You are on page 1of 5

Boala Parkinson – Metode si exercitii de recuperare

O boala degenerativa specifica, in general, varstincilor si batranilor, boala Parkinson


survine in urma unor leziuni neuronale a carei evolutii este lenta si progresiva.Semnele si
simptomele se acumuleaza in timp de aceea ele pot fi confundate de multe ori cu procesul normal
de imbatranire. Din cauza ca aceasta boala evolueaza lent stabilirea diagnosticului se face tarziu
astfel incat in momentul stabilirii primelor simptome se crede ca deja 60-80% din celulele din
zona de control a motricitatii sunt distruse.
Caracteristicile acestei boli sunt: hipertonia, adica rigiditate, hipokinezia si tremuraturile.
Hipertonia se instaleaza mai ales in zona muschilor flexori, determinand o atitudine specifica
bolii: capul si trunchiul devin inclinate inainte, iar membrele superioare si inferioare intr-o
usoara flexie, evidentiindu-se in special in timpul mersului. Acest lucru face ca actul motric al
deplasarii bolnavilor sa se modifice si sa se realizeze prin pasii mici , iar in fata obstacolelelor
chiar oprindu-se si batand pasul pe loc.
Hipokinezia, scaderea capacitatii de miscare, se maniufesta prin miscari lente sarace la numar si
reduse ca amplitudine. Ea fiind vizibila prin scris de mana mic, ilizibil, prin diminuarea
miscarilor mimice, clipit rar si voce redusa.
Tremuraturi sau fasciculatii la nivelul mainilor, bratelor, picioarelor, barbiei si fetei , adica
"tremor"este cea mai frecventa manifestare a bolii Parkinson. De obicei, tremorul apare cand
membrul respectiv este in repaus. Poate afecta unul sau mai multe membre. Poate sa dispara sau
nu este la fel de vizibil in cursul exercitiilor fizice, al diverselor activitati sau in timpul somnului .
Acesata boala afecteaza nu numai motricitatea cat si memoria recenta, ceea ce ingreuneaza
munca fiziokinetoterapeutului in desfasurarea exercitiului de recuperere al bolnavului, el uitand
foarte usor indicatiile date.
Desi nu exista un tratament curativ pentru boala Parkinson, totusi simptomele sale pot fi atenuate
cu ajutorul kinetoterapiei prin exercitii fizice zilnice si gimnastica, pentru refacerea agilitatii
motrice, pentru a recapata supletea miscarilor prin combaterea rigiditatii musculare, cresterea
dinamismului in activitatiile zilnice, si ameliorarea diferitelor tulburari cum ar fi cea de vorbire si
de mers. Deasemenea se mai urmareste si imbunatatirea circulatiei, a respiratiei, educarea si
reeducarea stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii.
Toate acestea pot fi posibile prin urmatoarele exercitii:
• exercitii de incalzire;
• exercitii de mobilitate si de coordonare;
• exercitii de echilibru;
• exercitii pentru mobilitatea gleznei;
• exercitii de mimica;
• exercitii cu obiecte: baston si minge medicinala;

• gimnastica respiratorie;

• plimbari pe iarba, pe pietris si nisip, pentru a stimula reactiile de echilibru.


Exercitiile de incalzire permit pacientului perceperea propriului organism, pana cand va fi in
gradul de a face anumite miscari:mers inainte si inapoi, miscari de eliberare a mainilor si a
soldurilor. Acestea fiind:
• Decubit dorsal, anteversia si retroversia bazinului, cu inspir-expir;

• Decubit dorsal, cu genunchii flectati si palmele asezate una pe torace, iar cealalta pe
abdomen : inspiratie cu ridicarea abdomenului ; expiratie cu retractarea lui;

• Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare flectate la 180˚, se fac inclinari
laterale ale genunchilor, cu ratarea capului in directia opusa inclinarii. Se repeta de 10/20
ori.

• Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare pe langa corp, se ridica bazinul si
se duce calcaiul pe genunchiul opus ( expir). Se revine in pozitia initiala cu inspir.

• in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac extensii (inspir) si flexii ale membrelor
superioare(expir);

• in sezand, cu bastonul la nivelul umerilor, se face extensia (inspir) membrelor superioare,


flexia lor la nivelul omoplatilor (expir), din nou extensie (inspir) si flexie pana la nivelul

2
coapselor.

• in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac abductii si adductii ale membrelor


superioare si rotatii ale capului pe directia de miscare. Se repeta de 10/20 ori fiecare
miscare.

• in ortostatism, cu membrele superioare abduse, se flecteaza genunchiul drept si se


atinge cu mana stanga, se revine la pozitia initiala si se repeta cu celelalte membre;

Pentru exercitiile de mobilitate si coordonare se folosesc exercitii de mobilizare globala,


asociate cu miscari alternative si ritmice, pentru a stimula coordonarea pacientului. Se incepe cu
exercitii simple, crescandu-se gradual dificultatea: exercitii de mers pe loc (evidentiindu-se astfel,
alternanta intre maini si picioare), exercitii de coordonare cu mingea. La aceste exercitii, mingea
este folosita pentru a marca etapele de corectare a posturii, succesiunea fiind urmatoarea:
decubit ventral, pe genunchi, “cavaler-servant”,ortostatism.

• Decubit dorsal, flexia genunchilor la piept, ajutandu-ne cu membrele superioare.

• Decubit dorsal, cu genunchii flectati, se face abductia genunchilor, cu fetele plantare


alipite.

• Mers pe loc cu coordonarea miscarilor picior-brat;

• Mers, cu un obiect in mana, mutarea obictului dintr-o mana intr-alta in ritmul pasilor.
La exercitiile de echilibru, acesta este consolidat, atat prin mijloace specifice, de stimuli
(exercitii de mobilizare a capului si trunchi produc modificarea centrului de gravitatie), cat si cu
ajutorul altor factori, cum ar fi:coordonarea; mobilitatea articulara; rapiditatea si precizia (exercitii
cu mingea); orientarea in spatiu intr-o activitate dinamica (mersul printre obstacole).
Exercitiile de echilibru se fac in ordinea dificultatii, astfel:
• mersul cu un picior inaintea celuilalt;
• mersul lateral;
• mersul lateral cu pas incrucisat;
• mersul peste obstacole.
Greutatea corporala este transmisa la nivelul picioarelor, prin intermediul gleznei. Pentru ca,
greutatea corporala sa fie distribuita echilibrat, gleznele trebuie sa fie mobile pentru a se adapta
in mod eficient.

3
Exercitiile pentru mobilitatea gleznei sunt numeroase, dar ceea ce le face eficiente sunt
modalitatile de executie: lent si ritmat.
Primele exercitii vor servi la ameliorarea functionalitatii articulare, iar urmatoarele, la relaxarea
musculaturii plantare si stimularea la maxim, a capacitatii informatiei asupra echilibrului
piciorului atat in statica cat si in dinamica.
• In sezand cu genunchii si piciorele unite, se ridica varfurile piciorelor, se coboara talpa
pe sol, se ridica calcaiele si se revine pe sol. Se continua pana la deschizatura maxima a
membrelo inferioare, revenindu-se apoi in pozitia initiala.

• Din ortostatism ridicari pe varfuri.

. Exercitii de mimica au o importanta majora pentru viata relationala a pacientului. Se vor


exersa toti muschii faciali, deoarece servesc la exprimarea emotiilor, astfel:

• exercitii de ridicarea fruntii,


• strangerea ochilor,
• aratarea dintilor,
• strambarea nasului,
• zambete,
• umflarea obrajilor alternativ,
• deplasares limbei pe arcadele dentare,
• deplasarea gurii la dreapta si la stanga,
• bezele.
Aceste exercitii se vor desfăşura in fata oglinzii, pentru a se realiza autocontrolul, in
scopul combaterii regiditatii fetei.
Toate aceste exercitii vor fi selecate si adaptate posibilitatilor fiecarui bolnav in parte
in functie de posibilitatile acestuia in asa maniera incat sa nu provoace durere sau sa
deterime apartitiia oboselii.
Pe langa acestea vine in ajutorul pacientului reflexoterapia care actionind asupra unor
anumite stari ale pacientului si nu asupra afectiunii propriuzise. Se recomanda in special
masajul reflexogen al talpilor insistindu-se la locul in prelungirea oaselor degetelor 4 si
5 . Se aplica si presopunctura ce consta in masarea cu degetul a unor puncte de pe corp
actionindu-se :
- La capatul prelungirii oaselor degetului mare si aratator pentru intepenirea cefei;

4
- In mijlocul pliului cotului pentru tremuratul miinilor;
- La scobituradin spatele lobului urechii la vorbire dificila;
- La timple sau intre sprincene pentru ameteala.
Se poate face prin tonifiere cu virful degetului aplicat vertical pe punctul energetic
profund in sensul acelor de ceasornic sau dispersie cu virful degetului in pozitie oblica
fata de punct superficial si blind in sensul invers acelor de ceasornic.

Bibliografie:

• Tudor Sbenghe – Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala,


Bucuresti, 1987;
• Dr. Ion Stroescu – Recuperarea functionala in practica reumatologica, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1979;
• Internet