Comentariul literar

-structura-

I. O fraza elaborate sau un citat expresiv menite sa capteze atentia.

II. Introducerea:
- incadrarea fragmentului in opera
- incadrarea operei in creatia autorului
- incadrarea autorului in epoca si in current literar sau curent
cultural
(demersul poate fi invers)
III. Cuprinsul:
1. Elemente de istorie literara ( anul aparitiei, al publicarii
operei, prima lectura, prima punere in scena, locul, etc.)
2. Geneza(atelierul si procesul de creatie)
3. Izvoarele(sursele de inspiratie)
4. Semnificatia titlului
5. Relatia autor-narator si autor-eul liric
6. Genul si specia literara(argumentat)
7. Tema si motivele literare
8. Idea operei
9. Compozitie, structura
10.Subiectul si momentele subiectului(doar la genurile
epic si dramatic)
In poezia lirica nu exista subiect si actiune
11.Clasificarea si caracterizarea personajelor
12.Stilul artistic:
a). modul de expunere(naratiunea, descrierea, dialogul, monologul)
b). valori expressive ale elementelor gramaticale la nivel: lexical,
semantic, morfologic, sintactic, de topica si punctuatie
c). calitati generale si particulare ale stilului
d). incadrarea intr-un stil functional
e). figuri de stil
f). elemente de prozodie(doar la poezie)
IV. Incheierea:
- aprecieri critice
- formularea unui punct de vedere personal( in forma impersonala: se
poate spune, putem aprecia, etc. si niciodata la persoana I singular)
 - asemanari si deosebiri cu alte opera din literature romana sau
universala
V. Fraza de incheiere elaborate sau citat expresiv ( poate fi unul din
subpunctele de mai jos )

Genurile literare

1. Genul epic
 cuprinde majoritatea operelor literare in proza;
 are un character predominant obiectiv, dar poate cuprinde si
elemente subiective;
obiectiv = autorul nu se implica direct in opera
subiectiv = autorul isi exprima direct ganduri, idei
sentimente
3. modul de expunere dominant este naratiunea, dar exista si
elemente de descriere, dialog sau monolog;
3. predomina persoana a III-a singular si timpul trecut ( timpul
naratiunii );
Specii: - legenda
- balada
- poemul
- epopeea
- schita
- basmul
- nuvela
- romanul
- fabula.

2. Genul liric
3. cuprinde majoritatea operelor literare in versuri;
3. are un caracter prin excelenta subiectiv;
3. modul de expunere dominant este descrierea;
3. predomina persoana I singular si timpurile trecut, present si
viitor;
3. prezenta eului liric;
Specii: - imnul
- oda
- pastelul
- satira
- idila
- poemul liric.

2. Genul dramatic

3. cuprinde majoritatea pieselor de teatru;

3. are un caracter prin excelenta obiectiv;
3. modurile de expunere sunt dialogul si monologul liric;
3. predomina persoanele I si a II-a si timpul present dramatic;
3. prezenta didascaliilor (indicatii scenice).

Genurile epic si dramatic au subiect, actiune si personaje; genul liric

nu are actiune si subiect, iar personajele sunt adesea simbolice sau fete
ale eului liric.

*Concepte operationale*

Tema unei opera literare reprezinta aspectul general al realitatii

reflectat in opera.
Mari teme ale literaturii sunt: natura, iubirea, istoria, filosofia, orasul,
intelectualul, satul, taranul, copilaria, adolescenta, maturizarea, societatea,
razboiul, etc.

Motivul literar este un concept de teorie literara subordonat temei

si reprezinta un aspect concret al acesteia.
Laitmotivul motivul literar care se repeta, dobandind noi accente sau
semnificatii ( motivul central ).
Pot fi motive literare: obiecte, fenomene, situatii, tipuri de personaj, numere
fatidice, idei si concepte filosofice, etc.
ex: lacul, padurea, luna, codrul, stelele, marea, cerul, teiul, visul, idealul de
frumusete feminina/masculina, ochii, privirea, parul, florile, numerele
fatidice, timpul ireversibil, infinitul, viata, moartea…
 Numarul fatidic este numarul care dobandeste semnificatii
deosebite in opera literara:
 zero = vidul, nimicul, pustiul sau increatul originar;
 unu = primul, cel mai bun sau singurul, izolatul, parasitul sau unicul;
 doi = cuplu, unitate sau polarizare, opozitie, complementaritate;
 trei = numar magic crestin;
 patru = anotimpuri, puncte cardinale ( un intreg, alternanta, stabilitate,
ciclicitate);
 cinci = ajutor, sprijin;
 sase = numar malefic;
 sapte = numar benefic, intreg, ciclicitate;
 noua = numar benefic divin
 zece = perfectiune, invingator, cel mai bun;
 doisprezece = zodiile sau lunile anului – intreg, ciclicitate – universal;
 treisprezece = numar superstitios.

Ideea unei opera literare reprezinta semnificatia pe care autorul o da

temei, precum si mesajul operei, atitudinea autorului fata de tema tratata.

Valori expresive ale elementelor gramaticale

a). La nivel fonetic:

 consoane si vocale inchise: o, u, â sugereaza sonoritati si atmosfera
lugubre
 vocalele deschise: a, e, i sugereaza sonoritati stridente ( tipatoare,
acute – alaturi de consoane ca s, z, ţ )
 alternanta lugubru – strident mareste si mai mult tensiunea

lugubru = intunecat, apasator

b). La nivel lexical: se analizeaza apartenenta cuvintelor la anumite zone

lexicale: fondul principal lexical, categorii de cuvinte.

c). La nivel semantic: se urmareste sensul principal sau cel figurat

d). La nivel morfologic:

 abundenta elementelor nominale ( substantive, adjective, pronume)
confera textului un caracter descriptive sau static;
  abundenta elementelor verbale ( verb, adverb) confera textului un
caracter dramatic.

Valori expressive ale modurilor si timpurilor verbale

1. Indicativul prezent poate avea urmatoarele valori

 prezent etern cand se refera la elementele naturii eterne si
ele ( ex: apa curge incet la vale; soarele rasare din est; salcia
isi pleaca frunzele spre lac; etc…)
 prezent al momentului arata o actiune ce se petrece in
momentul vorbirii
 prezent dramatic ( in piesele de teatru )
 prezent gnomic este prezentul universal valabil din maxime,
proverbe, cugetari, adevaruri universale ( ex: cine se scoala
de dimineata departe ajunge )
2. Timpul trecut:
 indicativul imperfect poate avea o valoare descriptive sau de
durata, expunand actiuni in desfasurare, putand sugera chiar
infinitul.
Ex: Padurile inverzeau poalele muntilor.
Izvorul murmura linistitor.
3. indicativul perfect compus exprima actiuni terminate,
ireversibile si are valoare de sentinta.
Ex: “Si te-ai dus dulce minune.
Si-a murit iubirea noastra.
3. indicativul perfect simplu poate avea valoare narativa ( cand
actiunea se nareaza la timpul perfect simplu  perfect
simplu narativ ) sau poate exprima o actiune energica, de
scurta durata sau impulsul unei miscari.
Ex: “Porni Luceafarul”
3. Indicativul viitor, conjunctivul present si conditional-optativul
prezent sugereaza actiuni ireale, imaginare si imposibile.
Ex: “Sa sarim in luntrea mica…” ( M. Eminescu )
“Vom fi singuri-singurei…” ( M. Eminescu – Dorinta )
4. Conjunctivul perfect si conditional – optativul perfect
sugereaza actiuni ireale, imaginare si imposibile
Ex: Sa fi invatat as fi stiut la examen
5. Gerunziul are valori asemanatoare imperfectului ( descriptive si
de durata ), fiind expresiv si prin sonoritatea terminatiei.
 Ex: Ma privea zambind.
Statea in banca tremurand.
6. Imperativul are multiple si diverse valori expressive, putand
sugera: un ordin, o chemare, un indemn, un sfat, fericire, speranta,
disperare, teama…

e). La nivel sintactic:

A. enunturile ample cu determinanti si multiple subordonari
creeaza pasaje cu potential descriptiv sau analitice psihologice
complicate. Acestea dau sentimental unei largi respiratii si creeaza
impresia de dimensiune ( mare ) in spatiu sit imp
Ex: Mihail Sadoveanu
B. enunturile scurte sau eliptice precipita actiunea si pot sugera
miscari dinamice, mobilitate, dar si stari emotionale si psihologice
puternice.

f). La nivelul topicii  inversiunea este mai expresiva decat topica

fireasca
ex: elev destept  destept elev

Figurile de stil ( tropii )

1. Epitetul  figura de stil prin care se pun in evidenta insusiri

deosebite ale obiectelor ( epitet al substantivelor ) sau ale actiunilor
( epitete ale verbelor ); ex: munte maret; paseste diafan…
2. Personificarea figura de stil prin care sunt atribuite insusiri
omenesti obiectelor sau animalelor ( figura de stil de baza in
fabule)
3. Metafora  figura de stil care consta in transferal semnificatiei
unui cuvant asupra altui cuvant pe baza unei comparatii
subintelese; ex: par de aur moale
4. Metonimia  figura de stil care consta in transferal
semnificatiei unui cuvant asupra altui cuvant pe baza unor
raporturi ce exprima:
 singular  plural ( ex: Romanul s-a nascut poet. )
 obiect  materialul din care este confectionat
ex: Am admirat o acuarela deosebita.
 cauza  efect; ex: “Nici un zbor in atmosfera
Pe zapada nici un pas…” ( V. Alecsandri )
 produs  numele locului de provenienta (ex: Recas, Cotnar )
 recipient  continut ( ex: am baut un pahar )
 parte  intreg ( ex: va rog sa imi oferiti mana fiicei… )
 stare afectiva / intelectuala  partea corpului implicata ( ex: are
cap; are obraz; are nas fin )
 autor  opera ( ex: Imi place Eminescu. )
5. Simbolul figura de stil care consta in transferal semnificatiei
unui cuvant pe baza unor corespondente care sunt doar sugerate.
Ex: porumbelul alb = pacea
ramura de maslin = victoria