FENOMENUL DE REFRACTIE. INDICELE DE REFRACTIE.

REFRACTIA MOLARA

sin i
 n2 ,1
sin r
 sin i v1
n2 
c0 c0
 n2 ,1 n2,1  n1 
sin r v2 v2 v1

Valoarea indicelui de refracţie trebuie însoţită de precizarea condiţiilor în

care a fost determinată.
De obicei:
-sursă radiaţia monocromatică a liniei D a sodiului ( = 5893 A0)
-temperatura de 250C ( n 25 )
D

Indicele de refracţie - constantă fizică importantă pentru caracterizarea

compuşilor identificarea şi determinarea gradului de puritate
Valoarea sa depinde de mai mulţi factori: natura, starea de agregare deci şi
densitatea substanţei, temperatura, presiunea în special la gaze, lungimea de
undă a radiaţiilor din vizibil (dispersia luminii), direcţia de propagare a razei de
lumină în unele monocristale (birefringenţă optică).
Unghiul limită, notat “l” este valoarea maximă a unghiului de refracţie, pentru care
raza de lumină intră în mediu mai dens (2), practic tangent la suprafaţa de separare, sub

un unghi de incidenţă maxim, i  .
2

sin 90 0 1
 n
sin l sin l

1
sin l 
n
 n 1 1
2

r 2
n 2

n 1 M
2

Rm  2  r.M  cm .mol 
3 1

n 2 

 n 2

 viz  nviz2
 n  1 M 4
2
Rm  viz
 N A e  Pe
'

n 2 
2
viz 3

Rm  Pe  Pi
Rm  Pe  Pi  Pm

Pi  Pm  Rm  0,1Rm
Nr. crt. SUBSTANŢA RM (cm3.mol-1)

vapori lichid

1 Apă 3,74 3,71

2 Benzen 28 26

3 Amoniac 5,60 5,54

4 Etanol 13,05 12,22

5 Acetonă 16,20 16,05

6 Cloroform 21,44 21,37

 RCH  4,62cm 3 .mol 1
2

RC H  6 RCH  2 RH
6 12 2

29,63  6 x 4,62  2,21cm 3 .mol 1

RC  RCH 2  2 RH  2,418cm 3 .mol 1

2,21
RH   1,1cm 3 .mol 1
2

RC C  1,73cm 3 .mol 1
Nr. crt. Atomul sau incrementul RD (linia D a sodiului cu
 = 5893A cm3.mol-1)
1 C 2,418
2 H 1,100
3 O (carbonilic) 2,211
4 O (hidroxilic) 1,525
5 O (eteric) 1,643
6 Cl 5,967
7 Br 8,865
8 I 13,900
9 N (amină primară) 2,322
10 N (amină secundară) 2,502
11 N (amină terţiară) 2,840
12 S (mercaptani) 7,690
13 C=C (increment) 1,733
14 CC (increment) 2,398
 Caracterul aditiv-constitutiv al refracţiei molare şi principiul determinării
structurii moleculare prin această metodă
RCH
RCH  4
 cm .mol 
3 1
RC H   n  1 RC C   2n  2 RC  H
4 n 2 n2

Nr. crt. Legătura RD Nr. crt. Legătura RD

1 C-H 1,676 17 C-O (metilcetone) 3,490

2 C-C 1,296 18 C-S 4,610
3 C-C (în ciclopropan) 1,500 19 C=S 11,910
4 C-C (în ciclobutan) 1,380 20 C-N 1,570
5 C-C (în ciclopentan) 1,260 21 C=N 3,750
6 C-C (în ciclohexan) 1,270 22 CN 4,820
7 C-C (aromatic) 2,690 23 N-N 1,990
8 C=C 4,170 24 O-H (în alcooli) 1,660
9 CC 5,870 25 O-H (în acizi) 1,800
10 C-F 1,550 26 S-H 4,800
11 C-Cl 6,510 27 S-S 8,110
12 C-Br 9,390 28 S-O 4,940
13 C-I 14,610 29 N-H 1,760
14 C-O (în eteri) 1,540 30 N-O 3,430
15 C-O (în acetali) 1,460 31 N=O 4,000
16 C=O 3,320 32 N=N 4,120
 Utilizarea metodei optice a refracţiei molare s-a dezvoltat în principal în
următoarele direcţii:
•rezolvarea unor probleme de structură moleculară;
•evaluarea unor parametrii moleculari: polarizabilitatea medie totală, a
componentelor sale polarizabilitatea electronică şi atomică precum şi a
momentului dipolar permanent;
•analiza compoziţiei amestecurilor de lichide organice, metodă bazată pe
aditivitatea refracţiei specifice şi a celei molare în cazul absenţei interacţiilor
dintre moleculele componenţilor.
Într-un amestec binar, conform regulii aditivităţii se poate
scrie:
x1r1  x2 r2  r x1  x2  1

r  r2 r  r1
x1  x2 
r1  r2 r2  r1
 Refracorul şi aplicaţiile sale pentru determinări de structură moleculară

F   P log n  125
D
M 1/ 4
P    Vm . 1/ 4

l
Paracorul, ca şi refracţia molară este o mărime aditiv-constitutivă
Atom PA Legătura P

C 4,8 Triplă 46,6

H 17,1 Dublă 23,2

N 12,5 Ciclu de 3 atomi 16,7

O 20,0 Ciclu de 4 atomi 11,6

S 48,2 Ciclu de 5 atomi 8,5

Cl 54,3 Ciclu de 6 atomi 6,1

Ciclu benzenic 207,0

 Birefringenţa electrică (efectul electro-optic al lui Kerr)

1 '
 
α2
'
α1   1   2' 2   3'
α3 3
n 2  1 M 4
Rm  2  N A '
n 2  3
nII  n
 K .E 2
n
unde: nII şi n = indicii de refracţie pe direcţie paralelă şi respectiv
normala la liniile de câmp electric
n = indicele de refracţie în absenţa câmpului electric
E = intensitatea câmpului electric aplicat
K = constanta lui Kerr
 COMPUSUL K.1015 (la 4000K)

CH4 0
C2H6 0,67
C3H8 0,85
C5H12 1,42
C6H14 2,33
C8H18 3,90

Compusul K.1015 p (D) 1 (1025 cm3) 2 (1025 cm3) 3 (1025 cm3)

CH3Cl 36,5 1,89 54,2 41,4 41,4

CHCl3 -7,4 1,05 66,8 90,1 90,1

 Efectul Cotton-Mouton (birefringenţa optică în câmp magnetic)

nII  n
 Cm H 2

unde: Cm = constanta Cotton-Mouton

H = intensitatea câmpului magnetic

Constanta Cm depinde de natura compusului, de temperatură şi de lungimea

de undă a radiaţiei luminoase.