7.

Global: Rem Koolhaas

Rem Koolhaas (1944) (Pritzker 2000) este un superstar.

Provocator și mereu în avangardă, cu greu ar putea fi considerat
tipic. Și totuși, de aproape patru decenii, proiectele și scrierile
sale au fost mereu relevante pentru temele timpului său. Koolhaas
este azi în profesiune un reper, la nivel global.

Teoria și arhitectura
• obsesia discursului și a conceptualizării
- a lucrat ca ziarist și scenarist înainte de a se decide să urmeze
arhitectura
- RK: cred că discursul (narrative) asupra proiectului este cel puțin la fel
e important ca proiectul însuși. Cred că disursull înregistrează atât
nașterea proiectului, cât și cea mai bună încercarea a noastră de a-l
judeca, propria noastră investigare a lucrurilor pe care le-am considerat
relevante în el. Asta ne permite să fim mai expliciți și să ne asigurăm
propria noastră evaluare critică.1
- RK: "Trăim într-o lume guvernată de ficțiuni de tot felul... Trăim în
interiorul unui roman imens."2 RK dă ca exemple de ficțiuni: comercializarea
de masă, publicitatea, politica ce evoluează ca o ramură a publicității,
traducerea instantanee a științei și a tehnologiei în imaginarul popular,
amestecul și dizolvarea identităților în sfera bunurilor de consum,
prioritatea ecranului de televizor asupra oricărui răspuns imaginativ și
original formulat prin experiență directă.
- RK: felul în care se așteaptă azi de la calculator să creeze forme e
foarte naiv și jenant, mie mi-e foarte clar că nu așa trebuie folosit
calculatorul. Trebuie mai degrabă să ne preocupăm de poziția noastră proprie
și apoi "să facilităm stabilirea de mișcări reciproce între realitate și

1
Rem Koolhaas, "Navigating the Local. Rem Koolhaas in conversation with Sang Lee",
în: Ruth Baumeister, Sang Lee (ed.), The Domestic and the Foreign in Architecture,
010 Publishers, Rotterdam, 2007, p. 347
2
S M L XL, p. 492
 ficțiune - poate că ar trebui chiar să punem total sub semnul întrebării
această opoziție".3

- comentariu: când deschizi volumele lui RK, descoperi că el a

enunțat deja acolo toate ideile care se pot avea4 despre
mutațiile din arhitectura globală de azi.

• atitudine provocatoare
- e mai important să te ocupi de lucrurile care chiar schimbă ceva, decât cu
ce e inofensiv5
- RK: "Arhitectura nu înseamnă satisfacerea nevoilor mediocrului, nu e un
mediu al fericirii călduțe a maselor... Arhitectura este o chestiune de
elită".6
- "Eu nu sunt modest și nici ambiția mea de a face toate astea nu e
modestă".7
- pretinde că are o relație foarte ambiguă cu teoria: spune că una
teoretizează și alta construiește, că relația dintre construit și
neconstruit este irelevantă.8
- rolul arhitecturii, spune RK, este tocmai acela de a ne scăpa de
presupunerea naivă că "așa-zisa realitate" ar fi o condiție necesară pentru
fericirea umană.9
- ..."binele nu e o categorie care să mă intereseze".10
- comentariu: a fi provocator face parte din atitudinea "clasică" de
avangardist

• globalizarea arhitecturii / a conceptelor arhitecturale

- toate textele lui sunt scrise direct în limba engleză

- a făcut studiile în Anglia și America (la Architectural Association din
Londra și la Universitatea Cornell în Ithaca, NY); a petrecut 8 ani în SUA
- RK: "Aș putea spune că întreaga mea relație cu arhitectura ține de
străinătate. De exemplu, limba în care discut arhitectura e engleza. Când
vorbesc despre arhitectură în olandeză, e ininteligibil și stângaci. De
asemenea scriu despre ea în engleză. Cum eu vin din Olanda, mediul meu
domestic e foarte limitat. E o țară mititică, aproape o înțepătură de ac.
(...) Dacă vii dintr-un context domestic limitat precum Olanda, trebuie să
încerci să-l depășești și să-l lărgești, și în același timp să-ți cultivi
flexibilitatea de a trata cu ceea ce este străin."11

3
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 345
4
o parafrazez pe Alison Smithson, care spunea despre Le Corbusier că, "atunci când
deschizi un volum din Oeuvre Complète, descoperi că el ți-a avut deja toate ideile
cele mai bune și a făcut deja tot ce ești tu pe cale să faci".
5
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 343
6
S M L XL, p. 316
7
Katrina Heron, "From Bauhaus to Koolhaas", interviu, 1996, în:
http://www.wired.com/wired/archive/4.07/koolhaas.html, p. 1
8
în: Heron, op. cit, p. 2
9
citat în: Gary Wolf, "Exploring the Unmaterial World", 2000, în:
http://www.wired.com/wired/archive/8.06/koolhaas.html, p. 5
10
Wolf, op.cit., p. 2
11
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 340
 Proiect-concept: Rem Koolhaas, Elia Zenghelis, Madelon Vriesendorp și Zoe
Zenghelis, "Orașul Globului Captiv", 197212
- RK constată nașterea accelerată a teoriilor, interpretărilor,
construcțiilor mentale, concepțiilor artificiale și impunerea lor asupra
lumii; proiectul-concept Orașul Globului Captiv se referă la această
realitate
- Orașul Globului Captiv este capitala Ego-ului, unde are loc reinventarea
Realității fenomenelor
- e o primă explorare a ceea ce va fi Manhattanismul: e o sructură-grilă, un
arhipelag de insule-blocuri, în care fiecare bloc adăpostește "o știință sau
o manie"; în acești zgârie-nori se află laboratoarele de ideologie în care
se produce activitatea speculativă; e un skyline ideologic
- cu cât sporește gândirea din fiecare turn, cu atât globul câștigă în
greutate; laboratoarele clocesc Globul; Orașul Globului Captiv este un imens
incubator al Lumii înseși.

- OMA (Office for Metropolitan Architecture)

- înființată la Londra în 1975, cu Elia Zenghelis, Madelon Vriesendorp și
Zoe Zenghelis; din 1984 OMA are sediul central la Rotterdam
- e o firmă cu lucrări și impact global

• constructivismul rus ca sursă

- RK: constructivismul e cel care mi-a trezit interesul pentru arhitectură13
- într-o serie de călătorii la Moscova în 1970 a participat la cercetarea și
reabilitarea unor lucrări constructiviste, în special de Ivan Leonidov
- în lucrările lui se pot găsi idei constructiviste (de exemplu ideea
arhitecturii-mecanism)

Exemplu: Casa Lemoine, Floirac/Bordeaux, Gironde, 1994-98

- arhitectură-mecanism
- e o casă pentru un invalid; clientul i-a cerut să nu facă o casă simplă,
ci una complexă, pentru că ea va fi întregul său univers; ideea casei nu e
de a se adapta invalidității, ci de a o nega

12
desen de Zoe Zenghelis; ar fi fost a 11-a casetă a proiectului "Exodus";
prezentat în Delirious New York, p. 294
13
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 343
 - o cameră-ascensor de 3,5 x 3 m se deplasează între niveluri
- diverși critici au făcut referire la Deirious New York și au văzut
dezvoltarea pe verticală și prezența ascensorului ca fiind inspirate din
structurile generice ale zgârie-norilor
- alte analogii posibile: arhitectura californiană a anilor '40 și '50;
inspirația din perfecțiunea tehnică-estetică a lui Mies van der Rohe

Ludwig Mies van der Rohe, Pierre Koenig, Rem Koolhaas

• reinventarea spațiului arhitectural

- RK: am crezut întotdeauna că noțiunea de "spațiu" este irelevantă, pentru
că nu e posibil să concepi o noțiune de spațiu fără să-i înțelegi mai întâi
componentele sau mecanismele, care fac acea concepție posibilă. Am crezut
întotdeauna că arhitectura e un mecanism (device), mai degrabă decât un
obiect. E un apparatus care descrie și definește ambientul uman.

- spații în continuitate diferențială / "pliul"

"Pliul" lui Deleuze14, inspirat de calculul diferențial al lui Leibniz, a
influențat gândirea recentă în arhitectură; din perspectiva temei "pliului"
se poate pune problema: cum să dai o formă fizică materiei aflate într-un
câmp continuu, cum să lucrezi cu entități ce nu sunt decupate ferm, ci se
definesc mai degrabă ca intensități, ca diferențe ce se afirmă într-o
continuitate.

Exemplu: Biblioteca Jussieu Paris, proiect 1993

- comentariu: plierea înseamnă continuitate diferențială în locul
rupturilor/fragmentărilor

14
Gilles Deleuze, Le Pli. Leibniz et le Baroque, Les Éditions de Minuit, Paris,
1988
 Exemplu: Educatorium, Utrecht, 1993-97
- clădire universitară în campusul De Uithof, pentru care OMA a elaborat
planul urbanistic în 1986
- comentariu/interpretare: Educatorium-ul experimentează tema pliului. Aici
nu contează atât expresia simbolică sau metaforică (de exemplu, înfășurarea
planurilor în jurul comunității universitare, plierea casei în jurul
oamenilor) cât pura forță tectonică a actului de a construi în mod infinit
și diferențial; o forță tectonică e preluată fără întrerupere în
construcție, placa se curbează creând o continuitate neîntreruptă între jos
și sus, iar solul se prelungește direct până în ultimul planșeu
- comentariu/speculație posibilă: înăuntrul clădirii am putea vedea chiar și
o ilustrare a ideii "monadei" lui Leibniz (există o cabină ovoidă în poziție
ostentativă, în foaierul unui amfiteatru la etajul 1).15
- comentariu: ilustrare iconică, figurativă; pliul ca imagine

• arhitectura ca paradigmă a haosului urban

- "arhitectura e prin definiție o aventură haotică", "e un amestec
întâmplător de omnipotență și impotență" (primele cuvinte ale cărții S, M,
L, XL).16

Exemplu: Teatrul de dans, Haga, 1984-87

- prima realizare mai importantă a firmei OMA și a lui Koolhaas
- context urban foarte eterogen; soluția se adaptează preluând în ea însăși
complexitatea urbană; după principiul Manhattanist, construcția e un oraș în
sine, un oraș în oraș
- conglomerat de volume foarte diferite - trunchi de con întors, acoperișul
ondulat, turnul de scenă pictat; își asumă "cultura congestiei"
- interiorul e și el foarte dinamic; contrastul culorilor mărește acest
dinamism; amestec de detalii perfecte și neglijente; RK spunea că ceea ce
apreciază cel mai mult la arhitectura americană este amestecul de abandon și
atenție minuțioasă
- RK atacă formalismul; spune că diferența dintre arhitectura adevărată și
anumite gesticulări contemporane este ca aceea dintre dans și aerobic

15
"Monada e o celulă - scrie Deleuze, o sacristie mai mult decât un atom: o cameră
fără ușă sau fereastră, unde toate acțiunile sunt interne. Monada este autonomia
interiorului, un interior fără exterior. Dar ea are ca un corelat independența
fațadei, un exterior fără interior"; Deleuze, Le Pli, p. 39. Monadele definite de
Leibniz în 1700 "nu au deloc ferestre prin care ceva să poată intra sau ieși", ele
nu au "nici deschideri sau uși" (ibid., p. 38). (Bineînțeles, e un fel de a spune
despre cabina din foyerul Educatorium-ului că este "fără ferestre și fără uși" -
ușa e însă cu grijă camuflată.)
16
S M L XL, p. xix
 Exemplu: KunstHal, Rotterdam, 1987-92
- amplasat în Museumpark, pentru care OMA a elaborat un proiect în 1994
- de-a lungul unei centuri urbane; imagine tipică de supermarket sau hală
comercială de pe margine de autostradă; o prezență foarte plată, o hală cu
un turn de publicitate; de departe tot ce se vede e panoul publicitar; este
o hală a artei
- pe terasă au fost uitate pur și simplu la întâmplare un personaj cu o
cămilă și o grindă roșie; aluzie la Camel, la imaginile comerciale, la
branduri-reclame
- RK susține că, dacă arhitectura e incapabilă să reziste în fața haosului
comercial, dacă tot nu poate să-l organizeze, atunci mai bine să și-l asume;
arhitecții trebuie să învețe să lucreze cu haosul, cu comercialul
- comentariul criticilor: ideea e perversă, e alienarea arhitecturii,
complacerea în alienare (alt comentariu posibil: poate fi și o atitudine
paradoxal critică: critica prin supra-identificare17)
- grinda de pe terasă și platforma care plutește deasupra solulului amintesc
de Mies van der Rohe (comentariu: bușteanul cusut cu sârmă / "Dumnezeu stă
în detalii", spunea Mies); în practică și în teorie, RK rămâne foarte atașat
de modernism
- non-funcționalism: intrarea de serviciu este într-o poziție mai importantă
decât intrarea publicului (care e aproape meschină); în schimb e marcată cu
un X de sârmă, un contra-semn; stâlpii în interiorul sălii de conferințe
sunt înclinați fără justificare structurală; pentru aceste non-sensuri
funcționale RK a fost etichetat ca deconstructivist
- fiecare fațadă e tratată altfel, iar întâlnirea la colțuri e
întâmplătoare, ca și cum pe fiecare latură ar fi o secvență complet diferită
(comentariu: înainte de a-și începe formația de arhitect, RK a avut o scurtă
carieră de scenarist de film; contactul cu cinematografia l-a făcut să
privească arhitectura mai puțin ca pe un produs-obiect și mai mult ca pe un
eveniment, o succesiune de imagini neașteptate, de secvențe montate, ca în
tehnica cinematografică.)

Arhitectura și orașul
- arhitectura care devine oraș este cea mai fertilă temă dezvoltată
de RK

- RK observa că, în ultimii 30-40 de ani, nu a mai apărut nici o

scriere-manifest despre arhitectură, că toate manifestele sunt acum
despre oraș18

17
noțiunea lui Slavoj Zizek (vezi cap. despre Arhitectura românească)
18
mai exact, de la cartea lui Robert Venturi Complexity and Contradiction in
Architecture (1966), pe care RK o consideră ultimul adevărat manifest scris despre
arhitectură; v. Content, p. 150
 Proiect-concept: "Exodus" "Prizonieri voluntari ai arhitecturii", Proiect
(câștigător) de concurs, 1972
- este participarea cu Elia Zenghelis, Madelon Vriesendorp și Zoe Zenghelis
la concursul pe tema "Orașul ca mediu semnificant", propus de revista
Casabella în 1972; pe atunci era student la Architectural Association din
Londra
- proiect prezentat mai ales prin axonometrii, montaje și fotocolaje, cu un
text însoțitor: un lung scenariu cu multe metafore, care povestește cum
poate fi salvat orașul prin arhitectură
- e o poveste utopică; tema principală: orașul hedonist, orașul care oferă
satisfacerea tuturor plăcerilor
- paradoxal, soluția salvatoare e o tăiere dură și o tabula rasa
- e apologia orașului fragmentat; orașul e un câmp de bătălie, în care se
confruntă ideologii rivale, unde ideile de armonie și compoziție sunt
perimate; acum domină separarea în fragmente și alăturări de diferențe
radicale, diviziunea și contrastul (idei care vor ajuta ulterior la
interpretarea Manhattan-ului)
- o structură tridimensională continuă se așează peste vechiul oraș (aici
Londra); între 2 ziduri înalte, paralele, sunt 10 casete în care se
inventează societatea urbană armonioasă, prin 10 programe reprezentative;
aici se inserează tot ce poate satisface visurile arhitecturale ale
viitorilor prizonieri voluntari
- inspirat de Zidul Berlinului și efectul lui radical asupra orașului;
intenția este însă să se inverseze răul și să-l transforme în bine;
Berlinul, spune RK, e un arhipelag verde presărat cu insule de intensitate
urbană într-o capitală de ruine; diviziunea, izolarea, agresiunea,
distrugerea - tot ce e negativ poate acum deveni pozitiv
- vechii locuitori ai Londrei vor alege benevol să migreze în această fâșie
nouă, în căutarea plăcerii colective: va fi un paradis artificial și
concentraționar
- paradoxal, proiectul se ridică tocmai împotriva utopiei moderniste
(paradoxal, pentru că modernismul era cel ce pleda pentru orașul științific
zonificat, pentru separări radicale, care apar și aici)
- influențe: grupul italian Superstudio "Monument Continuu"; Archigram, care
dominau atunci școala AA (deși RK se opunea lui Peter Cook); metoda
paranoic-critică a lui Dali (v. suprarealismul din ilustrații)
- autorii vor îmbunătăți proiectul între 1972 și 1975; o parte din idei se
vor regăsi în cartea Delirious New York; va fi adăugată a 11-a casetă,
Orașul Globului Captiv (v. mai sus).

• New York-ul delirant

(sau cum s-a inventat modelul spațial al orașului global)

- Rem Koolhaas, Delirious New York. A retroactive Manifesto for

Manhattan, Oxford University Press, New York, 1978 (1994)
- e scrierea care l-a lansat
- e o carte provocatoare, un manifest
- e o apologie a orașului modernist, cel care duce până la
capăt consecințele spațiale ale modernizării extreme;
demonstrează că orașul american este adevăratul succes al
 modernității

- Manhattanism
- între 1890 și 1940, Manhattan a fost laboratorul unde s-a
inventat și testat un mod de viață metropolitan nou; Manhattan
e orașul modernist prin excelență
- "Manhattanismul" e o teorie-manifest pentru o realitate deja
existentă, Manhattanul, care a fost mai întâi efectiv
construită, înainte de fi formulată teoretic
- cartea descrie un Manhattan teoretic, un Manhattan presupus,
față de care cel realizat e doar un compromis, o realizare
imperfectă
- celelalte manifeste ale secolului XX (și sunt așa de multe
încât secolul XX e sătul de ele) suferă tocmai de lipsa acută
de dovezi construite; Manhattan e exact invers, o imensitate
de dovezi construite fără nici un manifest redactat; de aceea,
cartea se vrea a fi un "manifest retroactiv"19.

- modernism european vs. modernism american

- arhitecții avangardelor europene din anii '20-'30 au scris
multe manifeste, cu mari pretenții sociale și revoluționare;
dar ei n-au construit de fapt prea mult, și în orice caz nu
atât de nebunește și de îndrăzneț ca în America
- "Manhattanismul" e o formă mai adevărată a modernității
decât modernismul european; moderniștii americani au construit
modernitatea efectivă, fără texte polemice însoțitoare; în
America s-a născut modernismul în forma lui cea mai curată și
mai cinstită, pentru că aici el a fost un modernism de
businessmeni pur și simplu; modernitatea americană este
"inocentă și apolitică"20.
- arhitectura Manhattanului este vulgară și nerușinată; e
respectată tocmai în măsura în care merge prea departe

Exemplu: Zgârie nori în flagrant delict, desen de Madelon Vriesendorp

- performanța Manhattanului și implicațiile sale au fost însă

ignorate și chiar suprimate de profesia arhitecturii înalte;
totuși, e vorba de aceeași modernitate de avangardă

Povestea Piscinei21, 1976

- ideea: trecerea avangardei istorice de la contextul ei revoluționar
la noul context; exodul Sovietelor spre Manhattan; în această
călătorie, arhitectura și-a pierdut memoria și și-a construit propria
autonomie, într-o formă auto-reflexivă
- idee constructivistă: piscina plutitoare
- arhitecții au observat că dacă înotau toți la unison, sincronizat,
piscina începea să se deplaseze în direcția opusă; e metoda auto-
propulsiei bazată pe legea fizică a acțiunii/reacțiunii
- piscina avea linii drepte, fără decorații, fără referințe istorice,
fără tensiune și spirit; e o enclavă de puritate într-un mediu
contaminat, spațiul de ordine în mijlocul oceanului de indiferență
- piscina e de fapt blocul manhattanist; construit la Moscova, dar
care ajunge la destinația sa logică, după 4 decenii de traversare a
lumii, între 1936-1976
- când au ajuns pe Wall Street, constructiviștii ruși au rămas șocați
de uniformitatea de îmbrăcăminte și comportament a oamenilor; oare să
fi ajuns comunismul în America în tot acest timp?... s-au întrebat ei

19
Delirious New York, p. 9
20
S M L XL, p. 800
21
Delirious New York, pp. 307-311
 îngroziți (ironie: uniformitatea capitalistă nu e cu nimic mai prejos
decât cea comunistă)

- RK acordă un mare spațiu în carte reacției lui Le Corbusier

la contactul cu Manhattan: reacția (negativă) era pur și
simplu dezamăgirea unui avangardist care-și vede teoriile deja
realizate; orașul pentru care pleda așa de pasionat Le
Corbusier, și pe care îl credea vizionar, exista deja, iată,
și era chiar Manhattanul; Le Corbusier se străduie așadar să
demonstreze că New York-ul nu e suficient de modernist22
- RK observă că, din contră, formula lui Le Corbusier nu este
chiar așa de vizionară ca Manhattanul; Orașul Radios chiar
vrea să rezolve problemele metropolitane, precum
hiperdensitatea și congestia, în loc să și le asume ca atare;
rezolvând problema, el ucide de fapt cultura specific
metropolitană, Cultura Congestiei.23

- Cultura Congestiei
- Manhattan este laboratorul de inventare și testare al unui
"mod de viață revoluționar", "stadiu terminal al civilizației
occidentale": "Cultura Congestiei".
- Manhattan se hrănește din hiper-densitate, una din
splendorile și mizeriile condiției metropolitane
- arhitectura Manhattanului este o paradigmă a exploatării
congestiei; nu luptă împotriva ei, ci o lasă să atingă
asemenea intensitate, încât devine o condiție nouă, misterios
pozitivă

- Manhattan e "Capitala Crizei Perpetue"

"Non-evenimentul ca triumf"24
- demonstrația pe care Elisha Otis a făcut-o invenției sale,
ascensorul (invenția care, alături de aer condiționat și structura pe
schelet de metal, a făcut posibili zgârie-norii din punct de vedere
tehnic), este un moment semnificativ pentru întregul fenomen
Manhattan: Manhattanul este o acumulare de dezastre posibile care nu
se întâmplă niciodată
- Otis și-a prezentat invenția teatral; s-a ridicat cu platforma lui
la înălțime maximă, apoi și-a tăiat corzile de susținere și...
suspans... nu s-a prăbușit. Faptul că nu s-a întâmplat nimic a fost
succesul demonstrației; succesul e lipsa eșecului, dar în succes este
conținut totuși și spectrul posibilului eșec; aceasta este esența
posibilităților deschise de invenția lui Otis, și de zgârie-nori.

- artificialitatea, fabricația

22
ibid., pp. 266-271
23
ibid., p. 281
24
ibid., pp.25-27
 - Manhattan este metropola modernistă prin excelență: încearcă
să atingă "punctul mitic al unui mediu în întregime fabricat
de om"; este o experiență fabricată la scară de oraș; este un
"science-fiction urban"25; este "o mașină care creează
dependență, din care nu există scăpare - înafară de cazul că
oferă chiar și asta...".26
- "Metropola a ajuns ca Natura pe care a înlocuit-o: e luată
ca un dat, aproape invizibilă, cu siguranță de nedescris".
- RK menționează rădăcinile olandeze ale New Yorkului, care a fost
mai întâi New Amsterdam; Olanda este o țară în mare parte fabricată
de mâna omului, deci nu e chiar o întâmplare că Manhattan începe, și
continuă, ca o fabricație.

- Central Park: natura salvată explicit, ca rezervație, prin

interdicție de construire; dar natura nu este numai păstrată ca
atare, ci e manipulată, pentru ca efectul de natură să fie
intensificat: lacuri artificiale, copaci transplantați, stânci
fabricate, o infrastructură invizibilă care asigură funcționarea
"naturală"; este de fapt un "sistem de natură".27

- parcurile tematice de distracții de pe Coney Island sunt terenuri

de experimentare ale "tehnologiei fantasticului"28, un laborator de
încercări pentru Manhattan; aici se dă de fapt lupta între urbanismul
reformist al activităților sănătoase și cel al plăcerii (cu alte
cuvinte, între modernismul igienist, de tip european și
Manhattanismul hedonist).

- grila
- a fost considerată mult timp dovada unor minți simpliste și
a unei viziuni limitate strict de interese comerciale
dar, spune RK, grila manhattanistă a fost de fapt cel mai
important act de predicție din civilizația occidentală29
- a fost desenată în 1811, pe teren virgin: 12 bulevarde N-S
și 155 străzi E-V; liniile și unghiurile drepte au fost
motivate cu argumente utilitare
- grila e abstractă, indiferentă la topografie
- grila e totalitară, dar tocmai prin asta Manhattanul este
imunizat față de orice altă intenție totalitară; disciplina
bidimensională creează o libertate totală pentru anarhia
tridimensională
- grila în ansamblu e rigidă, dar schimbarea e conținută în
schimb în fiecare din insulele componente; tocmai de aceea
sistemul nu va mai trebui niciodată schimbat; cu cât fiecare

25
ibid., p. 15
26
ibid., p. 293
27
ibid., p. 23
28
ibid., p. 29
29
ibid., p. 18
 insulă e mai diferită, cu atât unitatea ca sistem e întărită;
monoliți permanenți celebrează instabilitatea metropolitană
- grila e un arhipelag de Orașe în Oraș.30

- blocul / zgârie-norii
- blocul este cea mai mare arie posibilă sub control
arhitectural; e "unitatea maximă de ego urbanistic"31
- fiecare bloc e singur, ca o insulă; Manhattan-ul e un
arhipelag de blocuri32
- insula fiind un teren limitat, nu poate crește decât pe
verticală
- trei invenții tehnice garantează dezvoltarea la maximum pe
înălțime și pe toată adâncimea blocului: ascensorul, structura
pe cadre de oțel și aerul condiționat

- terenul se multiplică pe verticală, fiecare nivel dezvoltând

apoi propria lui evoluție funcțională; prin dimensiune și
complexitate programatică, zgârie-norul devin "oraș" în sine,
"oraș în oraș" ("city within the city")33, un "univers
autoconținut"34
- evoluția funcțională e însă dincolo de controlul
arhitectului; zgârie-norii au o instabilitate programatică, de
aceea ei sunt instrumentul unui nou tip de urbanism,
imprevizibil ("unknowable urbanism"); zgârie-norul e prin
aceasta destabilizator, subversiv35

Exemplu: desen 1909 dintr-o revistă americană36

- structură de metal cu 84 etaje, o formulă utopică, de creare
nelimitată de terenuri pe același lot urban

Balul arhitecților 1931;

- în mijloc, Van Allen îmbrăcat în propriul lui Chrysler Building37

- cu cât sunt mai multe etaje, cu atât blocul devine o

entitate mai coerentă, unitară; în acest sens, repetiția duce
la un salt calitativ; apare prima estetică bazată pe absența
articulării, pe unitatea și continuitatea obiectului în
totalitatea lui

30
ibid., p. 296
31
ibid., p. 20
32
ibid., p. 97
33
ibid., p. 89
34
ibid., p. 93
35
ibid., p. 87
36
ibid., p. 85
37
ibid., p. 128
 - toate blocurile sunt la fel; echivalența lor invalidează
orice sistem de articulare și de diferențiere; constructorii
Manhattanului sunt obligați să dezvolte un sistem nou de
valori formale, să inventeze strategii pentru distincția între
un bloc și celălalt; blocul se îmbracă și se personalizează;
legea costumului de bal domină arhitectura Manhattanului
- "Prin separarea arhitecturii exterioare de cea interioară,
astfel de structuri pot să-și dedice exterioarele numai
formalismului și interioarele numai funcționalismului".

- Automonument
- dincolo de o anumită masă critică, doar prin dimensiune,
orice structură devine un monument, sau cel puțin trezește
așteptarea monumentalității, chiar dacă conținutul n-ar merita
o expresie monumentală; este o ruptură radicală față de
convențiile simbolismului arhitectural, față de necesitatea
reprezentării unui ideal, a unui conținut important sau
memorabil; clădirea e monument pur și simplu prin faptul că
este, și pentru că este mare; e un simbol gol, ca un billboard
care își așteaptă afișul.
- în același timp, prin program, obiectul adăpostește în mod
necesar schimbarea, iar aceasta e prin definiție
antimonumentală38.
- există o presupunere umanistă în arhitectura occidentală,
că exteriorul trebuie să fie legat de interior, ba dacă se
poate chiar reflectarea lui fidelă; asta ar fi fost fațada
"cinstită"; dar blocul manhattanist are o problemă: interiorul
e un volum și crește la puterea a treia, în timp ce fațada e o
suprafață, crește doar la puterea a doua; cu cât crește mai
mult, la o suprafață de fațadă tot mai mică îi va reveni o
sarcină de reprezentare a unui interior tot mai mare; după o
anumită masă critică, legătura se rupe; această ruptură este
simptomul Automonumentalității.
- rezultă o libertate fără precedent, ca un fel de lobotomie;
în lobotomie, procedură care vindecă boli emoționale, lobii
frontali ai creierului sunt chirurgical tăiați de restul; la
fel, fațada lobotomizată scutește lumea exterioară de agoniile
schimbărilor continue din interior; conflictul formă-funcție
este rezolvat pe vecie.39
- comentariu: Automonumentul este noțiunea care premerge ceea
ce va deveni în SMLXL "Bigness"

- formulă contemporană
- "relevanța 'doctrinei' Manhattanismului nu se mai limitează
la insula în care a fost inventată"40
- formularea unui program al Manhattanului este legată de a
doua venire a Manhattanismului, de data asta ca doctrină
explicită; aceasta trece azi dincolo de insula de origine și
își are locul printre urbanismele contemporane;
"Manhattanismul" se impune ca model universal
- comentariu: este chiar formula orașului imobiliar, reprodus
global

38
ibid., p. 100
39
ibid., pp. 100-101
40
ibid., p. 293
• Orașul Plancton / Plankton City41

- este tema unei conferințe ținute la Delft în 1988

- ideea: analogia orașului contemporan cu ecosistemul marin
bazat pe plancton; organisme marine plutesc în derivă, fără să
poată impune o forță proprie curentului de apă care le poartă,
imprevizibil
- atomizarea urbanismului, descompunerea ansamblurilor sociale și spațiale,
lipsa articulărilor între scara mică și scara mare
- orașul e un ocean de indiferență
- orașele periferice, suburbiile, sunt și ele o însumare de organisme
autonome care nu-și coordonează deciziile; au și ele o organizare
monocelulară, iar teritoriul este organizat după interese individuale, fără
o voință directoare
- nu exclude fericirea privată, dar o limitează la sfera etanșă a unei
micro-arhitecturi, proteză și cocon pentru nomazii urbani celibatari
- e un ecosistem fără reguli și control: "de asta toată lumea îl locuiește".

• S M L XL

- OMA, Rem Koolhaas, Bruce Mau, S, M, L, XL - Small, Medium, Large,

Extra-Large, The Monacelli Press, New York, 1995 (010 Publishers,
Rotterdam, 1995; Taschen, Köln, 1997)
- cartea ca obiect, cu design de autor (Bruce Mau); 1345
pagini și 1,5 kg
- cartea prezintă lucrările firmei OMA, clasificate după
dimensiuni (Small, Medium, Large, Extra Large), însoțite de un
lexicon paralel

- Bigness
- singura arhitectură care ar putea supraviețui azi, în
condițiile globalizării, este cea "mare"; bigness-ul e motivat
prin "condițiile azi globale ale tabulei rasa"
- arhitectura mare, prin independența sa inerentă de context,
"este propria sa rațiune de a fi"
- "mărimea" garantează aprioric, automat "fumusețea", prin
"pura sa prezență copleșitoare"
- modernismul secolului XX a eșuat: "acest secol a fost o
bătălie pierdută cu problema cantității"; "promisiunea
alchimistă a modernismului de a transforma cantitatea în
calitate prin abstracție și repetiție a fost un eșec și o
cacialma: magie care n-a ținut"; pentru ca să salvăm ceea ce
se mai poate salva, toate "pretențiile megalomane și

41
Rem Koolhaas, "Tempo 160: Transkription eines Dia-Vortrags zur 'Plankton City'"
("Tempo 160: Transcrierea unei conferințe despre Orașul Plancton"), în: Archithese
(Zürich) vol.20 no.1 Jan/Feb 1990, pp.39-43
 extravagante" trebuie tratate de-acum înainte "în mod
deschis"42.

- spațiul rezidual / Junkspace

- "produsul construit al modernizării nu este arhitectura
modernă, ci spațiul rezidual (junkspace)".
- "Spațiul rezidual e ca și cum ai fi condamnat pentru o eternitate la un
jacuzzi cu un milion dintre cei mai buni prieteni ai tăi".
- mai târziu, va observa că și spațiul virtual este "full of junk". "Deja
considerabila imensitate a spațiului rezidual s-a extins la infinit în
domeniul virtual".43

- Orașul Generic44
- orașul generic este superficial, lipsit de substanță, pentru
că e populat de oameni mereu în trecere; omul viitorului este
obligatoriu un nomad și "stadiul de pasager se
universalizează"
- e un oraș creat de oameni mereu în mișcare, gata oricând să
repornească la drum; tocmai asta îi explică absența subsanței
fundațiilor
- aeroporturile sunt veritabilele "cartiere ale orașului
generic".45

- orașul generic e inevitabil, pentru că e natural

- el se răspândește pe glob "precum sporii se împrăștie pe sol
la întâmplare și se înrădăcinează acolo unde găsesc un teren
fertil"
- el înseamnă pur și simplu "abandonul a ceea ce nu merge și
acceptarea a ceea ce crește pe loc"
- este tot ce poate fi mai diferit de orașul modernismului
clasic, care era artificial și științific planificat
- în acest sens, istoria orașului s-a încheiat; "orașul nu mai
există"
- orice planificare a orașului generic e derizorie; oricum le-
ai amplasa, edificiile prosperă sau pier într-un mod cât se
poate de imprevizibil.

42
S M L XL, pp. 961, 26; în altă parte explică: din moment ce economia mondială
emană proiecte de dezvoltare tot mai mari, dar care devin tot mai repede depășite,
proiectarea unui oraș ajunge să fie totuna cu proiectarea degenerării sale; cf.
Wolf, op. cit., pp. 1-2
43
Wolf, op. cit., p. 6
44
S M L XL, pp. 1248-1264; v. și L'Architecture d'aujourd'hui nr. 304/1996, pp.
70-77
45
S M L XL, p. 1252
 - "urbanismul a murit"; și e chiar vina noastră a
profesioniștilor, noi suntem cei care am distrus acestă
disciplină, pentru că am cultivat "o relație ipocrită cu
puterea – disprețuitoare și totuși avidă"46
- "urbanismul nici nu există de fapt, el este doar o ideologie
în sensul marxist al cuvântului"; urbanismul este "pură
ideologie spectaculară"; capitalismul modern, care a redus
întreaga viață socială la un spectacol, e acum incapabil să
prezinte alt spectacol decât cel al propriei noastre alienări;
visul urbanistic al capitalismului este cea mai mare
capodoperă a spectacolului său.47
(evidenta inspirație din Societatea Spectacolului de Guy
Debord, din situaționism - deci din extrema stângă franceză, a
criticii "umaniste" făcute capitalismului - l-a făcut pe Jean-
Claude Garcias să-l eticheteze "neo-situaționistul
Koolhaas".48)

- orașul generic e fractal; el repetă la infinit același model

structural elementar și poate fi reconstruit pornind de la cea
mai mică entitate
- "să mori de plictiseală nu e chiar așa de rău"49.

- dacă va fi să existe vreodată un nou urbanism, el nu va mai

fi bazat pe ordine, omnipotență și definire meticuloasă, ci va
fi "punerea în scenă a incertitudinii"; nu va mai fi preocupat
de amenajarea unor obiecte mai mult sau mai puțin permanente,
ci de "irigarea teritoriilor cu potențial"; nu va mai ținti
spre configurații stabile, ci spre crearea unor "câmpuri de
potențare"; nu va mai fi despre impunerea unor limite, ci
despre "entități în creștere, care neagă granițele"; nu va mai
fi obsedat de oraș, ci de "manipularea infrastructurii pentru
intensificări și diversificări, scurtcircuitări și
redistribuiri fără sfârșit...".50

- orașul generic "își poate reface o nouă identitate în

fiecare luni dimineața"
- în numele identității, în orașele tradiționale centrul
istoric e mereu manipulat: "mediocritatea trecutului e
sistematic restaurată, autenticitatea e înlăturată fără milă"
- identitatea e o "capcană pentru șoareci", în care tot mai
mulți rozători tânjesc la aceeași momeală
- identitatea nu trebuie renegată din principiu, dar nici
adulată; identitatea trebuie continuu asumată și imediat pusă
sub semnul întrebării51
- migrarea ruralilor [sau a imigranților] azi nu se mai face
deja către orașul tradițional așa cum îl știam, ci către
orașul generic.

- în altă parte, întrebat dacă nu devine cumva mediul mai

puțin locuibil și primitor devenind generic, RK răspunde
categoric: NU. Orașul generic, deși lipsit de calități precum

46
ibid., pp. 1269, 967
47
ibid., p. 1269
48
Jean-Claude GARCIAS, "Koolhaas et le sublime", în: L'Architecture d'aujourd'hui
nr. 304/1996, p. 59
49
S M L XL, p. 70
50
ibid., pp. 1204, 969
51
ibid., p. 784
 "frumusețe, identitate, calitate și singularitate", se
dovedește a fi totuși cea mai locuibilă dintre toate formele
construite de om. El "se înâmplă peste tot, și simplul fapt că
se întâmplă în asemenea cantități enorme trebuie să însemne că
este locuibil". Oamenii pot locui orice, "pot fi nefericiți în
orice, sau în extaz în orice. Îmi dau tot mai mult seama de
faptul că arhitectura nu are nici o legătură cu asta".52

Exemplu: Master Plan, Centru Internațional de Afaceri "Euralille", Lille,

1988-1994
- OMA a participat în proiect de la urbanism până la detalierea de
arhitectură
- Euralille este un cartier-centru de afaceri care se dezvoltă pornind de la
noua gară TGV (Lille este introdus pe traseul Eurostar Bruxelles-Paris-
Londra); dezvoltarea are sarcina să pună Lille-ul pe harta globală; gara
nouă a fost considerată ca generatoare garantată de activități pentru acest
cartier; ea urma să facă din cartierul Euralille - cum îi spune și numele -
parte rețelei europene, chiar mai mult decât parte a Lille-ului însuși.
- proiectul intenționa să fie suficient de neutru și de adaptabil pentru a
putea trăi pe piața globalizată, dinamică, să atragă firme cât mai diverse,
dacă se poate mai ales investiții internaționale; Euralille este orașul
globalizat tipic, ceea ce RK numește "orașul generic" - neutru, adaptabil,
fără înrădăcinări locale prea adânci, fără fundații, creat de oameni mereu
în mișcare; faptul de a proiecta un corp de oraș pornind de la o gară este
în concordanță cu credința lui RK că omul viitorului e un nomad și că
"stadiul de pasager se universalizează".
- proiectul a fost hipermediatizat și a deschis agresiv Lille-ul către piața
globalizată;
- dar a fost un eșec: nu a făcut deloc din Lille un succes răsunător al
globalizării
- cel mai relevant este spațiul urban gol: deși un spațiu deschis, cu grijă
amenajat pentru mulțimea de oameni nomazi ai secolului XXI, care ar fi
trebuit să se îmbulzească aici, e în schimb un spațiu ce rămâne adesea mort,
prins între cele două gări, autostradă și cutiile comerciale
- o remarcă critică a unor arhitecți locali: proiectul a produs în final
doar "un plin vid de sens acolo unde existase un vid plin de sens"; ei se
refră la faptul că locul "vid" era golul lăsat de vechea fortificație
demantelată și de zone industriale dezafectate; peste acesta, Euralille și-a
impus propriul său vid comercial, în așteptarea pieței libere, care să-l
umple cu investitori
- firmele internaționale nu au venit aici nici pe departe la nivelul
așteptărilor; în schimb, s-au dislocat locuri de muncă din centru, care s-au
mutat aici, într-o măsură mai mare decât s-au creat altele noi, iar prin
aceasta orașul vechi a avut mai mult de suferit decât de câștigat de pe urma
Euralille; a câștigat totuși strict centrul istoric, care a fost amenajat și
e acum mai frecventat
- Euralille e mai legat de fapt de piața locală decât într-o rețea
internațională: un studiu recent a arătat că spațiile sale trăiesc mai ales
prin navetiștii regionali și prin tinerii de cartier - nicidecum prin middle
class-ul internațional, care fusese de fapt vizat.
- s-a mai observat o realitate care ține strict de proiectul de urbanism și
de tipologia sa arhitecturală: pe piața locală, acest tip "tour-barre" de
birouri nu este apreciat, pur și simplu, nu este cerut de piața locală
- criticii au afirmat că nu e vorba aici de niciun model urban nou, de fapt,

52
în: Heron, op. cit., pp. 1-2
 ci de aceeași "modernitate inevitabilă" a centrelor de afaceri de la
periferie, a "marilor cutii comerciale"
- "Proiectul de la Lille, scrie RK, a fost sfâșiat de intelectualii
francezi. Întreaga mafie urbanistică, aș spune, care dă tonul de la Paris,
l-a renegat, sută la sută. Cred că asta s-a datorat în parte și faptului că
proiectul nici nu a avut vreo argumentare intelectuală".53

Exemplu: Congrexpo, Euralille, Lille, 1990-94

- "Le Grand Palais" este obiectul de "arhitectură" din proiectul Euralille
detaliat de OMA
- ideea de hangar la margine de autostradă e una din temele favorite: OMA o
realizase deja la Rotterdam, cu doi ani mai devreme, la Kunsthal (1992)
- e foarte mare, croită pe talia "Large"; cartierul este XL (planul de
urbanism), iar Congrexpo este L (obiectul mare, între fragment urban și
arhitectură)
- comentarii: arhitectură situată între nivelul urban și nivelul de obiect;
e o clădire care creează și declanșează potențial într-un sens urbanistic,
care își însușește condiția urbană – dar în interior mai degrabă decât în
exterior; e un bloc-insulă, un conținător la scară urbană (ca blocul
Manhattanist)
- Congrexpo nu are "identitate" predeterminată; este o lungă prezență
eliptică (și la propriu și la figurat), masivă, compactă și izolată de orice
context
- spațiul urban propriu-zis - "câmpul de potențare" - devine ceea ce rămâne
între obiectul masiv și căile de circulații, cale ferată și rutieră, precum
și un (mare) ansamblu de (mari) blocuri de locuințe; toate acestea sunt
ostile oricăror relații; între ele apar inevitabil spații reziduale,
junkspaces
- mod inventiv, neconvențional de a folosi materialele: improvizat, lipsit
de acuratețe; materiale ordinare întâmplător alăturate

Exemplu: McCormick Tribune Campus Center, Illinois Institute of Technology,

Chicago, 1998-2003
- situat în campusul proiectat de Ludwig Mies van der Rohe (1938-1958)
- obiectul se lasă traversat de principalele trasee pietonale ale
campusului; aceste trasee diagonale împart programul în componentele sale;
în interior, finisajul perdoselilor marchează aceste trasee, în continuitate
cu cele exterioare

53
Rem Koolhaas citat în: The Critical Landscape, by Arie Graafland and Jasper de
Haan, 1997 http://architecture.about.com/library/blkoolhaas-lille.htm
- potențialul calităților urbane e tema cea mai importantă a proiectului;
clădirea însăși își asumă o condiție urbană: densitate, amestec de programe,
intersectări de fluxuri
- are multiple referiri la Mies, autorul campusului și unul din arhitecții
cei mai admirați de RK: înglobează una din clădirile lui Mies (Commons
Building, 1952-54) (în cartea Content, RK vorbește despre scandalul și
opoziția criticilor locali la această înghițire); se înscrie în trama pe
care Ludwig Mies van der Rohe a proiectat-o pentru campusul IIT; stâlpii de
metal sunt o imitație a celor ai lui Mies; o referință iconică la context
este invocarea maestrului prin afișarea unui mare portret al său pe fațada
de vest, la una din intrări, portret în serigrafie pe sticlă
- metroul suprateran este înfășurat într-un tub izolat fonic, de 180 m
lungime, soluție tehnică costisitoare, dar care a devenit emblemă iconică
(era la un moment dat chiar logo-ul portalului internet al IIT)
- comentariu: e un răspuns precis, particular, la datele și problemele
locului, la situația locală

Exemplu: Biblioteca Centrală, Seattle, 1999-2004 (Joshua Ramus/OMA cu Cecil

Balmond/ Ove Arup)
- un bloc în grila unui tipic downtown american, e ca un zgârie-nori care a
suferit o implozie și replieri
- RK observă că orașul american are foarte puține spații publice; în general
acestea se limitează la mall-uri; bibliotecile sunt unele din puținele
adevărate spații publice în America; biblioteca e gândită ca un spațiu
public urban
- interiorul e o prelungire a străzii; spațiile sunt tratate gradual,
pornind de la cel mai public (holul, circulațiile, locurile de consultare
liberă) până la cele mai retrase (cabine de lectură)
- spațiile interioare au scară urbană
- există o mare permeabilitate vizuală; o serie de conexiuni vizuale oblice
subliniază legăturile funcționale
- diagramele proiectului arată o gândire pe 5 straturi de program, care
alcătuiesc cinci corpuri pline, între care curg cele 4 spații majore cu
acces public; alternează zonele de stabilitate cu cele de instabilitate
programatică
- ansamblul e înfășurat într-o anvelopă e sticlă, structurată de o rețea de
grinzi antiseismice
- nu are neapărat "design" - construcția e lăsată în brutalitatea și
eficacitatea ei; nu e nevoie să fie "over-designed" (o diferență față de
Europa, unde totul trebuie să aibă design frumos; în America finisajul e mai
brut)
- clădirea are i identitate de obiect excentric: în presa locală a primit
eticheta simpatică "Cool-House"
- când a prezentat proiectul de concurs, RK l-a prezentat într-o manieră
neconvențională, teatrală, înarmat doar cu o foaie de hârtie albă, un creion
și o foarfecă, dând din mâini, pliând și depliând hârtia decupată; arta
conciziei, preferința pentru diagrame, desene care spun mult în formă
condensată, toate astea i-au permis să convingă, printr-un scenariu clar și
inteligibil
- una din calitățile proiectului a fost considerată aceea că mai putea fi
modificat în colaborare cu conducerea bibliotecii, pentru o organizare
adaptabilă în timp; calitatea soluției la nivel urban: să știi să gestionezi
imprevizibilul

- în S M L XL, RK observa că azi am rămas într-o lume fără

urbanism, dar cu tot mai multă arhitectură. Arhitectura e cea
care omoară orașul. Arhitectura e exact ca și Coca-Cola: ea nu
face decât să satisfacă în mod fals o nevoie falsificată.
"Arhitectura e ca o ghiulea înlănțuită de piciorul unui
prizonier: pentru a se elibera, el ar trebui să scape de
greutate, dar tot ce poate face e să cioplească din ea așchii
cu lingurița". Arhitectura ne-a cucerit însă, pentru că ea e
mai seducătoare. Dar și mai perfidă: ea determină, exclude,
separă, limitează și, mai ales, consumă. Ea exploatează și
epuizează potențialele care pot fi generate în cele din urmă
doar de urbanism, pe care doar imaginația specifică
urbanismului le poate inventa și reînnoi. Moartea urbanismului
 și refugiul nostru în siguranța parazitară a arhitecturii
creează un "dezastru inerent: tot mai multă substanță e
grefată pe rădăcini tot mai înfometate".54
- cu urbanismul nu mai e nimic de făcut, spune RK altundeva;
el e acum doar un membru amputat, iar urbaniștii nu mai sunt
decât medicii specialiști în "durerile fantomă" care mai apar,
ca un coșmar, după amputare.55

• Contextul ca "autoficțiune"

- Criticul Pierre Chabard56 analizează noțiunea de context la RK

- pentru Koolhaas, contextul nu înseamnă atât ansamblul
circumstanțelor exterioare în care se inserează apoi opera,
cât ansamblul a tot ceea ce creează sens împreună cu ea, iar
acest sens se construiește dinspre interior spre exterior
- contextul arhitecturii s-ar putea defini ca acea selecție
operată asupra realității care îi va face ecou operei; e o
instaurare deliberată a ceva ce se va țese cu ea și împreună
cu care ea se va țese
- RK exploatează această definiție critică a contextului ca
orizont interior, ca obiect intermediar între real și
interpretarea sa
- el înscrie fiecare din proiecte într-o "autoficțiune", un
scenariu, prin care arhitectura lui își inventează retroactiv,
retrospectiv, propriul context; arhitectura lui Koolhaas
scenarizează realul în care se înscrie, fără să-l atingă
- calitatea aproape literară a muncii de arhitect nu se referă
numai la tema contextului, ci și la datele uneori
contradictorii ale proiectului - program, construcție,
simbolici, politici; totul trebuie tradus într-o poveste
coerentă punctată de imagini, o formă discursivă aproape
scenografică.

Exemplu: Casa da Musica, Porto, 2000-05

54
S M L XL, pp. 1269, xix, 963, 967.
55
Rem Koolhaas, "Charles Jencks in conversation with Rem Koolhaas. Branding -
Signs, Symbols or something Else?", în: Architectural Design vol. 70 no. 6/2000,
Profile no. 148 "Fashion+Architecture", p. 39
56
Pierre Chabard în L'Architecture d'Aujourd'hui nr. 361/2005, p. 27
 - obiect izolat, ruptură radicală, contrast violent
- comentariu: ca o navă spațială, un OZN, care tocmai a aterizat
- se inspiră din casele albe ale lui Siza; aterizează într-un oraș unde
Alvaro Siza și Edouardo Souto de Moura cultivă cu grijă legătura între
valorile tradiționale și modernitate
- finisarea interioară: multe atmosfere diferite aduse la un loc - pereți de
tablă de aluminiu, tablă perforată, plexiglas, lemn cu flader și foiță de
aur, faianță portugheză, mobilier vechi, imagini de hangar industrial și de
biserică barocă, sau ciberspațiu (un colaj suprarealist)
- spațiile sunt montate unul după altul ca scenele dintr-un film, cu tăieri
bruște de cadru, cu secvențe și episoade autonome, legate apoi cu pasaje
curgătoare
- "copy and paste": în cartea Content explică "cum să transformi o casă
olandeză într-o sală de concerte portugheză în mai puțin de două
săptămâni"57: un proiect de locuință în Olanda la care firma OMA tocmai
lucra a fost sursa proiectului pentru Porto (conceptele arhitecturale pot fi
indiferente la loc, la situațiile particulare, pot transla, sunt indiferente
la localizări).

Exemplu: Extindere Whitney Museum New York, proiect, 2001 (structura Ove
Arup)
- extinderea este compusă împreună cu celelalte două corpuri existente ale
muzeului, ambele fiind monumente: un "brownstone" (clădire de sec. XIX din
gresie brună, tipică la New York) și cea de Marcel Breuer din 1966; imită
gestul clădirii lui Breuer și iese într-o consolă foarte afirmată peste
celelalte corpuri; o arhitectură a congestiei, a densității
- proiectul a fost respins de beneficiari; "un alien neînțeles, omorât de
conservatism".

Globalizare critică
- RK este un superstar care pledează pentru asumarea globalizării
(el însuși fiind situat pe cea mai avantajoasă poziție în ea)

- Fredric Jameson: RK este primul arhitect care e cu adevărat un

arhitect al globalizării; nu pentru că are proiecte peste tot în
lume; mulți alți arhitecți au; ci pentru că cercetează ciocnirea,
diferența între urban și arhitectură; nu din motive culturaliste
sau pluraliste, ci pentru că asemenea ciocniri provoacă "epidemii";
pentru că globalizarea e pentru RK un proiect de a schimba lumea ca
infrastructură, cu scopul de a crea un montaj din potențialele
maxime adunate în orice punct, desprinse de orice context, curățate
de orice ideologie.58

- RK: după cum funcționează din punct de vedere economic,

arhitectura e încă medievală; multe alte profesiuni s-au inspirat
din economia de piață, dar noi suntem încă înțepeniți într-un fel
de breaslă ezoterică.59

- RK estima "clasa mobilă", globalizată (pentru care construiește

OMA) la cca 20% din populația globului60

57
Content, p. 302
58
Fredric Jameson, "Globalization and Architecture", în: Ruth Baumeister, Sang Lee
(ed.), The Domestic and the Foreign in Architecture, 010 Publishers, Rotterdam,
2007, pp. 119-120
59
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 348
60
în discuțiile de la deschiderea Bienalei de la Veneția 2006
• YES : asumarea globalizării

- semnele principalelor valute (yen, euro, dolar) puse împreună

formează YES: acceptăm dictatul banilor și al economiei mondiale,
al capitalismului globalizat, care dirijează arhitectura,
recunoaște RK; "lucrăm în interiorul acestui YES global".61

- RK e perceput de critici ca fiind total necritic față de

globalizare, capitalism și consecințele lor asupra arhitecturii.
- Peter Davey, de exemplu, scrie despre el că "deși percepe problemele clar,
e prea repede dispus să se bălăcească în ele"; chiar și argumentele
"umaniste" ale lui Koolhaas apar foarte datate: ele au mirosul greu al
climatului politic ultra-conservator de la începutul anilor '90, când piața
liberă trebuia să dirijeze totul indiferent de consecințele pentru mediu,
când apologeții politici ai pieței cereau ca aceasta, la fel ca întreaga
societate de altfel, să fie cât mai puțin reglementată pentru a oferi oricui
libertate maximă. "Ceea ce este, desigur, adevărat pentru cei bogați, însă
pentru puțini alții", scrie Davey.62
- Jean-Claude Garcias îl acuză pe RK de "complacere în alienare"; tot el
însă îi observă și analogiile cu extrema stângă franceză de după 1968 și îl
etichetează "neo-situaționist".63
- există însă și aprecierea opusă: Aaron Betsky consideră opera lui RK
"angajată", chiar "anti-capitalistă".64
- Gary Wolf spunea că RK are un gust deosebit pentru "edificarea durerii".
Acestuia din urmă, Koolhaas îi mărturisea însă că e mereu uimit de faptul că
e calificat ca "reacționar și necritic", căci el este, din contră, "prea
sensibil și delicat". "Toate lucrurile pe care le tratez sunt lucruri de
care mi-e teamă".65

- RK: prin teorii ca "Orașul Generic" și "Junkspace" noi încercăm să

descriem ce se întâmplă în mod real în lume. Criticii au reacționat ca niște
proști, au interpretat lucrările astea ca pe intenții, ca pe o formă coruptă
de a ne vinde mai bine; au interpretat-o greșit, cum că am legitima
arhitectura comercială. Ironia e că noi am teoretizat despre asta, dar n-am
prea construit pentru dezvoltatori. ...Ideea e că ar trebui să facem tot ce
putem, care să fie și bun și semnificativ, în circumstanțele date.66

• comercializarea arhitecturii

- shopping : Chuihua Judy Chung, Jeffrey Inaba, Rem Koolhaas, Sze

Tsung Leong (ed.), Harvard Design School Project on the City, vol
2. Guide to Shopping, Harvard Design School, 2002

61
Wolf, op. cit., p. 1
62
Peter Davey, "Bigness", în: The Architectural Review nr. 1266/aug. 2002, p. 33
63
Jean-Claude Garcias, "Koolhaas et le sublime", în: L'Architecture d'aujourd'hui
nr. 304/1996, p. 59
64
Aaron Betsky, "The Dutch Model: A Fortuyn-ate tale", în: Archis 4/2002, p. 12
65
Wolf, op. cit., pp. 1, 5.
66
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 348
 - RK a fost visiting profesor la Harvard University Graduate
School of Design; cartea reprezintă unul din rezultatele
cercetărilor efectuate cu studenții
- ideea cărții este că shopping-ul a cucerit azi totul -
centre de orașe, suburbii, străzi, aeroporturi, gări, muzee,
spitale, școli, biserici, internetul, armata; toate aceste
activități/programe au fost reconfigurate de mecanismele și
spațiile shopping-ului
Exemplu: shopping-ul a învins națiunile; economiile naționale sunt azi
comparabile cu ale marilor firme de retail, cu nimic mai prejos; de exemplu,
Wal-Mart, Carrefour sau Metro au un venit anual mai mare decât PIB-ul
României.67

- comentariu: cartea este în mod special interesantă pentru discuția despre

globalizare ca americanizare, pentru că include cercetări ale unor fenomene
inițial americane care vor deveni ulterior majore vehicole ale globalizării,
cum sunt mall-ul și Disneyland-ul.68
(vezi capitolul despre America)

- popular / comercial : AMO-OMA, Rem KOOLHAAS &&&, Content, Ed.

by Brendan McGetrick, Köln, 2003 (Taschen, 2004)
- cartea "e un produs al momentului" și "poartă inevitabil
marca globalismului și a pieței"69, se scrie în introducere.

- funcția de branding a arhitecturii

- branding: clădirile sunt iconice, au calitate figurativă
sunt imediat recognoscibile ca imagine, fiecare poate deveni
logo

- "contextul" operei OMA/AMO este prezentat ca un "AMO Atlas",

"Snapshots of a world in transition..."; contextul e pentru
OMA & RK global
- S M L XL era o clasificare a lucrărilor după mărime; în
Content se face o clasificare a lor după poziția pe glob

67
Harvard Design School Guide to Shopping, pp. 68-69
68
vezi în acest curs capitolul despre America
69
Content, p. 16
 Exemplu: re-brandingul Europei
- se remarcă dezastrul vizual prezent al tuturor însemnelor Unuinii Europene
- drapelele devin cod de bare; deci și însemnele naționale devin doar mărci
comerciale

- "Arhitectura e prea lentă"70, disciplina arhitecturii, așa

cum o știm, nu mai face față realității; trebuie să devină
capabilă să se transforme mereu.

Exemplu: Centru de artă dramatică, Dallas, 2006-2008

- un program care mizează foarte mult pe instalații ce dau flexibiliate
spațială; programatic și spațial, clădirea e adaptabilă

Exemplu: China Central Television, Beijing, 2002-08 (cu Ole Scheeren pentru
OMA și Cecil Balmond pentru Ove Arup)
- evoluția zgârie-norilor a ajuns într-o fundătură; zgârie-norul "e o
tipologie stranie: cu cât se perfecționează mai mult, cu atât devine mai
sărac."
- este situat într-un nou cartier de afaceri, care e prevăzut pentru vreo
300 de zgârie-nori
- este un turn pliat, torsionat în buclă; un arc cu picioare, decalat, care
delimitează dedesubt un teritoriu peste care plutește, pe intrados, un mare
ecran
- proiectul era (în 2010) cel mai mare obiect de arhitectură proiectat de
OMA: bigness
- urbanism vertical, "a city in a building"
- vrea să fie un "media-park"
- Ove Arup au propus o "geometrie animată"
- obiect de serie
- toate proiectele realizate de arhitecții străini în China trebuie să fie
în colaborare cu firme de arhitecți și ingineri locali, iar acestea sunt
firme de stat

70
Content, p. 20
 - Content poartă în antet îndemnul "go east": fascinația
pentru China și super-dezvoltarea ei prin explozie imobiliară

• China și Golful / hot-spots recente ale globalizării

- China
- cazul exploziei imobiliare din China este analizat în
volumul Marele Salt Înainte71, cercetare realizată cu
studenții de la Universitatea Harvard

- realitatea cea mai fascinantă este creșterea explozivă

a orașelor lumii a treia, susține RK.
- în China, spune RK, un zgârie-nori de 40 de etaje e proiectat pe
un Macintosh în mai puțin de o săptămână, iar o arie urbană de 500
km pătrați e terminată într-un an. "În comparație, arhitecții
occidentali nu construiesc nimic. Sunt virtual exterminați".72

- modul în care se dezvoltă China este o temă relevantă nu

numai pentru China însăși, ci și pentru tot restul lumii,
spune RK.73

- Golful
- cazul exploziei imobiliare în statele din Golf este
analizat în volumul Al Manach74
Exemplu: Expoziția "The Gulf", Participarea OMA-AMO la Expoziția grupului
Institutelor de cercetare, Bienala de la Veneția, 2006
- "după China, Golful este următorul mare loc al modernizării; el este atât
cimitirul sistemului arhitectural curent cât și laboratorul renașterii sale"
- "o producție febrilă de substanță urbană în locuri unde doar cu o jumătate
de secol în urmă cutreierau numai nomazii"
- "frivolitatea extravaganței intersectează seducția genericului"
- "e confruntarea finală între arhitectul-star și arhitectul-infanterist"
- "Arhitectura secolului 21 are privirea descumpănită a unui bețiv care se
trezește într-un loc nefamiliar, fără să-și amintească cum a ajuns acolo."

- RK: "Lumea își epuizează locurile în care o poate lua de la

capăt".75

71
Chuihua Judy Chung, Jeffrey Inaba, Rem Koolhaas, Sze Tsung Leong (ed.), Harvard
Design School Project on the City, vol 1. Great Leap Forward, Harvard Design
School, 2002
72
Wolf, op. cit., pp. 1-2
73
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 343
74
AMO-OMA, Archis &... (ed.), Al Manach, Volume nr. 12, International Design
Forum, Dubai, 2007
 - 80% din rezidenții din Golf sunt non-locali

- alăturarea zgârie-zorilor: competiția imaginilor iconice

- nu se mai pune problema cine e mai tare, arhitectura înaltă
vs. clădirea imobiliară; ce se pretinde aici e pur și simplu
"redefinirea arhitecturii", fie că ne place sau nu.76

- "focurile de artificii, prezente și viitoare, ale globalizării"77

(dezvoltarea imobiliară ca un foc de artificii)
- "Banii sunt ca gazul: invizibili până când cineva îi arde."78
- petrolul e pe cale a se epuiza în multe state din Golf:
dezvoltarea trebuie neapărat să se desfășoare pe termen foarte
scurt

Exemplu în Al Manach: imagine din India

- comentariu: modernitatea globală contemporană / capitalist-imobiliară,
comparată cu modernitatea socialist-igienistă a lui Gropius
- junk-space vs. control

• Localul

75
Al Manach, p. 7
76
ibid., p. 198
77
Rem Koolhaas, "A Region in Brief", în: Al Manach, p. 80
78
Al Manach, p. 113
 Exemplu: OMA, Aeroporturile Jeddah, Arabia Saudită, proiect 2005
- în apropiere de Mecca - "Inelele lui Allah"
- aeroportul familiei regale - dantelat, mouscharabieh
aeroport internațional, care trebuie să primească 2 milioane de musulmani
care vin la hajj timp de 33 de zile; un moment de intensitate de folosință
extremă și foarte punctuală
- comentariu: arhitectura face trimitere simbolică, atât direct figurativă
(iconică) cât și narativă, la situarea construcției lângă cel mai important
loc islamic din lume; în detaliu, folosește traforul decorativ, specific
arhitecturii musulmane; face multe gesturi directe și facile pentru ca să-și
asigure o acceptare ușoară în contextul local.

- RK: "domesticul" este încă foarte viguros și încă definește

nu numai termenii politici, dar și cei materiali ai unui
proiect. Dacă te uiți la agenții politici și la procesele
materiale implicate, îți dai imediat seama că înțelegerea
forțelor locale te poate ajuta să definești dimensiunile și
strategiile unui proiect.79
- RK: prostia arhitecților este că simt nevoia să schimbe
condițiile existente, chiar dacă acestea sunt superioare la
tot ce pot ei să ofere; sau încearcă în modul cel mai simplist
fie să le păstreze ca atare, fie să le transforme în vreo
operație culturală, fie să se joace cu cu ele ca cu niște
blocuri de LEGO. Pentru noi, ca arhitecți, e important să
găsim acele condiții domestice care ne permit să ne rupem de
acest gen de model previzibil.80

• Cultura dispersiei

- AMO
- în 1999, vechea firmă OMA a fost dublată de "virtulal" ei,
AMO (OMA în oglindă).
- AMO e consultant pentru Wired, o revistă despre impactul
tehnologiei asupra societății contemporane
- RK: AMO se concentrează pe arhitectură virtuală; ceea ce nu
înseamnă clădiri proiectate pe computer, nici vizualizări și
simulări, ci "proiectări și reproiectări ale mediilor umane
care nu folosesc instrumentele industriei construcțiilor".
- RK: uneori, să nu construiești e răspunsul cel mai corect. E
ceva ce arhitecții nu acceptă în general, pentru că nu e
răspunsul pentru care au fost formați; ar trebui însă să
înțelegem și să acceptăm realitatea
- RK: "Ambiția mea este să modernizez și să reinventez
profesiunea făcând uz de experiența noastră în neconstruit".
Bani pentru gândire, mai degrabă decât pentru structuri
fizice, asta reprezintă arhitectura virtuală, în forma sa cea
mai pură și mai lucrativă; acum "conceptele arhitecturale au

79
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 341
80
ibid., p. 349
 valoare de piață chiar dacă nu se mai toarnă niciodată beton".
AMO va studia altceva decât clădiri, dar va continua să
lucreze arhitectural81.

- RK: vrem să scăpăm de toate aspectele inevitabile ale

arhitecturii, de asta am inițiat AMO.82

- RK a observat că tendința contemporană a firmelor (adică a potențialilor

clienți) nu mai e aceea de investi într-o imagine durabilă, materializată
printr-o clădire, cum era la începutul modernității; acum se investește în
organizare mai degrabă decât în structura fizică. "Dacă Microsoft ar fi fost
o firmă de succes acum 50 de ani", spune Wood (senior partner la OMA), "și-
ar fi construit un sediu frumos." Dar azi, când o companie își poate
proiecta identitatea printr-o rețea complexă de alte simboluri, multe
intangibile, clădirile iconice sunt mai puțin importante; de altfel,
estetica lucrărilor lui RK a fost dintotdeauna mai degrabă organizațională
decât pur estetică, spune Wood.

- RK: Când va fi cazul, AMO va propune chiar distrugeri de clădiri:

"operațiuni de ștergere". Bineînțeles că e stimulant să construiești
lucruri. Dar și consecințele eșecurilor sau arhitectura ce n-a mai apucat să
fie construită sunt interesante în felul lor. Profesiunea noastră, spune RK,
e înțepenită în adăugarea de lucruri, fără să se preocupe de înlăturarea sau
ștergerea de lucruri. E deprimant faptul că tratăm o realitate așa de
inevitabilă și normală ca decăderea doar prin restaurare și abordare
istorică. Ar fi mai de impact și mai creativ să demolezi și că construiești
ceva complet nou. Sau să nu faci nimic și să ceri și altora să nu facă
nimic. Domeniul virtual e "un fel de a lăsa arhitectura în urmă".83

- RK: vedem arhitectura în primul rând ca informație; iar informația despre

arhitectură este la fel de importantă ca arhitectura însăși.84

- Cultura secolului 20 a fost "cultura congestiei", cea a

secolului 21 se anunță ca una "a diseminării" și "dispersiei",
spune Rem Koolhaas.85

Bibliografie
Rem Koolhaas, Delirious New York. A retroactive Manifesto for Manhattan,
Oxford University Press, New York, 1978 (1994)

OMA, Rem Koolhaas and Bruce MAU, S, M, L, XL - Small, Medium, Large, Extra-
Large, Ed. by Jennifer Sigler, Phot. by Hans Werlemann, The Monacelli Press,
New York, 1995 (010 Publishers, Rotterdam, 1995; Taschen, 1997)

Chuihua Judy Chung, Jeffrey Inaba, Rem Koolhaas, Sze Tsung Leong (ed.),
Harvard Design School Project on the City, vol 1. Great Leap Forward, vol 2.
Guide to Shopping, Harvard Design School, 2002

AMO-OMA, Rem Koolhaas et.al., Content, Taschen, 2004

Rem Koolhaas, "Navigating the Local. Rem Koolhaas in conversation with Sang
Lee", în: Ruth Baumeister, Sang Lee (ed.), The Domestic and the Foreign in
Architecture, 010 Publishers, Rotterdam, 2007, pp. 340-350

"Rem Koolhaas", în: Architectural Theory, Taschen, 2003, pp. 812-823

81
Wolf, op. cit., p. 3
82
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 349
83
Heron, op. cit., p. 1
84
Koolhaas, "Navigating the Local", p. 345
85
Heron, op. cit., p. 3
El Croquis nr. 131-132/2006, 134-135/2007 "AMO-OMA & Rem Koolhaas"; "Rem
Koolhaas 1987-1998"
L'Architecture d'Aujourd'hui nr. 361/2005, nr. special "OMA & Rem Koolhaas",
nr. 304/1996 "OMA" (BFA)

Dana Vais, "Urbanism, arhitectură, detaliu (Rem Koolhaas / Euralille - Grand

Palais)", în: ACT Urban, Zilele Arhitecturii la Cluj, Ed. U.T.Pres, Cluj
2003, pp. 76-91 (BFA)
Dana Vais, "Țara Nefericiților: România ca 'minoritate' în lumea lui Rem
Koolhaas", în: Arhitext nr. 3/2005, pp. 49-50