Imaginea Romaniei in presa internationala dupa 1989!

Imaginea unei ţări este un construct artificial; ea nu se impune de la sine, ci este

redimensionată prin reprezentările celorlalţi. Atâta timp cât imaginea de ţară construită de
către ceilalţi nu se pliază pe imaginea de sine, imaginea devine difuză şi stereotipică, cu
alte cuvinte greu de destructurat ulterior. Ceea ce spun alţii că ar fi România se constituie
în ultimă instanţă în fragmente care compun profilul imagologic al ţării, profil care, în
măsura în care este difuzat de instanţa mediatică internaţională, se inserează şi în
mentalul colectiv al spaţiului occidental.
O abordare analitică a modului în care a fost înfăţişată România în presa străină
de după anul 1989 relevă câteva dimensiuni prin care a fost construit portretul mediatic al
ţării. Aceste dimensiuni articulează ceea ce putem numi referenţi identitari ai ţării, pentru
că, odată aduse în prim plan, ele au fost reluate şi redimensionate sistematic.
Astfel, putem remarca trei mari direcţii prin care România a fost reprezentată în
media:
● din perspectiva asumării democraţiei: subiectele cu impact mediatic au fost cele
legate de incidentul violent de la Târgu Mureş şi de mineriadele cu care s-a confruntat
România. În ceea ce priveşte primul subiect, el a fost tratat incomplet, accentul fiind pus
pe violenţa interetnică şi pe ura pe care o manifestă românii faţă de celelalte etnii. Deşi
relatările din presa străină au fost vădit inexacte şi unilaterale (nimeni nu a amintit faptul
că cel care apărea în imaginilie difuzate la ştiri şi era bătut, era un român bătut de
maghiari, nu un maghiar bătut de români aşa cum s-a spus), ele nu au primit nici un fel de
dezminţire din partea autorităţilor române. De atunci, presa străină pare a relua periodic
tema minorităţilor din România şi a discriminării la care sunt supuse acestea. În ceea ce
priveşte subiectul mineriadelor, presa străină le-a condamnat, pe bună dreptate, în
unanimitate, ca fiind o practică nedemocratică.
● din perspectiva protecţiei sociale: subiectulpredominant pe această dimensiune a
fost cel legat de situaţia copiilor instituţionalizaţi. În acest caz, putem vorbi deja despre
un stereotip puternic de imagine, pentru că subiectul se regăseşte în relatările media în
mod constant. Contextul prezentat de media este unul sumbru, cu referiri la condiţiile
umilitoare din orfelinate, la practica comercializării de copii şi la abuzurile fizice şi
sexuale la care aceştia sunt supuşi. În acest punct, se remarcă prezenţa puternică şi
constantă a temei în presa britanică. În ediţia din 1 octombrie 2006, cotidianul The
Sun prezintă un reportaj în care România este acuzată de un vid legislativ care oferă
pedofililor britanici libertatea de a “închiria” un copil cu doar 150 de Euro. Nu se înţelege
foarte clar dacă România este vinovată de existenţa pedofililor sau a existenţei
persoanelor fără adăpost şi surse de venituri, în condiţiile în care legislaţia este aceeaşi.
● din perspectiva imigraţiei româneşti. Subiectele preluate şi difuzate de media pe
acest palier sunt concentrate în jurul a două axe: imigranţii ilegali sosiţi din România şi
comportamentul necivilizat al acestora. Încă din anul 1990, presa austriacă vorbeşte în
termeni negativi despre românii imigraţi în Austria, portretul fiind unul schematic, de la
portretul de cerşetor şi hoţ la cel de barbar (scandalul legat de lebedele mâncate de
români la Viena). De asemenea, presa italiană prezintă schematic şi peiorativ
comportamentul românilor aflaţi în Italia; de curând, cotidianul Il Tempo prezintă
practicile lipsite de civilizaţie ale românilor, de la zgomotul pe care aceştia îl fac la ore
improprii până la reţelele de crimă organizată în care românii se constituie.
Dincolo de aceste consideraţii generale, putem remarca constituirea profilului de
ţară al României pe două paliere care, deşi independente unul faţă de celălalt, pot fi
intercorelate. Vorbim, în primă instanţă, despre o imagine a României aşa cum apare ea
în Rapoartele de ţară realizate periodic de către Comisia Europeană; mai apoi, despre
imaginea de ţară a României difuzată de către mass-media internaţională. Nu poate fi
vorba despre o relaţie strict cauzală între aspectele negative ale României relevate în
rapoartele de ţară şi relatările mediatice; cu toate acestea, se remarcă ocurenţa unor teme
comune.
Astfel, Raportul de ţară din octombrie 1999 se articulează în jurul unor teme
centrale, cum ar fi situaţia copiilor instituţionalizaţi, deficienţele din sectorul
administrativ şi din cel juridic, dar şi lipsa unui cadru legislativ viabil în sectorul
economic. Dintre aceste teme, cea care a fost preluată cu preponderenţă de mass media
internaţională a fost tema copiilor instituţionalizaţi. Cu o puternică încărcătură
emoţională, această temă a constituit subiectul relatărilor media; astfel, agenţia de presă
BBC News, ediţia din 3 martie 2000 vorbeşte despre situaţia precară a orfelinatelor
româneşti şi, în corelaţie cu aceasta, despre practica vânzării de copii. Aceeaşi sursă reia
tema, în ediţia din 31 mai 2001: articolul, dens în informaţii, prezintă abuzurile fizice la
care sunt supuşi 60.000 de copii din orfelinatele româneşti.
Unul dintre cele mai elaborate materiale scrise despre România este contoversatul
articol “România la fundul grămezii”, semnat de Tony Judt în The New York Review of
Books, în ediţia din 1 noiembrie 2001. Autorul articolului, un reputat profesor la New
York University, conturează un portret al României în nuanţe peiorative. Articolul
abordează problema României ca singura ţară fost comunistă care nu a reuşit să-şi
constituie o identitate democratică; scris după alegerile prezidenţiale din 2000, articolul
aduce în scenă problema ultra-naţionalismului românesc şi a inconsecvenţei istorice a
României (cu referire la poziţia României în cel de-al doilea război mondial).
Rapoartele de ţară din octombrie 2002 şi noiembrie 2003 reiau tema copiilor
instituţionalizaţi, de această dată într-o notă pozitivă: se remarcă adoptarea de către
România a legislaţiei necesare, dar rămânem încă vulnerabili în ceea ce
priveşte implementarea legilor. Deşi raportul de ţară abordează şi probleme legate de
economie, justiţie sau administraţie, pe plan mediatic temele cu cea mai mare ocurenţă
sunt cele legate de traficul de copii şi de imigraţia ilegală. Rapoartele de ţară din
următorii doi ani, 2004 şi 2005, articulează o temă nouă, şi anume tema corupţiei, dar fac
referiri şi la vulnerabilităţile din sectorul administrativ şi din cel economic. Reprezentarea
în presa internaţională însă este realizată prin tema devenită de acum şablon: copiii aflaţi
în orfelinate şi traficul de carne vie, de aici apărând teme corelative, cum ar fi prostituţia
juvenilă şi situaţia adopţiilor internaţionale. Astfel, ediţia din 24 septembrie 2006 a
cotidianului The Sunday Times publică articolul “Orfanii din România denunţă anii de
abuz”, articol care are ca punct de plecare scrisoarea unor copii crescuţi în orfelinatele
româneşti.
Ultimul raport al Comisiei Europene în ceea ce priveşte România pune sub
semnul întrebării siguranţa alimentară şi deficienţele referitoare la utilizarea eficientă a
fondurilor pentru agricultură. În acelaşi timp, mass media din Italia iniţiază o serie de
articole dure şi denigratoare la adresa imigranţilor români din această ţară. Un articol din
3 octombrie 2006 publicat de cotidianul Il Tempo vorbeşte despre români ca fiind “o
etnie ce apare mereu la cronica neagră”, readucând în prim plan problema imigraţiei
ilegale şi pe cea a reţelelor româneşti de crimă organizată. De asemenea, cu o zi înaintea
Raportului de ţară, cotidianul La Reppublica abordează problema imigranţilor români
clandestini, iar cotidianul britanic The Sunday Times publică pe 23 iulie 2006 un articol
intitulat “ Teama de 45.000 de indezirabili”, cu referire la imigranţii români şi bulgari în
spaţiul britanic.
Aşadar, putem releva în acest moment două mari dimensiuni de vulnerabilitate ale
imaginii României în ceea ce priveşte reprezentarea lor în mass media internaţională:
problema copiilor instituţionalizaţi şi problema imigranţilor români în spaţiul occidental.
Aceste două paliere de imagine au fost redimensionate de către instanţa mediatică, ele
constituindu-se ca subiecte de presă chiar şi atunci când Rapoartele de ţară înregistrau
progrese în ceea ce priveşte situaţia copiilor instituţionalizaţi şi a imigranţilor veniţi din
România.
Un studiu realizat de Institutul pentru Studiul Comunicării în perioada martie-
iunie 2004 relevă lipsa unui profil identitar pozitiv al României în presa occidentală,
corelat cu un nucleu de imagine negativ: astfel, mesajele negative despre România sunt
structurate şi articulate în jurul unor teme- şablon: corupţie, sărăcie, deficienţele din
orfelinate. O analiză detaliată asupra imaginii României în presa germană, semnată de
Katrin Kissau structurează problemele de imagine cu care se confruntă România. Astfel,
profilul mediatic de imagine al României este construit artificial, în jurul stereotipului
sărăciei. Imaginea României de acum este imaginea României din 1775, pentru că după
1990 s-a conturat o imagine arhetipică a României de la începutul secolului XX.
Un studiu elaborat, realizat de două cercetătoare în ştiinţele culturii - Roswitha Loew şi
Anke Pfeifer - asupra imaginii României în mass media din Germania demonstrează
utilizarea evidentă a caracteristicilor imaginii istorice: România este prezentată, sau mai
bine spus reprezentată în media, prin stereotipuri: sărăcie, Ceauşescu, Dracula.
Reportajele elaborate privind ţara în sine sunt rare: România nu beneficiază de prezentări,
ci de reprezentări imagologice. Imaginea României este o imagine arhetipală şi
nestructurată, remarcă Kissau, imagine care nu poate să dea seama de un profil identitar
al României.