Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Ne întrebăm,
Imaginarul actual recondiþioneazã mituri arhaice
într-o formã atât de stinsã încât aceste mituri nu sunt
mai putem pãºi dincolo de zidirea noastrã intimã ºi
nu putem escalada urzeala noastrã cognitivã pentru a cu motiv...
capabile de a reuºi drept un punct de plecare pentru lua contact cu realitatea absolutã. Nu mai putem Trei camerale la rând nasc întrebãri.
o teorie generalã asupra mitologiei. El ºi-a pierdut cunoaºte lumea externã sau pe noi înºine decât în Inevitabil ºi-ntemeiat. Despre ce o aduce
din simbolism, ºi-a ºters culorile, ºi-a redus formele propria conºtiinþã, dincolo de ea nu ºtim dacã mai toamna. Vom auzi orchestra-n fiece joi? Vom
mitologice pentru a le prezenta abia schiþate. Dacã în existã ceva. Principial, noi nu mai avem niciun asculta ºi-alte trupe? Ce alþi soliºti ºi dirijori
trecut, în faþa forþelor cosmice omul se declara temei care sã ne ajute sã trecem dincolo de pragul ei. or veni? Operã, operetã ºi jazz vom avea?
neputincios ºi apela la forþele supranaturale E de ajuns sã amintesc cã, dacã conºtiinþa s-ar Vreun festival e în plan? Stagiunea
favorabile lui, astãzi aceste forþe nici mãcar nu mai stinge, toate obiectele din jur ºi lumea ar dispãrea. prezentã-i pe finiº. Aºa cã gându’ ne zboarã
sunt luate în seamã, iar societatea oamenilor devine ªi totuºi, astãzi se mai poate omologa istoria prin la viitoarea. Îndreptãþit realmente. Cât veºti
necruþãtore cu cel care îi stricã rânduielile, pentru cã miturile încã prezente în mintea noastrã. Este vorba nu prea sunt. Cicã-o sã fie ºi-o estivalã. O
sancþionarea este exclusiv în puterea ei. De aceea nu despre „Mioriþa”, „Meºterul Manole”, baladele aºteptãm bucuroºi. Îi vrem, firesc, pe
mai putem înþelege osândirea la moarte a eroice, Fãt-Frumos etc. Mai putem abandona încã maeºtri. Pe Ionescu-Galaþi, Andreescu,
ciobãnaºului mioritic de cãtre fraþii sãi în termeni imaginaþia mimeticã a istoriei pentru a îmbrãþiºa Simion. Pe Mandeal, Sbârcea, Calleya. Pe
mitologici. Noi nu mai putem înþelege acest lucru, imaginaþia inspiratã (distincþie fãcutã de Platon). Postãvaru, Bãlan ºi Pãuþa. Pe Râmbu, Soare
pentru cã, repet, este o osândire cosmicã, nu socialã, Între acestea este însã o diferenþã de grad, dar ºi de ºi Popa. Pe Dilworth, Wolters ºi Katz. Pe
iar adevãrul acestei osândiri este atât de departe, naturã. „Mioriþa”, de exemplu, se desfãºoarã pe Moroianu, Parfenov, Pandolfi. Pe
încât se aflã în afara imaginarului nostru actual. douã planuri, unul de naturã socialã (aºezarea unor Ungureanu ºi Ursuleasa. Pe Marcovici,
„Gusturile” se schimbã de la un secol la altul. sângele rãnitului, aºteptând o nouã renaºtere. Este sate din sudul Transilvaniei peste munþi, în Muscel), Martin ºi Cazacu. Pe-atâþia încã aidoma lor.
Prin urmare, mitologiile umane actuale le vorba despre legenda bujorului de munte. altul de naturã mitologicã (conflictul dintre pãstori ºi Dorim, de asemenea, mãcar orchestre din
atribuie oamenilor anumite fapte memorabile, aºa Astãzi însã, tonul îl dau percepþia ºi simpla agricultori); primul cuprinzând în profunzime jur. Mai lesne, cert, de adus. Din Vâlcea,
cum în trecut li se atribuiau forþelor cosmice, ºi senzaþie, iar imaginea simbolicã suferã, alungatã nenumãrate aspecte ºi probleme ale vieþii pãstoreºti, Sibiu ºi Braºov. Ploieºti, Bucureºti ºi
aceste mitologii transformã oamenii încã în viaþã în fiind ºi pãrãsitã, ca Hecuba. Din toate miturile cum sunt: motivaþia economicã, intervenþia obºtii în Craiova. Este posibil, orice s-ar zice. ªi
eroi, feþi-frumoºi, dictatori sau în monºtri. Astãzi arhaice nu a mai rãmas nimic. Nu cu miturile viaþa personalã a individului. Cel de-al doilea plan necesar, categoric. Neîndoielnic, legitim.
trãim sub imperiul imaginarului politic ºi sub noua actuale începe viaþa religioasã a omului. Astãzi se atacã problemele intime, individuale ale omului: Fin’cã plãtim, punem suflet ºi performanþe
teogonie a cultului personalitãþii. În jurul unor inventeazã noi temple, noi categorii stilistice, iubirea ºi moartea. Abel e cioban ºi Cain e plugar. visãm... Sã luãm, ca atare, exemplele bune. ªi
personaje sau al unor ideologii politice s-au dupã comandamente sociale ºi politice, iar Constantin Noica spune cã Abel rãtãceºte prin lume sã lucrãm pe mãsurã. Rapid, iscusit, cu
cristalizat veritabile „religii”, cãrora generaþia mea a trecutul îºi scrie necrologul. Spiritul istoric al ºi Cain frãmântã locul. Iar Cain îl ucide pe Abel. impact. Cã doar nu inventãm acuma roata-n
putut sã le vadã de aproape eficacitatea terifiantã. În vremurilor actuale nu respectã nimic: autori Întotdeauna Cain îl ucide pe Abel. Suntem þara lui Piteºti, la filarmonica loco...
trecut se credea cã anumiþi zei sau demoni sãvârºeau antici, idolatrizaþi de umaniºti; Biblia nu mai este Cain în care Abel n-a murit încã de tot. Adrian SIMEANU
fapte bune sau rele, dar aceºti zei sau demoni erau o carte de istorie relevatã. Trebuie, de asemenea, sã remarcãm faptul cã pe
ascunºi vremelnic în înfãþiºãri omeneºti. Aceasta Mircea Eliade spune despre profeþii Vechiului acest de-al doilea plan „Mioriþa” înscrie o nouã Alecsandri, în care scenele din naturã ºi pasiunile
este problema pe care o pun povestirile în prozã sau Testament cã sunt adevãraþi fãuritori ai istoriei, în diviziune în douã cadre dramatice, cadre ce au umane au intrat în armonia religiei creºtine.
în versuri despre evenimentele vremurilor fãrã sensul modern al cuvântului, sacralizând timpul legãturi epice între ele, dar care ascund în sinea lor Duiliu Zamfirescu spune cã balada „Mioriþa” este
arhivã, care vorbesc despre zei ºi demoni întrupaþi în liniar impus de o istorie laicã. Istoria a individualizat douã drame perfect identice. Primul cadru se referã concepþia indoeuropenã, însã este ieºitã din capul
oameni care prefãceau viaþa pãmântului într-un misterul, l-a pus sub obroc, esoterism ºi ocultism. la ciobãnaºul mioritic ca la un fiu al naturii ºi va fi genial al unui locuitor din Carpaþi. „Dar acesta este
imens ºi crâncen bal mascat1. Indoeuropenii vorbeau Raþiunea omului actual stã la baza elaborãrii unor pe aproape ºi dupã moarte, va auzi câinele ºi
unul singur, nu aºa cum afirmã Alecsandri”2,
de întrupare ca despre cea mai veche concepþie noi legende, vidate însã de mister, a unor doctrine fluierele, cãci moartea înseamnã în fond unirea cu
precizeazã Zamfirescu. Din punct de vedere al
despre conlucrarea omului cu zeii ºi cu demonii. ale salvãrii sociale, care, în loc de a-l elibera pe om, tãria ºi eternitatea naturii. Al doilea cadru se referã
statusului sãu social, mai spune criticul, el este un
În gândirea oamenilor trecutului predominau mai mult îl condamnã. Istoria actualã îngroapã la alegoria vieþii, care este, fãrã îndoialã, una a
aristrocrat în toatã puterea cuvântului, aristos, cel
termenii fictivi, deduºi din cei reali, de obicei prin ultima manifestare a fanteziei ºi naivitãþii omului: naturii reînviate.
mai bun. Dacã „Mioriþa” lui Alecsandri îl autorizeazã
hiperbolã asociatã cu estomparea sau eliminarea mitul. Îngroapã lumea feþilor-frumoºi, a Ca o privire de ansamblu asupra acestor planuri
pe acesta sã afirme cã românul s-a nãscut poet,
datelor reale neconvenabile. Drept care rãmânea ceva cvasivrãjitorilor, a talismanelor, a fantasmelor cu ºi cadre, în toate acestea ciobãnaºul mioritic va fi
aceasta nu înseamnã cã românul, ca popor, nu e nici
care se voia învãluit în ceaþã. Legendele pleacã de la nesfârºitul ei alai de obiceiuri, tradiþii, întâmplãri, osândit la moarte din motivele pe care vom încerca
mai mult nici mai puþin poet decât alt popor.
acest ceva, hiperbolizându-l. ªi cu cât omul este mai metamorfoze, simboluri, tãlmãciri de vise, sã le decelãm. Un mit, bunãoarã, sau elemente dintr-
simplu, cu atât el este înclinat a hiperboliza descântece ºi dezlegãri miraculoase. un mit dau naºtere, la un moment dat, unei legende. Prof. Gheorghe SAVU
antropomorfic. Proces evidenþiat de numeroase Putem totuºi ieºi din acest timp desacralizat de Îndatã ce legenda aceasta începe sã circule, sã (va urma)
legende în care gãsim un fel de recompensã istorie cu ajutorul credinþei ºi dogmelor. Dogma este „trãiascã”, participã la „istorie”, începe, de
temporalã a micimii omului. De exemplu, ciobãnaºul purtãtoare de mister, care este centrul vieþii, are o asemenea, sã se transforme neîncetat, depãrtându-se 1 Gerges Dumezil, Mit ºi Epopee, Editura ªtiinþificã,
din varianta musceleanã a „Mioriþei”, rãnit în luptã, experienþã fantasticã, din care s-au creat epopeile cât mai mult de sâmburele ei fantastic, cãpãtând tot Bucureºti, 1993, p. 29
se refugiazã în formã minusculã în tulpina unei cavalereºti, legendele eschatologice, dramele mai mult elemente locale, etnice, concrete. Aºa cum 2 Duiliu Zamfirescu, discurs rostit la 16 mai 1909 la
plante, ale cãrei flori se înroºesc instantaneu cu mistice. În afara dogmei, conºtientiz faptul cã noi nu s-a întâmplat cu „Mioriþa” din varianta lui Vasile Academia Românã
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8 ● săgetătorul ARGEªUL
8 iunie 2010
Sinteze critice
Aldulescu. Cele mai multe pagini întregului fenomen literar”:
Plasticã din acest capitol îi sunt dedicate „Scopul lecturilor realizate de
La Metopa - Costel Butoi Criticul literar Nicolae Oprea Voiculescu, criticul
lui Marin Preda. „Eroul” celor
nouãsprezece pagini este
eseistul Nicolae Oprea este acela
de a pune cercetarea progresiei
a debutat editorial în 1993 cu o demonstreazã cã ºi poezia sa romanul „Cel mai iubit dintre cronologice a operei în slujba
culegere tematicã de eseuri antumã este deosebit de pãmânteni”, a cãrui cercetare descoperirii imaginii ei interioare.
intitulatã Provinciile imaginare. valoroasã, nu doar cea postumã, implicã „glisarea” de „istoria” O astfel de abordare presupune
Au urmat alte volume de studii ºi analizând în acest sens volumele acestei opere cãtre o amãnunþitã atât ºtiinþa adecvãrii sistemului de
eseuri, a cãror apreciere s-a Pârgã, Destin, Urcuº, explorare a conþinutului ei. lecturã la realitatea eterogenã a
concretizat în cronici substanþiale Întrezãriri, ultimele trei fãcând Cel de-al doilea capitol, ce unei opere, în ansamblul ei, cât ºi
în reviste literare de prestigiu ºi parte din „ultima etapã a poeziei þine în mod preponderent de capacitatea de a evita virtualele
istoria literaturii, cuprinde obstacole pe durata incursiunilor
în premiile de anvergurã voiculesciene din epoca
douãzeci ºi patru de fiºe de în interstiþiile scriiturii” („Argeº”,
naþionalã. Titlurile acestor interbelicã” (op. cit., p.33). Lui
dicþionar, fiºe în care îi regãsim nr. 1, 2010, p. 18).
volume sunt urmãtoarele: Blaga îi atribuie statutul de
pe: Ioan Alexandru, Petru Aceste fiºe de dicþionar au
Alexandru Macedonski, între „înnoitor” al propriei opere
Dumitriu, Gheorghe Ene, Otilia fost utilizate în dicþionarele
romantism ºi simbolism (1999), poetice, postumele lãsând
Nicolescu, Liviu Rebreanu, M.N. literaturii contemporane ºi, pe de
Ion D. Sârbu ºi timpul romanului impresia de renaºtere liricã.
„Picturã” ºi-a intitulat simplu Costel Butoi expoziþia Rusu, Mircea Sãndulescu, Dinu altã parte, dupã cum precizeazã
(2000), Literatura românã Studiul dedicat lui Gib I.
personalã programatã în perioada 18 mai – 7 iunie 2010 la Sãraru, Zaharia Sângeorzan, Ion. criticul Nicolae Oprea,
postbelicã, între imposturã ºi Mihãescu ,,Femeia, între ficþiune „constituie materialul uzual
galeria piteºteanã METOPA. Un titlu simplu, prin care adevãr (coautor: Cãlin Vlasie, ºi realitate” este centrat pe ideea D. Sârbu, Gheorghe Scwartz,
„acest pictor singular, retras la Piteºti” (dupã cum spunea George Silviu, ªtefan Stãnescu, pentru o viitoare istorie a
2000), Opera ºi autorul (2001), femeii ca obsesie, ce oscileazã literaturii române” ( p. 176).
Iolanda Malamen în urmã cu 4-5 ani), mai puþin cunoscut Timpul lecturii. Selecþie de autor între himeric ºi real, iar poetul Ion Mircea ªerbãnescu, Virgil
în oraºul de reºedinþã decât în Bucureºti ºi în Cluj sau în Tãnase, Costin Tuchilã, Dorin Sinteze critice le oferã
(2002), Literatura ,,Echinoxului” Vinea este „re-citit” în baza cititorilor opinii critice, care se
strãinãtate (prezent prin expoziþii personale ºi de grup în (2003), Magicul în proza lui V. exprimãrii sale lirice „prin Tudoran, Damian Ureche, Mircea
Franþa, Belgia, Germania, Luxemburg, Portugalia, Italia, Vaida, Stan Velea, Mihail impun prin exactitate,
Voiculescu (2003), Nopþile de miºcarea oscilantã între fascinaþia profunzime ºi prin autoritatea în
Turcia ºi Statele Unite), anunþã publicul cã oferta esteticã nu insomnie. Opþiuni livreºti (2005), htonicã ºi aspiraþia uranianã” (op. Villara, Cãlin Vlasie, Vasile
este centratã pe o anumitã temã, aºa cum fãcuse de obicei. Voiculescu ºi Romulus Zaharia. domeniu a lui Nicolae Oprea,
Vasile Voiculescu – monografie cit., p. 51), cu ajutorul motivului despre care regretatul poet Miron
Nãscut în Dolj, dar format în Ardeal (absolvent al (2006), Sinteze critice (2009). fântânii. Despre cariera literarã a Disponibilitatea analiticã a lui
Nicolae Oprea, unul dintre cei mai Cordun, aºa cum preciza Mircea
Institutului Ion Andreescu din Cluj, 1979), ºi-a început Recent apãrut, volumul lui Vintilã Horia criticul ne aduce
prestigioºi critici literari de astãzi, Bârsilã (în eseul menþionat mai
cariera artisticã în Moldova de sus, mai precis în Rãdãuþii Sinteze critice (Editura „Paralela mai multe informaþii ºi pune în
este definitã, în datele ei esenþiale, sus), spunea cã „este un critic
Bucovinei. Este de înþeles de ce anumite motive (ºi 45”) este structurat în douã prim-plan romanul pentru care a
de Mircea Bârsilã, în eseul literar nãscut ºi nu fãcut”.
secvenþe) rãdãuþene apar destul de des în pânzele sale. capitole laborioase, la care se obþinut Premiul „Goncourt”,
Membru al UAP din 1990, Costel Butoi are deja o operã „Nicolae Oprea, critic exigent al Mirela CORNEA
adaugã o Addenda destinatã lui Dumnezeu s-a nãscut în exil (Dieu
plasticã importantã, alcãtuitã pe mai mult de trei decenii ºi Ion D. Sârbu: „Ion D. Sârbu and est né en exil). Formula
proiectatã pe capitole de creaþie, pe teme care dominã cu the time of the novel”. suprarealistã a lui Gellu Naum se
autoritate anumite perioade.
Costel Butoi are teme care revin frecvent pe pânzele
Primul capitol, „De la
Macedonski la postmoderni”,
regãseºte în ,,amplul poem voit
discursiv, cu titlu de facturã
Langue et litterature
sale, subiecte care-l urmãresc obsesiv, peisaje pe care - aduce detalii ºi opinii critice de oniricã: „Dimineþile cu Organizatã de Facultatea de Litere a Universitãþii din Piteºti,
periodic - le reviziteazã poate pentru a retrãi emoþiile de sintezã despre viaþa ºi activitatea domniºoara peºte” (op. cit., p. 61). Conferinþa Internaþionalã Limba ºi literatura – repere identitare în
altãdatã. Pe modelul unui Utrillo român al începutului de literarã a douãzeci de scriitori Ceilalþi scriitori din acest prim context european a fost posibilã cu sprijinul Agenþiei Universitare a
mileniu III, atras de peisajul urban, Costel Butoi poate români, atât poeþi, cât ºi capitol sunt creionaþi într-un stil Francofoniei ºi în colaborare cu Alianþa Francezã. Evenimentul s-a
extrage din fotografii ºi ilustrate informaþie suficientã ºi prozatori. Nicolae Oprea îºi ce pune în evidenþã capacitatea desfãºurat pe parcursul a trei zile consecutive, 4-6 iunie, ºi a antrenat
pretabilã la prelucrare plasticã, în aºa mãsurã încât din începe acest prim capitol cu criticului de a realiza „radiografii expoziþie de carte, comunicãri pe domenii ºi secþiuni, precum ºi o
„model” mai rãmâne doar ideea. Deºi recente, tablourile Alexandru Macedonski, unde în literare”, de a scoate în evidenþã excursie tematicã în împrejurimile municipiului.
sale par sã aparþinã unor maeºtri deja validaþi de istoria prim-plan se aflã ars poetica aspectele cele mai valoroase ale Lucrãrile prezentate au beneficiat în întregime de pasiune ºi
picturii. Au ºi culorile, ºi ºtiinþa armonizãrii volum-culoare, „Noaptea de decemvrie”, operelor analizate ºi de a pune profesionalism, de vocaþie ºi interes. Subiectele pentru care au optat
pânã chiar ºi patina… lecturatã dintr-o nouã perspectivã diagnosticuri de o maximã participanþii au fost, simultan, ºtiinþã, interogaþie, (re)evaluare, punere
Costel Butoi pare sã fie îndrãgostit de Veneþia ca un criticã. Urmeazã Bizanþul lui pertinenþã criticã. Scriitori ale în dialog, energie ºi reflecþie. Dezbaterile provocate au amplificat
vedutist de-acum 200 de ani. Desigur, laguna Veneþiei cu Mihail Sadoveanu ºi povestea de cãror opere fac obiectul cercetãrii grila axiologicã a eseurilor, dinamice ºi inteligente, care au glisat de
greu ar putea lipsi din palmaresul vreunui pictor. Dar nu dragoste, interzisã de altfel, aparþin literaturii noastre la poezie la beletristicã ºi/sau de la teorie literarã la extrapolãri
numai Veneþia îl atrage, ci ºi arhitectura burgurilor dintre Kesarion Breb ºi Maria, contemporane: Marin Preda, interdisciplinare.
transilvane: Turnul Sfatului din Braºov sau mai multe eroii din „romanul-basm” Octavian Paler, Cezar Baltag, Oaspeþii au reprezentat multe oraºe din þarã cu statut universitar de
secvenþe sibiene, dintre care Aleea Scãrilor pare sã fie Creanga de Aur. Vasile Leonid Dimov, Paul Goma, marcã (Bucureºti, Iaºi, Cluj-Napoca, Ploieºti, Craiova, Galaþi), precum
favoritã la locul întâi. Costel Butoi alege locuri cu care Voiculescu ºi Lucian Blaga sunt Mircea Horia Simionescu, ºi câteva centre de cercetare (Institutul de Cercetãri pentru Inteligenþa
privirea publicului, dar ºi a pictorului sunt obiºnuite ºi pe prezentaþi, urmãrindu-se vectorii George Bãlãiþã, Dumitru Artificialã Bucureºti; Institutul de Lingvisticã „Iorgu Iordan - Al.
care le trece prin filtrul sensibilitãþii proprii. În forma finalã a determinanþi ai anumitor opere Þepeneag, ªtefan Agopian, Ioan Rosetti”, Academia Românã; Centrul de Studii Orientale „Mircea
tabloului, realitatea este mai mult citatã decât redatã. Efectul ale acestora. În cazul lui Vasile Flora, Iustin Panþa ºi Radu Eliade”, Biblioteca Metropolitanã Bucureºti; Institutul de ªtiinþe
este cã locul poate fi citit, recunoscut, dar mai importante
decât locul par a fi aura locului, parfumul unui colþ de oraº,
al unui pod, al unei scãri. Aºa cum în „Oameni mâncând
cartofi”, tabloul lui Van Gogh, pare cã emanã miros de
Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului
cartof copt, la Costel Butoi culoarea ºi aerul unei cãpiþe de
fân sunt atât de vii ºi pregnante încât celor hipersensibili
Pro memoria Distincþii: Premiul I „Primele iubiri”
(ziarul „Argeºul”, 2001), „Vasile Sofia Sorescu
Voiculescu” (Buzãu, 2002); Marele Premiu (n. 18.IV.1931, Cãlineºti, Argeº)
le-ar putea declanºa un acces de rinitã alergicã…
Spiritul eclectic al selecþiei este ilustrat ºi de prezenþa
Andrei Nicolescu „Eusebiu Camilar” (Suceava, 2003), Liceul de Fete „Mihail ºi Sevastiþa
între atâtea flori ºi peisaje a unui singur nud într-o (n. 15.IV.1975, Piteºti) „Steaua” (Cluj, 2003), „Leismograf” (Sibiu, Vasilescu” Piteºti (1951); Facultatea de
compoziþie cu o mãsuþã cu un vas de flori ºi o tãviþã, un 2003), „Dan Pavel” (Timiºoara, 2004) etc. Filologie, Universitatea din Bucureºti
Grupul ªcolar Construcþii Industriale
univers (feminin!) liniºtit, care îndeamnã la visare. Un Piteºti (1995); Facultatea de Istorie, Referinþe: Alex. ªtefãnescu, „Flacãra”, nr. (1955). Specializare la Universitatea din
tablou stingher, care, alãturi de o altã compoziþie („Femeie Geografie, Filozofie, Universitatea din 3, 2002; Jean Dumitraºcu, „Sãgetãtorul”, Cluj (1956). Doctorat cu lucrarea
lângã foc”), constituie singura prezenþã umanã vizibilã Craiova (2001). 28.V.2002; Marin Ioniþã, „Sãgetãtorul”, „Cercetarea fenomenului de rãmânere în
printre cele câteva zeci de tablouri... 7.X.2003; Ion Licã Vulpeºti, idem, 27.I.2004; urmã la învãþãturã”, conducãtor ºtiinþific,
Cadru didactic Universitatea din Piteºti
Panotarea este aerisitã, pictorul nu îngrãmãdeºte tablouri Nicoleta Popa, „Argeº”, martie, 2004. acad. Mihai Beniuc (1971), Universitatea
(din 2001). Colaboreazã cu studii ºi articole
pentru a expune „mai mult”, ci preferã sã ofere vizibilitate la publicaþii din þarã, susþine comunicãri din Bucureºti. Vizite de documentare la
fiecãrei pânze. Nici nu respectã un criteriu tematic, tablouri
cu peisaje urbane (dar nu numai) amestecându-se sau
ºtiinþifice studenþeºti naþionale. Georgeta Dănuţa Universitatea Banska Bystrica
(Cehoslovacia).
rãsãrind în preajma unor tablouri cu tematicã mai rar
Volume reprezentative: „Preoþi în lupta
pentru Marea Unire – 1916-1919”,
Chiriţă Cercetãtor Institutul de ªtiinþe
întâlnitã în ultimele sale expoziþii personale – florile. Poate Bucureºti, 2000 (în colaborare); „ªefii (n. 17.IV.1952, Piteºti) Pedagogice din Bucureºti (1955-1958);
cã prin explozia de culoare din tablourile închinate florilor cadru didactic ºi director ªcoala Nr. 3
Statului Major General Român. 1859-2000” Liceul „Zinca Golescu” Piteºti (1971);
(de exemplu roºul intens din cele douã pânze dedicate Piteºti (1958-1960), ªcoala Medie Nr. 2
(în colaborare), Bucureºti, 2001. Facultatea de Filologie, Limbi Romanice,
macilor) Costel Butoi a vrut sã aºeze cumpãnã dreaptã, Piteºti (1960-1961), ªcoala Medie Nr. 3
contrabalasând prin supraoferta coloristicã floralã atmosfera Clasice ºi Orientale (1975), Facultatea de Piteºti (1961-1963); cadru didactic
sumbrã din peisaje, dar ºi din naturile statice. Naturi statice Cristian Meleşteu Limba ºi Literatura Româno-Germanã
(1989), Universitatea din Bucureºti.
universitar, director Cabinetul Pedagogic
care par sã fie fãcute în Þãrile de Jos cu secole în urmã ºi (n. 16.IV.1977, Piteºti) (1963-1970), prorector (1972-1981)
care, în ciuda diferenþei de tehnicã, degajã acelaºi tip de Profesoarã ªcoala Nr. 5 Piteºti, Liceul Institutul Pedagogic din Piteºti, Institutul
dramatism mocnit. Tensiunea conþinutã în naturile statice Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã Industrial Costeºti, Liceul Mãrãcineni, de Învãþãmânt Superior din Piteºti; ºef
este covârºitoare, de parcã, deºi împart aceeaºi pânzã, de Gestiune (2001), Facultatea de Argeº (1975-1991), liceele „Al. Odobescu” catedra de ºtiinþe sociale ºi filologice
Management, Universitatea din Piteºti. ºi „Ion Barbu” Piteºti (din 1991); (1985-1986); conferenþiar asociat (1991-
obiectele figurate par sã se afle într-un conflict ireductibil,
ireconciliabil, cât pe ce sã se încaiere. Director Casa de Culturã a Studenþilor colaboratoare la Universitatea din Piteºti, 1995), Universitatea din Piteºti.
Piteºti. Colaborãri la „Sãgetãtorul”, „Curierul Facultatea de Litere ºi Istorie, catedra de Colaboreazã cu studii ºi articole la
Expoziþia pare sã fie doar un eºantion de operã, o
demonstraþie a fapului cã posibilitãþile pictorului sunt zilei”, „Argeºul”, „Flacãra”, „Argeº”, Limbi Romanice (din 1991). publicaþii de specialitate din þarã. Volume:
diverse, cã poate aborda la înalt nivel artistic mai multe „Cultura”, „Juventus”, „Steaua” etc. Volume reprezentative: „Umanismul „Îndrumãtor pentru studierea ºi
genuri ºi cã - pentru aprofundarea temei preferate - amatorii Volume de autor: „Coloana subteranã” filozofiei lui Seneca”, Piteºti, 1991; „Arta caracterizarea psihologicã ºi pedagogicã a
de un gen clar definit n-au decât sã-i facã o vizitã în atelier. (2003), „Ultimul pahar de vin” (2003), perfecþionãrii morale la Seneca”, Piteºti, elevilor”, Bucureºti, 1957; „Unele
O expoziþie ca o invitaþie. „Radiografia unei zile” (2004), „Borfaºii” 1996. Participã la comunicãrile ºtiinþifice probleme ale muncii instructiv-educative
(2006) – prozã; „Icoana pe sticla având ca tematicã valorificarea textelor din ºcoalã”, idem; „Probleme de
Cristian CONSTANTIN ochelarilor” (2004) – poezie. antice; publicã studii în periodice din Piteºti. psihologie, pedagogie ºi defectologie”,
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
9 ● săgetătorul ARGEªUL
8 iunie 2010
Porþi deschise plus de primire pentru interpretarea de instrumente muzicale populare de suflat
reþinut a partiturilor. Au curs aplauzele, – fluiere, cavale, paie, ocarine – Lector
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
10 ● săgetătorul ARGEªUL
8 iunie 2010
Generaţia ’80, pro şi contra 3. Canonul poetic optzecist ºi canonul poetic modern
C
de Argeº.
olocviul Naþional „Generaþia ’80 la maturitate” s-a desfãºurat
în perioada 27-29 mai la Piteºti, Câmpulung Muscel ºi Curtea
Dupã decembrie 1989 am avut o viziune despre ce trebuie sã
facem editorial, pentru cã eram aproape necunoscuþi. Trebuia sã
scoatem antologii, ca sã se ºtie despre noi. Aºa am început sã gândesc
cã pe lângã ea toate celelalte generaþii literare ºi oricare alþi scriitori sunt
nesemnificativi. Fiind mai mult decât o generaþie – un fenomen – dupã
pãrerea lui Vlasie, ne rugãm Domnului ca generaþia ’80 sã nu semneze,
La întâlnirea din prima zi, care a avut ca temã Paradigma generaþiei o strategie. Singurul care m-a înþeles a fost Gheorghe Crãciun. Apoi în curând, pentru încãlzirea globalã ºi pentru alinierea planetelor.
’80, unitate ºi diversitate, a fost lansat volumul de interviuri Generaþia am fãcut dicþionarul scriitorilor optzeciºti. Trebuia sã dovedim cã nu Dar reacþia la importanþa exageratã ce i s-a dat generaþiei ’80 a fost
’80 vãzutã din interior (volumul I), întocmit de prozatorul Dumitru suntem „morþi” sau „obosiþi”, cum se spunea despre noi. promptã, relaxatã ºi plinã de umor. Ca ºi cum mai toatã lumea ºtia
Augustin Doman. Proiectatul ºi aºteptatul volum de criticã literarã scris Noi nu am ºtiut sã comunicãm cu cei tineri. Doar Soviani ºi Ioan deja în ce termeni se va discuta.
de criticul Mircea Bârsilã care are ca obiect creaþia aceloraºi optzeciºti S. Pop au reuºit. Cei tineri, douãmiiºtii, au fãcut din Ioan S. Pop un S-a spus cã optzecismul aduce cu sine o nouã sensibilitate ºi cã
intervievaþi de Doman ºi care a apãrut în cursul ultimilor doi ani, idol. Dar idolii se mai schimbã. Recent, am lucrat cu douãmiiºtii aceasta justificã, legitimeazã noua poezie. Dar o nouã sensibilitate
secvenþial, în revista Argeº, nu a fost finalizat de autor. foarte mult la antologia lor ºi am vãzut cã nu ºtiu cum se face o carte. pretind cã aduc poeþii tuturor curentelor literare ale lumii: romanticii,
La eveniment au fost invitaþi o bunã parte dintre „optzeciºtii de Cei din generaþia 2000 sunt de o inculturã teribilã. Douãmiiºtii sunt simboliºtii, dadaiºtii, futuriºtii, autorii poeziei absurdului,
frunte”. Au cuvântat pro sau contra „dictaturii” optzeciste, între alþii, sfertodocþi. Douãmiiºtii sunt aceeaºi paradigmã cu optzeciºtii. Ei expresioniºtii, ºaizeciºtii, generaþia hippy, ºaptezeciºtii, douãmiiºtii
Ion Bogdan Lefter, Cãlin Vlasie, Constantin Stan, Mircea Bârsilã, pleacã din noi, însã într-un mod cu totul superficial. etc. Toþi spun cã sensibilitatea epocii lor s-a schimbat ºi cã ei au venit
Ioan Lascu, Marta Petreu, Nicolae Oprea, Cassian Maria Spiridon, pe lume sã exprime noua sensibilitate. Din 10 în 10 ani, poate ºi mai
Gellu Dorian, Ion Zubaºcu, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Dinulescu,
Gheorghe Izbãºescu.
S ingura generaþie apãrutã în ultimii 50 de ani în literatura
românã este cea opztecistã (Constantin Stan)
Textul optzecist propunea: limbajul (într-o nouã sintaxã ºi exonerat
des, tot vorbim despre „sensibilitãþi noi”, care, de vreme ce sunt noi,
aruncã la coº sensibilitãþile vechi de 10 ani, pentru a le lua locul.
La Câmpulung Muscel, în sala de festivitãþi a primãriei, poeþii Despre aceastã mereu „nouã sensibilitate” nici nu ºtim, mai întâi, dacã
de servituþile „literaturizãrii”), fragmentul (ºi fragmentarismul ca
participanþi au susþinut, în dimineaþa zilei de vineri, 28 mai, un recital, este una de tip poetic sau o doar o nouã sensibilitate pur ºi simplu.
reacþie împotriva presemnificaþiilor), destructurarea (dreptul realitãþii
apoi au vizitat expoziþia organizatã de Muzeul Municipal, în care au Oricum ar fi, se vede cã în acelaºi veac sunt mai multe astfel de „noi
de a fi privite, percepute multiplu, nu mecanicist), autorul (actant al
fost prezentate personalitãþi culturale muscelene. sensibilitãþi”, adicã mai multe generaþii. De pildã, în aceastã clipã în
textului ºi nu personaj al propriei ficþionalizãri), abolirea genurilor.
P remiile colocviului au fost decernate în aceeaºi zi la
Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului. Printre premiaþi s-au
aflat prozatorul Constantin Stan ºi Mircea Bârsilã, ale cãror cãrþi au
În ciuda încercãrilor repetate de a acredita noi ºi noi generaþii – dupã
’90 ele s-au succedat cam din zece în zece ani, fiecare critic cu ambiþie
cultura românã existã sensibilitãþi ºaizeciste, ºaptezeciste, optzeciste,
nouãzeciste ºi douãmiiste. Despre ele s-a ºi vorbit, de fapt, la
colocviu. Prin revistele literare se vorbeºte chiar ºi despre „noua
fost editate de Editura Pãmântul în anul 2009, ca urmare a câºtigãrii de lider decretându-se mentor al unei noi generaþii – ele nu sunt decât sensibilitate 2005”. Literatura românã este plinã de sensibilitãþi, de
Concursului Naþional „Literatura modernã”. variante, explorãri, diversitãþi ale generaþiei, ale singurei generaþii „noi sensibilitãþi de grup”, de sensibilitãþi organizate „estetic”…
apãrute în ultimii 50 de ani în literatura românã: cea optzecistã.
La ediþia din acest an au participat, între alþii: Radu Aldulescu,
ªtefan Dumitru Afrimescu, Aurel Maria Baros, Mircea Bârsilã, Ioan
Buduca, Gabriel Chifu, Ionel Ciupureanu, Ioan Cristescu, Virgil
„Generaþia ’80 mai poate dura încã 20 de ani” (Mircea Bârsilã)
Generaþia ’80 a adus în literaturã o nouã sensibilitate, iar asta este
D ar, dacã optzeciºtii au dreptul sã îºi justifice produsele literare
prin „noua sensibilitate”, atunci ºi generaþiile predecesoare ºi
cele succesoare au tot dreptul literar sã facã acelaºi lucru. De fapt, în
Diaconu, Dumitru Augustin Doman, Ioana Dinulescu, Gellu Dorian, foarte important. Generaþia ’80 se stinge în anul 1990. Dar ea se temeiul acestei „sensibilitãþi noi”, de fiecare datã alta, generaþiile se
Sorin Durdun, Marius Ghica, ªtefan Ion Ghilimescu, Magda Grigore, regrupeazã ºi este prima generaþie care cãlãreºte douã contexte. Acest neagã una pe alta: optzeciºtii îi lichideazã pe ºaizeciºti ºi ºaptezeciºti,
Ioan Groºan, Silviu Guga, Gheorghe Izbãºescu, Ioan Lascu, Ion lucru este un miracol. Generaþia ’80 mai poate dura încã 20 de ani. iar ei sunt lichidaþi literar de nouãzeciºti, douãmiiºti ºi
Bogdan Lefter, Victor Munteanu, Nicolae Oprea, Mircea Petean, Oricum, maturitatea generaþiei ’80 începe dupã 50 de ani. douãmiicinciºti... ªi cu toþii vor fi anulaþi de sensibilitatea, aºadar de
Marta Petreu, Aurel Sibiceanu, Cassian Maria Spiridon, Vasile generaþia care le va succede… Iatã-i pe optzeciºti anulaþi de propriul
Spiridon, Constantin Stan, George Stanca, Liviu Ioan Stoiciu, Dumitru 2. Contra optzecism sau ironiºtii propriei generaþii mod de a gândi: de gândirea de facturã generaþionistã...
Ungureanu, Ioan Radu Vãcãrescu, Cãlin Vlasie, George Vulturescu, „Sper ca în curând sã fiu douãmiist” (Gabriel Chifu) Fãrã nicio îndoialã cã literatura nu este împietritã ºi cã ea se
Ion Zubaºcu. înnoieºte, dar marile miºcãri – schimbãri, înnoiri – din sânul ei nu se
Colocviul a fost organizat de Filiala Piteºti a U.S.R., prin efortul
lui Nicolae Oprea ºi Dumitru Augustin Doman, de Uniunea
E u sunt, de fapt, un scriitor ºaptezecist. Dar am fost asimilat de
optzeciºti ºi sper ca în curând sã fiu douãmiist. produc din 10 în 10 ani doar pentru a le furniza noilor grupuri
generaþioniste temei existenþial. Parcã înnoirea ºaizecistã, care vine pe
„Poezia formalist-textualistã a intrat în penumbrã” (Liviu Ioan
Scriitorilor, Primãria Câmpulung Muscel, Muzeul Naþional al fundalul poeziei proletcultiste ºi al cenzurii roºii, este mai importantã!
Stoiciu)
Literaturii Române, Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, cu
sprijinul Centrului Cultural Piteºti, Radio Muntenia ºi Casa de Culturã
„George Topârceanu” Curtea de Argeº. Discuþiile din prima zi au avut
Sã reþin cã optzeciºtii au rãmas în competiþie cu ei înºiºi ºi cu
colegii lor de generaþie, nu numai cu scriitorii consacraþi pânã sã aparã
M area schimbare în poezia lumii a început cu direcþia
romanticã, ce s-a luptat cu dominaþia literarã de secole a
spiritului clasic, ce ajunsese sã îºi imite, sã îºi „reproducã”, sub diverse
loc în superba salã Simpozion a Centrului Cultural Piteºti, renovatã ºi ei. Optzeciºtii au reacþionat la literatura scrisã pânã la ei, de altfel, semnãturi, propriile opere. Doar începând cu Baudelaire ºi, mai hotãrât,
mobilatã de curând prin strãdania directoarei Carmen Dumitrache. „principial”, au produs o adevãratã rupturã, au refuzat cliºeele ºi cu Rimbaud putem vorbi despre lichidarea spiritului mimetic ce fãcea
În mare, s-a reeditat colocviul cu acelaºi nume, iniþiat în anul 2002 metaforele cãutate cu orice preþ (ele, se credea pânã la optzeciºti, literaturã din literaturã ºi de o schimbare „de sensibilitate” în poezie, în
de subsemnatul ºi Mircea Bârsilã, prin Direcþia pentru Culturã a dãdeau poeziei greutate esteticã), au adoptat discursul strãzii, au sensul cã imaginaþia poeticã a început sã câºtige tot mai mult teren.
Judeþului Argeº ºi Centrul Cultural Piteºti. abordat teme ale cotidianului comun, ale realului banal, viaþa Aceastã schimbare a condus la poezia modernã, care de atunci se tot
Pe parcursul discuþiilor s-au conturat, în mod clar, douã direcþii. Una scriitorului a devenit modelul de referinþã în ceea ce scrie. La cautã pe sine, ratându-se în grup prin „noile sensibilitãþi”
partizanã conceptului de „generaþie ’80”, deci pro optzecistã, iar alta optzeciºti senzaþiile existenþiale, nevroza, concretul, recunoscute în generaþioniste, deci prin sensibilitãþile cu viaþã scurtã.
reþinutã, ironicã ºi chiar contrarã înregimentãrii optzeciste. Fapt pentru versuri, au dat autenticitate maximã textului în sine (ei aveau religia În ce constã însã, noua sensibilitate optzecistã sau, cu alte cuvinte,
care expunerea de mai jos va cãuta sã surprindã spiritul colocviului. adevãrului estetic, au avut permanent conºtiinþa criticã a scrierilor lor). canonul optzecist? Autenticismul (atenþia acordatã realului minor,
Optzeciºtii au experimentat „dupã capul lor”, ludici, reînnodând firul derizoriu, biografismul), mimetismul, excluderea metafizicului,
1. Pro optzecism sau adulatorii generaþiei avangardei literare din 1945. experimentalismul, pastiºa, ironia exageratã, livrescul, eclectismul,
Optzeciºti ardenþi s-au arãtat a fi Ion Bogdan Lefter, Cãlin Vlasie, Sigur, putem vorbi ºi despre „literatura esopicã, livrescã” (a atitudinea bãºcãlioasã ºi teoretizantã, textualismul, dar ºi reumanizarea
Constantin Stan ºi Mircea Bârsilã, în sensul cã ei au susþinut cu toate textului care trebuia înþeles printre rânduri, obligat de cenzurã sã textului ºi valorizarea socialului sunt trãsãturile dominante. Cu aceste
forþele conceptul de „generaþie optzecistã”, în care ei vãd salvarea ºi creascã, în scrierile lor, simbolistica); sau despre compromisurile constante, prin accentuarea unora ºi abandonarea altora, se face arareori
gloria literaturii române. fãcute cu un regim comunist dur (dar ºi despre atitudinile publice poezie ºi, de cele mai multe ori, se face un simulacru de poezie.
de demnitate); sau despre sentimentul de insatisfacþie cã n-au avut
„Paradigma optzecistã nu s-a schimbat de vreo 30 de ani
încoace” (Ion Bogdan Lefter) audienþã. Literatura optzecistã n-a dus lipsã nici de poeþi
metafizici, nici de poeþi existenþialiºti, nici de poeþi formaliºti sau
A discuta despre poezie sau prozã prin termenul de „generaþie”,
adicã raportând creaþia individualã la canoanele formative