Limba noastră cea

română
Sărut vatra şi-al ei nume,
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.

Cînt a Patriei fiinţă

Şi-a ei rodnică ţărînă
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.

Pe pămînt străvechi şi magic

Numai dînsa ni-i stăpînă:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.

În al lumilor tezaur
Pururea o să rămînă.
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.

În limba ta
În aceeaşi limbă În limba ta
Toată lumea plînge, Ţi-e dor dor de mama,
În aceeaşi limbă Şi vinul e mai vin,
Rîde un pămînt. Şi prînzul e mai prînz.
Ci doar în limba ta Şi doar în limba ta
Durerea poţi s-o mîngîi, Poţi rîde singur,
Iar bucuria Şi doar în limba ta
S-o preschimbi în cînt. Te poţi opri din plîns.
Iar cînd nu poţi
Nici plînge şi nici rîde,
Cînd nu poţi mîngîia
Şi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.