Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Conditiile actuale ale omului depind, in cea mai mare parte, de experientele sale anterioare, iar aceste
experiente anterioare nu sunt altceva decit experientele cindva actuale, prezente ale omului, transferate insa in
"trecut" si apoi scoase la suprafata pentru a fi reutilizate. Astfel, imaginile, imprersiile, gindurile, miscarile actuale nu
se pierd, ci se sedimenteaza, se cristalizeaza luind forma experientei anterioare care, in functie de necesitati, va fi
reactivata si refolosita. Pentru ca aceasta trecere din prezent in trecut si din trecut in prezent sa se realizeze, este
nevoie de MEMORIE, care contribuie la amplificarea continutului vietii psihice, la desfasurarea normala a activitatii
indivizilor. Fara aceasta capacitate, omul ar trai intr-un continuu prezent.
Continutul informational al memoriei il constituie trecutul redat ca trecut. Memoria readuce trecutul in
prezent, dar o face tinind cont de conditiile actuale ale prezentului. (dak nu - halucinatii).
CARACTERISTICILE MEMORIEI:
M. dispune de o serie de caracteristici care o diferentiaza de alte procese psihice. Ea e:
activa → aduce modificari si transformari atit in subiectul care memoreaza, cit si in materialul memorat.
Intiparirea si stocarea cunostintelor nu se realizeaza pur si simplu, ci in raport cu necesitatile practice ale vietii
individului, in raport cu activitatile pe care le desfasoara. Intrarile (cunostintele, informatiile) trec printr-un proces
de prelucrare care presupune restructurarea si asamblarea informatiilor intr-o forma superioara celei initiale.
Individul nu doar reproduce trecutul, ci il si transforma. Experientele actuale sunt si ele raportate la cele
anterioare, evitindu-se astfel, comiterea acelorasi greseli.
situationala, adica in concordanta cu particularitatile de timp si spatiu ale situatiei, dar si cu starea interna
a subiectului. Cu alte cuvinte, aceasta caracteristica exprima dependenta eficientei procesului mnezic de o serie
de factori (Ex: starea de oboseala ingreuneaza proc. memorarii; ambientul faciliteaza sau perturba procesul
mnezic, etc);
mijlocita → pt a tine minte mai bine, omul se foloseste de o serie de instrumente care au rolul de autentice
mijloace de memorare. Psihologul francez P.Janet spunea ca "primele memorari constau in memorarea
lucrurilor cu ajutorul lucrurilor". Aceste instrumente pe care omul le foloseste se num. "stimuli-mijloc" si acestea
pot fi: obiectele materiale (nodul la batista), cuvintul sau gindul (deci actiunea psihica interna). Ex: dificultatile in
repreoducerea unor cunostinte de catre un subiect il pot determina pe acesta sa-si ia o serie de puncte de reper
(idei principale, nume proprii, date biografice, etc) care ii vor facilita reproducerea. Asadar, cu ajutorul acestor
instrumente, omul pune stapinire pe propria conduita mnezica, organizindu-si si dirijindu-si memoria.
ROLUL MEMORIEI:
M e o capacitate psihica absolut necesara, f ara de care, viata ar fi practic imposibila. Fara M, omul
ar trai intr-un continuu prezent, numai sub influenta datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul
sau fiind haotic, spontan, fara stabilitate si finalitate, fara durabilitate.
Psihologul danez Lange → viata psihica a omului fara memorie e doar un ghem de impresii
senzitive, adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor. Prin faptul k memoria intipareste, conserva
si reactualizeaza mijlocit,m inteligibil si selectiv experienta anterioara a omului si a societatii in
care ea traieste, ea asigura continuitatea, consistenta, stabilitatea si finalitatea vietii psihice a
individului. M leaga elementele/actiunile anterioare de cele ce urmeaza si da posibilitatea reanalizarii
unor cunostinte anterioare , prin aceasta largind cimpul cunoaterii. Persista la unii oameni ideea ca
memoria ar fi mai putin importanta in contextul vietii actuale, esentiale fiind inteligenta si creativitatea,
insa in absenta memoriei, nici inteligentam, nici reativitatea n-ar fi eficiente, caci, din nimic nu se
poate crea decit tot nimic.
Datorita rolului sau fundamental in viata si activitatea individului, psiho0logul rus I.M.Secenov
a considerat memoria "piatra unghiulara a vietii psihice".
Memoria este un mecanism care se deruleaza in timp, parcurgind in dinamica sa o serie de procese.
Psihologii au cazut de acord asupra existentei a trei procese principale de intrare in functiune a mecanismelor
mnezice. Acestea sunt: memorarea, stocarea si reactualizarea. Cele trei procese au fiecare mai multe denumiri.
Psihologia moderna, dintr-o perspectiva psihogognitivista recurge la termeni ca: encodare, stocare, recuperare. Noi
vom utiliza denumirile deja intrate in uz:
I. MEMORAREA (intiparire, fixare, engramare sau encodare) este procesul prin intermediul caruia informatia
este tradusa intr-o forma care-i permite patrunderea ei in sistemul mnezic. De ex, computerul transforma informatia in
semnale electronice, omul in imagini sau in unitati cu sens.
Memorarea comporta toate caracteristicile generale ale memoriei (voi le precizati).
Memorarea nu se produce la fel, ci extrem de diferentiat, ceea ce pertmite desprinderea mai multor forme ale ei:
Psihologia traditionala distinge intre:
Pt retinerea integrala a unui material e necesara repetitia → promptitudinea si rapiditatea memoriei depind de
nr. de repetitii necesar pt retinerea integrala a unui material → acest nr. de repetitii difera de la om la om;
In memorarea voluntara poate sa apara asa-numitul efect al listei → se retin mai bine inceputul si sfirsitul
unui material si mai slab sau aproape deloc - mijlocul. Pt o MV eficienta, trebuie sa se evite structurarea
materialului in serii lungi (m.m. de 50 unitati memorative) → optim → 30 MC (unitati memorative sau memory
chunk).
Rolul MV → MV = veriga esentiala a activitatii de invatare, iar functionarea ei e subordonata si integrata
acestei activitati.
In functie de prezenta sau absenta intelegerii in realizarea procesului memorativ, distingem intre:
1. Memorare mecanica (in lipsa intelegerii) presupune simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de
contiguitate (coincidenta) in timp si spatiu. Duce la o invatare formala, mai mult sau mai putin eficienta fie si pe
moment.
Ea exprima memoria pura, neintegrata in sstructura operatorie a gindirii.
In esenta, este neeficienta, efectele ei fiind de suprafata si neavind durabilitate in timp. Ea este insa necesara
in anumite situatii: memorarea numerelor de telefon, a unor denumiri geografice, a unor formule, etc. (v. k aici mai
puteti completa cu caracterul inteligibil al memoriei in caz ca pica doar bucatica asta).
Concluzie: Fiecare din aceste forme de memorare are un rol bine determinat in viata si activitatea individului. Intre ele
nu exista o ruptura, ci se afla in strinsa interactiune (mem. involuntara e uneori doar inceputul celei voluntare; alteori,
memorarea voluntara, ca urmare a exersarii se realizeaza cu mare economie de timp si efort si, fara a deveni
involuntara, se realizeaza aproape de la sine).
Pot fi grupati in doua categorii: I. Particularitatile materialului de memorat; si II. Particularitatile subiectului.
2. Organizarea materialului → un material care dispune de un grad mai mare de organizare si structurare va fi mai
bine memorat decit altul cu organizare si structurare mai reduse. Organizarea in serie a materialului produce un
fenomen interesant, acela al retinerii mai bune a inceputului materialului (efect de primaritate) si a sfirsitului sau (efect
de recenta) decit a mijlocului.
3. Omogenitatea sau heterogenitatea materialului → un stimul hetrerogen, plasat intr-un cimp de stimuli omogeni,
va fi mai repede detasat si memorat.
4. Volumul materialului → eficienta memorarii e strict dependenta de lungimea materialului (mare, mediu, mic). S-a
constatat ca daca materialul de memorat creste in progresie aritmetica, timpul de memorare creste in progresie
geometrica, iar in conditii egale de exersare, materialul lung se aminteste mai bine decit cel scurt (aceste 2 afirmatii
au rol de legi).
B. Particularitatile subiectului se refera la: starea subiectului (odihna, oboseala, sanatate/boala), experienta,
motivatia, atitudinile si inclinatiile acestuia, gradul de realizare al scopurilor propuse, vechimea procesului de
memorizare, modul de invatare, repetarea, organizarea materialului de catre subiect.
II. STOCAREA (conservarea, pastrarea) - pres. retinerea pt. un timp mai scurt sau mai indelungat a celor
memorate. Are un caracter activ, dinamic pt ca implica organizarea si reorganizarea informatiilor, includerea lor in noi
sisteme de legaturi, etc.
Pastrarea poate fi de scurta durata (8-10min) si de lunga durata (de la 8-10min pina la intreaga viata a
individului).
De asemenea, daca uneori materialul se pastreaza exact in forma in care a fost memorat, alteori el sufera f.
multe transformari incit devine greu de recunoscut (fata de forma sa initiala).
Experimentele realizate de psihologi au aratat k materialul cu sens e mai bine si mai indelungat pastrat decit
cel fara sens.
Trainicia pastrarii depinde de intensitatea engramarilor si de durata mentinerii lor la pragul de ecforare. La
rindul lor, aceste 2 componente, depind de:
particularitatile individuale ale persoanei;
caracteristicile materialului memorat;
frecventa actualizarii si utilizarii ulterioare (repetare periodica/nu);
modul in care s-a formulat scopul memorarii (pe termen scurt/mediu/lung) → depinde de
valoarea instrumental-adaptativa a informatiei/experientei care face obiectul invatarii.
factorii aff-motivationali → informatiile si experientele cu rezonanta aff-motivat pozitiva se
fixeaza m.b. decit cele cu rezonanta negativa; absenta motivatiei → fixare scurta, superficiala;
Pastrarea se realizeaza la nivel subconstient → nu avem un control direct asupra continutului mem., ci
numai unul indirect → prin intermediul reactualizarii;
Pastrarea → cea mai imp. faza in structura dinamica a sist. mnezic al omului. Ea determina eficienta si
productivitatea memoriei.
III. REACTUALIZAREA (ecforarea, recuperarea) - presupune scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate
in vederea utilizarii lor. Reactualizarea se realizeaza fie prin recunoasteri (se real. in prezenta obiectului), fie
prin reproduceri (se real. in absenta obiectului).
1. Reactualizarea spontana:
se poate produce in starea de somn sau in starea de veghe;
forma → avalanse de idei, amintiri, imagini;
o forma aparte a reactualizarii spontane → reactualizarea retroactiva → nu ne amintim ceva atunci cind avem
nevoie, iar dupa un timp, ne revine in memorie, ne obliga sa luam informatia respectiva in seama (Ex: situatia
de examen: nu stim nimic inauntru, in sala, dar, cind iesim afara, ne amintim tot)
2. Reactualizarea deliberata:
declansata si controlata voluntar in cadrul unei activitati de invatare, munca, etc. (pres. existenta scopului);
distingem 2 forme de reactualizare deliberata:
o Recunoasterea → se real. in leg. cu acele continuturi al caror prag de ecforare e prea ridicat pt. a se
putea desprinde si manifesta independent. Sub. nu poate relata → are nev. de suport (elemente
ajutatoare).
o Reproducerea → forma calitativ superioara a reactualizarii → consta in derularea constienta a
continuturilor informationale. Trainicia pastrarii achizitiilor anterioare e mare si de aceea devin
accesibile semnalului de ecforare.
Evaluarea reproducerii → indicatori:
Promptitudinea → intervalul de timp intre mom. emiterii semnalului de ecforare si cel
al aparitiei in constiinta a informatiei solicitate.
Completitudinea → determinata de completitudinea pastrarii → exista diferite grade
de completitudine:
o completitudine de identitate → materialul a fost reprodus intocmai cum a fost
memorat;
o completitudine de hiper → se adauga elemente suplimentare compatibile cu
cele de baza;
o completitudine de hipo → se omit elementele nesemnificative;
o completitudine structurala → reproducerea materialului intr-o forma originala;
Alte forme ale memoriei:
CALITATILE MEMORIEI
Volumul memoriei – cantitatea totala a cunostintelor, experientelor acumulate si pastrate in stare functionala
satisfacatoare ( cu cat e mai mare, cu atat memoria e mai eficienta)
Fidelitatea – reflecta gradul de compatibilitate calitativa, logico-semantica, dintre imput-ul
(intrarea=informatia) stocat anterior si ceea ce se pastreaza si reproduce ulterior.
Exactitatea – pastrarea si reproducerea unui material fara modificari semnificative de continut si forma (se
real mai pregnant in cadrul memoriei mecanice).
Promptitudinea – rap[ortul dintre momentul lansarii apelului de reactualizare a unei informatii si momentul in
care informatia sau amintirea respectiva apare pe scena interna a constiintei.
Mobilitatea – exprima calitatea memoriei de sistem semi-deschis – de a se fixa si de a realiza in permanenta
schimburi informationale si energetice cu sursele externe (duce la imbogatirea si perfectionarea continuturilor
si structurilor actuale ale sistemului mnezic).
MEMORIE SI UITARE
Uitarea e un fenomen natural, normal si relativ necesar (pozitiv in anumite conditii). Este un fenomen negativ
in raport cu memoria (care tinde spre fixarea si pastrarea informatiilor).
Formele uitarii:
Uitare totala (disparitia/stergerea integrala a informatiilor memorate si pastrate)
Recunoasteri si reproduceri partiale (mai putin adecvate si chiar eronate)
Lapsus-ul (uitare momentana)
Ce uitam?
- ceea ce e balast: informatii care isi pierd actualitatea (nu mai au semnificatie, nu mai raspund unor necesitati),
informatii neesentiale (amanunte, detalii), dar si
- informatii care ne sunt necesare, care au mare semnificatie pt reusita noastra.
De ce uitam?
- stari de oboseala, surmenaj, anxietate, imbolnavirea creierului;
- insuficienta/ proasta organizare a invatarii – invatarea nerationala imbraca 2 forme: a) subinvatare (cu mai
putine repetitii decat e necesar) si b) suprainvatare (cu mai multe repetitii decat numarul optim).
Ritmul uitarii – Ebbinghaus – uitarea e destul de mare imediat dupa invatare si apoi, din ce in ce mai lenxta, aproape
stagnanta.
Cel mai sigur mijloc de combatere a uitarii – repetarea materialului memorat – nu orice repetitie, ci cea optima dpdv al
numarului lor (nr repetitiilor suplimentare nu trebuie sa depaseasca 50% din numarul initial de repetitii necesar insusirii
materialului). De asemenea, repetitia realizata la intervale de timp e mai productiva decat repetitia comasata.
LEGILE MEMORIEI:
Se retine mai bine:
- materialul cu care subiectul opereaza activ, decat acelasi material care actioneaza pasiv asupra analizatorilor
- materialul care constituie continutul sau scopul principal al activitatii, decat cel care face parte din conditiile
realizarii scopului;
- materialul ce este mai apropiat de experienta anterioara a subiectului;
- materialul ce corespunde intereselor imului;
- materialele agreabile decat cele dezagreabile, cele dezagreabile mai bine decat cele indiferente.