Sie sind auf Seite 1von 2

Dioptrul sferic

Se notează cu x1 distanţa de la vârful dioptrului la


obiect şi cu x2 distanţa de la vârful dioptrului la imagine.
Am notat cu u1 şi u2 unghiurile pe care raza de lumină,
izvorâtă dintr-un punct axial al obiectului, îl face cu axa optica
principală, înainte şi după refracţie. În aproximaţia gaussiană:
sin ( − i ) − i n2 .
= =
sin ( − r ) − r n1
Din triunghiurile ABM şi A’BM:
n 2 α − u1
- i = α – u1 şi – r = α – u2 => = sau n1 ( α − u1 ) = n 2 ( α − u 2 ) .
n1 α − u 2
h h h
Dar u1 = −
x , u2 = şi α = .
x2 R

h h h h 
Rezultă: n1  −  = n 2  −  (1)
 R x1   R x2 

n 2 n1 n 2 − n1 n − n1
Din relaţia (1), se obţine: − = (2), unde 2 = P este puterea dioptrului.
x 2 x1 R R
Relaţia (2) se mai întâlneşte sub denumirea de prima relaţie fundamentală a dioptrului sferic sau
relaţia punctelor conjugate.
În această relaţie, n1 este indicele de refracţie al mediului din care vine lumina şi n2 este indicele
de refracţie al mediului în care trece lumina.
Mărirea liniară transversală (β ) este raportul dintre mărimea imaginii y2 şi mărimea

y2
obiectului y1: β = .
y1

Din triunghiurile A1B1V şi A2B2V:


y1 = x1tgi şi y 2 = x 2 tgr =>

tgi sin i n 2 y1 x 2
≈ = = ⋅
tgr sin r n1 y 2 x1

y 2 x 2 n1
Obţinem β = = ⋅ (3).
y1 x1 n 2

Relaţia (3) este cunoscută sub denumirea de a doua relaţie fundamentală a dioptrului sferic.
Dioptrul plan
n 2 n1
În acest caz, R = ∞ şi din relaţia (2) rezultă: = (4).
x 2 x1

Din relaţia (3), se obţine: β = 1. (5)


Dioptrul plan formează o imagine dreaptă, virtuală şi egală cu în mărime cu obiectul.

Focarele dioptrului sferic


Focarul imagine F2 este punctul în care se strâng razele paralele cu axa
optică principală, raze care vin de la un obiect foarte îndepărtat (x1 →
∞). Planul perpendicular pe axa optică, care trece prin F 2 se numeşte
plan focal imagine. Distanţa de la vârful dioptrului până la focarul
imagine este distanţa focală imagine fi.
Similar, focarul obiect F1 este punctul de pe axa optică a cărei imagine se
formează la infinit (x2 → ∞), planul focal obiect este perpendicular pe axa optică şi
trece prin F2, iar fo este distanţa focală obiect.
Din relaţia punctelor conjugate obţinem abscisa punctului F2, care este
egală cu distanţa focală imagine fi şi abscisa punctului F1 egală cu distanţa focală
obiect.
n2 R
x1 → ∞ => f i = (6)
n 2 − n1

n1 R
x2 → ∞ => f o = (7)
n 2 − n1

Mediile având indici de refracţie diferiţi, diferă şi distanţele focale fi şi fo.


fo n
Din relaţiile (4) şi (5) rezultă: fi – fo = R şi = − 1 (8).
fi n2
R
Înmulţind fiecare termen din relaţia punctelor conjugate (2) cu se obţine:
n 2 − n1

n2 R n1 R
− = 1.
x 2 ( n 2 − n1 ) x1 ( n 2 − n1 )
fi f
Ţinând seama de relaţiile (6) şi (7), rezultă: + o =1 .
x2 x1

În practică, pentru a caracteriza un dioptru, se foloseşte mărimea egală cu inversul distanţei

1
focale numită convergenţa C: C = f (8).

Dacă distanţa focală este exprimată în metri. Convergenţa se măsoară în dioptrii, unitatea de
măsură pentru convergenţă este dioptria = m-1.