Apollo 11

Apollo 11 este numele primei misiuni în care omul a pășit pe suprafața

satelitului natural al Pământului, Luna. Este în același timp și cea de-a cincea misiune
cu echipaj uman din Programul Apollo, gestionat de NASA, și a treia care plasează
oameni pe orbita lunară. Lansată pe data de 16 iulie 1969, misiunea era constituită din
Neil Aiden Armstrong, comandantul misiunii, Michael Collins, pilotul modulului de
comandă și Edwin Eugene „Buzz” Aldrin Jr., comandantul modulului lunar. Pe data
de 20 iulie, Armstrong și Aldrin au devenit primii oameni care au pășit vreodată pe
Lună, în timp ce Collins orbita deasupra lor.

Echipaj principal:
Neil A. Armstrong - Comandant
Michael Collins - Comandantul modulului pilot
Edwin E. Aldrin, Jr. - Pilotul modulului lunar

Echipaj de rezervă:
James A. Lovell, Jr - Comandant
William A. Anders - Comandantul modulului pilot
Fred W. Haise, Jr - Pilotul modulului lunar

Echipajul de suport:
Charles Moss Duke, Jr., responsabil comunicații cu capsula (CAPCOM)
Ronald Evans, CAPCOM
Owen K. Garriott, CAPCOM
Don L. Lind, CAPCOM
Ken Mattingly, CAPCOM
Bruce McCandless II, CAPCOM
Harrison Schmitt, CAPCOM
William Pogue
Jack Swigert

Directori de zbor:
Cliff Charlesworth (Echipa verde), lansare și activități extravehiculare
Gene Kranz (Echipa albă), aselenizare
Glynn Lunney (Echipa neagră), ascensiune

Denumiri

Modulul lunar a fost denumit Vulturul, în cinstea păsării simbol – național al

Statelor Unite ale Americii, Vulturul cu cap alb, devenind și o parte proeminentă pe
insigna misiunii. Modulul de comandă a fost botezat Columbia, personificarea
feminină a Statelor Unite în cântece și poezie. În timpul misiunilor primordiale,
numele Snowcome și Haystack au fost folosite, dar în cele din urmă au fost
schimbate.
Etapele misiunii

Lansarea și plasarea pe orbita lunară

 Pe 19 iulie, Apollo 11 a trecut pentru prima dată prin spatele Lunii, intrând în
orbita lunară. Au urmat 30 de orbitări, timp în care echipajul a văzut situl de
aselenizare, în sudul Mării Liniștii (Mare Tranquillitatis), aproximativ 20 kilometri
sudvest față de craterul Sabine D (0.67408N, 23.47297E). Situl de aselenizare a fost
caracterizat drept relativ plat și neted în urma misiunilor Ranger 8 și Suerveyor 5 dar
și Lunar Orbiter, un satelit menit sa cartografieze suprafața lunară în vederea stabilirii
viitoarele locuri de aselenizare din programul Apollo.

Coborârea
Pe 20 iulie 1969, modulul lunar (ML) Eagle (Vulturul) s-a separat de modulul
de comandă Columbia. Collins, aflat singur la bordul Columbia a inspectat Vulturul,
într-o piruetă a acestuia, ca să se asigure că aparatul nu a fost afectat în timpul
călătoriei.
În timp ce coborârea a început, Armstrong și Aldrin au aflat că ei traversau
punctele de reper cu 4 secunde mai repede decât era programat și au transmis că sunt
long (aici, cu sensul că sunt departe): lucru ce însemna că vor aseleniza la o distanță
de câțiva kilometri de locul unde ar fi trebuit să aselenizeze.

Activități pe suprafața lunară

Astronauții au gândit plasaraea echipamentului științific Apollo și înfigerea
steagului S.U.A. în solul selenar, uitându-se la situl de aselenizare prin geamurile
triunghiulare ale Vulturului, prin care aveau o viziune de 60 grade asupra câmpului.
Pregătirile au durat mai mult decât cele două ore preconizate, Armstrong având inițial
probleme cu închiderea sistemului portabil de menținere a vieții (PLSS).
În data de luni, 21 iulie, 1969, Armstrong a deschis trapa, a început coborârea
sa pe suprafața Lunii. Nu a putut observa suprafața de sub picioarele sale din cauza
un dispozitiv aflat pe pieptul său. A urmat apoi o coborâre pe o scare lungă de nouă
trepte, Armstrong acționând un inel metalic pentru a desfășura echipamentul modular
împachetat (MESA) și pentru a activa camera TV pe cealaltă parte a Vulturului, ca
mai apoi, să pună piciorul său stâng pe suprafața lunară. Prima aselenizare a fost
surprinsă de un sistem de televiziune slow – scan, incompatibil cu televiziunile
comerciale, astfel imaginile au fost preluate de un monitor special, iar apoi au fost
filmate de o cameră TV convențională, reducând semnificativ din calitatea imaginilor.
În ciuda unfor dificultăți de ordin tehnic și a celor cauzate de vremea
nefavorabilă, imaginile rudimentare alb – negre au fost transmise pentru cel puțin 600
de milioane de telespectatori. Deși copii ale acestui film au fost salvate și sunt ușor
accesibile, înregistrările originale slow – scan au fost distrue accidental în timpul unei
proceduri de rutină, copierea pe altă bandă magnetică. S-au găsit ulterior copii ale
materialului în Perth, Australia, o altă locație unde s-au recepționat aceste imagini de
pe Lună.
După ce a caracterizat praful de pe suprafața lunară ca fiind aproape ca și
pudra, Armstrong a pășit pe Lună, devenind primul pământean ce a pus piciorul într-o
altă lume. A urmat imediat celebra frază, care ar putea caracteriza întrega misiune
Apollo 11, „Un pas mic pentru [un] om, un salt uriaș pentru omenire.”, spusă la
aproape șase ore și jumătate după ce a aselenizat. Aldrin i se alătură mai apoi.
Armstrong a spus despre mișcarea în câmpul gravitațional al Lunii, de șase
ori mai slab ca al Pământului, că era mult mai ușoară ca la simulări, neconstituind
nicio problemă o plimbare prin acele împrejurimi.
Dinu Maria, clasa: a XI-a C