Sie sind auf Seite 1von 59

Ambalarea produselor alimentare

CAPITOLUL 1. IMPORTANŢA AMBALĂRII CORECTE ŞI


EFICIENTE A PRODUSELOR AGROALIMENTARE CONFORM
STANDARDELOR INTERNAŢIONALE

1.1 ASPECTE GENERALE

Ambalarea şi ambalajul în industria alimentarâ au un efect cu o


importanţă deosebitä asupra calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui
produs alimentar pe toatä filiera de producere a acestuia cuprinsä între realizarea
materiilor prime, procesarea acestora, condiţionarea şi conservarea produsului
finit, distribuţia, comercializarea şi consumul acestuia.
Considerând cä etichetarea şi eticheta unui ambalaj fac parte intrinsecă
din procesul de ambalare şi respectiv din ambalaj, atunci rolul complex şi
multifuncţional al ambalajelor se exprimă prin următoarele funcţii principale:
- prezentarea caracteristicilor şi compoziţiei produsului, vizãnd în mod
fundamental consumatorul, prin aceasta realizându-se corecta şi nocesara
informare a acestuia;
- protejarea produsului fata de efectele negative pe care le-ar putea produce
factori externi sau interni asupra produsului, cum ar fi factorii mecanici,
microbiologici, biochimici, fizici etc;
- conservarea produsului alimentar perisabil, asigurându-i acestuia durata
acceptabila de valabilitate în interiorul căreia caracteristicile nutritive, de inocuitate,
comerciale ş a. se pastreazä între limitele impuse de legislaţie, standarde, norme
sau convenţii;
- asigurarea şi facilitarea vânzärii produsului cätre utilizatori sau consumatori;
- reducerea pierderilor în greutate, a deteriorărilor şi deprecierilor produselor;
- înlesnirea şi îmbunataţirea depozitării, manipulării, transportului şi expunerii în
unităţile de desfacere en-gross sau en-detail;
- creşterea valorii comerciale a produselor;
Tehnologiile de ambalare, materialele de ambalare şi ambalajele au
evoluat într-o dinamicã accentuatã in ultimele decenii, asigurandu-se astfel
ambalajului un rol funcţional şi de expresie complex.
Doar douä dintre constatările statistice existente în Rapoartele FAO pot
ilustra foarte bine importanţa ambalării şi ambalajelor în industria alimentară:
- circa 50% din piaţa de ambalaje din întreaga lume este aferentă
ambalajelor pentru industria allmentară;
- circa 50% dintre produsele alimentare care se degradează în lume
reprezintă pierderi datorate absenţei ambalării,

3
Ambalarea produselor alimentare

1.2 AMBALAJE FOLOSITE PENTRU AMBALAREA PRODUSELOR


AGROALIMENTARE
MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONFECŢIONAREA AMBALAJELOR.
TIPURI DE AMBALAJE

Ambalarea este parte integrantă a producerii şi păstrării produselor


agroalimentare, de origine vegetală sau de origine animală.
Preocupări pentru ambalarea produselor în vederea conservării au apărut
încă din cele mai vechi timpuri. Preocupări majore au apărut de când au început
să se facă deplasări masive de oameni, în special, de când se deplasau armate
mari, Ia distanţe mari de baza de aprovizionare cu alimente.
În societăţile moderne produsele alimentare trebuie să parcurgă o cale
Iungă, de Ia producător (sau procesator) până la consumator, în timpul respectiv
fiind necesar să se depoziteze, pentru păstrarea în vederea consumării în
perioadele când nu se mai produc. În acest fel, ambalarea şi conservarea multor
produse devine indispensabila pentru asigurarea alimentelor necesare omului.
Alegerea materialului pentru confecţionarea ambalajelor şi a metodei de
ambalare implică o profundă cunoaştere a acestora şi a proceselor care au loc in
produsele conservate, pe perioada păstrării. De asemenea, materialul folosit Ia
confecţionarea ambalajelor nu trebuie să transmită alimentelor conţinute mirosuri
şi gusturi străine, ori substanţe poluante. Modul de ambalare are o importanţă
deosebita pentru produsele horticole, fructe şi legume, precum şi pentru produsele
prelucrate, cane se depreciază mai uşor când vin în contact cu ambalajele
necorespunzătoare. Acestea pot intra în diferite reacţii chimice cu substanţe din
ambalaj, sau se pot impregna cu diferite substanţe toxice sau care au mirosuri
neplăcute. În consecinţă, pentru a se păstra o perioadă de timp mai lungă decât
perioadele de timp în care se pot păstra în starea Ior naturală după recoltare,
produsele trebuie introduse în ambalaje, ambalaje care se pot confecţiona din
diferite materiale. Dacă sunt ambalate corespunzător, produsele prelucrate se pot
păstra pe o perioadă de la câteva luni până la câţiva ani. Important este să se
foloseascã materialul corespunzător pentru confecţionarea ambalajelor respective.
AmbaIajul reprezintä totalitatea elementelor destinate să cuprindã sau sã
învelească un produs sau un ansamblu de produse, în vederea asigurãrii
menţinerii caIitãţii şi integrităţii acestuia, pe durata manipulării, transportärii
depozitàrii şi desfacerii, până când ajung la consumator sau până Ia expirarea
termenului de valabilitate a produsului. Conform normativelor în vigoare, ambalajul
trebuie să asigure şi informaţii despre produs şi despre producător.
Prin procedeul, metoda de ambalare, sau prin materialele folosite la
confecţionarea ambalajelor, se asigură protectia temporară a produselor în
perioada manipulării şi desfacerii către consumator,
În practică, se foIoseşte şi preambalarea, care este o.operaţiune de ambalare în
unităţi de desfacere mai mici şi bine determinate ca marime, de obicei, atãt cât sã
asigure consumul pentru o masă. Preambalarea se poate realiza Ia locul de
productie sau de sortare a produselor, on înaintea vânzării, în scopul de a se
accelera vânzarea către consumator.

4
Ambalarea produselor alimentare

1.3 CLASIFICAREA AMBALAJELOR

a. După modul în care vin în contact cu produsele conţinute, ambalajele sunt de


mai multe feluri:
 Ambalaje primare sunt ambalajele care se găsesc în contact direct
cu produsul conţinut, asigurându-i protecţia în mod nemijlocit. Ca
exemple de ambalaje primare, sunt: cutiile metalice de conserve,
buteliile din sticlă sau din material plastic, pungi din hartie sau din
material plastic etc.
 Ambalaje secundare sunt ambalajele care conţin mai multe
ambalaje primare în care sunt produse reprezentând mijlocul fizic
de transportare şi de distribuire a produselor aflate în ambalajele
primare. Astfel de ambalaje sunt cutiile de carton, navetele de
material plastic sau din lemn, foliile din polietilenã pentru ambalat
cutii cu produse, sau pontru ambalat borcane ori butelii cu
produse. În această categorie sunt şi diferite cutii din carton, în
care se introduc pungi, pachete, butelii de sticla etc, care conţin
produse.
 Ambalajele terţiare sunt ambalajele care grupează mai multe
ambalaje secundare cu produse. Cel mai mult folosită este paleta
din Iemn, confecţionată în mai multe variante, pe care se stivuiesc
mai multe ambalaje secundare (saci cu produse, cutii din carton
sau diferite lăzi cu produse).
 Ambalaje cuaternare sunt ambalajele care grupează mai multe
ambalaje terţiare, Sunt folosite mai mult în comerţul internaţional şi
sunt reprezontate de containere metalice, pentru transportarea cu
trenul, vaporul sau mijloacele rutiere. Uneori, aceste containere
trebuie să permită dirijarea temperaturii, a umiditaţii şi a
compoziţiei atmosferei din interior, condiţii esenţiale pentru
menţinerea unor produse în stare bună pentru consum.
b. Dupã felul produselor ambalate, ambalaje le pot fi:
 Ambalaje de uz general, care se folosesc la ambalarea mai multor
tipuri de produse: pungi, butelii, cutii etc;
 Ambalaje de uz special, care se folosesc pentru ambalarea
anumitor produse sau pentru ambalarea în condiţii speciale de
transportare sau de păstrare (mediu umed, mediu salin, mediu
tropical etc).

c. Dupã modul în care işi menţin forma când conţin produse, ambalajele se pot
clasifica astfel:
 Ambalaje rigide sunt ambalajele care nu îşi schimbă forma când
sunt umplute cu produse;

5
Ambalarea produselor alimentare

 Ambalaje flexibile sunt ambalajele care işi schimbă forma


d. Dupã modu! cum comunicá cu exteriorul după umplere, ambalajele sunt:
 Ambalaje deschise sunt ambalajele care nu sunt prevăzute cu
capac, pot comunica cu exteriorul
 Ambalaje etanşe sunt ambalajele care se închid după introducerea
produselor pentru păstrare, nu mai permit contactul produsului cu
mediul exterior, asigurând o bună izolare a acestora.
e. Dupä numărul de cicluri de folosire, ambalajele sunt:
 Ambalaje refolosibile surit ambalajele care se preteaza Ia utilizări
repetate, cu condiţia asigurării igienei şi integrităţii acestora
 AmbaIaje nerefolosibile (de unică folosinţă sunt ambalajele care se
folosesc o singură dată, după care devin deşeu).
 Ambalaje de inventar sunt ambalajele care se folosesc mai mulţi
ani, ele aparţinând unei unitaţi economice, fac parte din patrimoniul
acesteia, deci sunt înscrise în inventarul acesteia şi trebuie
restituite după preluarea mărfii sau se transferă vatoarea sa de
inventar către noul proprietar.

1.4 FUNCŢIILE AMBALAJELOR

Una din cele mai impontante cerinţe actuale pentru. circulaţia mărfurilor,
aceea de a asigura inocuitatea acestora, impune ca majoritatea produselor
alimentare să fie comercializate în stare ambalatà. În acest fel, ambalajul are o
mare infiuenţă în acceptarea sau neacceptarea produsului. Prin aceasta,
ambalarea devine o componentă a noţiunii complexe de calitate a produsului. Ca
urmare, ambatajul devine un mijIoc important de comerciatizare a produselor
alimentare, datorită funcţiilor sale. Funcţiile ambalajelor sunt următoarele:

a. Funcţia de a conţine produsul


Produsele alimentare, lichide sau solide trebuie introduse intr-un
recipient (ambalaj), pentru a se menţine o formă şi pentru a fi posibilă schirnbarea
locului, în procesul de circulaţie a mărfii, fără a se pierde din produs. Ambalajul
cuprinde o anumită cantitate de produse pe o perioadă de timp până ajunge Ia
consumator. În toată această perioadă, ambalajul nu trebuie să modifice însuşirile
senzoriale şi chimice ale produselor , în mod nefavorabil , care să ducă la
pierderea valorii lui de întrebuinţare

b. Funcţia de protectie şi conservare a produsului


Prin această funcţie, ambalajul asigură protecţia produsului conţinut în el
împotriva acţiunii dăunatoare a mediului înconjurător. Totodata, ambalajul trebuie

6
Ambalarea produselor alimentare

să izoleze complet produsul de mediul exterior, să nu permita schimburi de gaze


cu mediul, deci trebuie să fie etanş. În aceast fel, el asigură conservarea
produselor, prin metoda de ambalare, Aceasta funcţie are mai multe componente:
 Protecţia mecanicâ a produsului, împotriva unor şocuri mecanice, care
pot să apară în timpul circulaţiei şi desfacerii produsului ca marfă. În
majoritatea cazurilor pentru a asigura o bună protecţie mecanică a
produsului ambalat, trebuie ales un material potrivit pentru cofecţionarea
ambalajelor: lemn, metale, materiale pastice, hârtie sau carton.
 Protecţia chimică a produsului, prin care ambalajul trebuie să izoleze
produsele de factorii cu acţiune chimică din mediul exterior, care pot
produce diverse reacţii chimice Ia suprafaţa de contact a produsului cu
mediul: oxigenul, vaporii de apă, ozon, substanţe poluante, substanţe
abrazive (praf sau nisip), De asemenea, ambalajul nu trebuie să permită
interacţiuni chimice cu produsul conţinut. Pentru aceasta, ambalajul
trebuie să fie confecţionat din materiate care să fie inerte, din punct de
vedere chimic, faţă de produsul conţinut.
 Protecţia împotriva microorganismelor , care se asigura prin folosirea
unor ambalaje libere de microorganisme şi care să nu permită
contaminarea produselor cu microorganisme , prin etanşarea completă
a ambalajului.
 Protecţia biologică împotriva dăunătoilor-insecte acarieni de depozit ,
rozătoare, păsări, etc. În acest scop ambalajul trebuie să asigure
izolarea acestor produse faţă de dăunători, să nu permită accesul
acestora la produsul conţinut. Astfel de ambalaje sunt cele din sticlă,
materiale, plastice dure, lemn, etc.
 Protecţia faţă de lumina şi radiaţiile ultraviolete. Aceşti factori fizici ar
putea schimba însuşirile senzoriale şi nutriţionale ale multor produse
ambalate. Din acest punct de vedere, materialele din care se
confecţionează ambalajele trebuie să fie impermeabile pentru aceste
radiaţii: ambalaje din hârtie colorată, din sticlă colorată, din unele metale
etc.
 Protecţia şi conservarea energiei înglobate în produs în timpul
procesării. Prin folosirea ambalajelor, care conţin o cantitate mică de
energie se evită pierderea unei cantităţi de produse, pentru care s-a
consumat o cantitate mai mare de energie, în procesul de producere şi
prelucrare. Pe total se face o mare economie de energie. Orice
producător, comerciant sau consumator este preocupat să reducă
pierderile de alimente, pentru a fi profitabil.
 Protecţia mediului înconjurător împotriva agresiunii unor produse
alimentare, care pot produce efecte dăunătoare mediului: produse cu
caracter acid, produse cu conţinut mare de grăsimi, produse conservate
cu diferite cantităţi de sare etc. Aceasta funcţie se realizează prin
folosirea unor ambalaje corespunzătoare, rezistente, etanşe, care să nu
permită pierderi de produse alimentare în mediul înconjurător.

7
Ambalarea produselor alimentare

c. Funcţia de confort
 Funcţia de confort a ambalajelor se realizează prin folosirea unor
ambalaje corespunzătoare, care să conţină atâtea produse, încât
să uşureze operaţiile de manipulare, transportare, depozitare şi
de distribuire a produselor. În societăţile moderne, în care apare
necesitatea de a se distribui produsele în cantităţi mici, dar care
să fie totuşi ambalate cantităţi care să asigure cosumul unei
persoane pentru o singura masă, se impune porţionarea şi
ambalarea produselor în aşa fel ca să satisfacă aceste cerinţe. În
al doilea rând, prin funcţia de confort, ambalajul secundar sau
terţiar trebuie să conţină cantităţi de produse care să fie uşor de
manipulat de o singură persoană sau de două, fără a fi nevoie de
un efort prea mare. În acest scop, ambalajele secundare sau
terţiare trebuie sa fie de formă stabilă şi de dimensiuni stabilite
prin normative, pentru a permite aşezarea lor pe palete, cu
folosirea interâgrală a suprafeţei paleteiÎn societatea modernă, cu
volum foarte mare de produse comercializate, dar în care se pune
în mod acut problema protecţiei omului (evitarea suprasolicitării la
efort fizic), folosirea paletizării, ca tehnologie de manipulare a
produselor ambalate, între care şi cea de asigurare a confortului.

d. Funcţia de comunicare
 Funcţia de comunicare a ambalajului se referă la cerinţa ca toţi
consumatorii să fie bine informaţi asupra produslui din ambalaj.
Acesta funcţie are o mare contribuţie la promovarea produsului.
Informarea asupra produsuluise face prin înscrierea unor
informaţii pe etichetă sau direct pe ambalaj : date despre
producător, denumirea şi preţul produsului, cantitatea conţinută în
ambalaj, valoarea energetică şi compoziţia chimică a produsului,
data de fabricaţie şi termenul de valabilitate, modul de folosire a
produsului sau modul de preparare.
 Uniunea Europeana, încă din 1977, a emis Directiva 79/112/CEE,
actualizată ulterior, pentru reglementarea acţiunii de etichetare,
prezentare şi reclamă a produselor alimentare pentru vânzare
către consumator. Etichetarea alimentelor ambalate este
obligatorie în România, obligaţie prevăzută în Hotărârea de
Guvern Nr. 106/2002, privind etichetarea alimentelor, care a
preluat prevederile Directivelor 2000/13/CE, 1999/CE,
89/396/CEE şi 87/250/CEE.
 Promovarea produsului cu ajutorul ambalajului se poate realiza
prin forma, culoarea, grafica etc. ambalajului. Aceste componente,
în mod deosebit, culoarea, pot avea un efect psihologic important
consumatorului sau a cumpărătorului prin declanşarea unor reacţii
care să îl stimuleze în a consuma un anumit produs. Prin grafica

8
Ambalarea produselor alimentare

folosită, se ilustrează produsul, provenienţa şi utilizarea sa, se


stimulează la maxim imaginaţia cumpărătorului.
 Pe lângă rolul de informare a consumatorului şi de promovare a
produsului, funcţia de comunicare contribuie la educarea
consumatorului. Aceasta se realizează prin înscrierea pe ambalaj
sau pe etichetă a valorii energetice a produsului, a conţinutului în
proteine, glucide, lipide, vitamine etc.

Design-ul ambalajelor

Design-ul ambalajelor este considerat un instrument care conferă


distincţie produselor şi un mijloc eficace de comunicare a imaginii acestora.
Comunicarea este asigurată de forma, culoarea, grafica, materialul ambalajului,
elemente care sunt strâns legate si care trebuie bine coordonate pentru a asigura
eficienţa mesajului informaţional. Design-ul ambalajului este o preocupare
dinamică. În SUA se consideră că un ambalaj îşi pierde valoarea publicitară după
un interval de nouă luni După acest interval, trebuie modificată, forma şi grafica
ambalajului pentru a susţine în continuare concurenţa.
Elementele de bazä ale design-ului ambalajului sunt:
• forma;
• culoarea;
• grafica;
• mesajul informaţional transmis,
La proiectarea formei ambalajului trebuie sã se aibà in vedere
următoarele condiţii:
• capacitatea de protectie fizico-mecanică şi chimică cerută de produs pe tot
parcursul pe care îI suportă acesta;
• importanţa componentei informaţional estetice pentru formarea deciziel de
cumpărare;
• modularea dacă este posibilă;
• forma ambalajului este corelată cu materialul utilizat pentru confecţionare,
cu sistemul de construcţie, cu particularităţile de utilizare, cu destinaţia,

Forma ambalajului trebuie corelată cu materialul utilizat pentru
confecţionare, cu sistemul de construcţie, cu particularităţile de utilizare, cu
destinaţia, Forma ambalajului poate sugera calitatea produsuluj (de lux, de
calitate superioară sau inferioară), şi trebuie să fie adaptată Ia conţinut, pentru
a se elimina formatele exagerate şi spaţiile goale ce dau iluzia unui conţinut
mai mare. Ultimul deceniu a înregistrat variaţii dimensionale şi de formă ale
ambalajelor spectaculoase.

9
Ambalarea produselor alimentare

Au apărut astfel :
• format gigant (anumiţi detergerţi)
• format special (taiţei pertru semipreparate)
• ambalaj economicos (pliculeţele de şampon)
• formate fantezii (cadouri)
Culoarea este elementul preponderent al esteticii ambalajului şi unul
dintre instrumentele cele mai importante pe care !e deţin designerii pentru a face
din ambalaj un mijioc efectiv de comunicare.
Culoarea are ca obiective:
• stimularea vanzărilor
• conţinutul şi ambianţa estetică a spaţiilor comerciale
• definirea personaliItăţii produsului
• promovarea unor elemente cu specific naţional, zonal
• crearea din punct de vedere psihologic a unui climat comercial
• contribuţia directă Ia crearea unei tradiţii a produselor întreprinderii.

Grafica

Cuprinde totalitatea fotografiilor, desenelor, sloganurilor şi a simbolurilor.


Contribuie Ia impactul iniţial pe care produsul prin ambalajul său îl are asupra
consumatorilor şi joacä un rol important în comunicarea de informaţii si expresii
despre produs. Tendinţa actuală în conceperea ambalajelor produselor, se
caracterizează printr-o grafica simplă, dar expresivă, de regulă prin fotografii color.
Ele trebuie să stimuleze imaginaţia, să prezinte produsul într-o formă
atrãgătoare, astfel încât sã fie remarcat, individualizat şi dorit de consumator,
Ambalajul se adreseazã consumatorului printr-o graficã care nu frapeazã, dar
subliniazä avantajele materiale, economice, sociale pe care le oferă produsul
respectiv,

Mesajul informaţional

Completează funcţia ambalajului de informare şi promovare, prin


corelarea imaginii cu textul publicitar şi coloristica, Mesajul informaţional se
concretizează în:

10
Ambalarea produselor alimentare

- transmiterea unei cantitãţi de date prin intermediul cãrora produsul sã fie


recunoscut sau identificat în strânsă legãtură cu categoria din care face
parte;
- evidenţierea caracteristicilor de calitate şi a destinaţiei;
- informarea detaliată asupra naturii, a reciclãrii, recuperării şi a implicaţiilor
ecologice ale ambalajelor;
Elementele informaţionale ale ambalajelor se pot grupa în 3 categorii:
- informaţii şi marketing, în care se include denumirea produsului, marca
comercialã, informaţiile nutriţionale, instrucţiuni de utilizare, simboluri
grafice de avertizare;
- elemente promotionale;
- elemente obligatorii: denumire genericä, compoziţia în ordine
descrescătoare a cantităţii de ingrediente, identificarea fabricantului sau a
comerciantului, termen de valabilitate, conţinut net.
e. Funcţia de codificare

Funcţia de codificare a produsului constă în atribuirea fiecărui tip de


produs a unui cod, care îi permite să fie identificat rapid. Înca din 1970, în SUA,
mai târziu în Franţa şi în Germania, au apărut preocupări pentru codificarea
produselor. Apoi, căutând să se compatibilizeze sistemul american de codificare,
denumit UPC, cu sistemele europene, a fost creat sistemul EAN.
Cel mai simplu şi cel mai ieftin sistem de identificare a mărfurilor este
codul cu bare. El este alcătuit dintr-o succesiune de bare de diferite grosimi şi de
spaţii între bare, fiecare având o semnificaţie diferitâ. Aceste simboluri sunt
distribuite în trei sectoare, A,B,C, separate de câte două linii subţiri şi ceva mai
lungi. Codul conţine informaţii despre ţara de origine, produsul respectiv şi
producătorul său, precum şi o cifră de control. Codul nu conţine informaţii despre
preţul produsului, pentru că acesta este în continuă schimbare. Preţul se obţine
prin interogarea calculatorului de către aparatul de Ia casă, după citirea codului.
Citirea codului se face cu scanere fixe sau mobile

11
Ambalarea produselor alimentare

In Fig, Nr, 1, este prezentat codul cu bare EAN-13, pentru două produse; bere
Ursus Premium Pils şi pentru fructe Vitalis (dupa Maria Tudor 2000).

12
Ambalarea produselor alimentare

În alte ţări există şi alte tipuri de coduri, care funcţionează zonal, de exmplu în
Japonia.

1.5 PROMOVAREA PRODUSELOR ŞI INFORMAREA CONSUMATORULUI

Se mai numeşte funcţia de comunicare şi completează importanţa


ambalajulul în perioada contemporană. Întrucât majoritatea produselor se vând
ambalate este evident că ambalajul are un dublu rol de promotor al vânzării şi de
purtător al informaţiei către consumator.
Aceasta funcţie are importanţă mai mare în cazul ambalajelor de
prezentare şi desfacerea produselor, constituind în prezent un factor seminificativ
în diversificarea sortimentală a produselor şi contribuind la aprecierea calitativă a
mărfurilor şi chiar la stimularea vânzărilor. Funcţia de reclamă şi de promovare a
produselor se referă la capacitatea acestuia de a atrage atenţia asupra produsului,
de a-l diferenţia şi de a-l convinge pe cel care îl priveşte să cumpere.Se mai
urmăreşte informarea clienţilor prin elementele care alcătuiesc textul, prin grafică,
desen, culoare, expresivitate, personalitatea mărcii de fabrică, înlesnirea vânzării
prin identificrea rapidă a ambalajului şi porţionare, accelerarea vânzării. În ultimii
ani, s-a constatat schimb între funcţiile ambalajului, în sensul creşterii valorii de
marketing, ceea ce se realizează în momentul vânzării produsului. Se poate deci
desprinde idea că a avut Ioc o schimbare a opticii privind ambalajul, care se
trasformă dintr-un auxiliar al produsului într-un produs industrial ce reprezintă un
tot unitar de componente interconectate, un set organizat de cunoştinţe şi
concepţii, un mod ordonat de acţiune vizând în ansamblu realizarea optimă a unor
obiective economice specifice. În acest context funcţia de promovare şi reclamă
capătã noi valenţe atât ca urmare a multitudinii de informaţii cu caracter obligatoriu
ce trebuie menţionate pe ambalaj, cât şi cu cerinţele potenţialilor cumpărători de a
beneficia de informaţii ample, corecte cu privire la produsul ambalat şi la natura şi
caracteristicile ambalajului. Ambalajul trebuie sà creeze imaginea calitaţii
ambalajului, conferită de soliditate, greutate redusã, durabilitate şi eficienţă în
utilizare, El trebuie să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului,
astfel încât consumatorii să îI deosebească uşor de cele similare, De asemenea,
ambalajul trebuie să facă o publicitate produsului pentru care este folosit, dar nu
trebuie să inducă în eroare cumpărătorii. Ambalajul are rolul de a comunica
potenţialilor cumpărători caracteristicile produsului în limitele cadrului juridic şi
tehnic. În cazul produselor atimentare care sunt vândute în regim de autoservire,
ambalajul are un rol sporit el înlocuind arta vânzătorutui şi realizând contactul
direct al produsului cu cumpărătorul. De aceea el trebuie sã aibă însuşiri care să îi
confere capacitatea de a provoca sporirea vânzărilor, în condiţiile unui raport
« catitate—preţ » egal Ia mai mulţi agenţi economici, produsele se pot diferenţia
prin intermediul ambalajului, stilul şi creativitatea ingenioasă a ambalajului reuşind
astfel să iasă în evidenţă faţã de produsele concurente, Rolul crescând al
ambalajelor este o consecinţä firească a revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi a
consecinţelor acesteia în domeniul producţiei şi schimbului, în domeniul
obiceiurilor de viatã şi de comercializare a produselor, Ambalajul joacă multiple
roluri începând cu manipularea, stocarea, prezentarea şi în sfârşit atragerea
13
Ambalarea produselor alimentare

atenţiei cumpărătorului, Un rol esenţial al ambalajelor în epoca modernã îl


constituie promovarea formelor moderne de comerţ, între care autoservirea ocupă
unul din rolurile importante.
Ambalajul a fost denumit şi “vânzător mut” al produsului, pornind de la
următoarele considerente:
- identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;
- stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;
- informeazâ consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale
produsului,
- comunică date legate de modul de utilizare al produsului şi a naturii
ambalajului etc.
Elementele care contribuie Ia realizarea funcţiei ambalajului de promovare
a vânzărilor şi informare a consumatorului sunt modul de confecţionare, sistemul
de marcare şi etichetare, dar mai ales estetica ambalajului adică aspectele
referitoare Ia forma, culoarea, armonia cromatică, grafica ambalajului. Aceste
elemente trebuie armonizate pentru a capta atenţia cumpărătorului, trebuie să
sugereze destinaţia produsului şi să scoată în evidemţă denumirea produsului,
marca, recomandănle pnvind utilizarea etc.

CAPITOLUL 2. AMBALAJE CLASICE ŞI MODERNE FOLOSITE


PENTRU PRODUSELE AGROALIMENTARE

2.1 CLASIFICAREA AMBALAJELOR

După criterii mai direct legate de practica folosirii lor, ambalajele pentru produsele
agroalimentare so pot clasitica astfel:
a. Clasificarea după natura rnateriaIuIui folosit Ia confecţionarea lor : ambalaje din
lemn, ambalaje din hârtie sau carton, ambalaje din stilcă, ambalaje din metal,
ambalaje din materiale plastice, ambalaje din fibre textile.
b. Clasificarea după destinatia ambalajelor :ambalaje pentru uz intern, ambalaje
pentru export, ambalaje pentru industrializare.
a. Clasificarea după modul de folosire în circulaţia marfurilor: ambalaje refolosibile,
ambalaje de unică fobosinţă,
c. Clasificarea după funcţionalitatea ambalajelor : ambalaje propriu-zise (lăzi saci,
cutii, pungi), ambalaje-utilaje (palete), ambalaje de transport (remorci tehnologice,
bene, cisterne, containere).
14
Ambalarea produselor alimentare

2.2 AMBALAJE DIN STICLĂ

Aceste ambalaje se confecţionează din sticlă de diferite calităţi, în difente


forme: borcane, baloane, butelii, damigene, tuburi rigide etc.

1. Borcanele folosite pentru ambalarea produselor agroalimentare se


confecţionează din sticlă calco-sodică, cu capacităţi cuprinse între 120 ml şi 15000
ml şi de forme diverse: borcane triunghiulare, borcane înalte, borcane obişnuite
(Fig. 4)

Borcanele înalte se închid după sistemul OMNlA, iar borcanele obişnuite şi cele
triunghiulare se inchid după sistemul OMNIA sau sistemul TWIST-off.
- Borcanele cu inchidere după sistemul OMNIA au profilul gurii cu marginea
proeminentă pentru fixarea capacului prin presare, ceea ce asigură
etanşeitatea. În interiorul borcanului se creeaza depresiune prin introducerea
de abur sau fierbere în apă, pentru încălzirea aerului aflat intre capac şi

15
Ambalarea produselor alimentare

produs. Se folosesc capace din aluminiu, de diferite dimensiuni,


corespunzătoare dimensiunii gurii borcanului. (Fig 5a). - Borcanele cu
închiderea după sistemul TWIST-off au profilul gurii cu nişte nervuri, pentru
înfiletarea capacului (Fig 5 b), cu patru începutun sau cu şase începuturi.
Borcanele sunt contecţionate din tablă cositorită cu garnitură de etanşare şi au
pe margine cele patru sau şase profile pentru înfiletarea capacului Acest tip de
borcane se recomandă pentru ambalarea produselor care nu se consumă

integral Ia o deschidere a capacului : gem, miere, dulceaţă etc.

- Borcanele cu închidere de tip KELLER au Ia nivelul gurii profile pentru două


începuturi de filet. Capacele sunt din tablă de aluminiu şi sunt prevăzute cu
garnitură de etanşare.

2. Buteliile din sticlă sunt recipiente cu sectiune transversală cilindrică, în cele


mai multe cazuri, mult mai mică decât înălţimea. Au capacităţi de Ia 25 ml până Ia
10000 ml. Pentru produsele alimentare se foIosesc butelii din sticlă calco-sodică,
cu capacitate de 100-2000 ml. Dupa destinaţia lor, buteliile pot fi:

16
Ambalarea produselor alimentare

Butelii de uz general (butelii obişnuite sau butelii de tip Naville, cu capacitate de


1000 ml (Fig. 6a). Se închid cu coroană prin presare sau cu dop de plută ori
material plastic.
- Butelii pentru vin (cu capacitate de 700 sau 780 ml Fig, 6), de tip RHEIN sau
de tip Bordeaux). Se confecţionează din sticlă calco-sodică, de culoare verde
pentru vinurile roşii, sau sunt incolore pentru vinurile albe. Închiderea se face
cu capsulă coroană sau cu dop de plută ori de material plastic.
- Butelii pentru bere – tip EURO, de 500 ml şi culoare verde sau brună, butelii de
tip NRW = Nord Rhein Wesfalia de 500 ml şi culoare brună (Fig. 6 d,e,f). Sunt
confecţionate din sticlă calco-sodică şi se închid cu capsulă coroană.
- Buteliile speciale – pentru berea Stella Artois, de 330 ml, 500 ml şi culoare
verde închis , pentru berea Tuborg, de 330ml, de 500ml şi de culoare ambră.
Buteliile pentru bere au închidere cu capsulă coroană.
- Alte tipuri de butelii care se mai folosesc au forme şi mărimi diferite, în funcţie
de destinaţie şi de design-ul folosit : butelii pentru şampanie, pentru coniac,
pentru lichior, pentru wisky, pentru sucuri de fructe sau legume etc. La cele mai
multe dintre aceste butelii, închiderea se face cu capace filetate. Excepţie fac
buteliile pentru şampanie, la care închiderea se face cu dop de material plastic
şi se asigura cu o armatură de sârmă.

2.3 AMBALAJE METALICE

17
Ambalarea produselor alimentare

Se folosesc ca ambalaje metalice : foliile metalice, cutiile metalice, tuburile


si bidoanele metalice, butoaie metalice etc.

1. Foliile metalice se obţin prin laminarea unor metale: plumb staniu, aluminlu,
• Foliile de plumb, mult folosite Ia începutul sec al XX-lea pentru calităţile sale:
maleabilitate, ductibilitate, impermeabilitate etc. S-a renunţat Ia ele pentru că sunt
toxice dacă vin în contact nemijlocit cu alimentele Se mai folosesc pentru învelirea
Ia exterior a unor pachete, care au nevoie de o bună impermeabilitate pentru
lumina etc.
• Foliile de staniu (staniolul) so folosesc, simple sau acoperite cu hârtie, Ia
ambalarea brânzeturilor, pateului de ficat, a ciocolatei etc, pentru că nu sunt toxice
• Foliile de aluminiu cu grosimi de 5—200 microni, au proprietăţi foarte bune ca
ambalaj: impermeabiitate Ia gaze şi arome, opacitate Ia razele ultraviolete. Se
folosesc frecvent prin lăcuire sau prin laminare cu hârtie kraft, hârtie parafinată
sau hârtie muselina. Are numeroase domenii de utilizare : ambalarea untului
ciocolatei, nuga, drajeurilor, bomboanelor fine, a biscuiţilor, a ţigaretelor. Se
folosesc Ia confecţionarea de etichete, Ia aplicarea unei folii do aluminiu peste
capsula-coroană la unele butelii dn sticlă. Din materialele complexe cu folii de
aluminiu se confecţionează pungi, pachete, pliculeţe, capace prin presare sau
înfiletare, pentru borcane, pentru diferite tipuri de cutii, sau cartoane aseptice etc.

2. Tuburile metalice, deformabile sau nedeformabile, sunt larg folosite mai ales în
ultima perioadă. Tuburile deformabile şi tuburile rigide se confecţionează în
principal din aluminiu şi asigură o protecţie foarte bună produselor conţinute. Ele
se pot Iăcui Ia interior şi se pot imprima diferite desene şi texte. Se închid cu
buşon, prin înfiletare.
Se folosesc la ambalarea laptelui concentrat, a unor produse cu
vâscozitate mare (paste, maioneză, diferite creme etc.)

3. Cutille metalice se confectienează din tablă de oţel moale, cositorită sau din
tablă de aluminiu, prin falţuire şi lipire, cu corpul lipit prin suprapunere, sau cu
corpul ambutisat. Au formă de paralelipiped sau forma ovoidă, iar capacul trebuie
detaşat pentru a folosi conţinutul. Interiorul cutiei poate fi lăcuit. Cutiile nelăcuite
sau parţial lăcuite se folosesc pentru fructe, gem şi dulceaţă puţin acide (de caise,
pere, mere, cireşe albe, piersici etc), pentru tomate, ciuperci, fasole verde, struguri
albi.
Cutiile lăcuite total se folosesc pentru produse sensibile la acţiunea
staniului: fructe cu pigmenţi antocianici (cireşe, căpşune, coacăze), sfeclă roşie,
varză, produse care eliberează hidrogen sulfurat mazăre verde, varză, fasole albă,
carne în suc propriu, pateuri).
Pentru bere, bătuturi răcoritoare, sucuri, unele băuturi,alcoolice etc, se
folosesc cutii metalice din oţel inoxidabil sau tablă din aluminiu, obţinute prin
ambutisare şi lăcuite, în interior. Pentru aceste produse se confecţionează cutii cu
18
Ambalarea produselor alimentare

capacitatea de 300 ml şi 500 ml. Deschiderea se face cu o limbă de rupere pe o


porţiune din capac, care este mai subţire şi de care este prinsă limba de rupere.,

4 Bidoanele metalice se confecţionează din aluminiu şi se folosesc în principal


pentru transport lapte, smântână etc. Pe interior se protejează împotriva
coroziunii, prin decapare. Se confecţionează bidoane cu capacitatea de 5 l, 10 l,
25 I, cu capac din acelaşi material, fixat cu o toartă rabatabilă, care se prinde în
două bolţuri aflate pe corpul bidonului.

5. Butoaiele metalice se confectionează din aluminiu, oţel inoxidabil sau tablă


decapată. Pot fi cilindrice sau bombate, situaţie în care sunt prevăzute cu două
inele din cauciuc, pentru a uşura rostogolirea. Se folosesc pentru bere sau pentru
vin. Au capacităţi de 50 l, 100 l (cele din aluminiu), de 30 I, de 50 I (cele din oţel
inoxidabil) sau de 220 I (cele din tabIă decapată)

2.4 AMBALAJE DIN MATERIALE CELULOZICE

Materialele celulozice folosite pentru confecţionarea ambalajelor sunt:


lemnul, cartonul, hârta, placajul, PAL, PFL. Ambalajele din lemn sunt din cele mai
vechi ambalaje, ca timp de când se folosesc pentru ambalarea produselor
alimentare. În ultimul timp sunt tot mal mult înlocuite de ambalajele din material
plastic. Se confectionează lăzi de diferite tipuri, mărimi, palete, plane de transport,
palete, butoaie din lemn etc.

1. Tipurle de ambalaje din Iemn se confectionează din şipci de lemn. Puse una
lânga alta (pentru confecţionat lăzi), sau din porţiuni de lemn înguste şi lungi,
geluite, curbate sau drepte, care se asamblează una lângă alta (pentru
confecţionarea butoaielor).

a. Lazile din Iemn se confectionează din şipci de lemn, din placaj sau din
plăci fibrolemnoase (Fig. 7). Se folososc ca ambalaje secundare (lăzile
compartimentate pentru sticle, numite şi navete), sau ca ambalaje
primare (Iăzi pentru legume şi fructe, lăzi pentru produse grase-unt,
margarină, unturã). În ultimul timp, cea mai mare parte din ele au fost
înlocuite cu lăzi din material plastic, cutii de carton etc.):

- Lăzi tip P, sunt folosite pentru recoltarea, transportarea, depozitarea şi


desfacerea fructelor şi legumelor cu pulpă tare. Pot avea capac sau să nu
aibă (Fig 8), cu un volum util de 63,833 dm3 . Dimensiunile exterioare ale
lungimii şi lăţimiii trebuie să asigure folosirea integrală a suprafeţei paletelor
(când se practică manipularea paletizată).

19
Ambalarea produselor alimentare

- Lăzi tip C (fig. 8), confecţionate fără capac, se cofecţionează din lemn de
fag sau alte foioase, au ca destinaţie recoltarea, transportarea, depozitarea de
scurtă durată şi desfacerea legumelor şi fructelor perisabile, a strugurilor etc

20
Ambalarea produselor alimentare

- Lăzi pentru conserve alimentare, cu înălţime mai mică, se folosesc ca ambalaj


de ordinul II, pentru ambalarea cutiilor de conserve, a borcanelor, în vederea
transportării sau depozitării.

b. Palete, folosite pentru stivuirea şi transportarea ambalajelor de ordinul II, în


tehnologiile moderne de manipulare paletizată a produselor. Se folosesc
următoarele tipuri de palete (fig 9).
- Palete plane, tip EURO, cunoscute şi ca palete de uz general, se

confecţionează din cherestea de fag, ulm, stejar, frasin etc. Se folosesc în


reţeaua internă şi în reţeaua internaţională de circulaţie a mărfurilor.

- Palete – ladă din lemn, cu circulaţie mai restrânsă este destinată recoltării,
transportării, de pozitării fructelor şi legumelor cu pulpa mai tare : mere,
gutui etc. Se foloseşte frecvent în plantaţiile pomicole, pentru transportarea
fructelor în hale sau pentru ambalarea fructelor în vederea depozitării,
întrucât permite folosirea raţională a spaţiului de depozitare, prin stivuire.

- Palete cu montanţi, care se folosesc pentru a permite stivuirea unor


ambalaje cu stabilitate mai redusă sau pentru stivuirea butoaileor pe paleţi.
Montanţii se confecţionează din metal, rareori din lemn, se montează pe
cadrul paletei, în diferite variante : două cadre în formă de cruce pentru
butoaie) sau în jurul paletei plane (pentru legume, fructe etc).

c. Butoaie din lemn, sunt mult mai folosite decat alte ambalaje din lemn. Se
folosesc pentru producerea/prelucrarea, transportarea şi depozitarea vinului şi a
băuturilor alcoolice distilate, pentru peşte sărat, pastă de tomate etc. Se
confecţionează din lemn de stejar, fag, salcâm. Lemnul trebuie să fie de bună
calitate, bine uscat, expus timp de trei ani la diferite intemperii. De obicei,

21
Ambalarea produselor alimentare

butoaiele au forma bombata şi o capacitate foarte diferită, în funcţie de destinaţie :


de la 50 l, până la câteva mii de litri.

2. Tipuri de ambalaje din hârtie

Ambalajele din hârtie se folosesc pe scară largă : pungi, saci simpli sau
saci straficaţi, pliculeţe etc.Unele ambalaje din hârtie sunt dublate cu pelicule sau
folii de material platic sau de metal, pentru a mări rezistenţa la şocuri mecanice
sau pentru a se asigura o mai buna izolare hidrică şi luminoasă a produselor.

a. Pungile din hârtie, de diferite forme şi mărimi, se confecţionează în cinci tipo-


variabile conform STAS 3111/1986 : pot avea capacitatea de încărcare de 5-1000
g pentru tipul S, sau de 1-10 g pentru alte tipuri.

b. Sacii din hârtie sunt folosiţi Ia ambalarea în vederea manipulării, transportării


sau depozitării produselor alimentare în stare de granule sau pulbere. Se pot
confecţiona prin lipire sau coasere, ambele tipuri putând să fie deschişi la gura de
umplere. Pot fi confecţionati dintr-un strat de hârtie sau din mai multe straturi. La
interior, se pot acoperi cu un strat de material termoplastic, pentru a asigura o
buna izolare hidrică şi pentru a mări rezistenţa mecanică.

3. Ambalaje din carton

Ambalajele din carton (fig. 10) se folosesc mai puţin ca ambalaje


primare, mai mult ca ambalaje secundare. Ambalaje care se confecţioneaza din
carton: cutii, lăzi, suport alveolar (Fig, Nr 8).

22
Ambalarea produselor alimentare

a. Cutiile de carton se obţin din folii de carton, asamblate cu cleme, benzi


adezive, adezivi etc. Sunt folosite mai mult ca ambalaje secundare pentru
ambalarea bomboanelor de ciocolată, a pliculetelor sau pachetelor din
difenite produse etc. Se pot confecţiona în mai multe variante : cu
posibilitatea de pliere, cu o clapa-capac, cu 3-4 clape de închidere, cutie cu
fereastră amplasată lateral (pentru vizionarea produsului), cutie cu capac
dublu, cutie cu sertar.

b. LăziIe de carton sunt ambalaje mai mari, de obicei folosite ca ambalaje


terţiare pentru ambalarea produselor în vederea manipulării, transportării
sau depozitării acestora pentru diferite durate mai scurte de timp .
Sunt confecţionate dintr-o singura piesă şi prevăzute cu clape de închidere
la un capăt, sau din două piese dispuse telescopic, fiecare având clape de
închidere, care se inchid pe rând, pe măsură ce se introduc una în alta.

c. Suporturile aIveolare sunt destinate pentru ambalarea ouălelor (cofraje).


Acestea se pot confecţiona cu 10 alveole, cu 15, cu 18 sau cu 30 alveole
etc.

23
Ambalarea produselor alimentare

2.5 AMBALAJE DIN MATERIALE PLASTICE ŞI DIN MATERIALE


COMPLEXE

Din material plastic se confecţioneaza ambalaje folosite Ia preambalarea sau


ambalarea produselor alimentare în vederea transportării, manipulării sau
depozitării acestora. Se confecţionează folii termocontractibile sau extensibile,
pungi, sacoşe şi saci, butelii şi flacoane, bidoane şi butoaie, cartoane din materiale
complexe care cuprind materiale plastice, lăzi de difente tipuri etc.

1. Pungi, sacoşe şi saci din folii de material plastic (din polietilenă sau policlorură
de vinil). Se folosesc pentru ambalarea produselor alimentare ca ambalaj primar,
sau pentru confecţionarea huselor folosite Ia acoperirea produselor paletizate şi
altor unităţii de ambalare (butelii, borcane etc). Ambalajele pot fi cu pliuri sau fără
pliuri, imprimate sau neimprimate, perforate sau neperforate. Se folosesc Ia
ambalarea produselor granulare, pulverulente (sare, zahăr mălai, orez, mazăre
verde congelată, paste făinoase, biscuiţi, carne de porc, de vită sau de pasăre,
lapte ambalat aseptic). Sacii se folosesc pentru ambalarea unor produse aflate în
ambalaje primare, în vederea manipularii.

2. Sacii din ţesătura din material plastic se obţin din polipropilenă şi se folosesc
pentru ambalarea zahărului, sarii, orezului, precum şi a unor produse ambalate în
pungi, pliculeţe sau pachete mai mici.

3. Foliile termocontractibile sunt folii din polietilenă care işi micşorează volumul
când se incălzesc. Pentru folosirea lor la ambalare, produsul se acoperă cu folia
respectivă, apoi se încălzeşte pentru a se contracta. Prin contractare, folia se
lipeşte ca o manuşă de supraţa produsului. Foliile termocontractibile sunt folosite
Ia ambalarea unor produse Ia care se foloseşte şi efectul lipsei de aer pentru
coservare: carne proaspătă şi produse din carne, brânzeturi, castraveţi proaspeţi
caşcaval, unele fructe etc. Se mai folosesc pentru acoperirea tăviţelor sau
caserolelor care conţin alimente semipreparate sau preparate.

4. Buteliile şi flacoanele deformabile din material plastic se confecţionează din


ploietilena, mai puţin din ploliclorură de vinil. Aceste ambalaje tind să înlocuiască
buteliile din sticlă la amblarea produselor lichide ca apă minerală, lapte
pasteurizat, ulei, vin, băuturi răcoritoare etc), sau a produselor lichide cu un anumit
grad de vâscozitate (nectar de fructe, ketch-up, concentrate din fructe). Buteliile se
închid cu buşon cu filet, cu două sau cu patru începuturi, ori cu dop din material
plastic.

24
Ambalarea produselor alimentare

5. Bidoanele şi butoaiele din material plastic se confecţionează din plietilenă şi


sunt destinate transportării produselor lichide: apă, băuturi alcoolice, sucuri în curs
de procesare, etc. Bidoanele se confecţionează la capacităţi de 5l, 10 l, 20l, 30l,
40 l, iar butoaiele, folosite pentru bere în Franţa, Belgia, Luxemburg, au capacitate
de 40 l, 50 l, 60l.

6. Cartoanele se confecţionează din materiale complexe : carton acoperit cu


pelicule de material plastic, pentru a-i creşte proprietăţile de protecţie. Pot avea
diferite forme şi mărimi. Se folosesc la ambalarea laptelui, a cremelor şi a
băuturilor preparate cu ciocolată, a sucurilor de legume sau de fructe, a
nectarurilor de fructe. Se confecţionează o gamă foarte variată de cartoane :

- cartoanele în formă de tetraedru, tip TETRA CLASSC şi TETRA


CLASSIC ASEPTIC, pentru ambalarea laptelui, a smântânii pentru cafea, a
îngheţatei, a sucurilor de fructe etc. Se confecţionează dintr-un strat de
hârtie kraft, acoperită la interior cu un strat de polietilenă, iar la exterior este
acoperită cu un strat de parafină. Se confecţionează la capacităţi de 25 ml
– 1136 ml.

- cartoane în formă de paralelipiped, tip TETRA BRIK şi tip TETRA BRIK


ASEPTIC, au capacităţi de 0,2 – 2 l. Sunt destinate ambalării laptelui
pasteurizat şi al altor sortimente de lactate. A sucurilor de fructe sau
legume, a bauturilor alcoolice. Deschiderea acestor ambalaje se face prin
partea de sus, prin rupere cu o clapă îndoită lateral şi lipită de un perete
vertical.

- Cartoanele paralelipipedice, de tip, COMBIBLOC, folosite la ambalarea


sucurilor de fructe sau a laptelui, sunt fabricate de firma elveţiană SIG-
COMBIBLOC, (M. Turtoi -2000), dar au o largă raspândire în lume.
Deschiderea acestor cutii se face prin decuparea unui colţ cu foarfeca sau
prin desfacerea unui capac prevăzut cu limbă de rupere, aflat în partea de
sus a cutiei. Capacul permite să se închidă cutia din nou, dacă nu s-a
consumat tot conţinutul. Aceste cartoane sunt confecţionate din materiale
complexe, alcătuite astfel : un strat de polietilenă la exterior, un strat de
carton subţire la mijloc, un strat de polietilenă la interior, pe care se mai
adaugă o folie de aluminiu şi încă un strat de polietilenă în contact cu
produsul.

7. Lăzile din material plastic sunt cofecţionate din PVC colorat de diferite colori.
Sunt folosite pentru recoltarea şi manipularea fructelor şi legumelor, precum şi
pentru produse alimentare preambalate în unităţi mici de ambalaj. Se foloseşte
lada MODEL – 1, cu capacitate de circa 6 Kg, lada MODEL – 2, cu capacitate de
circa 12 Kg, lada MODEL – 3, cu capacitate medie de circa 21 Kg, lada MODEL –

25
Ambalarea produselor alimentare

4, cu aceeaşi capacitate. Se mai confecţionază lăzi compartimentate pentru butelii


din sticlă, care au înlocuit în mare parte lăzile compartimentate din lemn (navetele
din lemn).

26
Ambalarea produselor alimentare

CAPITOLUL 3. MATERIALE DE AMBALARE A PRODUSELOR


ALIMENTARE

Materialele de ambalare s-au bazat în mare masură pe materiale


nerecuperabile. Sigurele materiale de ambalare refolosibile sunt hârtia şi cartonul,
care au la bază celuloza, cel mai abundent polimer reciclabil din întreaga lume.
În prezent, materialele utilizate pentru ambalare constau într-o varietate
de polimeri derivaţi din petrol, metale, sticlă, hârtie şi carton sau combinaţii ale
acestora. Aceste materiale şi polimerii sunt utilitaţi in combinaţii variate pentru a
prepara materiale cu proprietăţi unice care asigură în mod eficient siguranţa si
calităţile produselor alimentare, de la procesare şi producere, manipulare şi
stocare şi în final până la utilizarea de către consumator. De reţinut faptul că,
aceste materiale îndeplinesc o sarcnă importantă, astfel ca în absenţa ambalarii
sau în cazul ambalarii insuficiente ar rezulta o deteriorare rapidă a calităţii şi
siguranţei conducând la pierderi comerciale mari ale alimentelor. Produsele
alimentare au cerinţe specifice optime de depozitare şi pentru materialele de
ambalare. Când se ia în considerare conceptul de ambalaj alimentar, trebuie sa fie
avută în vedere întreaga interacţiune dinamică dintre alimente, materialul de
amabalare si atmosfera înconjurătoare.
Baza biologică a materialelor confera posibilitatea unică de a le asigura
o funcţionare foarte atrăgătoare acestora şi anume aceea de compostabilitate.
Aceasta proprietate permite noilor materiale sa se degradeze până la degradarea
timpurilor de viaţă. Compostabilitatea a fost orientată deocamdată spre aplicaţii
ale materialelor de ambalare pe bază de substanţe biologice si este o consecinţă
logică a cantităţii mari a materialelor de ambalare şi a deşeurilor asociate cu
acestea.
Crearea şi producerea materialelor de ambalare este un proces cu mai
multe etape şi implica luarea în considerare a mai multor aspecte pentru a obţine
un mabalaj final cu toate proprietăţile corespunzătoare.
Proprietăţile care trebuie avute în vedere, legate de distribuirea
alimentelor, sunt multe şi pot include permeabilitatea la gaze sau la vaporii de apă,
proprietăţi mecanice, capacitatea de etanşare, proprietăţi de termoformare,
(rezistenţă faţă de apă, grăsime, acid, radiaţii UV, lumină etc), prelucrabilitate (pe
linia de ambalare), transparenţă, capacitate anticondensare, capacitate de
imprimare (printabilitate), disponibilitate şi desigur cost. În ceea ce priveşte
calitatea produselor alimentare ambalate în amestec de gaze, tehnicile de
ambalare folosite influenţează aspectul produsului. De ex, aplicarea vacuumului,
înainte de curent de gaze nu se poate face pentru unele produse, datorită
fenomenelor de zdrobire şi comprimare care pot avea efecte negative asupra
texturii. Sunt câţiva factori care trebuie să fie avuţi în vedere la determinarea
combinării proprietăţilor materialelor de ambalare necesare pentru fiecare produs
specific şi pentru piaţă. În mod natural, cerinţele de bază sunt aceleaşi cu cele
general acceptate pentru materialele de ambalare alimentare ca de exemplu
necesitatea ca materialul să fie potrivit pentru utilizare în contact cu produse
alimentare în sensul absenţei fenomenului de migrare.

27
Ambalarea produselor alimentare

Particularizând pentru ambalarea în atmosferă de gaze, factorii cei mai


importanţi sunt urmatorii :
- proprietăţile de barieră ;
- rezistenţa mecanică ;
- intergitatea sudurii (sigilării) ;
- tipul de ambalaj ;
- condensarea ;
- biodegrabilitatea şi reciclabilitatea ;
- microondabilitatea;
- proprietăţile termice şi mecanice;
- compostabilitatea.
-

3.1 SELECTAREA MATERIALELOR DE AMBALARE

Alegerea sistemului corespunzător de ambalare a unui produs alimentar


perisabil si selectarea materialelor necesare pentru confecţionarea acestuia nu se
poate face decât luând în considerare conexiunea mai multor factori, cum sunt:
 cerinţe impuse de buna conservare a produselor;
 caracteristicile funcţionale fizico-mecanice şi igienico-sanitare ale
materialelor ;
 nivelul tehnologic cerut de operaţiile de asamblare ;
 potenţialul tehnologic al producătorilor materialelor de ambalare ;
 preţul de cost, aspectul estetic, competitivitatea.

3.2 CERINŢELE PRODUSELOR ALIMENTARE FAŢĂ DE AMBALAJ

Consumatorii cer tot mai mult alimente cu calitate sau valoare nutriţională
superioară, minimal procesate şi care menţin produsele cât mai aproape de
calitatea celor proaspete. Produsele alimentare sunt supuse modificărilor în
timpul depozitării ceea ce are ca rezultat efecte negative asupra calităţii,
pornind de la defecte senzoriale minore până la alterare totală.
Brody (2002) subliniază ca valabilitatea alimentului este reprezentată de
perioada în care produsul va păstra un nivel acceptabil al caracteristicilor de

28
Ambalarea produselor alimentare

consum din punct de vedere senzorial cu respectarea siguranţei alimentare.


Acesta ar depinde de 4 factori principali şi anume: reţetă, procesare, ambalare şi
depozitare.
Termenul de valabilitate al alimentului definit ca perioada de timp în care
pierderile de calitate nu pot depaşi un nivel acceptabil, poate fi influenţat decisiv
catre tehnica de ambalare folosita (Pfeiffer, D’Aujourd’hui, Walter,
Nuessli&Escher).
În sistemul produs-ambalaj, rolul esenţial îi revine desigur alimentului,
acesta determinând alegerea ambalajului potrivit, corespunzător naturii sale
interne, precum şi cerinţelor de desfacere şi consum.
Alegerea şi proiectarea ambalajului presupune:
- selectarea materialului de ambalare şi a tipului de ambalaj;
- alegerea metodei de ambalare adecvate.

3.3 PROPRIETĂŢILE IGIENICO-SANITARE ALE MATERIALELOR

Pentru păstrarea calităţii si securităţii alimentului, este necesară


stabilitatea acestora faţă de produsul cu care vine în contact.
În cazul utilizării materialelor pentru ambalarea produselor alimentare
este necesar să se ţină seama de faptul că prin contactul acestora cu produsele
şi prin reacţiile chimice care intervin, materialele respective pot influenţa
schimbarea compozitiei alimentului, contaminarea chimică sau microbiologică a
alimentelor.
În vederea înlăturării acestor fenomene nedorite este necesar ca
materialele de ambalare sa fie judicios alese, iar pentru prevenirea unor eventuale
contaminări de ordin bacteriologic, ele trebuie curăţate sau eventual sterilizate.
Pentru a putea aprecia inocuitatea unui material ce vine în contact direct cu
alimentele, trebuie să se determine gradul de cedare al diferiţilor ingredienţi într-un
lichid de extracţie suficient de sever pentru a simula cele mai grave condiţii la care
un material plastic ar putea fi supus la utilizarea sa în practică.
Cantitatea limită de substanţe care pot influenţa calitatea unui produs
alimentar se poate determina printr-o medoda experimentală, de referinţă, cum ar
fi testul de migrare. Noile directive ale UE si normativele naţionale referiotoare la
materialele care vin în contact cu produsele alimentare, impun limite de migrare
pentru componenţii specifici.
Principiul migrarii globale stă la baza metodelor de control igienico-
sanitar a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare. Acest factor
este de fapt direct corelat cu problema purităţii alimentelor şi se considera că el
constituie un test – screening simplu, care reduce volumul mare de lucru ce s-ar
impune pentru determinarea migrărilor analitice specifice fiecărui tip de component
în parte.

29
Ambalarea produselor alimentare

3.4 PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR DE ASAMBLARE

3.4.1 PROPRIETĂŢILE DE BARIERĂ

În cele mai multe aplicaţii de ambalare în atmosferă de gaze excluzând


legumele şi fructele, este de dorit să se menţină atmosfera injectată iniţial în
ambalaje o perioadă cât mai lungă posibil. Atmosfera corectă la început nu se va
putea păstra pentru timp mai lung dacă materialul de ambalare permite
schimbarea ei prea rapid. Unii dintre polimerii utilizaţi în mod obişnuit includ PE
(polietilenă), PET (polientereflatat), PET metalizat, PP (polipropilenă) PS
(polistiren), PVC (policrorură de vinil), PVDC (policrorură de viniliden), PA
(poliamidă), EVA (etil-vinil-acetat), OPA (poliamidă orientată) şi EVOH (copolimer
etilenă – alcool vinilic).
Legumele şi fructele se comportă diferit fată de alte produse alimentare
prin aceea că ele continuă să respire chiar atunci când sunt plasate într-o
atmosferă modificată. Datorită respiraţiei, aici există pericolul ca dioxidul de
carbon să crească la niveluri dăunătoare pentru produs şi care pot anula
avantajele ambalării. Pe de alta parte, respiraţia consumă oxigen şi există
pericolul de anaerobioză. În acest sens s-au realizat numeroase materiale de
ambalare speciale pentru legume şi fructe, cum ar fi filmele “inteligente”, filmele
microporoase şi filmele micro-perforate.
Multe alimente necesită condiţii atmosferice specifice pentru a-şi meţine
prospeţimea şi calitatea în ansamblu pe perioada depozitării. În acest sens
ambalarea într-o atmosfera protectoare cu un amestec specific de gaze asigură
calitatea optimă şi siguranţa produsului avut în vedere.
În general, permeabilităţile la oxigen şi la alte gaze ale unui material
specific sunt strâns corelate. Aceasta relaţie se observă, de asemenea, pentru
materialele pe bază de substanţe biologice. Totuşi, pentru unele materiale pe bază
de substanţe biologice, de exemplu PLA (acid polilactic) si amidon,
permeabilitatea la dixid de carbon comparativ cu ce a la oxigen este mult mai
înaltă decât pentru materialele plastice convenţionale.
Cum multe din aceste materiale pe bază de substanţe biologice sunt
hidrofile, propietăţile lor de barieră faţă de gaze sunt foarte mult dependente de
condiţiile de umiditate pentru măsurători si permeabilitate la gaze a materialelor pe
bază de substanţe biologice hidrofile poate creşte considerabil la niveluri ridicate
ale umidităţii relative. Acest fenomen este observat de asemenea la polimerii
convenţionali. Permeabilitatea la gaze a materialelor de tipul nylon si alcool
etilvinilic este de asemenea afectată de creşterea umidităţii. Barierele la gaze pe
bază de PLA si PHA (polihidroxialcanoaţi) nu se aşteaptă să fie dependente de
umiditate.

30
Ambalarea produselor alimentare

3.4.2 REZISTENŢA MECANICĂ

În alegerea materialelor de ambalare pentru alimente trebuie acordată


atenţie rezistenţei la efort mecanic, umidităţii şi temperaturii (congelare sau
refrigerare) pe care trebuie să le îndeplinească materialul. Dacă un material are
o rezistenţă mecanică slabă, eforturile mecanice, umiditatea si temperatura
scăzuta în timpul depozitării, transportului si manipulării pot deteriora ambalajul si
provoca scurgerea.

3.4.3 CONDENSAREA

În ideea de a îmbunătăţi aspectul ambalajelor vândute “en-detail”,


polietilena laminată pentru ambalare poate fi special tratată (anti ceaţă) pentru a
preveni comdensarea apei, care se depune pe interiorul ambalajului şi împiedică
examinarea produsului de către consumator.

3.4.4 MICROONDABILITATEA MATERIALELOR DE AMBALARE

Este un factor de îmbătrânire a acestora care trebuie avut în vedere, de


asemenea în ambalarea în atmosferă de gaze, în mod particulat în cazul
produselor alimentare gata de mâncat (culinare). De exemplu, punctul de topire
scăzut al PVC-ului face ca PVC-LDPE - laminat (filmul de coextrziune) să fie mai
mult utilizat ca un material de ţesătură de bază în maşini “deep draw”, nepotrivit
pentru încălzire în cuptorul cu microunde.

3.4.5 BIODEGRABILITATEA ŞI RECICLABILITATEA

Ele reprezintă tendinţe noi în domeniul ambalajelor. O provocare majoră


pentru producerea de materiale este comportamentul hidrofilic natural al multor
biopolimeri, in condiţiile în care numeroasele aplicaţii alimentare necesită
materiale care sunt rezistente la conditii de umiditate. Totuşi, când se compară
transmitanţa vaporilor de apă a diverselor materiale pe bază d substanţe biologice
cu cea a materialelor pe bază de polimeri sintetici, devine limpede faptul că este
posibil să fie produse materiale pe bază de substanţe biologice cu rate de
transmitanţă ale vaporilor de apă comparabile cu cele furnizate de unele materiale
plastice convenţionale. Totusi, dacă sunt necesare materiale cu proprietăţi de
barieră înalte pentru vaporii de apă, se aplica foarte puţine materiale pe bază de
substanţe biologice. Tendinţele sunt orientate în mod curent în această direcţie şi
materialele pe bază de substanţe biologice viitoare trebuie să fie capabile să
mimeze barierele de vapori ale materialelor convenţionale cunoscute astăzi.

31
Ambalarea produselor alimentare

CAPITOLUL 4. PROCEDEE ŞI TEHNICI MODERNE DE


AMBALARE A ALIMENTELOR

4.1 PROCEDEE DE AMBALARE

Prin diversele metode şi tehnici de ambalare se caută să se obţină


următoarele performanţe:
- mai buna realizare a funcţiilor ambalajelor;
- creşterea productivităţii muncii la confecţionarea ambalajelor şi la
ambalarea produselor;
- raţionalizarea materiilor prime folosite în confecţionarea ambalajelor.
Cele mai folosite procedee de ambalare sunt:
- dozarea volumetrică a cantităţii de produs (ambalarea are loc la bază
volumul produsului ce va fi introdus în ambalaj);
- dozarea gravimetrică a cantităţii de produs (ambalarea are la bază masa
produsului de ambalat).
Din cele două procedee principale de ambalare derivă mai multe metode de
ambalare:
a. ambalare colectiva;
b. ambalare celulară;
c. ambalare porţionată;
d. ambalare in folii contractibile;
e. ambalare tip TETRA – PAK;
f. ambalare aseptică;
g. ambalare tip aerosol;
h. ambalare tip cocon;
i. ambalare în spumă de poliuretan tip BIBBIPAK;
j. ambalare în atmosferă modificată de gaze;
k. ambalare activă;
l. alte tipuri de ambalare şi instalaţii utilizate în acest scop
m. ambalarea inteligentă.

32
Ambalarea produselor alimentare

4.2 AMBALAREA COLECTIVĂ

Permite gruparea mai multor produse identice într-o singură unitate de


vânzare. Aceasta metodă uşurează mult manipularea şi transportul produselor,
Metoda se poate utiliza şi pentru ambalarea unor produse preambalate ( de
exemplu instrumentar chirurgical, seringi de unică folosinţă, produse cosmetive
etc.). Se pot utiliza în acest scop: hârtia, celofanul, cartonul si foliile contractibile.
Multe din produsele alimentare de uz curent (zahăr, făină, orez, mălai etc) sunt
amabalate în acest fel.

4.3 AMBALAREA CELULARĂ

Este folosită sub formă de casete comprimate. Acestă metodă constă în


aşezarea individuală a produselor între două pelicule de material plastic, de regula
transparente care sunt presate din loc în loc unde aderă, alcătuind astfel celule în
care se află produsul ambalat. Se aplică mai ales la produsele farmaceutice.
Avantajele acestei metode se împart în economice şi merceologice. Se realizează
pe linii automatizate în condiţii de mare productivitate şi permite desfacerea
produselor în condiţii de igienă şi într-o forma de prezentare atrctivă.

4.4 AMBALAREA PORŢIONATĂ

Aici cantitatea de produs conţinută de ambalaj este calculată pentru a fi


consumată printr-o singură folosire. Se utilizează pentru acest tip: plicuri, cutii,
pungi, borcane, tăvi compartimentate, folii contractibile, folii termosudabile, hârtie
metalizată, butelii, alveole etc. Produsele ambalate astfel sunt fie puternic
perisabile cum sunt produsele lactate, fie mai puţin perisabiloe, precum biscuiţii,
napolitanele, cafeaua etc.

4.5 AMBALAREA ÎN FOLII CONTRACTIBILE

Se foloseşte pe scară largă atât pentru produse alimentare, cât şi


nealimentare (cosmetice, medicamente, jucării etc. ). Acest sistem de ambalare
este utilizat pentru:
- prezentarea şi desfacerea unor produse de larg consum;
- gruparea de unităţi de vânzare în ambalaje colective;
- protejarea şi rigidizarea încărcăturilor pe palete.
Produsele ambalate în acest fel au dimensiuni mici precis determinate, fie
permit o porţionare prea labilă în bucăţi uniforme care se aşază pe o placă suport,
având nişte alveole termoformate, după care se închide ambalajul prin aplicarea

33
Ambalarea produselor alimentare

unei folii contractibile. Se folosesc în acest scop folii din materiale plastice cum ar
fi polipropilena etc.
Acest procedeu de ambalare constă în înfăşurarea produsului de ambalat cu
un film contractibil. Filmul supus acţiunii căldurii ia forma produsului sau grupului
de produse ce se ambalează. Se cunosc mai multe variante ale ambalării în folie
contractibilă: ambalarea de tip “skin”, ambalare de tip “blister” şi ambalare de tip
’’alveolar’’.
Ambalarea de tip skin utilizează folie transparentă şi adesea permeabilă la
oxigen, fiind utilizată şi pentru preparatele şi semipreparatele pe bază de carne.
Procedeul constă în aşezarea produselor pe suporturi imprimate din carton pe
care aderă o folie din plastic transparentă şi termosudabilă. Ambalarea se mai
poate face şi în folii extensibile. Aceste folii concurează serios foliile contractibile.
Efectele obţinute cu ajutorul acestor folii sunt aceleaşi, dar metoda de ambalare
este mai ieftină şi mai simplă pentru că nu mai sunt necesare tunelele de încălzire
pentru realizarea contracţiei.
Ambalarea de tip blister este folosită în majoritatea ţărilor lumii şi constă în
a aşezarea produsului pe suport din carton sau masă plastică peste care se aplică
(uneori prin vacuumare) cu un dispozitiv special o folie de masă plastică mulată pe
forma produsului. Sistemul este folosit pentru o gamă largă de produse şi are
următoarele avantaje:
- introducerea produselor în sistemul de autoservire;
- prezentarea integrala a produselor;
- păstrarea în condiţii bune a produselor;
- accentuarea caracterului publicitar al ambalajului;
- reducerea consumurilor de carton;
- prezentarea în magazine cu ajutorul unor stative speciale a întregii game
de produse existente pe suprafeţe mici de expunere.
Ambalarea alveolară foloseşte un suport cu alveole termoformate, închiderea
realizându-se prin aplicarea unei folii contractibile termosudabile. Aceasta
metodă utilizează o placă suport cu alveole termoformate în care se aşază
bucăţi mici şi uniforme de produs.Acesta metodă se utilizează pentru
ambalarea fructelor, legumelor, produselor de cofetărie şi patiserie.

4.6 AMBALAREA TETRA-PAK

Reprezintă inovaţia companiei suedeze Tetra Pak şi iniţial s-a pornit de


la operaţia de curgere a unui volum măsurat de lichid într-un container
ajungându-se la un proces continuu prin care containerul este fabricat, umplut
şi sigilat, toate operaţiunile fiind realizate de o singură maşină. Inovaţia s-a
extins în special în indistraia laptelui, deoarece acesta este un produs cu
cerere permanentă şi în creştere, iar comsumatorii cer standarde de igienă
înalte,

34
Ambalarea produselor alimentare

Ideea ambalării aseptice datează din anul 1958, când s-a pus prima
dată problema măririi termenului de garanţie pentru laptele de consum. Pentru
realizarea acestui obiectiv, ambalajul trebuie să fie golit iniţial de aer, apoi să
fie etanşeizat si impermeabilizat contra luminii. Mai târziu, compania Tetra Pak
a coceput ambalaje şi pentru alte produse decât laptele cum sunt vinul, berea,
sucurile, cremele.

4.7 AMBALAREA ASEPTICĂ

Acesta presupune introducerea unui produs sterilizat într-un vas sterilizat


urmată de închiderea vasului tot în condiţii aseptice. Acesta metodă presupune
trei etape:
- sterilizarea prealabilă a produsului;
- sterilizarea materialului de ambalat;
- umplerea ambalajului şi închiderea lui într-un mediu steril.
Acest tip de ambalare garantează siguranţa microbiologică a produselor
alimentare, fără ca acest sistem să conducă la pierderea unor proprietăţi
organoleptice sau a valorii nutritive.
Principala operaţie ce se execută în cazul ambalării aseptice este sterilizarea.
Aceasta se poate realiza în mai multe variante:
- sterilizarea UHT (Ultra High Temperature) se aplică lichidelor alimentare prin
aducerea acestora la temperaturi între 135o (pentru lichide cu viscozitate
mare) şi 150 o ( pentru lichide cu viscozitate mică), menţinerea la aceste
temperaturi câteva secunde, apoi răcire bruscă;
- sterilizarea HTST (High Temperature Short Time)care presupune încălzirea
rapidă a produsului la 90 o -120 o şi menţinerea lui la un nivel maxim câteva
secunde. Acest sistem se aplica produselor puternic acide care se menţin
sterile la temperaturi scăzute.
- Sterilizarea LTLT (Low Temperature Low Time) care constă din metode
neconvenţionale precum descărcări electrice (PEF) sau plasmă rece.
Ambalajul aseptic se realizează dintr-o folie unică multistratificată care poate
încorpora hârtie, carton, materiale plastice sau aluminiu în scopul obţinerii celor
mai bune caracteristici. În alegerea materialului de confecţie se ţine seama de
natura produsului, costul ambalajului şi al produsului, preferinţele consumatorilor
etc. Ambalarea aseptică prezintă următoarele avantaje:
- mare flexibilitate în conceperea formelor ambalajelor;
- un sistem de ambalare economic;
- prelungirea duratei în care produsul îşi păstrează intacte proprietăţile;
- calitate îmbunătăţită a produsului ambalat.

4.8 AMBALAREA DE TIP AEROSOL (SUB PRESIUNE), este una dintre cele mai
moderne metode de ambalare utilizată pentru produsele cosmetice, chimice şi
farmaceutice. În prezent a început să fie utilizată şi pentru unele produse
alimentare precum creme, sucuri, muştar, maioneză. Acesta metodă constă din
introducerea unui produs împreună cu un gaz lichefiat sau comprimat (gaz
propulsor) într-un recipient rezistent de unde poate fi evacuat prin deschiderea
unei valve datorită suprapresiunii din interior.

35
Ambalarea produselor alimentare

Ambalajul folosit în acest caz este un recipient rezistent la o anumită


presiune (cea la care se va face umplerea recipientului respectiv) confecţionat din
metal, sticlă sau material plastic şi având montat suplimentar o supapă (valvă)
care are rolul de a elibera prin simpla apăsare conţinutul recipientului. Dispersia
aflată în interiorul ambalajului poate fi eliberată sub formă lichidă, pastă, spumă
sau pudră, de aceea domeniile de utilizare ale ambalării sub presiune sunt extrem
de variate – produse alimentare cosmetice, farmaceutice, vopseluri etc.
Se folosesc mai multe sisteme de umplere: la temperatură scăzută sau la
temperatură normală şi presiune normală. Agentul propulsor poate fi un gaz
lichefiat sau unul comprimat. Printre cele mai folosite gaze comprimate se numără
azotul şi dioxidul de carbon, la care se adaugă butanul si propanul care au
avantajul că se combină uşor cu hidrocarburile lichefiate, dar sunt uşor inflamabile
şi pot deveni toxice.
Ambalarea sub presiune oferă şi posibilitatea sterilizării accesoriilor de
ambalare pentru a se elimina riscul recontaminării în timpul operaţiei de ambalare.
Aceasta sterilizare se poate face prin aport de căldură sau prin expunerea la
radiaţii gama care este un procedeu mai scump, dar care menţine etanşeitatea şi
integritatea deplină a recipientului.

4.9 AMBALAREA DE TIP COCON

Aceasta este o metodă costisitoare şi rar folosită. Principiul metodei constă


în următoarele: produsul se fixează pe un suport – platformă acoperită cu tablă ale
cărei margini se îndoiesc pe conturul produsului în sus. Părţile sensibile ale
produsului se acoperă cu material de amortizare şi se unesc cu benzi gumate.
Peste aceste benzi, cu pistolul de stropire, se aplică un strat de materiale plastice.
Ultimul strat conţine praf de aluminiu, care protejează ambalajul de acţiunea
razelor solare. Produsele astfel pregătite se introduc în containere. La un înveliş
de 0,75 mm protecţia produsului este asigurată pentru aproximativ 2 ani, iar la un
înveliş de 1,2 mm de aproximativ 10 ani. De regulă, astfel se protejează
armamentul, rezervele de alimente cu conţinut redus de apă, aparatele
electronice.

4.10 AMBALAREA ÎN SPUMĂ POLIURETAN TIP BIBBIPAK

Acesta este o metodă aplicabilă produselor sensibile la şoc. Produsele sunt


învelite într-o folie de material plastic şi aşezate în ambalaj după care se
injectează spuma poliuretanică de joasă densitate. După câteva secunde lichidul
îşi măreşte volumul de circa 100 ori devenind spongios.

4.11 AMBALAREA IN ATMOSFERĂ MODIFICATĂ

Acest tip de ambalare se aplică în cazul produselor sensibile la acţiunea


oxigenului, în sensul ca îşi pierd proprietăţile senzoriale sau sunt afectate
proprietăţile fizico-chimice prin reacţii de oxidare sau prin procese de învechire ca
in cazul produselor de panificaţie.

36
Ambalarea produselor alimentare

Aceasta metodă constă din modificarea compoziţiei interne a ambalajului în


vederea îmbunătăţirii conservabilităţii produselor alimentare prin îndepărtarea
totală sau parţială a oxigenului şi înlocuirea lui cu azot, dioxid de carbon şi alte
gaze.

4.12 AMBALAREA ACTIVĂ

Ea utilizează ambalaje interactive cu produsul care modifică activ


proprietăţile de permeabilitate a materialului, concentraţia în compuşi volatili, prin
adaos de compuşi antimicrobieni, antioxidanţi, de îmbunătăţire a gustului şi aromei
produsului ambalat.
Ambalarea inteligentă reprezintă o perfecţionare a ambalării active oferind în
plus cumpărătorului şi consumatorului informaţii despre starea, caracteristicile şi
evoluţia produsului ambalat.

4.13 AMBALAREA SECUNDARĂ - Maşini de înfoliat orizontale Spiror

Se folosesc pentru protecţia produselor cu lungimi mari (cherestea, profile de


aluminiu sau plastic, materiale de construcţii, carpete şi covoare, etc) asigurând
reducerea costurilor de ambalare prin creşterea productivităţii şi utilizarea de
materiale mai ieftine, protecţia împotriva agenţilor externi, manipulare şi depozitare
eficientă.

Linie îmbuteliere lichide MRV - Sistemul de dozare şi căpăciuire tip MRV este o
unitate de umplere monobloc destinată unei game foarte largi de lichide, inclusiv
ulei alimentar. Această unitate este compusă din urmatoarele subsisteme:
- sistem de umplere echipat cu stea corespunzătoare şi ghidaje care sunt folosite
ca şi ghidaje pentru PET-uri;
- sistem de capaciuire PRESS-ON CAPPER.

37
Ambalarea produselor alimentare

Descrierea tehnică a maşinii de umplere - Sistemul de dozare tip MRV este


construit în totalitate din oţel inoxidabil, fiind o maşina special proiectată pentru
dozare lichide alimentare. În partea centrală a maşinii se găseşte rezervorul
pentru dozare. Procesul de dozare este realizat prin procedee volumetrice sau
gravimetrice, depinzând de produs. Rezervorul situat în partea de sus a maşinii
are o capacitate mare. Toate subansamblele sunt proiectate în conformitate cu
produsul care trebuie dozat. Vasul este echipat cu o valvă de deschidere, care
asigură bunul mers al echipamentului . Valva transmite un semnal când are nevoie
de mai mult lichid pentru alimentarea maşinii de dozat. Valvele de umplere ale
proporţiometrelor sunt echipate cu un set de robinete care au rolul de a controla
fluxul de lichid de deasupra şi de sub diuza de dozare. În acest fel se garantează
că nu exista pierderi prin scurgerea lichidului. În funcţie de productivitatea cerută
de client, echipamentul este dotat cu opt, doisprezece, şaisprezece, douăzeci şi
patru, treizeci şi doua şi chiar până la patruzeci de cupe pentru dozare, cu cât
numărul cupelor este mai mare cu atât productivitatea creşte.
Maşina este dotată cu un motor cu variator de viteză, capabil să măreasca sau
micşoreze viteza în concordanţă cu necesităţile liniei de îmbuteliere.

38
Ambalarea produselor alimentare

Maşini semiautomate de înfoliat paleţi Robopac Rotoplat

Aceste maşini sunt disponibile într-o gamă mai largă de modele, în


funcţie de complexitatea constructivă, din care derivă automat numărul mai mare
de operaţii pe care acestea le efectuează. Astfel vă putem oferi modele cu post de
lucru fix cu comandă manuală, semiautomate cu programarea operaţiilor,
automatate cu telecomandă, semiautomate cu cap rotativ de înfoliere sau roboţi
pentru mai multe puncte de lucru şi paleţi de diferite forme sau dimensiuni.
Înfolierea se realizează cu folie extensibilă (STRETCH FILM) cu grosimi de la
17mm la 30mm, in funcţie de greutatea paletului şi cu coeficienţi de preîntindere
de la 100% până la 300%.

39
Ambalarea produselor alimentare

Serigrafie-echipamente

Aceste echipamente sunt utilizate pentru imprimarea în una sau mai multe culori,
în regim manual, semiautomat sau automat, a diferite produse, cu suprafaţa
cilindrică, plană sau neregulată. Pe scară largă astfel de sisteme sunt folosite
pentru imprimarea de pixuri, brichete, pahare, jucarii, diverşi recipienţi, hârtie şi
carton, agende, maşti de aparate, produse industriale, textile, etc.

Serigrafie. Principiul de lucru:

Principial, în cazul
serigrafierii, se utilizează o sită
pentru realizarea imaginii, obtinută
utilizând un procedeu principial
asemanator cu cel aplicat la
tampografie. Imaginea este
alcatuită de ochiurile neobturate
ale sitei,urmând să se imprime pe
obiectul respectiv prin penetrarea
vopselei prin ochiurile foarte fine
ale sitei.

40
Ambalarea produselor alimentare

Caracteristici generale:

• aparatul este controlat de către un microprocesor, ceea ce permite acestuia, o


flexibilitate foarte mare şi o uşurinţă deosebită în utilizare, aparatul permite
selectarea mai multor programe predefinite de imprimare, în funcţie de model;
• selecţia unor funcţii de imprimare se face foarte simplu, prin apăsarea unor
butoane de pe panoul frontal;
• odată ce a fost selectat un program acesta este reţinut în memoria aparatului şi
rămâne operaţional până la o nouă selectare de program;
• conţine componente extrem de fiabile, sistemul pneumatic fiind de producţie
germană şi japoneză;
• carcasa este confecţionată din dur-aluminiu ceea ce ii conferă acesteia
rezistenţă deosebită la condiţii deosebite de mediu, umiditate (nu rugineşte),
greutate minimă, în condiţiile unei rezistenţe mecanice bune;
• este echipat cu un amortizor de vibraţii ;
• lama de înlăturare a excesului de cerneală de pe matriţa de imprimare, are
posibilitatea de reglaj a vitezei precum şi posibilitatea de autocentrare, pentru a
putea realiza o dozare optimă a cantităţii de cerneală

Tampografie-echipamente

Echipamente pentru tampografie sunt utilizate pentru imprimarea în una sau mai
multe culori, în regim manual, semiautomat sau automat, a diferite produse, cu
suprafaţa cilindrică, plană sau neregulată. Pe scara largă astfel de sisteme sunt
folosite pentru imprimarea de pixuri, brichete, pahare, jucării, diverşi recipienţi,
hârtie şi carton, agende, maşti de aparate, produse industriale, etc.

Tampografie. Principiul de lucru:

Principial, în cazul tampografierii, imaginea de imprimare este preluată de pe


clişee polimerice cu suport metalic şi imprimată, prin intermediul unui tampon de
cauciuc special, pe obiectul respectiv. Clişeele polimerice sunt gravate prin simpla
expunere la o lampă cu ultraviolet timp de câteva minute.

41
Ambalarea produselor alimentare

Caracteristici generale:
• aparatul este controlat de catre un microprocesor, ceea ce permite acestuia, o
flexibilitate foarte mare si o uşurinta deosebita în utilizare, aparatul permite
selectarea mai multor programe predefinite de imprimare, în funcţie de model;
• selecţia unor funcţii de imprimare se face foarte simplu, prin apăsarea unor
butoane de pe panoul frontal;
• odată ce a fost selectat un program acesta este reţinut în memoria aparatului şi
rămâne operaţional până la o nouă selectare de program;
• conţine componente extrem de fiabile, sistemul pneumatic fiind de producţie
germană şi japoneză;
• carcasa este confecţionată din dur-aluminiu ceea ce ii confera acesteia
rezistenţă deosebită la condiţii deosebite de mediu, umiditate (nu rugineşte),

42
Ambalarea produselor alimentare

greutate minima, în condiţiile unei rezistenţe mecanice bune;


• este echipat cu un amortizor de vibraţii;

Inscripţionare inkjet Domino C7, C16 si C34 - Imprimante utilizând tehnologia


multiduza cu electrovalve.

Ace
stea
utilizeaza între 7 si 34 de duze controlate software, funcţie de viteza şi rezoluţia
necesară, putând tipari mesaje fixe sau variabile - pe 1 rând până la 4 rânduri,
înălţimea caracterelor variind de la 10 mm până la 68 de mm .
Echipamentele au în dotare un controler dotat cu un afişaj pe două linii de
caractere cu cristale lichide, precum şi o tastatură de tip membrană, rezistenta la
praf şi umezeală, şi utilizând un sistem de taste alfanumerice, putând astfel să fie
accesat de către operatori care nu necesită calificare suplimentară. Design-ul
compact, capul de inscripţionare realizat din oţel inox, precum şi existenţa unui
circuit de cerneala presurizat confera acestor echipamente o mare fiabilitate şi
capabilitatea de a putea lucra inclusiv în industria alimentară.

Maşini de etichetat Altech AL Step

43
Ambalarea produselor alimentare

Sunt maşini de etichetat de mare performanţă, proiectate pentru a fi integrate pe


linii de împachetare atât în poziţie verticală cât şi orizontală, unde viteza şi
fiabilitatea sunt elemente de primă necesitate. Sistemele avansate de antrenare
sunt prevăzute cu motoare pas cu pas, pentru o poziţionare foarte precisă chiar şi
în condiţii de mare viteză. Sistemul de etichetare este comandat de
microprocesor şi este prevăzut cu display cu cristale lichide cu meniu în mai multe
limbi, pentru o cât mai uşoară modificare a parametrilor fără ajustări de natură
mecanică. Pentru imprimare se pot folosi diverse modele de imprimante
electropneumatice "hot foil".

MLTB 200 - 275 - Maşini de ambalat prin termosudare

44
Ambalarea produselor alimentare

Maşini de ambalat , model MLTB/200 - 275 recomandate pentru utilizarea în cazul


caserolelor din polipropilenă (PVC şi PET). Folia de închidere este derulată
manual şi fixată în poziţia de lucru. Capacul aparatului, ce include şi dispozitivul de
sigilare, realizează închiderea caserolei şi simultan decuparea foliei, reducând
semnificativ timpul de lucru. Capacul revine apoi în poziţia “deschis” prin
intermediul unui amortizor hidraulic.

Sistem de marcat ouă model MACH SO-003

45
Ambalarea produselor alimentare

Sistem de Marcat Ouă MACH FTD vă oferă soluţia optimă pentru inscripţionarea
următoarelor informaţii pe ouă, în conformitate cu noile reglementări în vigoare:
sigla companiei producătoare, data de expirare-producţie, etc. Noua tehnologie
DOMINO de printare non-contact pe ouă satisface în totalitate cerinţele
producătorilor din această industrie, atât din punctul de vedere al vitezei de
inscripţionare, cât şi din punctul de vedere al cernelurilor alimentare cu care se
inscripţionează şi care sunt în conformitate cu standardele industriei alimentare
ale Comunităţii Europene şi ale SUA. Echipamentele DOMINO pot fi integrate în
sisteme independente, prezentate mai jos, cât şi în sortatoare de mare viteză.
Sistemele independente se adresează producătorilor de ouă care au capacităţi
cuprinse între 15.000 ouă/oră şi 40.000 ouă/oră. În funcţie de capacitatea liniei,
sunt folosite echipamentele DOMINO - A 100 sau DOMINO - A 200 cu
posibilitatea inscripţionării de la 1 rând la 4 rânduri de caractere. Realizează
marcarea ouălor aşezate într-un carton, combinând două mişcari de translaţie,
după două axe:
· cartonul efectueză mişcarea după axa X (elementul motor este un conveior cu
bandă);
· capul de imprimare efectuează mişcarea după axa Y (unitatea lineară este
acţionată de un motor electric pas cu pas sau de un servomotor).
Modulul de comandă este configurabil software, permiţând schimbarea legilor de
mişcare, setarea configuraţiei cartonului, etc. Sistemul necesită 2 operatori: unul
asigură alimentarea conveiorului cu cartoane, iar altul colectează cartoanele cu
ouă inscripţionate. Opţional cartoanele inscripţionate pot fi ulterior transportate,
acumulaste şi manipulate conform necesităţilor clientului. Sistemul de marcare cu
cap translant poate fi cu uşurinţă modificat pentru orice aplicaţie ce necesită

46
Ambalarea produselor alimentare

inscripţionarea pe mai multe produse o dată, aşezate în configuraţie matricială.


Departamentul de proiecte speciale furnizează soluţii profesionale pentru
necesităţile Dumneavoastră, combinând experienţa şi know-how-ul cu utilizarea
tehnologiilor de ultimă oră. Scopul nostru este ca sistemele noastre să fie
caracterizate de FIABILITATE, CALITATE şi UŞURINŢĂ ÎN EXPLOATARE.

CAPITOLUL 5.

AMBALAJE ECOLOGICE PENTRU PRODUSELE ALIMENTARE ECOLOGICE

47
Ambalarea produselor alimentare

5.1 DIMENSIUNEA ECOLOGICĂ A AMBALAJULUI


În abordarea mecanismului schimbării necesare, pe plan mondial,
clarificării şi rezolvării vastei problematici se impune a se ţine cont de faptul că
punctele de referinţă sunt aceleaşi indiferent de nivelul la care se ia decizia
(guvernamental, de strategie a firmei, de cetăţean), ceea ce presupune o largă
implicare în acest produs, succesul depinzând de eliminarea barierei imaginare
care separă spectatorii de participanţii direcţii, spectatorii devenind şi ei, depăşind
inerţia, participanţii direcţi.
Neacceptând principiul suveranităţii consumatorului, ecologiştii se plâng
astfel de excesul de ambalare a produselor, iar tot mai multe firme, anticipând la
rândul lor viitorul, recurg la măsuri în concordanţă cu aşteptările mişcările
ecologice. În Franţa spre exemplu, firma „Lever” printre asemenea măsuri, a editat
o cărticică destinată clienţilor săi, denumită „Ecologia la domiciliu”.
Prezentul la ora „green marketing”, ambalajul poate să devină un
element dinamizator al relaţiei complexe produs – ambalaj – mediu, în raport cu
viziunea conseprenorială atât de necesară identificării căilor şi mijloacelor de
valorificare, în consecinţă a ambalajelor.
Tot mai multe firme încep să-şi pună întrebarea dacă există un loc
pentru produsele lor într-o economie bazată pe ecologie. În împrejurările actuale
se pune problema în ce măsură se împletesc interesele firmelor şi supravieţuirii
civilizaţiei astfel încât aceste firme care îşi asumă o responsabilitate ecologică
majoră pot să obţină beneficii economice numai datorită faptului că acţiunile lor
răspund unei îngrijorări publice acute în privinţa viitorului.

5.2 COMERŢUL ÎN FAŢA UNEI PROVOCĂRI: AMBALAJUL ECOLOGIC


Problemele ecologice reprezintă, prin urmare astăzi una dintre
provocări. Protecţia mediului, trebuie, de aceea, şase numere printre priorităţile
oricărei firme, producător sau comerciant. Sectorului comerţului, de exemplu, îi
revine o importantă sarcină pe această linie a protecţiei mediului, îndeplinind o
funcţie de supraveghere între producător şi consumator. Pe de o parte, el poate
influenţa furnizorii să producă produse ecologice şi să excludă produsele care nu
răspund unor asemenea cerinţe. Pe de altă parte, el poate încuraja

48
Ambalarea produselor alimentare

conştientizarea consumatorilor în raport cu mediul prin politica de produs


sortimentală.
Firmele care acţionează în domeniul comerţului se pot angaja pe mai
multe planuri în protecţia mediului. Ele pot astfel să-şi încurajeze partenerii
industriali în schimbarea componentelor produselor, să-i determine să-şi adapteze
procese de producţie sau pot să influenţeze ambalarea produsului prin eliminarea,
de exemplu, a materialelor de ambalare inutile.
Detailişti pot, la rândul lor, să valorifice creşterea conştientizări
consumatorilor în raport cu tendinţe ecologice printr-o politică de eco-marketing se
pot determina formarea unor componente ecologice prin formarea adecvată a
consumatorilor.
Reuniunile internaţionale de specialitate evidenţiază faptul că a sosit
timpul ca firmele care acţionează în domeniul comerţului să-şi asume
responsabilitatea socială prin influenţarea politicii de mediul naţional şi
internaţional. Ele trebuie să adopte măsuri voluntare în aşa fel încât măsurile
ecologice restrictive să nu mai fie necesare. Abia atunci, însă, când afacerile
economice vor asigura o economie acceptabilă din punct de vedere ecologic, se
va putea sta în aşteptarea legislativului pentru o politică ecologică acceptabilă
pentru economie. Până atunci, este timpul de a acţiona şi de a conjuga eforturile.
În ultimii ani, relaţia complexă produs-ambalaj-mediu s-a deteriorat în
mod serios, ambalajul fiind perceput adesea ca faţa vizibilă a deşeurilor şi poluării.
Cetăţeanul devine tot mai conştient de pericolele care îi ameninţă habitatul, de
cazurile preocupate de macropoluare. Iar ambalajul a devenit un simbol al poluării,
deci un obiectiv în lupta pentru protecţia mediului.
În aducerea produselor la consumatori, industria şi sectorul distribuţiei
sunt bine plasate pentru a înţelege rolul esenţial pe care îl joacă ambalajul. În
general, este cunoscut faptul că obiceiurile de consum ca şi structurile productive
şi comerciale diferă de la o ţară la alta. Ceea ce nu este cunoscut este câte
produse sunt dirijate către consumator neambalate. Tocmai de aceea este foarte
important a clarifica rolul ambalajului în prezentarea calităţii produselor în timpul
transportului, stocării şi vânzării şi a concilia ambalajul şi mediul.

49
Ambalarea produselor alimentare

Nu trebuie evitat încă ca în abordarea relaţiei complexe produs-


ambalaj-medium responsabilitatea converg către graniţa dintre sectorul public şi
privat, de unde şi necesitatea priorităţii acţiunii şi concentrării.
Un factor cheie în abordarea politicilor în raport cu această complexă
relaţie, atât de către autorităţile publice cât şi de către operatorii economici, îl
constituie gradul conştientizării publice în privinţa tendinţelor ecologice. Studii
efectuate în anul 1999 în domeniul industriei celor 12 ţări membre de către
Directorul pentru Energie al C.E.E au reliefat că mediul este principala preocupare
a europenilor (78%), chiar în faţa şomajului (74%). Ca urmare a creşterii constante
cantitativ a deşeurilor, cea mai drastică ameninţare pentru firme a devenit faptul că
produsele lor sau unele dintre componente vor fi interzise.

5.3 FACTORI DE POLUARE ÎN RELAŢIA AMBALAJ – MEDIU


ÎNCONJURĂTOR

După cum era de aşteptat, imperativul luării în considerare a


problematicii ecologice a atins şi domeniul complex al relaţiei ambalaj – produs.
Puternica densitate demografică, nivelul de industrializare, situaţia din
Europa Centrală şi dependenţa Germaniei în ceea ce priveşte combustibilii fosili
pentru aprovizionarea cu energie electrică, au plasat în centrul preocupărilor
specialiştilor şi al consumatorilor protecţia mediului.
În decursul ultimelor două decenii a fost identificat un număr important
de probleme legate de mediul înconjurător, cum ar fi: poluanţii emişi de surse fixe,
ca oxidul de sulf, particule şi anumite metale grele emise de instalaţii industriale şi
centrale termice, eliminarea apelor uzate industriale şi menajere, ca şi problemele
deşeurilor urbane.
Se disting astfel patru tipuri de poluare a mediului înconjurător: poluarea
atmosferică, poluarea apei şi a solului şi poluarea fonică. În cadrul poluării
atmosferice se cuvine a lua în considerare ciclul CO 2, care pune climatul în
pericol, ca şi emisia unor gaza, cum ar fi SO2.
În ţările Europei Occidentale au fost puse la punct programe de
reducere şi de luptă împotriva poluării apei care au vizat poluanţii emişi de

50
Ambalarea produselor alimentare

anumite surse, cum este de exemplu, cazul materialelor în suspensie, al


substanţelor organice consumatoare de oxigen şi de anumite metale grele.
O altă problemă deosebit de gravă la ora actuală este eliminarea
deşeurilor. În Germania, de exemplu, în cadrul preocupărilor pe linia
managementului deşeurilor, eforturile au fost îndreptate către realizarea a trei mari
obiective: asigurarea transportului deşeurilor până la un punct final al eliminării lor
în aşa fel încât să nu se producă afectarea mediului. Evitarea sau reducerea
producerii de deşeuri; dezvoltarea recuperării, reutilizării şi reciclării deşeurilor. Au
fost eforturile în vederea recuperării deşeurilor, facilitându-se apel la etichetarea
ecologică „Blaue Engel”.
Impactul ambalajelor asupra mediului este de fapt, impactul materialelor
de ambalare asupra mediului înconjurător.
Odată cu creşterea frecventă a locurilor de produse în cadrul comerţului
cu ridicata şi a comerţului cu amănuntul se remarcă importante procese în
marketingul produselor noi, având loc cu acest prilej şi introducerea unor termeni
noi, cum ar fi, de exemplu „consumatorii verzii”. Câteva opinii recent publicate
relevă un mare public consumator ce conştientizează şi, totodată doreşte să se
implice în rezolvarea problemelor protecţiei mediului, incluzând aici şi probleme
referitoare la sursa reducerii poluării şi a reciclării.
Hârtia şi cartonul sunt privite de consumatorii ca materiale „ecologice”.
Este satisfăcător în acest sens faptul că 85% din producţia actuală de hârtie şi
carton din Germania se face plecând de la materiale reciclate.
Aluminiul, material de ambalaj preferat de un anumit segment de
consumatori din Germania, se prezintă sub forma de tuburi pentru paste de dinţi,
recipienţi pentru conserve şi băuturi. Cu circa 50 de cutii anual pe un locuitor,
consumul european este de departe inferior celui american, care este de 2010
cutii anul pe cap de locuitor. Alături de proprietăţile sale legate de uşurinţa,
siguranţa în utilizare privind securitatea consumatorilor, aluminiul este recomandat
din punct de vedere ecologic, datorită posibilităţilor sale de reciclare. Astfel în
Suedia , procentul de reciclare al său este de 70%, în Japonia de 45%, iar în SUA
de 50%.
Lemnul a fost şi rămâne încă puternic, pentru ca în stadiul de ambalaj
din lemn, el prezintă un ecobilant favorabil. Avantajul specific şi cel mai important

51
Ambalarea produselor alimentare

al lemnului ca material de ambalare ţine de faptul că lemnul este o materie primă


care se reînnoieşte şi a cărei creştere nu poluează mediul, ci dimportivă, îi
regenerează.
În general însă, în identificarea problematicii ecologice, a cauzelor
acesteia şi în formularea soluţiilor adecvate nu s-a reuşit a se ţine pasul cu
evoluţia dinamică a poluării mediului înconjurător. De aici şi necesitatea promovării
corelaţiei ecologice, îmbunătăţirii sistematice a compatibilităţii activităţilor umane
cu mediul înconjurător şi prevenirii acţiunilor negative.

52
Ambalarea produselor alimentare

CAPITOLUL 6.

TEHNOLOGII MODERNE DE „AMBALARE INTELIGENTĂ”

6.1 ASPECTE GENERALE

În prezent, în lume există o gamă largă de ambalaje “inteligente“ având la


bază tehnologii de ambalare activă, iar pespectivele de dezvoltare a acestora sunt
deosebit de accentuate. În timp ce ambalajele convenţionale acţionează ca o
barieră simplă care protejează alimentele, ambalajul activ poate face mai mult.
Unele materiale interacţionează cu produsul pentru a-l îmbunătăţi într-un anumit
fel, altele oferă consumatorului mai multe informaţii despre starea în care se afla
conţinutul. Pentru a determina
conservabilitatea şi calitatea unui produs
acesta trebuie evaluat cu ajutorul
metodelor fizico-chimice, microbiologice
si senzoriale.
Cum temperatura joacă un rol
important în meţinerea calităţii, folosirea
indicatorilor timp-temperatură reprezintă
un mod fezabil de evaluare a integrităţii
lanţului frigorific. Mai mult, anumite
materile folosite la ambalare sunt
antibacteriene sau pot ilustra dacă
alimentul din interiuor este pe cale să se
altereze.
Fără a se limita la produsele
alimentare noua gamă de ambalaje are nenumărate alte aplicaţii fiind după caz
anticorozive, antistatice sau termosensibile. Printre acestea se numără şi TTI
(Time Temperature Indicator) sau indicatorul de temperatură şi timp, în fapt o
etichetă “inteligentă” aplicabilă pe alimentele proaspete care arată cât timp şi la ce
temperatură a fost ţinut un anumit produs. Alte indicatoare aflate în curs de
dezvoltare implică depistarea anumitor gaze specifice procesului de degradare
dintr-un aliment dat, modificâdu-şi culoarea în funcţie de starea conţinutului. În
faza de testare se află un alt ambalaj care îşi schimbă culoarea când fructele
perisabile – precum perele – nu mai sunt bune pentru consum.

6.2 AVANTAJELE AMBALĂRII INTELIGENTE

Principalele avantaje ale ambalării inteligente sunt :

- toate avantajele ambalării active ;


- evidenţierea punctelor critice cu trasabilitate din lanţul alimentar al produsului
respectiv ;
53
Ambalarea produselor alimentare

- furnizarea către consumatori de informaţii utile despre produs şi despre


traseul dintre producerea şi momentul consumului ;
- conştientizarea consumatorilor privind punctele critice care pot afecta
siguranţa alimentară;
- îmbunătăţirea comunicării în cazul lanţului de furnizare a ambalajelor.
Un sistem mai eficient de ambalare/control al calităţii produsului poate avea
ca rezultat o producţie mai eficientă, calitate mai înaltă a produsului, mai puţine
reclamaţii şi retururi de la comercianţi şi consumatori, o marcă şi o imagine mai
bune pentru producător.

6.3 INDICATORII SPECIFICI UTILIZAŢI ÎN AMBALAREA INTELIGENTĂ

În cazul ambalării inteligente sunt utilizaţi o serie întreagă de indicatori


externi şi interni dintre care pot fi menţionaţi: indicatori de temperatură, indicatori
de oxigen, indicatori ai creşterii microbiene.

Nr. Tehnica Principiul activ Aplicabilitate


crt
1 Indicatori timp-temperatură Mecanic Alimente
(externi) Chimic refrigerate şi
Enzimatic congelate
2 Indicatori de oxigen (interni) Indicatori redox Alimente ambalate
Indicatori de pH în pachete cu
conţinut redus de
oxigen
3 Indicatori ai creşterii microbiene Indicatori de pH Produse aseptice
(interni) Indicatori pentru
anumiţi metaboliţi

6.4 INDICATORI TIMP-TEMPERATURĂ

Dacă produsele alimentare perisabile sunt păstrate în afara condiţiilor


sugerate de temperatură, are loc dezvoltarea rapidă a microorganismelor.
Produsul se alterează înainte de termenul de utilizare estimat si, în cazurile cele

54
Ambalarea produselor alimentare

mai grave, are loc dezvoltarea sau producerea de toxine de către bacterii
patogene. Indicatorii timp – temperatură ataşaţi pe suprafaţa ambalajului
înregistrează evoluţia timp – temperatură a ambalajului pe întregul lanţ de
distribuţie. Astfel, indicatorii furnizează indirect informaţii despre calitatea
produsului. Indicatorii timp – temperatură disponibili comercial prezintă o
schimbare vizibilă a culorii şi se bazează pe mecanisme de reacţii diferite (reacţii
de polimerizare, difuziune şi enzimatice).
Cum conservabilitatea este dependentă de timpul
şi temperatura la care ambalajul a fost expus, de-a lungul
întregului lanţ de distribuţie, indicatorii de timp şi
temperatură (TTI) pot fi folosiţi pentru realizarea
controlului întregului lanţ frigorific. (Fig 8.3).
Indicatorii de timp şi temperatură ataşaţi pe
suprafaţa ambalajului înregistrează cumulativ evoluţia
produsului în ceea ce priveşte timpul şi temperatura la
care acesta a fost expus din momentul activării
indicatorului. Istoria produsului poate fi vizualizată ca o
modificare de culoare care înaintează. Modificarea indicatorului se face în funcţie
de timp, viteza cu care se produce modificarea culorii fiind proporţională cu
temperatura.

In
d ica
t or
u l

atinge punctul maxim cu modificarea completă a culorii în momentul în care atât


indicatorul cât şi ambalajul la care este aplicat este supus unui tratament termic
predefinit (Fu şi Labuza, 1995). Există trei tipuri de indicatori de timp şi de
temperatură disponibili comercial. Fresh – Check produs de compania LifeLines
Technology, Inc. SUA se bazează pe reacţia de polimerizare a monomerilor
diacetilici. Odată cu progresul reacţiei de polimerizare indicatorul expune o culoare
denumită “ochi de taur” care se modifică gradual (vezi fig 8.4).
Indicatorii de timp şi temperatuă VITSAB fabricaţi în Suedia au la bază o
reacţie enzimatică care induce modificări de pH în soluţia de reacţie. VITSA – TTI
sunt activaţi prin scoaterea unui sigiliu ce separă o soluţie care conţine o soluţie
55
Ambalarea produselor alimentare

lipolitică de substratul său lipidic. Reacţia poate fi vizualizată cu ajutorul unei soluţii
colorate de pH, care este inclusă în sistem, culoarea soluţiei modificându-se de la
verde la galben în funcţie de schimbările de pH care apar pe parcursul reacţiei.
În momentul ambalării, sigiliul care separă cele două soluţii este scos
permiţând contactul celor două soluţii (enzima lipolitică şi lipidele de substrat).
Dacă ambalajul este supus unor temperaturi apropiate sau mai mari decât
temperatura de activare a enzimei, are loc iniţierea reacţiei dintre aceasta şi
substrat, formându-se acizi graşi liberi, pH-ul scade, iar indicatorul îşi schimbă
culoarea de la verde la galben.
3M din SUA a lansat relativ recent un nou indicator de timp şi temperatură.
Acesta este realizat sub formă de etichetă şi este activat în momentul aplicării pe
produs. Activarea presupune contactul celor două benzi. Mecanismul de colorare
a etichetei constă din: migrarea materialului vâscoelastic din prima bandă către
zona receptor din a doua bandă, proces dependent de timp şi de temperatură; ca
urmare are loc creşterea graduală a intensităţii cu care este transmisă lumina,
ducând la apariţia culorii.
Mulţi cercetători au studiat şi au publicat rezultate despre aplicabilitatea
indicatorilor de timp şi temperatură disponibili pe piaţă în procesul de control al
calităţii diferitelor produse alimentare. Un exemplu îl reprezintă Chen şi Zall
(1987), care au estimat gradul de prospeţime al produselor lactate cu ajutorul
indicatorilor de timp şi temperatură în condiţii constante de temperatură. De
asemenea, Fu, Taoukis şi Labuza (1991) au studiat aplicabilitatea TTI în scopul
monitorizării proceselor de degradare din produsele lactate la temperaturi variabile
cu ajutorul modelelor matematice aplicate în microbiologie. Alte studii s-au orientat
către aplicabilitatea indicatorilor de timp şi temperatură pentru controlul calităţii
cărnii ambalate în atmosferă modificată, depozitată atât la temperaturi constante,
cât şi la temperaturi variabile.

6.5 INDICATORI DE GAZE (OXIGEN ŞI DIOXID DE CARBON)

Indicatorii de gaze utilizaţi la ambalarea în atmosferă modificată furnizează


informaţii despre integritatea ambalajului sau despre concentraţia corectă a
gazelor (oxigen şi dioxid de carbon) de-a lungul întregului lanţ alimentar. Astfel,
indicatorii de gaze dau informaţii despre calitatea produsului. În ideea păstrării
produsului în limitele termenului de valabilitate, ambalajul utilizat la MAP ar trebui
să-şi menţină integritatea. Pentru multe produse perisabile oxigenului
îmbunătăţeşte stabilitatea produsului prin prevenirea dezvoltării microorganismelor
şi a desfăşurării proceselor oxidative. Creşterea microbiană este redusă în
principal printr-un conţinut cât mai mare de dioxid de carbon în spaţiul liber al
ambalajului. Ca rezultat al scăpărilor din ambalaj, atmosfera protectoare poate fi
deteriorată. De asemenea, ambalajul deteriorat poate să permită contaminarea
produsului de către microorganisme de degradare.

6.6 INDICATORI “INVIZIBILI” DE OXIGEN

Sistemele de indicatori “invizibili” de oxigen constau dintr-un senzor intern


ataşat la ambalaj, sensibil la variaţiile concetraţiei de oxigen, şi a cărui proprietate
optică poate fi sesizată de către un scanner extern. De exemplu, schimbările
fluorescenţei indicatorului pot fi utilizate în măsurarea cantitativă şi nedistructivă a

56
Ambalarea produselor alimentare

concentraţiei de oxigen din ambalaje. Avantajul indicatorilor invizibili de oxigen în


comparaţie cu cei vizibili este acela că nu apar greşeli de citire şi al unei
monitorizări a numărului de ambalaje distruse pe tot lanţul alimentar.

6.7 INDICATORI DE PROSPEŢIME

Indicatorii de prospeţime din interiorul ambalajului dau informaţii despre


calitatea microbiologică a produsului. Mecanismul lor de acţiune se bazează pe o
reacţie care are loc între indicator şi metaboliţii volatili rezultaţi în timpul creşterii
microbiene din produs. În literatură a fost prezentată şi patentată o varietate largă
de siteme diferite pentru indicatorii prospeţimii. De exemplu, a fost pus la punct un
sistem pentru detectarea hidrogenului sulfurat din produsele din carne de pui şi un
indicator – etichetă care reacţionează cu aminele volatile din peştele alterat,
schimbându-şi vizibil culoarea şi au fost propuse şi alte sisteme de indicatori
pentru dioxid de carbon, diacetil şi amoniac. Cu toate acestea, numărul de sisteme
indicatoare ale prospeţimii disponibile pe piaţă este limitat.

6.8 PERSPECTIVA DE UTILIZARE A UNOR INDICATORI NOI

Ar fi de aşteptat ca progresele realizate în electronică şi biotehnologie de


exemplu, boisenzori, imuno-diagnostic) să aibă drept consecinţă apariţia unui nou
sistem de ambalare inteligentă mult mai performant decât cele folosite în prezent.
Dezvoltarea unei “generaţii” noi de astfel de sisteme inteligente de
etichetare/tipărire reprezintă o provocare în ceea ce priveşte cererile
consumatorilor, eficienţa sistemelor şi logistica. O cerinţă de bază pentru a reuşi în
această direcţie colaborarea dintre institutele de cercetări, autorităţi şi companii
comerciale, de la furnizori de materii prime şi procesatori până la comercianţi.

57
Ambalarea produselor alimentare

CAPITOLUL 7.
CONCLUZII SI RECOMANDARI

Ambalarea şi ambalajul în industria alimentarâ au un efect cu o importanţă


deosebitä asupra calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui produs alimentar
pe toatä filiera de producere a acestuia cuprinsä între realizarea materiilor prime,
procesarea acestora, condiţionarea şi conservarea produsului finit, distribuţia,
comercializarea şi consumul acestuia.
Considerând cä etichetarea şi eticheta unui ambalaj fac parte intrinsecă din
procesul de ambalare şi respectiv din ambalaj, atunci rolul complex şi
multifuncţional al ambalajelor se exprimă prin următoarele funcţii principale:
- prezentarea caracteristicilor şi compoziţiei produsului, vizãnd în mod
fundamental consumatorul, prin aceasta realizându-se corecta şi nocesara
informare a acestuia;
- protejarea produsului fata de efectele negative pe care le-ar putea produce
factori externi sau interni asupra produsului, cum ar fi factorii mecanici,
microbiologici, biochimici, fizici etc;
- conservarea produsului alimentar perisabil, asigurându-i acestuia durata
acceptabila de valabilitate în interiorul căreia caracteristicile nutritive, de inocuitate,
comerciale ş a. se pastreazä între limitele impuse de legislaţie, standarde, norme
sau convenţii;
- asigurarea şi facilitarea vânzärii produsului cätre utilizatori sau
consumatori;
- reducerea pierderilor în greutate, a deteriorărilor şi deprecierilor produselor;
- înlesnirea şi îmbunataţirea depozitării, manipulării, transportului şi expunerii
în unităţile de desfacere en-gross sau en-detail;
- creşterea valorii comerciale a produselor;

Tehnologiile de ambalare, materialele de ambalare şi ambalajele au evoluat


într-o dinamicã accentuatã in ultimele decenii, asigurandu-se astfel ambalajului un
rol funcţional şi de expresie complex.

58
Ambalarea produselor alimentare

Alegerea materialului pentru confecţionarea ambalajelor şi a metodei de


ambalare implică o profundă cunoaştere a acestora şi a proceselor care au loc in
produsele conservate, pe perioada păstrării. De asemenea, materialul folosit Ia
confecţionarea ambalajelor nu trebuie să transmită alimentelor conţinute mirosuri
şi gusturi străine, ori substanţe poluante. Modul de ambalare are o importanţă
deosebita pentru produsele horticole, fructe şi legume, precum şi pentru produsele
prelucrate, cane se depreciază mai uşor când vin în contact cu ambalajele
necorespunzătoare.
Acestea pot intra în diferite reacţii chimice cu substanţe din ambalaj, sau se pot
impregna cu diferite substanţe toxice sau care au mirosuri neplăcute. În
consecinţă, pentru a se păstra o perioadă de timp mai lungă decât perioadele de
timp în care se pot păstra în starea Ior naturală după recoltare, produsele trebuie
introduse în ambalaje, ambalaje care se pot confecţiona din diferite materiale.
Dacă sunt ambalate corespunzător, produsele prelucrate se pot păstra pe o
perioadă de la câteva luni până la câţiva ani. Important este să se foloseascã
materialul corespunzător pentru confecţionarea ambalajelor respective.
Ambalajul a fost denumit şi “vânzător mut” al produsului, pornind de la
următoarele considerente:
- identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;
- stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;
- informeazâ consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale
produsului,
- comunică date legate de modul de utilizare al produsului şi a naturii
ambalajului

După criterii mai direct legate de practica folosirii lor, ambalajele pentru
produsele agroalimentare so pot clasitica astfel:
a. Clasificarea după natura rnateriaIuIui folosit Ia confecţionarea lor : ambalaje
din lemn, ambalaje din hârtie sau carton, ambalaje din stilcă, ambalaje din
metal, ambalaje din materiale plastice, ambalaje din fibre textile.
b. Clasificarea după destinatia ambalajelor :ambalaje pentru uz intern,
ambalaje pentru export, ambalaje pentru industrializare.
a. Clasificarea după modul de folosire în circulaţia marfurilor: ambalaje
refolosibile, ambalaje de unică fobosinţă,
c. Clasificarea după funcţionalitatea ambalajelor : ambalaje propriu-zise (lăzi
saci, cutii, pungi), ambalaje-utilaje (palete), ambalaje de transport (remorci
tehnologice, bene, cisterne, containere).

Alegerea sistemului corespunzător de ambalare a unui produs alimentar perisabil


si selectarea materialelor necesare pentru confecţionarea acestuia nu se poate
face decât luând în considerare conexiunea mai multor factori, cum sunt:
cerinţe impuse de buna conservare a produselor;

59
Ambalarea produselor alimentare

caracteristicile funcţionale fizico-mecanice şi igienico-sanitare ale


materialelor ;
nivelul tehnologic cerut de operaţiile de asamblare ;
potenţialul tehnologic al producătorilor materialelor de ambalare ;
preţul de cost, aspectul estetic, competitivitatea.
Principalele avantaje ale ambalării inteligente sunt :

- toate avantajele ambalării active ;


- evidenţierea punctelor critice cu trasabilitate din lanţul alimentar al produsului
respectiv ;
- furnizarea către consumatori de informaţii utile despre produs şi despre
traseul dintre producerea şi momentul consumului ;
- conştientizarea consumatorilor privind punctele critice care pot afecta
siguranţa alimentară;
- îmbunătăţirea comunicării în cazul lanţului de furnizare a ambalajelor.
Un sistem mai eficient de ambalare/control al calităţii produsului poate avea
ca rezultat o producţie mai eficientă, calitate mai înaltă a produsului, mai puţine
reclamaţii şi retururi de la comercianţi şi consumatori, o marcă şi o imagine mai
bune pentru producător.

Etichetarea bunurilor alimentare în UE se bazează pe două principii


fundamentale:
- protecţia consumatorului;
- protecţia liberei circulaţii a bunurilor alimentare pe piaţa internă a UE.
În UE, etichetarea alimentelor se face în baza Directivei 13/2000/CE (directiva
cadru), care acoperă: toate informaţiile pentru piaţă, inclusiv etichetarea
ambalajelor, prezentarea produselor şi publicitatea.
Directivele 106/75/CEE, 211/76/CEE şi 80/232/CEE, care sunt directive
specifice, acoperă cerinţele specifice referitoare la indicarea cantităţii.
Toate directivele referitoare la igiena produselor de origine animală conţin,
de asemenea, cerinţele pentru marca de sănătate, care trebuie menţionată pe
produs, ca un semn al realizării produsului în conformitate cu controlul alimentar
oficial din Statul Membru respectiv.
Regulamentul Consiliului 2081/92/CEE şi decizia Comisiei 2037/93/CEE
limitează utilizarea unor nume de produse tipice pentru zonele geografice de
producţie.
Directiva 398/89/CEE descrie măsurile de declarare a valorii nutritive a
bunurilor alimentare. De asemenea, regulile de etichetare interzic utilizarea de
informaţii care ar putea deruta consumatorul sau care atribuie proprietăţi medicale
(curative, de tratare) bunurilor alimentare, excepţie făcând unele produse
alimentare speciale şi unele suplimente alimentare, cuprinse în directivele 8/99/UE
şi 21/99/UE.
Statele membre nu vor interzice comercializarea bunurilor alimentare care
sunt conforme cu regulile din prezenta directivă, prin aplicarea unor prevederi
naţionale nearmonizate, referitoare la etichetarea şi prezentarea anumitor bunuri
alimentare sau a bunurilor alimentare în general. Prevederile naţionale

60
Ambalarea produselor alimentare

nearmonizate sunt permise doar în baza unor motive justificate pentru protecţia
sănătăţii, prevenirea unei competiţii neloiale.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Atudosiei Nicole, P. Ştefănescu, Ştefănescu Elena – „Microbiologie generală şi


aplicată”, Editura Universitas, Bucureşti, 2000;
2. Atudosiei Nicole, P. Ştefănescu, - „Principii biologice aplicate in conservarea
produselor alimentare”, Revista „Calita pt. ind. alimentara” nr. 4/2003;
3. Banu C. – „Alimente, alimentaţie şi sănătate”, Editura Agir Bucureşti, 2004
4. Nastasia Belc, Mihaela Ghiduruş, Amalia Miteluţ, Mona Popa, Petru Nicoliţă, Mira
Turtoi – ”Ambalarea modernă a produselor alimentare” Editura Agir, 2006
5. Bălăucă N., Atudosiei N. – „Microbiologie generală”, Editura Bioterra, Bucureşti,
2003;
6. Negut Elena Lucica – „ Biochimia alimentelor” , Editura Bioterra Bucureşti, 2003
7. Niculiţă P., Purice N. – „Tehnologii frigorifice in valorificarea produselor
alimentare de origine vegetala” Editura Ceres Bucureşti,1996;
8. Costel Scorţişeanu - ”Păstrarea, condiţionarea şi ambalarea produselor
agroalimentare”
9. Sopa S. – „Metode de conservare a produselor alimentare – Curs pentru
studenţi”, Editura Tipo Agronomica, Cluj-Napoca, 1995;
10. Stefanescu Elena, Atudosiei Nicole, Constantin Madalina – „Biochimia
alimentelor”, Ed. Cris Book Universal, Bucuresti, 2002;

61