PEISAGISTICA

STRUCTURA GENERALA A CURSULUI

 Prezentarea generala a conceptelor

 Dimensiunea istorica si culturala a peisajului –
valorile estetice ale peisajului in decursul
istoriei
 Stilurile peisagere ; evolutia artei gradinilor
 Elemente morfologice si tehnice de compunere
a spatiului peisagistic
 Tendinte ale secolelor 20-21
DEFINITII

• PEISAGISTICA

Ramura a stiintei care se ocupa cu studierea

(analiza, interpretarea), conceperea si
proiectarea peisajului

- stiinta complexa, domeniu pluridisciplinar – include elemente din domenii

de tipologii diferite – artistice, tehnice, stiintifice
- se refera la organizarea si construirea dupa anumite principii si tehnici a
spatiilor exterioare prin asocierea elementelor naturale de peisaj cu
elemente artificiale, in concordanta cu functionalitatea spatiului
DEFINITII

• PEISAJ
Portiune din teritoriu cuprinsa cu vederea,
care in stare naturala si/sau prin interventie
umana formeaza un ansamblu estetic
 PEISAJ
PEISAJ

MEDIU
MEDIU
OM
OM
INCONJURATOR
INCONJURATOR

CULTURA
CULTURA
(arta)
(arta)

NATURA
NATURA
• Peisajul – definitii
1869 – dictionarul Tomasseo Bellini:
• Peisaj – paese – in sensul pictural :
Vasari defineste peisajul : priveliste ca subiect de pictura .
• Dictionarul Italian al Limbii Vorbite – Pietro Fanfani si Giuseppe
Rigutini :
peisaj – intreaga priveliste sau o parte din ea, in masura in care este
aleasa pentru a fi subiect de pictura.
• Petit Larousse : peisaj – intinderea privelistei ; priveliste – teritoriu
care prezinta o vedere de ansamblu.
• Standard Dictionary of the English Language : Landscape – parte
dintr-o priveliste vazuta dintr-un singur punct. (derivat – landscaping
– a desavarsi sau a schimba trasaturile caracteristice sau infatisarea
acestuia – peisajului , ca de exemplu un parc sau o gradina .)
INTELEGEREA TERMENULUI DE PEISAJ

• Henri Frederic Amiel – “Peisajul este o stare a sufletului”

• Rosario Assunto – „Peisajul este spatiu; reprezentarea unui peisaj
este reprezentarea spatiului”.
• George Simons – Peisajul are valoare simbolica

peisajul este spatiu, si se constituie ca obiect de experienta

estetica si ca subiect de judecata estetica.

• Nu exista peisaj decat atunci cand acesta este perceput; peisajul

este o realitate subiectiva, pentru ca asupra unui acelasi loc pot
exista mai multe perceptii.

• Peisajul este fapt social, natural, subiectiv si obiectiv,

productie materiala si culturala, reala si simbolica
– este un spatiu multidimensional cuprinzand oameni.
• Peisajul are intelesuri diferite, in
functie de domeniul care-l abordeaza –
biologie, geografie, economie, arhitectura,
peisagistica, poezie.

• Peisajele – prezinta trasaturi specifice, in functie de zona

geografica, clima, factori geologici, hidrologici,
pedologici, vegetatie; sunt influentate de traditiile
culturale , de societate, istorie, tehnologie.
 MODURI DE PERCEPERE A PEISAJULUI
• Geomorfologul observa peisajul din punctul de vedere al genezei sale.
• Geograful - plaseaza in centrul preocuparilor sale problematica localizarii,
identificarea structurilor spatiale nascute din ocuparea spatiului de catre
oameni.
• Ecologul percepe peisajul in relatiile sale ecologice specifice care leaga
diferitele ecosisteme care il compun.
• Istoricul – peisajul = mostenire culturala a civilizatiilor si a diversitatilor lor
etnologice; reflectie a unei civilizatii, a permanentei sale, evolutiei.
• Economistul vede in peisaj o sursa de activitati - peisajul sustine o serie de
activitati economice.
• Psihologul a introdus o noua dimensiune in analiza peisagera : aceea a
psihologiei perceptiei. De fapt, nu exista decat peisaj perceput; observatorul
devine el insusi un actor in analiza de peisaj, o data ce se familiarizeaza cu
peisajul.
• Arhitectul peisagist - perceptia peisagera este una globalizatoare -
concepe locul ca un intreg - elementele care compun locul apartin atat
naturii - la origine - cat si culturii oamenilor care ocupa locul sau l-au ocupat.
Interpretarea diferita a notiunii de peisaj, in
functie de domeniul de abordare (biologie,
geografie, economie, arhitectura, peisagistica,
poezie, arta, etc.), presupune o cumulare a
tuturor aspectelor, in vederea aprofundarii
conceptului.
TIPOLOGII DE PEISAJ
• Ca stare de existenta
– Peisaj PRIMAR – natura pura
– Peisaj MODIFICAT
– putin antropizat
– amenajat
– transformat (ex. – parc, limita de oras, etc.)
• Ca GEOSISTEM
– elementele morfologice naturale – munte, campie, vai, dealuri,
mlastina, peisaj marin, etc.
• in functie de SCARA
– Peisaj major (macropeisaj) – munte, campie, etc.
– Peisaj mediu (mezopeisaj) – padure, lac, etc.
– Peisaj minor (micropeisaj)
• dupa tipul de APARITIE
– SPONTAN
– CREAT (conceput)

• dupa ELEMENTELE NATURALE

DOMINANTE
– verde, albastru, stancos, galben
• dupa TEXTURA
– mineral
– vegetal

• dupa PONDEREA texturii

– omogen
– neomogen
– mixt
• dupa CARACTER
– SALBATIC, MONUMENTAL, DOMESTIC, UMAN, EXPRESIV,
PITORESC, IDILIC, DEZOLANT, VESEL, etc.
• dupa FUNCTIUNEA dominanta a zonei
– peisaj rezidential, industrial, agricol, etc.
• dupa gradul de urbanizare
– peisaj urban
– peisaj rural
• Peisaje SPECIALE
– Peisaj EVENIMENT – amenajare speciala, experimentala,
temporara
– Peisaj EFEMER – peisajul eveniment supus temporalitatii
– Peisaj CINETIC
Peisaj EFEMER
Peisaj CINETIC
• Peisajul are 2 componente:
– SPATIUL
– DIMENSIUNEA TEMPORALA – anotimp / ciclul zi – noapte, etc.

Peisajul este un SPATIU in NATURA – este SPATIUL

INGLOBATOR, INFINIT – SPATIUL DE IMPLANTARE

Dimensiunea temporala genereaza 2 moduri de percepere a

spatiului:

- TIMPUL NATURAL (COSMIC) – zi / noapte, anotimp –

percepute direct in peisajul natural – ciclicitate, succesivitate
- TIMPUL ISTORIC – caracteristic peisajului urban – surprindere
simultana a unor marturii istorice.
Peisajul – imagine a naturii, este spatial, inaintea orasului si dincolo
de oras: intemeiaza orasul, il conditioneaza, si il include in sine.
 SPATIU

TIMP

LOC= PEISAJ

Peisajul este un sistem complex, ce cuprinde

deopotriva spatiul, locul si timpul.
• Nu putem vorbi de peisaj decat din momentul in care il
privim;

• Nu exista peisaj decat atunci cand acesta este

perceput; peisajul este o realitate subiectiva, pentru
ca asupra unui acelasi loc pot exista mai multe perceptii;
• PEISAJUL se refera la un anumit LOC,
situat in SPATIUL general determinat de
anumite elemente (configurativ – spatiale,
social culturale sau functional
comportamentale), surprins intr-un anumit
MOMENT al existentei sale.