ANALIZA STATISTICĂ A VENITURILOR ŞI

CHELTUIELILOR LA NIVELUL JUDEŢULUI

VÂLCEA

- LUCRARE DE LICENŢĂ -

Coordonatori:
Conf. univ. drd. Grigorescu Remus Absolvent,
Asistent. univ. drd. Cristescu Florenţa Predescu Ana Maria

2008
 Studiul de faţă îşi propune sa ofere o imagine de
ansamblu asupra bugetelor locale, fără a avea pretenţia
să epuizeze toate aspectele legate de acestea.

 În cadrul lucrării a fost trecut în revistă procesul de

proiectare, adoptare, executare a bugetelor locale, cu
accent pe echilibrarea bugetelor locale şi aspectele
financiare ale descentralizării.

 Un alt obiectiv al studiului a fost prezentarea cadrului

legal care reglementează activitatea în domeniu şi a
traseului de comunicare pe orizontală şi pe verticală
 Cheltuielile publice reprezintă relaţiile de repartizare a fondurilor
financiare către instituţii publice, populaţie şi agenţi economici
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în
sectorul public prin intermediul instituţiilor publice care se acoperă fie din
bugetul de stat, fie din bugetele proprii, pe seama veniturilor obţinute.
Cheltuielile publice cuprind:
• cheltuieli bugetare acoperite din resurse financiare publice constituite
în: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul unităţilor
administrativ-teritoriale, bugetul instituţiilor publice autonome;
• cheltuieli extrabugetare acoperite din resurse financiare publice
constituite în afara bugetului de stat;
• cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaţie specială;
• cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei Statului.
 Veniturile publice includ resursele financiare ale administraţiei de stat, ale
asigurărilor sociale de stat şi ale instituţiilor publice cu caracter autonom.
După conţinutul economic distingem:
• venituri fiscale, adică prelevări cu caracter obligatoriu, stabilite prin lege;
• resurse de trezorerie, adică împrumuturi pe termen scurt (sub forma certificatelor de
depozit, bonurilor de tezaur ş.a.);
• împrumuturi publice pe termen mediu sau lung, sub forma obligaţiunilor de stat sau a
unor credite;
• emisiune monetară fără acoperire, cu scopul de a finanţa deficitul bugetar şi care
generează inflaţie.
 Sursele veniturilor publice ale judeţului Vâlcea 2005(%) 2006(%) 2007(%)
venituri proprii 21 20.6 18
sume defalcate din TVA pentru bugete locale 38 45.3 30.4
cote defalcate din impozitul pe venit 17.7 13.1 12.7
sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrare 7.8 13.1 18.4

sume defalcate din impozitul pe venit pentru energie termica

livrata populaţiei; 1.8 3 2.6

sume defalcate din impozit pe venit alocate de consiliile

judeţene pentru echilibrare 5 4.5 4.7

subvenţii pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi

externe 0 0 0
alte venituri 8.5 0.5 13.1

50 venituri proprii

45
sume defalcate din
40 T VA pentru bugete
locale
35 cote din impozitul pe
venit
30
sume din imp. pe venit
25 pentru echilibrare
20
sume din imp. pe venit
15 pentru energie
termica
10 sume din imp. pe venit
alocate de C.J.
5
alte venituri
0
2005(%) 2006(%) 2007(%)
Cheltuieli publice funcţionale la nivelul 2005 2006 2007
judeţului Vâlcea (%) (%) (%)
Autorităţi publice 9,2 9,6 9,5

Învăţământ 35,5 37,2 38,5

Cultură 5,6 6,1 6,8

Asistenţă socială 15,7 16,5 16,9

Servicii publice 16,4 17,3 17,7

Transporturi şi telecomunicaţii 4,9 5,4 5,9

Alte cheltuieli 12,7 7,9 4,7

40.0
35.0
Autorităţi publice
30.0
Învăţământ
25.0
Cultură
20.0
Asistenţă socială
15.0
Servicii publice
10.0 Transporturi şi comunicaţii
5.0 Alte cheltuieli
0.0
2005 (%) 2006 (%) 2007 (%)
 

În pofida progreselor care s-au făcut în ultimii ani, în România încă nu se

poate vorbi de o autonomie locală reală. Bugetele locale depind foarte mult de
resursele pe care le primesc de la nivel central, proporţia acestora din urmă
depăşind 50% în cele mai multe cazuri. Foarte puţine comunităţi locale sunt cele
care reuşesc să realizeze venituri proprii suficiente. În acelaşi timp echilibrarea
bugetelor locale este o necesitate. În prezent o mare parte a comunităţilor locale
româneşti au un pronunţat caracter de ruralitate ceea ce nu le permite să
realizeze destule venituri.
Nu există încă o viziune naţională iniţiată de autorităţile centrale în
consultare cu cele locale, dar nici strategii de dezvoltare locală în conformitate cu
problemele punctuale sesizate.
Chiar dacă statul asigură încă importante resurse, în cea mai mare
proporţie acestea au destinaţie specială, ceea ce nu permite comunităţilor locale
să aibă libertate în gestionarea fondurilor. În acest caz mărirea cotei din
impozitul pe venit reprezintă o soluţie în sensul unei mai largi autonomii care să
permită autorităţilor locale să cheltuiască în funcţie de propriile necesităţi.