RELATIILE INTERPERSONALE

- SCHEMA LECTIEI -

I. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA RELATIILOR INTERPERSONALE

DEFINITIE: Relatiile interpersonale sunt un caz particular al relatiilor sociale si reprezinta legaturi psihologice, constiente
si directe intre oameni.
 Caracterul psihologic al legaturii arata ca avem de-a face cu doua surse psihice, ambele inzestrate cu toata gama
functiilor, insusirilor, starilor si trairilor psihice;
 Caracterul constient al legaturii arata faptul ca pentru a intra in relatii de tip interpersonal, oamenii trebuie sa fie
constienti, adica sa isi dea seama unii de altii, de existenta, nevoile si insusirile lor, de natura si scopul relatiilor care
se stabilesc intre ei.
 Caracterul direct al legaturii arata ca relatiile interpersonale sunt de tipul “fata in fata” , presupun realizarea unui
contact perceptiv minim intre parteneri; pe baza acestui criteriu diferentiem relatiile interpersonale de toate celelalte
relatii care sunt mediate (fie de surse nepsihologiece: telefon, internet, etc, fie de surse psihice – relatia dintre doua
persoane mediata de o a treia)
 Caracter etic, moral – prin intermediul lor, omul urmareste realizarea binelui sau raului, fie in raport cu sine, fie in
raport cu ceilalti; prin ele, comportamentul se valorizeaza, adica devine pozitiv sau negativ, acceptat sau respins din
punct de vedere social.
 Caracter formativ – prin raportare la ceilalti oamenii reusesc nu doar sa-si cunoasca semenii, ci sa isi constientizeze
partile slabe, pe cele tari, limitele, etc Oamenii se pot si modela in functie de ceilalti.

II. TIPURI DE RELATII INTERPERSONALE

CRITERIUL 1: nevoile si trebuintele psihologice resimtite de oameni atunci cand acestia se raporteaza unii la altii:
 Relatii de intercunoastere – cu cat indivizii au mai multe informatii despre ei, cu atat relatia se va desfasura
mai usor; importante in acest tip de relatie e imaginea pe care partenerii o au despre ei insisi, dar si despre
celalalt. In raport cu aceste imagini ne comportam unii fata de altii intr-un anumit fel.
 Relatii de intercomunicare – generate de nevoia de comunicare intre oameni si considerate a fi
fundamentul aparitiei societatii; in acest tip de relatie pot aparea fenomene de perturbare a comunicarii
precum: blocajul ei (imposibilitatea de a comunica); bruiajul (deformarea continutului unui mesaj din cauza
galagiei), distorsiunea informatiilor (deformarea neintentionata a mesajului atunci cand el trebuie sa parcurga
mai multe verigi);
 Relatii afectiv- simpatetice – care nu sunt altceva decat relatiile de simpatie/antipatie intre oameni, de
preferinta sau de respingere afectiva. Acestea pot fi unilaterale sau reciproce (impartasite).

CRITERIUL 2:in functie de latura procesuala a relatiilor interpersonale:

 Relatii de cooperare – bazate pe coordonarea eforturilor in vederea realizarii unui obiectiv comun
 Relatii de competitie – bazate pe rivalitatea partenerilor in atingerea unei tinte individuale;
 De conflict – ce au ca suport opozitia mutuala raportata la un scop indivizibi

CRITERIUL 3: in functie de modificarile produse inpropria persoana:

 Relatii de acomodare (cand partenerii se obisnuiesc unul cu celalalt)
 Relatii de asimilare (are loc o fuziune, un transfer reciproc de gusturi, mentalitati, opinii, partenerii gandind si
comportandu-se aproximativ la fel)
 Relatii de stratificare (ierarhizarea pertenerilor in functie de statutele pe care le detin)
 Relatii de alienare (echivalenta cu fuga,, cu indepartarea de celalalt, cu ruperea relatiilor)