa: ~um I~tre trmp 0 oaste transilvanA se indrepta spre Moldova, periclitand leg~tura sul~cm.ului cu bazele sale de aprovizionare, cum Stefan in. ecpuse sa'~1 reconsutute 0 noua oaste, Mehmet II a dat semnalul retragerii (august 1476). A doua mare campanie lmpotriva Moldovei se incheia astfel eu un esec desavar~it.

• Llpsa de dinamism a coajitiei antiotomane, care s-a destramat incetul e.u incetul, a facut Imposibila exploatarea impasuiui in care se afla IrnpenUl. ,?toman. Urmand exernplul unora dintre aliatu sai, indeosebi al Ve. neuei, Stefan a ineheiat paeea cu sultanul, revenind la vechlle eonditii (l4?9-1480). Balazld II (1481-1512), succesorullui Mehmet II, a folo~it coruunctura fa~orabil~ creata de pacea pe care a Incheiat-o eu Ungaria in 1.4~3 pentru ~ intreprinde 0 mare expedltie impotriva lui Stefan, cu scop ~1~ltat: cucerrrea cetatilor pontice ale Moldovei, Chilia ~i Cetatea Alba. In ~~I~e_1484, armata terestra ~i flota sultanulul au sosit la gurile Dunaril. spriJ~nr.ta d~ oast~a domnului Tarii Romane~ti, Vlad Ca!ugarul (1481-1495), si facan~ J~ncpune.a cu tatarii din Hanatul Crimen. Asediate terestru ~i nav~I, Irps~te de once perspectiva de ajutor, cele doua erase au sucombat in cateva zile. Cu. ace.asta, ultimele mari emporii Iibere ,din bazinul pontic au mtrat sub dornlnatla otomana, Marea Neagra era astfel transformata in lac tureesc.

Inainte d: ~ se resemna cu aceastii pierdere, Stefan a incercat sa.~i rec~lpereze cetapl.e, cu eoncursul Poloniei, gray amenintata in perspectiva de instalarea turcilor in nordul bazinului pontic. Pentru a obtine concursul polon~ Stefan a prestat la Colomea omagiul vasalic regelui Cazimir (septembrie 1485), act pe care refuzase, timp de un sfert de secol sa-l lndeplineasca. Dar concursul militar polon s-a dovedit Insuficicnt pentru realizar~a .fe~ului lui Stefan. Cum de altminteri Polonia a lnchclat ditiva ani mat tar~1U ya~ea cu turcil, Stefan a fost slllt sa-t urmcze exemplul, In 1489, eel mal tarzru, el a restabilit la randul sau pacea eu Poarta Otomanii reluand plata tributului.

Situatlilc nascute din implantarca puteril otomane in sudul Moldovei s-au ~a~ ra~frant 0 data putemic in politica externa a lui Stefan, la sfar~itul ?Omn_lel lu~. De~en~t. rege al Poloniei in 1492, loan Albert a Inceput, de l~data c~ l~pre!~ranle externe au devenit favorabile, febrile pregatiri diplornatice ~l militare in vederea unei expeditll de tnlaturare a turcilor de la Chili~ ~i Cetate.a ~~ba. ~ar programul regelui polon prevedea, ea etapa premergatoare actiunu antrotomane, instaurarea controlului polon direct asupra Moldovei prin lnlaturarea lui Stefan, care din 1489 revenise la alianta cu Ungaria, obtinand din partea lui Matias Corvin cetatile tran-

T4rik R0m4m ~I primul aJalt al puterii otornanr

silvane Ciceul ~i Cetatea de Balta cu domcniile lor, compensatie pentru cetatile pont ice pierdute.

Marea expeditie polona din 1497, al caret tel oficial proclamat era reeuperarea Chiliei ~i Cetatil Albe, sl-a tradat obiectivul real de indata ce trupele polone, comandate de rege lnsusi, au intrat pe teritoriul Moldovei lndreptandu-se spre Suceava. Dar rezlstenta prelunglta a cetatii ~i primejdla interventiei in lupta a altor forte, indeosebi a Ungariei, l-au sllit in cele din urrna pe regele polon sa ridice asediul ~i Sa lnceapa retragerea, Pe drumul de inapolere, la Codrul Cosminului, 0 mare parte a trupelor polone au fost surprinse ~i nimicite de oastea lui Stefan (octombrie 1497). In ultimii ani ai domniei, Stefan a intreprins mai multe expeditti impotriva Poloniei, cu titlul de represalli dar ~i cu speranta de a ca~tiga Pocutia,

Echilibrul de forte realizat intre cele trei mari puteri vecine eu statele romane - Impenul Otoman, Ungaria ~i Polonia -, raport consacrat prin tratate reinnoite periodic, le-a scutit de mari invazii straine de felul celor care se abatusera asupra lor in perioada precedenta. Tratatele ungaro-otomane, in care erau incluse Tara Romaneasca sl Moldova, ~i propriile lor negocieri cu Poarta Otomana le-au aslgurat 0 perioada de relativa stabilitate in relatrile cu turcli: Moldovei in timpul primilor succesori ai lui Stefan cel Mare, Bogdan eel Orb (1504-1517) ~i ~tefanita (1517-1527), iar Tarii'Romane~ti in timpul lui Radu eel Mare (1495-1502) ~i Neagoe Basarab (1512-1521).

tn Moldova, tendinta marii boierimi de a-si consolida pczitia, mult dimlnuata in timpul lui Stefan eel Mare, a dat nastere unor puternice tensiuni politice, Sub ~tefanita indeosebi, tensiunea a degenerat in conflict arrnat. In septembrie 1523, domnul, sprijinit de .. tara", adlca de mica bolerime ~i de masa taranilor stapani de pamant, a zdrobit riiseoala unei parti a marii boierimi; rasculatli au fost fie executati, fie au fugit peste hotare.

In Tara Romaneasca, familia de marl boieri olteni a Craiovestilor si-a consolidat mult pozttla ca urrnare a extinderll stiipanirilor ei de pamant ~i a legaturilor strfinse pe care le Intretinea cu demnitarii turci de la Dunare. Vcchea autonomic a Oltcmcl a capatat, datorita boierilor Craiovesti, semnlflcatii sponte prin mijlocirea functiei de mare ban al Craiovei, lnzestrata cu puteri cvasisuverane la apus de raul alt. Mai mult inca, la sfar~itul secolului XV si inceputul secolului XVI, sub Vlad Calugarul ~i Radu eel Mare. boierll Craiovesti ocupa functli insemnate in sfatul domnesc, exercitand 0 mfluenta considerabila in vlata politica a tarii. Ineercarea fiului lui Vlad Calugarul, Vlad eel Tanar (151O-1512), de a se elibera de sub tutela apasatoare a puternicilor boieri Craiovesti s-a incheiat cu un esec, Pentru a-si asigura pozltla eminentii in stat, dobandita in anil anteriori, boierii Craiovesti, sprijiniti de turci, inalta in scaunul domnesc pe unul din membrii familiei lor, Neagoe Basarab (1 512-1521), care, pentru a-si legiti-

193

De La gen.:ta .Iulelor romdn'~li La naliunea rorndnd

194

ma noua situatie, a invoeat, eu sau fara ternei, 0 inrudire eu familia domnitoare legitirna a Basarabilor. Oomnia lui Neagoe Basarab s-a caracterlzat pe plan extern prin eontinuarea politicii de eehilibru iar pe plan intern printr-un remareabil avant cultural.

Reluarea ofensivei turcesti pe linia Dunarii, marcata prin eucerirea Belgradului (1521) ~i apoi prin zdrobirea arrnatei ungare la Mohacs (1526) a pus capat eehilibrului international de forte, evolutie care s-a rasfrant puternic asupra !arilor rornane, in primul rand asupra Tiirii Romane~ti. Sub Radu de la Afumatl (1521-1529, cu lntreruperi}, Tara Romaneasca a redevenit teatru de operatii; dar incerearea turcilor de a-si impune dorninatia directa asupra ~arii a fost respinsa, datorita solidariziirii boierimii eu domnul.

Renstenta indelungata pe care au opus-o expanslunii otomane, lmbinarea luptei eu negocierile ~i eompromisul, au ingaduit TarH Rornanesn ~i Moldovei sa-si salveze entitatea statala, direct amenintara dupa cucerirea de catre turci a Peninsulei Balcanicc. Lovindu-se de la inceput la nordul Dunartl de 0 foarte tenaee rezistenta, temandu-se de implicatiile internationale pe care-le-ar fi avut instaurarea unei stapaniri directe in cele doua ~ari, turcii au fost siliti sa-~i modereze aspiratitle in raport cu acestea.

Odata Inteleasa imposibilitatea sau dificultAfile foarte mari ale euceririi ~i dorninatiei direete asupra TArti Romane~ti ~I Moldovei, turcii si-au fixar' ea tel principal mentinerea lor in afara coallttilor antiotomane. neutraIizarea lor, obiectiv realizat in linii genera le in a doua jumatate a secolului XV.

Cele doua state au fost silite sa accepte plata tributului - semn al rascumpararii pacii de la turci ~i al recunoasterll puterii lor - ~i sa se resemneze cu pierderea cetatilor lor dunarene ~i pontice (Turnu, Glurglu, Chilia si Cetatea Alba), transformate de Imperiul Otoman Intr-o centura de poaitii militare, mijloc de presiune asupra teritoriilor aflate in raza lor de actiune. Sub raportul tributului ~i al altor indatoriri, Tara Romaneasca a avut un regim mai apasator in secolul XV. In schimbul acestor renuntari, lmperiul Otoman a recunoscut autonomia celor doua fari ~i s-a angajat sa respecte intregul lor sistern de guvernare. Acest statut, recunoscut de Poarra Otornana, a rarnas, in ciuda marilor variatil ale dominatiel turcesti in spatiul romanesc, cadrul fundamental al raporturilor turco-romane pana la sfar~itul hegemoniei otomane in Europa Sud-Estic~. Inca din secolul XV, statutul de autonomie al TarH Romanestl ~i al Moldovei, renegociat in repetate randuri in detaliile sale, in functle de situatiile permanent schimbatoare, a fost Inserts in conventii, care au luat forma unor acte unilaterale acordate de sultan], asa-nurnitele capitula~iii urmele indirecte ale capitulatiilor s-au pastrat in izvoarele secolulul Xv. Prin indelungata lor renstenta,

TArile Romdne Ji primul a.alt 01 purerii olamon.

luptatorii secolului XV au salvat mostenirea transmisa de intemeietorii epocii precedente.

Tradi~ia romanitd~ii ~i spiritualitatea bizantino-slava. Din secolele X-Xl, cea mai mare parte a romanllor din nordul ~i sudul Dunarit a fost tncadrata in aria de organizare bisericeasca bizantino-slava, Cuprinsa intre mai rnulte centre de putere ~i de civilizane slava, lumea rornaneasca a adoptat slavona ca limba de cult ~i apoi de cancelarie. Primele texte care folosesc alfabetul chirilic apar in secolul X, pentru a cuprinde treptat ansamblul spatlulul romanesc, Pana la triumfullimbii nationale in secolele XVI-XVII, limba slava avea sa ramana mijlocul de comunicare oficial ~i de creatie culturala in scris al paturli culte romanesti, Textele care slujeau cultului, scrierile literare, juridice, istoriografice ~i actele de cancelarie au folosit limba slava, intermediar al modelului comun de inspiratie al

popoarelor rasaritene, civillzatla bizantina. ~

Puternic sprijinita de domnia centralizatoare, biserica celor doua stare romanesti si-a lntarit considerabil pozitla ~i influenta dupa integrarea lor in spatiul eontrolat de Patriarhia constantinopolitana, din a doua jumatate a secolului XIV. Pretuind la justa sa valoare concursul biserlcil, domnia a desfasurat, indeosebi in etapele de stabllitate polltica, 0 intcnsa activitute de sprijinire a puterii spirituale care ii conferea legitimitatea, sprijin care s-a manifestat prin lnaltarea lacasurilor bisericestl si rnanastiresti, prin inzestrarea lor cu domenil, cartl ~i obiecte de cult.

Consolidarea vietii splrituale in traditia bizantino-slava s-a realizar in mare masura prin penetratia ~i raspandlrea monahismului de tip athonit. Puternica influenta a spiritului dominant la Muntele Athos, loc de lntalnire a spiritualitatii ortodoxe de pretutindeni, a venit prin calugarul de origine greco-sarba Nicodim, care, la sfar~itul secolului XIV, si-a statornicit sederea in Tara Romaneasca dupa ee intemeiase, inca din vremea lui Vladislav I, manastlrea Vodita ~i, sub urmasli imediatl ai acestuia, manastirea Tismana, ctitorie desavar~ita sub Mircea eel Batran, lnal!area manasuru de la Cozia de Mircea a constitult momentul culminant al influentei monahismului dominat de principiile spirituale sl de organizare de la Sfanru! Munte. Conditia prima a infloririi acestui tip de spiritualitate intemeiat pe asceza riguroasa era autonomia larga fata de puterea politica si de ierarhia bisericeasca, regim consacrat prin actele de intemeiere emise de ctitori.

Impulsul renoviirii vietii monahale de catre Nicodim a fost continuat de ucencii sai in Tara Romaneasca sub urrnasii lui Mircea eel Biilran. Curentul nou a culminat la inceputul secolului XVI cu ctitoria lui Radu eel Mare de 1a Oealu ~i cu cea de la Curtea de Arges a lui Neagoe Basarab

11)5

a di.r~i .sfin~ire in 1517 a prilejuit 0 marc reuniune de Inalti lerarhl ai Ortodoxiei 10 frunte cu patriarhul din Constantinopol.

~i Moldova a fost cuprinsa in sistemul monahismului nou athonit in acelasl regim de autonomie larga, prin ctitoriile lui Petru 'I ~i ale' lui Alexandru eel Bun de la Neamt ~i Bistrita, care aveau sii se numere vreme indelung~t~ printre centrele culturale cele mai insemnate ale tiirii.

Dupa mdelungatele lupte pentru domnie dlntre succesorii lui Alexandru .cel Bun a urmat marea epoca de lnflorlre, ~i din acest punct de vedere, a lui ~te~a~ eel Mare, care si-a consolidat opera politidi prlntr-o exceptionala activitate in sfera spirituala ~i culturala. Manifestarea cea mai de seama a acestei activltatl au fost numeroasele biserici ~i manastiri lnaltate de ~tefan pe tot cuprinsul tiirii.

Biserica de piatrii incepe acum sa ia tot mai mult locul vechilor constructii din lemn. Din initiativa domnului apar numeroase constructll bisericesti, de la bisericile iniiltate in sate pentru a raspliiti credinta locuitorilor lor pe campul de luptii sau pentru a comemora evenimente insemnate

MiI~~iiuti (1487). Piitrauti (1487), Sfantul l1ie din Suceava (488), Borze~u (1493-1494), Razboieni (1496). Volova; (1500-1502), Reuseni (1503-1504) - la construqiile solemne din erase - Sfantul loan din V~slui (1~90)" Adormirea Maicii Domnului din Bacau (1491), Sfantul Nicolae ,dm la~1 (,1491-14~2). Sfantul Gheorghe din Harlau (1492). Sflntli Apcstoll Petru ~I Pavel din Hus! (1495), Sfantul Nlcolae din Dorohoi (1496), Sfantul Nicolae din Botosanl (1496). Sfantul loan din Piatra Neamf (1497-1498) - ~i la marile fundatil miinastire~ti, Putna (1466), Voronet (1488), Tazlau 0496-1497), Nearnt (1497), Dobrovat (1503-1504). Moldova se acopera acum cu 0 mantie de opere arhitectonice, imbinare a simtului masuri! ~i al echilibrului, cu un raflnat gust artistic. Reflectand pozltla fiirii, loc de intersecfie a curentelor culturale ale Orientulut ortodox ~i ale Europei Centrale, arhitectura unora din cele mai de 5ca~1I di~ nc~ste ft,mdntii lmpleteste original elemente ale tradltlel arhitectonlce blzantine fl apusene. Antrenatt de elanul creator al domnului, omnlprezcnt prln actul de culturii ea ~I prln actiunea sa politldi ~I milltara u~ii ,d~~ marii boieri ai vremii construiesc ~i ei, dupa aceleafi modele: biserici m satele lor de bastlna.

Laca~urile bisericesti, manastirile indeosebi, au devenit sedlul unei intense activitiiti de transcriere a textelor sacre ~i de cult. Cultura scrisa in statele voievodale romanesti, intemeiate pe stransa cooperare dlntre domnie ~i blserlca, s-a dczvoltar in continuare in cadrul devenit tradi~ional al slavonismului, cu functle oflclala de stat ~i ecleziasrlca. Nict subordonarea ecleziastlca oficiala a Tarii Romane~ti ~i Moldovel fa~a de biserlca bizan, tina in a doua iumatate a secolului XIV nu a sustras biserica celor doua ~ari slavonismului, care dimpotriva si-a consolidat puternic activitatea ~i .in-

T4rile Rom4ne Ji primul cual! al puterii otomane

fluenta in urma sosirii unui mare numar de imigranti din Penin~ula Balcanlca, lntre el ~i c1ericl carturari, gonlti din tarile lor de cucenrea otomana. Adapostiti la nordul Dunaril, ei au contribuit la multiplicarea ~i raspandlrea scrierilor biserlcesti in limba slava. In Tara Romaneasca, printre primii copistl de texte slave blserlcesti a fost lnsus! .~icodim (Evangheliarul de la Tlsmana). In Moldova s-a format 0 remarcab'l~ scoala de copistl-miniatunsti inca din vremea lui Alexandru eel Bun ~I a suecesorilor sai, al carei reprezentant de frunte a fost Gavril Uric de la rnanastirea Neamtul,

Din masa mare de texte religioase transcrise in manastirlle din tarile romane devenite in secolul XV focare intense de activitate scriitoriceasca in limba slava, se disting cateva scrieri originale: un imn religios compus de unboier calugarit al lui Mircea eel Batrm, un text hagiografic, Via~ Sfantului loan eel Nou, martlrizat la Cetatea Alba de tatari, scriere atribui,ta clericului bulgar Grigore Tamblac, care sl-a desfasurat 0 mare parte din activitate in Moldova lui Alexandru cel Bun, predlci de curte etc.

Realizarile cele mai insemnate ale scrisului slavon in tarile rornane in secolele XV-XVI apartin domeniului istoriografiei ~i al gandirii politico-re-

ligioase. • ,

Scrisul istoric si-a facut aparitia mai intai in Moldova. In domnia de puternicii consolidare statala a lui Alexandru eel Bun. EI s-a dezvo~tat ~in inregistrarea numelor domnilor, a membrilor familiilor lor. a prelatilor ~I a unora din boierii tarii in Pomelnicul miindstirii Bist1i~ ~i din sumara lnsemnare a unor fapte lstorice, in principalele manastlri ale ~arii (Blstrita, Putna,)'

Pe 0 trcapta superioara, cu finalitate politica, s-a ridicat scrisul lstoric sub imboldullui Stefan cel Mare. care a integrat lntr-o expunere continua cursul lstorlei Moldovei, de la Dragos, primul descalecator, la propriile sale actiunl. AsrJcl tntreglta, cronica (letopisetul) Moldovei s-a pastrat in, ~ai multe variante, cunoscute dupa manastirile in care s-au conservat. Paginile cele mai consistcnte ale letopisetelor sunt consacrate domniei ,i faptelor lui Stefan cel Mare. De la acelasi domn s-au pastrat buletine militare de victorie si infrflllgere ~i corespondenta dlplomatica Cll valoare istorlca.

Pe langa rostul ei imediat, de consemnare a principalelor eveni,me,nt.c din trecut ~i prezent, opera istoriografidi. infaptuita in Mol~ova din l.n.ltiativa lui Stefan cel Mare a avut un dublu scop: sa consolideze traditia ~latului ~i a dinastiei aflate la conducerea lui ~i sa le fa~~ cU,noscute pest~ hotare. 0 varianta a cronicii domniei lui Stefan, tradusa 10 lirnba ge~n:ana (Cronica breviter scripta), a ajuns in Germania in ultirnii a~i ~i dom~,e, lUI Stefan. La curtea marelui cneaz al Moscovei, domnul a trrmis 0 varianta a tcxtului slavon, asa-numlta cronica molda-rusa,

In Tara Romaneasca nu s-a pastrat nici 0 scriere ~storidi an_terioarii se~ colului XVI. Traditia cu privire la originile statului, la descalecatul lui

197

De la geneVl statelor romdnelti la nafiunea romdnil

198

Negru Voda din Fagara~ sl la intemeiere, a fost consemnata in scris abia in secolul XVI ~i inclusa in comptlautle de cronlct din secolul urmator,

Un loc unic in evolutla culturii slavo-romane Il ocupa InviifiituTile lui Neagoe Voeeod catre {iul siiu Teodosie, tratat religios-moral ~i politic, eulegere d,e povete desprinse de domn din leeturile sale ~i din experienta sa proprie ~I asternute pe hartie pentru a-i sluji ea indrumar fiului si suecesorului sau la domnie in desfa~urarea activita~ii sale interne ~i externe. Paternitatea literara a textului i-a fost contestata lui Neagoe Basarab fara argumente decisive. Oricum, cea rnorala, de inspirator al Iucrartl, ii apartine ell certitudine. Serierea e dear un aspect al remarcabilei opere eulturale infaptuite de marele boler oltean ajuns dornn la ineeputul seeolului XVI.

Tiparul si-a facut aparitia in spatiul romanesc la inceputul seeolului XVI. Un ealugar din Muntenegru, gonit din tara sa de invazia turceasca, s-a refugiat in Tara Romaneasea, in timpul domniei lui Radu eel Mare. dupa ce deprinsese la Venetia arta tiparului. Aic], in decurs de patru ani, el a tiparit trei scrieri bisericesti: Liturgbierul (I508), Octoibul (I510) ~i Evang?el,aT~1 (I512), care aveau sa sluieasca la uniformizarea cultului, Apoi, uparruta sa si-a Incetat activitatea timp de mai bine de trei decenii.

Biserica ortodoxa din Tara Romaneascii ~i Moldova si-a extins activitatea ~i dincolo de hotarcle celor doua fiiri. La sfaqitul secolului XIV, rnltropollut Tiirii Romane~ti au fost investi fi de Patnarhla din Constantinopol cu funqia de lIexarh al intregii Ungarii ~i al plaiurilor", titlu care le conferea autoritate spiritualii asupra masei populattet ortodoxe din Regatul Ungar, lipsita de ierarhie bisericeasca superioara. 0 functie sirnilara pentru teritoriile din Transilvania intrate sub stapanirea lui Stefan eel Mare ~i a succesorilor liai au indeplinit episcopii numitl de ei, cu sedlul la Vad.

o functie protectoare din ce in ce mai eficace a asurnat domnia din cele doua state rornanest] in raport cu centrele miiniistire~ti de la Athos ~i din intregul Riisiirit ortodox. tneeputa in secolul XlV, 0 datii cu integrarea lor oflclala in aria spiritualitiifii bizantine, aceasta funqie a devenit in secolele urmiitoare un factor importantal raporturilor biserlcesti din aria vastii a lumii ortodoxe.

Apartenenfa la aria de ctviltzaue a Bizanfului ~i indeosebi la principala sa .manifestare spiritualii, ortodoxla, rnedlata de lumea sud-slava ~i adoptata in vesmant literar slav, a constituit doar una din componentele principale ale constiinrer colective rornanesn pana in zorile epocii moderne. Mai veche decat aceasta si mal profunda a fost traditia originii romane, a descendenjel din Roma si din colonlstlt el, idee prin care s-a exprimat indivtduallratea poporului roman in contextul etnic al Europei Riisiiritene si

Sud-Estice. .

Consutnta derivarii din Roma s-a manifestat in primul rand prin numele Insusi al poporului Toman, piistrat de toate ramurile romanttaut

i

I

I

I I

II

~

Tilrile Romdne Ii prim .. 1 a.alt al puterii otamant

rasaritene cuvant care il reproduce cu 0 imperceptibila alterare fonetica pe origlnalulromarue. Popoarele migratoare ~i in general strainii care au venit in contact cu ei, in pnmul rand germanii ~i slav ii, au tradus in limbile lor acest nume, printr-un termen care exprimii notiunea de romanitate: w~lacb, wlocb, volob. blac, olab, bias etc. Tara Romaneasca a intrat in geografia politidi a vremii cu denumirea de Walacbia sau Walacbia Maj0r_ spre deosebire de eea de-a doua ~ar:l romaneasca, Moldova, denumita Walacbw MinOT. recunoastere atat a identitatil de origine a locuitorilor lor cat ~i a primatului celei dintai,

Pe masura afirrnarii politice a romanilor, aceasta cunoastere aromanitatii lor s-a difuzat in arii mai indepartate ~i a intrat in tezaurul de cunostinte al cercurilor culte europene. Incii de la inceputul secolului ~IIl. papa Inocentiu Ill, lntr-una din scrisorile sale catre loan Asan (CalOlan,)' eel mai ilustru dintre conducatoril statului vlaho-bulgar din sudul Dunaru, se facea ecoul acestei constiinte afirmata de insusi conducatorul noului stat. La mijlocul secolului XIV, cand Tara Romaneasca a devenit 0 realitate politica a Europei Rasaritene, papa Clement VI, referindu-se la romanii nord-dunareni, ii denumea olachi romani, lmbinand astfel numele pe care sl-l dadeau rornanll in~i~i cu traducerea sa de catre straini,

. Din secolul XV, 0 data cu rezistenta opusa de rornftni expansiunii otomane ~i cu interesul pe care l-a suscitat in opinia europeana, aflnnarea romanitatii rom~nilor ~i a constiintel lor despre propria origine a aparut tot mai frecvent in literatura savantii europeanil..

Puternice erau constiinta latlnitatil limbii romane ~i atasamentul romanllor fa~a de ea. Potrivit lui Niccolo de Modrussa, prelat catolic trirnis de Roma la curtea lui Matias Corvin, romanli cu care a venit in contact fiiceau distinctia neta intre folosirea de catre ei a limbii "moesilor. care este ilirica" (slavona), sl .Jimba autohtona, adica latina" pe care ,,0 vorbesc de la origini". Legatura dintre constlinta ldentitatii colective proprii. ~i rnanifestarea ei principala, limba lor pe care 0 numeau romdnd, era atat de puternica lncdt, afirrna alt umanist italian, Antonio Bonfini, romanii se lupta

mai rnult IIpentru pastrarea limbii" decat chiar a vietii. . ,

Limba latina pe care 0 vorbeau fusese adusa de colonistii Rornei, din care descindeau, afirmau rornanii, atat cei de la sudul cat si cei de la nordul Dunarii. loan de Sultanieh, misionar dominican. a inreglstrat, la lnceputul secolului XV, aceasta tradltie la rornanii din Macedonia. iar un calator italian. Francesco della Valle, a consemnat-o in secolul urrnator in Tara Romaneasca. [n Moldova, traditia colonizarii romane, a descalecatului de catre ostasii Romei, apare in legatura cu cea a misiunii apararii "Pannoniei" impotriva "scirilor" (popoarele de stepa asezate dlncolo de Nis~ru).

Blserica ortodoxa, dominanta in cele doua principate, s-a aflat III permanent contact ~i in confruntare cu confesiunea catollca ai carei aderenu,

199

Dc fa genrVJ statelor romdne~ti fa nafiunra romdnd

200

in majoritate de origine germana sau ungara, erau suflcienr de numerosi pentru. a justifica cr~area un or scaune episcopale catolice: la Severin ~i I~ ~rge~. rn Ta~ R?~ane~scii, la Siret ~i apoi la Baia in Moldova. Pe langa ,er~rh,a eclez,~st1c~: acponau ordinele ealugare~ti catollce, dominicanii ~i mal ales franciscan II, sub proteqia regatelor eatolice vecine.

.Prozeli~ismul ea.tolic in, ra~ort cu ortodoxia s-a manifestat ~i in spatlul romanese, lndeoseb] atuncl eand Unirea dintre cele doua blsericl redeven~,a actu~la. In seeolul XIV ~i in secolul Xv, de cateva ori presiunea lurnii .cat~hc~, exerclrars ~rin Polonia sau prin Ungaria, a atras pe unit d.O~~', ~tat din ~o~d~va cat ~i din Tara Romaneasca, in obedienta Romei, far~ ~n~a sa e~prlnda ~I cercuri largi ale soeietii~ii. Acceptata, sub presiune poht1ca, de biserica bizantina, Unirea cu Roma, realizaHi in urma conciliului de. la Ferrara-Floren~a, a fost recunoscurs ~i in Moldova, prin persoana mltropolitului pirii, care a urmat consemnul Patriarhiei din Con-

stantinopol; evolutle de scurta durata, care nu a lasat urme adancl, .

In momentele de tensiune politlca sau de conflict armat cu Regatul P~Io~ ,~au cu, eel Ungar, domnii declan~au uneori ~i prigoane impotriva biserlcil catolice, Stefan eel Mare, atunct cand s-a aflar in razbol CII Polonia, si-a manifestat in cateva randuri ostilitatea deschisa fa~a de cultul catolic.

o forma de manifestare a reaqiei anticatolice a fost in Moldova lui Alexandru eel Bun protectta acordata husitilor refugia~i din Boemia care au ~eu~it sa-~i ca~tige in tara aderenn din mijloeul eomun:tafilor cat~lice, Fata de refuzul domnului de a reprima erezia husita, denun~ata vehement de eplscopul catolic al Moldovei, acesta a invocat sprijlnul polon fara

succes de altminteri. ,

In urma adoptarii cre~tinismului de catre unguri, catolicismul a devenit rcllgla dom,inantli in tot spatlul controlat de coroana ungara, care a m:llufestat tendl~te puternic cxclusiviste in secolele XIII-XlV. Coexistenra Jlopoarelor catollce - unguri, sa~i, secul - cu rornanil ortodoqi a dat na~tere in Transilvania unei situa~ii spiritual-culturale specifice, cu profuudc implkatii polltice.

lerarhta catohca a Transilvaniei s-a organizat in jurul episcopiei din Alba lulia, lntemelata in secolul XI sau XII, careia ii crau subordonate to~te bi~cricile eatolice eu excepna celor sase~ti din teritoriile apaqinand prirnulu] val de colorusu sasi, dependenu de arhiepiscopia din Esztergom.

Un rol insemnat in consolidarea eatolicismului in Transilvania arev~ni~ ordinelor c~lugare~ti catolice: benedictinii, instalaj] in provincie sprc sfar~ltul secolulut XI: cistercienii stabiliti la sfar~itul secolului urmator in apusul Tarii Faglira~ului la Carta (Kertz), probabil cu scopuri misionare in raport cu romanil din regiune; dominicanH, foarte activi in secolul XIII indcosebi in cadruI efortului de crestinare a cumanilor, franciscanii in secolul

T drilr Romdne ~i "rimlll a.salt at puterii otomane

XIV care au asumat un rol de prima insemnatate in indeplinirea politicii regilor angevini de infaptuire a unitatii de credinta a regatului lor (unitas fu1ei) prin suprimarea celorlalte confesiuni ~i religii,

Arhitectura biserlceasca a produs ~i in aria catolica a Transilvaniei cateva monumente remarcabile, dintre care cel mai vechl e catedrala catolica de la Alba Iulia, opera rornanica din secolul XIII. Reprezentative pentru avantul economic ~i cultural al oraselor transilvane in secolul XIV sunt rna rile biserici parohiale din Slbiu, ClUj ~i indeosebi Sebes, aceasta din urma Imbinand in chip izbitor, datorita intervalului indelungat in care s-a realizat, 0 constructie romanica si una gotica. Cea mai grandloass dintre aceste constructii este Biserica Neagra din Brasov, construita de sasi incepand eu ultimii ani ai secolului XIV. 0 valoroasa creatie sculpturala lmbogateste aceste mari constructii,

Pe lang a 0 bogata literatura religioasa, copiata sau onginala, Transilvania de expresie literara latina a produs in aceasta vreme doua serieri mai insemnate: cea dintai e 0 opera is to rica, Cbronicon Dubnicense, cronica a evenimentelor petrecute Intre anii 1457 ~i 1480; cea de a doua e un mie tratat despre turci al unui autor transilvanean cazut in captivitate turceasca. Tractatus de Titlt, moribus, condicionibus et nequitia Turcorum, scriere tiparita in 1482, care avea sa oeupe un rol important in dezvoltarea timpurie a tureologiei europene.

In aria ortodoxiei di~ Transilvania, viata spirituala a urmat in secolele XI-XlII, ca ~i dincolo de Carpati, destinele modeste ale rnaruntelor formatii, cnezate ~i voievodate, in care se desfa~ura viata polltica romaneasca. Ca 'si acestea, creatia cultural-artist ica a lasat doar purine urme. Manifest~rea cea mai tiplca a acestui stadiu al ctvilizatiei romanesti sunt bisericile de lemn satesti, modeste ca dimensiuni ~i material de constructle, dar care exprima un puternic elan spiritual: cele mai reprezentative exemplare ale aeestui tip arhitectonic sunt cele care s-au pastrat, in replici mai tarzii, in Maramures.

La sfiir~itul sccolului XIV ~i inceputul celui urmator, lntr-o vrerne cand regele Sigismund de Luxemburg a incercat sa realizeze convcrgenta dintre biserica apuseana si cea rasariteana, 0 relativa toleranta a suspendat in reg at intcrdictia irnpusa ortodoxiei de a tnalta lacasurl bisericesti. Acestu~ rastimp ii apartin rnanastirea de la Peri a vcievozilor maramureseni Balc ~I Drag, cea de la Streisangeorgiu a jupanului Chendres (1408), ce~ ~e !a Lesnic (sfar~itul secolului XIV-inceputul secolulul XV), ,eea d~ I~ Rab'ta,m Zarand a jupanilor Vladislav ~i Miclaus (1417), cea din Criscior a voievodului Balea (1411), cea de In Remetea ~i cea de la Sfanta Maria Orlea.

201

202

Hegemonia otomana (f526-1593)

lui sZt,robire~ o~tiIr ungare la Mohacs ~i succesele ulterioare ale sultanu-

at • 0 .ecoh I agru dlcu1 in Ungarla au rupt echilibrul international install'

r In seco u prece e t I" D ". '

Bud • _ I _ n ~e irua unarii, Stapan pe cursul fluviulut de la

a pa_na ,a var,sarea,sa In Marea Neagra, exercitand un puternic control

asu~a tatarl~o~ din Crirneea ~i avand mijloace eficace de a influenta politica- ,egatu UI olo~, turcii i~i impun acum hegemonia asupra i~tre ului

spauu carpato-dunarean a carui dependenta fata de I It P _ g,

co id b'l· db' . naua oarta a spont ) ~~I er~ I, In e~s~ i in urma constituirii Principatului Transilvaniei.

~~(~~:u~ea ~con~I~lca mult agrav,a~:\ a puteril otomanc, indcoscbi asupra

1 oma~e~~1 ~I a Moldovei, ~I mtcrvenua ei in chestiunllc interne ale

ce orr trei p_n~clpate. au influentat in mare masura vlata lor politicii

ncercanle HabsburgiIo d I' - ,

I d . , rea pre ua mosterurea coroanei ungare ~i mai

Ca es I~ ~-~I ImdPune domina~ia in TransiIvania nu au inregistrat decar sue

ese Imitate e scu ta d _, -

terii r urata ~I au provocat prin reactie consoll'darea pu

I otomane D '. ~. -. I ' . - buret . " es: In ranta In ce e din urma, inter"en~ia politicii a Habs-

• rgilor I,n spauul c,arpato-dunarean a constituit unul din factorii extern] rnsernnnj] care .. au I,n~ue?~at situafia principatelor si au determinat in~:":~ate evoluut pohtlc~ In regiune. Influenta polona a fost mult lngradita

IPan~u~ea otornana, ea s-a manifestat doar intermitent in Moldova lupt f ca ru extern creat de rivalitatea osmano-habsburgica s-au dezvolt~t , ~ : ~entru putere in tarile romane. Ca in ansamblul Euro ei C

:: ~s~~lten~, retitat~,a dominants in viata Transilvaniei, Tar~ ~o;~~r:s~~

o _o~el a o~t a I~marea puterii socia le ~i politice a nobilimii. M'ai avansata In .Tra~sl~vama, unde startle privilegiate i~i constituisera inca din ~f~ca ~nt~r!oara ,S1Stemul institu~ional de protectie a intcreselor lor, ten-

d fa ~~t1ga rnasrv teren la sud ~i rasarlt de Carpati indeosebi' I' I

ecenu ale secolului XVI. ,In 1I time e

!;;:~aura~ea hegDemD_!l,i,ei otomane. Dupa 0 pauza de trei decenii in cursu] a regiunea unaru de los nu a mai cunoscut confruntiiri

maiore,

Hegemonia otumand

of ens iva otomana si-a reluat cursul vertigines in aceasta dlrectie in 1521. La adapostul situatiei de calm relativ pe care 0 creasera la frontiera dunareana a imperiului lor prin acordurile tncheiate cu Ungaria, Polonia, Tara Romaneasca ~i Moldova, sultanii Baiazid II ~i indeosebi Selim 1 au intreprins un ~ir de mari campanii in Orient, in urma carora dominatia otomana s-a extins asupra unor vaste teritorii din Asia si bazinul rasaritean al Mediteranei.

Masiva angajare a turcllor in Orient a dat un nou impuls proiectelor de actiune antlotomana in Europa. tn 1516, papa Leon X a proclamat cruciada antiotornana, proiect a carui realizare ave a sa retina atentia cercurilor conducatoare ale Europei ~i in anii urmatori. Mai grave pentru lmpenul Otoman, prin perspective Ie pe care Ie deschideau, au fost deciziile Congresului de la Viena (1515) in cadrul carula Habsburgii au reusit sa·~i asigure, prin conventiile incheiate cu Ungaria ~i Polonia, succesiunea la coroana ungara, Acest fapt, care anunta constituirea unei puternice grupari de forte in Europa Centrala sub conducerea Casei de Habsburg, chemata sa preia cu forte sporite lnitiatlva luptei impotriva Semilunei, a provocat actiunea preventiva a lmperiului Otoman. tn 1521. Soliman Magnificul cucereste Belgradul, iar in 1526 nimiceste oastea ungara la Mohacs,

Catastrofa de la Mohdcs a deschls in Ungaria lupta pentru puterea suprema lntrc Habsburgl, care revendlcau coroana ungarfl in virtutea ,ICO[durilor de la Viena, ~i voievodul Transllvaniei, loan Zapolva, sustinur de majoritatea nobilimii ungare, tradltional ostlla Habsburgilor ~i sprij inita de turci. Dubla alegere regala, cea a lui Ferdinand 'de Habsburg ~i cea a lui loan Zapolva in cursul anului 1526, a declansat conflictul armat intre cei doi pretendenti.

Succesele inregistrate de Ferdinand de Habsburg in detrimenml lui loan Zapolva, luat sub protectie in 1528 de Soliman. l-au silit pc sultan sa se angajeze lntr-o noua campanie care l-a dus sub zidurile Vienei in 1529, Progresele realizate de Habsburgi in Ungaria in anii urrnatori i-au impus lui Soliman un nou mare efort milltar in Ungaria ~i Austria in 1532. Dar cativa ani mai tarziu, telurile politicii ungare a sultanului au fost din nou gray subminate, de data aceasta de un acord intre Zapolva ~i Ferdinand de Habsburg (Oradea, 24 februarie 1538). care a consacrat dreptul de succesiune al celui din urma la coroana ungara. Acordul dintre cei doi concurenti la coroana ungara nu era de altminteri dedit 0 veriga a unei largi coalitil antiotomane constituite in Europa in contextul favorabil al complicatiilor orientale ale Portii Otomane. Consecvent cu telul politicii sale in Europa Centrala, acela de a mentine Ungaria in neutralitate, asadar in afara coalitiilor antiotornane, Soliman intreprinde 0 noua campanie dupa moartea lui Zapolva (julie 1540), cand Ferdinand a incercat sa intre efecuv in posesia mostenirii ungare. De data aceasta, pentru a opune 0 bariera

2(l]

204

De Ia gemta statelOT Tomdne~ti Ia naliunea Tomdnll

ferma expansionismului habsburgic spre rasarit, sultanul ocupa Ungaria centrala, pc, ~are ,0 transforms in vyalet (pa~alac) (1541).

, Te,nto~lIl~ situate ,Ia rasarit de usa au fost lasate de sultan in stapa, mrea fIUIUI_IUl I~an Z~po,lya. loan Sigismund. Centrul puterli noului stat. care, avea sa devina pnncrpat sub suzeranitatea otomana, se afla in Transilva~la. Vec~ea tendinta autonomista a provinciei, a carei expresie princlpala f~sese m trecut institutta voievodatului ~i cea a congregatiei provincial_e '. "' care erau. reprezentate cele trei natluni prlvilegtate, lsi gaseste desavar~l~ea acum In regimul principatului rezernat pe diem, care a consac,~at ~m~nea e~lor trei natiuni privilegiate (decembrie 1542). In 1543, 50111 pnne~patulUl au dus sultanului la Istanbul trlbutul tiirii.

, ~espn~derea '!"ransilvaniei din Regatul Ungar ~i integrarea ei in acela~1 slste~ In~emaflonal cu Tara Romaneasea ~i Moldova a consolidat mult rap,ort~nle dintre cele trei state ~i s-a aflat la originea unor proiecte si

acttuni comune, '

Evenime~tcle din 1541 au desavarstt procesul transformarii Duniirii de la ~u_da ~I pa~a l~ varsarea ei in Marea Neagra. in frontiera ~i Iini~ strategica a Impenul~1 ?toman, rn~iiluit in cea mai mare parte la sud si in a,p~s d~ ~c~asta frontJera - consolidata de un vast sistern de fonificafii _ Sl In rasant de zO,na ~e dom~nafie otomana din nordul bazinului pontic. u~de Hanatul Crirneil sub dinastia Ghiraizilor era tinut in vasalitate de cateva centr~ f~rtifi~ate controlate de turci, spatlul romanesc e cuprins a~~m puter~lc In, ana hegemoniei otomane, Sistemul de guverniimant -al tan lor romane, vrata lor economica, structura lor sociala ~i relatiile lor externe ~u fost profund afectate de acest cadru extern dominant.

I?e~l nu au reuslt sa realizeze decat intermitent obiectivele lor rasaritene In sec.olul ~~I. Habsburgii. prin initiativele lor. prin infruntarea lor pe~a~enta. acuva sau latenta, eu Imperlul Otoman, prin reactlile pe care a~flUnlle lor I~-au provocat din parte a Portil Otornans, au influentat putcr~IC desfa~u~anle politice din fa rile romane. Antagonlsmuldintre Hapsburgi ~I Otom.am pentru succcstunen ungara ~i pentru spatlu! carpato-duniirean s-a rasfrant abundcnt asupra istoriei romane~ti in secolul XVI.

Statutul fa:ilor romdne. Tarile romane au reusit sa-~i piistreze ,si in secolul X_V_I eXl~tenfa statala, in ciuda raportului nou de forte creat in Europa Riisantcana de marile victorii ale sultanului Soliman I. Prol'cct I

• - 'I P .. 0 e e sau mcercari e ortn tomane de a Ie transforma in teritoriu islamic s-au lovlt

de 0, putern~ca rezistenp\ ~i au fost in celc din urma abandonate. Autonorma statala s-a mentinut asadar, dar ea a fost sensibil dlminuara,

Tara ,Romancasca !i ,Mol~o~a au continuat sa fie guvemate de principi autohtom. dar Poarta I~I atribuie tot mai mult dreptul de a-I numi, sub-

Hrgrmnnin ohnnanA

stituindu-se astfel principiului dinastiei ~i vechlului drept de alegere al boierimii. Investifi in domnie cu insemnele puterii conferite de sultan, domnii tind sa fie asirnilati cu lnaltli dregatorl ai Portii Otomane. Unit dintre ei guverneaza sub protectia unor garzi turcesti. Teritoriul farilor romane e recunoscut intangibil, dar imperiul procedeaza in cateva rand uri la amputari teritoriale in folosul sau. tn schlmb, dreptul tarilor rornane de a-sl conserva administratia ~i instltutllle laice ~i eclezlastlce, care Ie excludeau pe cele ale islamului, a ramas intact. Domnii continuau sa exercite atributille [udiciare supreme in farile lor: legea musulmana (seriat] nu avea aplicare in Tara Romaneasca ~i Moldova, pe al carer teritoriu nu se puteau construi moschei. Tari autonome, ele nu erau supuse tributului de copii (de'J~irme) destinatl corpului de ieniceri. Indlciu de seama al statutului lor autonom erau reprezentantii pe care erau lndreptatltl sa-i lntretina la Istanbul (Capukehaya).

Sub presiunea noilor realitati, Moldova ~i Tara Romaneasca i~i pierd tot mai mult libertatea de actiune pe plan extern. Actiunile diplomarice ale domnllor romani fie se Incadreaza in sistemul dlplomatiel otomane, fie se desfasoara fara stirea Portii, in .legatura cu tncercarile lor de emancipare de sub tutela otomana. Dupa 1526. obligatia de a furniza ajutor militar Portii, ocollta in practica adeseori in trecut de domni, devine tot mai mult o realitate. In cateva randuri. in cursul secolului XVI. domnii Tarii Romanesti ~i ai Moldovei au trebuit sa se conformeze ordinelor Portii ~i sa intreprinda campanii in interesul acesteia. In acest cadru s-a instituit ~i obligatia impusa de conduce rea imperiului domnilor romani de a transmite informatii asupra desfasurarilor politice din Europa Centrala ~i Rasariteana.

Dispunand de mijloace de presiune mule mai mari decat in trecut asupra tiirilor romane, Poarta Otornana a intensificat rapid exploatarea resurselor lor economice, eu atat mai rnult cu cat angajarea sa militara permanentii pc diverse fronturi in urrna cuceririlor sultanului Soliman. necesitatea de a tntretlne 0 puternica flotd de razboi, au sillt conduceren imperiului sa recurga din ce in ce mai masiv la resursele supusilor ei. Prinse in sistemul hegemoniei otomane, tarite romane au fost atrase, tot mai mult in cursul secolului XVI. si in mecanismul sau de exploatare economlca,

Din simbol al recunoasteril puteril otomane, cum fusese in trecut, tributul (baraci) a devenit 0 realitate apasatoare, indeosebi in a doua jumatate a secolului XVI. In Tara Romaneasca, unde in cursul secolului anterior nu depasise suma de 10 000 ducati, haraclul se ridicd dupa 1540 la 50 000 ducati, pentru a atinge in ultimul sfert al secolului intre 60 000 si 100 000 ducati. Moldova, al carei tribut se fixase in secolul XV la suma maxima de 6 000 ducati, plateste in a doua jumatate a secolului XVI intre 30 000 ~i 60 000 ducati. Sporul masiv al haraciului, care a atins cotele cele mai inalte in deceniul al saptelea ~i al noualea al secolului XVI. indica si gradul

205

206

De Ia gmeta slalelor rum4neJli Ia n<1fiunea r0m4n4

de dependenra politica a Tarii Romanecti CI'

Poarta. y y a Moldovei fa~a de Inalta

Haraciul insii nu a constituit • -

litiifile exploatiirii resurselor economi aceasta vreme decat una din moda-

fost curand egalatii ~i apoi d "r" d Ice ale celor douii fiiri; valoarea lui a tan ~i dregatoru sa-I' ,elPal~1 ~ e cea a pe~che~urilor, daruri catre sul-

, ocazlona e a mceput dar l , . I'

A lhil d ' r InstttUUona tzate cu vremea

ru I area reptului Tarii Romanesti 5' 1M' ld l d . .

domnii ~i transferul deciziei la Consta .: .1 a ~ over e a-si alege exceptional prile] d _. _ ntinopol a of em Porrit Otomane un

e a ~I crea 0 noua sursa de venit d . ii.

din cele doua tari Punand d . I I'" e prim msemnatate fabuloase e ac'eas~a o.mma a icuaue, Imperiu] realizeazii sume

decenii al: secolu[ui ~~~. Obpner~a tr~~ului era cumparata, in ultimele

T d ' cu sute e mn de ducafi; uneori suma de •

~!~~:;:~~~::~:I\~ ~~::,::::n'~;:~f:i"d~~i~::'~b~t:~'~;::~:::!~:

torilor De i foar~ne~o.ase pe .care e acopereau prin noi dari impuse I~cuiXVI ~~cat ~ 0 e rldl~~t, .trt~utul "" ~ai reprezenta [a sfar~itul secolului Poar,ta o. p~rtde. mo. ~Ista dl~ veniturile realizate direct sau indirect de.

_ omana 10 tan e romane .

. O~r Imperiul Otoman nu s-a multumit sa stoarca rin aceste d' , obl~n}l'te sau extraordinare economia celor doua t- '. d' p d ' _ art a secolului XVI I le-a i tan, In a oua jumatate caruia 0 • ,e e-a .lm.pus ~I un apasator sistem comercial, in terneiul

a Moldo:~r:~ ;;~~~::a~n ;.ro~use[e c~r~alier~ ~i din bogiifia animaliera lului ~i a ar~~tei t e~ pi a ost pusa In slujba aprovizioniirii Istanbu-

, . 0 omane. entru a-st atinge tel I PO'

mstttuit un sis tern de livrari obligat " od i ur, oarta tomana a

a interzis sau Ingradlt vanzarea lor O:lla~:r . use or ?e care. av~a nevole ~i

~rod~~I.e, animaliere solicitate erauP fie tri:;::edeG;;;:I~;:o:~~:a[ele s~u

e ac lZlponare turcesti [a Duniire fie erau achi . . •. . centre e

de negustori specializati in astfel de operatii r~~~:o~at~ In Interioru] pirii piete, Poarra Otoman _.. .: '. uran concuren~a alter duse de care avea a. u~mar~a nu numar sii-~I asigure cantitiitile de proale piefei libere. nevoie ar ~I sii Ie obtina la preturt convenabile, sub cele

, In 1579 e mentionat pent . •• d

fixar (narb, nan) de fnalta P ru p.nma oara In ocumentele turcest] pretul

Moldova de negustorii din i;art~ pef~tru uneble produse achizitionate in

perru, ireste su pretul Curent S d

:~~~~aU:r~;;,:r:~i~!~'orr~fi~U' n~tulu~ avea - se. c.onsolidez~ i:~:i7 u~~

impuse de la Istanbul, a cOnstiturrr~n~s~i~n::~~I:~p. msemnate, la preturl ale e~p[oatarii economice a Moldovei ~i Tarii R Itta!tle c~le mai apiisiiloare

Inr di . , . omane~tt.

. er tetra rrnpusg Tiirii Romane~ti ~i Moldovei de a bat _

pne, sernn al suveranitiifii pe care sultanii sl-l rezervau lor i:~I'loneta pro, e, a expus

Hegemunia oloman4

cele doua fari penetratlei masive a monerei turcesti din ce in ce mal depreciata spre sfarsitul secolului XVI.

in sens negativ pentru economia celor doua state a actionat ~i esecul incerciirii lor de a face din negustorii ~arii intermediari obligatorli in schlrnburile comerciale dintre Imperiul Otoman, Transilvania ~i Polonia; libera circulatie a negustorilor levantini aflati sub protectia otornana, pe drurnurile dintre teritoriul imperiului ~i centrele comerciale din Transilvania si Po Ionia, au lipsit Tara Romaneasca ~i Moldova de avantajele imediate ale functiei de intermediari privllegiatl intre cele doua zone ale comertului central ~i sud-est european, ceea ce a constituit ~i 0 pledica in calea constituirii unei c1ase puternicede negustori autohtoni.

Pozltia Tarii Rornanesti ~i a Moldovei fa~a de Imperiul Otoman s-a deteriorat considerabil in ultimele decenii ale secolului al Xv'l-lea din toate punctele de vedere: economic, juridic ~i politic. Sporurilor necontenite ale cuantumului trlbutulul ~i mai ales ale celorlalte obligant in bani ~i in natura, livrarilor fortate de produse la preturi impuse, datoriilor imense contracture la Istanbul de pretendentii la domnie, penetratiei rnasive a camatarilor ~i negustorilor levantini pe teritoriul celor doua ~ari le-au corespuns in sfera politlca numirea arbltrara a domnilor de catre lnalta Poarta, asadar suprimarea drepturilor lor de a-si alege conducatorii ~i degradarea lor progresiva, in {apt, la conditia de reprezentanti ai sultanilor asimilati inaltilor siii demnltari.

Constituita in principat autonom sub suzeranitate turceasca, pe masura consolldarii ~i extinderii dominatiei otomane in Ungaria, Transilvania s-a bucurat de un statut superior fa~a de cel a] Taril Romanesti ~i al Moldovei. Deosebirea de statut se explica in primul rand prin pozitla principatului: presiunea habsburgica mult mai directa ~i amemntatoare in Transilvania i-a silu pe turci sa-sl modereze pretentiile rata de aceasta Tara. in acelasi sens a acuonat ~i puterea mai mare a principatului, care cuprindea nu numai Transilvania propriu-ztsa dar ~i Banatul, pani\. in 1552, ~i un sir de comitate la apus ~i nord. denumite Pareium.

Autonornia principatului s-a rnanifestat in primul rand prin dreptul Dietei de a-I alege pe principe, care era doar confirrnat ~i invest it cu insernnele putcrii de catre Poarta Otornana, Impreuna cu institutia suprema a puterii, tara lsi conserva ~i intregul ei sistcm traditional de guvernamant. Ca ~i domnii Tarii Romanesti ~i ai Moldovei, principii Transilvaniei intrctineal! reprezentanti perrnanenti la Istanbul.

~i sub raportul obligatiilor materia le, statutul principatului Transilvaniei era superior fata de eel al TarH Rornanesti ~i Moldovei. Tributul impus principatului, initial de 10000 florini, a sporit, in 1575, la surna de 15 000 florini. Mult mai reduse erau si peschesurile si prestatiile in prod use ale principatului.

207

De la geneta statelor romane,ti Ia JUqiunea ronulnil

Desl ingriidi~i de supravegherca Poqii Otomane, principii Transilvaniei au initiative de politica externa ~i in afara sistemului otoman de interese. Contactele repetate ale principilor cu Habsburgii ~i legaturlle lor cu Po Ionia au ltmitat sim~itor dependen~a princlpatului de Poarta Otomana, sub raportul politicii externe.

2()S

Putere nobiliarct ~i stat. Noua conjuncturii externa _ instaurarea dominatie] otomane ~i agravarea exploatarii economice de catre Poarta Otomana in cazul Tarii Romane~ti ~i al Moldovei, luptele intre Habsburgi ~i turci in eel al Transilvaniei - au favorizat in cele trei ~ari tendlnta de consolidare a puterii nobilimii pe plan social ~i politic. Mai precoce in Transilvania, unde realizase mari progrese inca din epoca anterioara, of ens iva senioriala ~i nobiliara inregistreaza insemnate Succese ~i la sud ~i rasarit de Carpatt, indeosebi spre sfar~itul secolului XVI. in ciuda reztstentel puterii domnesn ~i a tradifiei ei de guvernare au tori tara.

Restaurat legal in Ungaria in dteva randuri de catre dicta regatului (1530, 1536, 1547, 1596) sub presiunea puterii centrale, vechiul drept III faranilor dependenfi de a parasi domeniul (migratio iobagionum) nu a fost reintrodus ~i in Transilvania, unde legarea de glie s-a menttnur necontestata in Cursu I secolului XVI. In raporturile sociale, nobilimea transilvanii i~i impusese categoric interesele, iar principatul nu le-a mai pus in discufie.

Controlul exercitat de nobilimea transilvana asupra masei rurale aflate in dependenrs ei ~i exploatarea fortel de munca si a resurselor ~ara'nilor depcndenu s-a intensificat ca urmare a tendlntel stapiinilor de domenii de a extlnde supraferele de parnarn valorificate direct de ei. Tendinta s-a accentuat in a doua jumiitate a secolului XVI cand se generalizeaza si obllgatia impusa faranilor de pe domenii de a lucra nelimitat in folosul stapanului (pro [acuuau), Statui nu a intervenit in raporturile agrare lasandu-i pc culuvaront dependenj] la blllllll plac al stliplinilor de domcnii.

La obliga~iile in muncii ~i in redevenre in natura sau bani ciitre stapanii de parnant se adaugau cele catre stat, dintre care uncle noi, rezultate din situatia polluca modificata a Transilvaniei: contribuna in bani pentru plata tributului catre sultan, danle in bani sau corvoade pentru intre~inerea fortifica~ii1or ~i in general pentru Susfinerea efonului militar ~i diverse subsrdlt impuse de puterea centrals.

tn ritm accelerat s-a desfa~urat procesul acapararlt stapanirii comunitare a pamantului de catre elita aristocratica in curs de consolidare in societatea seculasca. Tendinfa de extindere a domeniului feudal a fost inlesnita de presiunea fiscala exercitata de principat asupra secuilor de rand, ostasi liberi care decad acurn in conditia serblel. fmpotriva acestei evolun] a izbucnit in 1561 0 puterntca revolta in secuime, reprimata sangeros;

Hcgemonia otomarUI

d tensiune latenta pana la sfar~itul sesituatie care a generat 0 stare e

colului XVI. int selor starilor sociale privilegiate era

O ul de reprezentare a 10 ere d

rgan • I 'I nditii a congregafilor in vremea vo-

D' inuare adaptata a nOI e co ~ , , a

leta, contmua I di a in raport cu noua putere pnnciar ,

ievodatulul. Fund~ment~ , , .. leta ~~ r;de reprezentare ~i participare la viata interesele celor trei "natlUm eu r p

politica. . ' 1- a adus in Transilvania Reforma.

o insemna~ in~~atie co~:t~t~~~u~:a~e din progresul Reformei, dieta

Adaptandu-se situatiilor de p) I" 1 (1564) ~i antitrinitarismul

1 I ismul (1557 ca virusmu ..

a lega izat uter~m I" 'I Ie alcatuiesc cele patru .. religii recepte

(1571). Impreuna cu cato ICIs~ul e te Legand in chip explicit no-

) dl - flcia recunoseu .

(re!igiones receptae , a ica °d c, e sistemul constitutional al prln-

d iune de cea e conresiun , . I h I

tiunea e nanun a l d ar a adaptat 0 formu avec e a

cipatului nu a creat 0 realitate nou 'dc_' fOragmentarea monolitului confe-

'I c.:» le noi nascute 10 d f

realitati e conrestona , I' , tele de natiune si e con e-

sional catolic. Arnalgamand e~p ~Clt clo~celP galizat legatura i~tre cele trei titutia prmcipatu U! a e

siune lntr-un tot, cons ~ I'" epte" 0 natiune lntreaga, cea

' 'I iat . cele patru re IglI rec " _

"natiuni" pnvi egra e ~I .. I' 'ta- de dreptul de a fi reprezentata

• - A - ca ~i in trecut IpSI ,

romana, a ramas IOsa, • _ ." ' A 'I care alcatuiau majontatea

in dleta, Modalitatea mlaturam. ro~atn II:~' a ramas ca ~i inainte, con-

I . 'd' . ta politica a pnncipa u, ,

popu auer, 10 viat , d • e care 0 impartasea marea

C '. t confesiunea orto oxa p _

fesiunea. a ~I in trecu , • f legii tolerata doar ca un rau

' lui roman a ramas 10 a ara, " d'-

majontate. a ~oporu" , .. A artinand unei religii "nerecepte , a rca

necesar, pana la nOI disporitii. A ~, u tndreptatiti sa devina factor de neacceptate de constltutle, rornanu nu era d 1 dieta ~i la viata po-

' I tului Nu au putut acce a a I

codecizie in vlata pnnc ~a " di ' adoptau una din confesiuni e

litica a principatulu~ d~cat acet I~:r~u~i~a;.~ privilegiate.

recepte ~i care s~ aSI~llau ,a~t:el j' are dietei era alegerea principe lui, drept

Una din atributiile P~IO~IP~ 5~3' I . ea trebuia ratificnta de Istanbul.

afirmat de dicta de la CluJ dl~ d ' a cg~r 'tX de considerente de politic. a

I .. ' ultanilor cterrmnata , d

n fapt msa, optiunea s " 1 ~azullui Stefan Bathori, .. ales" principe e gcncrala, era fnctorul decisiv, td a ltan a precedat actul formal al dicta in 1571. desemnarea lUI e c tre su

alegerii. . d • dlete care indeplineau astfel 0

L 'I incinatului erau a optate 10, • -d'

egl e prlnc.lpa , " hiar daca interesele principilor au mgra It

insemnata functie legislativa, c 1 I C tiva in acensta privlnta, Un rol

I id bil cornpetenta or CICC ..

ell tirnpu cons 1 era I" '1'1' de principi nsa-numitii rega-

' • nbrllor c ietci nurn , ' I

Important a reverut mel . t prin Intrunirlle lor anua e sau

,. cterul lor permanen ,

listl, TOtu~I, prin cara , • dl t le au constituit un factor pcrma-

chiar de mai multe on tntr-un a~, ,I~ e

nent de coguvernare alaturi de pnncipi.

209

De Ia gene:a slalelOT romdne~[i Ia nafiunea romdn4

210

Inaltata in rang de la voievodat la principat, puterea centrala a tnregistrat in Transilvania un sensibil spor de prestigiu ~i prerogative, expresie a atributiilor ei suverane. Un rol de prima importanta a revenit in COI1- ducerea principatului sfatului principe lui (consilium), ai carui membri erau nurniti de principi. Aparatul conducerii centrale s-a dezvoltat cu noi instante administrative ~i financiare (cancelaria major, care ave a atributil de ordin general, cancelaria minor, cu atributii [udiclare}, iar titularii aces tor functii erau nurniti de principi uneori dintre straini fani legaturi in principat. Armata ~i politica externa erau de competenta exclusiva a principilor. In persoana membrilor familiei Zapolva ~i Bathorl s-a rnanifestat puternic rendinta dinastica in sistemul politic al Prlncipatului.

Puterea princiara s-a consolidat ~i datorita resurselor financiare considerabile care i-au stat la dispozitie: cateva sute de domenii se aflau in administratia centrala, la care s-au adaugat domeniile personale ale familiei Bathori, veniturile vamilor, ale exploatarilor miniere si traditlonalele dari ale sasilor ~i secuilor.

Oprimata de 0 fiscalitate din ce in ce mai apasatoare care ii smulgea la scurte intervale insemnate sume de bani, greu lovita de efectele devalorizari] rap ide a monetei de argint curente, mica proprietate laraneasca din Tara Rornaneasca ~i Moldova cedeaza in a doua [umatate a secolului XVI sub presiunea marelui domeniu laic ~i ecleziastic. Inzestrati cu largi privilegii, lntemeindu-se pe pozitia lor dominanta in stat ~i dispunand de, insernnate resurse banestl, stapanii de domenii laici ~i ecleziastici se dovedesc capabili nu numai sa reziste noii eonjuneturi, dar ~i sa traga lnsemnate avantaje de pe urma ei, acaparand numeroase sate llbere, Fapt sernnificativ, stapani] de domenii cumpara acum nu numai sate intregi, dar si parcele din sate le libere, patrunzand in eomunitatea rurala ~i asigurandu-si astfel un punct de reazern pentru acapararea restului satului, 0 zona Insemnata din stapanlrea de parnant a raranimii libere organizata in cornunitati rurale, care supravietuisera ofensivelor anterioare ale domeniului, cedeaza aeum tendintelor acestuia. Marele domeniu i~i aslgura un loe covarsitor in viata social-economlca a eelor doua tari. Un perspicaee observator italian, Franco Sivori, secretarul italian al lui Petru Cereel, domn al Tarli Romanesti (1583-1585), constata existenta unor intinse domenii de peste cincizeci de sate; mai rnult decat atat, el arata eli. laolalta, marile domenii cuprindeau cea mai mare parte a satelor ~i ca dominau 0 lnsemnata masa de populatie rurala dependenta,

Impreuna cu parnantul, tliranil i~i lnstralneaza si libertatea intrand in randul serbilor (numltl Tumani in Tara Romaneasca ~i vecini in Moldova). Numarul serbilor sporeste conslderabil, indeosebi in Tara Romaneasca, iar forta lor de lucru, folosita dupa plae ~i fara eonsiderente de rentabilitate, incepe sa fie mult mai intens exploatata acum. Impotriva dublei exploarari

Hegemonia olomanli

fiscale ~i domeniale, tiiranii se apii.rii. prin fuga, fenomen care cu~o,a~te spre sfar~itul secolulul proportii de masa. Dominat de boierime, care l~l l1l~pu~e tot mai mult punctul de vedere, statul raspunde prin legarea doe ~h~; ~n ultimul deceniu al secolului XVI, in Tara Romaneasca, eeva mal t~CZlU 111 Moldova. dreptul de libera stramutare al taranilor ee~ea~a_ progre~lv lo~ul legarii de glie, ea pretutindeni in Europa Cent~alii. ~l Ras~r,l~ea~a: ~X~trIderea consiclerabila a marelui domeniu in detrimentul mien staparun de pamant a sporit ponderea social-politica a marii boier.imi ~i a, trecut sub controlul ei 0 mare parte a populatiei rii.rii asupra careia autontatea dornnlei nu se mai exercita deloe sau doar incomplet.

In urma restrangerl] veniturilor banesti din exploat~rea va~al~ a rnarilor drum uri ale comertului international. care functionasera din plin inainte de transformarea Maril Negre in zona dominata exclusiv de_ p~t~re,a otomana, ~i a pierderii controlului asupra unei ~ii.~ti, inse.~ate a ra~~mmll llbere, aservita de marea boierime, baza economica ~l sociala a ~uteru do~niel Tarii Romsnestl ~i a Moldovei s-a ingustat mu!t. Tot mal, mult, pr!ncipalul sprijin al domniei devine puterea otomana, .sursa prlmordiala a autoritatii domnilor; numirea acestora direct de catre lnalta ~oarta. recon~ firmarea lor in domnie la intervale scurte a facut tot' mal depen~enta puterea centrale de eonducerea imperiului care exe~citii un co~trol ,dm ce in ce mai apasator asupra vietii politice a c,clor doua ~tate roma~e~tt, "

Absents unui principiu suceesoral stabil la domnl~, ~o~tenlre a epo~" precedente, si, in ultimele decenii ale secolului XVI,.lmlxtlUnea dl~ ce III ce mai frecventa ~i brutala a eondueerii din Istanbul 111 problemele interne ale Tiirii Romanesti ~i Moldovei, a dat luptei pentru putere caracter,crud ~l sangeros. Domnli, neslguri pe puterea lor. au recurs frecvent I~ :cpunl de

, decimare a boierilor, tnabusind opozitia lor reala sau pot~npala t,ot. m~l primejdioasa pe masura extinderii puterii soci~le ~i econom,lC~ a,?Olem~llI. Una din celc mai vaste actiuni de reprrmare m sange a bolerimil apartrne lui Mircea Ciobanul (1545-1552 ~i 1558-1559). care a masacrat la incep~tul primei sale domnii circa 200 de boieri; actiune ~e ca_re a repetat-o 111 cursu I celei de a doua domnii. Masuri similare a aplicat 10 Moldova Alexandru Lapusneanu in cursul eelel de a doua ~omnii (I,56,4-,~568). care s-a

ilustrat printr-un mace I de mari proportii in randul bOlen~ll. , '"

La dul lor boierii nu ezitau sa-l ucida pe dornnii potnVnlCI ina r n • d I ' S f- ' - tereselor ~i politicii lor; aeeasta a fost in Mol ova soarta Ul ,te amp

(1517-1527). Stefan Rares (1551-1552) ~i Despot Voda .. (1561-156~).

Alternanta intre rendintele centralizatoare ale puteru domnesti ~l efortul marii boi~rimi de a-si consolida pozitla si de a-si institu,tionali~a _pr~gramul de guvemare au impiedieat atat evolutia spre autocra,pe efee~lva cat ~i 'cristalizarea unui regim de precumpanire legallzata a ansto~rap,el ,funclare. tn Moldova ca ~i in Tara Romaneascii. nu s-a putut InSUtUl un

211

De Ia genctQ statelor romdne~ti Ia naliunea romdn4

autentic regim al adunarllor de stari, cu periodicitate fixa. dupa modelul dietelor din Polonia sau din Transilvania, Instabllltatea, larg favorizata de politica otomana, a fost trasatura dominanta a vieti! politice a Moldovei si Tarii Rornanesti in vremea cand s-au stlns dinastiile intemeietorilor celor doua ~ari: Basarabii si Bogdanestii.

Intarziata de rezistenta domniei, fidela inca traditiei centralizatoare mostenita din secolul precedent. puterea politidi a fnarll boierimi se afirma mal lent in Moldova ~i Tara Romaneasca decat in Transilvania. Spre sfarsitul sccolului XVI insa. idealul statului boieresc se contureaza foarte clar in ambele ~ari ~i cunoaste chiar un inceput de tnfaptuire, desi continua sa fie contracarat de 0 putere centrala care nu se resemneaza cu despuierea de unele din prerogativele ei. Tratatul incheiat in 1595 de boierii munteni in numele lui Mihai Viteazul si impotriva vointei domnului cu principele Sigismund Bathori, act prin care au transferat asupra acestuia puterea suverana din Tara Rornaneasca, cuprinde ~i cea mai raspicata formulare a programului politic al boierirnii, devenit 0 clipa .. constitutie" a ~arii. In temeiul acestui act, boierii si-au asigurat monopolul dregatoriilor ~i stapanirea pamantului, cele doua izvoare fundamentale ale puterii lor. Un alt pas insemnat au marcat boierii prin articolul care retragea domnului dreptul de a impune pedeapsa capitala, Legalizand in acelasi timp legarea de glie a taranilor ~i dreptul dc aducere la urma a celor fugitl, boierll si-au consolidat puternic pozltia sociala. Subordonandu-si puterea domneasca ~i aservind in masa taranimea. boierimea si-a imp us prin acest act programul politic ~i social. Formula statului boiercsc care avea sa inregistreze marl progrese in secolul urmator cunoaste inca de la sfar~itul secolului XVI un inceput de realizare.

ZIZ

Confruntilri politicc In ccmtcxtul rivalitilfii otomano-habsburgice. Viata politica a tarilor romane a fast domlnata in sccolul XVI de lmbinarca dintre luptelc interne, generate de alternativa rcgim autoritar sau putere nobiliara, ~i optlunea intre suzeranitatea otornana ~i cooperarea cu Habsburgii. Din jocul foarte schimbator al for tel or care se confruntau in raport cu aceste chestiuni capitale au rezultat principalele tendlnte ~i evenimente in viata poliuca a celor trei ~ari ale carer legaturi politice s-au canso lid at considerabil dupa 1526.

Rolul escnual al Transilvaniei in lupta dintre cele doua imperii pentru succcsiunea Regatului Ungar dupa Mohacs a facut din aceasta tara teatrul unci putcrnice concurente politice. Rivalitatea dintre loan Zapolva, sprijinit de turci, ~l Ferdinand de Habsburg a devenit acum realitatea politica principala, in raport cu care s-a flxat atitudlnea fortelor in joc.

Hegemtmia otoman4

Impotriva aderentilor lui Ferdinand, care ca~tigasera suprematia in Transilvania dupa 1526. intervine in lupta domnul Moldovei, Petru Rares (1527-1538), figurii de prim plan a scenei politice in aceasta vreme.

Fiu al lui Stefan eel Mare. Petru Rates a continuat traditia de consolidare a puterii domnlei, opunandu-se tendintei marii boierimi de a-sl extinde domeniile. in detrimentul micii stapaniri de pamant, ~i de a aservi tiiriinimea ltbera, Ca ~i predecesorul sau, Rares s-a sprijinit pe boierimea mica ~i mijlocie care i-au furnizat ~i cea mai mare parte a cadre lor sale mllitare. Efeetivele mari pe care a reusit sa le tntretina i-au permis dornnului sa desfasoare 0 remarcabila activitate militara. Conceptia ~i practica de guvernamant au tori tar ale lui Petru Rares erau cunoscute si dincolo de hotarcle ~ariii scriitorul rus Ivan Peresvetov l-a propus pe domnul Moldovei ca model de principe autoritar marelui cneaz al Moscovei, Ivan cel

Groaznic.

In 1529, dupa 0 prealabila tntelegere cu Zapolva. Petru Rares si-a tri-

mis in Transilvania ostile care. in urma unui sir de operatii incununate de succes, tnfrang rezistenta partizanilor lui Ferdinand. Actiunea militara a lui Petru Rares ~i campania desfa~urata in acelasi an de sultanul Soliman in Ungaria si Austria au asigurat succesul lui Zapolva. La randul sau, Petru Rares si-a consolidat influenta politica in Transilvania extiruand in acelasi timp prin noi achizitii domeniul pe care, din vrernea lui Stefan cel Mare. il stapaneau in aceasta provincie domnii Moldovei.

Incercarca sultanului de a1~i intari controlul asupra spatiulul carpato-dunarean prin intermediul lui Aloisio Grittl, fiu de doge venetian intrat in slujba Portii Otomane in cautarea unei mari carlere, l-a determinat pe domnul Moldovei sa-~i modiflce orientarea politica. Impotriva aventurierului venetian venit in Transilvania pentru a consolida dominatia otomana asupra tarilor romane, Petru Rares se tntelege cu nobilimca transilvana si cu domnul Tarii Rornanesti, Vlad (1530-1532). ~i dezlantule reactia care avea sa se incheic cu uciderca lui Gritti (1534).

Apropierea de Habsburgi pregiitita de acest act s-a desavarstt prin inchcierca aliantel lntre Petru Rares ~i Ferdinand (1535). lntr-o vreme cand sultanul se afla angajat Intr-o campanie in Persia ~i cand perspectivele de actiune antiotomana pareau favorabile. Pacea tnchelata la Oradea intre Ferdinand ~i Zapolva (1538) parea sa spore ascii sansele coalitiei antiotomane, la care au aderat ~i alte puteri. Riposta sultanului Soliman fata de noua primejdie grava pe care 0 constituia alcatuirea acestei coalitu nu a intarzrat, iar primul ei obiectiv a fost Moldova. III vara anului 1538. Soliman intra in carnpanie in fruntea unei mari armate careia is-au asociat ~i tatarit din Crimeea. Slablt de conflictul sau eu Polonia, redcschis in anii precedent] in legatura cu Pocutia pe care a lncercat sa a recucereas~a. ~i tradat de 0 mare parte a boierimii, care incheiase un acord prealabil cu

Zll

De Ia genela stattlor r0m4ne1ti Ia nafiunea r0m4nd

214

sultanul, Petru Rares e sllit sa paraseasc3. tara fani a fi angajat 0 mare lupta cu ostile lnvadatoare ~i se refuglaza in Transilvania. Sultanul ocupa Suceava unde lnstaleaza, sub protectia unei garz! turcestl, un nou domn, in pcrsoana lui Stefan Lacusta (1538-1540), ~i anexeaza 0 parte din sudul Moldovei cu cetatea Tighina. Moldova era acum ~i mai putemic dedit in trecut cuprinsa in aria hegemoniei otomane.

Anexarea Ungarlei centrale la Imperiul Otoman ~i constituirea principatului Transilvaniei nu au pus capat rivalitattt otornano-habsburglce. Dupa moartea lui loan Zapolva, lupta pentru putere se intensiflca in Transilvania al caret guvernator, episcopul Gheorghe Martinuzzi, impus de sultan, deschide curand negocierile cu Ferdinand. Nici campania otomana din 1542, la care a partieipat ~i Petru Rares, reconclliat cu sultanul ~i readus de acesta in domnia Moldovei (1542-1547), nu a reusit sa incline decisiv balanta in favoarea fiului minor allui Zapolya, loan Slgismund, ~i a mamei sale, regenta Isabella.

Dupa aproape un deceniu de oscilatu lntre directia prootomana lncarnata de flul.Iui loan Zapolya ~i de rcgcnta ~i cca prohabsburgica, personiflcata de Martinuzzi, acordul incheiat de acesta din urma cu Ferdinand deschide lar,g imperialilor poarta Transilvaniei, unde trupele lor se instaleazli sub comandu generalului Castaldo. Din Trnnsilvanla, lnfluenta hubsburgica lncearca sa se extlnda ~i asupra Moldovei ~i Tlirii Rornanesti: in cea dintai ~ara, Castaldo intra in legatura cu boicrii pentru a-l Inlatura pe Stefan Rares (1551-1552), in vreme ce in cea de a doua el sprijina un pretendent, Radu Hie, impotriva voievodului Mircea Ciobanul (1545-1554), fidel turcllor ~i care se remarcase printr-o crancena represiune a marii boierimi.

Rcstaurarea otomana s-a produs in 1556 cu concursul domnului Moldovei, Alexandru Lapusneanu (1552-1561), ~i al Tarli Romanesti, Patrascu cel Bun (1554-1557). Carnpanille lor simultane in Transilvania l-au read us la putere pe loan Sigismund.

o noua lncercare habsburgica de a recastiga terenul pierdut l-a adus pe tronul Moldovei pe Iacob Heraclide Despotul (1561-1563). Nascut in arhipelagul grec ~i format in medii le intelectuale ale Occidentului, Despot si-a faurit 0 genealogie care legitima vastele sale asplratil, a lntrat in contact cu cercurile imperiale habsburgice ~I in acelasi timp cu fruntasii din Wittenberg ai Reformer. Instaurat in scaunul Moldovei cu concurs habsburgic ~i polon si nu mai putin cu coniventa boierimii moldovene, Despot, care i~i inaugurase domnia printr-o chern are la lupta antiotomana, si-a atras curand ostilitatea ~rii, atat prin prorelitismul sau reformat, cat sl ca urmare a confllctului sau cu boierimea. La doi ani dupa lnscaunare, 0 rascoala generala a pus capat domniei ~i vletli lui. Folosind prilejul favorabil,

HegemollUz otomand

turcii il readuc in domnie pe Alexandru Lapu~neanu (1564-1568) care

reia cu vigoare sporita, politiea de reprimare a boierimii. •

'Influenta otomana a fost din nou penclitata in 156.5 de ac~rd~~ ~n virtutea caruia loan Sigismund a cedat imperialilor un srr de teritoru m Partium ~i a recunoscut suzeranitatea tmparatului M~ximilian. Pentr~ ~ restaura situatia, Soliman intreprinde 0 noua camparue care l-a ~us pan~

b zidurile Sighetului, unde avea sa-~i incheie existenta. Pacea mchelata

su 1 -r '1 .•

• 1568 de succesorul sau cu tmparatul Maximilian asa transi varna in

~~era de influenta a Portil Otomane. Efortul otoman de a stavili ~x!,ansiunea habsburgica in propriul interes inregistra astfel un succes hotara.ti el avea sa fie consolidat de alegerea la conducerea principatului, sub presume otornana, a lui Stefan Bathori (1571-1583). Sub noul prin.cip~, :are avea sa devina in anii urrnatori ~i rege al Poloniei. puterea prlncla~~ se ~~n~ solldeaza simtitor in detrimentlll prerogative lor politice ale rnaru noblhml

si ale dietei. •

. Cel mai insemnat efort intern de tnlaturare a dominatiei otornane in a

doua jurnatate a secolului XVI a venit din Mold~va din tntuanva lui Io~n Voda, poreclit de cronica boiereasca eel Cumplit (l?n-l~7~). Adus in scaun de Poarta Otomana, care i~i considera penchtata situatla m Moldova din prlclnn stri'lIlscior legaturi pe care Bogdan Lap\l~neanll (1568-1572) le intre~inea eu Polonia, noul domn s-a desprins curand dupa Instaurarea sa la

putere de domlnatia otomana. . .,.

Contestat de 0 tnsemnata parte a marii boierimi, tndeosebi de hoieril

legati de Polonia, noul domn a reprimat necrutator com~lo_turile bo.i.ere~t1 ~i a consolidat prin masive confiscari de rnosii baza ~at~rI~la a put~ru s~le. Inlaturand astfel primejdia [medlata a unei rasturnan dinauntru. c~~tlgand increderea straturilor inferioare ale societatii moldovene, loan Voda ~ c~n~ siderat cii poate sa respinga cererea otornana de sporire a tributulul ~: ~~ rupa astfel legaturile cu Poarta. Consacrata de 0 m~re adunare a taru, hotararea lui loan Voda a deschis conflictul cu Impenul C?toma~ (l~73). Dar increderea domnului Moldovei de a gasi aliati in puterile vecine, mdeosebi in Polonia, unde domnea Henrie de Valois, a esuat: nu au raspuns In

apelul sau decat cazacii din stepele nord-pontiee. . •

Succesul a inceput prin a favoriza aqillnea dornnului revoltat irnpo-

triva Portii Otomane. Prima incercare a turcilor de a-I inlatura cu concursul trupelor domnului Tarii Romanesti ~i. de a lmpune i.n. locul sau u~ nou domn a fost respinsa de oastea Moldovei ~i de cazaci (Jlh~lea, 24 ap'n- lie 1574); in urma acestei victorii, trupele moldove~e~ti ~~~inteaza p~na la Bucuresti unde instaleaza un nou domn ~i araca apoi pozitiile turcestt de la Dunare. Dar, cand 0 numeroasa oaste turceasca a trecut Dunarea, secondata de tatari, disproportie de forte si-a spus cuvantul. La lezer~1 CahululUl, unde a fost parasit de 0 importanta grupare bolereasca, ~i apoi la Roscanr.

215

De la leneta statelor romdnelti Ia naliunea romdn4

rrupcle sale au cedat sub presiunea numarulul ~i a superiorltatii armamentului invadatorilor (iunie (574). tncercarea sa ternerara de a elibera Moldova de sub dorninatia otornana s-a incheiat cu supliciul sau. loan Voda a fost executat in chipul eel mai crud din ordinul comandantulut turc in

malnile caruia se predase. .

Pacea turco-imperlala din 1568 care avea sa ramana in vigoare timp de peste doua decenii, instaurarea lui Stefan Bathori la conducerea Transilvaniei, sub protectia otomana, lnfrangerea rascoalei Moldovei sub loan Voda au consolidat mult hegemonia otomana in spatiul romanesc. Dominatia otornana, agravata de criza economidi a imperiului, se aseaza mai apasator decat in trecut asupra Tarii Romanest] ~i a Moldovei, care cunosc acum perioada celei mai grele exploatarl a resurselor lor.

Curente spiritualc ~i culturale. Secolul XVI a cunoscut in lumea rom aneasca cea mai mare inflorire a culturii ortodoxe traditiona]e, de expresie slavona, ~i inceputul declinului ei. Limba slava continua sa lndeplineasca functia "sacra" asumata in secolele anterioare. Mijloc de comunicare a adevarurilor bisericii, ea a servit in acelasi timp cancelariei domnesti si, in general, scrierilor inspirate de sfera oflciala a domniei.

In manastlrl, in cele din Moldova mai ales, larg sprljintta de domnie, continua cu zel activitatea de transcriere a principalelor texte bisericesti, a unor scricri laiee bizantine in traducere slava ~i a unor opere juridiee.

tnmul~irea manuscriselor cupriruand culegeri cu norme juridiee preluate din dreptul bizantin, pravile, exprima de asemenea efortul domniei de a-si impune autoritatea in sfera iustltiei prin extinderea dreptului scris in detrimentul traditiei ~i a [ustltiel orale intemeiate pe traditie, La loc de frunte in aceasta privinta s-a aflat Syntagma lui Matei Vlastares, care a circular in farile romane inca din secolul XV dar care a cunoscut 0 marc r:isp:llldirc in sccolul urrnator, La comanda dirccta a unora dintre domnii Moldovel, un sir de cleriei inviitafi au redactat in limba slavona cronici care infap~eaza istoria ~iirii de la moartea lui Stefan eel Marc pana in ultimul sfert al secolului XVI. Acestc scrieri, care fac tranzitia intre analele secolului XV ~i cronicile secolului XVll reflecta ideologia politicii autoritare a domniei ~i sprijinul de care aceasta s-a bucurat din partea blsericii, cu exceptia situatiilor cand domnii au tradat conditille pactului originar, cand soan indepartat de invataturile traditionale ale biserieii pravoslavniee sau dind i-au spoliat bunurllc. Sub raport formal, cronicilc moldovenesri se afla in marc rnasura sub influenta retorismului modelului din care s-au inspirat, croniea bizantina a lui Manasses in versiune slava,

Tensiunile generate de infruntarea dintre domnie ~i boierimc in timpul lui Petru Rares si-au gasit expresia istoriograflca in [etopisetul (croruca)

Hegrmonia otoman4

episcopului Macarie al Romanului. Scrierea sa, redactata la ordinul lui Rare~. infa~i~eaza evenimentcle petrccute in intervalul 1504-1552 ~i reflecta pozitia domnici,justificii rcprimarea marii boierimi si sprijinul acordat de domn paturllor inferioare ale societatii, celor "saraci". Letopisetul se inscrie pe directia colaboriirii dintre domnia autoritara ~i ortodoxie. Domn evlavios, sprijinitor al bisericli, Petru Rares este elogiat de croniear in toate actlunile sale. chiar ~i cele mal aspre. Dtmpetriva, fiul sau Illas e condamnat sever de autor pentru faptul de a fi conflscat bunuri bisericesti, de a fi manifestat asadar 0 atitudine antlclericala, si, fireste, pentru adoptarea in cele din urma a religiei islarnice. Dimpotriva, fratele sau Stefan, care s-a reintegrat in traditia colaborarii dintre domnie ~i biserica ~i i-a prigonit pe "ereticii" din Moldova are parte de elogiile cronicarului Macarie.

Continuitatea lstoriograflca a fost asigurata in generatia urmatoare de calugarul Efrlmle, a carui cronica, lntocmita din ordinul lui Alcxandru Lapusneanu, expune evenimentele dintre 1551 ~i 1554. fireste tot in optica domniei. Croniea [ustlflca executarea bQierilorrebeli ~i exalts devotamentul domnulul fata de biserica.

Redactata la indemnullui Petru Schiopul, croniea lui Azarie, calugar ~i el, infati~eaza istorla Moldovci intre anii 1552 si 1574. Eroii pozttivi ai cronicii lui Azarie sunt Alexandru Lapusneanu ~i Petru Schiopul, ocrotitori ai bisericii ~i ai credintei traditionale, Oprobriul sau se revarsa asupra lui Iacob Heraclide Despot ~i a lui .Ioan Voda eel Cumplit, eel dintaisprljinitor al Reformei pe care s-a straduit sa 0 irnpuna tarii. eel de al doilea prigonitor al clerului ortodox si spoliator al bunurilor bisericii.

Rcmarcabila continuitate a scrisului istorie in Moldova. din vremea lui Stefan cel Mare pana in ultimele decenii ale secolului XVI. a lnsotit si exprimat cursul ascendent al domniei autocrate $i stransa sa cooperare cu biserica ortodoxa al caret rnijloc de exprimare scrlsa era limba slavona.

ln Tara Romaneasca, scrierile istorlce slavone din secolele XV ~i XVI nu s-au pastrat dedt in traducerc ~i prelucrurc romaneasca ill compilatlilc

de cronlci ale secolululXVII. .

Scrlcrilc in limba slavona crau accesibile doar infimei rnlnoritati a stlutorilor de carte. laici si mai ales oamenilor bisericii. Marca mas a a populatici, necunoscatoare a slavonci, ~i in general a scrisului, nu avea acces decat la opere literare in limba romana, care circulau oral in cea mai marc parte. Basmele, provenite din straturile stravechi ale folclorului, circulau pe ansarnblulspatiului romanesc, transmise din om in om si continuu lmbogatite. Fapteistorice reale, intrate adanc in mentalul colectlv, erau fixate in relatari orale. deseori versificate, modalitate mal lesnicioasa de a le memora. Vrcmea ~i faptele lui Stefan eel Marc au transmis pesteritati! numeroase amintiri conservate mult tlmp de memoria colectiva inaint~ de a fi asternute pe hartie. Balade ~i cantece de vitejie crau recitate la

217

De Ia gmefJl !Ialelor r0m4nefli Ia nQfiunea r0m4nll

218

curtile domnesti ~i la conacele boieresti, cu sau fara acompaniamentul muzical al lautarllor,

De 0 larga circulatle s-au bucurat ~i textele religioase apocrlfe, multe din ele cu puternlca coloratura bogomillca. Juxtapunerea celor doua principii conducatoare ale lumii, in permanents oporitie, binele ~i raul, ~i a personificarli lor, Dumnezeu ~i Satana, of ere a imaginatiei publicului larg, ignorant al dogmelor consacrate de biserica, un mijloc mai accesibil de tntelegere ~i interpretare a realltapllor vietii. De 0 larga circulatie in Jumca romaneasca ~i de altminteri in lumea europeana au avut parte povestirca faptelor lui Alexandru eel Mare, Alexandria; din Orient a patruns de timpuriu 0 verslune legendara a vietii lui Buda, conservata in scrierea Varlaam ~i loasaf.

literatura de circulatie orala, ,,0 creatie fara sfar~it" (N. Iorga), a contribuit la mladierea limbii romane, la pregatirea ei pentru functia de limba a literaturii scrise, evolutie care incepe sii.-~i crolasca drum in secolul XVI.

Stransa cooperare intre domnia centralizatoare ~i puterea din care W deriva legitimitatea, biserica ortodoxa, a cunoscut 0 realizare superioara in constructiile bisericestt si in pictura murals lnfaptuite in vremea lui Petru Rares, continuator fidel, ~i in aceasta privinta, al traditiei parintesti, In timpul domniei lui. arhitcctura blsericeasca a Moldovei s-a imbogaj it din

~. inltlativa domnului sau a membrilor anturajului sau, care i-au urmat irnpulsul, cu cateva din rnonumentele ei cele mai de searna: manastirile Probota, Humor, Moldovita ~i Rasca,

Realizarea cea mai originala ~i impreslonanta a artei moldovenesti in secolul XVI e pictura bisericeasca exterioara, inovatie a epocii lui Petru Rares sau dezvoltare a unor inceputuri care se sltueaza in deceniile anterioare. Innoire rernarcabila in arta medievala, plctura exterioara moldoveana a secolului XVI, sigura pe mijloacele ei artistice ~i tehnice, lndrazneste sa infrunte vicisitudinile climatulul, pentru a aduce la lumina 'zilei valorile spirituale pe care le exprima. Larga desfasurare a acestei plcturi, in centrul careia se afla tema JudeccIfii de Apoi. poarta ~i amprenta tensiunilor politice ~i confesionale care au dominat societatea moldoveneasca la mi]locul secolului XVI. Jocul cromatic original ~i aparitia elementului folcloric dau 0 puternica amprenta locala acestei ramificatil insemnate a picturii de traditie bizantina.

Avantul creator al vremii lui Petru Rares s-a prelungit ~i sub succesorii sai imediatl, indeosebi Alexandru Lapusneanu, ctitor al manastlril Slatlna, pentru a produce 0 ultima floare la trecerea dlntre secolul XVI ~i XVII ~i de la regimul autocratlel domnesti la cel al puterii marii bolerimi, cu rnanastirea Sucevita, ctitorie a familiei Movlla, mari boieri lntemeietori de

dinastie in aceasta perioada. .

Hegemonia Olomanil

In 1521, un orasean din Campulung-Muscel (Dalgopol), pe nume Neacsu, a trimis judelui Brasovulul, Johann Benckner, un mesaj scris in limba romana cu vestl lmportante privitoare la pregatirile militare ale sultanului Soliman II. Incadrat la inceput ~i la sfar~it de formule de salut in slavona, textul scrisorii lui Neacsu exprima, lntr-o formulare surprlnzator de moderna, realltat! politice care ii interesau pe contemporanii sai din Tara Romaneasca ~i din Transilvania. Scrisoarea lui Neacsu dezvaluie aptitudinea scrisului laic din acea vreme de a Inlatura tnvelisul slavon in care se afla constrans de ciiteva secole, puternic aparat de traditla oficialitatilor lake ~i ecleziastice. Expansiunea in Europa central-rasariteana a curentelor Reformei declansate de Martin Luther in Germania, extindere care nu a ocolit spatiul romanesc, a precipitat daca nu chiar a declansat un efort sustinut de introducere a limbii romane in biserica, de lnlaturare a monopolului slavonei in scrisul ,i in cultul bisericesc.

Penetratia timpurie a ideilor reformatoare ale lui Martin Luther in Transilvanla a beneficiat de conditll favorabile: pe de 0 parte. existenta unor paturi sociale apte sa recepteze mesajul Reformer atat in randurlle populatiel sasesti, in centre le urbane tndeosebi, cat ~i in cele ale nobilimii unguresti, iar pe de alta parte, un cadru politic propice: prabusirea Regatului Ungar la Mohacs si, in anli urmatori, derma autoritatilor laice ~i ecleziastiee care se opusesera lnitial viguros noii credinte aduse din Germania de negustori ~i studenti, In urma progresivei slabin a represiunii, in decurs de numai cateva decenll, Reforma a cii,tigat cea mai mare parte a populatlel catolice a voievodatului.

Cei dintai ca~tigati de noua invatatura au fost sasii, atat oficialitatile oraselor cat ~i masa populatiel. Adoptarea principiilor Reformei lui Luther a fost desavar~ita de brasoveanul Johannes Honterus, tnvatat format in mediile umaniste ale universltatilor din Viena, Cracovia ,i Basel; revenit in Transilvania dupa anii de studlu, Honterus a reformat biseriea saseasca a Brasovului ,i a Tarii Barsei. Croniea brasoveanului Ostermayer noteaza laconic ca in anii 1541-1542 a lnceput sa se oflcleze slujba evanghelica in biserica brasoveana, "iar papistasii au fost isgonlu". Principiile Reformer, astfel cum s-a imp us in lumea saseasca, au fost fixate in scrierea lui Honterus Reformatio ecc!esiae Coronensis ac totiw Barcensis provinciae (1543). Exemplul Brasovului a fast urmat curand de restul comunltatii sasilor din Transilvania. In 1545. reprezentantll "Universitatii" sasilor din Transilvania reunin la Slblu decid adoptarea de catre ansamblul comunitatii lor a inviitaturii lui Luther. In anii urmatorl s-a definluvat organizarea ecleziastica a bisericii sasesti prin alegerea unui episcop (1553).

Luteranlsmul a prins radacini ~i in mediile unguresti din Transilvania.

Prin intermediul sasilor din Cluj, a inceput convertirea ungurilor din oras la noua credinta, Kaspar Helt, care si-a maghiarizat numele in Heltai, a

219

De La gencv:z statelor, rmndne~li La naliunea rmn4n4

220

lnceput sa oficieze slujba bisericeasca in Iimba ungara, tn 1554 s-a instituit'

episcopia bisericii luterane ungare.' , "

Si in Banat ~i in teritoriile extracarpatice din Partium s-au organizat

biserici evanghelice. ,

Curand insa succesele luteranismului in mediile ungurestl au fost subminate de progresul inva~aturilor reformate de provenlenta helvetica. Dintre aces tea, nobilimea ungara s-a fixat incele din urma asupra calvinisrnulul, mult mai riguros in exigenta de acontrola viata comunitatii decat luteranismul pe care a inceput sa-] combata, In 1564. sinodul c1ericilor unguri rcunit la Aiud i~i alegc un episcopin pcrsoana lui Ferenc David rnom:nt h.o~ar3.tor al adoptarii calvinismuluide catre populatia ungara ~ Transilvaniei, faptul a fost consacrat de dieta reunita la Turda in acelasi an.

Pe urmele calvinismului s-a infiltrat in Transilvania doctrina radi~ala a a~titrinitaris~u.lui. adoptat de 0 parte a populatiei ungare ~i chiar de principele loan Sigismund, sub influenta medicului sau italian Giorgio Biandrata, adoptlune care a conferit legitimitate noii crcdinte. tn 1568, principele edicteaza libertatea de raspandire ~i interpretare a .. Evangheliei", adica a cure~telor ref~rmate. Adoptate de "natiunile" constitutionale ale principatului, ccle trei ram uri desprinse din Reformii au obtinut statut legal.

In ultimul sfert al sccolulul XVI. sub principii din familia Bathon, catolicisrnul reea~tiga teren in Transilvania. In 1579. sub presiunea lui Stefan Bathori, dieta lngaduie instalarea iezuitilor in tara, La eele trel religii ~eform~te _ se adauga catollclsrnul, deflnittvand constltutia principatuiui mternerata pe recunoasterca a trei natiuniprlvllegiate si a patru .,religii recepte", Toleranta religloasa remarcablla in Transilvania secolului XVI nu a cuprins i~sa ~i confesiunea ortodoxaImpartaslta de natiunea rnajoritara, care a contmuat sa fie tolerata de fapt dar lipsita de drepturi politice.

In Transilvania. ca pretutindeni in Europa unde a patruns ~i s-a impus, Reforrna a consolidat constiinta de sine a popoarelor. eontribuind in rna~lIfa lnsernnata la desprlnderea lor din tnveltsul unlversallsrnului medieval eel al bisericii catolice indeosebi.Promovimd ,.na~ionalizarea" cultului prin lolosirca lirnbilor natlonalc in biserica, in detrimentullimbii latine, Referrna, a c.onsoli?at legatura intre diversele piituriale acelelasi etnii ~i a sl~bit solidaritatea intemationala a paturilor suprapuse, ecleziastice si laice. Folosirca pescara larga a tiparului ca mljlocde difuzare a noilo~ doctrine in limbile populare a asigurat un public mult mai larg decat in trecut textelor bisericesti, urmate apoi tot mai frecvent de cele cu continut laic. tn acelasi sens a actionat inmultlrea scolilor ~i largirea contlnutului inva~amantul~i sub dubla influenta a Umanlsmului ~i a Reformei.

Reforrna a datun puternic impuls si umanismului transilvan care. in secolul precedent. se manifestase timid laumbra curtilor episcopale de ia Oradea si Alba Iulia. Reprezentativa in eel mal inalt grad pentru lntalnirea

Hcgcmonia olomond

dintre Umanism ~i Reforms in Transilvania a fost activitatea lui Johannes Honterus. Autor de scrieri geografice, organizator de scoala ~i pedagog in spiritul nou al Umanismului, editor de lucriiri didactice - gramatici ~i crestomatii - ca sl de texte patristice ~i. in sfar~it. parinte :\1 Reformer sase~ti. Honterus a intruchipat in gradul eel mai inalt spiritul innoitor care a cuprins Transilvania in primele deeenii ale secolului XVI.

tn a doua jumatate a secolului, eurentul umanist se amplifica ~i se dlversifica, atat in mediul sasesc cat ~i in eel maghiar,

Stimulata de puternicele eonflicte po lit ice interne ~i externe, istoriografia se dezvolta remarcabil si ocupa un loc de frunte in literatura transilvana. Ea e ilustrata de scrierile lui Johann Lebel. Johann Sommer. Christian Schaeseus, din mediul german. ~i Kaspar Heltai, Stefan Szekely ~i Stefan Szamoskorv din eel maghiar,

Gramatica, stlintele naturii, medicina, geografia, stiinta dreptului i~i fae ~i ele acum aparitia in scrisul transilvan. Polemica sociala ~i confesionala si-a gasit cea mai de seamii manifestare in scrierile in limba latina $i maghiara ale antitrinitarului Francisc David. Inmuhirea scolilor ~i a tiparului a largtt simtitor accesul la cultura ~i creatie in lumea saseasca $i maghiara ~i a contribuit la raspandirea scrisului in limbile vulgare.

Reforma a declansat un puternic avant al tiparului in limbile germana ~i ungara, atat in sfera literaturli biserlccsti cat $i a celei laiee. Numarul tipografiilor sporeste ~i 0 data cu el ~i eel al cartilor lesite din teascurile lor.

Reforma a actionat puternic ~i asupra lumii romanesti. Primele contacte cunoscute intre noul curent spiritual si rornani s-a 'petrecut in Moldova. In 1532 e sernnalata mitiativa lui Martin Luther lnsusi de a realiza, in legatura cu un carturar din Moldova. 0 editle trilingva - romana, polona ~i german a - a eelor patru evanghelii ~i a epistolelor apostolului Pavel. Progresele noii doctrine in randurile populatiei germane din orasele Moldovei, nurneroasa inca la acea data. ~i poate sl in randurile ungurilor. au Iost ncindoiclnic rapide de vreme ce in jurul anului 1540 aproape toti locuitorii de confesiune catolica adoptasera noua crcdinta. Dar locmai acest succcs al doctrinei lui Luther ~i prozelitismul pc care l-a manifestat in randurilc romanilor a lnccput sa fie perceput ca () primcjdie de catrc biserlca ~i dornnie, a carer reactie a cunoscut 0 exceptionala virulenta dupa 1550 daca nu chiar dinainte. tn timpul domniilor lui Stefan Rares si Alexandru Lapusneanu sunt semnalate violente prigoane impotriva aderentilor noii religii, silit] deseori sa se reboteze potrivit ritualului ortodox.

Intalnirea in Moldova a expansionismeior politice si a influentelor culturale pe care le promovau a declansat, la rnijlocul secolului XVI, 0 putcrnica rcactie ortodoxa autohtonista. Stefan Rares, al ciirui frate Ilias trecuse la religia lui Mahomet. a edictat severe masuri de prigoana atat lmpotriva influentelor venite dinlumea lslamului cat ~i impotriva .. ereticilor"

221

De La geneta slalelor romdnelci La naliwnea r0mdn4

222

luterani ~i armeni. Reactie autohtonista lntrerupta pentru scurt timp de moartea violenta a domnului, dar reluata cu aceeasi vigoare de Alexandru Lapusneanu, care i-a convertit sllit la ortodoxie pe sasi, unguri ~i armeni, distrugand bisericlle eelor refractan,

Reforma s-a impus la condueerea Moldovei 0 data cu lnscaunarea in domnie a lUI lacob Heraclide, cunoscut ca Despot Voda, grec din Arhtpeleag convertit la noua credinta. Cu ajutorul Habsburgilor ~i al noblllmii polone reforrnate, el reuseste sa-l alunge din domnie pe Alexandru Lapusneanu, Printre prime Ie sale masuri a fost restaurarea libertatli cultului eelor persecutatt in domnia predecesorului sau, Apol, Despot a tncercat sa impuna in tara noua credinta, a adus c1er reformat din Po Ionia, a confiscat ohiecrele de cult pretioase din biserlci ~i manastirl, a intemelat 0 scoala superioara la Cotnari, care urma sa devina un focar de raspandire a ideilor Reformei.

Incercarea lui Despot de a impune Reforma in Moldova a fost unul din factorii principali ai reactiei generale a socletatti moldovenestl Impotriva politicii lui, reactie care a pus capat domniei ~i vietii sale. 0 aspra poJjtica anriclericala, direct sau indirect inspirata de Reforms. a caracterizat ~i domniile lui loan Voda eel Cumplit ~i lancul Sasul.

$i mai puternic decat in Moldova a actionat Reforma printre romanii din Transilvania, aflati in contact nemijlocit cu sa~ii ~i unguril cU~tlgatl de diversele curente ale noii credlnte ~I care, pc deasupra, ave au ~I conducerea viettl politice. Pc langa prozclitismul inerent orlcarel not credinte, luteranii ~i calvinii, cele doua rarnuri principale ale Reformei la care au aderat sasii ~i ungurii, s-au straduit sa-~i consolideze pozltla polltlca atragand masa populatiei romanesti la credinta imbratisata de ei lnsis). .

Tlmpurte a fost patrunderea Reformei in mediile romanestl din Banat si Hunedoara pe terenul pregatit de adeziunea la catollcism in secolul XV a unei partl a micii nobilimi locale. Un efort sustinut de captare a rornanilor la Reforma a venit din partea sasilor din Sibiu ~i Brasov, In 1544, din lnitiativa autorltatllor municipale sibiene a fost tiparlt un Catebism in limba rOmilOa a carui aparitle a starn it reactil diverse in rdndurile c1erului roman.

tncercarea sasilor din Sibiu de a-i c~tiga pe romant la confesiunea lor prin talmacirea in limba romana a catorva texte capitale pentru tnsusirea elementelor de baza ale credintei nu pare a fi dat roade. 0 lncercare mai energica a intreprins in deceniul urmator sfatul orii~enesc al Brasovulul care a recurs la mijloace de coercitie pentru a impune romanilor din Tara Barsei principiile Reformel: esecul, consemnat oficial, a fost tot atat de categoric ca eel inregistrat de sibienl.

Mult mai eficace s-a dovedit prozelltlsmul calvin care, 0 data cu convertirea principelui loan Sigismund, a avut la indemana mljloacele de

Hegemonia ocomanl1

presiune ale statulul pentru a-sl duce la indeplinire politi~a de atrage~e a

• ilor la calvinism. Mijlocul cel mai sigur pentru realtzarea telulUl pe

romw 1 ' '

care ~i l-au propus, ll s-a pafUt autoritatilor principat~ UI numirea unor

ierarhi romani convettiti la calvinism. Episcopul (supermtendentul) 9?eorghe din Sangeorz a fost investit de dieta Transilvaniei in ,1?66 cu mlslu~~a de a suprima traditla bisericii rasaritene, de a irnpune ofl~ler~a c,ultuhn 1.0 limba romana, de a introduce principiile noii credlrite 10 biserica roma-

neasca ~i de a-i tnlatura pe clericii refractari fata de ~oul curs: '

Presiunea calvinismului asupra bisericii rornane din Transilvania a sporit mult in anii urmatori din Intttatlva principelui ~i a dietei .. Sub un nou superintendent, Pavel din Torda~i, ma~urile, adoptate tmpotrrva preoplo~ refractari la noua credinta s-au inasprlt. Slnoadele convocat~ de super intendent au incercat sa lmpuna, cu aspre mijloace de constra~ger~. demente le de credinta ale calvinismului ~i principiile cultulUl. ~Ol1 blser.1C1. Cartlle tiparite in limba romana in acest sc~p. impuse clericilor rornaru,

urmau ~a asigure succesul proze!itismului calvin. .. " ' .

Traditia ortodoxa a reactionat puternic impotrlva politicii d.e ~alvm'zare fortata intreprinsa de principe ~i de dieta fara a oferi roman I lor din Transilvania posibilitatea de a se ridlca din conduta de popor ~o~r t~lerat. lipsit de drepruri politlce: hotararile dietei ~i ale ~inoadelor ~asa sa se .I~tr~vada rezisten~a opusa de clerul ortodox cfortllhll de calVllllzarc desfa~ur.H

de nutorltatile prlncipatului. , ' .

Spre sfar~itul secolului XVI. lnfluenta Contrarefor~el. ~utermca sub

principii din familia Bathorl, indeosebi sub Sigismund Bat~lOr1, a pus capa! primului val al prozelitismului calvin In Transilvan~a. Dupa ce a rezrstut ell succes tncercartlor de convertlre ale sasilor si ungurilor, ump de patru ~ecenli, biserica ortodoxa din Transilvania s-a reorganizat in forme supenoare.

sub conducerea unui mitropolit. • '

Dupa ciiteva noi carti aparute la mijlocul secolulu~ XVI ~a Targov'~t.e,

carti de cult tiparite in slavona, tiparul din Tara Romaneasca ~ emlg.ra: ~n Tra~silvania, po ate ~i din causa suspiciunii rurcesti fata de cuvantul upant, sigur insa pentru eli aici conditiile erau din toate punctelc de ~~dere mult mai favorabile artei tipografice; 0 data cu tiparul a trecut muntu ~I ~cl mal de seama slujitor al sau in lumea rornaneasca a secolului. XVI, d13con~1 Coresi. Mai mult dedit mijloacele materiale, rnult super:oare cel.or JIO Tara Romaneasca. tiparul romanesc a fost atras ~i retmut in .Transllvama de efervescenta curentelor spirituale care, prin actiune ~I re~cpune: au sobcitat puternic timp de aproape [umatate de secol efort,ul t1pogr,afllor. care lucrau pentru lumea romaneasca din launtrul arculul Carpaplor ~I din

afara lui. . 1'-

Sub influenta directa sau lndirecta a Reformei. luterana ~I ca vma, au

aparut tipariturile in limba romana. Textele sacre care au format oblcctul

223

Dr III gcneta !lalelOT Tomdne~li la ''''Iiunea Tomdnd

acestor tiparituri au fost poate traduse inca dinainte, din lnitiativa unor curente straine ortodoxiei; dar tiparirea traducerilor a fost opera cercurilor reformatc din Transilvania ~i a clericilor romsni care au aderat la initiativa lor.

Curentului reformat ii apartln: Catebismul tiparlt in 1544 la Sibiu ~i eel tlparit de diaconul Coresi in 1559 la Brasov: Terraevangbelul din Brasov, 1560-1561. care argumenteaza pe baza textelor testamentare necesitatea folosirii limbii poporului in savaqirea ritualului bisericesc; Praviia, Brasov, eea. 1560-1562; Apostolul, Bra~ov,1566; Catania (in doua edltii.iuna din cca, 1567-1568, Brasov, 1580-1581); Molitvenicul, 1567-1568; Psaltirea. Brasov, 1570 (~i alte editii): Uturgbierul,Bra~ov, 1570; Palia (Vechiul Testament), Orastie, 1582.

Din inspiratie ortodoxa, din initiative locale, din randurilecomunitatii romanesti din Brasov sau urmare a solicitiirilor domnilor de pestemunti, au aparut in slavona Octoibul, Brasov, 1557; Triodul. 1558; Tetraevangbelul, Brasov, 1562.

Consolidarea Contrareformei in spatiul romanesc in ultimele doua decenii ale secolului XVI, cooperarea. curentului de restauratie catolica eu reactia ortodoxiei impotriva curentelor.novatoare in btserlca au pus capat cfcrvescentei scrisului ~i tiparului romanesc tirnp decateva decenii.

Desi incercarea Reformel de a impunelimba romana in bisenca s-a lncheiat eu lin esec, marele eurent de traducerein limba romdna a textelor sacre, dintre care cele considerate mai lnsemnate aufost multiplicate prin tipar, a lasat urme adanci in eultura romaneasca pregatind marea opera de romanizare a scrisului in secolul urmator, Sub raport bisericesc, .prozelitismulluteran ~i calvin, indeosebi efortul autoritatll de stat in Transilvania de a supune unci ierarhii ecleziastice un ice .pe romanii din principat, avea S;I consolideze tendinta de integrate a lor sub .autoritatea unci. mitropolii ortodoxc unicc.

, ',' I " ,'I

Ro Rep,ublica Christiana

.Secolul al XVI-Iea'esteunul de.tumuraInistorlaeuropeana, care a inregistrar efectele revolutiei atlantice ~i deopotrtva ale, suprematieiotomane. A fast un secol de renovatie prin ascendenta structurilor citadine, al Renasterii siumanlsmului, -alrrevolutlei . cartH; . Reformei,"Conttareformei si Reformei catollce 'cuserla infinita' de efecte.Noua dina.micii contlnentala, orizontala ~i vertlcala, a cuprins ill.' stenlei ~qatile romane care' inregisteazii toateseismele: provocate' de fenomeneleclviliaatletmoderne,' Elesunt antrenate tn vartejul confruntarilor' poUtkediritH~puterHe coiripetltoare: 'Monarhia habsburgica. Imperlu! i Otoman'' ~(P&16ni( in 'car~ ~e reflectii ~i rivarita~igenerareutoperte:" :;")'~' '. ... ;r;, : "'" ,!" ," "

.: Secolul ai' XYI-re'~. in' 2ele ~r.e.i pri~ti'p~t~ prezi~ta d.co~piexitatede structuri de ci~iliia~i~ car~ 'las~ sa 'sc' in'tt'eV'ada zori], l~mii' ~oderrie p~ un £o~d' social,' if1Sii . p:ut~'~~i'~': jeu,4;~I~, p~~i,' ~~re'l1te\e . 4~ ,f\viliz~ti'e 'e~rope~nii patrund in grad(!diferite,tn principflte pril~juind ml!tamor(ozl:semnificative, ,servaju(c\ln~~~k ~~. ~~~~~'clent ear,~: ?U;, poate. i,mpie4i,~a amurgu]

spirituluimedieval., .,': .....,';, ; ., '... '

In aceste lmprejurari c,reat~ de ~elans!lr~~.ofens\v,ci otomane ~i il,l condi~iile In .care lmperiul Otoman devine un.factor at echilibruluieuropean, principatele .cauta prcpru .raspunsuri .la nolle: probleme survenite in .urma transformarlt centrului. .Ungarie! in pasalao, A~3 se explica ~I aderarea' la alianta crestina antictomana ~i: dialogul cu Sfantul Scaun aflat la raridu-i

in ofensivii spre Rasiirit.: '" ' :'.: " "

Criza otomana: eu efectele ei monetare, opresiunea si deteriorarea raporturilor otomano-rcmane, sporirea sarcini lor' economicesi interferarea puterii suzerane in sfera polltlcului, vor flfactoril afirmiirii 'idelideeliberare tntr-ovreme dind!ev'enimentele lasautsasetntrevada zorii unel noi epocl. Pcntru' l!i.rile rdmane noua conjunctura pollticarepreainta 'oevolutie in vlata spirltuala;un' ascendenral constllnte] de sine' Care '3 determinat cristallzarea ' unor ' solidarit1i~i ! care . prevesteau' afirmarea unci' constilnte

22.5

De la gene:a ,tatelor romdne~ti la nafiunea rcnndnll

etnice, paralele cu cele religioase sau de stare ce se coloreaza prin accente xenofobe.

Personalitatea lui Mihal Viteazul ~i opera lui vor sta sub semnul luptei Republicii Crcstine, care, in amurgul cruciadei tarrli, va evidentia, in planul Europei centro-orientale, evolutla spatiului romanesc spre solutii politice ce izvorau din realitatl proprii. Acuunea domnului Tarii Romanesn devine inteligibila in raport cu evenimentele scenei Europei centro-orientale, cutreierata de manifestarl politice ce s-au derulat intr-un crescendo continuu, in ultima treirne a veacului.

226

Dinamica politicii internafionala. La sfar~itul secolului al XVI-lea ~arile romane, prin pozttia lor geopcllnca, inregistreaza efectele imperialismului teritorial habsburgic ~i opresiunea agresiva a celui otoman care polarteeaza viata politica rasariteana.

Otomanii, prin puterea lor terestra ~i sistemul feudalo-militar, au distrus structurile socia Ie locale in zona balcanica, deteriorand in conseclnta ~i Y'lala economics ~i sociala din spatiul romanesc,

Instapanirea Occidentului pe mari ~i oceane a declansat revolutia atlantica, iar controlul Iranului asupra drumului spre Indii explica razboaiele, purtate de Imperiul Otoman in nlsarlt intrc 1578-1590, dar ~I stagnarca ofensivei spre vestul Europei. Inchelerea pacii cu Iranul a facilitat relansarea ofensivei otomane in 1593 in Ungaria, ceea ce a insemnat inceputul razbolulut, incheiat prin pacea de la Zsitvatorok (1606),

Dupa victoria de la Lepanto (1571), mai mult morala, era evident ca invincibilitatea otornana era de domeniul trecutului, dar totodata ~i faptul ca resursele imperiului erau departe de a se fi istovit, Aceasta ambivalen~ii deschlde calea conflictelor dintre Imperiul Habsburgilor ~i otomani aducand in planul politicii europene larile rornane, Reluarea ofensivei Semilunii a fost prilejuita insa ~i de mutatille din scena europeana, care a dus la pierderea controlului turcilor asupra provinciilor nord africane, la declinul suprernatiei in Mediterana, datorlta pirateriei creatine care arnenlnra traflcui otornan, fn aceeasi masura tendintele centrifuge din Egipt, miscarile din Balcani erau tot atatea semne ale declinului ce a urmat mortii lui Soli~ man Magnificul (1566), La aceasta s-a asociat criza monetarn provocata de pcnetratia masiva a argintului pe plata otomana, avand drept consecinte miscar] socia Ie ~i 0 disponibilitate pentru rascoala antiotomana.

Scena politica a Europei centro-orientale este dominatii la sfar~itul secolului al XVI· lea de Imperiul Otoman, absolutist ~i centralizat, de Imperiul romano-german. divizat ~i subminat de contradlctit puternice, de Monarhia habsburgica in proces de agregare ~i structurare, in of ens iva spre Europa Centrala, la care se asoclaza statui rus in afirrnare ~i el, militar ~i

, ,

Pro RefJubUca Chrislinna

ligios. Evolutia istoriei europene in ultima treime a secolului se tndreapta

re I t C - ' intea l noua

un nou echilibru determinat de factor] care I~I au sorgm ea 10

spre , "I C ive di E

structurare a clvllizatlei mondiale. ln functle de nOI e loqc:_ a~tlve • In ~-

ropa Occidentala, spatiul Europei central-orientale nu a intarztat, sa ,lnregls,

consecintele noii dinamici prilejuite de relansarea ofensivei Impe-

treze M h" h b b '

riului Otoman in directia Ungariei ~i de orientarea onar lei a s urgice

spre Riisari t, • _ ' f

A doua [umatate a secolului al XVI-lea a insemnat msa ~I a irmarea

Poloniei care revine la politica pontlca, directionata de eancelarul Jan Zamoisky, fapt ce va deschide dosarul rivalital,ii medievale ungaro-polone,

at de Habsburgi in noile lmprejurari. Dlvergentele se vor accentua

asum , _ "

dupa moartea lui Stefan Bathory, cand eance~a~ul e~r~a~el. urmare~ iesirea la Marea Neagrii din ratiunl eeonomice ~i politice, vizlbile I~ tratativele cu turcii in 1592 sau in discutlile eu Llga Sfanta, tn 1~95 Se,~ul polon ,declara ca nu va primi sa intre in confederatle daca ~u I se v~ aSlg~ra plutirea libera prin Hellespont ~i Arhipelag pana in Medlte~ana ~I Italla. Negotul englez ~i tratatul comercial al Angliei cu Petru Schlopul, ~,omnul Moldo~ vei, se constituie tntr-un nou argument in favoarea prete~tll~or poloneze ~I a contracararil expansiunii Habsburgilor. Astfel, la rivalitatea ~t~ma.

o-habsburgica se asociaza in zona lArilor romane ~i interesele Pcloniei, u~ competitor care va influenta desfa~uriirlle politice ~I militare in vremea lut

Mihai Viteazul. , h b

Se poate remarca ca in planul intereselor imediate, Monarhia a 5-

burgica ~i Sfantul Seaun la sfAr~itul secolului se indr~ptau .s~re, confru~tarea cu otomanii, avand drept seop prim eueerirea Tran~'lv:mel ,~I, e~~anslunea spre Tara Romaneasca si Moldova. tn aceasta a~blan~a p~htlca In care ~e reflecta mutatiile intervenite in seena internationala, Sfantul ~caUI~. In vremea lui Clement al VIII-lea (1592-1605), un cunoscator _desavar~'t ,al problemelor orientale, se orienteaza spre 0 politlca c~nvergen:a l,a planurile expansiunii teritoriale ale Habsburgilor, asumandu-~I. totodata ~I. co~traca. rarea influentei Reformei in lumea ortodoxii, in splritul CO~Clh,U~U1 de la Trento. Biserica romans a evoluat de la un Ire a integrala a ~,sertc'lor spre unirile partiale cu lumea ortodoxa ji in acelasi timp spre I,deea de re~u: rectie a eatolicismului prin Reforma catollca, Astfel, Monarhia ha~sburglca si Contrareforma devin faetori declslvi in confruntarea e~ I~pe.nu~ Oto~an ~i, implicit, in politica fata de liirile rO,mane. Epoca I~I Mihal, ~Iteaz~~ a stat sub semnul acestei confruntari pe mal multe plan un, ce explica anga jarea Transilvaniei, Moldovei ~i Tarii Romanesn in razbolul anuotoman.

227

Awavarea dominafiei otomane. Criza Imperiului Otom~n in ult.ima treime a secolului al XVI-lea se manifesta ~i in zona tanlor romane,

De la gentVl &l<1ltlor ronulne~li IIJ nafiunca r0m4n4

contrib~ind laagravarea domlnauet otomane cu aspectele ei politiee ~i econorruce, Stareaprecarii 8, imperiuluia"determinat 0 accentuare a exploatarl! resurselor. economlce. in Tara' RQmiU1eascii ~l Moldova, exprimata in sporirea obllgatitlor tradifionale, .haraclul ~i· pe~che~urile, din care eel dintai capiita .semnjficatif. economice .. Astfd, platile catre Poarta au atins dupa 1580 niveluri pe care nu.le,avuse&elli,iptr-o. perioada anterloara, In consecinta, darile catre domnle au crescut ~i ele in stransa dependenta de

contributiile catre turci. . . . ,'.' ,

Oprirea cuceriril()r otoman~aavut,d~~~~ urm~re inaS~~irea domlnauel asupra rar.ilor:roman¢,imperiul fiind.avizatotot.' mai mult la resursele lor, ceea ce explica instalareaunui regim,'IollUccomrolat de Poarta, care inciil~a act,ele ceo reglementau,raporturile romano-otomane. In aceste condltil se lnchele perioada de tranzitie, in,ceputii, in 1538, odatii cu expeditta lui Soliman Magnificul, in Moldova,.~i inchelata prin infrangerea rascoalel antiotomane din. vrernea lui IoanVoda Viteazul (1572-1574).

Astfel, in ultima treirne asecolu~uisellesocote~te, tradltia dinastieii, se degradeaza princjpiile juridiee statornic:ite, lntrodudindu-se arbltrarlul in numirea domnilor,prin eludarea decizieLAdunarii Starilor. Succesiunea domnilor, recrutati din lumea pretendenttler., tot .mai. nurnerosi ~i flira legitimare, sumeleexorbitante plaute pentru obtlnerea tronului, indiuresc condttla economlca a ~iirilor,pdn destabilizareagospodariei libere ~iiril.ne~ti ~I accentuarea rumiiniei (servajulul), efect al fiscalitiiriiexcesive. Intre 1591-1592 seinregistreaza 0 augmentarea darllor, efect al deselor schimbari de. domni . can: .au facut sQsporeasci! ieXlgentele otomane.: Domnii trebuiau si achite datoriile contractatela obtinereatronulul fl paralel la plata obligatiilor bine~ti in crestere Jatide;turcl .. Ca ocaracterlstica a regimului dominafiei,otomane a fostsporirea,pe,che~urilor. comparativ cu

obligafiile fafa de stat. ' .";"'; ';. " .

In conditiile tnexistenret unui drept ereditar care Isareglementeze suecesiunea.la domnle, .scoaterea Ia mezat a.tronurilor a determinat; para lei cu Instabilltatea politlca, ~icre~terea obligatiilor' financlare.: La acestea: s-a adaugar monopolul comercial impusde 'POiuti prin care' ifi rezetva prioritaten in cumpararea produselor •. Fenomenul a avutdrepr conseclnfA exodul negustorilor, turcl.sl levantini in Moldova ,i·Tara Romaneasca ce beneflciau de un regim de favoare. Intr-un memoriu catre papa se mentlonau cere rile nesfaqite ale turci lor, pustiirea firilor,' incertitudinea vietil, in

contrast cu bogatia pamantuluj. ' : ,.. .' .

In acest contextcreat de criza otomana, marasmul politicse instaleazA in ~arile romane, provocat de instabilitatea domniilor, de schimbarlle freevente de domni, in condltiile incalcarilor statutulut juridic ee reglementa raporturile su~crano.vasalice. Gravitat.ea,sjtua~iei, este exprimatii de faptul ca cuantumul obligatiilor financia~e depii~ea capacitatea eeonomicii a

"

I

228

Pro Republica Chrisliana

{lieilor tnraurind negativ starea faranimii lib,ere ca~e lsi ~ierde prop~etat~l: in favoarea domeniului boieresc. In acestr ani mtervine 0 grava cnza demografica prilejuitii de .sltuatla de ansamblu economica care influenteaza stabilitatea masei rurale,

Regimul domtnatiet otomane, inlesnind penetratia levantinilor in tarile romane in cali tate de camatari, a determinat ~i un transfer de propnetate, fapt ce a concurat boierimea pamanteana. In plus, prezen~a. garnizoanelor otomane in capitalele tiirilor rornane creaza imaginea urun regim care anunta 0 posibila instalare a pasalacului.

tn preajma domnieilui Mihai Viteazul se produe semnificative metamorfoze ~i in .exercltarea puterii politiee, boierimea fiind confruntatii ,cu prezenta unui numiir apreciabil de boieri greci in institutiile repre~en~a~lve alestatului in legatura cu cercurile constantinopolitane de aceeasr ongme. tn peisajul'socialal tiirilorromane se constata existenta u~ei boierimi_ de veche traditie care constituia sprijinul domniilor anteuoare, ocupand functil in instltutiile centrale. ale statului.

AI~turi insa' se crlstallzeaza 0 boierime noui, ostila elementului grecese ~i ~olaboriirii c~ t~rcii care va constitui sprijinul domn~lui. In, preajma ~~~ scaunari] 'Iui Mihal Viteazul se manifests reactiunea tmpotnva asuprrru turcesti ~i a sustlnatorilor ei din interior, astfel di. se cons~it~ie premisel~ unui regim de Stari. Solidaritatea boierimii autohtone la sfar~ltul secolului a fost deterrninata de excesiva asuprire otomana, de ingerintele acesteia in viata interna, dar ~i de exemplul.regimului de stari din Transilvania vecina, Actiunea solidara a boierimii Tarii Romanesti se face remarcata in decizia AdunariiStarilor den se ridica impotriva opresiunii otomane. Se poate obs~~va cii solidaritatea st~rilor este evidenta ~i prin acuunile corporative, ce exprima colectivltatea in actiune. Croniea ta~ii este {o~rte. c1~,r:i, re,la~ tand motivatia atitudinii antiotomane: .. Si se stransese top boierii man ~I mici 'din toata tara, ~i se sfatuira cum vor face sa izbaveasca Dumnezeu lara 'din OI'foinilc I':\ganilor". Hotararca ridicari] ln lupta, pornita di~, interior, ca rezultat al apasarii turcestt, a avut ~i un aspect xenofob, ostilitatca boierimii romane. {ata de elementul levantin ~i, in general, lata de intermediarii domlnatiei otomane.

Ascensiunea lui Mihai In tron s-a intemeiat pe boierimea noua, pe legaturile cu boierimea din Oltenia de care il apropiau puternice relatii familiale si de interese. Un rol important l-au detinut in obtinerea domniei raporturile sale cu conspiratia balcanieii, cu lumea greacii antiotornana, el fiind in stranse legaturi cu conducatorh grccllor, cu Andronic Cantacuzmul, cu mitropolitul Dionisie Rally, cunegustorii din Balcani c~re i-au oferit un eficient sprijin. Dlsponibilltatea pentru rascoala.ln Balcani, reflecrata in conspiratia greaca: a generat 0 stare de spirit favorabi~a in~he~iir~i unei mai generale solidarltati antiotomane. Acestcia is-a rahat ~I boieri-

Dc Ia gcneta slaulor ronu1nc~li Ia nafiunca r0m4n4

mea romana intr-un moment cand opresiunea atinsese cote necunoscute in trecut. De !keea, se constata in Tara Romaneasca 0 schimbare de ~ptica, in sensu I ca ideea necesitatii revizuirii raporturilor cu otomanii devenise irnperioasa. Asa se explica largul consens care a caracterizat rascoala antiotornana in pofida divergentelor ~i retinerilor care separau boierimea autohtona de cea greaca.

230

Domnia lui Mihai Viteatul a coincis cu relansarea de catre papa Clement al Vll l-lea (1592-1605), fost nuntiu papal in Polonia, a unei aliante la care au participat Statui papal, Spania, Austria, ducii de Toscana, Mantova ~I Ferrara. nu lnsa Polonia ~i Anglia ce s-au dovedit reticente la idee. Un loc aparte in planurile antiotomane trebuia sa-l detina tarile rornane care prin poz itia lor erau interesate in actlunea Ligii Sfinte. La liga adera principatul Transilvaniei, Cll Sigismund Bathorv, considerat un element cheie in atragerea Tarii Romanestl ~i Moldovei. Actiunea concertata a Sfantului Scaun ~i Habsburgilor reuseste sa-l atraga pe domnul Moldovei, Aron Voda; care incheie un tratat cu lmparatul in 16 septembrie 1594. Adeztunea-Tant Romanesu s-a datorat lnitiatlvel domnului care avea acordul Starilor, in care boierii Buzesti au detinut un loc central.

Aderatea la liga a fost precedata de 0 vasta acrlune a Contrareformei ce-si propunea sa restaureze sl, in general, sa revitalizeze eplscopatele catolice din tarile rornane. Sinodul din 1586, menit sa reorganizeze comunitatile catolice din Moldova urma sa catalizeze opozitla anuotomana ~i sa contracareze influenta protestantlsmulul, lnfluenta catolica a fost un preludiu la aderarea principatelor la liga si, in acelasi timp, un impuls la integrarea in vastele planuri ale Curiei romane care evolua in plan ideal spre unirea eu ortodoxia in spiritul Florentei. Misiunile catolice in Polonia, in spatiul rutean, in Moldova se incadrau acestui plan care va tmbraca, in cele din urma, in cazul rutenilor, formula unirii partlale.

Integra rea tarilor romane in allanta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotornana care izbucneste in 13 noiembrie 1594 la Bucuresti prin suprimarea creditorilor levantini ~i a garnizoanei otomane. Cucerirea cetatiler de pe linia Dunarii a declansat ostilitatile cu Imperiul Otoman ~i a dus la angajarea Tarii Romanesti in razbolul inceput cu un an in urma lntre Habsburgi ~i turci.

In aceste condltii fiind prevuibila reactia otomana, Mihai Vlteazul incheie la Alba Iulia, prin delegatla Starilor, la 20 mai 1595 un tratat cu Sigismund Bathorv, prin care Startle subordoneaza Tara Romaneasca prlnclpelului Ardealului, devenit autoritatea suprema, iar pe domn atotputerniciei bdferilor. Potrivit tratatului, domnului i se retrag prerogativele domniei, tara urmand sa fie guvernata de un sfat restrans, alcatuit din 12

Pro Republica Chrisliana

boieri, iar domnul degradat la calitatea de loctiitor al principelui Ardealului. Tratatul era expresia unui regim de Star], care se manifera acum in aceste clrcumstante, boierimea asumandu-si prerogativele domniei, cu intentia nedlsimulata de a se integra starilor ardelene reprezentate in dieta. Boierimea Tarii Romanestt i~i realizeaza in acest moment ~i dezideratul antilevantin, prin lnterdtctla aplicata strainilor de a detine proprietati in tara, 0 reactie evidenta la penetratia grecilor in structura proprietatii ~i in Sfatul domnesc.

Acelasi tratat prevedea ca toate bisericile rornanesti din Ardeal sa fie

a$ezate sub jurisdictia Mitropoliei de la Targoviste. Aceasta prevedere contine $i 0 evidenta tendlnta antlcalvlna filndca, la scurta vreme, in iurue all fost supuse bisericile din Tara Fagara~ului. in care calvinismul facuse progrese, autoritatii Mitropoliei ortodoxe de la Alba lulia.

Un tratat asemanator a fost incheiat, la inceputul lui iunie, de catre Aron Veda al Moldovei, astfel ca Sigismund devine suzeranul celor doua tari, in spiritul unei traditii medievale, infapatuindu-se astfel unificarea in forma raporturilor suzerano-vasallce in vederea confruntarii cu Imperiul Otoman. Suzeranitatea lui Sigismund Bathorv asupra Tarii Rornanesti ~i Moldovei semnifica insa ~i necesitatea alcatuirii unui organism politic ~i militar, in stare sa se opuna Imperiului Otoman, Aceasta reprezenta insfi 0 confederatie de state separate. alcatuita din ratiuni militare. Veleitatilor politice ale lui Sigismund i se opuneau insa intentiile Habshurgilor care nu vedeau in principele Transilvaniei decat un vasal al Casei de Austria. Scmnarea la Praga a unui tratat de alianta la 28 ianuarie 1595 ell trnparatul stabilea raporturile dintre Transilvania ~i imperiu. In preajma ~i in timpul ostilitatilor cu turcii, Mihai Viteazul era confruntat cu reucentele Poloruei fata de integrarea in liga si, in cele din urma, de iesirea Moldovei din alianta, in urma interventiei militare a lui Zamoisky care a irnpus in scaunul Moldovei pe Ieremia Movila ce a incheiat un tratat de vasalitate cu Polonia. Politica Republicii noblliare. ostila Habsburgilor si implicit lui Mihai Viteazul, nu a raspuns cererilor de ujutor in [ata invadarii \aril.

A

Intre otomani ~i imperiali. Dupa rascoala antioromana se desehide in istoria sfar~itului de secol 0 epoca de confruntari militare intre ,arile rornane ~i lmperiul Otoman, Ele sunt initiate de dornnul Tarii Romanesn pe linia Dunarn prin atacarea cetatilor turcesti, in timp ce Aron Veda al Moldovei intra in sudul tarii. asediind Tighina. Replica otomana in Tara Romaneasca este prefatata de victoriile lui Mihal Viteazul care ocupa irnportantul port Bralla ~i trece la actiuni dineolo de Dunare. Confruntarea decislva pregatita de turci a avut loc la Calugareni in 13/23 august 1595; apoi oastea domnului, constransa de superioritatea numerica a otomanilor

231

mea romana Intr-un moment cand opresiunea atinsese cote necunoscute in trecut. De aceea, se constata in Tara Romaneasca 0 schtmbare de ~ptica, in sensul ca ideea necesitatii revizuirii raporturilor cu otomanii devenise imperioasa. Asa se explica largul consens care a caracterizat rascoala antiotornana in pofida divergentelor ~i retinerilor care separau boierimea autohtona de cea greaca.

Domnia lui Mihai Vitea:tul a coincis cu relansarea de catre papa Clement al Vll l-lea (1592-1605), fost nuntiu papal in Polonia, a unei aliante la care au participat Statui papal, Spania, Austria, ducii de Toscana, Manrova ~I Ferrara. nu lnsa Polonia ~i Anglia ce s-au dovedit reticente la idee. Un loc aparte in planurile antiotomane trebuia sa-l detina {arile rornane care prin poz.itia lor erau interesate in actlunea Llgli Sfinte. La liga adera principatul Transilvaniei, cu Sigismund Bathorv, considerat un element cheie in atragerea Tarll Romanesti ~i Moldovei. Actiunea concertata a Sfantului Scaun ~i Habsburgilor reuseste sa-l atraga pe domnul Moldovei, Aron Voda; care incheie un tratat cu lmparatul in 16 septernbrie 1594. Aderlunee-Taril Romanestl s-a datorat lnitiatlvei domnului care avea acordul Starilor, in care boierii Buzestt au detinut un loc central.

Aderarea la liga a fost precedata de 0 vasta actiune a Contrareformei ce-si propunea sa restaureze sl, in general, sa revitalizeze eplscopatele catolice din tarite romane. Sinodul din 1586, menit sa reorganizeze cornunitatile catolice din Moldova urma sa catalizeze opozttla anuotomana ~i sa contracareze influenta protestantismului. lnfluenta catolica a fost un preludiu la aderarea principatelor la liga ~i, in acelasi timp, un impuls la integrarea in vastele planuri ale Curiei rornane care evolua in plan ideal spre unirea cu ortodoxia in spiritul Florentei. Misiunile catolice in Polonia, in spatiul rutean, in Moldova se incadrau acestui plan care va tmbraca, in cele din urma, in cazul rutenilor, formula unirii partlale.

Integrarea tarllor romane in allanta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotornana care izbucneste in 13 noiembrie 1594 la Bucuresti prin suprimarea creditorilor levantini ~i a garnizoanei otomane. Cucerirea cetatiler de pe linia Dunarii a declansat ostilitatile cu Imperiul Otoman ~i a dus la angajarea Tarii Romanesti in razboiul inceput cu un an in urma lntre Habsburgi ~i turci.

In aceste conditii fiind prevuibila reactia otomana, Mihai Viteazul incheie la Alba Iulia, prin delegatla Starilor, la 20 mai 1595 un tratat cu Sigismund Bathorv, prin care Startle subordoneaza Tara Romaneasca prlncipelului Ardealului, devenit autoritatea suprema, iar pe domn atotputerniciei boferllor, Potrivit tratatului, domnului i se retrag prerogativele domniei, tara urmand sa fie guvernata de un sfat restrans, alcatuit din 12

230

I I

IIIJ_

Pro Republica Chrilliana

boieri, iar domnul degradat la calitatea de loctiitor al principelui Ardenlului. Tratatul era expresia unui regim de Stadt care se manifeta acum in aceste circumstante, boierimea asumandu-si prerogativele domniei, cu intentia nedlsimulata de a se integra starilor ardelene reprezentate in dteta. Boierimea Tarii Romanesti i~i reallzeaza in acest moment si dezideratul antilevantin, prin interdlctla aplicata strainilor de a detine proprtetati in lara, 0 reactie evidenta la penetratia grecilor in structura proprietatii ~i in Sfatul domnesc.

Acelasi tratat prevedea ca toate bisericile rornanesti din Ardeal sa fie

a~ezate sub jurisdictia Mitropoliei de la Targoviste. Aceasta prevedere contine ~i 0 evidenta tendinta antlcalvlna fiindca, la scurta vreme, in iurue au fost supuse bisericile din Tara Fagara~ului, in care calvinismul facuse progrese, autcritatii Mitropoliei ortodoxe de la Alba lulia.

Un tratat asemanator a fost incheiat, la lnceputul lui iunie, de catre Aron Voda al Moldovei, astfel ca Sigismund devine suzeranul celor doua tari, in spiritul unei traditii medievale, tnfapatuindu-se astfel unificarea in forma raporturilor suzerano-vasalice in vederea confruntarii cu Imperiul Otoman. Suzeranitatea lui Sigismund Bathorv asupra Tarii Romanesti ~i Moldovei semnifica insa ~i necesitatea alcatuirii unui organism politic ~i militar, in stare sa se opuna Irnperiului Otoman, Aceasta reprezenta insa 0 confederatie de state separate, alcatuita din ratiuni milrtare. Veleitaulor politice ale lui Sigismund i se opuneau insa intentiile Habsburgilor care nu vedeau in principele Transilvaniei decat un vasal al Casei de Austria. Scmnarea la Praga a unui tratat de alianta la 28 ianuarie 1595 cu trnparatul stabilea raporturile dintre Transilvania ~i irnperiu. In preajma ~i in umpul ostlluatllor cu turcii, Mihai Viteazul era confruntat cu reticentele Polontei fata de integrarea in liga ~i, in cele din urma, de iesirea Moldovei din alianta, in urma interventiei militare a lui Zamoisky care a impus in scaunul Moldovei pe Ieremia Movila ce a incheiat un tratat de vasalirate Cll Polonia. Politica Republicii nobiliare, ostila Habsburgilor si implicit lui Mihai Viteazul, nu a raspuns cererilor de ujutor in fata invadarii taril.

A

Intre otomani ~i imperiali. Dupa rascoala antiotornana se deschide in istoria sfar~itului de secol 0 epoca de confruntari militare intre tarile romane ~i lmperiul Otoman. Ele sunt initiate de dornnul Tarii Romanesn pe linia Dunaru prin atacarea cetatllor turcesti, in timp ce Aron Voda a] Moldovei intra in sudul tarii, asediind Tighina. Replica otornana in 1 ara Rornaneasca este prefatata de victoriile lui Mihai Viteazul care ocupa importantul port Braila ~i trece la actiuni dincolo de Dunare. Confruntarea decisiva pregatita de turci a avut loc la Calugareni in 13/23 august 1595; apoi oastea domnului, constransa de superioritatea nurnerica a otomanilor

231

De fa grnrm starelcr rOllu2ne~ti fa naliunca ronwn4

212

se retrage spre nord in asteptarea lnterventlei ardelene. Campania. sub conducerea lui Sinan Pasa, ca finalitate a tlntit, potrivit declzleictomane, la transformarea principatelor in vilaiete. Dupa Calugarerii 'turcii lncep organizarea pasalacului la Bucuresti ~i 'Targovrste, introducand garnizoane ~i transformand bisericile in moschei. Reactiacresttna nu s-a lasat a~teptata astfel ca actlunea rnilitara a celor trei principate de la lnceputul lui octombrie a recucerit Targovistea si i-a aruncat pe turei peste Dunare la Giurgiu. Astfel, campania otomana, pornita cu lntentia de a transforma fiirile in pasalacuri, s-a sfar~it cuun rasunator esec.rcuecou in ApusulEuropei.

Poarta relanseaza lnsa of ens iva in Ungaria unde obtlrie 0 victoriela Keresztes, lnvingandu-i pe Habsburgi (26octombiIe 1596). 'IIi acestasituatie Mihai Viteazul deschide negoeiericu tureli pe care Ie incheie prlntr-o pace [a sfar~itul anului, in schimbul p[atii trlbutului,' domnulul recurioscandu-l-se domnia. Paralel, Mihal Viteazul seottenteazaspre Habsburgi, incheind cu ei un tratat (1598) orientat impottlvabtotrt3nilor.Prlnaceasta dubla suzeranitate, otomanil ~i imperiala, el-seemancipa de consecintele tratatului din 20 mai 1595 prin care tara intrase/suh'tutela 'Transilvaniei, fiind la discretia lui Sigismund Bathbry~i aStarllor din Tara Romaneasca,

Spectrul pasalacului a avurdarul de afi' solldartzat 0 datil mai mult boierimea, in conditiileln care tratatul din'1595practic [~i pierduse valabilitatea prin intrarea in scena a Habsburgilor; Metarnorfozele politfcedin zona tarilor romane au complicat situatlaIn urma defectluni! moldovene cand Ieremla Movila, atasat politlcii poloneze a scosprincipatuldin coalltie. tn acelasl timp alegerea lui Andrei'Bathorv.un'adcrerit <11 polltlcll lui Zamoisky. ea principe 'al TmnsilvanieiiagraYapotlthi' TiirilRomanc~ti. Principele Ardcalului, tncursul tratatlvelorpurtatede tdmi~ii salcu Mihal Viteazul, exprima dar intentia lndepartarll dornnului, Faptul ca Ieremla Movila ~i cancclarul Zamoisky intentionau sa aseze in scaunul Tiirii Romsncst i pe fratclc domnului Moldovel, Simlon' Mqvila.amenin~a exlstcnta coaliticl. tn aceste circumstantc, prlntr-o .solie trlrnlsa la Praga, in iulie 1599. Mihal solicita tngaduinta interventiei in 'Ardeal pentru a sparge ccrcul de advcrsltati ee-l impresura. tn toamna aceluiasi an. el patrundc in Transilvania ~i invingc oastca ardeleana la Selimbar (18 octombrie 1599)~

In urma victorici domnul Tarii Rornanestt i~i : face intrarca' in' Alba lulia la 4 noiembrie 1599. Trecandpeste retlcentele Habsburgllor la pianurile sale Mihal ajunge stapanul defapt al Transilvanier, dieta recunoscfindu-i titlul de locum tenens. asa cumse specificiiindiplomele latlne, EI fie intitulasc ins:\ ca domn al Tarii Rom1ine~tl'~i Ardenlului in' actele 'slavone, dovada a propriei interpretarl a stapanlrii prlnclpatulul, '

Prin cuccrlreaArdealulul. cu suportul' actlv al bolerirnil, 'Mlhai Vitcazul deschide '6 noua paginii in istorlaspatlului principatelor. Datorlta actiunii lui temerare el lnverseaza dlrectlar'unlflcarfivcelor doua state

Pro Rrpublirn Christiana

dinspre Tara Romaneasca, realizata cu putin inainte de Sigismund Bathorv dinspre Transilvania. Niclodata pana in acest moment un domn roman nu a intreprins 0 actiune de cucerire a Transilvaniei, pe cont propriu ~i cu asentimentul boierimii ~i nici cu consecintele pe care mersul evenimentelor le-a impus. Pornita din ratlunl ce tlneau de refaeerea unitatiicoalitlel militare, desfasurarea evenimentelor ~i contactele cu realitatile Transilvaniei asociaza semniflcatil nebanuite. Orientarea spre Transilvania era 0 optiune in concurenta cu planul balcanlc. Ea s-a impus datorita tmpre[urarilor ivite in urma destramaril allantei crestine ~i a deciziei boierimii care vedea in orientarea spre Transilvania implinirea nazuintelor ei politice ,i constitutionale in forma unui regim de stari ,i 0 garantie impotriva

turcilor, ' .'

Politica lui Mihai Vlteazul, dupa cucerirea Ardealului a fost dependenta de planurile Habsburgilor care i~i urmareau visul incorporilrii principatului. Deopotriva aceasta se qesfa~ur~ in functie de propriile obiective care implicau stapanirea pentru sine a !arii~i de optiunile boierilor care se voiau integrati in structurile sociale, economiee si politice ale principatului. La aceste considerentese asoclaza lnsa ,i "partida" favorabila continuarii razboiulut iantlotornan ui desavarsrrea proiectului ellberarli

Balcanilor, . ,

Mihai .Viteazul recunoscut de dieta Transilvaniei. ca loctiitor al imparatului, nu a modificat sistemulconstltutional destari. El nu a intervenit in reprezentarea natiunilor politice, nobilimea, sas]] ~i secuii. A intervenit insa. potrivit organizarii .constitutlonalc, .in alcatuirea.Conslllului principatului, unde a introdus doi din boierii sai, asezand in cetati parcalabil proprii, fara sa lezeze administratia cornitatensa, pastrand vechii functionari. El a dublat astfel admlnistratla cu proprii saiboleri rornani in calitate de comisari de supraveghere {apt ce a provocat reticentele nobilimii. Ceea cc insii a nernultumit profund dicta RU fost donatiile de domenii fi\cute boierilor munteni in detrimentul nobilimii maghiare. Domnul a schitat ~i o politica in fnvoarea nobilimii mid romanesu si in special a boicrilor din Tara Fagara~ului. EI a cerut Imparatului sa i se confcre dreptul de a face donatu de sate cui va vrea, credinciosilor sai ca rasplata a serviciilor prestate. Protestele dietei sirapoartele nuntiului papal Malaspina marturisesc tendinta principeiui de a structura 0' proprie . baza sociala rornana stapanirii sale.

De o atentieparticulara s-au bucuratsecuii carora Ie confirrna veehile drepturi si privilegii pe care le-au avut ~i care fuses era raplte de principii Bathory. Aceleasi raporturi bune le-a stabilit cu sasil carora le-a respectat drepturile ,i prtvllegiile, satisfacandu-le cererile ~i manifestand toleranta faFl de luteranisrn.

233

De Ia geneta starelor romdne11i Ia nafiunta romdnil

234

In calitate de loctiitor al principelui, Mihai Viteazul a luat mas uri pentru a potoli nesupunerea ~aranilor care s-au rasculat la intrarea lui in Transilvania. A facut-o in cali tate de principe ce reprezenta feudalitatea. Intr-o Transilvanie in care puterea era detlnuta, ca de altminteri ~i in Tara Romaneasca, de Startle privilegiate, Mihal Viteazul era obllgat la respectarea ordinii sociale.

Actiunile domnului roman au nazuit la legitimarea stapanirii sale, la recunoasterea ei de catre lmparat in calitatea lui de voievod al Tarii Romanestl ~i "locum tenens" al Transilvaniei. Un izvor contemporan afirrna, desigur exagerat, ca intentia principelui era de a nimici nobilimea maghiara, de a restructura ordinea constltutlonala. In acest sens boierii lui Mihai Viteazul exercitau presiuni in veder~a limitarli ~i chiar a anihilarii nobilimii maghiare. Nuntiul Malaspina rccomanda Imparatului, cu referire la revendicarea lui Mihai Viteazul, respect area legilor, institutiilor, datinilor ~i obiceiurilor provinciei. EI sugera ca principatul sa nu fie administrat dupa obiceiurile romanestl - valacbico mOTe - ci numai dupa obiceiurile observate pan a atunci de principii ardeleni. Atat solicitarile lui Mihai Vitearul adresate imparatulut, cat ~i reactiile interne marturisesc evolutia politicii lui Mihal Viteazul de la ideea refacerii aliantei, care a prezidat 'Ia cucerirea Ardealului, spre 0 politlca menitii sa consolideze propria lui sra,anire lntr-una efectlva ~i de drept. Aceasta orientare a nernulturnit Startle transilvane ~i a stat la baza opontiei nobillmii care protesteaza in dietele convocate ~i in special impotriva tendlntel unei parti din boierimea romana de a se instapani in Transilvania.

Contactul cu realitatile Transilvaniei ~i cu mersul evenimentelor politice central europene il determtna pe Mihai Viteazul sa renunte la

proiectul grec ~i sa se orienteze spre solutia transilvaneana. .

Sensu I politicii lui Mihai Viteazul rezulta insa cu mai multa claritate din actiunile intreprinse in sfera ecleziastica. Confruntat cu ostilitatea natiunilor politice, domnul preconizeaza 0 orientate menita sa contracareze, printr-o baza proprie, soclala ~i etnica, natlunile politice. Inca de la perfectarea tratatului din 20 mai 1595 ideea unei solldaritatl ortodoxe apare in primul plan, nu insa in afara tendintelor orientate impotriva infiltratiilor cal vine in unele regiuni romanesti ale Transilvaniei. La inceputul lui iunie acelasi an lui loan de Prislop, rnitropolitul Ardealului, i se confera autoritatea asupra preotllor din Tara Fiigara~ului, scotandu-i de sub autoritatea superintendentului calvin maghiar. Or, decretul din 4 iunie 1595 nu era decat urmarea prevederilor tratatului semnat in 20 mai 1595 si sat isfacerea unui deziderat al Contrareformei. Rezulta din politica noul~i principe ortodox eli Transilvania a lncercat, in concordanta cu politica Contrareformei, sa promoveze 0 polittca de fortiftcare ~i organizare a bisericii ortodoxe care intrase incA din timpul principe lui Stefan Bathory in sfera de

Pro Republica Chriuiana

interes a catolicismului. Redresarea ortodoxiei insemna de fapt 0 stavilire a procesului de calvinizare in randul rom ani lor prin crearea unui episcopat romano-calvin.

Ideea unirii bisericilor devenlta centrala in timpul lui Clement al VIII-lea s-a concretizat in insistenta pe langii Mihal Viteazul pentru atragerea lui la catollclsm. Dialogul ortodoxle-catoltclsm in Transilvania se manlfesta in anii anteriori cuceririi, in 1596, cand Mihai Viteazul a obtinut de la Sigismund Bathorv ingAduin~ fondarll unei manastir] ortodoxe la Alba Julia, unde a rezidat mitropolitul ortodox, numit inca din 1595 ~i hirotonisit in Tara Romaneasca, Dupa cucerirea Ardealului politica principelui se concretizeaza in propunerile facute dietei ~i aprobate prin care preotii romani erau scutiti de obligatille servile, ceea ce insemna 0 tentativa de a-si crea 0 baza proprie romaneasca prin ortodoxie. Solicltand, in acelasl timp, avantaje in favoarea satelor romanestl, Mihai Viteazul se orienta evident spre 0 politica in care confesiunea ~i etnia incepeau sa se suprapuna in viziunea lui. In politica sa ecleziasnca prmcipele a inceput un dialog cu catolicismul tlnand seama de noile dlrectii ale Contrareformei care vizau in Riisarit unlrea bisericilor, reallzata in spatiul rutean prin unirea partiala de la Brest. In acest sens acordul lmparatului la restructurarea sistemului religiilor recepte in Transilvania, prin eliminarea bisericii calvine ~i unitariene ~l introducerea bisericii ortodoxe alaturi de catolicism ~i luteranism, maturiseste complexitatea politicii lui Mihal in Transilvania. Existenta unui proiect confesional giindit de Mihai Viteazul, prin care se integra biserica ortodoxa romana in sistemul religiilor recepte, este confirmata nu numai de raspunsul pozitiv al tmparatului, ci ~i de rapoarte oficiale din sfera bisericii catolice care atesta intentia integraril ortodoxiei bisericii romane.

Masurile anticalvlne ale lui Mihai Viteazul atesta 0 convergenta de interese lntre ortodoxie, catoliclsm ~i Habsburgi in care principele vedea un suport in razbolul antiotoman. Planul confesional al principelui prefigura 0 posibtla restucturare a sistemului politic intemeiat pe natiunile politice ~i religiile recepte din care romanii fusesera exclusi. Or, in conditiile in care sistemul de Stiiri nu putea sa fie modificat, integrarea romanilor ortodocsl in randul religiilor recepte putea constitui 0 deschidere spre considerarea lor ca element politic.

Acest capitol din lstoria stapanirii lui Mihal Vneazul este larnuritor daca il corelam cu tendintele Sfantului Scaun dupa unirea de la Brest cand actiunea catolica se extinde si asupra spatiului extracarpatic. Urmarita din aceasta pespectlva, politica confesionala a lui Mihai Vlteazul ne apare intr-o alta lumina, dad 0 raportam la telurile Contrareformei in Rasarit ~i la politica de expansiune a Habsurgilor. Se poate constata ca principele pe aceasta cale a reusit sa consolideze ortodoxia in Transilvania, ramanand

235

De la genc~a slaldor romdtle~li la n~illnta romdn4

236

c.redincios propriei confesiuni, fapt atestat de sprijinul acordat in Moldova ~i Tara Romiineasca biserieii ortodoxe fa fa de prozelitismul catolic in perioada unirii de la Brest.

Stiipiinirea Transilvaniei ~i imperativeie luptei antiotomane l-au condus de la inceputul domnici la atragerea Moldovei in lupta comuna, l~tentia lui Zamoisky si instalarea lui leremia Movlla in principatul Moldovei reprezenta un permanent pericol, cu atat mal mult cu cat intentiile moldavo-polone tindeau la instalarea in Tara Romaneasca, cu acordul unei part] a boierimii din Tara Romaneasca, a fratelui lui leremia Movlla, Intre 1595-1597 Mihai Viteazul a cautat printr-o politlca maleabila sa pastreze raporturi de buna vecinatate cu Moldova, dar s-a lovit de 0 continua ostilitate. In februarie 1598 i~i declara hotararea de a cuceri Moldova, dar a abandon at planul in fata reticentelor imperiale. EI exprima inainte de a incheia tratatul cu Habsburgii ideea respcctarh statutului Moldovei, cu conditia Inlaturarlihil leremia Movlla ostll actiunilor crueiadei. Tratativele pe care Ie poarta cu Polonia, proiectele pe care Ie avanseaza regelui de a uni voievodatele Transilvaniei. Tarii Romanesti ~i Moldovei ~i cedarea lor coroanei polone ca putere suzerana, cu pastrarea pentru sine a domniei efectivc ~i ercditare, sunt 0 dovada a intentiel uniflcari! prineipatelor.

Hotararea invadarii Moldovei s-a precipitat datorita planului lui Sigismund Bathory de a patrunde in Transilvania.lnmai 1600 Mihal cucereste Moldova. invodind ca rnotiv alianta dintre Ieremia Movila cu turctt ~i tatarii. EI a cerut imparatulu] recunoasterea stiipanirii sale in perpetuum asupra Ardealului, Moldovei ~i Tarii Romanestl, pentru el ~i flul sau, Este evident ca prin cucerirea Transilvaniei, Mihai Viteazul si-a consolidat stapanirea in Transilvania. iar prin eucerirea Moldovei a refacut frontul antiotoman. Organizarea spatiulul in termenii sollcltatl de principe printr-o dornnie ereditara, sub autoritate suprapusa particularismelor statale, a fost un pas spre crearea unui organism politic unitar ca directiva polltlcn. De altminteri, titulatura actelor oficiale ~i inscrlptlllor de pe sigllll, de "domn al Tiirii Romiine~ti si Ardealului ~i Moldovei" arata cu claritate lntentitle nutrlte. Dcsi principatcle rihnaneau adtninistratlv ~l politic separate, cu toate ca nu ideea unita~ii nationale a prezidat la uniflcare, ci ideea solidaritatli creatine, in perspectlva creatia de 0 clipa a creat un precedent ce s-a constituit in timp intr-un ideal.

fnfaptuirea unirii manu militari nu a durat, creatia politica s-a prabusit ea efeet al puternicilor competitori ce nu puteau renunta la propriile pretentii, Imperiul Otoman nazuia la restaurarea suzeranttatt! sale, Polonia la randul ei urmarea, in concurenra cu Habsburgii, propria ei hegemonie, iar Imperiul austriac tindea la acapararea mostenlrll maghiare in virtutea aranjamentelor din secolul precedent.

Pro Republica Ch ristialUJ

In consecinta, nobilimea din Transilvania, ostlla unei suprematii romanesti, s-a alaturat generalului imperial Basta ~i l-a Invins pe Mihai Viteazul la Miraslau (18 septernbrie 1600). In acelasi timp polonii patrund in Moldova cu Zamoisky restauriind dinastia Movila, cu intentia de a numi in Tara Romaneasca domn pe Simion Movila. Planurile hegemoniei polone apar cu claritate 0 data mai mult, opuse ace lora ale imperialilor. Defeetiunea intervenita in Transilvania. unde nobilimea s-a decis sa-l reinstaureze pe Sigismund Bathorv l-a read us in scena pe domnul Tarii Romanesu, Curtea apeleaza la Mihai Viteazul care lmpreuna cu generalul Basta infrange armata lui Sigismund in august 1601 la Guruslau, Dar Habsburgii, care i~i aveau obiectivele lor precise ~i de durata in spatiul principatelor, il Inlatura pe Mihal Viteazul printr-un asasinat, lesirea din scena a domnului Tarll Romanesti a pus capat reconstituirii organismului militar al Ligii pe care Mihai l-a creat de fapt ~i a incercat sa-l subordoneze erueiadei antiotomane.

Mihal Viteazul reprezinta in amurgul crueiadei tarzii un capitolde istorie europeans prin integrarea in Liga Sfanta ~i succesele militare care au determinat 0 embrionara creatie statala sub suprematia domnului Tarii Rcrnanesti. Unificarea infaptuita din ratiuni eonvergente refacerii unitatl] de actiune a ligii a dus, lntr-o perioada de timp, 1a crearea unui organism politic care s-a interpus veleltatilor marilor puteri, Aceasta unificare a cunoseut de fapt doua etape, una in timpul lui Sigismund Bathorv, a doua dinspre Tara Rornaneasca directionata de Mihai Viteazul. Determinantii a fast lntr-un sens sau altul pozhia prineipatelor, interesele lor cornplementare convergente.

Odata infiiptuita. unificarea sub Mihai Viteazul ca stapanire suprapusa particularismelor statale a declansat procese istorice latente ce izvorau din evolutia seeolului care cunoaste ~i in spatiul central-european 0 afirmare a constiintei etnice. Daca unificarea nu a fost motivata de ideea nationala, acccntelc ctnicc nu all lipsit, ci dimpotriva s-au afirrnat in confruntarile socia lc si politicc.

fn epoca lui Mihai Vitcazul constiinta etnica era evidcnta in structura meruala a boicrimii ~i nobilimii, in cultura, in oporiua dintre 0 populauc ortodoxa si alte confesiuni ce se grefau pe realitau etnice. Daca in mai 1595 in tratatul de la Alba Iulia intra rea boierilor din Tara Romaneasca in dieta era considerata de catre nobilime fireasca, dupa c.ucerire apar evidente reticentele fata de boierime ~i de mitropolia ortodoxa la nivelul episcopatului catollc, in pofida politicii Curiei romane inclinata dialogului Cll ortodoxia in vederea unirii bisericllor, Mutatule intervenite in raporturilc dintrc Suiri, confesiuni sl etnii confera epocii lui Mihai Viteazul sernnificatlt nebanuite in momentul cuceririi, Politica lui Mihai Viteazul in Transilvania fata de ortodoxie, constructivismul sau confesional, planul de

237

De Ia geneta stat£lor ronu1ne~ti Ia naliunea ronu1n4

restructurare a sistemului religiilor recepte sunt indicii ca societatea evolua Intr-o di5ec~ie moderna. Mostenirea lui Mihai Vueazul s-a perpetuat prin efectele ei in raport cu evolutla socletatll romanesti care va proiecta, la nivel intelectual, noi lumini asupra infAptuirii politice de la sfar~itul secolului al XVI-lea.

Monarhia feudala (1601-1716)

Secolul al XVII-lea reprezlnta 0 perioada dlstlncta in istoria farilor romane, fixat intre doua limite istorice, domnia lui Mihai Viteazul ~i lnstaurarea unor noi regimuri politlce, habsburgic in Transilvania ~i fanariot in Moldova ~i Tara Romaneasca. Istoria celor mai bine de 0 suta de ani s-a aflat sub semnul mostenirli lui Mihai Viteazul, eroul cruciadei tarzii, care a recastigat lndependenta Tarii Rornanestl ~i a infaptuit pentru 0 clipa uni-

,

rea principatelor sub 0 singura domnie. A fost, in aceeasi vreme, 0 perioa-

da de consolidare a civilizatlei, de refacere treptata a potentialulul uman, de progrese lente in domenlul economlei ~i modlficari in structura sociala, de aflrmare tn ambianta Europei c1asice a monarhiei feudale. tn intervalul dintre 1601 ~i 1711 se impune tot mai pregnant linia polltlca statornicit:i de Mihai Viteazul de raliere a Tarii Rornanesti ~i Moldovei in jurul Transilvaniei, in forma unor raporturi interdependente, materializate lntr-un sistem de alianta. Secolul al XVII-lea lnreglstreaza dupa 1683, in raport cu recesiunea otomana, ~i 0 semniflcatlva evolutle spre politics de eliberare de sub dominatia otomana. Astfel, trecerea de la mica la marea Europa, de la un continent divizat de dcminatia otomana la unul redimensionat de suecesul Reconquistei, a insemnat ~i pentru farile rornane 0 mai accentuata mobilltate, lncercarl de racordare la 0 evolutie mai generala, pe care 0 exprima notiunea de Europa care strabate in scrierile umaniste.

Restaurafia dominafiei otomane; statutul juridic al raporturilor turco-romdne e . Restaurarea puterii otomane in cele trei principate rasculate

impotriva ei s-a produs lent in urma incheierii pacil de la Zsitvatorok 239

(1606) intre turd ~i imperiali, care a stavilit expansionismul habsburgic

spre rasarit, ~i prin ingradirea treptata, in anii urrnatori a influentei polone,

puternic reafirmata in spatiul carpato-dunarean in conditiile crizei hege-

moniei turcesti,

De la geneta naldoT T0nu2ne~li fa naliunea r0nu2nd

240

Sfflf~itul domniei lui Mihai Viteazul a insemnat doar incheierea unei etape a razboiului antlotoman. deoarece Tara Rornancasca si, in parte, Transilvania, continua alianta cu Imperiul Habsburgic. Inceputul veacului aduce in Tara Romaneasca domnia lui Radu Serban (1601-1611). exponentul boierimii antiotomane, in Transilvania confruntari intre imperiali si turci, in Moldova un condominiu polono-otornan favorabil, prin dinasti~ Movilestilor, Poloniei.

Primul deceniu cunoaste 0 slabire a dominatiei otomane, determinata de marea rascoala antiotomana condusa de Mihal Viteazul, dar ~i de declinul lmperiului, marcat de 0 accentuata criza monetara, ~i de cornplicatiile sale externe, situatie care a lasat 0 mai mare libertate de miscare tarilor romiine. In Moldova. Poarta ll confirma in domnie pe Simion Movila (1606) la moartea fratelui sau Ieremia, recunoscand astfel veehiul drept de alegere a domnului de catre ~ara:iar in' 160Treinrioie~tetratatul de prietenie eu Polonia, ceca ce a eonsolidat Influcnta polona in Moldova. In Tara Romaneasca unde conducerea imperlulul nu teuseste sa-stlmpuna propriul candidar, Radu Serban continua polittca: lui MlhaiViteazul de confruntare cu turcii ~i incearca sa readuca ~i "Iransilvarua in frontul antiotornan. Pacea de la Zsitvatorok intre celedoua.lmperil a deschis insa calea restaurarii treptate a puterii otomane asupracelor trei (ari' romane, ten .. dinta care se impune in eel de-al doilea deceniu al-secclulut al XVII-lea. ~omniile lui Radu Mihnea (l611-1616)'in Tara"Romaneasca, Stefan Iornsa (1611-1615) in Moldova ~i Gabriel Bethlen (I6!I3-1629) in Trani silvania erau menite sa readuca cele trei principate subsuzeranitatea Porttl Otomane, dar in conditii diferitc fata de cele .care caracterlzasera domina. tia otomana in secolul precedent. Consuenta de Jmposibllitatea.de a reveni la vechiul sistem de dominatieInternejar' excluslvpe Imixtiunea directa, prin, schlmbari de domnie dupabunul plac,: conducerea .imperlului j~i die versifica acum metodele, le adapteaza la condi~iill' diferite de la prii, la tara ~i de In 0 situatie la alta. tmblnnnd solutlllc.polirice.cu cele militure.,

, Nu~it de turci, ?tefa~ To~~a loveste in,m~fea)~~erime moldoveana polonofila, dar clind imprciurarile .au ceru~~91 turcli au recurs ,~i ,Ia actiuni militare pentru a pune capat hegemoniei polone, In urma conv~ntiei LUrco-polone din 1617 ~i a celei din 1621, care a succedat marii ca~panii a sultanului Osman II la Hotin, influenta polona a slabit considerabilin Moldova fara a fi lnlaturata cu·desavaqite.;\\""" 1'"',""'" ),;. 'i'!'" ;;

rn~elegand in cele din urma imp6sibilitMea'~ohtinliii.rii IJptel'impotrlva Imperiului Otoman, boierlmea Tiirli Ronia:rie~ti' :I~:I acceptat ' pe Radu Mihnea, solutie care prezenta avantajulde a' inliitura specrrul pa$alaculili: r n Transilvanla, Gabriel Bcthlen conso1idea~iorientarea' prootornana, cu conditia recunoasteril unei largtautonomll 'ittteme. favorabilatalvinisniu-, lui dominant ~i ostila Contrareformei sprijinita de Imperiul Habsburgic.

Monarhia feuda14

lotre solutiile adoptate de Poarta Otomana pentru a mentine in ascultare Tara Rornaneasca ~i Moldova un loc insemnat a revenit patrunderil elementelor grecesti ~i levantine in societatea romaneasca, pentru a slabi rezistenta dasei dominante fa~a de hegemonia otornana. In aceasta vreme grecii patrund in numar conslderabll in aparatul de stat, in ierarhia ecleziastica ~i in viata economics. In decenlul al treilea ~i al patrulea al secolului al XVII-lea principatele dunarene apar ca un adevarat .. Blzant dupa Bizant", cu tendlnta de a asocia elementul grecesc la dominarea celor doua fari, prefigurare a regimului fanariot care avea sa se impuna in secolul urmator,

Solutllle imperiului in fata cpozitiei hotarate a boierimii locale fa~a de greci, manifestata prin comploturi boieresti ~i rascoale ~arane~ti. alimentate uneori chiar de boierime, au fost oscilante. Poarta a sprijinit domniile favorabile grecilor ~i propria ei hegemonie, dar a tolerat, cand nu putea face a Itfel , ~i masurile antigrecestl cum au fost cele de la inceputul deceniului al patrulea.

Restaurarea a fost prin urmare diferita de ceea ce fusese regimul dominatiei otomane la sfar~itul secolului precedent. Urmare a actiunii lui Mihal Viteazul, Poarta renunta la exploatarea excesiva a resurselor tarilor romane, readucand haraclul la semnificatia sa initiala, politica, de rascumparare a pacit, In toate trei tarile se constata 0 scadere rnasiva a obligatiilor materiale fata de Imperiul Otoman; cresterea acestora de la mijlocul secolului a exprimat in realitate compensareil devalorizaril monetare. in linii generale, secolul al XVII-lea ~i primii ani ai celui urrnator au fost 0 perioada de respiro. Criza imperiului ~i problemele sale internationale au determinat un echilibru intre statutul juridic al raporturilor rornano-otomane ~i politica generals a Imperiului Otoman fapI de principate, Datorita convergentei realizate la mijlocul secolului intre lmprejurarile externe, favorabile lntaririi autonomiei ~i lupta fortelor interne. farile romane cunosc 0 perioada de afirmare in cadrul rcglrnului monarhici fcudale.

Statutul juridic al dominatiei otornane restaurate ex prima raportul modiftcat dintre hegemonia imperiului, subminata de dlficultaule interne ~i ccmplicatiile extcrne cu care a fost confruntata, criza monctara, razboaiele eu Iranul, rivalitatea cu Imperiul Habsburgic ~i cu Polonia - ~i linlile politice direetoare ale ~arilor romane, promovate de fortele autohtone.

Rezultatul principal al actiunii lui Mihai Viteazul a fost piistrarea autonomiei farilor rom {me, prezervarea institutiilor fundamentale ~i functionarea acestora. Principe le, in conccptia dreptului islamic. era un intermediar intre autoritatea suprema ~i masa supusilor, ~arile romane fiind considerate ca apartinand unui regim intermcdiar (elm-as-sul sau dar-ul-ahd) intre dar-ul-islam (casa islarnului) ~i dar-ul-harb (casa razbolului) cu care Imperiui a incheiat lntelegeri in urma carora principatele plateau haraciul.

241

De Ia gene~ statelor romdne~ti Ia nariunta romdnil

[n raporturile ~U tarite rornane au functionat principiile de drept musulman. in vlrtutea carora se mentineau conducaroru locali. tn acest cadru, desi ~rero~alivele pU[~rii centrale de jure apartlneau sultanului, principii Ie exercuau In numele st pe baza autoritatii supreme.

Inca de la inceputul secolulul, privitor la Moldova. otomanii recunosteau necesitatea respectarli Intelegerii statuate lntr-un act numit abd-na~e care prevedea si acordul ~arii la alegerea domnului. Abd-name-ul era acordat pe termen limitat ~i era conditionat de plata haraciului. Alaturi de capitulatii, carti de legam{mt, raporturile romano-otomane au fost reglementate de berate - acte de investltura si name-i-humayun-un, - acte a.difionale berate lor, adresate boierilor prin care ll se atribuia responsabiIItat~a pe_ntru politica domneasca. In vlrtutea statutulul lor juridic, ~aritor romane II se recunoaste autonomla, garantata de interdictla interventiei funqionarilor si supusilor otomani. Tarile rornane erau 'asimilate u~or provincii otomane cu statut privilegiat, pastrandu-sl entitatea statala chiar

dad in anumite momente functille statului erau limitate. '

. !ermenii juridici din secolul precedent nu sufera prin urmare modiflcari, deoarece.pnnctptul "relafiilor contractuale" isi conserva valabilitatea in conceptla romaneasca. Ceea ce difera insa este interpretarea si functionarea lor in raport Cll fluctuatlile de fapt ale rnporturilor romiino-otomane. ~oarta a~ceptalta mijlocul secolulul, in condltil politice precare interne si internationale, domni alesi de tara, iar in anumite momente chiar 0 li~er~te ~o~a~ila de. ~iscare in planul politicii externe. Atat cad~1 juridic, cat sl realitatile politice nu lnvedereaza 0 supunere totala, domnii nefilnd "s~lav~ i~peri.ali",. dirnpotriva sunt in masura sa desfasoare 0 politica propne, sa lncheie aliante cu caracter defensiv intre farile romane.

In primul deceniu al secolului al XVII-lea se manifesta linia politica a autonomiei, sprijinita de fortele sociale interne, de boierime si nobilime speriate. de spcctrul situatlei din Eyalet (provincii) si in cazul Transllvantet de presiunea Contrareformei. Spre mijlocul secolului se impune tot mai hotarat linia politica deschtsa de Mihal Viteazul, orientarea Tarli Romanesti si a Moldovei spre Transilvania care rarnane centrul de' greutate al ac.estora. Dar. si invers, pozitia Transilvaniei, in calea expansiunii imperiale, alimenteaza ideea solldarlzarlt acesteia cu celelalte doua tati rornanestl in formula ~onsolidarii autonomiei in conditlile acceptarii ~uzeranitatii' otomane. Printre altele este de rernarcat si rolul de preeminenta al Transllvaniei in comparatie cu Tara Romaneasca si Moldova. Rezidentul Transllvaniei la Istanbul reprezenta ~i Tara Romaneasca ~i Moldova lncepand cu secolul al XVII-lea.

In aceastiiperioada se constata in opinia starilor privilegiate constiinta con~entiei ~ncheiate intre Poarta si principate, a autonomiei lor si a' dreptului de a-st alege domn dintre pamantenl, Ideea pastrarll autonomiei si a

242

Monarhia ftuda14

vechilor asezaminte a fost retlnuta de misionarul catolic Petre Deodat Baksic care a vizitat Tara Romaneasca in vremea lui Matei Basarab {1632-1654}. Constiinta unor raporturi contractuale cu Poarta strabate in istoriografia timpului, indeplinind de pe acum 0 functie Insemnata in afirmarea autonomiei farilor romane, dovada Dlmitrie Cantemir, principele Moldovei, care argumenteaza in fata tncalcarilor otomane dreptul la independenta.

Spre deosebire de statutul juridic al raporturilor state lor romane cu Imperiul Otoman, in secolul al XVII-lea continua existenta pasalacurilor (E:yaleturilor), a complexelor militare si economice aflate direct sub administratia otomana. In secolul al XVII-lea se organlzeaza un nou pasalac, de Oradea, in veclnatatea hotarulul principatului. Acestea au constituit in secolul al XVII-lea un adevarat cordon militar datorita ciiruia otomanii au fost in masura sA supravegheze tarile romane si sa-si asigure pe linia Dunarii 0 cale slgura si rapida spre Europa Centrala, Aceste enclave efective ale dominatlei otomane pe teritoriul romanesc au constituit unitat! teritorial-administrative in care functlona legea musulmana, cu principiul contrabalansarlt puterilor provinciale - beylerbei, kadiu, defderdar - in vederea asiguriirii autoritatii centrale. Statutul juridic al acestora a avut consecinte economice si demografice grave, la care se adauga si colonizarea de populatie otomana in Dobrogea si deopotriva in Eyaletul de Oradea.

Societate ~i regim politic. Informatllle istorice, mai bogate pentru secolul al XVII-lea. - calator]! strliini si sursele istorice interne - surprind bogatia tarilor romane in contrast cu raritatea asezarilor si slaba densitate a populatiel. In general, secolul al XVII-lea cunoaste 0 situatie demografica precara, consecinta a agravarii dominatiel otomane la sfarsitul secolului precedent. Izvoarele narative straine Inregistreaza, inca pentru anii imediat prernergatori domniei lui Mihai Viteazul, pustiirea tarilor, in general 0 stare de depresiune demografica. Alte informatii semnaleaza pentru inceputul veacului scaderea productlvltatll, 0 acuta lipsa de alimentc ce prilejuieste, in croniea secolului, ani numerosi de foamete.

Tartle romane au fost, ca de altminteri intreaga Europa, sub imperiul calamttatilor naturale, anilor de seceta, gerurilor, inundatiilor. Datele confirma si pentru tarile noastre existenta anilor negri, generator! de stan econornice subrede cu consecinte dlrecte asupra populatiei.

Dinamica populatiei sta insa ~i in legatura cu framantarlle pricinuite de evenimentele politice ~i mllitare, Ea este influcntata de mobilitatea excesivii, tnautru ~i in afara hotarelor, de factori adiacenti, calamltatl naturale, molimi, care raman 0 constanta a veacului. Izvoarele istorice lnregistreaza pentru Transilvania, pe domeniile princiare, masive parasiri de sate,

243

De Ia g~lIr::.a slalrlor rmndnqli la nalillnea romdru1

uneori aproape jurnatate din locuitori fiind plecati, Circulatia populatiel dintr-o fara in alta, dinspre Transilvania spre Moldova ~i Tara Rornaneasca, dar si in sens invers, inregistreaza proportll semnlflcative. Negative sunt pentru ~arile rornane indeosebi emigrarlle in afara hotarelor, cu insemnate consecinte cconomice. Acestor stari Ie urmeaza perioade in care potentia lui uman se refacc, indeosebi in anii de stabilitate politlca de la mijloeul secolului, atingand in Transilvania nivelul de la sfar~itul secolului al XVI-lea.

In aceasta amblanta se poate eonstata un spor al asezarilor in Tara Rornaneasca de la 2 100 de sate la tnceputul veacului, la 2 800 spre sfar~itul lui. un nurnar apropiat in Moldova. Potrivit estimatiilor demografice numarul locuitorilor tarilor rornane a fost variabil in seeolul al XVI-lea, ridicandu-se in general la 500 000 in Tara Romaneasca ~i 400 000 in Moldova. In Transilvania, numarul de locuitori se poate aproxima la un milion. Sub raport etnic, rornanii reprezinta majoritatea absoluta a locuitorilor, constituind adevarate blocuri etnice in Tara Fagarasulul, in Tara Hategului, in Maramures, in Nasaud, fiind covarsitorl ca numar pe Fundus Regius (zona locuita de sasi}, raspandit! pretutindeni in Transilvania. Populatia rurala loculeste in asezari variabile ca marlme, de la sate ell 15 case. la sate cu 50 sl peste 100 de case. Marea lor majoritate varlaza intre 15 ~i 50 de case in Tara Romaneasca ~i Moldova, iar in Transilvania, in Tara Fagara$ului, sunt sate numarand in medie 70 de unitati, dar ~i multe apropiindu-se de 150 de unitati. Satele puternice se gaseau in regiunile populate de taranimea libera, in zonele pericarpatice.

Orasul in secolul al XVII-lea nu prezlnta mari aglomerarl umane. Multe din asezanle orasenesti numara intre 200-500 de case. uneori mai putin chiar, adiipostind 0 populatie intre 1 500-2 500 locuitori. Estimanlle calatorllor strainl, adeseori contradictorii, consemneaza afirmarea demografica a principalelor asezarl urbane, Bucurestll ~i Iasul lnregistrand cresteri substantiale: in Transilvania, Clujul care numara 8 500 locultorl in 1660, cunoaste in 1711 0 crestcre de numal 500, datorlta evenimentelor militare, determinate de patrunderca austriecilor.

Si sub aspect economic perioadele de recesiune alterneaza cu cele de prosperi tate. Este insa in general un secol de redresare economica, fenomen aflat in stransa legatura cu refacerea treptata a pctentlalului uman. Dupa lungul razbo] purtat impotriva Imperiului Otoman ~i 0 perioada de intensa exploatare a bogattilor, in tiirile romane economia se reorganizeaza.

Viata economics reflecta in cgala masura noua conjunctura econornica europeana, prilejulta de deplasarea principalelor drumuri comerciale din Mediterana in Oceanul Atlantic. ~i noua geografie politidi. central-sud-est europeans detcrminata de organizarea Eyaletului de la Buda. In sccolul al XVII-lea actioneaza lnsa si alti factori de influentare care yin dinsprc

244

Monarhia fcscdalil

nolle dimensiuni politice ale dominatiei otomane. Usurarea obligatillor eeonomice fata de Poarta a creat conditii favorabile pentru refacerea economica. lnteresul statului pentru problemele economice s-a manifestat tot mai intens prin masuri de repopulare a asezarilor, prin acordarea de scutiri pentru readucerea fugarilor sau prin interventii menite sa reglementeze fiscalitatea. Un factor stimulativ al vietii economice a fost ~i interesul otoman pentru ~arile romane, In conditiile declinului tot mai accentuat ~i al~ incapacitatii Eyaleturilor de a satisface nevoile econornice, Imperiul i~~ orienteaza comertul spre pietele romanesti, Cu toata exercitarea dreptului de monopol, in sensul unei preemtiuni acordata negustorilor otornani, Imperiul ingaduie relatii comerciale intre tarile roman~ ~I. I~gaturi ale ~c~st~ra cu tarile straine, In aceasta ambianta se interfereaza ~I interesul stapanllor de domenii pentru comert, antrenatl in noul mod de viata, manifestand 0 nevoie sporita de bani.

In contrast cu unele din relatarlle calatorllor strain! care pomenesc adeseori pamanturl nelucrate, documentele interne atesta un proces marcat de defrisare, 0 extensiune a frontierei agrare, lntr-un ritm mai intens, in detrimentul padurllor, Taranimea in general, in raport cu cresterea populatiei va face eforturi pentru a incorpora spatlului agrar noi int~n~e~~ de pamant. In urma extinderii alodiului, teren direct exploatat de stapanu de domenii, iobagii din Transilvania compenseaza deposedarlle de ~imant prin cucerirea dealului ~i padurll pentru agricultura. Un rol deoseb~t a r~venit romiinilor in aceasta lnainiare a frontierei agricole, deoarece et 10cUlsera, mal cu seama, zonele pericarpatice.

In secolul al XVII-lea a crescut volumul productiei agrarc prin extinderea eulturilor de grau, mei, orz, ovaz, pentru ea spre sfar~itul veacului sa se adauge porumbul in Tara Romaneasca ~i Moldova. Mai buna organizare econornica a domeniilor in Transilvania, eu deosebire a eelor princiare, fonrte intinse, face sa continue primatul acestei provineii in productln cerealierii.

Un loc important l-a avut in economic cultura vltei de vie, in toatc provlnclllc, consutuind una din bog:Wilc acestora. Spre mijlocul sccolului al XVII-lea, productia animaliera lsi reface septelul, astfel di detine in economic. mai cu searna in Moldova si Tara Rornaneaca, un rol important. Ea este cornplcmentara agriculturii si tinde sa satisfaca solicitarile crescande ale cornertului cu Imperiul Otoman, si in general ogligatllle fata de Poarta. dar ~i comertul eu alte tari.

Intercsul manifestat de puterea otomana fata de bogatiile subsolului a constituit 0 piedica in calca exploatnrii lor. In ctuda acestci dlficultari, in Tara Romaneasca extractia si prelucrarea fierului ~i a aramei inregistreaza progrcse datorita aplicarli unor tehnici noi. in Transilvania, mineritul se

241>

246

De (a gene:tll srarelor rorndne1ti Ia naliunea rornd114

redreseaza datorita relnnoiril privilegiilor minerilor ~i colonizarit unor mineri strairu, -

Mestesugurile cunosc, in conditiile diminuarli presiunii otomane, un proces lent de refacere, caracteristica fiind inmultirea ~i diversificarea aeestora. Fenomenul este general ~i lmbratiseaza totalltatea activitatilor mestesugaresu, domeniale, satesti ~i urbane. Semnificativa este ~i tranzltla in prima treime a secolulul, de la fra~ii la bresle, fapt ce aduee preeu'm~ pam rea aspectului economic in statute si limitarea prevederilor religioase. In Transtlvarua productta mestesugareasca ramiine dominanta in secolul al XVll-lea, eu toate lncercarile puterii centrale de a limita monopolul breslelor. [n pofida masurilor protectionlste ale prtncipilor, baza tehntca autohtona a producnel ramane mult sub nivelul necesitatilor de consum; spre sfar~itul secolului se manifesta 0 semnificativa tendinta spre atelierul dezvoltar, patronat de puterea centrala ~i chiar spre forme incipiente de productie rnanufacturiera,

Sub aspect comercial, tarile romane inregistreaza mutatii semnificative, 0 orientare continental a vestlca, desi modesta, ~i nord-vestica, vizibila in cornertul transilvanean, cu deosebire la Cluj, care polariza activitatea comerciala interna ~i externa spre orasele [aroslav, Lwow, Lublin. Gdansk, prin care se desfa~ura comertul baltic ~i nord-estic, Activ de asemenea a fost cornertul Ic!vantin care se scurgea spre Polonia prin Tara Romaneasca si Sibiu sau prin Moldova. Tarile romane exporta indeosebi produse naturale, import and prod use mestesugaresti din Europa Centrala, Spre sfarsitul secolului, in cadrul unei politici de inspiratie mercantilista, lsi desfasoara activitatea in Transilvania Compania oriemalii, Infiintata in 1672, stlmulativa pentru comertul tarii.

Viafa socialii ramane in secolul al XVII-lea puternic marcata de feud alitate. In Tara Romaneasca si Moldova se accentueaza procesul de aservire a ~aranimii ~i de extindere a marelui domeniu pe seama proprietatii tarane~ti. Extinderea marelui domeniu a fost in relatie cu ascendenta bolerimii, cu tendintele acesteia de a contura un regim nobiliar, manifest in rolul pe care-] detin Adunarile de Stan, care au indeplinit 0 funetie lnsemnata in rezistenta boierirnil autohtone fata de presiunea elementuiui levantin ~i a domnilor care-l sustineau,

Aservirea taranimii se realizeaza prin aplicarea cu severitate, din 1613, a rnasurilor lui Mihal Viteazul, prin suprimarea treptata a anilor de prescriptie in Moldova. $erbirea a fost stimulata de politica fiscala exceslva a statului, de solicitarile economice ale Portti, de aprovizionarea armatelor otomane, de nevoile mereu sporite de bani ale boierimii antrenata lntr-un nou mod de viitta, de calarnltatlle naturale. In aeeste imprejurari, valoarea domentului se mascara in raport cu numarul serbllor,

Monarhia feudalil

Munca servlla, nereglementata de stat ~i variabila de la un domeniu la altul, a ocupat in secolul al XVII-lea un loe preponderent pe rezerva feudala constitulta ea 0 realitate economica.

Momentelor de accentuataaservire le corespund altele de rascumparare a libertattl in raport eu erizele intervenite in societatea feudala, Comunitatile tarane~ti libere constitute, in ansamblul tarilor romane, importante grupuri, eu rol major in economie ~i in viata sociala,

In Transilvania, unde tendlntele regimului nobiliar sunt contracarate de absolutismul princiar, proeesul de aservire apare in prima [umatate a secolului limitat de politica puterii centrale, de masurile de protejare a structurilor libere, de innobilarea unor elemente din taranimea libera. Cu toate acestea se rernarca, tendinta evldenta de lntarire a servajului ereditar, Constituirea rezervei de la sfar~itul secolului al XVI-lea se realizeaza pe baza muncii obligatorll, a robotei. Dad in secolul precedent productia agricola rezulta din pamantudle taranilor dependenti, in seeolul al XVII-lea. productla domeniului creste in proportii considerabile, mai eu seama pe eel princiar. Sporeste in special robota care depaseste obligatia prestarii unei die pe saptamana flxata la inceputul secolului al XVI-lea.

rn secolul al XVII-lea a existat 0 comunitate de interese intre principi ~I stlipanii de parnfint. In special dupa razbolul de 30 de ani s-a Incercat 0 restaurare a vechilor relatil agrare, care au fost bulversare de mobilluuea ~aranimii, fapt ce a determinat 0 agravare a conditiet ~aranilor. Din a doua [umatate a secolului, 0 data eu criza principatului se accentueaza regimul nobiliar, fapt ce determlna consolidarea servajului. tn ansamblu, procesele sociale lnvedereaza sporul numeric al nobilimii, diferentiata ca avere, ea nivel de via~a, deoarece diplomele de Innobilare, distribuite generos de principii Transilvaniei, nu erau acompaniate si de donatii, Taranimea of era ~i ea un tab lou de 0 mare diversitate, cu situatii generale, dar ~i cu particularitati de la 0 regiune la alta. de la un statut juridic la altul. Iobagimea se pauperizeaza, sesiile se faramiteaza, numarul jelerilor creste, [n sccolul al XVII-lea in Transilvania hotarul dintre nobill ~i nenobili este tot mai hotarat trasat. Legiuirile tarii reflecta in ansamblu situatia unei ~aninllni aservite, strivita de obligatil fata de nobillme, stat ~i biscrica.

Orasul in general apare ea 0 enclava in ansamblul structurii feudale, pastrandu-$i in linii esentiale structurile sale socia le interne. Sporeste Cll deosebire nurnarul orasenllor in Moldova ~i Tara Romaneasca ~i totodata cresc in irnportanta in Transilvania, in prima jumatate a secolului, orasele Iibere regale. Peisajul social al orasului lasa sa se remarce un proees de pauperizare a mestesugarilor care adanceste diferentele intre acestia ~i patncrat. tn timpul erizei prlncipatului, odata disparuta protectia principilor, orasele libere capata 0 coloratura nobiliara, Un fenomen caracteristic secolului

247

De Ia genrta slalelor r0m4ne~li Ia nafiunea r0m4n4

248

al XVII-lea este ~i ascensiunea orasenilor romani in Transilvania, proces care se va accelera in secolul urmator,

Aseendentul boierimii in viata socio-economica a seeolului al XVII-lea s-a refleetat in tendintele ei rnanifeste de instituire a regimului nobiliar. Modelul la care adera este eel al Republicii nobiliare poloneze, pe care incearca sa-l trnpamanteneasca in Moldova ~i Tara Romaneasca ~i al regimului de Star] din Transilvania.

Tendinta de constituire a regimului politic nobiliar nu urmeaza insa un drum constant ascendent, deoarece perioadele de reflux ale puterii domnesti sunt intrerupte de altele in care puterea centrala se aflrma autoritar. In general, tendinta de constituire a regimului nobiliar a depins de raportul dintre factorii interni ~i eei externi, de evolutia relatiilor politice polono-otomane sau otomano-austriece ~i de imixtiunea Portli Otomane in relatiile interne, in sprijinul domniei sau al boierimii,

In deceniul al doilea si al treilea, tensiunile ~i confllctele dintre bolerime si domnie au fost rnai degraba manifestan ale divergentelor de politica extern a - orientarea spre puterile crestine sau acceptarea suzeranitatii Portii Otomane - decat ale tendtntei de constituite a statului boieresc. Ci~d restauratia otornana s-a statornicit, iar procesul de levantinizare s-a acccntuat, eforturile boierimii autohtone s-au concentrat impotriva intrusilor alogeni.

Din deceniul patru Insa, tendintele spre regimul nobiliar se cristalizeaza in atitudini care exprirna idealul unui stat intemeiat pe regimul de starl. tn perioadcle de criza, boierimea impune, prin adunarea de star], ingradircn autoritatii domncstl favorabilc elementului levantin ~l garantarli privilegiilor sale. Prin urmare, in momentul de criza, tendlntele regimului nobiliar se aflrma mai !impede ca forma de manifestare a boierimii autohtone, sirnultan CII evolutia spre monarhia feudal a reprezentata de Matei Basarab ~i de Vasile Lupu in prima parte a domniei. Datorlta unor factori de influcntare ce veucau din exterior, dcsl, spre mljlocul vcaculul, rcglmul de stari se exprima in forme politlce precizate institutional, statui nobiliar 1111 ~(' ponte con lura dcplin. bolcrimca fllnd oblig:1li\ si\ accepte 0 monnrhle fcudalii putcrnica, de tipul acclcia a lui Matei Basarab, care ii rcprezcnta inrcrcscle.

Opozitia boierimii are de acum inainte ca obiectiv elementullevantin, pe "greet, grupuri sociale eterogene, grecofone, dar ~i rornanesti, sprijinitoare ale politicii domnilor favorabili levantinilor. In aceste circumstante, atitudinile boierimii autohtone nu nazuiau la instaurarea unui regim nobillar, ci la lndepartarea concurentei levantine. tn ajunul domniei lui Matei Basarab ~i Vasile Lupu, boierimea lezata in interesele sale de influcnta levantina se orienteaza. in cadrul solldarltatli de stari, pentru a instaura domnii favorabile intereselor sale. Vremea lui Matei Basarab va reprezenta

h1onarhiafeudal4

un consens intre startle privilegiate ~i domnie. Inscaunarea lui Vasile Lupu a avut loc in conditiile 'existentei unor "legaturl cu tocmeala", potrivit unor pacta convenea, care lngradeau fiscalitatea domneasca ~i lntareau privilegiilor Starilor, Practica domneasca a anihilat insa velelratlle boieresti, Vasile Lupu instaurand un regim autoritar, cu evidente tendinte absolutiste. "Soarta baronilor ~i a nobililor - scrie misionarul Laniesi - atama de vointa principilor", el socoate domnia voievodului moldovean un "absolutum dominium".

tn a doua [umatate a secolului, scindarea boierimii in particle rivale, oscilatiile boierilor intre factiuni, lupta dintre pamanteni ~i greci au sporit dlflcultatile in calea instaurarii unui regim nobillar,

Reluarea ofensivei otomane in Europa, solicitarile materiale sporite pentru nevoile armatel, au impus domnii autoritare, ca cea a lui Serban Cantacuzino (1678-1688). Alegerea lui Constantin Brancoveanu (1688-1714) a prilejuit 0 noua afirmare a starilor in randurile carora apar acum ~i negustorii, stare oraseneasca, De acum inainte, in cadrul creat de politiea externa se constata 0 solidarlzare a starilor cu domnia fa~a de Poarta Otornana,

In Transilvania, nobilimea care a resirntit negativ atat incercarea lui Mihal Viteazul de a erea un organism politic romanesc, cat ~i regimul instaurat de Basta, care a suprimat constltutia tarii, tinde sa instituie 0 formula convenabilii intereselor ei. Exponentul acestei politici a fost Stefan Bocskal, care in urma unei rascoale ii alunga pe Habsburgi (1604) devenind principe (1604-1606).

Bocskai s-a dovedit un exponent al intereselor nobilimii maghiare ~i al protestantismului. EI a adoptat 0 politica de echillbru intre cele doua imperii rivale, a incheiat pace cu Habsburgii (2 iunie 1606), care recunose autonomia Transilvaniei ~i a contribult la ineheierea paci] de la Zsitvatorok.

DlIp;l domnia lui Gabriel Batliorv (1608--1613), a carui inccrcarc de coullzare a cclor rrci principate a fost zadiirnicit;i de Poarta Otomana, Gabriel i3ethlcn (I613-1629) a inaugurat, contrar astcptarilor nobilirnii, 0 poltuca de consolidare a absolutismului princiar, care avea sa dainuiasca aproape 0 jurnatate de secol, In opozitie cu evolutia din Ungaria Supertoara, polttica intern a a prlncipilor tinde sa creeze 0 baza sociala mai larga pentru politica de centralizare, tel urrnarit prm masive innobilari din straturile sociale libere, prin atragerca nobilimii mici ~i rnijlocii $1 prin masur! de sprijinire a secuilor si a oraselor Iibcre. Dimpotriva, pnncipii se opun privilegiilor sasesti ~i tind sa limiteze puterea marii nobilimi. Ei se straduiesc sa eonstituie 0 nobilime de curte, patura de mari dregatorl, ~i rezerva micii nobilimi functiile subalterne.

249

De 14 geneta 'f4ttlor rom4ne~ti 14 nafiunea rom4n4

Principii Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczy I (1630-1648) ~i Gheorghe RaKoczy II (1648-1657) practica 0 politica constants de subordonare a Starilor obiectivelor puterii centrale. Desi dieta continua sa fie convocata, rolul ei este minor in politica tari], atata vreme cat initlativa principelui ramane hotaratoare prin "propunerile" sale. Vointa principelui este dlscretionara in materie de legislatie, armata, in alegerea consiliului, dieta urmand totodata deciziile puterii centrale in politica externa. Prin "propozlttl", principe le are Initiativa in problemele de proprietate, dieta acordandu-i lui Bethlen largi poslbllitatt de a dispune de domeniile nobilimii. Startle constituite in dieta au exclus reprezentarea romanilor neconsiderati in randul natiunllor politice ~i nerecepti din punct de vedere religios. R~gimul tolerantei religioase, stabillt in secolul anterior, dobandeste in secolul al XVII-lea valori ~i mai exclusive prin legislana dietala, codificata in Approbatae Constitutiones (1653) ~i Compilatae Constitutiones (1669).

Absolutismul principatului, izvorat din necesitatea consolidarii statutului autonom al Transllvaniei in raport cu telurile expansioniste ale Imperiului austriac si Contrareformei, a inchegat 0 ideologie politica apeland la traditla anterioara a statului centralizat ~i, sub aspect teoretic, la sursele ideologice de factura absolutista, ldeologia centrahzarii reflecta opoaitia fata de stari, carora le recornanda respectarea atenta a legilor tarii, prote[area religiilor reformate impotriva actlunli Contrareformei ~i ratiunile unei guvernsn autorltare. Esentlal, ideologia absoluttsta a prlnclpatului postuleaza 0 monarhie moderata, calvina, in care sunt observabile grija pentru popor vazut ca 0 sursa de bogatie. Teorettc, absolutismul reprezinta 0 vizlune eclectica, orientata spre sursele europene, raportablla la opera lui Lipsius, cu determlnatii in structura societatll transilvanene, inca puternic feudala. Pentru aceste ratiuni absolutismul nu s-a cristalizat deplin, deoarece politica puterii centrale opereaza, orieum, in functie de regimul de Stari, neintemeindu-se pe burghezie.

250

Cadrul institufional. Evolutia structurilor soctetatii romanesti ~i noile semniflcatii ale statutului juridic al principatelor in raport cu puterea otornana, precum ~i dialogul tot mai evident cu Europa Centrals si Apuseana se reflects in viata institutionala. tn functie de acesti factori institutiile lnregistreaza ~utatii care anunta, in fo~ma incipienta. aspecte definitcni pentru institutiile moderne. Desprinderea treptata de lumea rnedievala, Intr-o societate inca feudala, s-a manlfestat printr-o relativa modernizare a aparatulul statal, mai accentuata in Transilvania, mai atenuata in Tara Romaneasca ~i Molodva.

ln Iinii genera Ie secolul al XVII-lea mosteneste lnstitutille secolului precedent, le sporeste chiar, dar mai cu seama Ie precizeaza ~i le diversifica

Monarhia feudal/l

in raport cu noua evclutle. Se fixeaza mai riguros atributiile dregatorilor, tara ca sa se ajunga la 0 delimltare absoluta a acestora. Fenomenul caracteristic secolului a fost relativa speclalizare a dregatorllor in cadrul procesului de separare a atrlbutillor de ordin politic, tot mai numeroase ~i a carer tnsemnatate se ampliflca, de cele private, care asigurau serviciilc domnului ~i ale curtri domnestl. Tendinta generala a fost insa spre dregatoria aflata in serviciul tarH.

lncepand cu epoca lui Bethlen, Matei Basarab ~i Vasile Lupu institutllle ca~tiga in conslstenta ~i eficienta, functionalltatea acestora exercitandu-se pe verticala, dinspre instltutla centrals spre cea locala,

tn secolul al XVII-lea lnstitutllle centrale, dornnul, Sfatul domnesc, Marea Adunare a Tarli in Moldova ~i Tara Rornaneasca, respectiv principele, Consiliul princiar ~i Dieta in Transilvania, nu lnregistreaza modificari esentiale, Domnii ~i principii sunt alesi de Startle privilegiate in rnomente Ie de mai mare libertate de miscare sau nurniti direct de Poarta; ~i unii sl ceilalti aveau nevoie de confirmarea puterii suzerane, In secolul al XVII-lea se desfasoara 0 lupta permanenta intre conceptia otornana despre carmutrea tarllor romane, a numirii domnului de catre Poarta, ~i a Starilor care apara dreptul de alegere a domnului. In primul caz Starilor ll se rezerva grija de a-l primi ~i de a i se inch ina, in al doilea investirea sultanului avea rolul de a ratlfica vointa Starilor, In secolul al XVII-lea. sfatul domnesc prirneste 0 noua organizare, astfel ca in afara sfatului restrans, alcatuit de mari dregatori, functloneaza ~i un sfat mai larg, cunoscut in vremea lui Dlmltrie Cantemir sub numele de divan. In acest secol sfatul domnesc ca~tiga atributele unui sfat al tarii, indeplinind serviciile de .ordin public. In Transilvania, Consiliul princiar a fost subordonat principelui in vremea absolutismului, ca~tigandu-~i in momentele de declin a puterii centrale un rol precumpanitor, In Tara Romaneasca ~i Moldova functloneaza ~i Marea Adunare a Tarii, oglindlnd structura de stari a societatii romanesti,

Marea Adunare a Starilor trurunea in cornponenta ei boierl mari ~i mici, clerul superior, pe toti reprezentantil categoriilor privilegiate, dec! boierimea, .. slujitoril", ultimii alcatulnd treapta a doua a boierimii. Sum momente cand participa totl reprezetantii clerului, mitropolltl, episcopi, egumeni, protopopi ~i preoti, diaconi. Adunarea Starilor i~i defineste atnbutiile intr-o mai mare miisura in vremea lui Matei Basarab cand in documente apar conturate deosebirile dintre "Sfat" - Sfatul sau Divanul domnesc, al marilor boieri, "Soborul" - fetele bisericesti si .Adunarea a toata tara" - care cuprindea pe reprezentantli tuturor Starllor privilegiate, indreptatlte sa participe. Caracteristic pentru adunarile secolului al XVII-lea in Tara Romaneasca este reprezentarea "slujitorilor". In aceasta privlnta Moldova in secolul al XVII-lea of era 0 situatie asernanatoare, Adunari de

2SI

D~ la grneta statelor romane~ti la naliunra roman4

Stari, la care participa toate treptele Starilor, imprejurare proprie pentru prima [umatate a veaculul, in vremea domniei lui Miron Barnovschi. In timpullui Vasile Lupu, Adunarea Starilor se reduce la consultarea Sfatului, deci la marii boieri cu functil.

Marea Adunare avea atributii interne ~i externe, laice ~i religioase,

civile ~i militate, fisc ale ~i judiciare. Convocata in momente irnportante, ea n-a avut insa un caracter periodic. nu a devenit 0 lnstltutie permanents ~i nici nu si-a fixat riguros statutul din punctul de vedere al procedurii ~i competentei. tn Transilvania, dieta seIntrunea periodic. avand atributii pcrmanente ~i un statut bine precizat. La lucrarile dietei. spre deosebire de Tara Romaneasca ~i Moldova. nu participa intotdeauna consiliul principelui, uneori tnsa este solicitat de Starl, in mod special. Rolul dietei a exprimat evolutia raporturilor dintre puterea centrala ~i nobilirne avand, potrivit cu fluctuatille acesteia, un loc mai mare sau mai mic in politica interna sau externa.

Secolul al XVll-lea pastreaza institutiile edeziastice ale secolului precedent. carora li se asociaza altele. Biserica tndeplineste 0 functie importanta in viata statului, domnii erau uns] de patriarhii de la Constantinopol in calitatea lor de capi ai ortodoxiei. Rolul bisericii in stat era subliniat ~i de prezenta mitropolitilor ~i episcopilor la lnscaunare in cali tate dubla de lnalti ierarhi ~i de reprezentanti ai stari] ecleziastice in Sfatul domnesc. Desi ca institutie biserica ortodoxa din Principate se afla in ecumenicitatea constantinopolitana. in realitate raporturile eu patrlarhia aveau un earacter formal. ierarhii find alesi de .. tara", alegerea flind in mana domnilor care reuscau sa·~i subordoneze ierarhia.

Clerul era reprezentat in Marea Adunare a Tarii constltuind 0 stare care participa, alaturi de boierime, in diverse alcatuiri, la viata politica :Iv:ind Ull rol in deciziile dornniei.

In nmpul lui Mlhai Vitcazul blscrica ortodoxa a cunoscut 0 rcsurcctie in Tara Romaneasca ~i Moldova prin sinoadele convocate ce aveau menirca sa rcorgnnizczc viatn rnonastica ~i s~ forufice religia ortoJoxa falii de prcsiunca catolica al caret rczultat a fost uniunea episcopilor de la Brest (1595-1596). In accst tirnp legaturile dintre biserica ortodoxa din Transilvania ~i Mitropolia Tarii Romanesti se consolldeaza instltutional prin subordonarea bisericilor din Transilvania Mitropoliei de la Targovlste prin tratatul din 1595. Datorita interventiei domnului Tani Romanesti s-a stabilit rcsedinta Mitropoliei Ardealului la Alba Iulia, unde a rezidat loan de Prislop. Mihai Viteazul numeste episcop la Muneaci pe Serghie, originar din Tara Romaneasca, care functiona paralel Cll un alt episcop de la Vad. Astfel domnul roman dupa cucerirea Ardealului a nazuit la crearea unor episcopii sufragane.

2')2

Monarhia feudalii

Mihai Viteazul in timpul stapanirii din Ardeal a incercat restructurarea sistemului religiilor recepte prin introdueerea religiei ortodoxe alaturi de religiile catollca ~i luterana ~i prin eliminarea bisericii calvine ~i unitariene. Tentativa a fost agreata de Habsburgi in spiritul Contrareformei ~i a apropierii de ortodoxie in seopul unirii bisericilor. In acelasl spirit. eatolicismul incerease inca din timpul lui Stefan Bathorv sa amelioreze statutul bisericii ortodoxe romane prin subordonarea ei fata de patriarhul de la Ipek.

In perioada urmatoare, de-a lungul secolului XVII. institutia bisericii in Moldova ~i Tara Romaneasca se consolideaza prin continuarea procesului de reformare a vietii monastice in vremea lui Miron Barnovschi. Domnii romani, in special Vasile Lupu, sprijina actiunile de consolidare si clnrificare dogmatlca, oferind cadrul pentru convocarea sinodului de fa Ia~i din 1643 care definltlveaza MaTturisirea ortodoxa a lui Petru Movila, aprobata de Patriarhia constantinopolitana.

lerarhii ~i domnii romani lncearca sa limiteze acapararea institutiilor ecleziastice de greci, proces care se intensiflca spre mijlocul secolului.

Biserica ortodoxa din principate sl-a asumat protejarea ortodoxiei ardelene fa~a de presiunea calvlna care se accentueaza lncepand cu principele Gabriel Bethlen, pentru ca spre mijlocul secolului influenta calvina sa prevaleze subordonand, direct sau indirect. cornunitatile romane.

Sub raport instltutonal calvinismul i~i exercita presiunea tinzand la ~alvinizarea ~is~ricii romanesti, 'integrand zone intregi autoritatii superintcndentului ~I exercitandu-si ~i influente de ordin dogmatic. [n secolul al XVII· lea se convoaca soboarele bisericii, influentate de institutiile similare calvine, cazul [uratilor numiti din riindul laicilor. Sinoadele sunt convocate de ierarhii ardeleni cu prilejul alegerilor sau in vederea discutarii unor probleme de ordin religios.

Este de remarcat ca in diplomele oficiale ale principilor ierarhii de la Alba lulia poarta titulatura de eplscopl sau superintendent. in timp ce din perspectiva rornaneasca ierarhul este numit "arhiepiscop ~i mitropolit al scaunului Baigradului. ~i al Vadului. $i al Maramuresului ~i a toata Tara Ardealului" .

. N.ici in secolul XVII principii nu reeunose calitatea de mitropolit a ierarhtlor de la Alba Iulia, acestia continuand sa se sfinteasca la Targoviste.

Mttropoliui Ardealului detin 0 jurisdictie teritoriala fluctuanta in raP?rt de politica principilor si a bisericii calvinc. Ei soliclta principilor dlplome privilcgialc in care se regasesc deztdcratcle formulate de Mihai Viteazul $i aeceptate de dicta Transilvaniei in favoarea preotimii rornane.

Mutatil religioase importante se inreglstreaza in Transilvania in randul maghiarilor datorita suprernatiei calvine care se instaleaza ca religie de stat.

Z.5J

De fa gmeta 5tatelor romdne~ti [a naliunea romdn4

Curentele protestante au tendinta sa se diverslflce printr-un proces de radicalizare stavilit de dieta, In secolul XVII, in timpullui Gabriel Bethlen se stabilesc in Transilvania comunitati anabaptiste,

Catolicisrnul care a cunoscut un reviriment inca din vremea lui Stefan Bathorv ~i a l~i Sigismund Bathorv datorita actiunii Contr~reformei, i~i reface organizarea instltutlonala. In Transilvania seria episcopilor catolici, tntrerupta la mijlocul secolului al XVI-lea a fost reluata in 1600 la Alba Iulia. Eplscopii catolici au functionat in sccolul al XVII-lea la Satu Mare unde s-a organizat sub obladuire habsburgica un episcopal. In .1697. e. rc~ lnfiintata episcopia din Oradea, iar in 1697 in principatul Transll~a~lel. S~ in Moldova ~i Tara Romaneasca se constata 0 reafirma~e a. cat.ohclsm~I~~ care acuoneaza atat in directia combaterii Reformei cat ~l a lnfluentartl ortodoxiei.

tn ceea ce priveste religia unltariana, numita ~i sociniana, se a~a ~u~ conducerea unui superintendent care rezida la Cluj. In cadrul b.l.se~lcll unitariene functiona un sinod, iar supenntendentul numea preotu ~l se pronunta in problemele majore de ordin religios. Biserica era o.rga~izata ~n tracte (protopopiate), in numar de noua, Sub raport constitutional I~ Transilvania funcuona sistemul religiilor recepte consflntite de Apr-abate ~l Gompilate, in care erau cuprinse religlile catollca, calvina,. I~terana. ~~ unitariana. Religia ortodoxa era sccotita tolerata, la fel ca rellgia mozaica care a cunoscut 0 rnodesta receptare ~i intre maghiari.

Viata religloasa apare diferentiata sub aspect confesional, stare ~ateriala si ca nivel de cultura. Desl in Transilvania progresele Reformer au contrib~it la difuzarea culturii datorate limbilor vernaculare, religiozitatea

comunitatilor rurale se situa la nivelul religiei populare. .

tn comunitatlle natiunilor polltice ~i religillor recepte nivelul de cultura al preotilor era mai' ridicat, la sasi, maghiari sau romanil calvinizatl, Se rernarca 0 discrepanta intre religia oficlala a bisericii ~i religia lraita in care superstitiile, vrajitoriile, miturile cunosteau 0 larga raspandire.

In ce prlveste preotimea romana ca stare materlala nu se deosebea de cea a taranilor, iar sub aspect cultural ~i teologie cunostintele ei erau precare, preotii nefiind in situatla de a practica 0 reala pastoratie. lzvoar~l~ maturisesc slabe cunostinte de citit ~i scris ale preotilor fapt ce explica calitatea scazuta in ce prlveste credlnta, Sinoadele bisericii ortodoxe transilvanene din ultimul sfert al secolului manifestau 0 preocupare pentru comportamentul preotimii ~i in special pentru derog~rile de l~ conduita

254 corecta, Religiozitatea in secolul XVII este inca puterrnc ma~cata de ~euda~ litate ~i de ignoranta. Chiar in mediile sase~ti unde numarul scolilor ~I pregatirea preotilor era superioara, rezultatele pastoratlel nu erau de natura sa disloce mostenirea medievala. Folosirea limbilor sacre, latina sau slava, au constituit 0 bariera in calea raspandlr]] cunostintelor religioase.

Morwrhia feudall!

Procesul apare mai izbitor in comunitatile romanesti Iipsite de suportul statului, cu exceptia scolilor calvine, puttne la numar, Cu toate acestea, prin traducerea cartilor de ritual sau de edificare morala, spre sfar~itul secolulul prin triumful culturil natlonale, educatia religioasa patrunde prin pastoratle in comunltatl, Asaltul calvinismului asupra ortodoxiei a determinat replica ortodoxiei ~i 0 mai conslstenta educatie rellgioasa a preotimli. Totusl se poate spune ca progresul educatiei religioase nu a fost de natura sa schimbe caracterul religiei populare in comunitatea rurala,

Controversa ortodoxie.-calvinism a determinat ridicarea nivelului pregatlrii protopopilor care au raspandlt cunostlntele teologice in sanul preotimli, fapt care a Inraurit vlata religioasii a comunitatilor. Astfel, la sfar~it de secol, aceasta elitii, care era constienta de propriile nevoi organlzeaza lnzestrarea bisericilor cu cartile necesare cultului sl raspandir]! educatiel religioase.

Evolufia intema ~i intemafionald. lntarziata in Tara Romanesca de rezistenta lui Radu Serban, continuator al politicii lui Mihal Viteazul, sprijinit de 0 parte a boierimii, suzeranitatea otomana s-a reinstaurat durabil 0 data cu lnscaunarca in domnie a lui Radu Mihnea (1611-1615). Afluxul in fara in numar mare al grecilor ~i infiltrarea lor in viata politica ~i in economia ~arii a declansat ostilitatea boierilor, reprlmata cu asprime de domn. Patrunderea grecilor a continuat sub Alexandru Ilias (1616-1618) ~i a culminat sub Leon Tomsa, grec de origine {1629-1632}. Agravata de 0 asuprire flscala mult sporita ca urmare a exlgentelor in crestere ale turcilor, penetratla elementului levantin in dregatorii ~i in riindurile stapamlor de pamant a declansat 0 puternlca lmpotrivire a Starilor din Tara Romaneasca, solidarizate prlntr-o ostilitate comuns fa~a de politica domnului, Mi~carea, lndreptata implicit impotriva lncercarilor Imperiului Otornan de a crea 0 baza soclala pentru consolidarea propriei dominant, a smuls in 1631 insemnate concesii incorporate lntr-un hrisov consacrat de Marea Adunare a Tiirii. Prevederile acestui act urmareau sa-i scoata din lara pe grecli nenaturalizati ~i sa readuca sub autoritatea eclezlastlca manastlrile stapanite de greci. Hrisovul din 1631 confirma dreptul Adunarii starilor de a-i numi pe ierarhl fara interventia patriarhiei ecumenice. Hrisovul a constituit insa ~i 0 "carta a libertatilor boieresti" (Chana libercacum), in care se prevedea neimpozabilitatea boierilor ~i intarirea stapanlrii lor asupra pamantului. Scutirite de darl, prevazure in act in favoarea prectilor ~i a slujitorilor, au urmarit solidarlzarea categoriilor privilegiate inferioare cu rezistenta annlevantina a Starilor autohtone.

Restaura~ia otomana in Moldova a inceput efectiv dupa lnlaturarea dinastiei Movilestilor care guvernase tara in timpul domniilor lui Ieremia

255

I

l

De la geneta slaleior Tomdne~li la nafiunea Tomdn4

256

Movila (1601-1606), a fratelui sau Simien Movlla (1606-1607) ~i a fiilor lor in stransa colaborare cu Polonia. Readucerea tarii sub obedienta Portii Otomane a inceput odata cu domnia lui Stefan Tomsa (1611-1615) ce a reprimat cu cea mai mare cruzime opozltla maril boierimi, care, apeland la sprijinul pol on, a incercat sa-l tnlature din domnie (1612). Ciind in cele din urrna, 0 noua razvditire sprijinita de 0 lnterventie polona l-a lnlaturat pe Stefan Tomsa din domnie, Poarta l-a impus ca domn pe Radu Mihnea (1616-1619).

Succesorul acestuia, Gaspar Gratiani (1619-1620) croat de orlgine,

numit de conducerea imperiului pentru a-i intari controlul asupra Moldovei, s-a rasculat cu concurs polon, dar a fost infrant de turci. Consolidata in urma maril campanii a sultanului Osman lIla Hotin (1621) domlnatla otomana s-a incrucisat cu influenta polona in declin in timpul noilor domnii ale lui Stefan Tomsa (1621) ~i Radu Mihnea (1623-1626), a lui Miron Barnovschi Movila (1626-1629) ~i a lui Alexandru Ilias (1631-1633) sub care a avut loc 0 puternica miscare antigreceascii.

Tendinta de consolidare a Starilor s-a manifestat. puternic si in Moldova prin asezamantul lui Miron Barnovschi elaborat in conlucrare cu diversele categorti de privilcgia~i. A~ezamiintul ~i alte anexe au consolidat irnunitatea [udecatoreaca a domeniilor boteresti ~i rnanastiresti si a acordat seutiri de obligatii fa~a de stat tiganilor robi de pc domenii, a instituit un termen de prescriptie pentru serbii fugari sl a acordat degrevari flscale

curtenilor,

In Transilvania, imperialii, care reuslsera siHi asigure controlul dupa

uciderea lui Mihal Viteazul, sunt in cele din urma alungati din tara de principele Stefan Bocskai (1604-1606). Exponent al intereselor nobilimii si ale protestantismului, el a desfasurat 0 politica de echilibru intre cele doua imperii rivale, a ineheiat pacea cu Habsburgii (2 iunie 1606). care all recunoscut autonornia Transilvaniei ~i a contribuit la lncheierea pacii din acelasi an dintre turci ~i imperiali.

Politica autoruura a lui Gabriel Bathory (1608-1613) care s-a manifestat dur in raporturile cu nobilimea, cu sasl] ~i seculi, a declansat 0 impotrivire generala. Incercarea sa de a coaliza cele trei princlpate, in care scop a intreprins 0 cxpeditie in Tara Romaneasca (1611) s-a lovit de impotrivirea

turcilor,

Noul principe, Gabriel Bethlen (1613-1629), inscaunat ~i cu con-

cursul domnilor din Tara Romaneasca ~i Moldova a inaugurat, contrar asteptarilor nobilimii 0 polltlca de consolidare a absolutismului prlnciar, care avea sa precumpaneasdl. in viata principatului timp de aproapc 0 [umatate de secol. El a ext ins considerabil baza materia Iii a puterii princiare, a lntarit puterea armata a principatului ~i a redus rolul dietei.

MonaThia feudalA

Politica sa externa s-a desfasurat in general in limitcle dictate de respectarea suzeranltatll otomane. In 1616 Bethlen a sprijinit expeditia turca i~pot.ri.va Poloniei ~i, a mijlocit pacea intre cele doua puteri. In prelungirea ciocnirllor sale antenoare cu Habsburgii, care au incercat sa-i submineze cu mijloace milltare ~i politice domnia, principele angajeaza tara in marea co~flagra~ie a ,Razbolului de 30 de ani, declansata de politica curtil irnpenale de supnmare a protestantismului in Boemia.

tn s~e~anta de a obtlne coroana ungara, Bethlen adera la alianta antihabsburgica (august 1619), cu asentimentul tacit al Portii Otomane. Evolutia generala a operatiilor militare l-a sllit lnsa sa lncheie pacea la Nikolsbur~ (~ec~mbrie 1621)j in schimbul renuntaril la coroana regala, principele a pnml~ din partea lmparatului, cu ritlu viager, sapte comitate din Ungaria. Efortunle sale de asociere a celor trei principate sub conducerea sa in cadrul hege~oniei otomane, s-au lovit de opozitia Porth Otomane ~i au esuat.

, , La mIJ~ocul. secolului al XVII-lea se manifesta din nou, in forme speclflce, tendlnta tncercata de Mihai Viteazul de solidarizare a Transilvaniei Tarii Romanesti ~i Moldovei, de integrare a lor lntr-un sistem politic comun. ~~cul central al Transilvaniel in acest sis tern se mentine; el fusese marcat ~l m cadrul planurilor ~i actiunllor lui Gabriel Bathorv ~i Gabriel Bethle~ menite sa aduca sub controlul lor ~arile romanesti de dincolo de Carpati. In dleta ardeleana din 3 octombrie 1636 se exprirna fara echivoc ca "buna vecinatate a fost un reazem pentru trainicia ~arilor, cunoscand noi impr~un~ c~ i~treaga tara noastra buna lor vointa ~i vecinatate" ~i cand se a~ga!eaza sa aJ~t~ Tara Romaneasca in orice imprejurare. Aparunand aceIUla~1 cadru politic, aflandu-se sub suzeranitate otomana ~i bucurandu-se de un .s~atut autonom, farile romane creaza un sistem particular de raporturi politice.

Alianta dintre Transilvania ~i Tara Romane~scii a foststatornicita in 1635 ~i relnnoita in repetate randuri. Dar prevederile diplornelor nu atesta carncterul I~r, ~efensiv, antiotoman, insa formularrle din 1636 presupun aceasta POslblh~ate. De a~tminteri, cand turcii l-au atacat pe Gheorghe Ra'k~~zi I, Matc~ Basarab st-a manifestat solidaritatea cu prineipele Transilvaruer. IncerC:irlle de a atrage ~i Moldova in aceasta alianta s-au incheiat eu un escc, in poflda tratatului moldo-transilvanean din 1638. Pentru a ~u?~l~a alian~a di~tre Tran:ilvania ~i Tara Romanesca, Poarta a incurajat :ntt,at~v~le lUI Va~'le Lupu indreptate impotriva lui Matei Basarab. Dupa ,~cercartle nereusite din 1637 ~i 1639 ale lui Vasile Lupu de a-l inlatura din dO,mnie pe Matei Basarab, urmeaza 0 lunga perioada de acalmie in raportunl,e ,lor, interval in care, la mijlocul deceniului al cincilea, e proiectata 0 hga anuotomana cu eolaborarea celor trei tari.

. ~f~r~itul domniilor lui Vasile Lupu ~i Matei B~sarab ~i anii urrnatori au prilejuu noi manifestari ale tendintei de grupare a Transilvaniei, Tarit

257

D~ Ia g~ne~ statelor romdn~~ti la na!hm~a romdnil

Romanesti si Moldovei in efortul de aparare a autonomiei ~i chiar a eliberarii1br d~ sub suzeranitatea otomana, Ostilitatile redeschise intre Matei Basarab si Vasile Lupu, sprijinit decazacii hatmanului Bogdan Hmelni~ki, s-au tnchelat cu victoria celui dintiii la Finta (mal 1653). Sustlnut de Rakcczi ~i de Matei Basarab, boierul moldovean Gheorghe Stefan ia dornnia in Moldova (1653-1658), in vreme ce in Tara Romaneasca se instaleaza in scaun Constantin Serban (1654-1658), care ~i el s-a orientat spre Transilvarua. Unitatea de actiune a celor trei ~ari a fost astfel restabilita. Ea s-a manifestat si in timpul lui Gheorghe Rakoczl II, in incercarea de a obtrne, cu forta arrnelor, coroana polona, pentru a crea actiunli antiotorna-

ne conditii favorabile.

In aceste imprejurari marele vizir tnlocuieste in Transilvania pe

Rakoczi, iar in Moldova ~i Tara Romanesca ii numeste pe Gheorghe Ghica (1658-1659) ~i respectiv pe Mlhnea al Ill-lea (1658-1659). lncercarile de rezistenta impotriva planurilor otomane continua, in conditiile in care in Transilvania revine la tron invinsul din Polenta. In aceste circumstante se produce mtervenua turcilor in Transilvania ~i a noilor do~~i num.iti de.ei in Moldova ~i Tara Rornaneasca. In Transilvania. greu lovita de pierderile rerttorlale pe seama rurcilor - cetatile Ineu, Caransebes ~i Lugoj - marele vlnr il numestc principe pe Acatlu Barcsai (1658-1660).

O' noua incercare de rascoa~ii antiotomana, ini~iata de Mihnea al III-t'~a in 1659. in colaborare cu Rakocn ~i Constantin Serban, care doreau sa-~i recastige tronurile, a fost anulata de turci cu concursul tatanlor, Desi infriinte, actiunile antiotomane atesta tendlnta celor trei ~ari de a-si uni fortele in lupta de eliberare politica.

, '

25S

Epoca lui Matei Basarab ~i Vasile Lupu. tn aceeasi perioada in care Transilvania se remarca in politica europeana, Tara Romaneasca i~i consolldeaza autonornia interna in timpullui Matei Basarab (1632-1654). Accentuarea procesului de patrundere a elementelor levantine din deceniul al rrcilea deterrnina, in Tara Romaneasca. 0 ampla miscare impotriva domnilor favorabili penetratiei elementelor straine in structura feudala a ~arii. Ea se tndreapta implicit impotriva [ncercarilor lmperiului Otoman de a crea 0 baza sociala pentru restaurarea propriei dominatii.

Din mijlocul acestor framiintari socia Ie care agita scena politica a vremii se afirrna personalitatea lui aga Matei din Brancoveni. fiul unuia din boierii lui Mlhai Viteazul. Conducator al boierimii protestatare, refugiata in Transilvania, el a incercat cu sprijinul lui Gheorghe Rakoczj 1 sa inlaturevo domnie care ameninta sa prejudicieze principiul monopolului puterii in stat a bolerimii autohtone ,i statutul autonom al ~arii.

Monarhia f~lUlal/l

Incalcarile savar~ite de Leon Tomsa (1629-1632) erau prirnejdioase si pentru Transilvania, in masura in care lngerlntele Portii, schimband rapertul de forte in favoarea boierimii levantlne, crea un dezechilibru in sistemul de aliante devenit 0 necesitate inca din vremea lui Bethlen. Asa se explica faptul ca prin acordul lui Abaza Pasa din Silistra ,i interventia lui Rakocz! la Poarta, dar mai cu seama datorlta aportului factorilor interni, care reafirma programul politic stabillt in 1631, Matei Basarab ajunge sa fie ales de Adunarea Starilor domn impotriva tncercarllor turcilor de a impune 0 noua formula domneasca favorabila greeilor. Inlesnita de manifestarile crizei otomane, domnia obtlne confirmarea Portil, avand la Istanbul sprijinul ferm al boierimii autohtone.

Domnia lui Mate! Basarab inaugureaza 0 epoca de consolidare si afirmare a monarhiei feudale, cu consensul Starilor, interesate in aplicarea ~i garantarea programului antilevantin. Politica interna a lui Matei Basarab a fost consecventa cu principii Ie exprimate de Stan, le consolideaza rolul preponderent in stat, asociindu-le, prin desele convocari ale Marii Adunari, la hotararile puterii centrale. Matei Basarab, cu acordul Stanlor, hotara~te reluarea manastlrilor inchinate celor grecestl din exterior, dovada evidenta a aplicarii programului statornicit in 1631.

Monarhia feudala tinde ~i reuseste sa stinga conflictele din interiorul clasei feudale, practicand 0 polltica de conciliere, in cadrelc careia si-au gasit loc boierii autohtoni alaturi de cei straini lmparnanteniti. Domnia, interesata in concordia Interna, din ratiuni dictate de politica externa realizeaza in linii marl 0 eolaborare eu boierirnea, urmarind cu consecventa liniile directoare ale programului acesteia. tn acest sens, monarhia feudaia a lui Matei Basarab a pus in aplicare ~i prevederile care vizau raporturile boierime-taranime, astfel ca a sprijinit tendintele boierimii de aservire a ~aranilor. Epoca lui Matei Basarab a fost marcata de agravarea servajului. de presiunea asupra taranimii libere si de fiscalitatea excesiva. Prin aplicarea unui nou sistem de impunere, domnia a stabilit un domiciliu fIScal contribuabilului, ceea ce tngaduia 0 estimate mai precisa a posibilitatilor financiare.

Domnia a intervenit pentru a stimula industria extractiva ~i pentru a readuce sub controlul statului salinele ,i varnile aflate in mana arendasilor levantini. Domnul TarH Romanesti exprlma idea lui unei monarhii puternice, lnterneiata pe colaborarea eu Starile privilegiate si pe idee a sporirii resurselor mareriale ale statului. Asocilndu-si nurnele dinastiei Basarabilor, Matei Basarab cristalieeaza, prin reinvlerea trecutului ISLOric, un program al restaurant tradltiilor medievale ale vechii boierimi, a carui finalitate polltica ~i sociala nu a scapat autorilor scrisului istoric conternporan, deoarece domnia le intruchipa Idealurile.

Politica lnterna a lui Matei Basarab a provocat in cele din urrna prin flscalltatea apasatoare ~i prin extinderea masiva a servajului, rniscarea

25')

260

De III gcncVl slalelor romdne~li III nafiuneo r0mdn4

categoriilor militate impotriva tendlntelor de a le asimila cu ~aranimea dependenta. Sfar~itul domniei lui Matei Basarab coincide cu criza regimului de Start, cu sparge rea solldaritatii categoriilor privilegiate, care a dus la conflictul dintre boierimea mare ~i slujltorr. Pe fondul unor nemultumiri sociale acumulate, unele categorii militate se rascoala impreuna cu treptele inferioare ale privilegiatilor, slujitorii de tara, impotriva domnului ~i boierimii. tn acest Imprejurari, rascoala seimenilor, 0 categorle militara, care a cuprins ~i Moldova, se transforma in 1655 intr-o miscare populara, infranta de ostile feudale din cele trei ~ari. In acest context al mlscarllor sociale se evidentiaza ~i semnele crizei monarhlei feudale.

In contextul dezacordului boierimii locale fata de infiltratla levantina in structura sociala ~i politica moldoveana se afirma ~i personalitatea lui Vasile Lupu (1634-1653), originar sl el din acel Levant in miscare spre ~arile rornane in secolul al XVII-lea. Om de aleasa cultura, in legatura cu ortodoxia rasariteana, patrunde in nindul boierimii de fara, dovedind 0 rernarcabila abilitate politica, Se opune deopotrlva solutiei aventuriste antiotomane lncercata de unul din predecesorii sai, Gaspar Gratiani (1619-1620) si curentului levantin; el i~i tncadreaza actlunea in coordonatele politice ale programului boieresc, asezandu-se in fruntea opozltiei.

Numit de Poarta, avand insa asentimentul boierilor, Ie exprima la ineeput, punctul de vedere, facand loc in sfatul domnesc ba~tina~ilor, cautand sa potoleasca spiritele agitate de nemultumlrea general a impotriva grecilor, lovind Insa ~i in boieri care nu erau agreati de paturlle sociale de jos, Treptat, visurile sale Imperiale de patronaj asupra Orientulul ortodox ~i plan uri le sale politice de domina tie in spatiul tarilor romane it apropie tot mal mult de lumea greaca ~i de interesele politice ale Portii. Ascensiunea boierimii grecesti incepe sa fie evidenta, astfel ca spre sfar~itul domniei in sfat erau 7 boieri greci ~I numai 3 moldoveni.

Epoca lui Vasile Lupu se remarca prin prosperi tate economica datorita comcrtului pc care boicrimca il face cu Polonia vecirui valorificand productia animaliera, Intr-o vreme in care Europa Centrala ~i Occidentala crau rava~ite de razboiul de treizecl de ani, boicrimea moldoveana era atrasa de activitati lucrative care au asigurat luxul Curtll domnesti potrivit aspiratiilor imperiale ale domnului. In aceastii amblanta "Vasile Voda dornnia cu mare liniste sl pace fara grija tara de toate partile, stau cu toti de negutatorii ~i agonisite" scrie Miron Costin. Domnul instaureaza un regun autoritar, in care functtile regimului de starl erau daca nu anihilate, cel putin estompate prin consultarea doar a sfatului dregatorilor, Ceea ce insa ramane prevalent in domnia lui Vasile Lupu a fost caracterul ei cvasiabsolut care contrasteaza cu modelul polonez spre care evolueaza slmpatia bcierimii. Domnul a rcuslt sa mentina echilibrul intre boicrimea partizana a politicii Portii $i boierirnea favorabila apropierii de Polonia cu gandul la

Monarhia feudal4 modelul regimului de stiri din Republica noblliara. Domnia lui Vasile Lu

• d _. dl d 1 pu I~ve .. ere.aza ~I 0 ten ~n~ll e egitimare a stiipanirii prin apelulla un "isto-

nsm ,~r~:ntat spre, simbolurlle trecutulul, cultivat in sprijinul potentarii autoritatn domnesti.

l,n politica .internll, epoca lui Vasile Lupu s-a facut remarcara printr-o fi~~htate excesl~a, prin miisuri de consolidare a servajului, prin suprlmarea anilor de prescnere. Domnul sprijinii boierimea greacii ce se consolideaza economic prin cumparari de sate ~i de priivalii sau arendarea strangerii impoeltelor, E~ imparte pcpulatia in unitati fiscale, ceea ce a reprezentat 0 ~nova~le la nivelul aparatului de stat interesat in garantarea perceperii impozitelor, tn sprijinul aceleia~i politici de consolidare a rolului statului se i~cadr,eazi ~i in,locuir,ea prin norme lurldlce scrise, cu suportul dreptulul blzantin, a patnarhahsmului boieresc, Vasile Lupu subordoneaza Biserica scopuril?r .statului, de lntarire a structunl feudale, lncercand sa apere ortodoxia I~ g~ner~1 de asalturile calvinismului si, in mod special, pe romani! tran:llv~nem, El p~troneazii 0 lntalnire dintre ierahii din Tara Romaneasca ~I Moldova In care s-a pregatlt Raspunsul Ia Catebismul calvinesc publicat in 1645. Anterior e numit un moldovean in scaunul mitropoliei Ardealului (1640). Sprijinirea ortodoxiei transilvanene s-a incadrat Intr-o polltica de anvergura, desfasurata de Vasile Lupu in Orientul ortodox, de patronaj asupra Patrtarhlet constantinopolitane.

Politica externa preconizata de domnul Moldovei a fost dominata sub impu!surile _ PO,r~ii, de, ostllitatea, fatli de sistemul de alianta dintre Tara Romaneasca ~I Transllvanla, el a urmarlt sa obttna domnia munteanii. pent~u !iu! .sau sau pentru el insusi. Ostilttatea fata de Tara Romaneasca expnma ~1 interesele levantine in dezacord cu politica lui Matei Basarab. tn esenta, orientarea lui Vasile Lupu reflects tendinta sa de suprematie asupr~ tan lor romane urmarita prin apelulla ajutorul Portii, la alianta cu ~olom~ sau I~ lega,tura fortuitii cu caz~cii zaporoj,eni. In ansamblu, politica

xtcrna a lUI Vasile Lupu a fost netnsplrata ~I adeseori contradtctone.

Moldova obtine totusi un succes ternporar in 1638 cand incheie 0 alianta cu ~he~rghe Rakoczi I, lncercand sli izoleze Tara Romaneasca pcntru a pre!~dlcla ~unctlo~area allantei acesteia cu Transilvania. Aceste tendinte pohuce oglindeau interesele Portil ~i se sprijineau pe elementu] grec, ceea ce le-~ facut neviabile. Nlcl alianta cu Polonia nu s-a ararat mai sigura, iar ~proPlerea de cazacl a avut darul sa trezeasca suspiciuni. Domnul este in,ocuit in 1653 cu Gheorghe Stefan (.1653-1658) prin colaborarea fortelor Interne cu cele externe, transilvano-muntene. Incercanle sale de a reveni la dOmnie se narule in urma campaniei nelzbutite din Tara Romaneasca, astfel ca, lnvlns, este obligat sa piirllscasca tara.

DO,?~ia lui Vasile Lupu a reprezentat ins a un moment in evolutla monarhlel feudale, prin telurile politice urmarlte in spatiul ~rilor rornane,

261

De la geneta statdor romane~ti la nafiunea r0m4nd

unde a vizat propria lui suprernatie, intemeiata pe elementul gree. Succesele ~i insueeesele sale au fost in raport eu concordantele ~i neconcordantele pe care le-a stabilit cu factorii politici favorabili programului boierimii autohtone si autonorniei tarilor romane. Cauzele prabusirli trebuie cautate in neaderenta lui Vasile Lupu la slsternul de aliante transilvano-muntean eu caracter defensiv, care a nazuit ~i a reuslt sa solidarizeze fortele interne in jurul unei pohttci de consolidare a libertatti de miscare a tarilor romane.

262

Monarhia feudala Ia mijIocul secolului in Transilvania. In Princlpawl Transilvaniei, politica de consolidare a autorltatii puterii centrale cunoaste 0 puternica dezvoltare sub principii Gheorghe Rakoczl I (1630-1648) si Gheorghe Rakoczi II (1648-1657). Cel dintai a infruntat cu succes atat incercarea nobililor din Principat de a anula rezultatele domniei anterioare cat ~i tendlntele nobillmii eatolice din Ungaria Superioara care nazuia sa incorporeze Transilvania. Consolidarea domeniului princiar, spent prin masive confiscari de pamant de la nobilii infidell, a oferit un reazem economic insemnat puterii centrale, permitandu-i sa readuca la supunere startle. Domnia lui Gheorghe Rakoczt 1 s-a stabilizat dupa biruinta cii~tigafa la Saloma asupra turcllor (1636) care, nelncrezatori in politica lui, au incercat sa-l inlocuiasca de la conducerea tarii.

Urrnarind directia antihabsburgica ~i anticatolica a predecesorului sau, Gheorghe Rakoczt I a reactivat interventla Transilvaniei in razboiul de treizeci de ani. In urma aliantel incheiate ia Alba Iulia eu Suedia ~i Franta (16 noiembrie 1643) el cucereste, cu asentirneruul Portil, 0 mare parte a Ungariei Superioare. Dupa operatii militare cu suceese alternative, Rakoczi incheie la Lim pacea cu Habsburgii (29 august 1645) care confirma apartenerua la principat a celor sapte comitate din nord-vestul Transilvaniei.

Un indiciu insemnat al consolidani puterii princiare a fost preluarea fara dificultati a succesiunii de catre flul sau, Aureolat de prestigiul castigat in razboiul de treizeci de ani ~i de participarea Transilvaniei la pace a din Westfalia (1648) ca stat independent, Gheorghe Rakoczi II a facut proiecte grandioase care aveau sa se dovedeasca nerealiste. EI s-a straduit sa-~i subordoneze Tara Rornaneasca ~i Moldova, iar apoi a incercat sa obtina, cu forta armelor, coroana polona. Esecul expeditiel lui Rakoczt in Polonia (1657) ~i intervenriile otomanilor pentru a pune capat actiunilor sale care ii arnenintau interesele a declansat criza domniei sale in Transilvania. Interventia milttara otomana a readus tara tntr-o mai stransii dependenta de Poarta ~i a deschts calea reafirrnarli puterii nobiliare. Incercarea lui loan Kemeny (1661) de a continua in colaborare cu Habsburgii politica antiotomanii a expus tara unei interventii militare a puterii suzerane, care s-a incheiat cu desemnarea unui nou principe in persoana lui Mihal Apafi

~onarhUlfeudaLa

(1661-1690) prin reprezentantii sultanului ~i simulacrul unei alegeri dietale in 14 septembrie 1661.

Principele impus de otomanl a fost confirmat de partizanii monarhiei habsburgice care controlau 0 parte a principatului. In aceste circumstante Apafi se orlenteaza spre consolidarea legaturilor cu Tara Romaneasca ~i Moldova nazuind la lnchegarea unei confederatil cu scopul de protejare a autonomiei tiirii.

lncllnat mai mult spre indeletniciri intelectuale decat spre cele de guvernamant, Mihai Apafi lasa in seama reprezentaruilor factiunilor nobiliare treburile publice. Autoritatea principelui se deterioreaza, in conditiile in carenobilimea se manifesta puternic in viata politica ~i sociala, Domeniile principatului decad sau sunt instriiinate in avantajul nobilirnii, puterea centrala pierzand astfel un important suport material al independentei. Scena politica a tarii riimane domlnata de nobilirne, de lupta factiunilor nobiliare, aflate in permanente dispute pe tema autoritatii in stat. Asa se expllca, de altrninteri, ca la intrarea ostilor austriece in Transilvania, Habsburgii negociaza CII reprezentantii nobilimli.

In viata politica interna dieta ca~tiga un rol precumpanitor, starile privilegiate reusind sa rastoarne raportul de forte in favoarea lor in materie de lnitative politice, tn condltiile declinului a continuat sa functioneze cu precumpanlrea calvinlsmulul, sistemul constitutional al "na~iu~ilor" p~hlice ~i religiilor "recepte". tn acest cadru politic ~i religios romanii raman in afara vietii constitutionale, tolerati ~i nerecepti sub aspect confesional.

Problema romaneasca in secolul al XVII-lea se impune factorilor politici, intervine tot mai des in preocuparile puterli, in dieta ~i in politica religioasa a principatului. Ea se oglindeste in legislatia dietala, dovada ea nu a putut sa fie ocolira de conducerea principatului atiita vreme cat romanil reprezentau etnic ~i confesional masa locuitorilor tarii. Principatul, inclinat spre prozelitlsm in spiritul unei politicii de anvergura central-sud-est-europeana, nu a putut 5-0 ignore. Dimpotriva, prin seria de diplome privilegiale acordate bisericii ortodoxe 0 tine mereu la suprafata deciziilor sale.

In cadrul acestor intentii prozelite darorita Insernnatatii crescande a romiinilor din Transilvania, in contextul raporturilor cu Tara Rornaneasca ~i Moldova. principii calvini in secolul XVII confera Mitropoliei Ardealului, cu aceleasi intentii de a-i atrage la calvinisrn, 0 serie de diplome privilegiale. Solicitate de mitropolitii romani, diplomele continua linia politica inaugurata de Mihal Viteazul, stipuland emanciparea din iobagie a preotimii. Principii. interesati in consolidarea calvinismului, prelungesc cu insisten~a prozelitismul in conditiile in care Contrareforrna se dovedea acttva in spatiul ortodoxiei. Incercand calvinizarea comunitatllor romanesti prin introducerea de lnovatii sub aspect dogmatic ~i prin subordonarca

264

De Ia ,meta ltatelor romdne~ti Ia naliunea romdnd

Mitropoliei Ardealului superintendentului calvin ei urmaresc fortificarea Reformer.

Conditiile impuse ierarhilor romanl atesta 0 decisa orientare spre calvinizare prin inovatli care alterau credinta ortodoxa, Principii i~i asuma la rnijlocul secolului politica de calvinizare prin diplomele de numire a ierarhilor, Ei sunt cei care decid in ultima instanta asupra persoanelor rnitropolitilor ~i episcopilor, se pronunta in legatura cu [urlsdictia teritoriala a mitropoliei, ceea ce dovedeste cl actlunea de calvinizare devenise 0 politica de stat.

Prln cartlle editate in limba romana se difuzeaza in mediile rornanesti calvinismul, astfel ca Reforma cunoaste un ascendent fara precedent. Conditiile formulate de superintendenti ~i tnsuslte de principi - Conditiones episcopi ecclesiarumque ... alacborum - au fost raspandlte in comunitatile ortodoxe. Aceste conditii metamorfozau ceremonialul ortodox sl in buna parte structura dogmatlca a credintei, Romanii erau obligati sa adopte Catebismul din 1640, sa recunoasca numai doua taine ~i sa accepte dogma calvina - sola fides justificat -, predestinarea, sa elimine cultul sfintilcr, icoanele etc. In esenta ierarhul roman devenea un vicar al superlntendentulul maghiar, limitat in deciziile sale, nemaiputand sa numeasca ~i sa destituie protopopii.

tn replica, ortodoxia extracarpatica, prin cartile imprimate si difuzate in Ardeal. de larga circulatie, a contrabalansat actiunea de calvinizare. Cartea mitropolitului Varlaam, RdsPUns Ia Catebismul cal v inesc se adresa .Jubttllor crestini ~i cu noi de un neam romani, pretutindeni tuturor ce se afla in parttle Ardealului ~i in alte parti pretutindeni ce sunteti cu noi lntr-o credinta", lndreptat impotriva neresiei cea ratacita", Raspunsul afirma o dubla solidaritate ortodoxa ~i etnica ce indica 0 evidenta evolutie de la constlinta de sine confeslonala la constiinta etnica ce se lngemaneaza cu prima. Astfel, la miilocul secolului, lntr-o vreme de maxima of ens iva calvina, se cristalizeRz1\ un adcvarat curent cultural-religtos de sprijin al rcligiei ortodoxe din Ardea!.

Rezistcnta anticalvlna a determlnat insli 0 resurectle teologicii care a contribuit la definitivarea Mdturisirii Orrodoxe a lui Petru Movila care devine cartea normatlva a ortodoxiei. tn sprijinul aparari! ortodoxiei de influenta calvina s-a apelat la clerici format] in ambianta Contrareforrnei, cazul lui Paisie Ligaridis, devenit predicatorul Curtl! la Targoviste.

Raporturile politice cu celelalte doua tari ~i in mod special cu Tara Romaneasca determlna, in uncle momente, 0 atitudine concilianta fata de ortodoxia ardeleana ~i, in ultima analiza, perpetuarea legaturllor iera;hice dintre biserica ortodoxa ~i Mitropolia Tatil Romanestl.

La mijlocul secolului, in timpul mitropolitului Simion Stefan, dupa ce principele a impus conditiile calvinizante, Mitropolia reca~tiga jurisdictla

Monurhia /elUlal4 asupra u~or zo~e inti~se, exceptand Bihorul, Maramure~ul ~i 0 serie de proto~oplate dl~ co~lt~tele Hunedoarei ~i Fiigara~, asupra carora i~i va exercua 0 automate limitata dupa bunul plac al superintendentului calvin. ~ri~c~pe"e. a int~rvenit ~i in numirea unor protopopi pe care ii supune [urlsdictiei supenntendentului maghiar.

Numirea lui Sava Brancovici in 1656 de catre Gheorghe Ra'koczi II a coincis cu largirea [urisdlctlel Mltropoliei asupra altor teritorii din Transitvania., Noul.ui !e.rarh nu i se mai impun condltii calvinizantc, posibil din cauza lmprejurarilor create de pregatlrea campaniei in Polonia.

.~c.tivitatea lui Sava Brancovici s-a orientat spre obtinerea reconfirma~" diplomelor care interesau statutul social al preotllor romani; aceasta actiune a fost dublata de masurlle adoptate de sinoadele convocate care au stabi!i~ ~~datoririle p~otopopilor, conditllle de numire a preotilor, potrivit pregauru lor, alfabetizarea in incintele bisericilor ~i oficierea slujbei in Iimba romana,

. . ~n a~ii de ~far.~it ai. secolului, influenta calvina continua prin interventla directs a principelui care ii scuteste pe preoti de obligant fata de fisc in s~eran~a. c~nvert~rii. Apafi il demite pe Sava Brancovici prin hotararea sinodulul, lmpunand urrnasilor conditille formulate la inscaunarea lui Simion Stefan, asociind altele la numirea lui Varlaam. Metodele de calvinizar~ sunt aceleasi cu cele concepute de Rakoczi al II-lea, care si-a asumat aut~ntatea suprema in numirea muropoltttlor sl totodata a protopopilor, actiune care creaza adevarate enclave cal vine in eparhia ortodoxa.

Pol.itica principatului fata de biserica ortodoxa a fost insa deterrninata ,~ de aflrmarea autoritatii Mitropoliei Ardealului. de actiunile mitropoll~II~~ c~rc sol~cita conflrmarl sau reconflrmarl ale diplomelor privilegiale. Imfla.~lvel.e din ~~emea mitropolitului Sava Brancovici atesta 0 crestere a CO~~tIlnfel propriilor nevoi in societatea rornaneasca, un curs nou in rapertun Ie cu put~re~ cerurala, care face sa functloneze sistemul privilegiilor. Pr~z~~~a. ca mvttat, a mitropolitului rornfin la uncle dicte ~i liir~ircR autor1ta.tll mitropoliei asupra unor inunse teritorii din Transilvania sum dovezlle concludente ale ascendentului Institutiei.

.. Rap~rt~rile. ~uterii .cen.trale cu mitropolia ~i in general ridicarea prestl~lUlul. Ins.t1tupel ec~ezlasuce romanesti, datorita consolldartl ei interne, fr~ masun de orgaruzare, se explica si prin noua optica a Starilor privib-gla~e: Ele ,abando~eazii ideea secolului precedent, de organizare a unei

isenct ~omano-calvme, desfiintata sub actlunea Contrareformei In 5far~itul ~~colulul al XVI~lea, in. f~~~ar~a ~cccpta~ii formulei unci mitropolii orto-

. xe subordonata autontatu principatului calvin sau in forma unor cornunlt~U calvine rornane sub jurisdlcpa superintendentului. Principii au intuit pen:olul pe ~are il putea reprezenta, sub raport constitutional, 0 institutie romano-calvina. susceptiblla de integrare in sistemul religiilor rccepte, Ca

265

266

De la Ifent:a starelor ron"1nt~li la naliunea romdnd

atare, ei renunta la ideea episcopatului calvin, comunitatile romano-calvine intrand sub autoritatea superintendentului bisericii oficiale. tn schimb s-a admis functionarea Mitropoliei Ardealului, fani sa se abandoneze inovatiile institutionale sl dogmatice calvinizante, cu avantajul care decurgea din rnentinerea Mitropollei ortodoxe in limitele statutului de inferioritate al unei religii nerecepte, tolerate.

tn acest cadru functionarea diplomelor privilegiale ~i a raporturilor ierarhice cu Tara Rornaneasca, opera de organizare interna practicata de mitropoliti ~i conturarea unei elite ecleziastice, stimuleaza afirmarea initiativelor politice spre sfarsitul veacului al XVII-lea. Sava Brancovici se apropie de politica antiotornana a lui Serban Cantacuzino, tndepllneste misiuni politice in legatura cu organizarea unei aliante antiotomane alaturi de Monarhia habsburgica ~i Rusia. Intrevazand avantajele ce puteau decurge pentru romani, sub aspectul vietii constituuonale, din schimbarea suzeranitatii otomane cu cea austrlaca, Sava Brancovici se distanteaza de directiile politice promovate de principat. Dupa asediul Vienei, Reconquista victorioasa si Contrareforma vor lntalnl in mediul ortodox 0 elita ecleziasuca in masura sa negocieze un nou statut politic pentru romfmi in cadrul catollcismului,

Afirmarea farilor romdne la sf4qitul secolului al XVII-lea ~i inceputul secolului al XVIII·lea. Criza monarhiei feudaIe, evidenta la sfar~itul marilor domnii care au ilustrat-o, se adanceste dupa expeditia in Polonia a lui Rakoczi II ~i rascoala antiotomana a lui Mihnea a III-lea. lnrerventia turcilor in Tara Romaneasca ~i Transilvania, a tatarilor in Moldova, pun capat, pentru moment, tncercarilor de eliberare. Ocuparea Oradiei (1660) adauga inca un punct de sprijin dominatiei otomane. Noile formule politice la care apeleaza Imperiul Otoman in tarile rornane manurisesc declinul puterii centrale in favoarea manlfestarii autoritatii boieresti ~i nobiliare. Ascensiunea regimului nobiliar in Transilvania ~i a boierimii in Moldova ~i Tara Romaneasca a fost Insotlta de accentuarea servajului, fapt ce da nastere la mtscari sociale tarane~ti. Scena politica in ~arile romane este agitata de confruntarlle boleresti care in Tara Romaneasca impun domni convenabili factiunilor, in timp ce in Moldova domni fidell intereselor Portii. iar in Transilvania de rivalitatile dintre factlunlle nobiliare.

In acest interval de timp, care separa rascoala antiotornana de lnscaunarea lui Serban Cantacuzino (1678-1688), in Tara Romaneasca se remarca in continuare criza regimului de stari, Spargerea solidantarii Starilor, prin dezbinarea boierimii ~i slujitorilor, contribuie la imixtiunea otomana in politica interna, la reactivarea rolului levantinilor in structura sociala ~i

Monarhia ftwlala politicii. Solidaritatea Starllor muntene tinde sa se refaca in vremea lui Radu Leon. in 1669, in forme asemanatoare eu aceea din 1631, depasind-o ehiar prin chemarea taranilor alaturl de Stari, Domnul se adreseaza "cinstitilor arhierel, prea cuviosilor arhimandrlti si egumenilor de pre toate sfintele manastlri, ~i tuturor boierilor eelor mari si al doilea si tuturor slujitorilor, popilor, diaconilor ~i tuturor taranilor c~ti se afia vietuitori in tara domniei mele ... " (hrisovul din 9 decembrie 1669).

In Moldova. aceeasi perioada Inregistreaza influenta razboaielor dintre Poarta sl Polonia, cu urrnari nefaste in politica interna, adevarate "cumplite vremi de mare cumpana", in care nernultumirea Starilor inferioare tmpotriva boierimii grecestl, ajunsa la canna statului, se manifests prin riscoale. Semniflcativa este ridicarea eategoriilor inferioare ale Starilor din 1671 din vremea domniei lui Duca Voda cando spre deosebire de revendicarile din 1631. boierimea mare nu participa, un semn evident al spargerii solidaritatii Starilor, Dovada eli la alegerea lui Stefan Petrieeicu ia parte un grup restrans al boierilor mari reprezentati ~i in divan, fapt ce vadeste existenta unui antagonism intre marea boierime ~i slujitori. Astfel, solidaritatea Starilor nu se poate inehega in vederea unor actiuni politice orientate impotriva politicii domnesti care sprijinea elementul grec sau lrnpartasea 0 alta orientare politica,

tn timp ee rolul boierimii ~i nobilimii sporeste in tarile rornane, ill Imperiul Otoman incercarea de redresare prin vizirii din familia KUprUlu lsi arata efectele in planul actiunilor autoritare. Biruitori in razboaiele eu PoIonia, turcii eueeresc Camenlta (1672). fixandu-sr un nou punet de sprijin al dominatiei in zona tarilor rornane, desavarsind incereuirea lor. In acest context turcii fduresc plan uri de uniflcare a stapanirii din Ungaria, Polonia ,i Ueraina ,i chiar de transformare a Moldovei ,i Tarii Romanesti in pasalacuri.

In functie de presiunea otomana, de perieolul care se intrevedea, se aflrma ~i replica romaneasca. In timpul victoriei de la Hotin (1673) a lui loan Sobieski se produce defectlunea moldoveana prin trecerea de parte a Poloniei a domnului Stefan Petrieeieu (1672-1673).

Orientarea politidi antiotomana se indreapta ~i spre tratativele eu Rusia, astfel di lntre victoria de la Hotin (1673) ~i asediul Vienei (1683), ~e aflrma eu putere crescanda, Ia nivelul domniei ,i boierimii deopotriva, ideea ellberarit de sub domlnatla otomana. Boierimea, reticenta intr-o perioada anterioara la ideea rascoalei antiotomane, stimulata de prograrnele domnestl, ineepe sa-,i expuna propriul program politic. Astfel, lncepand eu 1674. boierii adera prin memoriile adresate puterilor straine la programul emancipanl politice de sub dominatia otomana, formulat de puterea centrala, venind, lnsa, eu amendamente pe linia consolidarii statului boieresc. Memoriul boierilor moldoveni din 1684, adresat regelui Poloniei, sub

268

De fa gen.~ .tat.lor romdn.~ri fa natiunea romdnd

impulsul victoriei crestine la Viena, marturiseste, 0 data mai mult 0 noua directie politica antiotomana ~i 0 reafirmare ~ idealurilor politice infuzate dinspre republica noblliara poloneza, Optlunile boierestl, accentuand ideea consolidarli regimului nobiliar, reprezinta, in aceste momente, un raspuns la politica domneasca de lntarirea autorltatii puterii centrale.

Asediul Vienei (1683), rezultat al relansarii razbolulul antihabsburgic de catre Kara Mustafa, ca solutle a redresarli otomane, aduce sub zidurile capitalei imperiale pe principii celor trei tari romanesti. Planurile se narule o data cu lnfrangerea turcilor la Kahlenberg de catre armatele austro-polone. Victoria coalitiel a reprezentat, prin consecintele ce Ie declanseaza, mutatii politice in planul Europei Centrale ~i Risaritene. Ele vor angaja tnsa 0 semnificativa evolutie in viata politica interna a tarilor romane, confruntate, dupa succesele din Ungaria, de competitla celor trei mari puteri: lmperiul Habsburgic, Polonia ~i Rusia. In aceste noi Imprejurarl se produce instaurarea dominatiel habsburgice in Transilvania, Intarirea puterii centrale in Tara Romaneasca ~i insemnate oscilatll politice in Moldova, marturlsind ~i aici 0 orientare politlca procrestlna.

Of ens iva antiotomana ~i eieciele ei. Victoria coalitiei austro-polone a determinat crearea unei noi ligi, alcatuita prin participarea statului papal, a Austriei, Poloniei ~i Venetiei, la care se asoclaza ~i Rusia. Imperiul austriac, victorios in Ungaria, a recuperat prin bataliile de la Buda (2 septembrie 1686) ~i Mohacs (12 august 1687) teritoriile ee fusesera mai bine de un veac si jumiitate sub stipanirea otomana. Politica Imperiului nazuia, cu sprijinul Contrareformei, la vaste proiecte de cucerire in Sud-Estul Europei pe seama Imperiului Otoman. Retragerea turcilor peste Dunare (1688) intarea convingerea succesului in continuare in Sud-Est. Victoriile din Ungaria au deschis ~i calea spre Transilvania, a carei cucerire se lovea insa de complicate problcme de ordln international. Transilvania fiind un stat autonorn, aflat sub suzeranitate otomana, solicita Imperiului biruitor in Ungaria 0 procedurii legala la care sa consimta Starile tarii. Cu alte cuvintc, gasirea unui temel legal telurllor sale expansioniste in condltiile in care contestatii puteau veni oricand dinspre Polonia lui Sobieski, un rival tot atat de dornic, cum arata intrarea lui in Moldova in 1686, sa exploateze in favoarea sa efectele Reconquistei.

Realizarea planurilor austriccc trcbuia sa tina seama si de interesele altor puteri europene, ale Frantci, care alimentase, lntr-o perioada anterioara, razvratirea nobilimii rnaghiare din Ungaria sub conduce rea lui Emeric Thok6ly. Era de asteptat deci rezistenta hotarataa Stiirilor din Transilvania interesate in pastrarea statutulul autonom ~i hotarate sa nu schlmbe suzeranitatea otomana.

Monarhia f.udal4

In aceste imprejuriri pollnco-consntutlonale ~i de drept international incorporarea Transilvaniei presupunea adeziunea factorilor interni ~i menajarea eusceptlbilitatllor lor. Beneficiind de pretextul dreptulut istoric, factorii conducatori ai imperiului, pe masura ee f1amurile austriece se apropiau de hotarele principatului, i~i fixeaza optiunile in favoarea tratativelor. Apeleaza, ea in atatea alte randuri, la serviciile Contrareformei, trlmitandu-l pe iezuitul Antide Dunod care urma sa perfecteze 0 alianta intre principele Transilvaniei ~i Tara Romineasd sub autoritate imperiala. In realltate tratativele lasau sa se lntrevada dorinta de integrare a Transilvaniei in Liga S[4ntii ~i, in alt plan, de a legitima prezenta trupelor imperiale in tara prin acordul Starilor, Aeesta a fost ~i motlvul pentru care diplomatla imperiala are in vedere tratativele cu eancelarul Mihal Teleki, eu care incheie 0 lntelegere secreta la 14 aprilie 1685. In planul oficial insa proiectele de tratat intampina reticente, opozitla Starilor sl, mai eu seama, determina definirea unei platforme locale in raport cu Imperiul, din care se detaseaza ideea statutului de stat separat al Transilvaniei de Ungaria.

Imperiul, insa, alterneaza dialogul cu presiunea armatei imperiale, care impune semnarea unor tratate succesive pe masura lnaintarli ei. Tratatul din 28 iunie 1686 recunostea protectia imperiala asupra Transilvaniei ~i domnia ereditara a principelui Apafi, Victorille Imperiale in Ungaria determlna semnarea unui nou tratat la Blaj la 27 octomhrie 1687, care marcheaza 0 noua etapa a instaurarii dorninatlei imperiale, fara ca sa fie abolite drepturile constitutionale ale Tra,nsilvaniei. Succesele austriece sunt lntretaiate insa de actlunile in replica ale principatului care cauta cu dlsperare o contrapondere la Poarta, In conseclnta se incheie la 1 iunie 1685 un tratat de "alian~a vesnica" ~i ajutor reciproc intre Transilvania ~i Tara Romaneasca, in care s-a intentionat sa fie integrata ~i Moldova, indreptat impotriva oricarui dusman.

Se lnccarca chiar 0 apropiere de Polonia, in formula unui Protectoral, ~i intervenrl! la Poarta pentru a contracara presiunea austriaca, Actiunea hotliratii a imperiului, in conditiile victoriei generale in Ungaria impotriva turcilor, face ca Statile sa accepte protectla imperiala 0 data cu denuntarea suzcranitatii otomane (9 mai 1688). Pe acest temei legal incorporarea Transilvaniei devine 0 realitate, armata aducand rezolvarl acolo uncle tratativele s-au dovedit numai partial concludente. Opozitla interna se rnanifesta lnsa in continuare, se lmpleteste eu cea externa a Portii care iI nume~te principe pc ThlikBly ~i eu reluarea ostilitatilor in Apus tntre Imperiu ~i Franta. Cursul cvenimentelor era insa ireversibil, in pofida cornplicatlllor militare in Apus ~i a infrangerii austriecilor la Zarnesu de catre Constantin Brancoveanu, in alianta cu Thokoly. Totusi evenimentele politice si militare au reuslt sa opreasca inaintarea Imperiului austriac, determinand Curtea vieneza la perfectarea compromisului cu Stiirile pnvilegiate. Efec-

269

De la gene~a statelor romdnqli Ia nariunea ro",anll

tele acestuia s-au reflectat in Diploma leopoldinii (4 decembrie 1691), care a servit de acum inainte de constitutie provinciei nou achiritionate. Prin prevederile ei, diploma oglindeste lntelegerea dintre imperiu ~i starile privilegiate, defirund. totodata, raporturile principatului cu puterea centrala. Mentinand bazele constitutionale ale farii, uniunea celor trei. natiuni medievale (unio mum nationum) ~i statutul religiilor recepte, catolica, calvina, luterana ~i unitariana, legislatia principatului, dieta, administraria si justitia, lmperiul reuseste sa integreze Transilvania, recunoscandu-i insa statutul separat. Insututiile tarii, Gubemiul, armata, Te~auriatul sunt in realitate subordonate Vienei prin Cancelaria aulica (l694). Diplatna leopoldinii (1691) statornicind bazele constitutionale ale principatului ~i rolul natiunilor politice ~i religiilor recepte in stat, i-a mentinut pe rornani in afara vietii politice a principatului, situatie care va declansa in secolul al XVIIl-lea lupta de emancipare nationala.

lit)

...

lntre cele trei imperii. Infrangerea turcilor la Viena in 1683 deschlde 0 noua pagina in istoria spatiului principatelor. Triumful Ligii Sfinte, recucerirea Ungariei ~i penetratia in Transilvania pe fondul recesiunii otomane determina in Tara Romiincascii ~i Moldova un curent de opinie la nivelul forte lor politice favorabil iesiril din orbita de dominatie a Portil. Reconquista a contribuit la declansarea crizei orientale datorita schimbarii raportului de forte in estul Europei. In noul cadru creat de redimensionarea continentului, de metamorfozarea geografiei politice continentale apar indicii care lasau sa se intrevada posibile succesc pentru 0 actiune generalizata antiotornana.

Domnia lui Serban Cantacuzino (1678-1688) in Tara Romaneasca ilustreaza incercarea de recastigare a tndependentci prin apropierea de lmperiul Habsburgic care parea 0 posibila solutie. Tratativele cu Viena reprezinta in anii de pana la denuntarea suzeranitatil otomane in 1688 de catre dieta Transilvaniei, ce coincidea cu anul mortii domnului, 0 etapa semn!ficativa in tendintele de schimbare a statutului international al Tarii Romanesti.

Domnia lui Serban Cantacuzino ~i planurile de eliberare au favorizat manifestari politice spre intarirea puterii centrale prin mijloace absolutistc. Serban Cantacuzino a lntclcs, inca intr-o perioada anterioara, in conditiile afirmarii cornpetitiei pentru stapanirea tarilor rornane, necesitatea consolidarii puterii centrale, prin stavilirea atotputerniciei marii boierimi. Programul de guvernare al lui Serban Cantacuzino a urmarit suprimarea luptelor intre partldele boieresti ~i realizarea stabilltatli interne. Domnul a cautat, in aceeasi vreme, asa cum marturiseste italianul Del Chiaro, sa puna ordine in administratia statului, deopotriva in viata econornica si sa

. , .

Monarhia feudallt

intensifice comertul cu alte state, pentru a consolida baza materiala a domniei. Programul-sau politic prevedea atat domnia ereditara in familia Cantacuzino, in Tara Romaneasca 9i in Moldova, cat si un stat autoritar in care puterea avea sa fie exercitata printr-un domn "a·utocrat". Refacere:; autoritatli domnesti a solicitat masuri represive impotriva marii boierimi, care nu s-au oprit nicl in fata membrilor propriei familii.

lmperativele aplicarii programului au fost, in noua conflgurarie politiea, creata de succesul Reconquistei, mai puternice decat ratiunile de clasa, lntrucat aveau in vedere incercarea de iesire din sistemul otoman. In conditlile in care politica marilor puteri, in special a lmperiului austriac in Transilvania ~i apetiturile sale de stapanire asupra Tarii Rornanesti se evidentlaza, Serban Cantacuzino tntelegea sa salveze structura instit~ponala ~i sociala pe eare 0 reprezenta feudalitatea careia ii apartinea, Politica autoritara a domnului s-a intemeiat pe un grup restrfins de boieri, care reprezentau treptele superioare ale Starilor, nu lnsa slujitorii, treptele inferioare ce se con fund a cu lariinimea.

tn politica externa Serban Cantaeuzino se lndreapta, inca de la asediul Vlenei, spre legaturi cu Imperiul austriac, pentru ca pe rnasura ce Reconquista i~i dovedea succesul sa lnceapa tratativele cu Habsburgii pe baza programulul sllu de guvemamant. Orlentarea spre Austria a [ost echilibrara insa de raporturile stabillte cu Polonia ~i Rusia, ca 0 masura de contracarare a expansionismului imperial ~i a telurllor Contrareformei, Planurile sale politlce se indreptau spre ideea unei rascoale generale antiotomane in Peninsula Balcanica, prin atragerea bulgarilor ~i sarbilor, ~i vizau chiar mal departe, la stapanirea Constantinopolului. a dovada elocverua sunt prefetele celor doua Biblii, cea greaca aparuta la Venetia in 1687, al carei sprijinitor a fost, ~i traducerea romaneasca din 1688, in care se afirrna originea imperiala a lui Serban Cantacuzlno, aspiratiile la tronul Blzantului si rolul

sau de protector al crestinilor din lmperiul Otoman. .,

Daca rascoala antiotornana balcanica nu devine 0 realitate, succesele armatelor imperiale din 1688 sunt de natura sa contribute la hotararea de acceptare a suzeranitarii austriece pe baza principii lor programului san de guvernare. Le reafirrna in tratativele eu Curtea vieneza, accentuand ideea de independenta a Tarii Romanesti, autoritatea interna absoluta, libertatea religioasa, respectarea vechilor obiceiuri ale tarii ~i restituirea raialelor. Austriecii nu au fast dlspusi sa accepte integral acest program, fund in politica fata de Tara Romaneasca partizanii regimului nobiliar. Recunoscand tnsa independenta, pe aceasta baea, $erban Cantacuzino trimite 0 delegatie solernna pentru a incheia alianta.

Moartea domnului schimba ins a din nou termenii problemei, lasand noii dornnii, a lui Constantin Brancoveanu (1688-1714) alte posibilitati de tratative in avantajul ~arii.

271

De La geneUi slaltlor r0m4nt~li La nafiunea r0m4n4

272

Tergiversarea tratativelor in vremea lui Serban Cantacuzino era determinata, asa cum remarca un observator strain in 1686. de faptul eli romanii, desi urmareau sa se elibereze de sub stapiinirea otomana, erau interesatl ca puterea otornana sa nu fie doborata, fiindca aceasta ar fi deschis calea dominatlei Imperiului austriac ~i a Poloniei. lntelegand tendintele politicii de expansiune ale marilor puteri, Constantin Brancoveanu conditloneaza aplicarea tratatului, convins fiind ca Imperiul Otoman mai dispune inca de o lnsernnata for~a. Aceleasi oscilatii le marturiseste ~i situatia poltica din Moldova unde presiunea poloneza iI determlna pe Constantin Cantemir (1685-1693) sa incheie un tratat cu Austria (1691), in care conditloneaza, ca ~i Constantin Brancoveanu, adeziunea la polltica antiotomanii de prezenta austriecilor in ~ara.

In anii anteriori pacil de la Karlowitz (1699), Tara Romaneasca ~i Moldova. aflate la interferenta marilor puteri, dau expresie programului de eliberare de sub domlnatia otomana, avand ca principii directoare: independenta politica, integritatea terltoriala, domnia autoritara ~i ereditara. Traversand una din cele mai complexe ~i grave situatli ca efect al cristallzarii "problemei orientale", ~arile romane tncearca sa-~i salveze autonomia, statui cu institutiile sale, cadrul de fapt al aflrmaril civilizatiei proprii.

In preajma pacii dintre cele doua imperii, habsburgic ~i otoman, Constantin Brancoveanu face propuneri prin trlmlsi! sai Rusiei in vederea unui razboi antiotoman (1698). Frecventa trimisilor ~i propunerile domnului facute Rusiei atesta dorinta de eliberare prin noi aliante ~i actiuni antiotomane. Dupa victoria de la Zenta (1697) presiunea autrieeilor a sporit astfel ca domnul Tarii Romanesti cauta 0 contrapondere in Rusia ~i Polonia. Ocuparea Transilvaniei ~i prozelitismul catolic, in forma unirii bisericilor erau prilejuri de ingrijorare pe masura ce imperialii i~i dezvalulau intentiile.

Sfertul de secol al domniei lui Constantin Brancoveanu a fost 0 epoca de renastere in care mostenirea blzantina se interfera cu influenta barocului, preval:ind influenta italiana, Apartinand marii boierimi, inrudit cu Cantacurlnii, a desfasurat Impreuna cu ei ~i in final impotriva lor, 0 politiea de echilibru lntr-o vreme de metamorfoze politice internatloanle. El a lnccrcat sa pastreze autonomia tarii nazuind la eliberarea ei. A lntclcs competitia marilor puteri ~i cu deoseblre polltlca expansionista austrlaca in lumina experientei din Transilvania.

Anii domniei lui Brancoveanu au fost marcatl de un progres economic ~i cultural-artistic, de initiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. A organizat cancelaria statu lui in vederea Intretinerii raporturilor cu puterile stralne, constatandu-se prezenta unui aparat specializat. Epoca brancovencasca s-a deschis lnfluentelor occidentale care au inceput sa prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat 0 slntcza ortglnala nationala, prin aportul traditiei rasarttene ~i a celei occidentale.

Monarhia feudaUl

Cultura ~i vlata artistica din vremea domniei lui Brancoveanu exprimii, tntr-o epoca de metamorfoze in geografia politica rasariteana, propria

identitate a tarii. .

Dupa pacea de la Karlowitz (1699) in lstoria polltica a tarilor romane se accentueaza raporturile cu Rusia, pe masura ce rolul acesteia, dupa victoria impotriva suedezilor la Poltava (1709), se afirma in politica riisariteana. tn aceasta amblanta, Tara Romaneasca, aderand la 0 politica de apropiere de Rusia, marturlsea astfel, pe de 0 parte orientarea antiotomana, pe de alta retlcenta fata de politica expanslonista a lmperiului austriac. Aceeasi tendinta spre alianta cu Rusia se manifesta ~i in Moldova in vremea lui Antioh Cantemir (1695-1700; 1705-1707), Constantin Duca (1693-1695) ~i Mihai Racovlta (1703-1705; 1707-1709). tot mai decis orientati spre solutiaiesirii din sistemul dominatiei otornane.

tn acest climat domnia lui Dimitrie Cantemir (1710-1711), menita de turci sa contracareze emanciparea Moldovei, dovedeste, dimpotriva, in concordarua eu orientarea factorilor politici interni, 0 hotiirata atitudine antiotomana. Orientarea domnului Moldovei, pregatita de 0 seama de predecesori, exprima starea de spirit profund antlotornana a unei par~i a bolerimii. Polltica extemii a lui Dimitrie Cantemir se inscrie in traditia ultimelor decenii, urmarind lndependenta pe baza programului formulat de Serban Cantacuzino. Principele avea in vedere 0 actiune in unire cu Tara Romaneasca ~i in alianta cu Rusia ~i popoarele din sudul Dunarii. Urmarind 0 unire dinastlca, obtinand chiar diploma de investitura pentru Tara Romaneasca, Dimitrie Cantemir se decide pentru solutia antiotornana.

La cristalizarea deciziei au colahorat atitudinea unei mari parti a bolerimii, partizana a colaborarli cu Rusia, ~i evenimentele militare ~i politice ce indicau sorti favorabili razbotulul antiotoman. Presiunea boierilor favorabili aliantei cu Rusia, pe baza regimului boieresc, ostili programului domnesc de avantajare, in spirit absolutist, a eategoriilor sociale mijlocii, a contribuit in mare masura la hotardrea de a incheia 0 conventie (pacta convenra) cu Petru eel Marc la 13 aprilie 1711, la Luck. Intelegerea stabilea emanciparea de sub dominatia otornana, in eolaborare cu Rusia, asigurarea lndependentet ~i lnlaturarea regimului noblllar, domnie ereditara in familia Cantemir. Clauza de ordin dinasticlsl are antecedente in tratatul cu austriecii incheiat de Constantin Cantemir. Acest aspect al succesiunii ereditare invedereaza existenta a doua tendinte: una oligarhica a marilor boieri care preferau "alegerea" domnilor ~i alta ce exprima punctul de vedere al domniei interesata de stabilitate.

Discutule purtate cu startle in preajma ciocnirilor armate descopera hotararea bolerilor de a-sl perpetua privilcgiile. Era de fapt 0 confruntare lntre doua principii de guvemare, unul de stare. altul autocratic. Regimul pe care il voia Cantemir era inspirat de praetica absolutista a secolului pe

273

De la geneta starelor ro"u1ne~li la natiunea romdnd

care dornnul 0 va rnarturisl in Descriptio Moldaviae (1716), intr-un moment cand-era eliberat de presiunea starilor ~i influentat de practica reformatoare absolutista a lui Petru eel Mare.

Ratificata la 28 iunie, dupa intrarea trupelor rusesti in ~ara, intelegerea de la Luck ia forma unui tratat care a sernnificat, prin clauzele de limitate a puterii domnesti, compromisul cu boierimea, decisa, cu mici exceptii, in aceste conditii sa-l sprijine pe domn.

Angajarea alaturi de Rusia, impotriva Imperiului Otoman, in concepria lui Dimitrie Canternir, era legitimata de abuzurile savarsite de Poarta ~i incalcarile tratatelor incheiate in evul mediu lntre romani ~i turci. Prlnclpele, in spiritul ideilor manifeste in gandirea politlca europeana, a ofcrit eel dintai text (PToelama~ie cdrre ~ard), care da expresie doctrinara evolutiei raporturilor moldavo-otomane, destin at sa justifice istoric, potrivit pragmatismului seeolului al XVIII-lea, actlunea politlca. Infrangerea de la Stanilesti pe Prut, Intre 18-22 iulie 1711, si pacea tnchelata la 22 iulie au insernnat sfarsitul unei tentative prin care Moldova a incercat, la nivelul unei solutil politice interne de expresie dornneasca, iesirea din sistemul dommariei otomane. In consecinta, defectiunea canterniriana a determinat Poarta sa apeleze la formula politica faaariota.

,Instaurarea regirnului fananot a fost prefatata, in timp, de fenornenul prefanariot. Atitudinile politice manifest antiotomane, cristalizate in cadrul . unui larg curent de opinie, exprimate deopotriva in programele ~i actiunile boieresti si domnesti de emancipare de sub dominatla otomana, determina un raspuns al Portii la orientarea politica independenta a ~arilor romane.

Solutia otornana la noua situatie politica, favorablla, in linii generale, puterilor crestine, rarnane fldela formulei experimentate cu succes in vremea restaurant otomane. Ea a reflectat esential fenomenul decadentei otornane, preferinta pentru aranjamentul politic. orientarea spre crearea unei baze favorabilc dominatiei otomane prin lnfiltrarea elementului fanariot in structura sociala a tarilor romane, Solutia la care s-a apelat in cazul farilor rornane coincidea cu practica otomana, in ansamblu, favorabila, in conditiile ritmului lent al secularismului in Imperiul Otoman, elementelor grecesti ale Fanarului. Asociate tot mai insistent la administrarea Irnpertului Otornan, elementelor grecesti si levantine Ii se atrlbuie un rol ~i in scena politica a Tarii Romanesti ~i Moldovei prin formula prefanaricta. Cu deosebire dupa pacea de la Karlowitz. turcii reactiveaza 0 mai veche idee la care ajunsesera cu prilejul defectiunil de la Hotin (1673). cand domnul Moldovei Stefan Petriceicu a (recut de parte a lui Sobieski. Dimttrie Canternir, in Vita Consnmnn! Cantemiri. marturiseste ca turcii s-au gandit sa aseze in Moldova un grec care sa-~i aiba cas a ~i neamurile la Constantinopel, deci 0 personalitate legata de destinele Imperiului Otornan, fara legaturi eu tara ~i ca atare usor de controlat, Se rernarca, prin urrnare,

I

274

Monarhia {e..aal4

incercarea de aplicare a unei masuri dad nu realmente noi, oricum una potrivita crizei pe care 0 traversa Imperiul Otoman. In ~ceste ~lipe de cumpana. turcii reactiveaza rolul elementului grec constantmopohtan ..

Imperiul Otoman apeleaza insistent in ultima treime a secolului la formula prefanarlota. Sfarsitul secolului lasa sa se observe lnfluenta crescanda a grecilor constantinopolitani in climatul politic, aflat acum sub tnraurirea acestor elemente. Pe masura ce recesiunea otomana se adanceste, lmperiul Otoman stimuleaza penetratia constantinopolitanii in viata sociala ~i politica, experimentand prin Nicolae Mavrocordat 0 prima domni~ mol~oveana prefanariota ce anunta solutia radicala a instalaril regirnului fanariot in 1711 in Moldova si, respectiv 1716, in Tara Romaneasca.

Prefanariotismul, la sfar~itul secolului al XVII-lea ~i in primii ani ai secolului urmator, a vizat deopotrlva structura sociala ~i institutla centrala. El s-a accentuat dupa pacea de la Karlowitz in conditlile reechlllbraru raportului de forte din zona tarilor roman~. Elem~ntul d.eose~it pe .~are l-a adus noua situatie, desi venea in prelungirea mal vechilor mtentu, de la tnceputul secolului XVII, de creare, prin elementele grecesti ~i levantine, a unei baze sociale pentru restauratia otomana, a fost fara tndoiala apelul la grecul constantinopolitan ~i nu la eel naturalizat. De ai~i a rez~ltat ~~ dezaprobarea factorilor politici interni, care in textele i~tonce .. ale t1~pullll dau expresie, in forme variate, reactiei impotriva acestei SOI\l~l1. Ostiliratea se fixeazii la nivelul unui fapt ideologic, nefiind confundabila cu sentimentul antigrec, deoarece atasamentul pentru elenism este 0 constanta a culturii romanesti.

Atitudinile antigrecesti au exprimat orientarea politica a unei parti a marii boierimi, a unor factori politici care s-au opus rnodificarii structurii politice interne prin grecii tarigradeni, deoarece acestia primejduiau statutul autonorn al tarilor romane ~i prejudiciau lupta pentru Independents. Formula prefanariota insa marturiseste factorul de continuitate in pO~~l1ca Portii, Astfel, in istoria rarilor romane s-au definit in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea fenomene care au anticipat regimul fananot, asa cum, de altminteri, ostilltatea fata de prefanarioti s-a prelungit in plin secol fanariot.

Umanismul ~i intcgrarea in cultura Europei clasice. Principatele au cunoscut Incepand cu a doua [umatate a secolului al XVII-lea 0 remarcabila ~i complexa activitate culturala, datorita diversifidir~i domeniil~r d~ creatle ~i numarului in crestere a beneficiarilor acesteia. Aftrmarea. scrisului in limbile nationale ~i progresul relativ pe care it realizeaza expansiunea lilt in societate vor imprima peisajului cultural. alaturi de accentuarea procesului de institutionalizare a culturii, trasaturi distincte eomparativ ell

275

De fa g£nf~ slalelo r r orndnelli la nafiunfo rorndn4

perioada precedenta, Cu deosebire insa tendlntele de laicizare a culturii ~i caracterul ei general romanesc repreztnta doua din marile achizitii ale perioadei de straluclre de la sfar~itul secolului al XVII-lea ~i inceputul celul urrnator,

Pe temeiul acumularilor ~i experientelor anterioare, in cultura ~arilor romane se cristalizeaza, iii afara arcului carpatic, caracteristicile umanlsmului, in timp ce in Transilvania umanismul tarziu incepe sa se interfereze cu influentele barocului. Dezvoltarea civlllzatlel romanesti ~i dialogul tot mai accentuat cu Europa clasica sporesc contactele cu mediile de cultura straine, prin scolile misiunilor catolice, franciscane ~i indeosebi iezuite, la care se asociaza frecventarea colegiilor poloneze ~i a univetsltatil din Padova, In Transilvania. unde principatul calvin exercita un patronaj asupra orientaril culturale, student ii, mai cu seama maghiari, se lndruma spre Tarile de los (Utrecht, Leyda). in timp ce luteranil continua. in ritm sporit, mai vechile trasee universitare germane. Astfel, in spatiul cultural al tarilor rornane i~i dau intalnire 0 diversitate de curente culturale din sfera Refermei ~i Contrareformel, din lumea ortodoxiei constantinopolitane ~i kievene penetrate de nolle experlente ale filozofiei lalce, cartezianismul ~i rationalisrnul ortodox,

In ambianta mutatulor petrecute in perioada precedenta in cultura rornaneasca se contureaza tot mai evident procesul de Instltutionallzare prin lnfiintarea Academiilor domnestl de la Bucurestl (c. 1690) ~i Iasi (1707). Aceste instltutli de invatamant superior au fost anticipate de un invatamant colegial in timpul lui Matei Basarab ~i Vasile Lupu sub inIluenta catolica, Scola greca et latina in Tara Romaneasca ~i institutille scolare din Moldova in vremea lui Vasile Lupu au insemnat un contact cu spiritul educativ european. Noile asezaminte, lntemelate la Bucuresti ~i Iasi prin urmasii lui Teofil Corydaleu, datorita contlnutulul invatamantului. prestigiului profesorilor ~i functiel lor in societates sud-est europeans fac din tarile rornane focare de iradlcre a filozofiel neoaristotelice ~i in genere a gfmdirii inaintate lalce, bazata pe c1asicismul greco-latln,

Sccolul al XVII-lea se remarca in Moldova ~i Tara Romaneasca prln triumful scrisului in lim bile natlonale fenomen ce se invecineaza cu partiala recesiune a monopolului initiatulul, a copistllor, asupra culturii scrise. In consecinta, sporeste numarul acelora care scriu, dovada cantitatea manuscriselor pastrate, a scrisorilor ~i Insemnarilor de carte. Desl de un invatamiint rural organizat nu poate fi yorba. scolile manastire~ti au fost centre de difuzare a stitntei de carte. Adlacent, scolile orasenesti din vremea lui Vasile Lupu sunt 0 dovada evidenta a unui public beneficiar al actului de cultura.

In Transilvania functloneaza scolile secolului precedent lnfiintate in vrcmea Reformei din care se disting Colegiul din Brasov, eel de la Alba

276

Monarhia fe..daIiJ

Iulia (1622), Scoala de la Ora~tie condusa de Mihail Halici jr. Colegiul de la Alba Iulia lnfilntat de Bethlen s-a remarcat prin profesorii de forma tie universitara europeana, Alsted, Opitz. Bisterfeld etc.

In a doua [umatate a secolului se observa sporirea scolllor rurale, cu priori tate cele luterane ~i calvine, care au avut suportul bisericilor recepte, bine organizate ~i deschise, in cazul celor maghiare Ideilor prezbiteriene. Un rol important il detine educatla ~i in comunitatile romanesti, dovada preocuparea sinoadelor din vremea mitropolitului Sava Brancovici (1673-1675) cand s-a prop us organizarea unui inva~amant in inclntele ecleziastice. tn acest secol functioneaza scoli romano-calvine la Fagara~. Caransebes cu suportul principilor interesati de prozelitismul calvin. Cultura sensa rcmaneasca indica un aport al rnanastirilcr si cu deosebire al copistilor ce i$i past~eaza monopolul asupra raspandirii lucrarilor de continut religios $i de edificare sau juridice. In acest secol se constata pretuirea car~ii dezvaluind initiative colective in achizitionarea ei. Cartea ajunge in secolul XVII sa depaseasca cadrul bisericii fiind cumparata de comunitati,

. de 0 parte a acestora, de laici chlar, fenomen ce atesta progresul $i pretuirea scrisului si citltului in societate. Ca efect al Reformei incep sa se aflrrne, in prelungirea secolului precedent. intelectualii romani care acced la pozltlt superioare prin Reforma sau Contrareforma. Astfel Halici jr. ajunge conducator al scolii calvine din Orastie, iar Gabriel lvul $i George Bultul, forrnati in mediul Contrareformei, se evidentiaza in spiritul preceptelor tridentine.

Peisajul cultural din principate se resimte de pe urma marilor curente culturale care au strabatut Europa. Caracterul multiconfesional al celor trei principate a colaborat la asimilarea ideilor cultunl postblsantine, a Refermei ~i Contrareformei, a umanismului tarziu sau barocului. Transilvania a fost un creuzet in care s-a cristalizat un multiculturalism prin contacte nemijlocite cu mediile universitare europene, potrivit propriilor traditii. De-a lungul secolulul al XVII-lea intclectualul de formatie sud-est europcana, ce profess ratlonalismul ortodox, se invecina cu eel maghiar sau sas format in spiritul Rcformci sau Contrareformei. Dinamica politica a secolului a contribult la schimbul de ldei, limitand astfel clivajul dintre intclectuali de factura forrnativa diferita. Paralel arc loc ~i 0 desacralizare a culturii in masura in care intelectualul laic lsi rnanifesta prezenta, Domeniile de creatie culturala accentueaza .. noble tea" conferita de cultura ~i de prestatia sociala in serviciul cetatii,

Progresul institutionalizarii culturii Incorporeaza tipografiile aflate sub patronaj princiar in Transilvania, domnesc in Moldova $i Tara Romaneasca, subordonate bisericii ~i servind teluri confesionale marturisitc. Arta tipograficii se resimte de pe urma contactelor cu centrul tipografic ortodox de la Kiev sau cu cele din Tarile de [os. tn Olanda i~i lnsusesc rnestesugul

277

De fa geneta Slald"r ronuinclti fa naliunea ronulnd

Nicolae Mistotfalusl, Mihail Stefan, tipografi reprezentativi pentru farile rornane, dar si pentru alte spatii rasaritene, ca Georgia, unde eel din urma dintre ei organizeaza 0 tiparnita cu litere gruzine. tnmul~irea tlpografiilor ~i locul pe care incep sa-l ocupe cartile de continut laic, juridic, filozoflc etc., intensifica spre sfarsitul secolului dialogul carte-societate,

Multiplicarea contactelor culturale ~i progresele tipografiei determina, pe fundalul mutatiijor petrecute in societatea timpului, un spor de interes pentru alcatuirea bibliotecilor particulare. Intelectualii laici ca Stolnicul Constantin Cantacuzino, Valentin Frank von Frankenstein, Samuel Koleseri sau Mihail Halici, precum ~i 0 serie de boieri ~i nobill, i~i alcatuiesc colectii prestigioase de ciirfi ~i manuscrise prin diversitatea lor ~i indeosebi prin raritatile pe care Ie poseda,

In legatura cu materializarea noilor fenomene, in a doua jumatate a secolului, lsi face aparttia un nou tip de carturar, atat laic cat ~i ecleziastic, a carui munca intelectuala slujeste aspiratiile societatli. Antropocentrica in preocupiirile ei majore si strabatuta de evldente tendinte rationale, opera culturala se deschlde noilor idei care exalts "noblefca" conferlta de actlvttatea intelectuala. Elogiul pe care it face Miron Costin Italiei, civlllzatlel ei citadine, rnarturiseste dialogul farilor romane cu modelul european. tn Transilvania, uncle contactele se lndruma spre valorlle filozofiel carteziene, Apacza! Cserei in Enciclopedia maghiara imprumuta actlvitatli intelectuale accente de critica sociala indreptata impotriva feudalitatit.

Apeland la cele mai diverse modalitati de expresie, umanismul farilor rornane ilustreaza de acum 0 ternatica distincta, filozoflca, istorlograflca ~i juridica care echillbreaza din punct de vedere cantitativ literatura religioasa, tndeosebi istoriografia ramane ~i in a doua [umatate a secolului un gen arnplu cultivat, fund inca, cantitativ ~i calitativ, principalul domeniu al activitatli intelectuale. Diversitatea genurilor la care adera autorii (cronici, istorii, jurnale, memorii sau istorii in versuri) si in mod special cultivarea ace lora specifice istoriografiei urnaniste, descrierile istorico-geografico-etnografice atesta 0 evolutie spre istoriografia moderna. Autorii secolului al XVII-lea, Grigore Ureche in Letopiseful Tarii Moldovei, Miron Costin in De neamul moldovenilor ~i Stolnicul Constantin Cantacuzino in ISEOna Tani Rorruine~ci, dezvoltand ideile perioadei precedente, aseaza istoria romanilor pe fundalul originii sale latine. Scrierile istorice, atasate modelelor umaniste sl racordate la viziunea lor lstoriograflca, reconstituie trecutul istoric cu sentirnentul istoricului militant.

tmbra~i~and Intr-o sfera larga de preocupari spatiul general romanesc, scrierile istorice din Transilvania oglindesc prin opera lui Bethlen lanes, Rerum Transylvanicarum libri quator (1629-1662) ~i Historia rerum Transyl,7amcarum fenomenele politlce care au strabarut istoria veacului. Altele, urmand demersul istoriografiei barocului ca, de pilda, opera lui Laurentiu

Ziti

Monarhia feudalil

Toppelt, Origines er occasus Transylvanorum (Lyon,. 1667) cercetea~a on-

. ea popoarelor din Transilvania, manifestand un mteres remarcabil pengm . - d I' .. tru originea romanilor; preocuparea sa e conunuata e a p reprezentanti al

barocului sasesc, ca Johann Trester in Das Alee und Neue Teurscbe Dccu, care sublinlaza originea romana a romanllor,

Evolutla istoriografiei secolului al XVll-lea tncorporeaza, la ruvelul unei remarcabile expresii literare ~i genul memorialistic, cultivat de Mi~oIl Costin in Letopise~ul Tarii Moldovei de la Aron Voda tncoace ~I de Kemeny Janos in Auwbiografia pe care 0 scrie. Mai cu. searna in~a. istonogr~fla romaneasca exprirna argumentat ~i la nivelul unei continurtati rernarcabile, de la Grigore Ureche ~i Miron Costin la Stolnicul Constantin Cantacuzino

i Dimitric Canterrur, prin genuri proprii umanismului cu un corespunzator !Pirit critic, ideile originii comune latin~ a romfm.i.lor: unit~~ii lor in sp~pul Daciei de odinioara, sustinute de 0 activa constunta de sme. Opera istorlografica, lntr-un moment de rascruce sub aspect politic, i~c0:t'0~e~~a ~~ ~ mcditafie politics dedlcata rolului rornanilor ca a~ariit~n ai Clvl~lzapel europene, dovada ca in aceasta epoca, care a deschis nOI perspective reinserarii spatiului sud-estic in noua geografie politica, notiunea de Europa i~i face loc in scrisul carturarllor romani. .. ._

Dacii istonografla a inserts prin contributlile ei 0 pagina sernnlficativa, integratoare in culturn umanlsta, flira lndoiala ca filozofia prin re~eplarca ncoaristotelismului ~i ideilor carteziene, in formule ce estornpeaza intelesul lor originar, fixeaza totusi 0 noua dimensiune culturii umaniste. Dimitrie Cantemir, autor al unei vaste opere, deschisa filozofiei lUI Van Hel~OIlt, pregateste la randu-i afirmarea rattonallsmului veacului urm~tor. DIVanul principelui moldovean marturiseste, prin dialogul Orient-OcCld~nt ~l ~ntlconfesionalismul profesat, pasii lnsernnatl pc care cultura rornaneasca I-~ facur in epoca "crizei constiintei europenc". tn acest sens inserarea in .01- van a unei car{i unitariene redactata de unitarianul \Vissowatius si in Blbl~a de la Bucuresti (1688) a unei car~i necanonice, de inspiratie protestanra, Traeatul despre rafiunea dominanta, semnifica 0 poritie anticonfeslonala, un anume indiferentism falii. de credinta.

Secolul al XVII-lea este reprezentativ ~i pentru codificarile juridicc care numara lucriiri fundamentale ca pravila tiparita la Iasi in 1646. intitulata Carte romaneasca de fnvafcieurli ce rnarturiseste, impreuna cu altele, interesul statului pentru pastrarea ordinii ~i pentru apararea stapanirii fcudale. Alaturi de aceasta, Pravila de la Govore (1640) ~i Indreptarea legll (1652) atesta influcnte in care se reflecta orizontul juridic european. In Transilvania secolul al XVII-lea aduce redactarea celor doua man colecui Approbarne constituciones regni Transilvaniae (1653) ~i Compilarae consurunones (1669) ce contin legislatia dietala de la constituirea principa.tulul. Opera [uridlca a secolului indica un proces de modernizare a statului, dar.

279

De fa ,.:neVI Jlatelor romdne~ti fa nafiunea romdnd

2RO

in acelasl timp, 0 concordanta cu cerintele societatii ~arilor romane care prin norme [uridlce tind sa impuna controlul puterii centrale asupra auto. ritA~ii feudalilor. Literatura juridica din Tara Romaneasca, in virtutea dreptului de patronaj al Mitropoliei de la Targovi~te asupra bisericii ardelene romane, tipareste pentru Transilvania 0 editle a Pravilei de.1a Govora. Colectille de legi au un puternlc caracter de c1asa, tntarlnd ordinea feudala cxlstenta, iar pentru romanil din Transilvania, Aprobatele ~i Compilatele statornlcesc inegalitatea, statutul de nereceptl sub aspect religios. Dintre legiuirile specific locale, Constitufiile Tdrii Fdgiira~u!ui, ce con fin norme de drept consuetudinar romanesc, ~i legile slite~ti ale comunitatilor secuiesti, au perpetuat panli in epoca moderna orandulrlle juridice ale autonomiilor romanesti ~i seculesti.

Influenta umanista a inspirat ~i traduceri efectuate in spirit critic, filologic, care prezideaza travaliul celor care transpun in limblle nationale valorile culturii europene. Traducerea Bibliei (1688), alaturi de opere de controversa teologica sau de edificare morala, de la sfar~itul secolului al XVII· lea ~i inceputul secolului al XVIII·lea, ~i Didabiile lui Antim Ivireanul in Tara Romaneasca reflecta un spirit novator, tndraznelt de gandire care anncipeaza iluminisrnul, marturlslnd 0 noua sensibilitate proprie epocii crizei constllntel europene. In amblanta aflrmarti limbii romane in cultura, Dosoftei, influentat de sensibilitatea barocului polonez, da 0 noua ~i originala expresie versiflcatiel romanestl,

In secolul al XVII· lea opere de creatle teologica originalii, concordantii marilor curente europene, aduc in farile romane un suflu innoitor prin spiritul de controversa ce le anima ~i, totodata, in medlul romanesc replica antlcalvlna la literatura prozelita publlcata in Transilvania. Riispuns la Catebismul calvinesc (1645) indica, alaturl de Calania lui Varlaam (1643) afirmarea in societatea rornaneasca a unui sentiment de solidaritate sub semnul constilntel de sine etnlca, Secolul al XVII· lea, ea secol al suprema. tiei cal vine in Transilvania, cunoaste 0 arnpla opera de traduceri in limba romana a dir~ii religioase ~i aparltia unor lucrari lnfluentate de doctrlna calvlna. In aceste cdrU se regasesc r.ezclc calvine, predestinarea, repudierea cultulul icoanelor, alaturl de altele cu un continut ortodox ce atesta pre. zenta spiritului de controversa care va pregat! iluminismul.

In secolul redactarii Marturisirii ortodoxe, Nlcolae Milescu alcatuieste un Encbiridion, 0 expunere a doctrinei ortodoxe care va fi inserat intr-o co. lectie [ansenista, dirijata de Nicole. Editarea unui catechism de George Buitul, care are la baza Catecbismul roman (1566) anunta spiritul de centroversa care nu va Intarzla sa clatlne mentalitatea traditionala. Astfel prin cuhura ~i difuzarea ei in societatea laica i~i face loc in arnblanta literara 0 sensibilitate in care ideea de schimbare se opune imobilismului ~i auto. ritatll, Prin scrlerile secolului al XVII·lea etniconul roman-romanesc cu.

M""arhia {eudalil

noaste 0 sernnificativa raspandire ce atestii afirmarea ideii urutatii etnice a romanilor, La mijlocul secolului Noul Testament de la Balgrad. tiparit la 1648, exprima prin Predoslooia lui Simion Stefan urutatea Iingvisticii a romanilor. Datorita circulatiei cartilor romanesti din Moldova si Tara Romaneasca in Transilvania ~i operei de copiere sistematica, limba literara romana se impune, contribuind substanttal Ja afirmarea constiintel de origine la elita comunitatllor rurale.

Acelasi spirit creator strabate ~i in manifestarile artistice, in arhltectura indeosebi, unde se disting pe fondul tradltiei locale forme ale Renasterii tarzii. clemente decorative orientale (Trei Ierarhl) ~i puternice influente ale artei populare. Secolul al XVII·lea cunoaste 0 remarcabila diversificare a necesitatilor artistice, 0 evidenta tmbogatire a programului ~i aparitia unor aspecte noi. Se remarca tntrepatrunderi reciproce intre cele trei ~ari romane, fapt ce exprima intenslflcarea legaturilor politice ~i culturale, constituirea sistemului de aliante ~i functionarea lui. tn aceeasi vreme sunt prezente ~i 0 seama de Inraurlri din afara spatiului rornanesc, din Rusia, Polonia, Orientul apropiat, dar ~i din Europa Centrals.

Dlversiflcarea formelor artistice in secolul al XVII-lea marturlseste noul stadiu de evolutie a ~arilor rornane in care pot fi distinse efeetele dialogului traditie-inovatie. Evidente in castelele domnesti sau princiare, in castelele boierimii ~i nobilimii, efectele influentelor Renasterli tarzii. barocului ~i Orientului atestii profilul social ~i intelectual al clasei conducatoare, mobilltatea ei.

Gabriel Bethlen ilustreaza epoca sl sub raport artistic prin mecenatul pe care n exercita. Constructiile civile din capitala Transllvaruei, palatele se fac remarcate prin inr;iur'irile renascentiste ~i ale baroeului care au dat striilucire unei domnii ce se integrase in forme Ie artistice europene. Un monument arhitectural al epocii lui Bethlen este Magna Curia de la Deva, prceum ~i caste lul de la Sanrniclaus-Alba construit dupa planurile lui Nicolae Bethlen, una din cele mai stralucite constructii ale Renasterll ardelene. Prezentand lin amestec de modele franceze ~i italicne, mal ales venetlcnc, aeeste monumcnte martunsesc cornunicarea Transilvaniei eu viata artistica europeana. In acest seeol s-au dczvoltat scoli de sculptura ~I orfevrarie care s-au distins prin ornarnentatia lor. Pentru arta giuvaergiilor reprezentatlve raman Siblul $i Brasovul.

In a doua jumatate a secolului, la biserica rnanastirii Golia din Iasi, apar evidente elemente de trecere spre baroc prin decorarea fatadelor cu pilastrj neocorintici. La sfar~ilul secolului sc afirma, prin ctitoriile numeroase ale Cantacuzinilor ~i ale lui Constantin Brancoveanu (rnanastirile Cotroceni, Hurez, palatul Mogosoaia, eel al Cantacuzlnilor de la Magureni], stilul brancovenesc in care se impletesc formele renascentiste eu cele orientale. Stralucirea artistica brancoveneasca a exercitat influente fertile la blsericlle si manastirlle romanesti din Transilvania.

281

Secolul luminilor in fdrile romdne

282

E~enimentele militare ~i politice petrecute in Europa la sfiir~itul secolului al XVII-lea antreneaza fenomenul redimensionarh continentului. Transformarea Imperiului Habsburgic lntr-un stat dunarean, afirmarea Imperiului .Rus ~i rivalitatea austro-polona, in spatiul tarilor romane, pe fond~1 ?ecltnulu~ ~to~an. c.onferea trecerii de la Europa clasica la Europa luminllor semnificati] particulare. Redimensionarea continentului a sernnificat prin integra~ea spatiului central-european in monarhia habsburgidi t~~cere~ de la mica. la ~area Europa (Pierre Chaunu). Noilor ritmuri po~Itlce ~I cultur.ale directionate vest-est. le-au corespuns evidente tendinte Integratoare din zonele Europei central-orientale. Frontiera viitoarei Europe a luminilor a lntalnit in expansiunea sa realitati politice consacrate de pacea d~ la K~r.lowitz (1699). 0 Transilvanie incorporatii imperiului ~i un nou regrm pclltic, eel fanartot, in Moldova ~i Tara Romaneasca,

Aceste metamorfozc politico-teritoriale au influentar in decisiva rnasura evolutia tarilor romane care vor inregistra dinamiea continentals de-a lu~g~1 .unui ~ecol. Aflat lntr-un proces de restructurare prin politica refermista, .Im~ertul ~ inraurit civillzatla principatului Transilvaniei, Olteniei si Bucovlnet, La randul sau, regimul fanariot instalat in 1711 in Moldova ~i 1716 in Tara Romiineasca, nu in afara experimentului reformist austriac s-a orientat avand acordul Portii spre politlca de reforme. Astfel tarile romane. s-au i~t.~grat reformismului european potrivit propriului sp~cific intern ~I pracucu habsburgice ~i fanariote. Noile regimuri infatiseaza efect~le abs~lut~sm~.lui luminat care a inltiat un proces de renovatie ~i rationalizare a mstltup~lor statului, reforme sociale care au culminat cu desfiintarea dependentei personale, ceea ce a ins em nat un pas spre elaborarea epocii moderne.

Integrarea principatului Transilvaniei in imperiu a fost lnsotita de actiunea Contrareformei si a Curtil vieneze care modlfica, prin restaurarea catolicis~ului ~i unirea ecleziastlca a rutenilor ~i a romiinilor, peisajul confesional ~I cultural. Unirea in spiritul Reformei catolice a contrlbuit la in-

Secol,,1 l"minilOl' in 14ri1e r0m4ne

stitutionalizarea confesiunii greco-catolice ~i la forma rea unei elite datorate initiativelor episcopului Inochentie Micu, continuate de episcopii Petru Pavel Aaron ~i Grigorie Maior. Unirea a creat un cadru in contact cu ideile absolutismului terezian ~i iosefin favorabil receptarii Aufklarungulu! ce vor contura lncepand cu deceniul opt un iluminism erudit, iar din ultimul deceniu 0 miscare culturala orlentata spre emanciparea politicii a natiunii,

In aceasta amblanta deschlsa dialogului Cll Occidentul, in Transilvania, ideile Aufklarungulul se impun in mediul cultural maghlar ~i sasesc potrivit coloraturii confesionale ~i propriilor prioritati. Asimilarea rationalismului wolffian in principat contribuie substantialia cristalizarea unui peisaj multicultural, in care iluminismul ca numitor comun colaboreaza la definirea spiritului identitar, ce se rnanifesta potrivit speciflcului ernie, confesional ~i cultural in orientari politice distincte, Caracteristic secolului luminilor in Transilvania a fost afirmarea romanilor prin rascoala lui Horea ~i printr-un program ce prezideaza 0 miscare nationala elitara,

Secolul al XVIII-lea in Tara Romaneasca ~i in Moldova. in prelungirea umanismului romanesc ~i preiluminismului dezvolta, in institutiile de cultura, 0 viata intelectuala lalca propulsata de reformismul fanariot. Adiacent, miscarea religioasa paisianii promoveazii asemenea intelectualilor ardeleni valorile patristlce subsumate reformarii vietii religioase. Elita borereasca orientata in conjunctura creata de confruntarile dintre marile puteri competitoare argumenteaza dreptul la recastigarea independentei. Deopotriva lnsa ideologia politica este penetrate de ideile revolutiei democrauce ce confera iluminismului de inspiratie franceza accente proprii unui profit european.

Secolul luminilor in tarile romane a deschis 0 noua epoca sub raport politic care evidentiaza in cadrul chestiunii orientale 0 problema romiineasca, iar cultural - 0 integrare in sistemul de vase comunicante al culturii europene. Secolul luminilor este ~i unul al afirrnarii constiintei nationale la nivel elitar vehiculata treptat de cultura ilurninista in societate.

Noile regimuri politice: habsburgic ~i fanariot. Structura institutionald. Opera de organizare a regimului habsburgic s-a exercitat parale! ClI actiunile militare ~i politlce inca inainte de pacea de la Karlowitz. tn 4 decembrie 1691 a fost acordata Transilvaniei Diploma leopoldina care a reglementat pentru 0 suta cincizeci de ani viata constitutionala a ~iirii. Rezultar al examinarii realitatilor principatului, diploma exprima intentla unei integrari depline in monarhie cu observarea situatiei Intemationale care obliga 1a pastrarea unei aparente de autonomic. Mentionand separarea de Ungaria, diploma a constituit baza juridica a adrninistratiei austriece carl' subordoneaza Insritutllle transllvanene cu evtdenre tendinte absolutiste

2Kl

D~ Ia gen~lI1 ltat~lor r0m4n~~ti Ia nafiunea r0m4n4

centralizatoare. Diploma garanteaza, lntr-un moment de incertitudine, ideea contlnuitatii principatului in persoana lui Apafl II, recunoscand "natiunile" politice lii religllle recepte, prlvilegiile starllor, C'tNlstitufia, leglle principatului, Approbawe. et Compilatae, Tripartitullui Werboczi, cu exceptia dreptului la rezistenta. In esenta se garanta suprernatia celor trei "naliuni" polltice, a Starllor prlvllegiate care aveau dreptul. dimpreuna cu religllle recepte, sa deslgneze pe cei care vor ocupa functlile in stat. Monarhul numeste un german general comandant, ca reprezentant al sau care trata cu autorltatile interne. Astfel puterea militara a principatului era subordonata direct Consiliului aulic de ra;zboi (Hofkrlegsrat). Diplomel leopoldlne is-au asociat rezolutia lui Alvinczl (1693) lii 0 diploma referitoare la religie (1693) care deopotriva au sporit drepturile tmparatului, devenit de fapt suveranul incontestabil. Gubernlul, institutla administrativa, organizata in 1693 a creat 0 reprezentanta la Viena care se constituia in Cancelaria aulica a Transilvaniei (1694). Aceasta va fi institutla suprema condusa de un cancelar aulic lii sase consilieri indeplinind atrlbutiile unui adevarat guvern.

Alaturi de Gubemiu functioneaza Te;zaurariatul, adaptat lii el noilor cerinte centralizatoare, ajungand 0 institutie subordonata Camerei cbeza» To-craie~ti sl in afara influentei starilor. Te;zaurariatul aplica, prin functionarii sat, politica econornica a imperiului in spiritul stiintei camerale prin dicasteriile sale ce ilii exercitau autoritatea in probleme economlce. Sub raport juridic functiona Tabla Regia in Magno Transilvaniae Principatu judiciaria CII sediul la Targu Mures, Justitia se exercita in doua lnstante, In prima instanta functiona Tabula continua a comitatelor, districtelor lii scaunelor secuiesti, a doua instants era Forum Revi;zorium care examina cauzele prlmului for.

Instltutia militara cuprindea patru regimente de cavalerie si doua de infanterie ce sratlonau permanent in princlpat, fiind lntretlnute de ~arii.

Sub aspectul lnstitutillor rellgioase functlonau c.onfesiunile recepte de la sffir~itul secolului precedent, la care s-au asociat episcopatele greco-catolice de 1a Blaj lii Oradea lii un episcopat ortodox, din 1762, prin restaurarca ortodoxlcl ca instltutic, tn secolul al XVlll-lea fiinta lii confesiunea iudaica cu mstitutii proprli.

Politica impertala in principatul Transilvaniei a adaptat vechile lnstitutii obiectivelor sale centralizatoare, a organizat a!tele noi care, prin absolutismul practicat, au fost transform ate in instrumente ale stapanirii. Tendlnta integratoare a nazuit la estomparea autonomiilor locale lii la crearea unor instltutli care sa contribuie la omogenizarea imperiului. Aceeasi functle a rezervat-o bisericii catolice care era subordonata acelorasl scopuri de realizare a unui echilibru favorabil confesional dupa un secol de suprernatie calvina. Astfel, se deschide un nou capitol in istoria Transilvaniei cu conseclnte asupra structurilor ecleziastice lii politice ce vor determina 0

284

Secal"l luminilor In rdrill! romdne

modiflcare a echllibrului favorabil Reformei lii starii nobillare preponderent calvina.

Unirea rutenilor ~i romdnilor c14 Biserica Romei. Unirea bisericii rutene si romanesti a fost 0 actiune a Contrareformei constituind 0 paginll de istorie europeans care se integreaza atat intereselor de durata ale catollcismulul, cat lii politicii Habsburgilor. Catolicismul continua idee a unirii bisericilor prefigurate de Conciliul de la Florenta, pe care 0 prelungeste prin unirea partiala de la Brest lii prin aceea de la mijlocul secolului al XVII-lea (1646) in zona ruteanadin Ungaria Superioara. Curtea imperial a, pe rnasura ce Reconquista progresa, incerca prin Contrareforma sa modifice configuratia confeslonala a Transilvaniei prin extinderea catolicismului. Unirea bisericii ortodoxe romanest] era prevazuta in memorlul cunoscut sub numele de Einricbtungswerk, redactat in 1686 de 0 comisie sub presedintia lui Kollonich in care tntarlrea bisericii romane trebuia infiiptuita prin unirea "schismaticilor". Memoriul episcopului de Gyor venea in intampinarea politicii imperiale care vedea in catolicism un principal suport al statului ce avea 0 componenta rellgloasa eterogena.

Numirea unui vicar apostolic in persoana lui Iosif de Camellis la Munkacevo (1689) a insemnat crearea unui avanpost al catolicismului in forma lui greco-catolica in Europa Centrals dinspre care Unirea urma sa se difuzeze in principatul Transilvaniel. Partlle nord-vestlce ~i in special Maramuresul devin un spatiu de confruntare intre catolicism ~i ortodoxie, in condltllle in care principii calvini al Transilvaniei sustin numirea unui episcop ortodox in 1690, tocrnai cand Iosif de Cammellis a fost introdus la Munkacevo.

Actiunea de convert ire a romanilor din principat avea deci un precedent in trecerea la unire a clerulul rutean din Ungaria Superloara (1646) lii a unui nurnar de preoti rom ani din zona Satu Mare [lncepand cu anul 1689). tnfaptuirea unlrii in aria nordica a avut un suport hotarator in diploma din august 1692 care prornitea avantaje de natura sociala pentru eei ce se uneau.

Incercand sa realizeze unirea religioasa a romanllor, monarhia de fapt aplica partial, in conditiile principatului, planurile mai vaste ale Contrareformei in sud-est. Modalitatlle de realizare sugerate de Propaganda Fide tineau seama de pozltla constitutionala ~I sociala a ortodoxiei transilvanene, astfel ea lncercarile se fae de pe platforma Conciliului de la Florenta ~i dupa modelul unirii de la Brest, fara alterarea ritului oriental. Potrivit instructiunilor Propagandei Fide, imperiul actioneaza un intreg arsenal de modalitati, din care nu au lipsit promisiunile de ordin social ~i nici cele nationale,

285

j

r

I

De fa genetA llatelar romdnefti fa nafiunea rarnand

286

Tentativa de unire a romarulor din principat aduce in prim plan ordinul iezuit care va actiona aparent independent. In realitate, expansiunea catolicismului in Ungaria supertoara invedereaza imwu:area imperiului prin Diploma din J692, cu influenra desigur in Transilvania, nu insa directa, atiita vrerne cat provincia nu avea un statut international clarificat.

Actiunea unionista in Transilvania intalneste 0 socletate in care retl. centele fa~a de noua confesiune se impletesc cu acceprarea ei, cu veleitatlle de integrare a elitei rcmanesti ecleziastice in sistemul politic. Protopopii cu deosebire erau rentatl de avantajele ce u se of ere au prin Diploma din 1692, in conditi ile in care Diploma leopo/dina (I 691) ignora biserica ortodoxa ~i dezideratele ei, perpetuand sistemul constitu~ional intemeiat pe cele trei una~iuni" ~i patru religii rccepte. Clerul roman era nemultumit de presiunea calvina care a avut ca cfect incercari de alterate a doctrinei ~i ritului, fani sa aduca schimbarl in statutul clerului roman.

Pregatita de iezuiti, prima tentativa de unire din vremea mitropolitului Teofil (1697) a avut drept rezultat acceptarea celor patru puncte de la Florenta ~i formularea revendicanlo- clerului roman. Acestea din urma cuprind, indiferent de modalitatea in care faptele s-au petrecut in sinod, conditia acordarii de privilegii, scutiri ~i irnunitat] ale clerului latin preotilor, dregi'itorilpr hisericestl, dlaconilor ~i cantorilor. Dar ceea ce este ~i mal imporlani:cstc faptul ell s-a sollcltut pcntru laiell unit] uccesul la drcgntorh, aserncnca indivizilor din randul "na~iunilor" pollttce ~l religiilor receptc, dreptul la instruire a filler preotilor in scolile latinc. Sintetiziind hotararile sinodului Declarafia de urure, semnata de Teofil, reitereaza cele patru puncte ale unirii de la Florenta formuland trei deziderate adresate lmparatulul, in care s-au esentiallzat postulatele romanesu: egalul tratament la nivelui religiilor recepte ~i dotarea bisericilor cu case parohiale ~i subordonarea fafa de episcop ~i nu de puterea polinca, Aceste revendlcart marturiseau existenja unei constiinte a propriilor nevoi care de fapt contraveneau diplomei constitutionale. Ca atare, chiar daca sinodul a fost restrans sau actele lui erau o creatle partlala a iezuitilor, revendtcarlle de natura laica exprimau, cu clarltare, deziderate ale romarulor pe care numai reprezentannt lor le puteau formula.

Unirea hotarata in timpul lui Teofil a intrat, din motive neclarificate, in desuetudine, astfel ca s-a ales un nou vladica in persoana lui Atanasie Anghel, avand aprobarea superintendentului calvin. Sfintit, potrlvit traditiei, 1a Bucure~ti, mitropolitul va avea rolul de prim plan in perfectarea unirii cu Roma.

In urma unor succesive demersurl, prin resolutia imperiala din 14 aprilie 1689, in fata ortodoqilor ce urmau sa se uneasca stateau privilegiile religiei catolice sau ale altora recepte. Pe temeiul Encidicei cardinalului Kollonich din 2 iunie, se ignora lnsa posibilitatea de unire individuala cu

Seealul luminilar in J4rile romdne

alte rellgii recepte, fiind lngaduita numai aceea cu biseri~a. r~man~. ~nciclica emisa de inaltul prelat, in cali tate de primat al Ungarlei ~l arhiepiscop de Strigoniu, imputernicit de Sfantul Scaun, con~i~io~eaza ,acordarea privilegiilor clerului roman ~i protectia institutiilor laice ~~ ecleZI~StlCe" d~ acceptarea punctelor Conciliului de la Florenta. ,Astf~I, DI,Plo~ imperiala din 1692. Relolufia din 14 aprilie 1698 ~i Encichca ~m 2 "'?" a~ela~l .an constituie un triptic care explica convertirea clerului la urure, Pnn aC~I~nea concertata a Contrareformei ~i a imperiului, romanil~r u se, ~~erea prin unire perspectiva emanclparii in pofida opozltlei starilor y a religiilor re.formate. Startle vedeau in unire 0 lezare a prtvilegiilor pr!n ,anularea obh,ga: tiilor servile ale preotirnii, ceea ce insemna 0 importanta pierdere ,mat,enala

t n bl'limeci un potential pericol pentru sistemul constitutional,

pen ru 0 ~ I" _

Pentru aceste ratiuni startle, indiferent de apartenenta re ~glOas.a, se opun

cu inversunare unirii care lncalca, in opinia lor, prevedenle Dlplomel leo-

poldine, ~e garanta sistemul constitutional al princip~t~lui. _

tn aceasta atmosfera. Atanasie Anghel convoaca sinodul care se mtruneste in 7 octombrie 1698, precedand intru~irea die_tei., Prin paruciparea episcopului, protopopilor, se declara unirea prtn semnatunle a 38 prot~POPI ce reprezentau numai 0 parte din protopopiate. Chiar, d~ca proce~unle au fost viciate UI! lntcrventll ~i presiuni, unlrea se consutuie ca:calll~t(' lll~ sritutlonala, dovnda eli aceasta devine 0 referlnta in polltlca (}ltbL'TlIlUIIII ~I

starilor transilvanene. .'1' I'

Avandu-si punctul de plecare in diplo~ele imp~ria~e ~i in E~lc Ica III Kollonich hotararlle sinodului proclama ururea Cll biserica Rome,l, CII ~o~clitia acordarii privilegiilor preotlmii eato~i:e, promise de ~llrtea lmper~ala: ~i cu respectarea ritului rasaritean. "tnsa l~tr,u a,c~st chip ~e urum ~l nc marturisim a fi madularele santel catollcesti biserici a Rom~l, c~m _pre noi ~i ramasitele noastre din obiceiul besericii no~stre a Rii,samulm sa ,nu, ne c1atine, ci toate ceremoniile, sarbatorlle, posturile cum pan~ acum asa ~l, d~ acum nainte sa fim slobozi a Ie tinea dupa calindarul vechi ~l pr~ ~lnStltu vladicul nostru Atanasie nime pan'n moartea S'3.n~iei sale ~i'i, n'alba putere de a-l clati din scaunul sanfiei sale". Conditiile declaratiei de ~nt~e ale protopopilor ~i reiterarea acestora de catre episcop ~u asezat temelu,nle bisericii greco-catolice unite cu Roma ... !?i. asa ne unt~ a~e~tl ce scnm ~a,l sus cum toata legea noastra, slujba bisericii, letur~~la_ sa ,s~ea pre,loc, lara de n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceti sa n al?a ~ICI ~ tane ~Sllt~a noastra ~i vladica nostru Atanasie sa fie in scaun ~l rume sa nu-l ar a-

taluiasca'', '1 d '.

Unirea s-a hotarat lntr-un sinod cu participarea protop~pl or, ar ~I a

unui numar de preotl, dimpreuna cu 2-3 fruntasi din ~arohit. ~a, n~ ,a fost Insa agreata de stari care se impotrivesc, scutirii~~eo~llor romaru ~~ I~ se-. neral acordarli privilegiilor clerului latin. Opozitia a fost categonca din

287

De fa ,mt~ $tattlar romdne~ti fa nafiunea romdnd

288

partea calvinilor care erau dominanti in starea nobiliara. In aceste lrnpre[urari Curtea, ezitantii din cauza respectivei opozitli, in momentul in care scmneaza pace a de la Karlowitz, in aceeasl zl, in 16 februarLe J699, emite 0 diploma in care recunosdind unirea le garanteaza celor imitl privilegiile ~i protectia oflciala. Diploma leopoldinii se refera direct la preotii roman! uniti cu biserica Romei pe care-t scuteste de obllgatllle servile, robote, garantandu-le parohiile ~i bunurile acestora,

Conferirea dlplomei a fost lntarnplnata de rezistenta starilor prin interventii la curte sau a statusului catolic. Svau organizat anchete in comitate, efectuate de 0 comisie in fata carela credinciosii trebuiau sa se pronunte deschis, individual. Desi raspunsurlle erau evazive, oscilante sau imprecise, preotimea a urmat hotararea vladicului, astfel ca episcopului Atanasie ~i bisericii sale i se deschideau calea unor tratatlve ~i formularea unor revertdicari adresate Curtil Imperiale.

tn aceste circumstante se convoaca sinodul din septembrie 1700 cu participarea protopopilor, juratilor, preotilor din fiecare sat ~i trei fruntasi ~arani. Sinodul a redactat un manifest prin care se face cunoscuta declaratia de unire cu biserica romana potrivit decretului imperial ~i encicllcelor arhiepiscopului catolic, eu conditia acordarll privileglilor promise. Sinodul s-a constituit ca 0 reprezentanta a bisericii romanesri unite, ce in corpora 0 mare parte din ArdeaL Hotararile exprimi insa ~i masurl referitoare la disclplina ecleslastlca in spiritul Reformel catollce care va lnraur] viitoarea evolutie a bisericii unite in plan cultural ~l educativ.

Tratativele de la Viena pur tate de Atanasie in 1701, cu aprobarea unui smod restrans, ocupa un loc important in istorla unirli, dar ~I in aceea a romanilor ardeleni. Protocolul recunoasteril bisericii unite ~i obtinerea egalita~ii juridice eu clerul de rit latin, protectia ofieialita~ilor provinciale, intemeierea de scoli, scutirea clerului de obligatll servile marturlsesc existenra continuilLlfii, similltudlni semnificatlve cu notilrArlie primului sinod de unlreo De pe 0 atare platforms revendicatlva se acorda romanilor 0 noua diploma, a doua diplomd kopoldind a uniTii (1701), ce conceptuallseaza principalele deztderate ale clerulul roman: acordarea privileglilor, scutirilor ~i prerogativelor de care beneficiau, pe baza legilor, episeopii, clerul ~i bisericile catolice de rit latin. Scutirea preotllor de sarcinile publlce, de dari, de vami, de dijme asemenea nobllilor farii ~i garantarea lntegrarli mirenilor uniti in statusul catolic insemna considerarea lor intre starl, ca fii ai patrlel,

Diploma cuprinde insa si prevederea care vlzeaza introducerea unui teolog latin, un iezuit, ca auditor causarum generaUum care urma sa supervizeze actele episcopului ~i sa asigure puritatea doctrlnei, In splritul Contrareformei ~i a Reformei catolice se prevedeau masur] impotriva lnfluentei calvine, eliminarea catehismelor calvine, cenzurarea tlparlturilor, tnflinja-

Secolul luminilor In Idrile romdne

rea de scoli la Alba lulia, Hateg ~i Fagara~. Diploma impu~e 0 ~artur~sire de credinta protopopilor ~i preotllor, potrivit formulei tr1de~tlne, el.I~Inarea din liturghie a pomenirii patriarhului de la Constantinopol ~I Introducerea numelui papei in loc, Eplscopul urma sa reproduca catehism~l catollc tiparit la Timavia, fllnd obligat sa supuna cartile revizlei teologului, In ce priveste conditia preotilor, acestia urmau sa fie examinati pentru a-si

dovedi pregaurea, . . .. _

Insemnatatea celei de a doua dlplome leopoldlne a ururu este ca ea a

sintetizat principalele revendlcar] formulate in sinoade ~i pe par~ursul ~ratativelor. Ea a reluat in esenta principiile tridentine ale Reformei catollce. Diploma reuneste astfel deziderate roma~e~ti, ~piritul .Contrareforme~. interesele imperiului ~i principiile Reformer catolice. De~1 nerecunoscuta, diploma reprezlnta un succes al clerului superior grec.o-c~~olic ~ar.e re~~e~te prin tratative sa faca cunoscut un program al ernanclparii ro~anllor m cadru ecleziastic. De fapt, prevederlle dlplomel au exprimat dezideratele formulate de Atanasie care, la randullor, au reflectat pozitia clerului ardelean.

Actiunea revendicativa a lui Atanasle a avut ca rezultat ~i ~?n~acrare.~ sa ca episcop, in care calitate a fost obligat sa ~~punii. pr~to~oplI ~I preotu la prestarea marturisirii de credinta in termenu ~ormulel tn~entme. ~l a fost numit de Curtea lmperiala in 15 iulie ca episcop al nauunu rornane primind ~i titlul de consilier imperial. La. 25. iunie a avu~ I?c mstal~rea episcopului la Alba lulia in prezenta autontaplor, a clerulul. ~~ ~ mlrC:nllor:

Un ire a a intampinat insii. opozltla starilor ~i a unor com una tap rornanesu din zonele sud ice ale Transilvaniei in Fagara~, Brasov.

Infaptuirea unirli in principat, in prelungirea actiunilor din nord-::stul Transilvaniei a avut urmarl in durata istoriei romanilor din Ardeal ~I, in general, in spatiul rornanesc. Prin unire romanii au int~~ lntr-o alt~ com~nitate splrituala, occidentala, fara ca sa paraseasca traditia ortodoxa, expnmara in pastrarea ritului grec. tmr-un imperiu aflat in plina restructll.r~re: romani! transilvanent yin eu motlvatll propril in intillIlpin~rea. POll~ICII Vienei interesatii. in revigorarea culturala ~i organizarea imperiului. Unirea s-a infAPtuit intr-un cadru stimulativ pentru conceptualizarea denderatclor propril, lntr-un moment cand se reahzeaza 0 ~onve~genta intre tel.unle Contrareformei ,i ale imperiului, pe de 0 parte, ~I tendintele de emancrpare ale romanilor, pe de alta. De fapt, unificarea ecleriastica a venit ~i ~n prelungirea programului de emancipare a clerului ortodox, conceput I~ v~e~ mea lui Mihai Viteazul ~i perpetuat prin privilegiile acordate de pnncrpi

Mitropoliei Ardealului in seeolul XVII. . .

Decl unirea a fost ~i rezultatul unor factor! lnterni, a elitei ecl~zlasuc~, care voia sa se ernanclpeze de sub apasarea "natillnilor" pohtice ~I a calvinismului ce tindea la asimilarea elementului romanesc. Ea a creat un ~adru pentru sfirmarea politica ~i cuIturala, contribuind la procesul de occiden-

21'9

290

De fa geneVl slalelOT r0m4neJli la nali"neG romdnd

talizare in spatiul romanesc, Prin unire s-a manifestat, in contextul central europeare ~i catolic, constiinta de sine a romanllor, in prelungirea unei evolu~ii c~re coboara in timp in evul mediu, Acum se crlstalizeaza un tip de solidaritate care prevesteste constlinta rnodsrna de natiune, Efectele au fost insa ~i politice ~i culturale colaborand la afirmarea natiunii in secolul al XVIII-lea. Unirea sl fauritortl el au oferit embrionar programul emanciparii politice, cuprins in actele Unirii ~i oglindit de Diploma a doua. Aceste deziderate au contravenit Diplomei constitu~ionale (I 691), ceea ce a dus la neaplicarea ei in punctele esentiale care prejudiciau interesele natiunilor politice.

Riiscoala lui Francisc Rdkocri al Il-Iea, Regimul austriac, la scurta vreme dupa instaurarea lui, a fost confruntat de rascoala lui Francisc Rakoczi al Il-lea (1703-1713), care, contlnuand lupta antihabsburgicii asoci~za, p~in cuprinderea lobaglmil, un caracter social actiunilor de elib~rare. Rakocsl era un magnat ce detinea un imens domeniu, apartlnand unei familii cu traditle antihabsburgidl, un spirit luminat, imbibat de cultura franceza:, profesand in materie religioasa 0 atitudine de toleranta.

Raseoala a fost determinata de nemultumlrea starilor din Ungaria Superioara fata de politlca absolutlsta a Habsburgilor care lasa sa se Intrevada tendlnta de micsorare a privilegiilor nobilimii, iar prin actiunea de catolicizare leza interesele calvine. Francisc Rakoczl al Il-lea reprezenta nparti,da na~ionala:' a Ungariei ~i nobilimii ardelene orientate ~i in perioada anterioara impotnva Habsburgilor. Profltand de cadrul favorabil creat de razbolul ~~ suc~esiu~e la tro~ul Spaniel, beneficllnd de ajutorul Frantel ~i al Polonlel, RakoczI se angajeaza in marea confruntare incepiind cu anul 17~3. Rascoa,la odata declansata, Transilvania ajunge de fapt centrulluptei antihabsburgrce, datorita nemultumirllor starilor, in marea lor majoritate protestante, reticentelor provocate de Unirea biserieeascii ~i a unor cauze de ordin social. Desl extinderea rascoalei era evident a si cu toate cii stapanirea habsburgicii a fost denuntata in 1707, cu toate cii Rakoczt a fost recunoscut de facto principe de catre Franta, declinul devine tot mal evident. Caracterul tot mai clar antifeudal al manlfestartlor Indeparteaza nobllimea de insurectie, astfel ca ea revine la ideea colaborartl cu Habsburgii. Pa~.ea ~e .Ia. Satu Mare din 1711 semnlflca sfar~ltul rascoalei ~i acceptarea non stapanm.

• Rascoala a avut un caracter "national" exprlmand optlunile nobilimii, In mare parte protestanta, impotriva unei stiipaniri ce actiona in sensul ~o,ntrarefo~~e~. '-:.cest caracter a fost dublat de eel social imprimat de part1CI~areetarantml1 care s-a asoclat luptel din ratlunl proprii. Caracterul anuhabsburgie, politic prin excelenta, rezulta lnsa ~i din atitudinile lui

Secol"l I"minilor In Jdrile rom4ne

Rakoczi care, desi catolic, din aceleasi considerente antihabsburgice sprljlnil. ortodoxia. Contrapunandu-l lui Atanasie un episcop ortodox, pe loan Tirca, el manifesta 0 toleranta care avea insa ratiuni politice, alinierea la atitudinea starilor ostile emanciparll prin catolicism a romanilor,

Opera de consolidare a regimului evolueaza insa paralel cu expansiunea austriaca. Razbolul austro-turc din 1716-1718, pe urmele victoriilor lui Eugeniu de Savoia, se incheie prin pacea de la Passarowitz (1718). lmperiul anexeaza cele doua provincii romanestl, Oltenia sl Banatul, care largesc substantial stapanirea austriaca, asigurandu-i stabilitatea in interiorul arcului carpatic. Chiar dad Oltenia revlne la Tara Romaneasca dupa pacea de la Belgrad (1739), principatul Transilvaniei ~i Banatul raman integrate in imperiu, deschlzandu-se experimentului reformismului absolutist.

. Regimul austriac ~i politica absolutistii. Lini~tita pentru moment in interior ~i in avantaj sub aspectul echilibrului politic extern, Cur tea vieneza trece decis la organizarea regimului. Aflat el lnsusi in curs de noua structurare in conditille afirmlirii sale politice ca putere dunareana, imperiul extinde cursul reformelor la noile terltorli incorporate. Politica economicii ~i sociala de organizare a statu lui prin apelulla stlintele camerale ~i mercantilism se continua in timpul lui los if I 0705-1711) ~i Carol al VI-lea 0711-1740). Incerdirile de reforma sunt stimulate de noua problematicii, de startle provinciale atat de dlferlte sub raport etnic ~i religios, social ~i institutional. Era necesara, in noile conditii de liniste, 0 concentrare in interior, spre particularismele locale, adanc Inradaclnate ~i in general ostile tentativelor de centralizare.

Atenta la problemele politice interne Curtea imperlala cauta in lmprejurarile in care era obligata sa respecte, chiar formal, autonomia, sa pastreze un echtlibru, sa nu Intareasca 0 provincie in detrimentul alteia, sa nu-i sporeasca puterea in raport cu institutia centrala. Imperiul a desfasurat un larg sistem de masuri menite sa tntareasca absolutismul, prin atragerea aristocratiei la guvernarea provinciei sau tncredintandu-I functii in aparatul central. Uzand de principiul diuide et impera, Curtea stimuleaza animozitiilile religioase ~i natlonale in afirmare, pentru a Ie arbitra apoi in avantajul ei.

Reformismul habsburgic cunoaste in evolutia lui un proces de durata cu interventii variabile de la 0 epoca la alta. In primii ani dupa instaurarea regimului, politica lui Leopold Is-a orientat in Transilvania spre adaptarea ~i restructurarea institutlllor existente ~i lnfiintarea altora noi.

Prima faza a reformismului habsburgic este initiata inca din vremea lui Leopold I care dezvolta stilntele camerale ~i prornoveaza mercantilismul pe temeiul principiilor enuntate de ]. J. Becher, Wilhelm von Schroder ~i

291

292

Philipp Wilhelm von Hornick in Osterreicb aber alles (1686). Sub Ioslf I se continua demersurile precedente, cristallzandu-se tentative reformiste considerate preiosefme, in special in Iaportul cu Sfantul Scaun. Politica referrrusta in Transilvania lnregistreaza un evident lnteres pentru organizarea ~i dotarea bisericii greco-catclice. Episcopla greco-catolica este transferata de la Alba lulia la Fagara~ ~i apoi la Blaj, ultima localitate devenind, prin transferul de domenii ~i acordarea de subventli, centrul rellglos ~i cultural al rornanilor uniti cu biserica romana, Politlca lui Carol al VI-lea a urmarlt prin dotarea episcopiei, prin sporirea pietiitii ~i scolarizare, consolidarea unirii.

Reformismul practicat de Habsburgi creeaza un cadru pentru revendicarile episcopatului roman in timpullui Inochentie Micu care apeleaza la resursele stiintelor camerale in argumentarea tezelor sale. Reformele propriu-zise in provinciile nou achizttionate i~i au inceputurile in Oltenia, incorporata imperiului (1718) prin pacea de la Passarowitz. Aceasta parte a Tarii Romanestt a constituit creuzetul in care s-au experimentat masurile reformatoare pe terenul raporturilor de proprietate, prin interventla statului care incearca 0 reglementare,

Ocuparea Olteniei de catre imperiu a determinat boierimea sii-:;i formuleze dezideratele privitoare la guvernare. Memoriile boleresti afirmau ideea de autonomie ~i mentinerea suveranitatil interne, !imitarea autoritatii domnesti Iii garantarea stapanirilor ei fara amestecul puterli centrale ~i torodata pastrarea privilegiilor sale. Programul boleresc niizuia la men finerea nestlrbita a structurii puterii politlce ,I sociale tntemeiata pe dependenta personala a ~iiriinimii. Curtea vieneza voia dlmpotrlva 0 integrare a provmciei in sistemul politic austriac, la nivelul unei provincli in care tmparatul ilii aroga deplinatatea drepturilor. De aceea a supus Oltenia autoritatii unei lnstltutii create, Comisia neoaquistica compusa din reprezentantl a i Camerei aulice ~i Consiliului de razboi.

Consecventa politicil sale de lntegrare, Curtea lnstitule un directoriu, supus admlnistratlel centrale. Austriecii procedeaza la 0 restructurare generala lnccpand cu 0 reforma flscalA, prin care au in trod us 0 ratlonalltate in perce perea obligatillor in propriu avantaj. Reforma care a lezat insa interesele boierimii a fost lnterventia statulul tn relatiile dintre boierime ,I taranime. Habsburgii urmareau ,i aici ca ,i in cazul Transilvaniei prin dieta din 1714 0 reglementare a raporturilor servile pentru a gasi noi izvoare pentru augmentarea capacitatli de plata a tArii. Stapanirea imperial a in asteptarea efectelor masurilor mercantiliste lncearca 0 revlzuire a fiscalitatii prin scaderea obligatiilor fala de boierl. Stapanirea habsburgica lntentlona sa scoata din sfera dreptului privat relatiile dlntre boieri ,i populatla servila,

Noua administratle procedeaza ,i la reforma sistemului judiciar traditional care, la riindul ei, a lngustat atotputernlcla boierimii. Reformismul

Secol,,1 I"minilor fn 14rile ronuine

austriac in Oltenia deschlde un proces istoric de durata, solicitat de evoluna societatii din Tara Romaneasca ,I aplicat anterior in sfera flnanciara de Constantin Briincoveanu. Inovatia austrlaca se plaseaza priori tar in viata soclala constitulnd un model ce se va perpetua prin reformele lui Constantin Mavrocordat ,i pe un teren mai larg in Ungaria ,i Transilvania in epoca terezlana.

Rlitica absolutista a Mariei Teretia. Epoca Mariei Terezia (l7~1780) deschide 0 noua faza in istoria practicii reformiste la nlvelul intregului imperiu cu repereusiuni in Transilvania care Inregistreaza dlftcultatlle si adversltatile ce ocupa inceputurile domniei. Maria Terezia inaugureaza 0 etapa in reformismul au striae in termeni absolunsti printr-o practlca dominatii de pragmatism. Prin consilierii sal, mal cu seama Haugwitz, concepe ~i realizeaza reforme fundamentale, actionand impotriva starilor in vederea redresarii monarhiei austriece. Reformele financiara, [udlciara, separarea afacerilor administrative de justitie, reforma armatei vor colabora la organizarea statului modern.

Principala reforma care a avut 0 inriiurire decisiva in Transilvania a fost reforma sociala prin care Curtea a lntervenlt in raporturile dintre nobllime ,i lariinime. Seria de lnterventli Imperiale se concretizeaza preliminar in dieta din 1714 cand din ratiune de stat se stabileste ca iobagii ereditari sa slujeasca patru zile pe saptiimiina, jelerii trei zile. Masurile dletale sunt lnsa nesocotite de nobilime care accepta cu greu interventia statului in raporturile de proprietate.

In aceste lmprejurari curtea revine prin ordonanta din 25 februane 1747 hotarand ca iobagii care lucrau cu palmele sau foloseau ~i vitele altara sa presteze patru zile pe siiptiimana, lar eel care lucrau eu vitcle proprii sa presteze trei zile. Confruntata de masivele emigrari, un adevarat .. morbus tTansilvtll1icld". care prejudlcia capacltatea fiscala a ~arii. intr-o perioada de lntensa angajarc a imperiului in exterior, Curtea se decide sa extinda regiemcntarca din Ungaria, din 1767, in Transllvanla. Hotarurca Curtli cstc stlmulata de memoriul generalului Hadlc (1768) in care se arata [impede c:i. la orlginea fenomenului emlgriirii se afla gravltatea serbiei. In 1769, ordonanta provizorie, Certa puncta, repeta date le celei anterioare din 1747. amplificand dispoaitiile de prestare, pe cele interesand marimea pamantului atribuit iobagilor ~i [elerilor, Alte dispozitii privesc monopolurile senioriale, reglmul pasunil, paduril. Admite in materie de judecata posibilitatea iobagului de a apela la comitat ,i chiar apelul In Tabla cornitntului, In esenta, ordonanta pastreaza robota mult mai ridlcata dedit in Ungarla, iar pamantul atribuit supusului era lasat la bunul plac al stapanului, ccea ce afirrna, CUm a remarcat David Prodan, "proprietatea lui deplma asupra intregului

293

De !a gene:c.a srarelor romdne1ri la naliunea romdnil

pamant din cuprinsul rnosiei sale". Raspandirea textului prin tlparire a contribult la Intarirea constlintel drepturilor proprii in mediul tiiranesc. Facutii publica, problema urbariala deschide, la nivelul multimilor ~arane~ti, un proces istoric care lntareste convingerea in posibilitatea schimbaril.

Incercarile de reglementare nu au rezolvat insa problemele grave ale lobagle] rransilvanene, dar au reusit partial sii reglementeze obligatille ~i sa stavileasca miscarlle tarane~ti. Iobagta a irnplicat insa masiv populatla rornaneasca care constituia majoritatea absoluta a locuitorilor. Magnant ~i nobilimea, in majoritate zdrobitoare maghlarl, sunt eel care tind sa Impinga la ultima lirnita sarcinile servile. In cadrul iobiigiei comune chiar, au ~i sarcini distincte, daturi specifice. Sarcinile lor sunt in genere mai grele raportate la condltule lor economice. Diferltl etnic de stapanii lor. vorbind o alta llmba, romanii reprczentau traditll proprii ~i 0 credinta considerata nerecepta,

Conditia populatiei romanestl a fost agravata de statutul politic neconsntutional, de faptul ca nu era reprezentata in admlnlstratla locala sau centrala a pnncipatulul, fiind dezavantajata sub aspectul cultural ~i fara posibilitatt de a dezvolta 0 via~a oraseneasca la nivelul celorlalte natiuni. Maslvitatea iobagie] in randul populatiel romanestl a determinat interesul directivei reformiste, lntr-o vreme in care statui avea in vcdere sporirea capacitatii de plata a tiiranimii. Reformismul este insa mai general, cuprinde intreaga sfera de activitate a statului, prelungindu-se In domeniul economic prin aplicarea mercantilismului. in domeniul juridic prin incercarea de separare a [ustitlei de administratie, oferind taranimii posfbilitar] de apel impotriva stapanului feudal.

Reformismul tereztan vlzeaza in afara ipreocuparilor sale ~i problcmele culturii, invatamiintului ~i bisericii. Dupa "organlzarea Consiliului de Star (Staacsrat). acesta ia in dezbatere manifestarlle confesionale, stare a unirii religioase, subrezrta de miscarile anticatolice (Visarlon Sarai ~i Sofronie). Astfel, in Transilvania, imperiul anuclpeaza in mediul romiinesc politica de toleranta din vremea lui losif al Il-lea, Catolica convinsa, prin hotararile Consiliului de Stat, la propunerea lui Bartenstein, Maria Terezia a restaurat din ratiuni de stat, prin edictul din 1759. ortodoxla, pentru a salva unirea religioasa. Noul episcopat ortodox controlat de Curte satisfacea insa ~i dezideratele populatiel ortodoxe, care se ridicase cu rara forta lmpotriva unirii. Chiar daca in deceniul opt actlunile Contrareformei vor cunoaste un ascendent in Transilvania prin catollcizan fortate, biserica ortodoxa a cii~tigat statut legal prin intemeierea episcopatului.

Curtea a decis la mijlocul secolului lnfltntarea regimentelor de granitii, doua regimente romanesti ~i doua regimente secuiesti de infanterie ~i unul de cavalerie, la care s-a adaugat in 1768 batalionul din Banal. Prin regimente Ie de granita se servea nevoia de aparare a tarii, stavillrea ernigratlel,

294

Secolul luminilor in Ilink romdne

dar se sporea in randul romanllor numarul oamenilor liberi. Destinate sa fie un instrument al noli stapaniri, regimentele au contribuit, in cazul romanilor, la stimularea constllntel de sine prin elita militara care se creeaza.

Reformismul terezlan a avut consecinte de durata asupra evolutiet viitoare a principatulul. Absolutismul lumlnat, influentat de stlintele camerale ~i de ilumlnism, pragmatic prin excelenta, a cautat sa reallzeze un echilibru intre ideea de reformare a structurilor institutionale, [uridico-constitutlonale, sociale, religioase ~i Startle principatului.

tn acel~~i timp a sprijinit organizarea centrului scolar de la Bla], indeplinind astfel programul preconlzat prin actele unirii ~i relansat prin dezlderatele formulate de Inochentle Mieu. Datorita politicii practicate la mijlocul secolului, Curtea s-a aliniat programului Reformei. catolice: tn timpul Mariei Terezia, prin politica scolara, in special prin RatiO EducatlOnis (1777). paralel cu sporirea retelel scolare rurale ~i instructia preotimii, se formeaza 0 elita intelectuala lnstruita in universitatl catolice, la Roma sau Viena, care va promova idei in avantajul emanciparii nationale.

In ansamblu, reformismul terezian a cautat 0 cale de mijloc intre absolutismul infiltrat de idei iluministe ~i intocmirile juridlco-constltutlonale pe care se intemeia regimul de star]. tn aceasta etapa, in continuarea tentativelor anterioare, in imperiu ldeile devin institutii, iesind din sfera teoreticului pentru a-si gasi aplicabllitate in crearea unor noi organisme de stat moderne. Spre sfiir~itul domniei se crlstalizeaza in imperiu preiosefinismul.

Ractica unui despot luminat. In ultimii ani ai domniei Mariei Terezia se aflrma in scena politlca austriacii personalitatea lui Ioslf al Il-lea, Pe la mijlocul deceniului opt el controleaza ciiteva departamente importante, astfel ca anunta prin initiative le sale un preiosefinism in care se pot descifra mai vechile sale propuneri. Din 1780 cand i~i incepe domnia ~i pana in 1790 prlntr-o serie de edicte tnfaptuieste 0 seama de reforme, potrivit unui program schitat inca din 1765. Fermata in ambianta ideilor secolulu~ luminilor practlca lui reformista a fost inraurita de ideile Aufklarungului catolic, dar ~i de reformismul de traditie austriaca care coboara in tirnp i,n vremea lui Iosif I. tn formatia lui eclectica poate fj distinsa practica polltica a lui Frederic al Il-lea, lnfluenta stiintelor camerale ~i rnostenirea lui Ioslf I in legatura cu relatllle cu Curia papala, Prin seria reformelor ~I a contlnuat masurile tereriene, dar a asociat reformelor pe care le-a pracucat inca din epoca coregentel nota sa personala, alirnentata de ideologi~ de,spotismului luminal. Rcformele iosefine au nazuit sa confere statului pnn

29.5

De Ia geneta ltalelor r0m4ne~ti la ntJfiunea r0mdn4

centralism unitatea care ii lipsea, prin actiuni menite sa fie aplicate pe tot intinsul lrnperiului.

Reformele debuteaza printr-o ordonanta asupra presei (1781), scotand cenzura de sub controlul bisericii, instituind 0 cornisie destinata revizuirii cartilor, Hotarat sa centralizeze puterea, el tnlatura dependents ordlnelor calugaresti fata de autoritatea papala, desfllnteaza 0 seamli de manastlr], le secularizeaza bunurile. In general a tlntlt la un control asupra bisericii pe care 0 subordoneaza statului, Emlte Edictul de toleranfd (1781) ce asigura liberul exercttiu religiilor necatolice, fara ca sa prejudicieze insli primatul carolicismului.

Politica de centralizare a avut in vedere institutiile statului, astfel a unit Cancelaria aulica ungara ~i transllvaneana, a reorganizat administratla provinciala, a instituit un control asupra comitatelor prin functionari nurniti, lovind astfel in autonomia nobilimii,separfmd totodata adminlstratia de justltie. tn general a avut in vedere suprimarea autonomiilor locale, ale natiunilor politice, decretand concivilitatea locuitorilor de pe Pdmantul regesc, iar prin Norma Regia a accentuat rolul inva~amantului elementar, Insa reforma care a lnfluentat ordinea sociala feudala a fost desflintarea servltutii prin Patenta din 22 august 1785 care suprima dependenta personala.

La sfar~itul domnlei, in urma izbucnirii Revoluttei franceze, nobilimea impune 0 restitutio in integrum care a insemnat anularea reformelor, cu exceptia Patentei de desfjinfare a iobiigiei.

Prin reformele efectuate tmparatul nu a fost un revolutionar, cum s-a considerat uneori, ci un spirit pragmatic care a cautat sa confere statului omogenitate, sa-i asigure coeziune interna ~i sa centralizeze puterea ca mi]loc de rcalizare, El a voit de fapt 0 adaptare a structurilor statului la nivelul tarllor avansate printr-un agiomamento care sa preintampine convulsiunile sociale, Iosif al Il-lea nu a fost nlci un spirit antifeudal, dlmpotriva, a cautat sa fad'! din nobillme 0 clasa uUIA, perpetuandu-l astfel destinul, subordonand-o prin desfiintarea autonomlel slArllor. In ceca ce prlvestc actlunile sale antlclericale, ele sunt indreptate impotriva imixtiunli Curiei papale in imperiu, reprezcntand 0 fa~etii a absolutismulul profesat, potrlvlt conceptiel sale etatiste. Reformismul iosefin a creat un cadru de manifestare pcntru neprlvileglati ~i in general pentru natiunile impinse pe plan secund,

296

Iosefinismul ~i r0m.4nii. Noul spirit iosefln se manifesta ~i in Transilvania inca din ultimii ani ai domniei Mariei Terezia, dar cunoaste a afirmare deplina, 0 data cu urcarea pe tron a lui Ioslf al Il-lea, Poate nici unul dintre observatorii straini nu a surprins, asa cum a facut-o Iosif al Il-lea (1780-1790), conditia locuitorilor roman] in imperiul pe care se pregatea

Seeolul luminilor fn I4rile rom4ne

sa-l conduca. Preocupat de reformarea ~i unificarea structurilor imperiale in deceniul anterior domniel, Ioslf al Il-lea, in calitatea lui de coregent, incepe seria calatorlilor in imperiu. Interesat sa-~i formeze 0 imagine reala asupra starllor provinciale, prima calatorle in Transilvania, in 1773, Ii prilejuieste reflexii semnificative. Romanli sunt potrivit constatarilor sale "cei mai vechl ~i mai numerosl Iocultorl", "chinuifi ~i tncarcatl de nedreptatl, la dlspozltia nobilimil zi de zi ~i poate in flecare ceas", Transilvania prezenta Inechitatt flagrante. covarsitoare in medlul romanesc, pentru aceste motive, seria reformelor ii vizeaza in masura in care directiva oficiala tintea la sporirea capacltatii productive a locuitorilcr, rornanii constituind 0 problema de prim ordin. Publicarea Edictului de toleranfd (1781) in Transilvania a avut 0 semntficatie particulara in raport cu constitutia ~arii, starnind opozitia natiunilor politice ~i religiilor recepte. Acestuia, adaptat la conditiile provlnciei, i se asociaza prevederile circularei din 1782 ~i a patentei din acelasl an, din august, prin care se defineste toleranta ca 0 ridicare a restrlctillor pentru necatolici. Efectele pentru Transilvania semnificau, asa cum va dovedi ~i ordinul special din 1783, posibllitatea accesului la functit a romanilor ortodocsl, a romanilor in general.

Reformele stlmuleaza insli ~i lupta comunitatilor romanesti de pe Pdmantul regal impotriva tendintelor sasllor de a-i considera pe rornani iobagi, determlnand 0 vasta mlscare petltlonala care cuprinde deopotriva satele ~i orasele, mai ales negustorimea brasoveana. Desflintand, prin reforma adrninistrativa, autonomlile locale ~i decretandconcivllitatea, reformele of ere au no! poslbilltatl de afirmare romanilor, Reforma slstemului educational prin Norma Regia, cu toate derogarlle de la Ratio educationis, [lxcaza ;;1 ea un nou cadru, in care se manlfesta de acum initiativele locale. romanesti, cu efecte in preglitirea unei generatli noi intelectuale.

In general, in mii;ura in care reformeaza institutiile provinciale ~1 limiteaza puterea prlvllcgtilor, politica iosefina creeaza poslbilitatl de ernancipare romanilor, Partla] reformele coincideau eu rcvendicarile programului politic rornanesc: egalitatea dintre natiuni, cetatenia, dreptul la functli, la scoala ~i meserii, Programul social, la randullui, ~i discutiile in legatura cu aplicarea patentei de desfiintare a lobaglel creeaza un climat favorabil ernanciparii sociale, spirltului revcndicativ, pe masura ce se adancea opozitia dintre imperiu ~i nobilime.

losefinismul ca ideologic ~i practica politica a oferit un cadru mai larg pentru afirmarea celor neprlvilegiati, un contact mai direct cu efectele iluminismulul. tn relatie cu ideologia nobiliara ~i tendintele ei politice, reformismul iosefin a facut un pas substantial inainte spre integra rea in lumea modems. A creat insa, in primul rand, un climat favorabil schimbarilor. contribuind prin noul convoi semantic al reformismului la structurarea unei noi mentalitari. Rascoala lui Horea ~i miscarea de emancipare natio-

297

De Ia gene~a stutelor r0m4ne~ti Ia naliunea r0m4nd

~a~a va r~flecta, adiacent factorilor intern! fundamentali ~i neputlnta iosefmls~ulul ,de a solutlona problemele sociale ~i natlonale ale romanilor, In Transllvanta reformele ating toate laturile societanl, tmparatul cautand sa controle~e via~a ~oliti~a ~i sociala a principatului. Guverneaza ~i aiel prin decrete, Ignor~ dieta ~1, in general, institutllla care contravene au politicii s~le de c,en~rahzare. Reforma admlnistrativa a lui losif al II-lea, de relmpar~Ire a pnnc',~atului. in .10, apoi in 11 comitate, a lovit, din ratiune de stat, 1~ autono.m'.'.le na~lU.ntlor privilegiate. Comitatele au fost reduse la simple crrcumscnprn administrative, subordonate statului.

Iosif al Il-lea separii afacerile administrative de cele judiciare, cautand sa s~oatii justitia de sub puterea forurilor locale, dar mai cu seams sa inlocu~a~ca sau. sa controleze [ustltta feudala, Codificarea incepUlli in timpul Marlel Terezla se continua sub Iosif al Il-lea favorabil unei opinii legale reprezenrara de Beccaria, Sonnenfels ~i Martini. EI modernizeaza Codul criminal prin Allgemeines Gesettbucb (1787), astfel ca tmpreuna cu amelior~ril_e .~odului. ciVi.1 se face un pas important inainte in organizarea 50- cietatn, Dar ml~caCile reformatoare, decretarea concivilitafii a lovit mai cu sea~a i~ autonomia oraselor sase~ti. lasand sa patrunda in erase ~i in bresle locuitori de alta nationallrars, In esenta, actiunea reformatoare a lui Iosif ~l _II-lea a ,contribuit in mare masura la disolutla sistemului natlunilor politice, oferind astfel posibilitatea de afirrnare paturllor sociale nenobiliare. De a~ci .a r:zultat ~i reztstenta nobilimii, a prlvlleglatlloe, ostili Inovatltlor, con~m~1 ca noul cadru reformist stimuleaza revendicarile romanilor, sarbiI~r ~I. tuturor celor asuprtu, Pornite din cauze ce tlneau de interesele impe~lulul, ~eformele au determinat progresul social, antrenand forte socia Ie noi Im.potrlva feudalitafii pe care imperiul 0 vola doar adaptara noilor sale ~xlge~fe ec~nomice. Regimul habsburgic s-a intemeiat in esenta pe pactul mC~~lat ~~ irnperlu cu cIasele dominante. Contradiqiile dintre natiunile pohtlc~ ~l ,Imperiu n~ au modificat consensul ogllndlt de Diploma leopoIaina eel putrn rntr-una din problemele cardinale, al nerecunoa~terii romanilor ca natiune politlca, Refuzul constant de care s-au lovit revendicarlle romanesti e dovada functlonart] pactului dintre nobilime ~i imperiu de-a lungul secolului al XVIII-lea.

Practica iosefina a creat insii 0 genera fie intelectualii reformatoare in Transilvania, selectata din toate etniile, opusa spiritului aristocratic recrutata din funcuonan ai administratiei locale, din profesori sau din' randul profesiunilor libere. In timpul lui Iosif al Il-lea se contureaza 0 elita roma~eas~a din interior~l celor doua biserici romane~ti, care adera la programul iosefln. Reformele ioseflne au cultivat in mediul tiiriinesc ideea "bunului

impiirat" opus nobilimii ~i demofil.

29B

Seeol .. 1 I .. minilor in Idrile rom4ne

Izhucnirea Revolutlel franceze ~i epoca restitutiilor au determinat criza iosefinismului ~i afirmarea postiosefinismului in domnia lui Leopold II (1790-1792) potrivit experimentului reformator italian.

Regimul fanariot in MoldOt/a ~i Tara Romdneasca. La inceputul secolului al XVIII-lea, dupa defectiunea lui Dimitrie Cantemir in Moldova. in 1711, ~i inliiturarea ultimului domn plimantean, Stefan Cantacuzino (1714-1716), in Tara Romaneasca, lmperiul Otoman hotaraste introducerea unui nou regim politic. Tlmp de mai bine de 0 suta de ani cele doua fad romane .sunt guvernate de printi recrutati in mare parte din influentele familii constantinopolitane fanariote.

Asociati la conducerea lmperiului Otoman, fanarlotii devin instrumente le prin care puterea suzerana controleaza Tara Romaneasca ~i Moldova, fara ca formal sa fie abolita autonomia lor interna. Decizia Portii se intemeia pe mai vechea tradltle a functionaril "pactului" turco-fanariot, consolidat in nolle imprejuriiri politice prin atribuirea unui rol important celor mal active ~i mai influente elemente care si-au legat destinul de lmperiul sultanilor.

Prezentl in cele doua provincii romanest! inca din perioada expertentelor prefanariote, grecii fanariotl ocupa acum la lnceputul secolului al XVIll-lea un loc important in conducerea imperiului ~i In administrarea directs a Principatelor. Fanariotismul nu a fost un fenomen particular. exclusiv legat de principatele dunlirene, el a avut un caracter mai general. care se manifesta, potrivit cu statutul juridic al tarilor intrate sub stiipii.nirea otomana, fie la nivelul conducerii politice ~i partial ecleziastice ca in tarile romane, fie in ierarhia bisericii in sudul Dunarli.

Solutia fanariota a fost determinatii de noua configura tie politlca din spatiul Europei Centrale sl Sud-Estlce, unde recesiunea otomanli antrenase mlscarea de eliberare, prin lncercanle pe care Ie fac ~arile rornane de a iesi, cu ajutorul marilor puteri crestine, din sistemul otoman. Alianta lui Cantemir cu Rusia ~i participarea sa la razbolul antiotoman, aderarea rnuntenegrenilor, precum ~i alaturarea luiToma Cantacuzino, un colaborator apropiat al lui Constantin Brancoveanu, actiunil antiotornane, erau argumente convingiitoare in sprijinul optlunli fanariote. Mai mult, perspectivele economice, in noile conditii ale declinului otoman, se aratau ~i ele sumbre, astfel cli ~i acestea contribuie la aplicarea solutiei fanariote. Mai grave erau implicatiile politice ale veclnatatii ruse ~i austriece la Dunarc, avand in vedere politica Rusiei clar manifestata la 1711, de a stirnula, in propriul avantaj, in numele ortodoxiei comune, lupta de eliberare in Balcani.

299

Dc l.a gcnCtil slalclor r0m4nclti l.a naliunea r0m4nd

Introducerea regimuiui fanariot in Moldova ~i Tara Romaneasca a fost replica Portli la situatia intemationala ivita la sfar~itul secolului al XVII-lea prin inlaturarea Imperiului Otoman din Europa Centrala, Incorporarea Transilvaniei Impcriului austriac ~i recunoasterea acesteia prin pacea de la Karlowitz (1699) a facut din Principate avanposturile sale cele mai amenintate. Astfel, in conditiile create de pacea de la Karlowitz care a mentinut Moldova ~i Tara Romaneasca sub suzeranitate otomana, impenul sultanilor decide introducerea unui nou regim politic. In 1711 in Moldova ~i in 1716 in Tara Romaneascii, Nicolae Mavrocordat, 0711-1715; 1719-1730), domn ~i in perioada anterloara, a fost chemat sa inaugureze noua epoca fanariota. Ceea ce s-a schimbat acum nu a fost 0 domnie cu alta, ci regimul politic care, aducand modiflcarl statutului juridic al ~arilor romane, exprima consectntele dominatiel straine in noua perioada ~i fenomenele noi aparute in societatea europeans.

Modificarile intervenite afecteaza institutlile fundamentale, domnia, cele adiacente ei, sfatul domnesc, in general sistemul administrativ-politic. Domnii sunt numiti direct de Poarta, din randul familiilor influente, Mavrocordat, lpsilanti, dar ~i dintre romani, fara asentimentul tarii, prin derogari de la formulele procedurale traditionale de alegere. Perioadele de domnie sunt scurte, cu unele exceptil, domnii fiind degradatl la nivelul unor functionan ai Porttl, schimbati dintr-o ~ara in alta. Lipsi~i de initlativa in politlca externa, el ajung executorii fideli ai insircinarilor otomane in. ~port cu marile puteri. Acest statut antreneaza ~i declinul puterii militare care se reduce la 0 garda domneasca chernata sa asigure ordinea III lerna. Jnconjurati de clientela fanariota, se lntcmelaza pe ea, dar ~i pe acordul boierimii autohtone care colaboreaza cu domnla in schimbul garantarli statutului ei de Stare.

Limitiirile puterii centrale ~i presiunea otomana, desl deoseblt de grave, nu anulcaza autonomia tarilor. Amestecul in vlata lnterna a celor doua f;'iri este insli vlzlbil, Poarta lntcrferandu-se cu poruncile sale in eonducerca efectiva, estompand atrlbutele domnesti sau lnltiind masurl de organizare soctal-pollttca. Din a doua jumatate a secolului patrunde in farile romane un val de elemente grccesti din afara Fanarului, oameni de afaceri care ajung adevamn "mini~tri" ~i due la extrem fiscalitatea. Acestora Ii se dat~rc~zii seria de r~zvratiri ale starilor autohtone care aplira tradttla ~i asezammtcle rnostenue (Gh. 1. Bnltianu), Insotite de miscari populare, Este verba de 0 reactiune populara cu accente xenofobe "impotriva amestecului strain in dirmuirea tarii. Aceste razvratiri nu sunt indreptate impotriva domnilor numlti de Poarta, ci mai cu seams impotriva acestor venericl spoliatori, care lncalcau intocmirile ~arii". Imperiul Otoman nu a dislocat insa structurilc traditionale politico-administrative, sistemul proprietatll feudale, desi le-a controlat ~i subordonat intereselor sale. Asa se explica

300

Secohd lMminilor rn fdrile romdne

diferentele intre regimul fanariot ,I eel din pasalacuri, faptul cli in principate domlnatla otomana se exercita indirect prin structurile institu-

tionale locale, in al do ilea caz direct. .

Gravitatea regimului fanariot a rezultat tnsa din exploatarea excesiva ~i sistematica a avutillor Princlpatelor Dunarene de catre lmperiul Otoman in declln care nu mai beneficia de resursele rezultate din cuceriri. lncapabil sa-,i satisfaca nevoile prin organizarea eficienta a propriei economil, lmperiul subminat de crlza sistemului timarului, confera semnlflcatie economica obligatiilor traditlonale, haraclul, peschesurile, la care se adauga cumpararea domniilor.

Insemnatatea politica a ~arilor romane pentru imperiu ~i valoarea lor economica a determinat elaborarea unui program de reforme cu 0 dubla flnalltate, consolldarea puterii centrale in raport cu boierimea ,i sporirea capacitatll economice a contribuabllulul.

Aplicarea reformelor a fost stAnjenita de fluctuatlile dominatlei otomane, de interventia turcilor care nu tngaduia 0 necesara continuitate ~i, n~ in ultimul rand. de ostilltatea boierimii. Agravarea decadentei otomane ,I seria rasboaielor ruso-austro-turce au adus in scena istorlca nolle solutii politice antifanariote ale miscarii de emancipare nationala.

Viafa politicd in vremea fanariofilor. Noul regim politic a fost inaugurat deopotrlva in Moldova (1711) ,i. Tara Romaneasca (1716) de Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporltul, negociatorul pacii de la Karlowitz. Personalitate ce se distingea printr-o aleasa cultura, eu preocupari pentru principii le de guvernare, dupa 0 prima domnie (1710) care a nemultumit boierimea, din a doua domnie opteaza pentru 0 colaborare cu startle care s-a dovedit utila past~arii unui echilibru interior. Cronicile moldovene, prin tonalitatea adoptata surprind sensul noului regim, dezvalulnd senti mente antifanariote ce se vor exprima in orientarea polltica spre austrieci ,i rusl,

In practlca politlca lnterna se remarca inca din timpul celui dintai domn fanarlot tendlnta de a supune controlului boierimil problemele financiare, ceea ce semnifica recunoasterea unui atribut al starilor. Practica consultaril starilor prin lnstltutille reprezentative s-a manifestat ca 0 constanta in secolul fanariot, mai cu seama in vremea Mavrocordatilor cand Adunarile de Stari erau chemate sa legitimeze politica de reforme. Daca in Moldova in Adunarea Starilor erau mai larg reprezentate dlferitele caregorll boierestl, in Tara Romaneasca se observa 0 limitare a participarll la rnarea boierime ce va constitui protipcndada. ESlC de remarcat ca fanarlotii primei'jumata~i a seeolului, de,i nurnitl direct de Poarta, vor apela constant la colaborarea cu starile.

. 301

De III gmeta srarelor romdn~~1i III nali"nea romdnd

il I

.Istorra politica din prima [umatate a secolului sta sub semnul consolid:l"fii regimului, care manifesta tendinta de integrare in viaja sociala ~i politica locala, Cu toate acestea opozitta starilor se transforms adeseori in reactii evidente impotriva noului regim, care se vor repeta cu prilejul razboaielor ruso-austro-turce.

In istoria secolului fanariot razbolu] ruso-turc a provocat 0 intrerupere a regimului ~i in consecinta 0 substituire a administratiei fanariote cu una ruseasca. Razbolul dintre anii 1768-1774 a deschis la nivel international prin seria de reglementari 0 "problema romaneasca'', ca 0 componenta a .. Chestiunii orientale". In acest context s-a revendlcar de catre bolerlme, prin memorii ~i delega{ii, abolirea suzeranita{ii otornane ~i inlocuirea ei cu cea rusa. RevendicArile boierimii preztnta diferentlar, de la 0 tara la alta, formula de guvernare care evolueaza de la integrarea in imperiu la 0 suzerani tate cu pastrarea autonomiei locale. Spre finalul razbotulu], atunci cand solunlle preconizate se dovedesc Improbabtle, boierimea ambelor tari se resemneaza la pastrarea autonomiei ~i la stavilirea opresiunii turcesti. In memoriile prezentate la Congresul de la Focsanl (1772) boierimea argumenteasa revendtcanle prin invocarea intelegerilor farilor romane cu Poarta in perioada medievala, asa-zisele "capitulatii", plasmuir! istorice care insa incorporau 0 realltate lstorica, existenta in trecut, a ahd-name-urilor.

Apelulla dreptul istoric era menit sa argurnenteze inlocuirea regimului fanariot care inca lea, prin acordul Porth, privilegille fArilor. Aceste memorii prin continutul lor marturisesc 0 atitudine natlonala la boierime ~i cler, care se manifesra pe aceasta cale la nlvel international, 0 tendlnta care va constltui punctul de plecare al programului revendicativ de la sfarsitul secolului XVIII ~i inceputul secolului XIX. Prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) s-a reconfirmat autonomia Principatelor in cadrul Imperiului Otoman ~i in aceeasl vreme s-a deschis 0 noua etapa in procesul de emancipare de sub stipanirea turco-fanarlora. Restaurarea regimului fanariot ce a urmat pilcil a fost rezulrarul raporturilor politice internationale, 0 fateta a .. Chestiunii orientale" care nu ingaduia suprimarea suzeranitan! otornane ~i substituirea ei cu a Rusiei.

Istoria politica a regimului fanariot lnregistreaza ~i importante pierderi teritoriale. In 1713 Poarta transforms Hotinul in raia, iar in urma pacil de la Passarowitz (1718) Tara Romaneasca pierde Oltenia, intrata sub stapanire austrlaca, in 1775 imperialii anexeaza ,i partea de nord a Moldovei. Dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), care a marcat ~i mai insistent declinul otoman ~i ascensiunea Rusiei in Europa Rasariteana ~i Sud-Esrtca, regimul fanarior prezinta evidente fenomene de dezagregare. Confruntat cu intensitatea crizei otomane, sistemul fanariot desl funqioneazi, da semne de q90seala cu toate cii incearci sa continue politica de reorganizare prin Alexandru Ipsilanti in Tara Romaneasca (1774-1782). In aceasta perloada lncalcanle Portii ~i excesele exploatartl otomane, exereitate prlntr-un nou

302

Secol .. 1 I .. minilor fn Illole rorndnt

val de greci din sfera Fanarului, tmpledlca politica refor"_latoare ~i s~ahi: litatea la care ravnise regimul. Viata politica se afla tot malmult dominate de confruntanle politice ~i mllltare dintre marile puteri.

Ascensiunea Rusiei a constrans Imperiul Otoman sa tina seama de revendicarile opozitlel nationale care solicita un nou statut juridic al rapo~turilor romano-otomane. Evolutla ultimelor decenii lasa sa se intre,va~a, prin manifestartle politlce interne antiotomane, alaturi d~ defec~IUOII~ unor domni care tree de partea adversarilor Porti], prabusirea reglI~ulul fanariot. Evenimentele militare provocate de izh~cn~rea _c?nflictul~1 r~so-austro-turc (1787-1792) transform a din nou teritoriul tanlor ~oman: I~ teren de confruntare, aducand ocupatia austriaca in Tara Romaneasca ~I

partial in Moldova. " .

Criza Oceacovului, declansata de expansiunea Ruslei pe seama Imperiului Otornan, convinge marlle puteri ,i in special Anglia despre necesitatea mentinerii statu-quo-ului in zona sud-estulul european: D~~i pa.cea de la Sistov cu Austria (1791) ~i cea de la Ia~i .(1792) ~u ~usla~ ~nche,ate in condltiile evenimentelor petrecute in Apus, msurectia ~I~ Tanle.de J~s ,i manifestarile Revoluttei franceze, nu modlflca statutul tan lor roman.e, I~ . t 'a Sud-Estulul se deschlde un nou capitol. Intensificarea acuunu

IS on _ '1 .

marilor puteri in zona tarilor romane stimuleaza orientan e antlotoman~

in vremea lui Constantin Ipsllantl (1799-1801) ,I Alexandru Moruz~ (1802-1807), in legatura cu Rusia ,i in cadrul mai larg .al ~rocesll~Ul revolutionar balcanic. Izbucnlrea unui nou razboi intre Rusia ~I Impe~lul Otoman (1806-1812) of era prilejul ocuparll Princlpatelor in ~ 806 de ~atre Rusia ~i participarii voluntarilor romani la lupta antiotoma~a .. tnc~e~erea padi de la Bucuresti (lSI2) a insemnat insa ~i pierdere~ tefltof1ulu.,d'~tre Prut ~i Nistru pe seama Rusiei si, totodata, pentru un ttrnp supravtetuirea

regimului fanariot. . .

Ultlmele domnii fanariote marturisesc semnele tot mal evidente ale dezagregarli, manifestate in criza de autoritate a puterii centr~le, care nu mai poate stavil! nemultumirea generala ~i drumul spre rev?lutle. tn .ace~sta perloada firmanele otomane incorporau 0 buna parte din reve~dlcinle Starilor, ceea ce marturiseste un evident progres si fata de trecut ~I .deopotriva incercarea lmperiului Otoman in noul cadru creat de Revolu~,: ~ranceza de a prelungi exlstenta regimului prin satisfacerea uno~ r.evendlcan .. in aceasta faza insa se exercita ~i influenta ideilor revolutlei democratice asupra climatului politic romanesc in care se va prefigura programul revolutiel secolului al XIX-lea.

303

Re[ormele fanariote. Politica reformista a rcgimului a debutat ~n vremea primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat, un remarcabil om de

304

cultura, atent la problematica timpului sau. EI lntocmeste pentru flul sau, Constantin Mavrocordat, un adevarat program in care se schlteasa viitoare principii calauzitoare pentru 0 guvernare lumlnata, Practlca reformista fanariota se manlfesta lntr-o etapa prellminara prin tncercarile de stabilizare a masei rurale in vederea functlonarit sistemului fiscal. Aplicarea reformelor cunoaste insi 0 epoca de maxima intensitate in timpuldomniei lui Constantin Mavrocordat, cu deoseblre dupa pacea de la Belgrad (1739), care readuce Oltenia in hotarele Tarii Romanestl.

Reintegrarea Olteniei, unde austriecii, prin reformele infaptuite, intervenisera in raporturile dintre bolerl ~i tara~, pune in fata regimului fanariot alternativa continuarii procesulul reformator sau a revenirii la vechea situatie.

Optiunea fanariota se flxeaza in sensul contmuarll procesului, refermele fiind condltia sine qua non a consolidaril regimului, in conditille unei mobilltatl rurale excesive, care crea impedimente functlonarlt in bune condi~ii a sistemului fiscal. S-a asociat toto data ~i necesitatea de uniformlzare a structurilor farii dupa reintegrarea Olteniei ~i in urma acordului Portii, interesata ~i ea in functionarea regimului. Constantin Mavrocordat (1730-1769) care a domnit alternativ in Moldova ~i Tara Romaneasca a lnceput, avand ~i aprobarea Portri, aplicarea programului de reorganlzare a institutiilor fiscale, administrative ~i judiciare in spiritul idell de rationalizare a statului. Formulate in germene in marele hrisov din 1741, refermele, aplicate succesiv in cele doua tari, au avut in vedere realizarea unei monarhii moderate prin puteri intermedlare ~i corpuri constituite in cadrul adunarilor de starl, ceea ce marturiseste 0 apropiere nu de despotismul luminat, cat de absolutismul luminat care a colaborat cu starile. Traducerea in viata a principiului director se lmpllneste prin masurl care cuprind toate sectoarele structurii soclal-politlce. Reorganlzarea vizeaza sistemul fiscal in sensul asigurarll stabllitat]] masei tarane~tl ~I sporlrea competentel statului in rcglementarea raporturilor de proprietate. Masurlle adiacente adrninlstratlve ~i judiciare erau menite sa tntareasca controlul statu lui in vederea lnfaptuirl! unei duble flnalitat], polltlca ~i economlca. tncepand cu refermcle lui Constantin Mavrocordat, prln abo lire a serblel in 1746 in Tara Romaneasca ~i condamnarea tendlntel boierilor in Moldova, in 1749, de a-i reduce pe serbi la conditia de robi, prin fixarea corvezilor, se pune capat servajului in farile romane, Reglementarea de catre puterea centrala a raporturilor dintre stapanii de pamant ~i taran! a incercat mentinerea unui echillbru prin restrangerea autorltatil ~i privilegiilor boleresti, garantandu-se astfel eficienta politicii flscale. Reformele sociale din tarile romane au preflgurat alte initiative slmilare din Europa CentralA ~i Rll.sariteand.

Programul reformelor, eu toate derogarlle ~i lncalcarile Portll, si-a dovedlt viabilitatea in a doua jurnatate a secolului, fllnd reluat de principii

Secolul luminilor In 14nle r0m4ne

fanarlotl in ultima treime a secolului ~i la inceputul celui urmator, Alexandru Ipsilantl (1774-1782, 1796-1797) a facut un nou efort de reorganizare, reintroducand termene fixe de plata la perceperea birului, fapt ce a contribuit la prosperitatea tiirii. tncercarea de separare a [ustitiei de administratle, crearea de noi instante judecatoresti ~i opera de codlflcare a sernnlflcat un evident progres pe calea modernuaril statului. Mai mult, datorita reformelor aplicate succesiv de Constantin Mavrocordat lntr-o tara sau alta, s-a stablllt 0 unitate intre cele doua principate exprimate ~i prin alaturarea celor doua sterne pe scutul domnitorului. Reformele care au vizat reorganizarea administratiei, justitiei si bisericii, difuzarea culturii ~i mai cu seama hctararile in problema agrara s-au situat in sensu I tendintelor referrnatoare ale epocii care si-au propus un aggiornamento al societatii feudale. fn perspectiva evolutiei viitoare colaborarea cu puterile intermediare reprezentative a premers asezamintele Rcmanlei moderne (Gh. l. Bratianu),

Plasandu-se in sensu I evolutiei socletatli secolului, programul de referme a situat farile noastre la nivelul unui proces lstoric de inspiratle moderna, Regimul fanariot, in conditiile crizei otomane, a razboaielor ruso-austro-turce, a continuei agravari a exploatarii economice, genereaza nemultumiri ~i treptat contribuie la cristalizarea unui program de ernancipare nationala lntemeiat pe fortele politice proprii ~i pe concursul rnarilor puteri. Astfel, in imprejurarile declinului otornan, consacrat de c1auzele pacil de la Kucluk-Kainargi (1774), in farile romane se contureaza 0 noua alternativa, care va propune reorganizarea statului in termenii ideilor revoluticl dcrnocratice, Prin reformelc practicate de fanarlotl s-a lndeplinit un proces de unificare treptata a conditiilor politice ~i sociale din Principate care pregatesc unificarea pe care 0 va aduce secolul urmator,

Intrarea "problemei orientale" lntr-o faza acuta dupa izbucnirea Revolutiei franceze, propulseazii in prim plan problema reglernentarli raperturilor cu Poarta, lupta pentru rnodificarca statutului politic international al tllrilor romfiue.

Sub semnul na~ionalului lnochentie Micu: coniesiune # nafiune. Secolul al XVIII-lea reprezinta in istoria romanilor momentul de inceput al mi~carii de emancipare politica, saltul la actiunea prograrnatica desfasurata in numele natiunii. Elemeruul nou, definitoriu, ll aduce intrarea in scena politica a ro~anilor din Transilvania. Prezenta ~i in secolul precedent, la nivelul functionarli privilegiilor acordate de principi bisericii ortodoxe, problema romancasca ca~tiga in secolul al XVIII-lea 0 amploare fara precedent datorita, initial, confesiunii greco-catolice.

Unirea rellgroasa, in prelungirea unirilor partiale inaugurate la Brest, in politka Habsburgrlor a avut rostul sa stabileasca un cchilibru favorabil

.305

306

De la ,meta slalelor r0m4ne~li la nalilmea romdnd

dorainatlel proprii, inlesnind de la inceput cristalizarea unor deziderate p~litice ale ro~anilor. Restaurarea catolicismului ~i organizarea noii episco~ll greco-ca.toirce, precum ~i precizarea statutului ei prin dtplomele imperiale conferite de Leopold I ~i Carol al VI-lea creeaza un cadru de rnanifestare pentru actiunea politlca romaneasca, Cel care da ins a consistenta ~i o noua functlonalitate institutiel este lnochentie Micu, episcopul romanllo~ un;ti .din Transilvania (numit de lmparat in 25 februarie 1729), dar in pnmul. r~nd om poli~ic, dotat cu capacitatea de lntelegere a noilor proble~e lv~te. Instalat 10 23 septembrie 1732, define ~i titlul de baron ~i un ~oc 10 dleta Transilvaniei, cali tali necesare actiunil publice in care se mtegreaza,

~on~tient de ~nsemnatatea celel de a doua diplome leopoldine (1701), el 0 lnvoca de la mceput tentat de posibilitatea integrarll romanilor lntre Star! ca natlune aparte. EI cauta sa consolideze economic ierarhia, 5-0 emancipeze de servltutile iobagest}, pentru a 0 ridlca la nivelul preotimll religiilor recepte. Permanent insa dubleaza revendlcarile de ordln ecleziastic cu cele nationale, cerand reprezentarea natlunll in viata publica in Gubemiu, in dleta, un loc de consilier in Gubemiu, in instit~liile cent;ale juridiee, in comitate, la toate nivelurile ierarhiei administrative. Petitlile pe care I~ i~drea~tii ~p~e forurile centrale, spre Curtea imperiala sau spre cele-provinclale, mcnmineaaa regimul Aprobatelor ~i Compllatelor, cerand anu~area legilor discriminatorii pentru rornani. lntemetndu-se pe punctele celei de-a doua dlplome leopoldlne, in consonanta cu tentativele imperiale ~e .refo.rma a invalam.antului ~i in spiritul Reformei catolice solictta ~i mfaptulrea programului scolar promis romanilor, Inslstentele lui Inochentie pe taram cultural sunt indlciile aderarll la principii Ie tridentine prezente in ~ctel.e ,unirii ~i a receptivitatil societatll rornanestl fala de ideile preiluministe,

Concordanja cu ideile veacului poate f remarcata in ecourile cameraIlsm~I~1 care ~e.traduc in accentuarea argumentului demografic, prin raportan la sarcinile prestate de natlunea romana. Reperele argurnentarii lui Ino~hentie se fixeaza la dreptul natural, in temeiul caruia el cauta sa stabl.leasca ~ concordanta Intre obllgatll ~i beneflcii. Treptat, revendicarlle c~p.r1~? ~apunea la toate nivelurile socialc, cu deosebire problemele tararumu libere de drept, de pe Pamantu! regesc, asaltata de patriciatul sasesc, dar ~i ale taranimii dependente pentru care cere 0 reducere a robotelor in spiritul reglementiirilor anterioarc, Insistand ~i pentru admiterea meserlasllor romani in bresle. Argumentele invocate cuprind inca din 1735 ~I. pe cel istorie, vechimea locuitorilor romani in lara ~i continuitatea lor din vremea colontearti romane. "Prioritatea, romanitatea, continuitatca popo~ului roman pe pamantul sau se transform a ~i ele, de aid inainte, datorita lui Inochenue din ratluni istorice (cum fusesera formulate ~i mai

Secolul luminilor rn lAnk romdne

devreme) in mijloace de lupta politica puse in slujba promovarii emanciparti nationale" (Fr. Pall).

Inochentie Micu arttculeaza astfel programul politic al natlunii pe care il orienteaza, sprij init pe dip lome le Unirii, spre obtinerea unui statut politic ~i social al romanilor din Transilvania. Obiectivele propuse vlzeaza insa de pe acum integrarea lor in sistemul constitutional, punand astfel in dlscutie Insusi sistemul politic al principatului. Acesta a fost ~i motivul reactiel violente a Stiirilor falii de programul revendicativ.

Prima etapa a actiunil politice romanesti se incheie insa ~i cu rezultate notabile, consolidarea eplscopiel, organlzarea resedintel la Blaj (1737), obtinerea diplomelor Imperiale de dotare a episcopiei, care confera cadrul legal de functlonare a viitoarelor lnstltutli de educatie. Pe un alt plan, crlstallzarea programului ,i evolutia de la confesional la national acorda actiunii politice, prin conceptele vehiculate, 0 baza sociala mal larga pe drumul deschis de episcopul devenit om politic.

Nolle lmprejurarl politice care au confruntat epoca tereziana deschid 0 noua etapa in actiunea politlca romaneasca. Amploarea revendicarilor romanesti sporeste in raport cu framantiirile politice din imperiu, cu diflcultatlle noil domnii, Intuind noul curs al evenimentelor el actloneaza direct la Curte printr-un in tins memoriu lntitulat Supple" Libellus prevazut cu anexe multiple. un adevarat dosar al problemei romanesti. lncreeator in valoarea argumentelor oferlte de privilegii ,i diplome, cup rinse lntr-o prezen tare baroca, el of era 0 imagine cuprinzatoare a starii natiunii, cu referiri la vechimea ei istorica, dar in special infafi~and conditia social a ,i pollnca a romanilor, lnvoca ~i acum dlplornele imperiale, starile de drept pe care le contrapune abuzurilor ,i lncalcarllor, opresiunii ~i tngradirllor de ordin economic ,i intelectual.

Nimeni pana la aceasta data in Transilvania nu a oglindit mai exact ,i mai larg dimensiunile reale ale problemei romanesti, lnsemnatatea ei istorica ~i valoarea potentialulul pe care il reprezenta. Pe aceste temeluri a~eazii revendicarea politica fundamentala, cerand ca romanii sa intre in randul natiuntlor recepte, sa constltuie 0 "Stare" (statum constituere) ~i sa fie integrati in constitutle. Reactuallzand cered mai vechi Ie grupeaza in jurul problemei centrale, accentuand in spiritul meliorismului secolului lrationalitatea serbiei, incriminata ca robie, ignoranta generata de conditia servila, oferind totodata un rol omului invatat in stat. Apeland la diplome, la istoria trecutului, dar mai cu seama la prezent, la analogii din sistemul constitutional polonez, el cere declararea natiunii romane ca a patra natiune recepta, reprezentarea ei in regimul de Starl, in institutiile provincia le, la nivelul celorlalte natiuni,

Semnat in numele c1erului natlunil romane unite. memoriul adresat Cuqii da expresie de fapt programului romanesc, Inochentie Micu asociaza

.307

De Ia ,rnrVl Jlalrlor r0nu2nr~li Ia nafiunca r0nu2n4

308

insa ~i alte revendicarl, in conditiile diflcultatilor razbotulut de succeslune, dreptul de reprezentare a laicllor, sinod general. promite soldati pentru imperiu, regimente romanesti, agitand insa ~i problemele urbariale. Obtinand instituirea unei comisii aulice pentru examinarea cererilor, el dovedeste amploarea problemei romanesti. Rescriptul imperial (1743), desi schiteaza vagi tendinte de ameliorate, este hotarst impotriva cererii fundamentale, pentru a nu prejudicia sistemul celor trei natiunl ~i patru religil recepte, EI conftrma Diploma leopoldinii dar contlne unele prevederi pentru clerul unit. Discutarea rescriptului in dleta reprezintli de fapt 0 respingere a postulatelor romanestl chiar la nivelul recomandarllor curtii, lntrucat drepturlle prevazute pentru unitl urmau sa se aplice numai celor care se bucurau de prerogative ecleziastice ~i nobiliare. Respingerea este totala ~i in privinta asimilarii religiei unite cu cea catollca, Replica Dietel (tntrunita la Stbiu) adresatli. Curtii ~i discutiile purtate marturlsesc pozitia ei anacronica ~i atitudinea noblliara a naiiuniior politice. Maria Terezia sanctioneaza la 7 august 1744 articolele de lege VI ~i VII care priveau ~i pe romani: astfel Curtea interesatli. de concordia cu nobilimea i~i lnsuseste punctu~ei de vedere restrictiv, Presate de actiunea revendicativa romana, natiunile privilegtate flxeaza conduita istoriografiei partizane care in a doua jumatate a veacului contesta vechimea ~i continuitatea romanllor. tn aceasta lmprejurare se declanseaza 0 miscare anticatolica, lndreptata impotriva Unirii, incitata de un calugar sarb, Visarion, care face progrese in sudul Transll-

vaniei amenintand sa se transforme intr-o miscare populara. .

In 1744 Inochentie Micu convoaca Sinodul general (25 iunie 1744), eu 0 rcprezentare non-ccnfesionala, prin prezenta laicilor alaturl de ccleziasti, a taranimii. prin care prefigureaza 0 adunare a romanllor, Inochentie expune cu acest prilej situatia creata de refuzul acceptant revendicarilor in favoarea natiunii ~i cere lncuviintarea pentru continuarea demersurilor la Viena unde fusese convocat. Aiel. potrivit Infromarlllor, sinodul a condiuonat Unirea de satisfacerea revendicarllor natlonale, Faptul a determinat reactia Curtii, care. confruntata de opozitla natlunilor prlvileglate, il anehctcazll $i exercita presiuni asupra lui. La Viena episcopul va redacts lin nou memoriu in care soliclta aplicarea punctulul 3 din a Doua Diploma a Unirii, invccand dorinta clerului ~i a poporului. El cere 0 mai larga reprezentare a clerului in dieta ~i un post de consllier in Guberniu. Ostilitatea forurilor imperiale n deterrnina la sfaqitul anului 1744 sa ia drumul exilului la Roma.

PIe care a la Roma deschide ultima etapa a actiunli lui politice, prin lrnplicarea Scaunului papal ~i prin stimularea demersurilor politice din tara. lnca din primul an al cxllului rclnnoleste postulatele ecleziastice ~l natlonale pentru dobandirea egalitatii in drepturi a clerului ~i poporului, aflat sub jurisdictia sa, cu celelalte .. natiunl". tn memoriile adresate lui Benedict

Suol'" luminilor In rAnk ,.0II'I4rU XlV, conditioneaza, intr-un moment in care in Transilvania se manifesta atitudini anticatollce, soarta Unirii de satisfacerea revendlcanlor politice.

Elita ecleziastidi. ll continua lupta, indeamnii la reluarea actiunll, astfel cii ~i populatia rurala conditloneaza Unirea de reintoarcerea episcopului. Solidaritatea e generala, ·semnul evident al audientei programului sliu politic in societates romaneasca. De acum preslunile Curti] sunt tot mai insistente pentru a-l face sa renunte la episcopat, pentru a gasi 0 formula politica ~i cnlturala care. salvand Unirea ~i atenunand veleltatile politice ale episcopatului sa-l limiteze la arributiile ce i-au fost stabilite. Solutille Vienei sunt de ordln cultural, acordul pentru organizarea inviitamantului superior ~i gimnazialla Blaj, in general masuri destinate sa mentina Unirea la nivelul obedientei politice.

Programul lui lnochentie este reluat, continuat, prin actiuni restranse.

Existenta unei linii politice de acum este 0 evidenta, ea se sprijina pe ideile formulate coerent de lnochentie, in termeni nationali, care tinteste in timp la solutionarea radicala a problemei politice. tnscris in durata istorica, el se dovedeste rezistent intrucat corespunde realitarilor si necesitatllor. Desigur, el este creatia lui Inochentie, dar exprimii consensul paturllor libere din societatea romaneasca, antrenate in lupta nationals, astfel ca acestea din urma of era 0 baza sociala miscaril.

Programul, asa cum a fost formulat, prelungeste desfasurarile secolului al XVII-lea, activitatea initiata de gcneratia precedenta, infaptuitoare a Unlrii, care s-a dovedit dotata cU,un pronuntat simt politic. Episcopul Atanasie in tirnpul tratativelor purtate la Viena a negociat prevederile celei de a doua Diplome a Unirii (1701) care contine principala revendicare, incorporarea celor uniti in sistemul politic ~i asimilarea mirenilor statusului catolic. Din aceasta perspectiva Inochentie Micu ilustreaza, dimpreuna cu generatia lui, a doua etapa a rniscarii nationale la romanii din T ransilvania. Cristalizarea programului politic prin Inochentie Micu, episcopul bisericii greco-catolice, inverseaza raporturile din secolul precedent, directionand actiunea dinspre natiunea romana $i in avantajul ei spre forurile politice constitulte. De acurn lnainte, datorita programului politic. locul prtvilegillor princiare acordate bisericii ortodoxe, in stricte limite constltutionale, sau al diplomelor Imperiale, este luat de actlunea deschisa ~i sistematica de anvergura care nazuleste la modificarca sisternului politic. Inochentie, inscriindu-se in acest sens al evoluticr, conceptualizeaza deziderateie nationale esentiale in spiritul ideologiei noi, desi postulatele se acordau adeseori la startle politice ~i constitutionale. Sohcitand drepturi politice in cadrul sistemulut institutional existent. el Ie confera 0 substanta ~i Intelesuri natlonale. care nazuiau sa rid icc natiunea la rangul de natiune polinca, intr-un sens lnsa nou, modern, ex prim and integral corpul national. In ansamblu. lupta politica desfasurata la nivelul unei rnobilitati remarcabile,

30~

De La genetIJ statelor romdne~ti La nafiunea romdnll

cuprinziitoare datorita aspectelor revendicate, este relevantii prin spiritul cr.itic ce 0 insoteste, prin solutllle ce le of era, piitrunse de rationalitate. Ideologic, programul of era repere sigure la sistemul de valon europene, la onzonturile reformiste ~i, nu in ultimul rand, la ideile preiluministe care alimenteaza vocatia lui pentru organizarea instltutillor culturale. De aici vor porni firele evolutiei viitoare, politice ~i ideologice, mlscarea politica ,i culturala de la sfar~itul secolului al XVIIl-lea. Cu el problema romaneasca ajunsa in prim planul forurilor locale ~i centrale devine problema fundarnentala a scenei politice pe care n-o va mai parasi.

310

Mi~cari confesionale in Transilvania ~i restaurarea ortodoxiei. La mijlocul secolului in pllna actiune revendicativa polltica a episcopului Inochentie Micu izbucneste 0 miscare antlcatoltca cu scopul de restaurare a ortodoxiei. Provocata de intrarea in ~ara a calugarulul siirb Visarion Sarai, miscarea se raspandeste din Banat in sudul Transilvanlei antrenand multimile tarane~ti care parasesc unirea. Miscarea a intervenit pe fundalul unei crize a episcopatului, determinata de insuccesul actlunilor revendicative care nu erau de natura sa consolideze biserica greco-catolica. Chiar la sinodul convocat la Bla] (1744), cu participarea tiiriinimii, indlferent de confesiune, se chestioneaza oportunltatea Unlrli.

Actiunea lui Visarlon a fost un catallsator al unor laterite care izbucnesc acum cu 0 fort a elementarii, lntr-o actiune tipicii fenomenelor de contagiune mentala, Anchetarea episcopului, acuzat de a fi provocat miscarea, se asociaza dupa refugiul sau la Roma la serla de nemultumlrl ~I Insatisfaqii care au dus la parasirea unirii de catre personalitati din ierarhia superloara, Un sinod organizat la Blaj in 1747 lnvedereaza hotararea elitei ecleziastice de a continua actiunea revendicativa natlonala, lar la nivelul cornunitatilor rurale unirea este condltlonata de intoarcerea episcopului in dieceza,

In anii ce au urmat se desfa~oara actiunl antiunioniste, in special in zone le sud ice ale Ardealului, acolo unde in mare parte ortodoxia supravietulse. Miscarile sunt permanente, iar preotimea revine la ortodoxie, hirotonisindu-se in Tara Romaneasca ~i Moldova. Ele cunosc un ascendent la sfar~itul deceniului sase cand se declanseaza miscarea lui Sofronie, un calugar din sudul Transilvaniel care agita impotriva unirii tndemnand la paras ire a ei.

Desfasurata in prelungirea puternicelor mlscari din deceniul sase ~i in conditiile razboiului de 7 ani, rascoala lui Sofronie s-a declansat cu rara forta in momentul in care Decretul de toleranrtI (I 759) devenise public prin difuzarea in limba romana, tnceputa in comitatul Hunedoarei, revolta a cuprins curand comitatele Alba, Zarand, scaunul Orastiet, Tara Hategulul, tinutul Abrudului. Centrul riiscoalei devine pentru moment domeniul

Seealul luminUor in f4rile romdne

Ziatnei, pentru ca mai apoi sa se extlnda in comitatele Tarnava sl Turda, in zona Siblulul, Tiirgu Muresulul, in Maramures ~i Satu Mare, astfel eli un contemporan putea sa afirme: "cand s-a lapadat Sfanta Unire din toata Tara Ardealului au fost ani 1760".

Rascoala s-a propagat eu 0 forta irezistibila, marturislnd un tipic fenomen de contagiune mentala in care satele revin la vechea lor credirua, stimulate desigur de Decretul imperial care ingll.duie restaurarea ortodoxiei. ~i nu in afara unor stimuli dinspre Mitropolia sarba ~i Curtea ruseasca. Ea i~i are propria ei dinamlca lnterloara, motivatll tarane~ti prezente ~i in deceniul anterior sau chlar in prima [umatate a seeolului.

Definitorii pentru miscarea lui Sofronie au fost alungarea preotilor uniti, ocuparea bisericilor, organizarea de adunari tarine~ti.' .apelul la. false doeumente, scrisori circulare tndeobste, propagarea unor sun despre Interventia Rusiei in favoarea ortodoxlei transilvanene, acordul Curtii din Viena ~i a Mitropoliei de la Karlowitz. Pe parcursul actiunli are lo~ un proces de conceptualizare a dezideratelor in plangerl redactate de elita preoteasca, de atacurile la adresa papalltatll, aflrmarea unor aecente socia le ~I etnice.

Rascoala lui Sofronie se distinge ~i prin redactarea unor memorii adresate lmparatesel ea rezultat al unor slnoade, cum au fost ce,le de la Zlatna ~i Alba-Iulla in care dezlderatele au rezultat din autoexammarea colectiva. Cu deosebire sinodul de la Alba-Iulla din 14 februarie 1761 a fost convocat prin scris~ri circulare ~i a avut un program prin care se cerea, episc~p ortodox libertatea eelor arestati, instituirea de preotl ~i protopopi, scunn de darl pentru preotil neunitl, neamesteeul functlonarilor statului in afacerile blsericil.

Prln hotararile sale'sinodul tnvedereaza ineercarea de organizare a bisericil ortodoxe, intrarea el in legalitate, dar ~i stavlllrea abuzurilor savar~ite de catre ~aranime, potolirea de fapt a miscaril ~i pastrare~ ordinii religioase in blserlca potrivit canoanelor. In desfasurarea rascoalei trebuie distinsa propagarea ei in zonele nordice, in Maramures ~i Satu ~~re, in general in partlle ungurene, la nivelul unor atitudinl din sfer~ reh~lO~uIUi care sugereaza 0 unitate prin manifestiri identice cu cele din pnncipat. Romantt din aceste zone se tndreapta hotarat impotriva Unirii prin miscari colective ce marturlsesc 0 mentalitate comuna, convergenta Inchegarii unei solidarltatl ortodoxe. Rascoala lui Sofronie lasa sa se intrevada tnsa ~i alte aspecte semnificative: tratativele purtate cu oficialltatea, cu comanda militara interventia acesteia, represiunea ~i refacerea bisericii unite prin comisia'de dezmembrare, impunerea unui cpiscop pentru rornanil neuniu, un instrument al curtii,

Rascoala lui Sofronie a fost 0 mlscare colectiva de amploare, larg dimensionata in spatiu ~i desfasurata pe 0 durata de eel putin trei ani. 1~

311

De Ia geneta !!a!elor romdne~ti Ia naliunea romdnd

urnpul evenimentelor se observa existenta unor similitudini cu evenimentele deceniului sase, detectablle in formele pe care le-a luat contagiunea mentala care a cuprins satele, in rnotivatille taranimii care urmeaza cu incredere conducatoru pe care valurile tumultului popular i-a ridicat. Dar chiar pe un plan mai lndepartat, in timpul evenimentelor din vremea lui Visarion, forme Ie in care se manifesta actiunea tariineascii. se regasesc in atitudinea multimilor din vrernea lui Sofronie.

tn aceeasi masura sunt constatabile aceleasi reactii menta Ie lntr-o perioada posterioara, in miscarlle declansate de Edictul de toleranra iozefin sau in vremea rascoalei lui Horea. Toate aceste mlscan colective cu determinatii adanci sunt declansate de factori externi, cazul mlscant lui Visarion Sarai sau Decretul de toleranfcl (1759), care au prilejuit 0 ampla miscare de revenire la ortodoxie peste prevederea actului in cauza. Este neindoielnic eli de la mijlocul secolului acumularea nemultumirilor se revarsa prin supapele ce se deschid, transformandu-se in fenomene proprii adevaratei rascoale.

Cornparand insa faptele la care ne referim cu nivelul mentalitatii ~ar:inesti de la lnceputul secolului, dezvaluit de reactlile ia Unire, vom observa o constlinta activa, bine conturata, de apartenenta la religia ortodoxa, exprimata de parasirea partiala a unirii ~i de conceptualizare a dezideratului restaurarii ortodoxiel, Privite accste marufestari dinspre rascoala lui Horea, in care problernatica religloasa nu a lipsit, se poate remarca 0 identlflcare a "Iegii romanesti" cu etnia care avea in urma 0 mentalitate adanc tnradaclnata in constiinta colectlva. Aceasta con~tiintii populara despre apartenenta la "Iegea" romaneasca, in care trebuie sa vedem un mod de existenta, nu avea la mijloc de secol un suport doctrinar teologic. In schimb se pot rernarca schimbart intervenite in sensibilltatea colecriva, afirmarea unor solidaritati de ordin confesional, marturlsite in unna dialogului cornunitatilor tarane~ti cu intelectualitatea rurala, Memoriilc redactate in numele comunitatilor, cu evidente lnflltratu dinspre convingerile clitei rurale sau dinspre exterior, sunt nu numal nurneroase ci ~i convergente la noul CIIIS care se preflgurase in pracrica reformlsta in mate ric confeslonala. Dovada 0 consrituie sinodul de la Alba-Iulia (1761) in care prezenta elitei ccleziastice se exprima in prevederi cc atesta solutii care se lndeparteaza de la manifestarile tanlnimii. Comparand atitudinile ce si-au gasit expresia in forrnulanle hotararllor sinodului cu manifestarrle miscarilor colective se poate observa aparitla unul clivaj intre conducatoril miscarii ~i mas a cornurutatllor, Dupa triumful de moment al ortodoxiei miscarea trebuia, in opinia elitei locale, sa fie ziigazuita pentru a se putea insntutionaliza confesiunea rasariteana.

Evolutia sinodului in sensul solutillor oficlale, tncercarile de temporizare a turnultului popular. all fast de natura sa contribuie la oprirea

312

Steal"L luminiLor fn 14ri1e rorn4nt

procesului de destramare a Unirii. Restaurarea ortodoxiei in forma unui episcopat ortodox a contribuit in chip esential la linisurea elitei ~i la indepartarea ei de rniscarea populara. Refacerea bisericii unite ~i recastigarea parfiala a terenului pierdut, sub obladuirea oficlaluaut ~i a interventiel militare, a avut loc ~i in condltille refluxului miscarii ~aranimii. Dupa 1761, dind are loc organizarea de fapt a episcopatului lui Dlonisie Novacovici, miscarlle anticatolice primesc accente sociale, oglindite de scrisorile sofroniene in circulatie in Transilvania. Situatia ni se pare simptornatica daca raportam lucrurile la rascoala lui Horea in care socialul va triumfa asupra confesionalului, chiar daca rolul elitei ecleziastice satesti nu se istoveste, ci dlmpotriva este prezent in elaborarea dezideratelor rascoalel. Constiinta ortodoxa se dovedeste si acum mereu activa impletindu-se cu manifestari

. . ,

sociale ~i etnice. .

Organb:area eclcziasticii ~i ... iafa religioasii. Istorla ecleziastica in secolul al XVIII-lea continua structurile institutlonale anterioare cu unele dlscontinuitatl care reflects impactul noilor regimuri instaurate, fanariot in Moldova si Tara Romaneasca ~i habsburgic in Transilvania, Oltenia, Banat ~i Bucovina. In Transilvania la inceputul secolului are loc suprimarea Mitropoliei ortodoxe ~i institulrea unui episcopat greco-catolic ca rezultat al Unirii religioase. Convergenta de interese a unei parti a elitei ecleziastice romanesti ~i a regimului habsburgic modifica peisajul confesional al principatului in favoarea catolicismului. Ortodoxia, limltata la zone [e din sudul 'Iransilvaniei ~i cu deosebire In Brasov in mediul negustorilor romanl, va renaste la mijlocul veacului, urmare a crizei provocate de rniscarile anticatolice din comunitatile romanesti. Curtea vieneza, in urma dezbaterilor din Consiliul imperial ~i a opiniilor lui Bartenstein, emite un edict de toleranta (1759) care a oferit un cadru legal restaurarii ortodoxiei. Organizurcn unui cpiscopnt ortodox, in 1761. ell 1111 iernrh de origine ~:'\rhl' nvcu menirea sii stavileasca mtscarile anticatolice care si-an asociat ~i accente sociale. In acelasi timp, Curtca vicneza, avand sub control cornunitatile ortodoxe era in masura sa salveze Unirea. Numirea lui Dionisie Novacovlci ~i condltule restrictive pe care i le-a irnpus erau de natura sa evite disolutia bisericii greco-catolice.

Unirea romanilor in cadrul creat de Contrareforma si sub lnraurirea programului Reformei catolice de inspiratle rridentina a determinat 0 sporire a nivelurilor de cultura lntre romani prin intemeierea unor lnstitutil de inviitamant ~i prin frecventarea lnstitutlilor locale catolice ~i reform ate sau universitare la Roma, Viena. Tlmavia. tn acest cadru se va forma 0 elitii care va evolua de la nivelul aspirauilor confesionale spre un program revendicativ national.

313

De Ia gene~ srarelot' romdne~li Ia n4fiunea rmru2nil

Instaurarea regimului habsburgic a determinat restaurarea romano-catolicismului dupa un secol de predominare a calvinismului. Sub raport institutional functloneaza episcopiile romano-catolice de la Alba-Iulia, Oradea ~i Satu Mare, bisericile calvina, luterana ~i unitariana conduse de superintendent]. Spre sfar~itul secolului s-a organizat 0 episcopie greco-catolica la Oradea (1775) sl un vicariat ortodox. Religia iudaica ~i secta iudaizanta sau sabatariana completeaza imaginea vietii religioase in principat, fiind considerate tolerate alaturl de blserica ortodoxa.

In organizarea eclezlastlca din Tara Romaneasca ~ Moldova se mentin mitropoliile ~i episcopiile secolului precedent. Epoca fanarlota nu altereaza structura institutionala ~i nici apartenenta etnica a clerului superior. Dadi. in Tara Romaneasca numarul mltropollnlor greci reprezinta [umatate, in Moldova rezistenta la tendintele de greclzare a ierarhiei sunt puternlce, din noua mitropolln doar unul este grec. Principii fanarior] ~i lnitiatlvele rnitropolltilor ~i episcopilor au determinat un proces de reform are a bisericii paralel reformelor Initiate in celelalte compartimente ale vietii socia Ie sau administrative.

Orientarea spre reform a in sfera ecleziastlca este prezenta inca din vremea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, care anunta viitoarele Intervenrl] ale puterii centrale in afacerile blsericesti. 0 etapa hotaratoare in rniscarea de reforrna din secolul al XVIII-lea este inaugurata in Oltenia de interventla austrlecilor care potrivit politicii etatiste lncearca sa lngradeasca privilegiile c1erului ,i sa exercite un control asupra bunurilor ecleziastice. Admtntstratta imperiala refuza ridicarea Episcopiei Ramnicului la rangul de mitropolie, subordonand-o mitropoliei sarbe de la Belgrad, interzicand legaturile cu biserica Tarii Romanesn ~i cu Constantinopolul.

Interventia statului in treburile bisericii se accentueaza dupa revenirea Olteniei la Tara Romaneasca, cand procesul de reforrna se extinde ~i se accentueaza. tn acest rastlmp statul initiaza masurl menite sa fortifice biserica ~i sa sporeasca rolul preotimll in comunitatl, Prin marele btiso« (din 1741) Constantin Mavrocordat intervine in viata eclezlastica scutind preotimea de obllgatille servile, exceptand preotirnea de la plata birului, precum ~i prin interesul pentru instructia clerului inferior. Prin seria de enciclici lnaltii ierarhi reglementeaza viata, admtnlstratla ~i dlsclplina religioasa.

Reformele fanariote ~i in special cele promovate de Constantin Mavrocordat in amandoua principatele in succeslvele sale domnii au avut drept tel raspandirea stiintel de carte in randul c1erului inferior, scutirea lui de dan si ameliorarea stari] materia Ie. In secolul XVIII c1erul inferior se confund~ ca stare social a adeseori cu condltia tiiranimii. In aceste Impre[urari nivelul cultural ~i cunostlntele teologice erau scazute, cu toate rnasurile domniei sau ierarhilor. Llpsa de instructie sistematica, mostenire a

314

Secolul luminilot' fn flirile romdne

epocii precedente, pe fundalul unei stari materiale precare nu a reusit sa amelioreze stare a educatlel religioase la clerul satesc, Viata rellgloasa in cele doua principate era domlnata de traditii, departe de acuratetea preeeptelor teologice, marcata desuperstltii, mituri ~i sarbiitori pagane. car~ invederau 0 religie populara, traita de comunitati. Faptul este explicabil prin instructla rudimentara a clerulul inferior care inci!. la incep~t de s.e~o! avea vagi cunostinte de scrls ~i cltit in limba slavona ce faceau imposlbila educatia religloasa in comunltati. Chiar mai tarziu, cand cartlle de lnva~tura crestlna au fost imprlmate in limba romana, pregatlrea culturala a preotimii sl incadrarea materiala precara Iimita raspandirea valorilor credintel,

Impotrlva aces tor stAri de lucruri reformismul fanariot a cautar indreptari prin scutirea preotlmli de obligatiile servile, iar clerul inalt, prin reforme pornite din interlorul bisericii. Convergenta dintre i~ce.rcArile.~e care le facea domnia in vremea lui Constantin Mavrocordat ~I mitropoliile farilor romane a avut drept rezultat unele progrese in rldicarea nivelulu~ cultural al preotlmii ~i al pregatirii teologiee prin instituirea de cursun limitate in timp Situ prin intemeierea unor scoli,

tn viata rellgioasa a' Moldovei ~i Tarii Romanest! reformele paisiene au exercitat 0 puternlca influent! datorita organlzaril vietii monastice prin principii le continute de regulile stabilite de Paisi~ Velicieovse~i. Acti;and, rand pe rand, la manastlrlle Dragomirna, Secu ~I Neamtu, a. mfuzat m lumea calugarllor idei pe care le-a cristalizat in mediul athonit, dar, p.e care le-a dezvoltat si institutlonalizat in Moldova cu concursul domniei. EI a declansat un curent religios reformat or in viata monastica care nazuia sa instituie un rigorism intemeiat pe Sfanta Scriptura ~i pe lnvataurnle scrierilor patrlstice, Astfel s-a organizat 0 ad~varat~ ~co~l~ de ~radu~.ere i~ s~avona prin apelul la originalele grecestl ~I romanesu In scrlptoriile manastirilor si cu deosebire la Neamt. Datorlta curentului innoitor promovat la manas~irea Neamtu, Paisie a contribuit la difuzarea valorilor crestine ale prime lor veacuri in spatiul romanesc ~i in afara lui. Scoala calug~r~l~i reformator, avand sprijinul domniei, a infiiptuit 0 resurectie a ortodoxlei l.n prelungirea secolului anterior. Reformele paisiene realizeaza in tarile roma: ne 0 miscare religioasa in care pot fi descoperite idei care invedereaza tendlnre asernanatoare eu ale jansenismului, promovate in congregaf!i1e religioase eatolice. Regulile vletil monastice pe 'care le-a elaborat au insemnat 0 reforma din interior a bisericii ortodoxe in care principii le morale ~i respeetarea disciplinei se alaturau indemnurilor spre cunoa~~ere~ tex.telor genuine ale Sfintilor Parlnt]. Astfel, inviitaturile care s-au cristalizat rntru apararea ortodoxiei in ambianta Kievului lui Petru Movila ~i au fos~ ~e.zvoltate la Athos, au eunoscut 0 elaborare doctrinara ~i organnatonca In Moldova.

.31.5

D~ 14 gerll!to statelor romdne~ti 14 Mti1mea romdn4

316

Aceasta reforrna monastica este para lela reformismului fanarlot, fiind eXPlJ,sia unor tendinte de innoire specifice secolului luminilor. Difuzarea manuscriselor traduse sau revizuite a determinat un suflu nou in ortodoxia din ~iirile romane, contribuind la luminarea clerului ~i la fortlficarea eredintei in comunitatl. Desi miscarea paisiana a avut in vedere traducerile slavone, prin caracterul ei erudit, a Inraurlt vlata religloasa romaneasca in care triumfa limba romana, Spre sfar~itul secoluluise produce 0 adevarata rniscare de renovatie religloasa prin cartea romaneasca, tot mai abundenta, care va fi influentata de reformele paisiene. Curentul iradiaza in Tara Rornaneasca ~i cunoaste 0 receptare larga datoritii unor scrieri ce apar la inccputul secolului urrnator, tn acest final de epoca ~i de inceput al unei noi evolutii, resurectia pe care au determinat-e reformele paisiene se intalneste cu ideile nationale care patrundeau dinspre Transilvania.

Viata rellgloasa din Transilvania in secolul al XVIII-lea se afla Intr-o generala metamorfozii datorata Unlrtl religioase care determina spre mijlocul secolului notabile deoseblrl in comunitatile romanestl, Programul cultural al Reformei catolice prin catehismele publicate in limba romana a provocat raspandirea unor elemente doctrlnare in spiritul noii confesiuni. In aceeasi perioada, cartea ortodoxa continua sa circule in Transilvania, maicu seamii tipariturile de la Ramnic in limba romana, alimentand eredinta ortodoxa contracarata de efectele unirii religioase.

.Nlvelul pregatirii preotimii ardelene era precar, fapt surprins de contemporani care semnaland starea lor materlala ~i condltia soclala apropiata ~aranimii. mentloneaza slaba lor pregatire teologicii ~i lin nivel cultural scazut, Spre rnijlocul sccolului, dar mal cu seama de la lnceputul celci de a doua jumatati se ameltoreaza, dcsi scrisul chirilic continua sa fie rudimcntar. In ce prlveste viata rcligioasa a comunltatllor se rcrnarca prevalarea religiel populare impregnara de superstltil, vrajitorii. descantece, farmece ~i obiceiuri arhaicc. Acestea conturau ceea ce se poate numi religia traita. Sc consrnta in hiscricn p,rc(o-c:atolicii initiative de ritspAndir~ II cllno~tintel()r teologice in spiritul Reformei catolice cu evldenta tendinta de legitimate a Unirii sub raport dogmatic. Organizarea scolllor de la Blaj a contrlbult, alaturt de publicarea unor carti de continut teologic, la ridicarea nivelului cunosrintelor religiei crestinc. Un rol in procesul de ameliorare a vietii rcligioase l-a detlnut preocuparea pentru calitatea pastoratiei evidentiata de Propovedaniile lui Samuil Micu si de Predicile redactate dupa Segneri de Petru Maior.

In schimb preotirnea ortodoxa dupa suprimarea Mitropoliei Ardcalului este privata de 0 instructie sistematica. iar dupa mlscarile religioase anticatolice cu toate cli ortodoxia este restaurata nlvelul ei de pregatlre este deflcltar in continuare. Totusi stiinta de carte nu a lipsit din comunitatile ortodoxe datorita perpetuarii vietii religloase in centru! ortodox de la

Secolul luminilor In Idrile romdrll!

Scheu Brasovului sl a legaturilor cu Tara Rornaneasca si Moldova unde se hirotoniseau preotii. In tot acest timp se continua functionarea diecilor ~i dascalilcr care contribuie la procesul de alfabetizare in comunitatl. Dupa restaurarea ortodoxiel prin organizarea unui episcopat in 1761. dinspre institutia nou creata, se remarca tentative de combat ere a credlntelor desarte, a obiceiurilor superstitioase. Spre sfar~itul secolului se condltioneaza preotia de Insusirea unor cunostinte necesare cultului in scoala normaliceasca, creatie a reformismului iosefin.

In general se poate constata la preotlmeo pregatire minimala, relevata constant la inceput de secol, cunostinte modeste teologice, un nivel care se amelloreaza treptat spre mijlocul veacului, mai accentuat la greco-catolicl, mai putin observabil la ortodocsi. Cu a doua [umatate a secolului progresele sunt evidente, ca rezultat al instructiei sisternatice, sporirii nivelurilor de cultura si a cunostlntelor teologice superioare lnsusite datorlta difusani cartilor, Alaturi de preoti, diecii, dascalll reprezinta un alt nivel al elitei intelectuale din comunitatile romanesti care lnraureste formarea preotilor. Progresul scrisului ~i cltitulul.a fost un factor important in viata rellgioasa a tariinimii. In comunltatl se poate observa de-a lungul secolului un proces lent de raspandire a cunostintelor doctrinare care au determinat cristalizarea unei constiinte confesionale. Viata satelor ardelene continua sa fie dominata la inceputul secolului al XIX-lea de superstitli impotriva carora este lndreptata 0 literatura ~tiinfifidi de popularizare.

Viata religioasa in comunitatile maghiare, sasesti, ale svabilor din Banat si nord-vestul Transilvaniei a'sarbilor cunoaste un vizibil ascendent sub incidenta programului educational reformist. Formatia clerului, in continuarea secolului precedent. a fost in relatie cu apartenenta confesionala, care a determinat legaturi cu centreIe universitare europene. Tineretul urmeazii vechile trasee din secolul al XVII-lea. catolicii frecvcnteazii institutii de invatiimant la Roma, Viena, calvinii pe cele din Tarile de 105. luteranii se orientenza prccumpftnltor sprc Halle. centru al pletlsrnului, iar clerul sarb se forrneaza in legdtura cu centrelc proprii din monarhie. Un rol {ormativ in pregiitirea clerului l-au detinut instltutiile de invatamant locale. colegule de la Alba Iulia, Cluj. Bistrita. Brasov sau Sibiu.

Beneficlind de suportul forurHor oficiale locale ~i de statutul conferit de rellgiile recepte, pregatirea clerului cunoaste un vizibil progres in cornunitatile sasesti ~i maghiare, ce inregistreazii efeetcle unui invatamant teologic in care Reforma catolica sau pictismul sunt deterrninante, alaturi de politica scolara habsburgica. Progrese notabile inregistreazii pastoratla, datorita cartilor de predici care atesta 0 preocupare pentru comunicare. Viata religioasa lasa sa se intrevadii in comunltatile religioase posibilitatea unor progrese in raspandirea cunostintelor teologice in raport cu proecsul de alfabetlsare, mai evoluat in comunitatile sasesti ~i secuiesti,

317

De la genefjJ Jtatelor romdne,ti Ia nafiunea romdnd

Mi~carea politica din Tara Romdneasca # Moldova. Coneomitent eu actiunea polltlca din Transilvania se desfasoara ~i rniscarea politica din Tara Romaneasca ~i Moldova. Instaurarea regimului fanariot in farile roo mane nu a insemnat ~i abandonarea lncercarilor de eliberare de sub do. minatia otomana. Ideea reea~tigarii independentel pe baza programului lui Serban Cantaeuzino ~i Dimitrie Cantemir a fost reacrtvata in condlttlle in care eonflictele latente dintre marile puteri europene izbucnesc in seria razboaielor austro-ruso-rures, Continuitatea programului e1iberarii se rnanifesta ell prilejul razboiulul austro-turc 0716-1718) care stimuleaza in Tara Romaneasca actiunile gruparll antiotomane condusa de partizanii Caritaeuzinilor. In Moldova se rernarca aceeasi opozftle antlfanarlota, in legatura eu Victoriile austrieee ~i eu 0 poslbila interventie a Rusiei, pentru care pledeaza ~i fostul domn Dimitrie Cantemir lntr-un memoriu adresat tarulul Petru eel Mare.

Declan~area razbotulut ruso-austro-rurc din 1735-1739 determina reo nasterea planurilor de eliberare a popoarelor balcanice. lntrarea armatei ruse in Moldova face sa se manlfesre evidente tendlnte de eliberare de sub dominatla otornana pe baza aliantel ell Rusia. Un rol important in actlunile politice ~i militare l-au avut frafii Cantemir, fiii fostului domn Antioh Cantemir.

In orientarea politica a tarHor romane oeuparea Olteniei de catre austrieci ~i politica pe care 0 practlca nu mai Iasa nici 0 urrna de Indotala asupra intentiilor de transformare a {arilor romane in provincii imperiale. Boierimea Tarii Romanesn se lndreapta din nou spre solutia eliberarli, in numele drepturilor Cantacuzinilor ~i Cantemire~tilor la tronultarilor rom ane, trimitand misiuni politice in Rusia pentru a stabill legatur! eu membrii familiei Cantemir. In corespondenta politlca a timpului se vorbeste in numele ambelor principate "aeestei {ari, Moldova ~i a noastra" (Tara Romaneasca], despre eliberarea lor. In actlunea polltica romaneasca se manifesta tot mai insistent ideea pericolului reprezentat de Imperiul Habsburgie pentru independenta {arilor romane, exprimandu-ss eoncomitent ~i dorlnta de a readuee Oltenia la Tara Romaneasea. Rezultatele demersurilor politice externe ale boierimii muntene au contribuit ~i ele ea la Congresul de pace de la Nimirov (1736) sa se dlscute despre recunoasterea Moldovei ~i Tarii Romane~ti ea principate neararnate. Dest inserierea in aetele Congresului a ideii de independen{a a farilor rornane nu a dat rezultare, actlunea facto. rilor politic! intern! a marcat un moment insemnat pentru viitoarea afirmare pohtlca.

Coresponden{a politica marturise~te interferarea, pe baza demersurilor interne, a problemei romanestt in "problema orientala". Aceeas! cores.

31B

Secolul I"minilor fn fdrile r0m4ne

pondenta lumineaza insa ~i eristal1zare~ no~lui e~nee~t modern de patrie, semnul unei evolutil remareabile a socletatl! romanesn.

Idealul politic de Independents s-a manifestat ~i mai puternie in vremea razboiului din 1768-1774, cand aceleasi forte politice, in frunte eu Cantaeuzinii, exprlma dorinta de eliberare de sub domlnatia oto~ana. In 1769, Mihal Cantaeuzino, in memoriile prezentate congr~sul~I .. de _ I~ Focsanl (1772), cere restaurarea veehilor drepturi ~i ~ ne~~arn~ru Tam Romanesri. Actlunea fortelor politice locale: amplu dlvefS1f~~a~, s~a exprimat eu acest prilej ~i la nivelul unei ~n~tnse ar~um.entatll I~torlee ee tnsotea memoriile adresate del ega til or Ruslel, Austrlel ~I Pruslel 10 care se dezbateau raporturile tarilor romanesti cu Poarta.

Concomitent, interesul pentru clarlflcarea raporturilor eu Poarta. se

nifesta si in Moldova, ast£et ca asistam la 0 slncronizare a demersurilor ;~itice clddite pe ape lui la dreptul Istorlc. Pr~luii.~d i~eile, eantem~riene despre raporturile eu Poarta Otomana (mottvatla principelul despre lncalcarlle puterii suzerane ~i invocarea "eapitulatiilor"), bolerimea lncearca sa obtlna independenta tarilor romane, tn 1772, romanll pr~pun ~n. st~~ tampon, sub ocrotirea marilor puteri. Principatele, in pof~d~ aeLlv.itA,tll intense a factorllcr internl, nu au obtlnut lndependenta n~cI eu, pnle!ul pacii de la Kuciuk-Kalnargt (1774). Tratatul conflrma insa prlvileglile ~rtn. cipatelor Romane, impunand Portll recunoasterea pentru ~e,prezentantll lor la Constantinopol a privilegiului dreptului gintilor. Pa~t,lclparea vO,lu,nta. rilor rornani la razboiul impotriva Imperiului Otoman ~I m~en~a a~~lvlta~e polltlca externa, solutllle oferlte de memoriile politi~e ~I dlscufll.le dl~ sferele diplomatice lnteresand un nou stat~t pent,ru Pnn,clpat~, au c~ntn~ buit la eonsolidarea curentului indreptat rmpotnva regimului ,fananot ,~I implicit a domlnatlel otomane. Activitatea politica din ~ri~etpa~e: pnn sineronismul ei ~i prin similaritatea revendicarllor, r~flecta intensificarea

vietil politice interne, noul curs al mi~carii de emancipare. bl .

Deeeniul al optulea al secolului a marcat, in raport c~ "pro .ema onenta Iii." , 0 evolutie a rnlscarl] nationale orientata s~re obfme~ea independentel allmentata de acum tot mai accentuat de dlalogul pol,lt!di~cultura,

, .. • "1' I' sigura 0 notablla dtfuzare a

Prezenta aces tor idei 10 scnen e ttmpu UI va a

ideolo~iei politice romanesti. Pe un alt plan, sineron~s~ul, ,constatat t~n~ tru Moldova ~i Tara Romaneasca, poate n remarcat, ~t to mt~,~area po me a romanilor din Transilvania, care, in acelasi decenlu, eu nOI e ar~u~ente

• A sa obtlna un nou statut 10 ierar-

seoase din istoria tarilor romane, mcearc I bl 'I

. did mitropo it pentru tserict e

hla ecleziastlca greco-catolica, emn tatea e I I I ' , dl Ii

' , I . Astfel deeeniul al optulea a seco u Ul m IC 0

din Impenu austna~. , , oliticA ,i stadiul crlstaluarlt

concordanta intre miscarea de emanctpare p

constiintel nationale.

319

ldentica prin optiunile ei nationale, miscarea politica rornaneasca dezvaluie prioritati in raport cu statutul politic specific. in Principate lndrumata spre recastigarea independentel, in Transilvania spre integrarea in sistemul constitutional.

320

Criza despotismului luminat. Rdscoala lui Horea. In mijlocul deceniului noua, in plina era a reforrnelor, se declanseaza in Transilvania in 1784. una din cele mai puternice rascoale ~aran~~ti europene din secolul al XVIII-lea. prin proportille ~i rasunetul ei international,

Anuntata de incidente locale petrecute in Munul Apuseni inca de la lnceputul deceniului, rascoala Izbucneste in legatura cu conscriptia militara ordonata de Iosif al Il-lea in 31 ianuarie 1784 in vederea lntaririi sistemului de aparare local. Stirea despre proiectata inrolare in regimentele graniceresti, organizate lntr-o perioada precedents, provoaca un val de interes in mijlocul ~aranimii iobage, tentatii de statutul de libertate oferit de in. rolare. Oficialitatile comitatelor asista consternate la adcziunea.satelor, la proportlile contagiunii care cuprinde intregi regiuni, ~ariinimea iobaga, in primul rand romaneasca, dar ~i maghiara ~i siiseascii din zone Ie comitatelor. Pe masura extinderii fenomenului apar tot mai distincte ~i rnanifestarile antifeudale, intentille taranilor de a deveni stapani pe pamanturile lucrate, de lmpartire a celor nobiliare. Incercarea de a stavlll fluxul, prin contra. mandarea conscrierii, nu opreste revolta care se declanseaza in Muntii Apuseni, intr-o atmosfera mereu incandescenta, urmare a incidentelor an. terioare ce nu se stinsesera inca.

In mijlocul noilor agitatii se deflneste tot mai dar personalitatea lui Horea, conducator al delegatiilor tariine~ti la Viena, de pe acum figura centrala datorita primirii la lmparat (aprilie 1784). Aureolat de nimbul audicntei, personal ita tea lui Horea ca~tigii dimensiunile conducatorulul. Credlnta comuns tilrlineasca in lntentla salutara a .. bunulul lmparat", stimulata de contactul cu 10siC al ll-lea, imprumutii lui Horea prestigiul omului providential. Reluarea conscrlptlci antreneaza in toamna lui 1784. in octombrie, noul val de interes pentru milltarizare care creste in randul motilor, locuitorii rnunteni, para lei cu atmosfera generals de nernulturnlre a iobagilor din comitate impotriva sarcinilor feudale.

Creste insa ~i increderea in demofilia lmparatului, grefatii pe contra. dictiile dintre reformism ~i conservatorismul nobiliar. In 28 octombrie, in comitatul Zarandului, la Brad. unul din viitorii conducatorl ai rascoalei, Crisan, un fost soldat imperial, cheamii, in numele lui Horea, taranimea la adunare, pentru a-i face cunoscuta "porunca" imperlala de a priml arme ~i de a nu presta slujbele domnesti, In 31 octombrie, la Mesteaciin se adunii ~ariinime din comitatele invecinate, de unde, in numele lui Horea, sunt

Secolul luminilor in 14rile romdne

lndrumati spre cetatea din Alba-Iulia pentru a primi arme. La aceasta adunare se prefigureaza, prin cuvintele rostite de Crisan, perspectivele eliberarli de iobagle ~i reducerea sarcinilor feudale.

De acum inainte rascoala ca~tigii teren, gandul Inrolarii se transforma in hotararea de a distruge nobilimea. Rasculatli ataca deopotriva nobilimea ~i reprerentannl statului, aparatul functlonaresc, sub cele mal vanate 10' zinci, dar mai ales sub una care Ie domina pe toate: nobilime si iobagie sa nu mai fie.

Pe rnasura ce rascoala se intinde SI cuprinde satele din carnpia Transilvaniei sunt antrenati ~i iobagii unguri, astfel di miscarea devine gene. rala, cuprinzand, intr-o forma sau alta. toata iobagimea. In noiembrie rascoala era in apogeu, cuprinsese intreaga tara, antrenata de destinul comun in fata opresiunii feudale. In aceasta situatie de ridlcare generala, ~iiriinimea lncrezatoare in biruinta ei tsl sintetizeaza revendlcanle in ultimatumul din 11 noiernbrie 1784 adresat nobilimii adapostita in cetatea de la Deva.

In formule lapidare ~iirii.nimea da expresie gandului de care era animata: Nobilul comitat si tati posesorii lui sa jure pe cruce: nobilimea sa nu mal {ie, nobilimea sa traiasca din slujbe. sa-si pdriiseascd mO$iile, sa pldteascd dare ca $i poporul, iar pamanturile sa fie impdTfite filranimii. Ideile cuprrnse in textul ultimatumului exprirna dezideratele generale ale ~iirii.nimii iobage de pe do. meniile nobiliare. In el se sintetizcaza toate formulele anterioare, lozincile in circulatie sau alte conditii formulate de ~ariinime pe parcursul tratativelor angajate. 1ntr-o formula condensata ~i la nivelul unui radicalism ~a. ranesc s-a cerut desfiintarea nobilimii ~i a proprietatii feudale, deci des. fiintarea nu numai a raporturilor feudale, ci ~i a domeniilor stapanite de nobi.lime pur ~i simplu ~i a iobagiei, fara vreo distinctie nationala, cuprinzand intreaga ~ariinime, dar in primul rand tariinimea romana rnajoritara,

Ultimatumul, asa cum a fost formulat, subliniaza revendicarea sociala fundamentalii, radicals, Indepartandu-se hotarat de la orice tendinta de :lIndior:lIc a rnpor uuilor f('lIdalr, veniud cn tH'I(:lIk a prart ici i t'('flln;lisl(" Acest act a olertt astfel solutia tariineascii a problemei nationale, pe 0 cale propric, revolutionara, fiind indrcptat spre viitor, prin emanciparea natiunii de jugul iobagiei. Expresie a climatului reformist ~i a actiunii tiirane~ti, dezideratele formulate s-au cristalizat intr-un context mai larg reformist, terezian si iosefin, social-politic ~i ideologic. in care circulau ideile privind desfiin~area mal cu searna a privilegiilor ~i impozabilitatea nobilimii discutata In nivelul Consiliulul de Stat. Ultimatumul condcnscaza principalele revcndiciiri sucialc tiirane~ti. dar in acclasi timp a prcluat dill atmosfera refomismulul ideea transformarii nobilimii lntr-o clasa utila, impozabila fata de stat. Dezideratele in esenta lor sunt ~iiriine~ti. desi prezcnta preotimii rurale este nelndoiclnica in conceptualizarea si sisternatizarea lor, fara ca sa ;l1r"reze revcndicarile ~arane~ti.

J21

D. la gcne:a srarelor rumane~ri la naliunca romanli

322

Evident ultimatumul nu poate sa fie considerat "programul rascoalei' CI ,,0 expresie de moment, fani valoare generala activa" (David Prodan) atata vreme cat desfasurarea rascoalei lui Horea ~i a rascoalelor in general se refuza ideii de program.

Ajunsa la apogeu, rascoala continua paralel cu lncercarile de linistire ale aparatului administrativ ~i ale arrnatei. Aqiunea laraneasca cste lntretaiata, intrerupta de tratative, de interventia conducarorilor ecleziastici, a intelectualilor, care inlesnesc opera de linlstire. Comanda mllitara, exploa[and increderea raranimii in Ioslf al Il-Iea, a reusit sa opreasca, inca Inamte de a avea dispozipii precise, cursul ascendent al rascoalei. Atunci Insa cand imparatul decide interventia armatei, aceasta intra in munti, Taranimea s-a vazut confruntata de necesitatea apararil, Cu toate succesele pe care laranimea rasculata le Inregistreaza, la 7 decembrie la Mihaleni colonelul imperial Kray invinge oastea liiriineasca. Masurlle de pacificare, tratativele ~i 0 armata imperiala au hotarat nu numai soarta rascoalei din rnunti, ci in general din lara. Oastea lui Horea s-a destrarnat ~i ea, astfel ca la 14 decembrie capii rascoalel se retrag adanc in rnunti, Urmiirili, au fast arestati la 26 decembrie ~i Incarceratl la Alba-Iulia. judecau dupa 0 insistenta ancheta, sunt condamnarl prin sentinta din 25 februarie 1785, potrivit codului terezian, sa fie fnintl cu roata. La 28 februarie sentinta a fost executata in prezenta multimilor tdrane~ti, uduse spre a vedca un exemplu de pedepsire a Indraznelii sav:ir~ite prin rldicarca la lupta.

Rascoala lui Horea a declansar, datorlta proportiilor ei, un larg riisunet european, difuzat pe toate canale le diplomatice, publicistice, litcrare sl istorice, intr-un larg spatiu, din Peninsula Iberica pan a in Scandinavia, in statele italiene si germane, in Franta ~i Tarile de [os, in America. Intervenita lntr-un moment in care ideile revolutiei democratice americane vesteau amurgul vechiului regim, rascoala dezvalule Europei esecul despotismului lurninat, invalid and imaginea monarhului desavfirslt, prezentata de Lanjuinais.

Rascoala lui Horea i-a prilejuit lui j.-P. Brissot 0 arnpla discutie despre practica despotismului luminat, a iosefinismului, in special. lncrhninand sentinta ~i punand in discutie in termenii lui Beccaria dreptul de a pedepsi luptiitorii pentru libertate, viitorul revcluuonar, prin exemplul rascoalei lui Horea, ridiea in fata opiniei publice 0 problema de principiu. EI s-a pronuntat in apiirarea romanilor rasculati, in numele dreptului la rezistenra, asimiland exemplul rornanesc celui al revolutiei amerieane ~i al ideilor umanitare ale secolului.

Efectele rascoalei s-au riisfrant ~i asupra societatii timpului, ca stand la .baza Paieruei de desfiinfare a iobiigiei in Transilvania (1785). Desi aplicata lncepand cu 1781 in alte tari ale coroanei, datorita rezistentei nobilimii, introducerea ei in principat, s-a amanat. Datorita rascoalel s-a desfiintat ~i

Secolul luminilor I'n fArlle r0m4ne

in Transilvania dependents personala, redandu-se iobagului dreptului de stramutare, suprimat de legislatla dletala de dupa rascoala lui Doja. Cu toate cii nu desflinta raporturile feudale, patenta a grab it disolutia lor. Aceasta stimuleaza ~i alte proeese adiacente prin aeordarea dreptului de a tnvata meserii ~i a Ie exercita indlferent de loc. tn general, prin desfllntarea dependentei personale se deschide 0 noua faza in raporturile feudale, oferind noi temeiuri miscarii de emanclpare. "tn perspectiva lstorica niscoala lntregeste programul natlunii cu dimensiunea ei social~, ~naltimea conceptului eu greutatea masei sale, calea de lupta refonmsta cu cea revo-

lutlonara" (D. Prodan), '.. .

Rascoala lui Horea indica insa sl profunde mutatu la nivelul mentalului colectiv datorlta practicii reformiste care a determlnat credinta in posibilitatea schimbarii, Taranimea rasculata manifesta 0 incredere clar exprlmata in demofllia lmparatului ~i 0 nedislmulata ostilitate impotriva nobllimli. Desfasurarea evenimentelor atesta 0 deplasare de accent de la confesional spre social, desi taranimea continua sa identifice confesiunea cu etnia. Botezul nobillmii semnifica 0 schimbare a identitatli etnlce deoarece "legea" romaneasca, potrivit mentalitatii tarane~ti reprezen~a. mai mult decat 0 credinta. Rascoala lui Horea martunseste o..metamorfoza In men.talitatea tarilnimii comparativ cu rascoala lui Sofronie in care accentul pnn-

cipal cadea pe confesional. .•

lnsemnatatea rascoalei a fost imensa pentru lupta de aftrmare aromanilor. Prin participarea masiv romaneasca, rascoala .ar~ un vadi~ car~c~e~ social ~i national. Taranimea luptand impotriva stapa~tlo~ fe~dah ~e ndl.ca implicit impotriva acelora care reprezentau structura Instttutton~la me~tevala, In 1784 se tnfrunta 0 tilranime in majoritatea absoluta romaneasca cu o nobilime covarsltor maghtara. Cele doua planuri, social $i national confundandu-se sl caracterul rascoalel a fost ambivalent. Pornita de ~os, ra~coala a incercat lntr-o viziune taraneasca sa rezolve problema romaneasca. La scurta vreme elita intelectuala va cauta rezolvare in plan politic. Evolutia ulterioara va apropia planurile in cadrul luptei natlonale, ~e v~ c.o~~ topi lntr-o unica problema romaneasca, Dest dezavuata d~ t!umlnt~t11 romani, ca modalitate de emancipare sociala, rascoala a contribuit la apropierea lntelectualitatii de problematlca sociala a natiunil,

Mi~carea nafionalil in timpul retlolufiei denwcrati~e. Suppl~x Li: bellus Valachorum. La sfar~itul secolului al XVIII-lea miscarea nationals din centrul ~i sud-estul european intra lntr-o noua fa~a de dezvolta~e. Inscrisa pe fundalul evenimentelor provocate de Revolutia ~ran?eza, a~t.lUnea elitei se contureaza in functle de mutatiile interventte In politica european a ~i, pe un alt plan, de evolutla raporturilor interne.

323

De fa gene~ 5tatelor r0m4ne~ti la nafiunta rOllldoo

324

Moartea lui Iosif al Il-lea a fost precedata ~i urrnata, in conditiilc expansiunil revolutiei, de 0 criza a reformismului iosefin, manifestata prin revocarea reformelor si prin ascendentul nobllimii, lnteresara in recuperarea terenului pierdut, Militand pentru 0 restitutio in integrum, nobilimea incearca sa profite de pc urma diflcultattlor imperiului, pentru a anula efectele reformismului, orientandu-sc in sensul unei restaurarl a vechilor sale prerogative provinciale, pentru a reveni la situatia politica anterioara reformelor. Nobilirnea orgaruzeaza 0 vasta actiune de opozitie fa~a de politica eentralizatoare a rcformismului ~i mai cu seama a eelui iosefin. Revenirea insa la vechilc oranduieli trebuie sa tina seama de progresele spiritului revolutionar in imperiu, de lmprejurarile politice refractare cursu lui reactiunii, de rezlstenta generatiei iosefine ~i iluministe ~i, in general, a nationalitatilor,

In acest cadru confllctual se contureaza, in timpullui Leopold al II-lea (1790-1792),0 perioada postiosefina pe baza experlmentulul reformist din Toseana, mai putin doetrinar ~i mai inclinat spre dialogul cu structurile locale. Pastrand sensu I general al cursului reformator, Leopold al Il-lea inaugureaza 0 noua epoca de atenuare a centralismului, 0 politica cu mai mare deschidere spre structurile juridico-constitu~ionalc, rcalizand astfel pentru moment un compromis cu nobilirnea, Formula a devenit viabila datorita propagarii spiritului revolutionar care obliga nobilimea la dialogul ell Viena, pentru care pleda ~i presiunea miscarilor nationale din Ungaria SI Transilvania. In aceste conditii politica de restitutil readuce in scena, eu puterc crescanda, eu stimulul oficlal, revendtcanle natiunilor mentinute in afara vietii ccnstitutionals sau cu un statut de inferiorltate politlca.

Unul din prime Ie efecte ale postiosefinismului leopoldin a fost revemrea in Ungaria ~i Transilvania la viata consutuuonala a regimului de Stari. Convocarea dietei din Ungaria ~i apoi a celei din Transilvania (1790) a oferit nat iunilor privilcgiate posibilitatea formularf] dezideratelor lor Lqa de Vicnu, dar a dt'schh ~I wm:lnlior un teren dl' nflrmure. Dicla convocata oglindea lnsa earacterul regimului de Stan al natlunilor politice ~i rcligiilor recepte. Din cci 417 componentl, 296 sunr regalisti ~i ai, i dregatorl ~i numai 121 reprczcntantt alesi. Sub aspect social nobilimea delinea mal mult de 350 de mcmbri, din care rnagnatl 161. Sub aspect national, maghiarii (dirnpreuna eu secuii) reprezentau aproximativ 90%, sasii 10%, iar romanil aveau un singur reprezenrant, episeopul greco-catollc, loan Bob, ~i cl in calitate de rcgalist.

Dlscutllle din Dieta, reactualizand programul nobiliar antireformist, afirrna tendinta de rcvenire la vechea viata constitu~ionala, la regimul natiunilor privilegiate, la toate ingradirlle principatului privitoare la rornani, carora le adauga noile resentimente provocate de rascoala lui Horea. Ostilitatea a fost totala fa~a de programul social al reformismului, legislatia

SeeoLuL luminilor en lanLe romdne

iosefina, dreptul de llbera stramutare, pc care il lngrcuneaza cu noi restrictil, faciindu-I aproape inoperant.

In cursul acestor framantari, miscarea revendlcativa a nationalitatilor cunoaste aceente noi, 0 noua si intensa actlvltate, in fandurile romanilor, siirbilor etc. lntelectualitatea, de asta data prin 0 noua generatie formata in ambianta ioseflna ~i iluminista, in atmosfera de eontinuitate a programului politic national ~i in condltiile reformismului, aducea 0 consistenta numerica remarcabila, 0 mai mare diversitate de structuri socio-profesionale, intelectuali eu studii superioare la Roma, Vlena, care detineau ierarhia eclezlasnca superioara, dar ~i istorici, filologi, juristl, ofitert ai granitei militare. In plus. elita intelectuala romaneasca se prezlnta substantial alta la nivelul functiilor ecleziastice inferioare, protopopi, preoti, dascali, functionari mici, cu 0 calificare intelectuala lnsusita in scolile timpului. Sub raport intelectual - 0 generatie care alnregtstrat, e adevarat diferit, efectele contactului cu iluminismul, cu practica reforrnista, mai interesata in problematica nationala. Generatia noii etape a rniscarii na~ion~le se prezenta mai unitara datorita atenuarii confesionalismului, sub impulsurile procesului de laicizare ~i solidara datorita presiunilor nobiliare in urma rascoalei lui Horea.

Primele manifestari politice marturisesc 0 aetivitate diversificata, in forma petitiilor adresate individual sau colectiv, in numele oflterllor regimentelor de granita, de intelectuali de prestigiu. Prin continutul lor memoriile reiau motivele programului politic anterior, le lrnbogatesc cu argumentele iosefinismului si prin eontactele eu spiritualitatea vrernii. Ele exprlma prin formulele cunoscute, dar adaptate starilor prezente, revendicarea principala, egalitatea cu celelalte natiuni, integrarea in viata constitutionala. Sustinute acum de 0 noua baza doctrinara, doleantele, potrivit logicii ilurninismului, invoca un contraetualism raportat la lmprejurarile etnice din trccut. Actiunile se tndreapta spre oficialitate, dar preseaza ~i asupra episcopatului, pentru a reinvia functia polltica a blsericli. expertmentata odinioara, tn aceastii atmosfera, traversand cautari ~i solutii, confesionale insa, ea redactarea unui 51lpplex in numcle c1erului greco-catolic (l martie 1791), elita romaneasca se fixeaza in cele din urma la 0 formula politica neconfesionala, la un act reprezentativ national.

Centrul actiunii se stabileste la Oradea, unde episcopul greco-catollc Ignatie Daraba~t. un remarcabil om de cultura, se hotaraste sa sprijine miscarca. Opera de col abo rare nationala, Supplex Libelllls Valachorum a fost elaborat de personalitatile de prim plan ale vietii intelectuale Samuil Micu, Gheorghe Smcai, Petru Malor, Pluariu Molnar, Iostf Mehesi, Budai Deleanu, loan Para, istorici ~i [uristl, ecleziastici ~i laici, uniti ~i ortodocsi. Semnat in numele natiunil de categoriile sale libere (Clerus, Nobilitas, Civic usque Status Universae Nationis in Transilvaniae Valachicae), Supplex-ul

325

De III gmeta staulor rornane~ti III nari"nea rornand

326

sintetizeaza postulatele in cinci puncte esentiale: 1. Stergerea numirilor oJioase ~i jignitoare de tolerati, admlsi, ~i reasezarea natlunli romane in uzul tuturor drepturilor civile ~i .. regnicolare"; 2. sa i se redea natiunil locul pe care l-a avut in viata politicii in evul mediu; 3. clerul, nobilimea ~i piebea sii se considere la nivelul starilor care constituie uniunea celor trel natiunl: 4. reprezentarea proportlonala tn dleta ~I in functll: 5. unltatllor administrative cu majoritate romaneasca sa Ii se acorde numiri rornanesti sau mixte ori si-~i pistreze numele dupa rauri sau cetati, In sfar~it, generalizand programul, memoriul cere ca locuitorii principatului, firA deosebire de natiune ~i confesiune sii se tnvrednlceasca, potrivit stirii ~i conditlei lor. de aceleasl libertatl ~i beneflcli, sii poarte aceleasi sarcini.

Memoriul, amplu argumentat istorie ~i sustinut de considerente de natura demografica, cuprinde revendieiirile fundamentale ale natiunii, asa cum s-au cristalizat timp de sase decenii. FUnd de natura constitutionala, postulatele preconlzeaza, potrivit senslbllltatll epocil restltuirilor, reasezarea natiunli tn drepturile depline cetatenesti, egalitatea tn drepturt cu natiunile politice, reprezentare proportlonala in viata publica. Integrat perfect atmosferei timpulul, memorlul, in amblanta polltlca postioseflna, reticenta

lainnoiri, cere 0 reasezare, 0 restituire a vechilor llbertati. .

Orientarea politica a vremii lui Leopold al Il-lea t~i arata pe deplin roadele: pollticii de restitulri noblliare I se rispunde, dinspre natiunea

. romana, cu aceeasl unltate de masura, Supplex-ul cerand 0 reintegratio. Sub aceasta aparenta, romanu avanseazii cereri noi care vizau modlflcarea sisternului constitutional. Practic, revendicirile, prin formulare ~i argumentatia lor rationallsta, marcau 0 rasturnare de valorl politice. Argumentele modeme ale Supplex-ului, intemeiate pe numar, erau lndreptate impotriva principiului regimului de stari privileglate, facand loc unei viziuni non-medievale. Programul national al romanilor, in masura in care ar fi fost acceptat, transform a principatul lntr-o Tara Romaneasca, prin rolul politic al unei natiuni precumpanitoare, prin numiir ~i exercitarea drepturilor sale politice reprezentative.

Asa cum au fost redactate, deslderatele reflectau continuitatea cu etapa precedenta a luptei politiee. Ceea ce in mare parte fusese revendicat in vremea lui Inochentie Micu, acum capata un aspect cumulativ, coerenta, unitate ~i 0 suplimentarii argumentatie. tn tesatura textului, noua generatie introduce idei tzvorate din climatul iluminist, dar ~i conceptele revolutiel democrat ice, de egalitate, de drepturt ale omului ~i cetateanului. Actul reprezentativ debuteaza cu 0 nedlslmulata referintii la Declarafia drepturilor omului ~i cetdreanului. Evolutia in sens modern ~i concordanta cu noile asiUratil sunt observablle ~I in modul in care concepe Supplexul natlunea, Daca Inochentle Mlcu cerea recunoasterea ca a patra natlune constitutiona la, pclltica, generatia nouii, prin argumentele de ordin demografic, are

Secol,,1 I"minilor fn r4rile ram4ne

in vedere 0 natiune in termeni moderni, care sii integreze intreg corpul

social. I ..

Programul romanllor din Transilvania accentueazii postu~a~ele. poltu~e

in raport cu constitutia tarii. In sistemul ei de prioritiiti generatla flxe~a in prim plan dezideratul politic esentlal, convinsii ci satlsfacerea acestuia le incorporeazii pe celelalte. Reprezentarea politicii a natiunil pr~po~tlonal ~u numarul ei insemna de fapt prabusirea vechiului slstem constitutIOnal,. dislocarea autonomiilor "na~lunilor" constituite pe privilegiu. Revendicarea congresului national urma sA creeze un organism constitutional rom~n~sc~ o forta polltica avand Individualitatea el de actlune, S~p~lex-ul ml~ca~l1 nationale este redactat ~i ina in tat Curtii. tn ansamblu, Idell~ ch~mate 1~ sprijinul actiunii politice reflectau stadiul de dezvoltare a natl~nlt. 0 slaba dezvoltare burghezii, imprejurari politice ostlle in interior. dar ~l aderente la conceptia iluminist-reformlstii care indrumii spre solatia petltionali indr~ptata spre Curtea imperlala, trecand astfel peste caile procedurale cbtsnuite,

locale. .

Soarta Supplex-ului a fost hotiiratii de raporturile ~olltice. mte~ne ale

imperiului, de compromisul intervenit intre Curte ~~ no~lhme in fata exploziei revolu~ionare europene. Trimis dietei Transllvanlet, Supplex-ul tntalneste refuzul acelulasi bloc solidar al privileglattlcr, c~re hotirasc, 0 datil. mal mult, mentinerea eonsntutlel ~I a forme lor t~adltlo~ale de co~ducere. Dar mal cu seama actlunea romaneasca s-a lovlt de Vlziu~ea pol!tica centrallzatoare ~i unlflcatoare a imperiului care nu putea sil 'iPiirtaseasca solutii favorabile creiirll unor individuali~iti natlonale. n f~ta expansiunii revolutiei democrat ice. politica Impertalii ramAne pe mal eparte ancorata in imobilismul structurllor constitutionale provlnclale, ~~eferand concordia cu nobilimea in locul inovatiilor, feudalltatea uplratll or

moderne. d at d II

Respins de dieti, actul reprezentativ politic este urmat e un . ° ob

Supplex (1792) redactat ~I inalntat in numele celor dol eplscopl. IOU:a I ~i Gherasim Adamovici, primul reprezentand confesiuneal grtClclo..calto ~~~

~ I fld 1 lui de argumentare stor ,res~,",l-

doilea cea ortodoxa. n po I a p usu Ul . I d . I d II

. . "I eclezlastice ee e a ° ea

gerll formulel natlonale la aceea a instttutu or '.

Supplex imparta~e,te aceeasl ~oa~tii. . I'd ilor poUticl romAnl Ipre

Al doilea Supplex a oglindlt ortentarea I er~ .. cestel petilttl feactua-

. I . ~.. 'Ionale Autoru a ~

largirea bazei socia e a nuscaru nat '1 . at formulatl tl In pd-

Iizeaza in termenl hotiirati Ideea congresu ul natllon ·........ulullllrlc. Ia care

d . Iii de genu con •• --

mul Supplex, cerand 0 a unare napona . biliblaerkeuc:l ~l

I di tarea mlhtari. no • T

sa partlclpe deputati nu .numa In s. rimul Supplex tonall~t~ celul

civila, ci ~i din cea ~lebe,e. Comp~r~tlvdcu .!lutla socletl~ll ~.~re de al doilea este mal radlcala. oglin Inl e. . mlccarea na~'o"pl

d . D a tmmten.., .. .lit . .' .

idealurile revolu~iei emocratlce. e . .: _ . . ... .

327

De la gtnt~a srare[or romdnt~ri la na!iunta romdnli

respingerea revendlcarilor primului Supplex, lnregistreaza accente protestatare. Curtea vicncza, confruntata cu acute probleme cxternc, este interesata in asigurarea linistii interne pentru a se putea concentra in exterior. Actiunea politlca deschisa se opreste pentru multa vreme la acest punct, episcopilor interzlcandu-li-ss pentru viitor preocupari de natura politics.

Momentul Supplex-ului insa i~i continua efectele in societatea Transllvaniei, miscarea pclitica asociindu-si alte grupuri sociale, negustorimea romaneasca, care, in prelungirca acttunilor revendicative din vremea iosefinismulul, se intalne~te cu intelectualitatea in jurul unor repere comune nationale. Evolutia de la local ~i confesional spre national, participarea solidara a intelectualltatli laice si ecieziastice, ortodoxa ~i greco-catolica la miscare, atesta progresul constiintel nationale,

Miscarea politica organizata in jurul Supplex-ului reuneste pentru prima data Intr-o actiune constienta diversele paturi socia Ie libere interesate in obtinerea unui nou statui politic. Desi obieetivele prop use de miscare nu se realizeaza, afirmarea polltica a lntelectualltatt] ii dovedeste forta ~i locul pe care il detinea in societatea Transilvaniei. Continuat pe eele mai variate cai, programul se rnentine mereu prezent, starneste dezbateri polemic~ in randul natiunilor privilegiate, dar ~i al intelectualitatl] romanesti, se difuzeaza pe verticala in societate, fiind reluat in noi conditli, prelungindu-si efeetele in opera polltica a generatiei revolutionare de la 1848.

328

Mi~carea nafionala din Tara Romdneasca ~i Moldova. Dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi, in Tara Romaneasca ,i Moldova activitatea politica revendlcatlva din timpul razbolulul continua prin alte memorii redactate de opozitia interna, la care se asociaza ample miscar] conspirative irnpotriva noilor domni fanarloti, Alexandru lpsilanti ~i Grigore al III-lea Ghiea. In noua arnbianta de revenire la sistemul politic fanariot, lndepartat pentru moment in timpul razboiulut, boierimea militeaza pentru inlaturarea domnilor straini. In 1778, complotul din Moldova indreptat lmpotriva lui Constantin Moruzi s-a transformat lntr-o puternlca actlune anti[anariora, semnlficativa pentru noul curs al actiunii opozttionlste care depaseste forma petitionala prin lncercan efectlve de schlmbare a domnitorilor.

Paralel eu actiunile eonspirative ~i opczlttontste se constata, imediat dupa 1774, 0 rnultlpllcare a proiectelor de reorganizarc polttlca a ~arilor rornane in legatura cu nadejdllc pe care Ie trezeste evolutia problemei orientale". Actiunile petitionale urmeaza in llnii generale cursulevenimentelor internationale, care continua sa creeze cadrul de afirmare pentru opoziua interna. Asa se ~i expllca faptul ca intre 1802-1807, in relatie cu politica Frantei napoleoniene, numarul memoriilor sporeste, pentru ca in

Steolu! luminilor In 14ri1t romdne

anii urmatori sa fie in scadere pana in preajma Revolutiei lui Tudor Via, dimirescu cand ritmul devine iara~i intens.

Miscarea antreneaza personalitatl din randul boierimii, oameni 'de cultura ca Mlhai Cantacuzino, Ienachita Vacarescu, in general autori de memorii ~i scrieri istorice, clerici de prestigiu cum au fost Chezarie din Ramnic, Iacov Stamati ~i Leon Gheuca. Acestora li se alatura, la inceputul secolului al XIX, lea, scriitori din randul boierimii mici ~i rnijlocii, intelectuali recrutati din burghezie, ce exprima sub raport teoretic concordanta miscari! nationale cu gandirea politlca europeana.

Memoriile ~i proiectele de reforma abordeaza problemele caracterului ~i sensului evolutiei istorice a Principatelor, avand ca punct de plecare ideile formulate de Dimitrie Cantemir, modul de realizare a transforrnarilor preconizate, chestiuni social-economice, de reformare a institutiilor, aspecte ale formei de guvernamant, tn acest ansamblu revendicativ un loc central l-a ocupat dezbaterea statutului international al Princtpatelor, idee dominants a programului politic romanesc,

Miscarea nationala, amplu dlversificata ~i consistenta ca rnotivatie teoretica, datonta impactului lluminist, se exprrma prin rnijlocirea brosurilor ~i pamfletelor, a literaturii social-politice ~i istorice, patrunse de spirit critic. Genurile pe care le cultiva aceasta lrnprurnuta mult din rnodalitaule secolului al XVIII-lea. fapt ce usureaza cornunicarea. conferind 0 notabila audienta ideilor in societatc.

Desi programul politic nu Sf, flxeaza in Principate intr-un act fundamental, in totalitatea lor memoriile ~i proiectele de reforrna il forrnuleaza coerent ~i il articuleaza in raport cu principala problema: reca~tigarea independenrei prin abolirea dominatiei turco-fanarioce. Memoriile politice ii lnvinulesc pe fanarioti si dominatia otomanii pentru decandenta Principatelor ~i efectueaza 0 analiza ampla ~i critica a sistemului fanariot. Solutiile pe care Ie of era sunt in marea lor majoritate reformiste. Memoriile manlfcsta 0 prcocuparc in crestcre pcntru prohlemcle cconornice, pentru agricultura, manufacturi, comert, afirmfmd totodata necesitatea abolirii monopolului turcesc: in schimb, datorita apartcncntei au tori lor lor la starca boiereasca, interesul acestor memorii pentru fenomenul social e foarte redus. In schimb, ele accentueaza prcocuparea pentru guvernarnant, in ordine legislariva, [udiciara ~i executiva, aducand in discutie problemcle puterii principelui si originii sale etnice, alegerea, durata ~i limitarea atributiilor domniei. Conceptele noi, in circulatie in tarile rornane, adaptate la nivelul intereselor boieresti, vehiculeaza un nova tor convoi semantic care lncorporcaza idci interesand structura politica ~i formele de guvcrnarnant. Indiferent de optiunile formei de guvernamant la care se fixeaza autorii programului politic, monarhie, republica. monarhie constitutionala ~i reprezentativa, absolutism luminat sau de esenta nobiliara, dezbaterile

329

De 10 genetll ~rartlor romdnt~ri 10 naliunea romdnd

prilejuite au contribuit la familiarizarea opiniei publice eli tare cu alternativele p'5Sibile ~i cu ideea necesitatli schimbarii vechllor forme.

Cu atat mai mult, referlntele la statutul international al Principatelor exprimau 0 stare de spirit generals, favorabila reca~tigarii independentel sau mentinertt ~i consolldarn autonomiei. Revendlcarea unui nou statut juridic de catre oamenii politici romani era convergenta cu telurile unor puteri europene, angajate direct in "problema oriental a", interesul acestora pentru lnlaturarea dominatiei otomane. Se poate rernarca, pe masura ce criza regimului fanariot se adanceste, 0 evidenta tendinta cumulativa de incorporare a princlpalelor revendicari lntr-un sistem de optiuni fundamentale. Locul central il define ~i de asta data, in arnurgul regimului fanariot, revendicarea neatarnaril Principatelor pe baza dreptulul istoric, independenta fata de puterea suzerana ~i revenirea la domniile autohtone. Intr-o epoca de restaurare, fortele sociale active sub raport politic cer hot~rat, in t:rme~ii ~ogicii iluminismului, 0 revenire la statutul politic al tarllor romane dlnaintea instaurarii dominatlei otomane. Cu alte cuvinte statui suveran, chlar daca, la nivelul ideologiei boieresti, ramanea prizenierul i~ocmirilor sociale ale trecutului. In condltiile in care burghezia era slab dez.toltata ~i eterogena sub raport national, boierimea devine purtatoarea - ideilor noi, pe care Ie adapteaza, Ie corecteaza, lngustandu-le semnifrdtUile potrlvit lntereselor ei diferentiate ~i paturllor ce 0 alcarutau. In ansamblu lnsa, programul politic, prin revendicarlle lui nationale, a reusit in fata revolutlel lui Tudor Vladimirescu sa solidarizeze, intr-un fel sau altul, intregul corp social al natiunii,

330

Tlirile romdne ~i chestiunea orientalii. Variatiile "problemei orientale", progresele pe care le face Revolutia franceza ~i propagarea spiritului revoluticnar in Europa Sud-Esttca se rasfrang ~i asupra sltuatiei politice a tarilor romane, La sfar~itul secolului al XVIII-lea, in ambianta problematleii internationale continentale, se cristalireaza un nou clirnat favorabil mutatiilor politico-teritoriale in sud-estul european.

Dupa pacea de la Kueiuk-Kainargi care nu rezolvase diferendele internationale, "problema orlentala" se complica in functie de noile desfasurar! militare. lmperiul Rus ~i Monarhia austriaca manifesta in continuare tendlnte expansioniste, iar Franta ~i Anglia devin tot mai active in aria stapiinirilor otomane. Intiilnirea Ecaterinei a II-a cu Iosif al [I-lea la Moghilev deschlde calea unei viitoare "antante" antiotomane, anticipata de tratative purtate intre cele doua curtl, Textul definitiv al tratatului (mai 1781), ~rantand mutual stapanirile celor doua puteri, era indreptat lmpotr~va Imper,iului Otoman. Preeizarea ulterioara a obligattilor reciproce ocaztoneaza ~I expunerea Intentiilor in prlvlnta celor doua Prineipate.

Sec:olliIIacminUor rn 14rile I'OII1dN!

Ecaterina a II-a propune crearea unui stat tampon tntre cele trei mari imperii sub numele de Dacia, format din Moldova ~i Tara Romaneasdl., sub un suveran de religie crestlna ortodoxa, Statui urma sa fie independent, fara a putea sa fie incorporat de Rusia sau Austria sau sa cadA sub 0 alta dependents. Atat acest protect, cAt ~i proiectul grec al.Ecaterinel a II-a s-au lovit de asperitatlle "problemei orientale", imprejurare care face ca "regatul dacic" sa ramana doar 0 recunoastere a destinului comun al tarilor romane, In realitate, cele doua imperii continua sA aiba pe mai departe propriile interese fat a de Imperiul Otoman, astfel ca alianta austro-rusa faclliteaza expansiunea Rusiei, care ocupa Oceakovul (1787) pe baza tntelegerii din 1782. Razbciul izbucnit in 1787, victoriile lui Suvorov la Focsani ~i Ramnic ~i of ens iva austrlaca de la sfar~itul anului 1789 aduc Moldova ~i Tara Romaneasca in stapiinirea aliatllor, Iesirea Austriei din razboi ~i incheierea pacl] de la Sistov (august 1791) a lAsat Rusla singura in razbolul antiotoman. Pacea turco-rusa lncheiata la Iasl (9 ianuarie 1792) a confirmat tratatele precedente, obligand Poarta la respectarea prlvilegiilor Moldovei ~i Tarii Romanestl. Razboiul a oferit un nou prilej fortelor locale sa participe la lupta impotriva stapiinirii otomane ~i totodata diplomatiei europene sa-~i manifeste interesul fata de Principate. Proiectul regatului daclc ~i tendinta Austriei de stapanire efectlva a teritoriilor ocupate au readus in discutie statutul international al Tilrii Romanestl ,i Moldovei. Incidentul Oceakovului a dovedit Angliei dlrectla intentiilor politice ale Rusiei, convingand-o despre necesltatea unei linli politice de protejare a stapantrilor europene ale Imperlului otoman.

La sfar~itul secolului al XVIII-lea, spatiul istoric sud-est european este Intr-o tot mai mare masura inraurlt de efectele Revolutlei franceze. Pe de 0 parte, expansiunea ideilor revolutlonare ,I receptarea lor de miscarea polinea romaneasca, potrivit proprlului nlvel de dezvoltare, stimuleaza noile proiecte de reforma, iar pe de alta polltlca orientala a Frantel intra lntr-o noua etapa, Infiintarea consulatelor franceze in Prlncipate (1796), pe de 0 parte atesta dimensiunile not ale Hproblemei orientale" sl pe de alta contribuie la dialogul noilor ide I cu societatea tarilor·romane. Prezenta insa a Frantel in zonA, alaturi de telurlle Rusiel, determina un tot mai accentuat lnteres politic al Angliei fata de soarta Principatelor.

tn aceasta amblanta, politlca napoleoruana, pentru care "problema orientala" reprezenta un mijloc tn atingerea scopurilor sale de anvergura in Orient, snmuleaza inaintarea unor petitll catre Napoleon (1802). Bolenmea munteana cere protectle tmpotriva tureilor, revenind, in 1807, cu un nou memoriu. In legatura cu aceeasi prezenta a Frantel in Sud-Est, Talleyrand, dupa formarea coalitlel a treia in 1805, readuce in planul diplomatiei europene soarta Prineipatelor. EI propune lui Napoleon sa of ere Austriei Principatele ,i Bulgaria, cu giindul sa taie Rusiei posibilitatea de

331

De la gtnetll statelor romdnelti La naliunea r0mdn4

expansiune spre Constantinopol ~i 5-0 opuna astfe! Austrici. Evenimentele viitoare nu valideaza proiectele faurlte pe parcursul evolutlei "problemei orientale", nici nu confirma asteptarile Principatelor. Dimpotnva, in urma pacilor care incheie confruntarlle dintre marile puteri, Rusia, la 28 mai 1812, tncorporeaza teritoriul dintre Nistru ~i Prut, asa cum in 1775 Austria anexase parte a de nord a Moldovci.

Pentru Principate bilantul acestei etape din istoria "problemei orientale" in secolul al XVllI-lea indicii, sub aspectul revendiciirilor romanesti, un progres incontestabil. Soarta lor polltica ajunge in dezbatenle internationalc, inscriindu-se pe ordinea de zi a dlscutlilor, fiind tnserata in cele din urrna in actele pacilor incheiate. Se poate considera cii intre 1774 ~i 1802 seria de firmane, seneduri ~i hatiserlfuri pe care Poarta a fost obligata sa Ie acorde Principatelor au modlflcat statutullor juridic. Puterea suzerana a [ost constransa sa garanteze privilegiile Principatelor ~i sa tina seama tn exercitarea drepturilor sale de clauzele tratatelor incheiate cu puterile maine. In aceste condltii si miscarea nationala a cunoscut un nou impuls in acelasi cadnr al suzeranitatii otomane, care continua, in urma imposlbllitaul de a rezolva multumitor, pentru partile angajate, problemele partajarii Imperiului otoman.

Problema romaneasca, in ansamblul ei, ajunge sa fie cunoscuta Iii prin cvenirnentele petrecute in Transilvania, unde rascoala lui Horea prin rasunetul ei european patrunde in sferele diplomatiei ~i ale opiniei publice curopene. Si Intr-un caz ~i lntr-altul miscarea politica romaneasca se convingc, in urrna variatclor experiente prilejuite de actiunea marilor puteri, ca 0 solutie pentru tarile romane nu putea venl dedit din propriile actiuni, concordante cu evolutia raporturilor internationale,

332

Epoca rcacfiunii in Transilvania ~i cri~a rcgimului fanariot. Evenimentcle anilor 1790-1792 au lamurlt curand cdc doua mari imperii, otoman ~i habsburgic, cii noile imprejurari solicltau 0 modificare a pollticii lor traditionale. In timp ce Imperiul Otornan capituleaza in fata prcslunilor interne Iii externc, incerdind 0 polltlca de concesii fata de dezideratele Principatelor Dunarene, Impcriul austriac evolueazii cu pasl repezi spre reactiune.

Razboaiele austro-ruso-turce au evldentiat clar declinul iremediabll al Imperiului Otoman, marcat de subreztrea structurtlor sale tradltlonale. Infrangerile militare au fost precedate de 0 semnlflcatlva criza de autoritate a sultanatului, de manlfestarl de insubordonare in provincil, la care s-a asociat functionarca deficitarii a slstemului mllltar,

Insa evenimentele dau la lveala ~i 0 profunda criza a regimului fanariot, lasand sa se intrevada de pe acum sensul evolutiei viitoare. Pacea de

Secolul luminilor In !ilrik romdne

la Kuciuk-Kainargi (1774), marcand rolul preponderent al Rusiei in Europa Riisiiriteanii ~i Sud-Estica, accentueaza decadents regimului fanarlot. Desi restaurat dupii incheierea pacli, regimul fanariot in tacile romane preztnta acute fenomene de ccizii in care se reflecta transformarile inregistrate de societatea sud-est europeana, Astfel, decllnul militar otoman ~i interventia puterilor europene in raporturile turco-romane creaza un cadru larg de rnanifestare pentru miscarea de emancipare natlonala, In aceste circumstante Imperiul otoman se vede slllt sa se deschlda cererilor tarilor romane, in special sa fixeze obllgatlile in bani ale Principatelor ~i sa-~i atenueze practieile abuzive in achlzitionarea produselor romanesti. tn aceeasi masura in 1802, Poarta corecteaza sistemul politic fanariot, stabllind durata domniei la sapte ani. Obligat la concesii, Imperiul Otoman a lncercat sa realizeze cllmatul necesar impiiciirii contradictiilor dintre regimul fanariot ~i fortele politice interne ostile aceluia.

Razboalele si, in general, complexitatea "problemei orientale", ritmul mutatiilor intervenite in seena politidi sud-est europeanii determina 0 modlficare in functionarea pactului turco-fanariot. Atentl la evolutia situatiei politice europene, fanariotli dau semne de instr4inare ·fa~a clepolitica Portii: domnul Constantin Ipsilanti (1802-1806) trece decls la 0 politic! de eliberare de sub dominatla otomanii in legitura eu Rusia ,i eu miscarea de eliberare balcanidi., sprijinind rascoala sarbeasci sub conducerea lui Caragheorghe (1804). Planurile deconstitulre a unei armate proprll ,I proiectul intemeierii unui regat d.acic. ereditar In familia Ipsilanti, sunt dovada evidenta a orientarli principelui fanariot spre interesele natlonale ale tarllor rornane. Evenimentele dela sfar,itul secolului al XVlII.lca,1 lnceputul sccolului al XIX-lea vadesc tot mai insistent inclreptarea mifciril nationale din Principate spre 0 solutie politic4 favorabili elibertrii de sub dominatia turco-fanariota, in timp ce ultimul domn fanaraot din Moldova, Mihal Sutu (1819-1821), se apropie de conducerea Etcrlel •. :

tn Transilvania dupii Leopold al Il-lea cursul refonnelor Ie depadeui continuu in timpullui Francisc I (1792-1835), locullui fUnd .luat:m pia. nul politicii interne de reactiune. Sunt combatute idelle revoluuet democratice in cadrul unui regim poliuenesc, in care ccnzura fl interYe~la statului tindeau sa supravegheze orice manifestare a glndidl~ 19.~:' nalismului care fiicuse voga in decenille anterioare cite acopedt c16'~tfijJec irationalismului, de ascendentul catol~cismului .u~tramontan fl."'~~. calugaresti, Regimul, interzlcand activitatea pohuci a naJionatJ~ .... :~ ga capii bisericii romanesti la stricte preocuparl de ordin ecl"~~' ast.fel 0 posibilitate de folosire a cadrului institutional tradIJi~':Jp~~' politico-nationale. Orientarea spre irationalisrn se remarei ".'-'~. culturala sprijlnlta de oficlaluate, pe care 0 direcJio~.1R~~

,." .. ·d····

religios ~i conformist. ·;2~'T\.:.~· ;,.

~.,,;;,;\:, ,

333

De la gene{IJ JUllelor rom4neJti la Tl4fiunea romtln4

Imperiul striveste in 1794-1795 miscarea iacobina maghiara condusa ~ Martinovici care reusise sa cuprlnda in actiunea ei secreta ~i cercuri intelectuale romanestl. Progresele Revolutiel franceze decid definitiv nobilimea pentru solutia de colaborare cu tronul, astfel ca regimul revine la practicile constituttonale, la activitatea dietala, convins ca opozitia nobiliara in fata primejdiei reprezentata de mlscarlle sociale farane~ti ~i de activitatea politlca a natlonalltatllor nu mal era un real pericol politic. Dleta din 1794 0 dovedeste din pi in prin solutiile pe care le of era preblemelor presante sociale ~i national-culturale, care atesta atitudini convergente cu imobilismul preconizat de stat.

In nolle limite impuse de regim, politica nationala se acomodeaza imprejurarilor, cautand un nou limbaj de exprimare prin cultura care di~tiga de acum tot mal evidente dimensiuni politice. Beneficiind de liniile cuiturale oficiale care propulseaza 0 llteratura de stat utili tara ~i conformlsta, miscarea nation ali romaneasca largeste neincetat acest cadru, in care infiltreazii. preocuparl cu continut politic ~i national. Activitatea polltlca continua totusi din initlatlva unor intelectuali ai generatlei anterloare prin daborarea unui nou Supplex in 1804. in care alaturi de 0 remarcabila contmuitate a ideilor politice formulate anterior. se observa 0 preocupare pentru social ~i 0 orientare spre spatiul general romanesc. Intr-un ansamblu de lnitlative culturale ~i politice apar ~i interesante mutatii sub raport confesional, in incercarea de reunire a blsericllor pe care clerul ortodox ~i greco-catolic 0 face spre sfar~itul veacului. Trlumful nationalulul asupra confesionalulul, intinsa activltate culturala ~i audienta la intelectualitate a gravei probleme filrane~ti of era ~i in Transilvania, in preajma Revolutiel lui Tudor, fundalul pe care se vor clad! noile actluni politice. In timp ce factorii politici din Principatele Dunarene se indreptau hotarat spre solutia lndependentei nation ale in raport cu Imperiul Otoman, in Transilvania continuitatea programului Supplex-ului din 1791-1792 ~i nolle accente nationale ale actlunii politice, ca efect al penetratiel noilor idei in paturile intelectuale mai largi, vestesc zorii unei noi epoci.

334

IZuminism ~i societate. Evenimentele politice de la sfar~itul secolului al XVIII-lea nu au ramas farli urmiri in domeniul culturii. Trecerea de la .. mica" la .. marea" Europa a deschis noi posibilitati de integrate a spatiului central-sud-est european in noua geografie spirituala a secoluluiluminilor, TArile romane, situate la lnterferenta zone lor culturale, lntre Occident ~i Orientul ortodox, au inregistrat experlenta umanismului tarziu ~i afirmarea ideii originii latine a poporului roman. Umanismul s-a fixat insi intr-o dlvetsitate de structuri intelectuale, in care continuau sa se manifeste realititile lumii ortodoxe ~i catollce, diferttele variante ale Reforrnei, fiecare cu

secoW l-mior'm ",rile rom4ne

aspiratule ~i tradltllle sale partlculare. In aceca,1 mIsurl socletatea tarHor romane of ere a un peisaj compozlt de structurl central-europene ,I sud-estice, 0 Transilvanie integratllmperlului Habsburglc, Contrareformei ~i Reformei Catollce, 0 MoldovA ,I 0 Tad RomlneascA atlaie tn aria stlpanirii Imperiului otomansi a Influentelor eurentelcrde Idel ale Sud-Estulul, carora ll s-a suprapus inrlurlrea llumlnlsmulul occidental, patruns prin

flliera germana ~i francezl, direct sau medlat, .

De 0 demarcatle r1guroasl tnsa nu putea sa fie yorba deoarece structurlle intelectuale ~i rellgloase invecinate se intrepltrundeau, Infiti~And 0 lume complexl care flcea ca' umanismul, ortodoxla, Reforma ,i catolicismul si se subordoneze unor evidente tendlnte soctale ,I politiee. Socletatea Transilvaniei, datoritl pluralismului etnlc, lingvistic ,i religlos, grefat pe 0 pluralitate de traditll culturale natlonale, invedereazi un multiculturalism cu un spectru larg de optlunl. Tocmai aceasti eterogenltate cuiturala, de 0 deosebita complexltate, evldentiaza ipostazele dlferite in care se manifestii secolulluminilor in eonatarllor romane. Datorita diversitatii, receptarea valorilor splrituale prezintii un anumit eclectism in care Aufklarungul german protestant sau de expresle catolica se intalne~te cu iluminismul frances sau cu ldel ce yin dinspre revolutia democratlca-

Relnserarea Europei central-orientale tntr-un continent revenit la un ltatea lui a avut urrnar] in procesul de redimensionare culturala. Astfel se constata 0 convergenta a frontierelor culturale Vest-Est ~i Est- Vest. in care expansiunea ideilor occidentale intalnefte tendinta de integrare in civili-

zatia moderna. .

La inceputul secolulul in cultura spatiului romanesc se aflrma, pe fun-

dalul unei societatl marcate de mobilitate, nolle optiunl ale prelluminismului. Dlmltrle Cantemir, care exprimase la sfar~itul secolului al XVII-lea in opera lui fllosoflca de tlnerete, in Divan. un spirit nonconfor~ist in raport cu dogmele ortodoxe, tndraznell de gandire care l-au aproptat d~ ideile Reformei antitrinitariene, vadea la inceput de secol XVIll preocupari concordante cu valorile pretlumlnlste.

In aceasta sfera de lnterese a iluminismulul timpuriu se inscrie lucrarea geografica a tnvatatulul principe, Descriptio Mo!tklviae redactata i~ spir~t~1 scoli! germane de cunoastere a state lor (Staatenkundeh aceleasi s~nsl~llitati culturale ii apartlne opera lui Iohann Filstich ". Ten~me~ ~lstOTIae Valachicae. precum ~i lucrarea lui K6lesery consacratl mlneritulul ~m T~~nsilvania Auraria Romano Dacica (l717). Fiicand cunoscute cerurllor stuntiflce r:alitii~ile tarilor romane, aceasta pleiada de ciirtur~rl ev~dentiaz~ originea latina a romanilor, facand-o cunoscuta unor mal largl cercun

lntelectuale europene. .

Dimltrle Cantemir, animal de ideea emanciparil politice a ~arJlor .ro.~

mane. consacra in Historia Moldo- Vlachica ~i Hronicon a tlechlmu

335

De la geneta slaulor romant~li la nafiunea romdnil

Tomdno-moldovo-vlachilor pagini semnificative despre [atinitatea poporului roman ~i a limbii sale, subliniind ideea apartenems] acestula [a aceeasi ctvillaatle pe care 0 exprima in notlunea de .. Tara Romaneascii", ca patrie pnmiuva a rornanilor. Principe Ie roman continua la nivelul unei savante argumentani optlunile umani~tilor din .secolul al XVII-lea conferind ideii de latinitate 0 forma doctrlnara.

Angajat unor evidente scopuri pol it ice, in amblanra Rusiei petrine, Dimitrie Cantemir dedica Imperiului Otoman, in legatura cu evolutia pollrica din scena europeana, 0 substantlala opera. in sfera turcologiei, Historia incremenLorum atque decremencorum Au~ Otbomanicae, care, alcatuua pe baza cunoa~terii surselor otomane, a fost, prin traduceri in llmbile engleza, germans, franceza, un reper in cunoa~terea impactului otoman in sud-estul european. Principe Ie consacra, in aceeasi ambianfa a epocii petrine, 0 prczcntare a religiei mahomedane (Sistema religiei mahomedane) de laegli circulatie in epoca.

Domeniu priori tar al preiluminismului din tarlle rornane, cercetarea istoricii atesta 0 asidua preocupare pentru deslusirea critica a originii popoarelor, in prelungirea dcmersurilor istoriografiei baroculu] din perioada precedenta, in care se inscriu Cantemir, Filsttch, Kolesery ~i Valentin Frank von Frankestein, cel din urrna cu Breviculum nationum et praecipue _ saxonicae in Transylvania (1696), 0 prima investigare critlca a originii sasilor,

[n seria istoricilor preilumintsr] Martin Schmcitzel (1679-1747), profesor la Halle, a consacrat istorici Transilvaniei un curs in care a staruit ~i asupra istoriei romanllor. EI a rnai publicat 0 istoric ecleziastlca De Statu Ecclessiae Lutheranorum In Transylvania (1722), la care a asociat 0 serie de alte lucrarl. Intre istoricii sasi care au scris despre romani, Martin Felmer (1722-1767) a evtdenuar romanitatea romanilor,

In istoriografia maghlara privitoare la Transilvania se continua cronistica sccolului anterior prin Mihal Cserei (1699-1756) ~i Petru Apor (1676-1752) care au ofcrit inforrnatii importante despre tara ~i cbiceiurtle localnicilor. In ce prlveste istoriografia romana din Transilvania, lstoria /)isericii Scheilor lJra~ovului a lui Radu Tcmpea 11 (1691-1742) reprcztnta 0 pagina de istorie locala, a unui centru ortodox, in care se dezvaluie rezistenta la unirea cu biserica romana,

In aceeasl perioada in Tara Romaneasca se continua traditia secolului anterior prin scrlsul istoric din epoca lui Constantin Brancoveanu si alte Iucran de continut istoric care acopera prima [umatate a secolului. Din pleiada de cronicari, Ion Neculce (1672-1745) se distinge ca istoric participant ~i memorialist cu accente morallste. In ce priveste istoriografia romana, cu excepua lui Canlemir sl a stolnicului Cantacuzino, prcvaleaza genul cronistic, istoria participantului care anunta insa un spirit atent la

JJ6

-

Secol141 114minilor in fclrile romdne

problemele ~i atmosfera veacului. Dovada ca incep sa circule istorii universa Ie privitoare la evenimentele contemporane, ca lscoria asedlUlui Vienei in legatura cu lmperiul Otoman.

Istoriografia preiluminista reuseste la inceputul secolului al XVIII-lea prin lucrari de eruditie sa universalizeze istoria tarilor ~i, in acelasi timp, sa contureze un profil scrisului istoric, care prin metoda ~i ccnccptie, castiga trasatur! moderne. Paralel insa, istoriografia aduce 0 bogata informatie despre istoria primei jumatati a secolului fanariot.

ldeile preiluministe atesta in noua ambianta socio-politica un raport inedit cu societatea, mutatii semniflcative in planul constiintei, 0 aderenta la spiritul novator, anticonfesional, care preflgureaza rnobilitati in mentalitatea traditlonala, Adoptareaunirii religioase sernnifica in Transilvania 0 noua atitudine ireverentioasa fa~a de dogrne, 0 anumitii desprindere de sub autoritatea lor, 0 viziune laid ce inclina spre avantajele materiale sau de natura poiltica. Se remarca, in general la protagonistii scenei culturale atasamentul pentru filosofie, 0 mai mare independenta de gandire. preocupari pentru 0 cultura militanta, deschisa la nevoile societatii.

Actiunea Contrareformei in aria Sud-Estului de la sfar~itul secolului a determinat replica ortodoxa prin seria de publicatli in limba greaca sau romana in care se iau in discutie principiile doctrinare ale catolicismului. tn acest sens contributlile lui Antim Ivireanu sunt relevante pentru polemica anticatolica orlentata impotriva unirii religioase. Tomul bucuriei (1705) cuprinde texte indreptate lmpotrlva primatului ~apal ~i in gener~1 ~ prozelitismului catolic provocat de cardinalul Kollonich. Aceste scnen atesta spiritul de controversa confesionala indrcptat impotriva catolicismului.

In aceasta perioada, cutreierata de 0 dinamicii politica ex~esiva. impregnata de dispute religioase, se afirrna rationalismul ortodo~ ~I parale~ se remarca circulatia cartilor de lntelepciune ca Floarea darunlor sau Pdd~ filosofe~ti de proverucnta occidentaln. Sernnificauv, 13 sfiir~itlll sc.~~lulul XVII si inccputul secolului XVIIl, aparitia temei "translatlo studii este

. • . t 1

simptomatica pentru aspiratia intelectualului roman care nazuies e a

situarea propriului pupor in civllizatia europeans. • .

Dincolo de lnfruntarile confesionale in spatiul roma~esc ~ctd,unea

.. ifestaril R f . t lice in Transilvania eter-

Contrareformei ~I manuestan e e orrnei ca 0 • . t

fl . d' .. liti si sociale a romamlor. n con-

minau 0 re exie asupra con 1~lel po I Ice 'i C la 'j

. . de reformi I h b burgle se manliest! nn •

textul socio-politic creat e rerorrrusmu a s I' . A_

fl 'I'd' programul po IUC romanesc,

locul veacului, sub III uenta nOI or lei, .• I L clal i

I henri M" • potrrva Incorsetiri or leu e ,

indreptat de episcopu lnoc ent.le I~U It. l'tAtile politice ,i

in spiritul cmanciparii poporului roman. ntemel~t pe rtca I ,; " ,.I-il

. [I' ti romancsc ncorpo_~1UC e

sociale ale principatulul, programu po I c .' asprijini revendicirile.

preiluminismului ~i stitntelor camerale pe care I~I v ..

337