Crimele Revolutiei: macelul

de la MapN

In dimineata de 24 decembrie 1989, capul unui militar Impuscat

era batjocorit de trecatori, convinsi ca aveau de-a face cu un terorist.
Era colonelul Trosca de la USLA, care fusese chemat sa apere
ministerul. Gheorghe Trosca era seful de Stat Major In cadrul Unitatii
Speciale de Lupta Antiterorista (USLA), trupa de elita a Securitatii.
Alaturi de el au murit alti sapte „uslasi”.

In dimineata de 24 decembrie 1989, locuitorii blocurilor din zona Pietei

Orizont, din cartierul Drumul Taberei, aveau sa descopere, in plina strada,
urmele unui adevarat macel petrecut In timpul noptii. Intrarea In fostul
sediu al Ministerului Apararii Nationale era presarata cu cadavre imprastiate
pe sosea, cu sute de gloante - de marimi diferite - si cu balti de sange
inghetate. Cele mai multe cadavre erau carbonizate pana la pierderea
oricarui reper ce ar fi putut servi la identificare.

„Terorist. A Incercat sa atace sediul Armatei"

In mijlocul acestui tablou oribil trona capul uneia dintre victime,
detasat de restul corpului si arborat pe post de „trofeu": sprijinit intr-un
cauciuc si cu o tigara iInfipta in figura ce se blocase Intr-o mimica a durerii
din ultimele secunde de viata.
Capul desprins de trup a zacut pe TAB mai bine de 24 de ore.
Majoritatea cetatenilor care treceau prin zona „Orizont" nu ezitau sa scuipe
capul abandonat, sa-l loveasca violent cu picioarele sau sa urineze pe el. Era
rodul unei diversiuni macabre si al intoxicarii continue din timpul noptii,
cand au abundat mesajele televizate ce dadeau ca sigur asaltul final al
teroristilor fideli fostului regim. „Terorist. A Incercat sa atace sediul Armatei"
- aceasta era nu o ipoteza, ci era cea mai spectaculoasa certitudine
descoperita In acea dimineata Intr-un cartier din Bucuresti.
A trebuit sa mai treaca ceva timp, pentru ca pasiunea isterica din
primele zile sa se dizolve, iar ratiunea sa-si reintre in rol. Si sa reconstituie
adevarata identitate a acelui cap, desprins dintr-unul dintre corpurile ce
umpleau soseaua pe 24 decembrie 1989. Era al colonelului Gheorghe
Trosca, seful de Stat Major In cadrul Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista
(USLA).
Povestea macelului din fata Ministerului Apararii, unul dintre
episoadele cele mai grotesti si sangeroase ale Revolutiei, nu a fost nici pana
astazi facuta publica. In spatele ei stau confuzia, dezinformarea si, nu in
ultimul rand, furia ce devenisera deja „marci inregistrate" ale momentului
„decembrie 1989".

Vanatoarea de „teroristi"
Macelul din fata fostului sediu al Ministerului Apararii Nationale a
avut loc intr-o noapte in care ochii romanilor erau „lipiti" de ecranele
televizoarelor. Revolutia se petrecea „in direct", in timp real. Tot ceea ce
astazi pare incalcit si fara sens era, la cel moment, extrem de clar. Lumea se
impartise In „cei buni" si „cei rai".
In prima categorie se afla poporul, iesit in strada, dornic sa-si faca
dreptate cu propriile maini. Din cand in cand, inamicul era expus, legat si
batut, spre bucuria a milioane de privitori. Mesajele care insoteau imaginile
cu presupusii tradatori se situau la granita cu irealul: „Televiziunea este
incercuita de acesti banditi. Nu mai este timp de pierdut. Soldati, folositi
armele pe care le aveti in dotare, fara a mai astepta neaparat aceasta
dezlegare formala! Poporul va da acum ordine!".
In 24 decembrie 1989, locuitorii catorva blocuri din Drumul Taberei
aveau sa puna in aplicare ce auzisera la televizor. A fost nevoie de cateva
cadavre, ciuruite dinspre minister, de gandul ca „Armata e cu noi!", de o
cauza a evenimentelor cum nu se putea mai relativa, ce diferea de la om la
om, si de cineva care sa pronunte cuvantul magic: „Teroristi".
Scenele de cruzime ce au urmat au fost cel mai potrivit final al teribilei
farse cu iz de manipulare ce incepuse cu o seara inainte.

„Cred ca In spate e Trosca"

Oficial, era clar. Inca din ziua de 22 decembrie 1989, angajatii Unitatii
Speciale de Lupta Antiterorista (USLA) predasera armele sau participau la
actiuni comune cu Armata pentru „depistarea si anihilarea" teroristilor din
Bucuresti. Surpriza a sosit insa sub forma unui anunt-soc.
In seara de 23 decembrie, generalul de Armata Ion Hortopan, figura
controversata a Revolutiei, cel care condusese personal represiunea armata
din zona hotelului Intercontinental, ordonata de catre fostul ministrul al
Apararii, Vasile Milea, la cererea expresa a lui Nicolae Ceausescu - dadea
navala intr-o intalnire dintre generalul Gheorghe Ardeleanu (seful USLA) si
alti oficiali ai FSN. „A avut loc un schimb de focuri la marginea
Bucurestiului. In urma acestuia, plutonierul-major Popa Ioan Stefan a fost
capturat. Facea parte din USLA", a fost anuntul care i-a pus pe jar pe toti cei
prezenti. Potrivit acestora, Ardeleanu ar fi exclamat la auzul vestii: „Cred ca
in spate e Trosca. El mi-a facut asta!".
Cateva ore mai tarziu, generalul Ardeleanu primeste un telefon de la
generalul Nicolae Militaru, aflat la acel moment In sediul MApN. Militaru
tocmai fusese numit ministru al Apararii de catre Ion Iliescu, in locul
generalului Victor Atanasie Stanculescu. Generalul Militaru Ii transmite
lui Ardeleanu ca exista grupuri de teroristi in blocurile de peste drum de
sediul institutiei si li ordona sa trimita „Intregul personal al USLA" la
minister pentru a-i inlatura pe tragatori.
La acel moment, In USLA erau inregimentate 757 de persoane cu rang
militar. Dintre acestea, 30 erau de garda la diverse ambasade, iar alte 80
fusesera trimise la Sibiu. Dintre cei 647 de „uslasi" ramasi la ordine,
generalul Militaru ceruse ca nu mai putin de 600 sa se prezinte la Ministerul
Apararii Nationale. Au fost trimisi doar 18.

Dictionar de personaje

Gheorghe Trosca
Inainte de a lucra In Armata, a fost ofiter de contrainformatii la
Armata a II-a, condusa de generalul Militaru. In aceasta calitate, a fost unul
dintre cei care s-au ocupat de strangerea de informatii In celebrele dosare
"Corbii", ce vizau un complot la adresa lui Ceausescu organizat de agenti
KGB sub acoperire. Generalul Nicolae Militaru figura, In acest dosar, ca fiind
agent al serviciului militar de informatii sovietic, GRU. In plus, Trosca Il
cunoscuse personal pe Militaru, in timpul perchezitiilor pe care le efectuase
la domiciliul acestuia.

Nicolae Militaru.
A fost comandant al Armatei a II-a, fiind Inaintat, In 1974, la gradul de
general-colonel (cu 3 stele). In anul 1978 este trecut in rezerva, fiind banuit
de complot Impotriva lui Ceausescu ( in dosarul Corbii), si numit in functia
de adjunct al ministrului Constructiilor Industriale. Pe 23 decembrie 1989
este numit ministru al Apararii Nationale si inaintat in gradul de general de
armata (cu 4 stele) de catre Ion Iliescu. Candideaza la Presedintia Romaniei
In 1996, obtinand 0,22% din voturi. In acelasi an se stinge din viata.

Gheorghe Ardeleanu.
In timpul Revolutiei a fost comandant al celebrei Unitati Speciale de
Lupta Antiterorista (USLA), din Departamentul Securitatii Statului. In
noaptea de 22 decembrie 1989 Isi face aparitia In sediul CC al PCR,
aratandu-se dispus sa puna la dispozitia Armatei trupele speciale de
interventie. La sase luni dupa moartea suspecta a lui Gheorghe Trosca,
colonelul Ardeleanu a fost Indepartat de la conducerea USLA. A decedat In
iunie 1994, la 55 de ani, In urma unui infarct miocardic.

„Se trage asupra Ministerului Apararii"

Ordinul lui Nicolae Militaru este transmis de Gheorghe Ardeleanu

catre colonelul Ion Bleort. Acesta raporteaza ca langa el se afla chiar
colonelul Gheorghe Trosca, seful de Stat Major In cadrul USLA. Ordinul
ajunge la Trosca.
Acesta alege 14 persoane, le plaseaza In trei ABI-uri (autovehicule ARO
cu blindaj de tabla) si porneste spre sediul MApN. Soarta face ca unul dintre
aceste ABI-uri sa se defecteze si sa fie lasat In urma, cu tot cu militarii aflati
In interior, In zona Garii de Nord.
Pe drum este preluat si Constantin Isac, unul dintre oamenii de decizie
ai FSN, responsabil cu legatura dintre stat si trupele USLA. Autovehiculele
se deplaseaza spre Drumului Taberei, Insa, imediat dupa intrarea In cartier,
raporteaza ca exista un grup de tancuri si blindate ale Armatei care trag
chiar In directia Ministerului Apararii.
Stenograma acelui schimb de replici, Intre Trosca si Bleort, este
halucinanta.

Dialogul Trosca - Bleort

Gheorghe Trosca: Permiteti sa raportez.
Ion Bleort: Da.
Trosca: La MApN a aparut o coloana de sapte-opt TAB-uri, doua camioane
cu militari si doua ARO, au tras zece minute asupra Ministerului si-au oprit
acum...
Bleort: Cum, ma?!
Trosca: ...asupra Ministerului.
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, mai?
Trosca: Asupra Ministerului Apararii Nationale, timp de zece minute, si
acum s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: Dupa ce opriti In dreptul ultimului tanc, ne comunicati noua, ca sa
luam legatura cu Ministerul.

Incepe carnajul
Bleort transmite mesajul catre seful sau direct - comandantul USLA,
Gheorghe Ardeleanu, care il anunta pe generalul Militaru. Mai multi martori
ai momentului au spus, de-a lungul anilor, ca Militaru s-a retras in
anticamera, unde a purtat o convorbire telefonica, timp de cateva minute, cu
o persoana necunoscuta.
 Intre timp, In fata ministerului, cele doua ABI-uri se opresc in fata
unui tanc, cu luminile stinse, cum primisera ordinul prin statie. Constantin
Isac a povestit acele momente intr-o intalnire cu niste oficiali SRI: "Ni s-a
spus sa ne oprim In fata unui tanc cu luminile stinse. Asta Insemna ca
exista comunicare Intre USLA si MApN si, de asemenea, cu tancul.
Dupa aceea mi s-a transmis sa ma dau jos, sa o iau pe langa tancul
din fata si sa intru In minister, iar ei sa-si continue misiunea.
Nu am apucat sa mai cobor, pentru ca ei au tras o rafala dintr-
un blindat din stanga noastra. Au fost raniti luptatorii USLA de pe
bancheta din spate. Unul a fost lovit In umar, iar altul In maxilar .
Am comunicat ca se trage si ca avem doi raniti. Ne-au comunicat ca
tancul ne va da trei semnale luminoase, dupa care ne va conduce. Am
primit semnalele si am facut si noi trei semnale. In loc sa plecam, am
intrat din nou sub rafala tancului din stanga". Asa incepea carnajul din
Drumul Taberei.

Macelul de la MApN: crime

si profanare
Supravietuitorii carnajului de la MApN, caruia i-au cazut victime
opt „uslasi“, au fost prezentati drept „asasini ai vechiului regim“.
Cadavrele membrilor USLA au fost lasate In strada timp de mai multe
zile, fiind profanate si scuipate de multimea revolutionarilor
dezinformati.

In noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, colonelul Gheorghe Trosca,

seful de Stat Major In cadrul Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA),
isi traia ultimele secunde ale vietii In cartierul Drumul Taberei, aproape de
gardul Ministerului Apararii Nationale (MApN). El a cazut sub rafalele
tancurilor aflate chiar in fata institutiei pe care fusese chemat sa o apere.

Teroristii", de negasit
Teroristii „ascunsi In tufisuri" - motivul invocat de ministrul Apararii,
generalul Nicolae Militaru, pentru convocarea lui Trosca si a oamenilor sai -
erau de negasit. Si mai straniu, odata sositi la fata locului, militarii USLA
nimerisera sub asaltul a ceea ce pareau a fi chiar dispozitive de lupta aflate
In dotarea MApN.
Ajuns In fata Ministerului Apararii, colonelul Gheorghe Trosca
transmite un mesaj halucinant celor ramasi la sediul USLA: Armata trage
asupra propriului sediu. I se promite protectie, ba chiar primeste
instructiuni privind semnalul de recunoastere. Nici nu apuca sa-l foloseasca
insa. Tancurile si blindatele din fata MApN deschid foc automat in directia
"uslasilor". „ne omoara astia!"
 Primul racnet care se aude, in zgomotul rafalelor ce loveau vehiculele
USLA, este cel al lui Constantin Isac, reprezentant al FSN si responsabil cu
legatura dintre noua putere si trupele USLA. "Jos, ca astia ne omoara!",
striga Isac.
Primul coboara Trosca, urmat de Isac si de soferul unuia dintre ABI-
uri (autovehicule ARO cu blindaj de tabla). Colonelul se ascunde In dreptul
rotii din spatele masinii, In timp ce Isac se tranteste pe burta, Intr-un unghi
mort pentru tancul ce tragea asupra lor.
„Gloantele treceau prin masina si imi sareau schije In picioare.
Trosca s-a Indreptat apoi catre al doilea vehicul, cerand sa intre. Eu
am sarit peste un cadavru si peste un gard viu si m-am ascuns Intre
gard si partea de jos a blocului. M-am orientat catre niste masini
parcate. M-am bagat sub o Skoda acoperita cu o prelata", a povestit
Constantin Isac. Ranit In picior, acesta petrece urmatoarele ore sub masina
parcata. Intr-un final, reuseste sa iasa si, tarandu-se, se adaposteste In
apartamentul unui prieten care locuia In zona.
Opt membri ai USLA aveau sa moara in acea noapte, in frunte cu seful
lor, colonelul Gheorghe Trosca. Dupa un model demn de vremurile
preistorice, trupurile acestora au fost lasate In strada. Pe fruntile lor a fost
scris "Teroristi" sau "Tradatori". Trosca a fost decapitat. Corpul acestuia a
fost lasat sa zaca in strada, iar capul i-a fost asezat pe un cauciuc, cu o
tigara Infipta In gura, imposibil de identificat In spatele straturilor de noroi
si fum depuse. Captivi ai diversiunii "Teroristii sunt printre noi", sustinuta
prin toate mijloacele posibile In acele zile, trecatorii din Drumul Taberei nu
au ezitat sa scuipe sau sa urineze pe trupurile neInsufletite. Era modul lor
de a-si exprima ura fata de fostul regim.

„E soarta mercenarilor!"
Pe 25 decembrie 1989, sub titlul „Nimicirea gorilelor mercenare", noua
editie a „Romaniei libere" publica un articol desprins din stilul epocii abia
apuse. In acele randuri, militarii erau ridicati In slavi pentru anihilarea
fortelor obscure care amenintau victoria finala a Revolutiei.
„Dupa miezul noptii de 23 spre 24 decembrie, doua tanchete tip
ABI, care nu sunt In dotarea fortelor noastre armate, au Incercat sa
patrunda In cladirea Ministerului Apararii, folosind ca acoperire
tricolorul. Bravii si eroicii nostri ostasi, aflati la datorie, le-au nimicit
pur si simplu cu focuri de tunuri. Sapte mercenari, angajati In slujba
tiranului, au fost lichidati pe loc. Celelalte bestii cu chip de om au
fost prinse dupa cateva ore, In urma unor lupte crancene. Aceasta va
fi soarta tuturor mercenarilor! Bravo, militari ai Armatei Romane!",
scria in articolul citat.

„Uslasii" atacati In fata MApN-ului

Ucisi
- Gheorghe Trosca (colonel, seful de Stat Major In cadrul USLA)
- Eugen Trandafir Cotuna (locotenent-colonel)
- Andrei Stefan (sublocotenent)
- Ion Muicaru (sublocotenent)
- Emil Oprea (sublocotenent)
- Florin-Constantin Suprateanu (sublocotenent)
- Teodor Neagoe (sublocotenent)
- Ion Costache (sublocotenent)
Raniti
- Romulus Garz (locotenent) – a supravietuit
- Stefan Soldea (sergent-major) – a supravietuit
- Petre Gainescu (plutonier) – a supravietuit
- Ionel Paduraru (sergent-major) – a supravietuit
- Constantin Isac (reprezentantul FSN pentru USLA) – a supravietuit

Dilema lui Militaru: mai traieste Trosca?

Cei cinci supravietuitori ai carnajului din Drumul Taberei au fost
Romulus Garz, Stefan Soldea, Petre Gainescu si Ionel Paduraru (membri ai
USLA) si Constantin Isac (reprezentant al FSN). Marturiile acestora exprima
perfect confuzia totala ce planeaza asupra misiunii pentru care au fost
chemati In Drumul Taberei.
„La un moment dat a venit un capitan de aviatie, m-a coborat
din ABI pe usa din spate, conducandu-ma pana In sediul MApN, Intr-o
Incapere In care erau colonelul Gheorghe Ardeleanu, generalul Nicolae
Militaru si generalul Iulian Vlad. Pe langa cei cunoscuti se afla si un
civil cu barba alba, despre care am aflat ca era Gelu Voican
Voiculescu. Acesta mi-a cerut date despre organizarea, componenta si
functionarea unitatii, datele mele personale, cu ce misiune am venit....
In timpul anchetei am fost Intrebat de doua ori daca colonelul Trosca
mai traieste sau este mort", povestea Stefan Soldea, In aprilie 1990,
pentru „Zig-Zag Magazin".

Test de urina pentru teroristii drogati

Enorma farsa privind prezenta teroristilor In tufisurile din jurul
sediului MApN si chemarea trupelor USLA pentru anihilarea acestora au
continuat si dupa retinerea supravietuitorilor. Stefan Soldea povesteste ca,
dupa ce a fost retinut, a fost supus unui test de urina pentru a dovedi ca nu
este terorist. Una dintre celebrele ipoteze lansate la televizor, In acele zile,
era aceea ca teroristii erau persoane drogate de Securitate pentru a trage
fara somatie In revolutionari.
Inexistenta teroristilor este sustinuta si de marturiile locatarilor din
blocurile aflate In zona carnajului. Membrii unei familii au declarat ca au
fost vizitati, In mai 1990, de doi indivizi, cu legitimatii de Militie, care le-a
transmis ca schimbul de focuri din 23-24 decembrie 1989 avusese loc "Intre
doua unitati ale Armatei" si ca "nu au existat teroristi".
 Generalul Militaru, spionul
ucigas
Dupa ce Ion Iliescu l-a numit ministru al Apararii, Nicolae Militaru a
ordonat uciderea celor care-i dovedisera trecutul de spion. Colonelul
Gheorghe Trosca lucrase la dosarul “Corbii”, demonstrand colaborarea lui
Militaru cu serviciul de informatii al Armatei sovietice (GRU). Pentru asta a
platit cu viata.

La 23 decembrie 1989, ora 20:00, generalul Nicolae Militaru dadea

unul dintre primele ordine de dupa numirea sa in functia de ministru al
Apararii. In biroul situat In sediul MApN, Militaru ii cerea imperativ sefului
Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA), colonelul Gheorghe Ardelean,
sa trimita toti oamenii pe care-i avea la dispozitie pentru a lichida „teroristii
din tufisuri".
 Nominalizarea era explicita: conducatorul misiunii, care avea sa se
dovedeasca a fi una sinucigasa, era colonelul Gheorghe Trosca, seful de Stat
Major al USLA. In confuzia care bantuia acele zile de decembrie 1989,
telefonul dat in acea seara de catre generalul Nicolae Militaru urma sa
devina primul moment dintr-o serie de reactii, tip cauza-efect, incheiate in
adevarate bai de sange. In orele si zilele ce au urmat numirii lui Militaru de
catre Ion Iliescu, o serie de morti, extrem de suspecte, aveau sa mute
coordonatele Revolutiei de la revolta populara la adevarate reglari de conturi.

Victimele: personaje-cheie ale fostului regim

Mai multe persoane care aveau sa-si piarda viata in acest interval de
timp erau personaje-cheie ale fostului regim, mai ales prin cantitatea si
natura informatiilor detinute. La mai bine de un deceniu din ziua care avea
sa-i schimbe definitiv cariera, generalul Nicolae Militaru, transformat in
ministru al Apararii, deturna Revolutia In scopul razbunarii personale si
dadea semnalul Inceperii unei serii de crime teribile.
Anul 1978. Acesta este momentul de la care poate fi reconstituit
intregul traseu revolutionar al generalului Nicolae Militaru. Si tot de atunci
pot fi identificate si o parte din cauzele crimelor, savarsite din ordinului celui
numit ministru al Apararii In decembrie 1989. Oficial, Iliescu l-a numit pe
23 decembrie; In realitate, mutarea fusese facuta In dupa-amiaza de
22.

Rusinea retrogradarii
In anul 1978, Nicolae Militaru, pe atunci general-colonel (cu 3 stele),
era brusc retrogradat de catre Nicolae Ceausescu. Mai mult, a fost umilit In
fata Intregii Armate Romane, fiind numit adjunct al ministrului
Constructiilor Industriale. Oricat de radicala si socanta ar fi fost decizia de la
acel moment, Ceausescu avea motive bine intemeiate pentru a-l scoate pe
Militaru din esalonul oamenilor bine plasati In sistem.

Seful Romaniei comuniste primise dovezi certe ca generalul Militaru,

seful Armatei a II-a, furniza informatii militare URSS, mai exact serviciului
secret al Armatei sovietice (GRU). Militaru absolvise Academia Militara
„Frunze" de la Moscova si nu Incetase niciodata sa pastreze legaturi extrem
de stranse cu vecinii de la Rasarit. La 53 de ani, varsta la care militarii ating
de obicei apogeul carierei, Nicolae Militaru era retrogradat la o functie
ridicola, cu o eticheta greu de dezlipit: spion GRU. Iar cazul sau a fost
prezentat pe larg ofiterilor din Armata romana.

Perchezitia la domiciliu
Apartenenta generalului Militaru la serviciile de informatii sovietice
fusese dovedita chiar de catre colegi ai acestuia: ofiterii de contrainformatii
de la Armata a II-a. Nicolae Militaru era unul dintre numele care figurau In
celebrul dosar "Corbii", cauza ce viza un complot la adresa lui Ceausescu,
organizat de agenti GRU si KGB sub acoperire. In acel moment, URSS era
condusa de Leonid Ilici Brejnev.
 Pana la perestroika lui Gorbaciov trebuiau sa mai treaca sapte ani.
Deci, lovitura de stat la care lucra Militaru nu era motivata de nevoia
indepartarii unui dictator stalinist (cum avea sa se Intample cu Ceausescu
In 1989), ci strict de servirea intereselor sovietice.

Pentru generalul Militaru au urmat vremuri grele. Numele sau, prezent

pana In 1978 pe majoritatea listelor cu avansari ale personalului militar, se
evapora, ca prin minune, pana In decembrie 1989. Singura mentiune legata
de persoana sa este legata de o perchezitie la domiciliu, la fel de
stanjenitoare ca si retrogradarea. Conducatorul acelei operatiuni era unul
dintre cei mai temuti ofiteri de contrainformatii din acea vreme: colonelul
Gheorghe Trosca.

Militaru: „Momentul mult asteptat sosise"

Decembrie 1989. Pana sa ajunga In biroul de unde a ordonat
convocarea lui Gheorghe Trosca si a oamenilor sai la sediul MApN, generalul
Nicolae Militaru a urmat, In primele zile ale Revolutiei, un traseu halucinant,
lipsit de orice logica elementara. Povestea modului in care fostul rezervist s-a
transformat, peste noapte, in ministru al Apararii a fost expusa chiar de
catre Militaru intr-o intalnire secreta purtata cu oficiali SRI in anul 1994.
Potrivit acestuia, „Intre 17 si 21 decembrie, am stat in locuinta,
urmarind evenimentele ce incepusera In Romania, despre care luam
cunostinta prin intermediul postului de radio Europa Libera".
Momentul de ruptura din aceasta stare admirativa ar fi survenit, potrivit
aceleiasi marturii, „cand s-a transmis comunicatul in legatura cu
sinuciderea generalului Vasile Milea", fapt care l-ar fi lasat pe Militaru
„Impietrit" si simtind ca „momentul mult asteptat sosise". Era 22 decembrie,
ora 11:00.

Admiratia pentru Ion Iliescu

Cuprins de o „teama profunda ca nu cumva Armata sa intre In
panica", Nicolae Militaru este linistit de sotia sa, care-i aduce vesti
imbucuratoare: „Vazuse masini blindate cu civili urcati pe ele". Urmeaza
scene demne de o comedie neagra. Militaru se echipeaza in tinuta
militara (lucru interzis de orice regulament militar), isi saruta sotia,
care „a ramas in lacrimi de bucurie", si porneste direct spre Televiziune.
Urmeaza scena intrarii in emisie. La acel moment, ministru al Apararii era
generalul Victor Atanasie Stanculescu, insa Militaru se adreseaza oficial
Armatei, cerand intreruperea focului in intreaga tara.

Dupa emisie, este dus in biroul directorului Televiziunii, unde se

felicita cu Ion Iliescu, fata de care simte „o deplina satisfactie de a-l vedea".
Iar povestirea emotionanta se incheie brusc: „Dupa felicitarile reciproce,
am plecat la Ministerul Apararii Nationale cu doua masini de ocazie".
Intr-una din masini se aflau, impreuna, Ion Iliescu si Nicolae Militaru.
 Inainte de a pleca spre MApN, generalul Militaru fusese anuntat
poporului, prin intermediul TVR, drept noul ministru al Apararii. Era ora
14:30, iar anuntul, comunicat de capitanul Mihai Lupoi, era facut In
prezenta si cu stiinta lui Ion Iliescu, aflat In Televiziune. Neoficial, decretul
de numire a generalului Nicolae Militaru in functia de ministru al Apararii
fusese deja semnat, la nici trei ore de la fuga lui Ceausescu cu elicopterul.

Nicolae Militaru
- S-a nascut la 10 noiembrie 1925.
- In 1958 a absolvit Academia Militara "Frunze" de la Moscova.
- 1969-1978: comandant al Armatei a II-a.
- 1978: trecut In rezerva si numit adjunct al ministrului, fiind suspectat - ca
agent GRU - de complot la adresa lui Nicolae Ceausescu.
- A fost rechemat Intre cadrele active ale Armatei prin Decretul nr. 2 al
presedintelui Consiliului FSN, Ion Iliescu, din 26 decembrie 1989 si numit In
functia de ministru al Apararii Nationale.
- La presiunea multor ofiteri, pe 16 februarie 1990 este Inlocuit la comanda
Armatei cu generalul Stanculescu.
- A candidat la Presedintia Romaniei la alegerile din 3 noiembrie 1996,
obtinand 0,22% din voturi.
- A murit la 27 decembrie 1996, la varsta de 71 de ani.

Cronologia masacrului din Drumul Taberei

Ora 20:00 - Colonelul Gheorghe Ardelean, seful USLA, primeste ordin
de la generalul Nicolae Militaru, In sediul MApN, sa aduca mai multe
echipaje In fata ministerului pentru a anihila "teroristii din tufisuri".
Nicolae Militaru cere explicit ca interventia sa fie condusa de colonelul
Gheorghe Trosca, seful de Stat Major al USLA.
Ora 20:10 - Generalul Ardelean ii transmite lui Trosca, prin telefon,
ordinul primit de la Militaru.
Ora 20:30 - Patru ABI-uri (autovehicule ARO cu blindaj de tabla), In
care se afla 16 "uslasi" (cate patru In fiecare ABI), pornesc din zona Garii de
Nord, sub comanda colonelului Gheorghe Trosca. Imediat, un ABI se
defecteaza si renunta la misiune. Celelalte trei ABI-uri il preiau pe traseu si
pe Gheorghe Isac, reprezentantul FSN pentru relatia cu USLA.
Ora 21:20 - Aflat la doi pasi de sediul MApN, Trosca trimite un mesaj
catre sediul USLA, in care afirma ca Armata trage in propriul sediu.
Ora 21:30 - Mesajul colonelului Trosca este transmis generalului
Militaru, aflat chiar in sediul MApN. Acesta se retrage cateva minute In
anticamera, pentru o discutie telefonica misterioasa.
Ora 22:00 - Tancurile aflate in fata ministerului deschid foc fara
somatie asupra celor trei ABI-uri. Opt dintre "uslasi", printre care si seful
lor, colonelul Gheorghe Trosca, sunt omorati In mai putin de jumatate de
ora. Isac si ceilalti patru "uslasi" sunt raniti.
 Razbunarea lui Militaru: „Cheama-l pe Trosca aici!"
Ajuns la Ministerul Apararii, generalul Nicolae Militaru isi Incepe
activitatea printr-un „schimb de informatii" cu Ion Iliescu. Apoi, de parca
nimic nu s-ar fi Intamplat, se instaleaza in functia de ministru. Marturia
proprie evita problemele delicate: modul in care a fost numit ministru,
motivele si momentul propriu-zis al numirii neoficiale, precum si activitatea
sa din primele zile.
Pentru elucidarea acestui ultim aspect exista insa o serie de declaratii
oferite de cei prezenti la sediul MApN ( pentru SRI) in primele zile de
Revolutie. Portretul rezultat din aceste marturii consolideaza imaginea unui
militar temut, extrem de stapan pe sine, cu scopuri clare si atent in a-si
alege interpusi pentru a-si duce la indeplinire ordinele.
Mihail Montanu, reprezentantul FSN pe langa Armata Romana,
povesteste ca, desi la sediul MApN se afla si Victor Atanasie Stanculescu,
„Militaru se comporta ca ministru al Apararii, desi nu se confirmase
fata de noi dispozitia ca dansul sa preia comanda".

„Se pregateste un atac de forta"

Primul ordin dat de generalul Militaru a fost chiar decretul informal de
condamnare la moarte a colonelului Gheorghe Trosca.
La 11 ani de la momentul in care informatiile furnizate de Trosca
aveau sa duca la retrogradarea si umilirea publica a lui Nicolae Militaru,
proaspatul ministru al Apararii ii platea colonelului o polita fatala. Mihail
Montanu reda discutiile premergatoare chemarii lui Gheorghe Trosca la
sediul MApN, discutii care au avut loc pe 23 decembrie 1989.
Generalul Militaru ii acuza pe toti ca sunt tradatori. Spre seara, din
senin, a dat ordin cuiva sa se duca sa verifice unitatea USLA. Interesant e ca
a trimis un subofiter, Rizea, plutonier pe vremea aceea. Asta pleaca si se
intoarce dupa o ora si jumatate, spunand ca nu a putut ajunge la destinatie,
deoarece in Piata Galati sa tragea puternic. Atunci, il cheama Militaru pe
Gheorghe Ardelan, seful USLA, si-i spune: ’’Cheama un echipaj de la tine
sa ne ajute sa identificam cine sunt teroristii In zona noastra, aici, si
sa ne ajute sa-i anihilam!”. Ardelean nu vrea la inceput, dar Militaru da
ordin. Si-i spune: ’’Cheama-l pe Trosca aici!’’. Dupa cinci minute, a venit
cineva si le-a spus, agitat: ’’Se pregateste un atac terorist Impotriva
noastra, de forta!".
Peste numai o ora, generalul Militaru avea sa fie informat de moartea
„neasteptata" a colonelului Gheorghe Trosca, seful echipei trimise de USLA.
Cativa dintre cei prezenti la acel moment ii contesta pentru prima data
autoritatea lui Militaru. Sunt puse la indoiala calitatea in care acesta dadea
ordinele, modul in care a fost organizata venirea oamenilor lui Trosca si lipsa
oricarui semnal de recunoastere intre ABI-urile „uslasilor" si TAB-urile
Armatei. Raspunsul generalului Militaru cade scurt si sec: „Ce stiti voi?
Sunteti civili! Astea sunt discutii principiale, ca alea de la
partid...".