Sie sind auf Seite 1von 19

Citeste p.s.

ul de la sfarsit
Homer

Homer a fost un poet şi rapsod grec legendar, căruia i se atribuie


scrierea faimoaselor opere Iliada şi Odiseea. În antichitate, lui i-a
fost atribuit întregul Ciclu Epic, care includea si alte poeme despre
războiul troian, poeme tebane despre Oedipus şi fiii săi, corpul
Cântecelor religioase homerice, mini-epopeea comică Războiul
dintre broască şi şoarece şi epopeea Margites.

În limba greacă numele său este Homēros, care se traduce prin


"ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit dintr-o
societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă
"fiii ostaticilor", respectiv descendenţii prizonierilor de război.
Cum aceşti oameni nu erau trimişi la război din pricina
incertitudinii în privinţa loialităţii lor pe câmpul de luptă, ei nu
puteau fi ucişi în bătălie. Astfel, erau însărcinaţi să memoreze
stocul de poezie epică a regiunii şi evenimentele trecute, până la
timpul sosirii unui învăţat ce le putea scrie.

Tradiţia ne spune că Homer ar fi fost orb, diferite oraşe ioniene


revendicandu-si locul de naştere al poetului, însă mai departe
biografia sa este aproape necunoscută. In aceasta privinta există
o dezbatere intelectuală daca Homer a existat sau nu ca persoană
reală, fiind considerart că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau
mai multor poeţi orali ce cântau materiale de epopee tradiţionale.
În mod repetat s-a dezbătut dacă acelaşi poet era autorul atât al
Iliadei, cât şi al Odiseei, insa aproximativ toţi istoricii au căzut de
acord în privinţa datării operei ce cuprinde cântecele homerice
religioase şi a epopeelor ciclice ca acestea au fost scrise după
marile capodopere.
Iliada

Vastul poem al "Iliadei", atribuit lui Homer, este una dintre cele
mai vechi opere literare ale civilizatiei grecesti care ne-au ramas
in totalitate din mostenirea Antichitatii. In jurul ei s-au iscat multe
discutii aprinse, ce implica atat data cand acest poem a fost scris,
cat si autorul ei ( conform unor surse acesta a fost un aed din
Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., şi care a preluat în
epopeele sale, Iliada şi Odiseea, tradiţii, fragmente şi motive din
mituri vechi şi cântece populare). Un lucru sigur il putem spune in
privinta acestei opere, acela ca are radacinile implantate adanc in
marea civilizatie mediteraneana. Atacata mereu de civilizatiile
care o inconjoara, lumea greaca se formeaza secole de-a randul
prin traditie orala si scrisa, concretizandu-se artistic in "Iliada" si
"Odiseea". Iliada este o epopee atribuită lui Homer,

Iliada dateaza din epoca elenistica si este divizată în 24 de


cânturi. Textul a fost probabil compus între 850 şi 750 I.C.
conform datelor deja menţionate de către “parintele istoriei”,
Herodot, deci cu patru secole după perioada în care istoricii
înscriu războiul mitic pe care acesta îl relatează.

Subiectul acesteia, ne este dezvăluit de poet odată cu obişnuita


invocare a Muzelor -, chiar din primul său cânt şi din primele sale
versuri:

“Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,

Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse...”

Iliada rămâne ca epopee doar prin extensia sa (16.000 de


versuri); temporal însă, ea zugrăvind numai o mică parte a celor
zece ani –, atât cât se pare că au durat, în realitate, luptele
aheilor de sub zidurile ale Troiei.
Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă
aheii veniţi din Grecia cu troienii şi aliaţii acestora, fiecare tabără
fiind susţinută de diverse divinităţi, cum ar fi Atena, Poseidon sau
Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu continuă prin
numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaza figuri ca
Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving graţie victoriei lui
Ahile care îl ucide pe conducătorul troian în luptă directă.

În cele 24 de cânturi, însumând circa 15 000 de versuri, Iliada


relatează fapte de vitejie excepţională făcute de eroi neînfricaţi,
dintre care se detaşează Ahile. Acesta nu cunoaşte teama şi
preferă o moarte glorioasă unei vieţi tihnite, însă este
neîndurător, refuzând familiei duşmanului său până şi consolarea
de a-i preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia pentru
Patrocle.

Ahile întruchipează virtuţile eroului războinic. Spre deosebire de


el, Hector detestă războiul şi nu luptă pentru glorie, ci pentru a-şi
apăra cetatea; este iubitor de pace şi de raţiune. Figurile celor doi
eroi reies şi din cuvintele pe care şi le adresează înainte de luptă -
procedeu des folosit de Homer pentru caracterizarea
personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase şi jignitoare, în
timp ce Hector vorbeşte calm şi măsurat. Poetul îşi caracterizează
eroii şi din câte un epitet frecvent legat de numele personajului
respectiv, de exemplu "şoimanul Ahile".

Personajele sunt prezentate în mişcare, dinamismul fiind


amplificat de imagini auditive referitoare la zgomotul bătăliei sau
la zornăitul înfricoşător al armelor unui erou, ca în cazul lui
Diomede. La prezentarea sugestivă a unei situaţii contribuie şi
comparaţia, care la Homer este dezvoltată pe mai multe versuri.

Alături de eroi intervin şi zeii, conferind operei un caracter


miraculos. Astfel, Atena îl apără pe Ahile de suliţa lui Hector, iar
Apolo îl ascunde pe fiul lui Priam într-o ceaţă deasă spre a-l feri de
mânia Peleianului.
Cantul 1

Timp de 9 ani grecii au asediat Troia. In al 10-lea an soseste in


tabara grecilor Chryses, preot al lui Apollosagetatorul si ii roaga
pe greci sa i-o inapoieze pe fiica lui,Chryseis care era sclava lui
Agamemnon in scimbul a unei mari sume de bani.

Insa Agamemnon nu este de acord iar preotul ii cere ajutorul lui


Apollo. Acesta ii asculta rugamintea si arunca o molima asupra
soldatilor, multi greci murind de ciuma.

Eroul Ahile afla ca Apollo s-a razbunat pentru jignirea adusa


preotului sau si ca va putea fi imblanzit doar daca o vor inapoia
pe Chryses tatalui ei si vor jertfi o 100 de boi.

Ahile se cearta cu Agamemnon si cel din urma cere in schimbul


sclavei sale pe Briseis, sclava lui Ahile. Agamemnon o inapoiaza
pe Chryseis tatalui ei, asa ca Apollo alunga molima din tabara
grecilor,dar cand Agamemnon trimite dupa sclava Briseis, Ahile ii
cere ajutorul lui Zeus sa-l pedepseasca pe Agamemnon pentru
jignirile aduse.Dar acesta pleaca la un ospat unde Hera ii cere
socoteala pentru ajutorul ce-l va da troienilor si incepura sa se
certe dar zeuul Hefaistos le spune ca nu are rost sa se certe
pentru niste muritori si petrecerea tinu pana la asfintit cand tot
Olimpul se cufunda intr-un somn linistit.

Cantul 2

Pe Olimp doar Zeus nu dormea dintre toti zeii si i se infatiseaza in


vis lui Agamemnon si ii spune sa porneasca cu grecii o lupta
impotriva troienilor.Cand Agamemnon se trezeste porneste
lupta,dar Hera, temandu-se o trimite pe Atena pentru a o
opri.Ajunsa in tabara grecilor se duce la Ulise si ii porunci sa-i
impiedice pe greci sa paraseasca lupta.

Ulise ii indeamna pe greci sa nu ridice asediul cetatii,caci daca se


vor intoarce in patrie fara sa cucereasca Troia vor fi considerati
lasi,dar batranul Nestor le vorbeste si ii indeamna sa lupte,asa ca
ostenii, condusi de comandantul lor pornira spre campul de lupta.

Cantul 3

Iris,vestitoarea zeilor,vesteste troienilor apropierea grecilor.

Cand ostile erau fata in fata Paris iese din randul troienilor si
intreaba pe greci daca vreunul indrazneste sa se lupte cu el.

Menelaos iese din randul grecilor pt. a se lupta cu el si cere ca


indiferent cine va castiga dupa lupta sa se faca pace.Insa pentru
ca nu avea incedere in Paris el ceru sa vina tatal lui,Priam, sa jure
ca va duce la indeplinire intelegerea.Dupa ce Priam a facut
juramintele a inceput lupta.Menelaos il loveste cu sulita,dar Paris
scapa si apoi il lovesteputernic cu spada.Ramas fara sabie
Menelaos il apuca de coif si il tara spre greci.Dar Afodita ii vine in
ajutor lui Paris si acesta scapa.Menelaos este numit invingator de
catre Agamemnon.

Cantul 4

In timp ce Paris si Menelaos se luptau,zeii erau la un ospat in


palatul lui Zeus.Luand-o in deras pe Hera, Zeus spune ca va pune
capat luptei dintre troieni si greci deoarece Menelaos iesise
biruitor,dar Hera il roaga pe Zeus sa o trimita pe Atena in tabara
troienilor.Luand infatisarea unui soldat Atena se duce la
Pandaros,un arcas renumit si-l indupleca sa-l doboare pe
Menelaos,dar cand sageata trimisa de el se indrepta catre
Menelaos Atena intervine si astfel, menelaos este doar ranit.In
acest timp Agamemnon porunceste armatei sale sa pornesca
lupta.Armata grecilor era condusa de Atena iar cea a grecilor de
Ares.In lupta au cazut multi soldati.

Cantul 5

Atena i-a dat o mare putere regelui Diomedes care il omoara il


ranesta pe Eneas,fiul Afroditei.Aceasta,incercand sa-l ajuteeste si
ea ranita si pana la urma sunt ajutati de catre Apollo care ii duce
in templul sau din Troia.Vazand-o pe Afrodita ranita, Hera si Atena
au inceput sa rada si se hotarasc sa lupote impotriva lui
Ares.Atena se urca cu Diomedes in carul acestuia.Cu ajutorul
Atenei Diomedes reusete sa-l raneasca pe Ares.Acesta fuge la
Zeus pentru a se plange,dar Zeus, care il ura pentru placerea lui
de a varsa sange,il ameninta ca-l va arnca in bezna Tartarului.

In acest timp grecii inaintau,ucigand multi troieni de baza.

Atunci,prorocul Helenus,fiul regelui Priam,vazand ca infrangerea


troienilor este aoroape ii roaga pe Eneas si Hector sa vina in Troia
pentru a o imblanzi pe Atena.Hector asculta ruga fratelui sau si ii
imbarbatesta pa troieni,acestia respingand atacul grecilor.

Cantul 6

Hector se intoarce in Troia si ii cere mamei sale,Hecuba,sa aduca


jertfe zeitei Atena,rugand-o sa-l imblanzeasca pe
Diomedes.Hector porneste spre palatul fratelui sau,Paris.

Hector il cearta pe Paris ca sta acasa in timp ce se lupta,riscand


sa moara,iar acesta ii raspunde ca atunci se prgatea de lupta.Apoi
Hector pleaca la casa lui unde Andromaca,sotia sa,si fiul sau,
Astyanax il roaga plangand sa nu mai plece la lupta fiindca se
tem de pierirea sa.Insa Hector nu asculta de rugile acestora
si,inainte de a pleca la lupta ii roaga pe zei sa aiba grija de sotia si
fiul sau.La portile cetatii Hector il intalneste pe Paris care era gata
de lupta.

Cantul 7

Troienii s-au bucurat cand i-au vazut pe cei 2 pornind la lupta si


astfel,grecii au inceput sa dea inapoi.Atena si Apollo hotatasc sa
puna capat macelului.Zeii i-au hotararea sa-l

faca sa cheme la lupta pe cel mai viteaz dintre greci.Profetul


Helenus afla de hotararea zeilor si il sfatuieste pe Hector ce sa
faca.Hector lupta cu Aiax.Arunca sulita si-l raneste pe
acesta,iarAiax,de aemenea il rani pe el.Cei 2 se omoara intr ei iar
grecii si troienii hotarasc sa intrerupa lupta pentru o zi in semn de
pretuire.In ziua de pauza cele 2 tabere isi ingrapa mortii si fac un
ospat in semn de multumire lui Zeus.

Cantul 8

Zeus chiama pe toti zei si le spune ca acela ce se va amsteca in


lupta dintre greci si troieni va fi aruncat in Tartar.Apoi se duce pe
muntele Ida, unde pune un cantar si afla ca victoria va apartine
troienilor,asa ca arunca fulgere spre tabara grecilor,iar Hector
intelege ceea ce prevestea si ii indeamna pe troieni sa-i atace pe
greci.Ulise ii cere ajutor lui Zeus,iar acesta,indurandu-se arunca
asupra altarului un semn ce-i incuraja pe greci si ii respinsera pe
troieni.Zeus le spune troienilor ca vor fi biruitori pana cand
Agamemnon se va impaca cu Ahile si ii va trimite daruri pentru
jignirea pe care i-a adus-o.Noaptea s-a lasat si lupta s-a
oprit.Sfatuiti de Hector troienii nu s-au intors in cetate si au ramas
peste noapte pe campul de bataie.

Cantul 9

Ingrijorat de victoria troienilor Agamemnon ii chiama pe


conducatorii armatei si le spune ca trebuie sa se intoarca acasa

dar Diomedes se infurie si spune ca el si ceilalti conducatori

Nestor il convinge pe Agamemnon sa se impace cu Ahile,dar Ahile


n-a vrut sa se impace cu el.El spune ca va lupta impotriva
troienilor doar cand focul va ajunge la corabiile sale si la cortul
sau.Toti se hotatasc sa se odihneasca pentru lupta de a 2-a zi.

Cantul 10

Agamemnon se intalneste cu fratele sau,Menelaos, in drum spre


Nestor,unde se ducea sa-i ceara un sfat si merg impreuna la
acesta.Acesta spune ca ar trebui sa trimita oameni in
recunoastere in tabara troienilor ca sa afle ce au hotarat acestia,
asa ca au fost alesi Diomedes si Ulise.In acest timp si troienii
trimisesera o iscoada in tabara grecilor.acesta era Dolon,dar a
fost vazut de catre Diomedes si Ulise si fu nevoit sa le spuna
acestora tot ce stia.Ajunsi la tabara troienilor Diomedes si Ulise se
furiseaza printre traci si dupa ce ii omoara pe acestia il omoara si
pe regele Rhesos,dupa care s-au intors la tabara lor.

Cantul 11

In zori Zeuz o trimite pe Eris,zeita discordiei in tabara grecilor.Ea


le-a insuflat soldatilor o mare dorinta de a lupta.

Troienii piereau din ce in ce mai multi,asa ca s-au retras spre


portile cetatii.Vazand aceasta Zeus ii porunceste zeitei Iris sa-i
spuna lui Hector sa intre in lupta cand va vedea ca Agamemnon e
ranit.Deci,cand Agamemnon a fost ranit Hector a intrat in
lupta,dar Diomedes si Ulise au respins atacul,dar apoi,Paris il
raneste pa Diomedes,astfel ca cei doi au fost nevoiti sa
paraseasca lupta.Patroche,ii cere lui Ahile,

care urmarea lupta de pe puntea corabiei sale,sa-i dea voie sa


intre in lupta.

Cantul 12

Lupta era tot mai apriga.Zidul si santul nu-i mai puteau apara pe
greci.In toiul bataliei Zeus trimite un semn:un vultur

si un sarpe.Sarpele musca din vultur si acesta arunca sarpele in


mijlocul troienilor,dupa care dispare.Acesta era un semn ca
troienii sa inceteze lupta,dar Hector n-a luat in seama semnul si a
inaintat cu armata cucerind zidul, in timp ce grecii fugeau

spre corabiile lor.

Cantul 13
Zeus nu credea ca vreun zeu va indrazni sa-i ajute pe greci, dar
Poseidon luand infatisarea profetului Calhas le da acestora o mare
putere.Astfel,grecii au raspuns cu mult curaj atacului troienilor.

Cantul 14

Nestor se duce la Agamemnon,pe care il intalneste impreuna cu


Diomedes si Ulise,toti raniti.Agamemnon este gata sa lanseze
corabiile la apa,dar Ulise il opreste temandu-se ca grecii vor
inceta lupta.In acest timp Hera il convinge pe Hypnos,zeul
somnului sa-l adoarma pe Zeus.Profitand,

Poseidon ii ajuta pe greci cu si mai multa putere.Astfel,grecii


inaintau iar troienii se retrageau.

Cantul 15

Cand Zeus se trezeste din somn si ii vede pe troini fugariti de


greci se infurie si-l trimite pe Apollo sa-i redea puterile lui
Hector.Cu Hector in frunte troienii au repornit atacul.

Cantul 16

Sperand sa scimbe soarta luptei Patrocle se duce in cortul lui


Ahile si se imbraca cu armura acestuia.Troienii,crezand ca este
chiar Ahile ,au inceput sa se retraga.Patrocle i-a fugarit pana la
zidurile cetatii,dupa care Apollo il opreste spunandu-i ca nu el
este sortit sa-i nimiceasca pe troieni, ci Ahile. Hector se hotaraste
sa se lupte cu Patrocle.Lupta a durat mult,dar cu ajutorul lui
Apollo Hector il invinge pe Patrocle.Inainte sa moara Patrocle ii
spune ca soarta lui este sa fie ucis de Ahile, dar Hector n-a crezut.

Cantul 17

Vazand trupul neinsufletit al lui Patrocle,regele Menelaos se


repazi sa-l aduca in tabara,dar Hector luase deja armura lui Ahile
si pentru a recupera trupul s-a dat o adevarata batalie.

Cantul 18
Ahile plange moartea prietenului sau,in timp ce Hector tot incerca
sa-i recupereze trupul.Ahile,desi nu mai avea armura se hotaraste
sa intre in lupta,dar cand a aparut Atena l-a invaluit intr-o lumina
stralucitoare de care troienii au prins frica si au fugit.In timp ce
troienii se adunasera la sfat Ahile si ceilalti prieteni pregateu
trupul lui Patrocle pentru

inmormantare.

Cantul 19

Zeita Thetis ii daruieste fiului sau,Ahile alte arme facute de


Hefaistos si astfel,acesta putea sa-si razbune prietenul.

Cantul 20

Primindu-si armele Ahile chiama la o adunare pe toti grecii ,apoi


se impaca cu Agamemnon,care ii dadu numeroase darurei
imoreuna cu sclava Briseis.In timp ce grecii tineau un ospat in
cinstea zeilor Ahile il plangea pe Patrocle.

Cantul 21

Grecii pornira apoi la lupta.Zeus porunci adunarea tuturor zeilor


carora le spune ca el nu se va amesteca in lupta,ci doar o va
urmari de pe Olimp,dar ei vor putea sa fie de partea oricarei
tabere vor dori.Hera,Atena,Poseidon,Hermes si Hefaistos erau de
partea grecilor,iar Afrodita,Artemis,Leto,

Ares,Apollo si zeii unor rauri erau de partea troienilor.

Cand Ahile l-a gasit,in sfarsit,pe Hector au inceput lupta,si pentru


ca Ahile era mai puternic decat Hector Apollo l-a salvat pe acesta
de 3 ori de la moarte.Furios,Ahile se napusti si ucise alti troieni.In
acest timp pe Olimp zeii impartiti in cele doua tabere s-au luat la
cearta,apoi la lupta.In Troia.Priam vazand ce se intampla cu
ostenii sai a poruncit sa se deschida portile pentru a se refugia
cat mai multi in cetate,insa pe campul de lupta a ramas doar
Hector.

Cantul 22

Priam il roaga pe Hector sa intre in cetatepentru ca-l vedea pe


Ahile venind,insa,desi era cuprins de teama Hector hotaraste sa
lupte cu Ahile dar ii cere acestuia sa faca o intelegere si anume ca
cel ce ce va invinge sa nu pangareasca trupul celui ucis,dar orbit
de dorinta de a-l razbuna pe Patrocle Ahile nu a vrut sa cada la
nici o invoiala.Fiind parasit de zeul Apollo Hector a murit ucis de
Ahile.Pe zidurile Toiei Priam,Hecuba si Andromaca,alatuiri de alti
troieni plangeau pangarirea lui Hector.

Cantul 23

Grecii duc trupul lui Hector langa cel al lui Patrocle pentru a se sti
ca a fost razbunat.Adormind,Ahile il viseaza pe Patrocle care ii
spune sa-i faca ritualurile de inmormantare pentru a putea sa
ajunga in imparatia lui Hades.Cand se trezeste Ahile pune sa se
faca toate cele ce i le spuse Patrocle.Spre seara toti s-au retras
pentru a se odihni,inclusiv Ahile,dar nu inainte de a inhaima caii la
car, de care a legat trupul lui Hector si a inconjurat de 3 ori
mormantul lui Patrocle.

Cantul 24

Dupa ce Priam a cazut in genunchi in fata lui Ahile si l-a implorat


sa-i dea trupul lui Hector,acesta s-a indurat.ahile l-a intrebat pe
Priam de cate zile are nevoie pentru a-l
inmormanta.Acesta,raspuzandu-i ca ii trebuiesc 10 zile si
multumindu-i pleaca spre Troia unde ii organizeaza lui Hector o
inmormantare si un ospat cum nu s-a mai vazut.

Multi troieni au plans si au fost indurerati din cauza mortii lui.


Odiseea

Odiseea împreună cu Iliada sunt doua epopei grecesti create


sau atribuite rapsodului popular orb Homer. Rescrisa in sec al 8
lea Odiseea este una dintre cele mai vechi şi renumite opere
literare din mitologia antică. În multe limbi cuvantul de „odisee“
este folosit pentru a descrie o actiune plină de peripeţii. Aceasta
este alcătuită din 12.200 de versuri împărţite în 24 de cântece.

Ca orice mare capodoperă creată într-un trecut îndepărtat, şi


Odiseea rămîne veşnic " modernă ", adică, poate răspunde
perfect sensibilităţii noastre literare, înţelegerii şi gustului nostru
de azi, însă numai cu condiţia să ştim cum trebuie citite
asemenea capodopere. Este epopeea unei epoci mai noi,
caracterizată prin perfecţionarea navigaţiei şi intensificarea
comerţului maritim al grecilor, al fundării de numeroase colonii
greceşti în punctele cele mai îndepărtate din bazinul
mediteranian; un moment istoric aflat în plină desfăşurare în
secolul al VIII-lea î.e.n., cînd a trăit şi şi-a "compus" operele
Homer. Intr-un anumit sens, Odiseea este un fel de "istorie
poetică" a cuceririi mărilor de către greci. Şi s-ar mai putea spune
că este o continuare şi o completare a Iliadei, pe care însă
Odiseea nu o egalează nici ca înaltă semnificaţie morală, nici ca
forţă epică sau dramatică, şi nici ca demnitate, ca elevaţie,ca
solemnitate a tonului, a expresiei, a stilului. Interesul,
semnificaţia, valorile literare pe care le prezintă Odiseea sunt de
cu totul altă natură. Subiectul este bine cunoscut: rătăcirea pe
mare a unui erou din războiul troian Ulise-Odiseu persecutat de
zei şi numeroasele lui aventuri - povestite de poet într-un stil
extrem de viu, de colorat, de captivant - pentru ca în cele din
urmă să ajungă acasă, în Ithaca, unde îl aşteptau soţia Penelope
şi fiul lor Telemac.
La fel ca Iliada, şi Odiseea este construită pe motivul unei situaţii
morale şi anume; dorul de casă al pribeagului urgisit de zei.
Structura Odiseei însă, natura personajelor, a acţiunii, a
conflictelor, a stilului, - totul deosebeşte cele două epopei. în locul
unei învolburate încleştări războinise a unui neam întreg, de ahei,
din Iliada, în Odiseea ne întîmpina drama familială a navigatorului
rătăcitor, care trebuie să înfrunte la fiecare pas tot felul de piedici.
în Iliada vedem ampla desfăşurare a unei imense forţe eroice, cu
numeroase personaje puternice în primul plan, în timp ce în
Odiseea atenţia cititorului este reţinută aproape exclusiv de figura
lui Ulise-Odiseu - şi este sedusă de încîntătoare naraţiuni
fantastice plasate într-un cadru de basm. Elementele exotice şi
cele miraculoase abundă la tot pasul. Cu excepţia descrierii
furtunii (cîntul V) şi al masacrului peţitorilor Penelopei (cîntul
XXII), nu găsim în Odiseea nici gravitatea subiectului, nici măreţia
epică a faptelor, nici dramatismul încordat al situaţiilor, nici
solemnitatea tonului din Iliada.
Precum Si in Illiada, opera incepe cu invocarea muzelor:

Spune-mi mie muză faptele acelui om iscusit


Care după distrugerea Troiei timp îndelungat
a pribegit
Care a văzut şi cunoscut multe obiceiuri şi
oraşe
Şi pe mare neînchipuite chinuri îndurase

Insa preocupare stăruitoare şi subtila de analiză psihologică a


personajelor şi situaţiilor din Odiseea nu o găsim în Iliada . Nu
găsim nici gradaţia perfectă a ritmului povestirii unor episoade, -
căci în Odiseea Homer vrea să stîrnească curiozitatea, iar nu
admiraţia cititorilor sau ascultătorilor săi. Nu găsim în Iliada
decorul de fundal al mării nesfîrşite din Odiseea, efectele surpriză,
pitorescul locurilor exotice descrise, farmecul fascinant al
necunoscutului, viziunile fantastice - cu ciclopi, sirene, nimfe,
monştri marini, ţări cu oameni fericiţi, cetăţi răsunînd de cîntecele
şi muzica ospeţelor. Este o lume care te încîntă în Odiseea şi este
redată într-un stil lipsit de energie, severitate şi pompă; un stil
familiar; s-ar putea spune mai modern - pentru că este ales de
preferinţă din registrul vorbirii curente, fireşti, al vieţii de toate
zilele.

Căci ceea ce aduce mai ales nou Odiseea este fineţea


povestirii,naturaleţea redării scenelor de viaţă obişnuită, a
descrierii moravurilor, obiceiurilor, oamenilor şi lucrurilor prin
aspecte şi trăsături de detaliu exact notate. Iată, de pildă, în ce
culori de realism familiar este descrisă gospodăria porcarului
Eumeu:

“Cu gard de spini, cu steiuri mari de piatră

El staulu-şifăcu, bătuînjuru-i

Pari mulţi şi deşi, tăiaţi frumos din miezul

Stejarului, şi-nchipui coteţe

Douăsprezece-n staul lîng-olaltă,

Culcuşuri pentru porci, şi-n tot coteţul

S-adăposteau cîte cincizeci de scroafe

Cu godăcei /.../

Pe Ungă turmă Vegheau mereu ca nişte fiare,

patru Zăvozi care-i crescuse Eumeu, porcarul

Mai mare-ntre păstori.

Acuma dînsul Se încălţa croind frumoasă piele De bou.

Ceilalţi ai lui trei oameni


Plecaseră care-ncotro cu turma.”

Caracterizînd cele două poeme homerice autorul anonim al


Tratatului despre sublim (secolul I e.n.) remarca:

"în Odiseea am putea să-l comparăm pe Homer cu soarele la


asfinţit care îşi păstrează măreţia, dar e fără putere. într- adevăr,
el nu mai păstrează un ton la fel cu cel din poemul despre Ilion,
nici înălţimea de stil mereu susţinută şi fără căderi, nici aceeaşi
mulţime de pasiuni, nici vioiciunea şi vigoarea ca în discursurile
care îndeamnă la fapte, nici bogăţia de imagini luate din lumea
lucrurilor adevărate; în Odiseea, totul reducîndu-se la basm şi la
povestirea unor lucruri de necrezut, vedem că măreţia scade,
întocmai cum oceanul se retrage în sine şi îşi lasă ţărmurile goale.
In Odiseea sunt povestite peregrinările pe mare ale iscusitului
Odiseu (Ulise), de la cucerirea Troiei şi până când eroul izbuteşte
să învingă mânia zeului Poseidon şi să se întoarcă în patria sa,
Itaca.
Acţiunea primelor patru cânturi se petrece în Itaca, insulă situată
în partea de vest a Greciei, din care odinioară pornise spre Troia
Odiseu, fiul lui Laertes.

După o scurtă introducere, care conţine binecunoscuta invocaţie


către muze, poetul schiţează principala temă a epopeii. După 20
de ani de absenţă, dintre care zece i-a petrecut în Troia, Odiseu
se află în insula Ogigia, a cărei stăpână, nimfa Calipso, doreşte să-
1 reţină lângă ea, făcându-1 nemuritor, într-un consiliu al zeilor se
decide însă eliberarea lui Odiseu. în tot acest timp, Penelo-pa,
soţia lui Odiseu, rămasă în Itaca, trebuie să-i înfrunte pe peţitorii
săi, care nu-i dau deloc pace.
Un rol de seamă în primele cânturi îi revine tânărului Telemac, fiul
lui Odiseu, prevenit de zeiţa Atena asupra posi-biliei reîntoarceri a
tatălui său.
Epopeea debutează, deci, într-o tensiune dramatică neobişnuită.
Telemac, încurajat de Atena, ia anumite măsuri împotriva
peţitorilor mamei sale şi pleacă într-o lungă călătorie, spre a afla
despre soarta celor plecaţi din Troia, mai ales despre soarta
tatălui său. Viaţa lui Telemac este ameninţată de uneltirile
peţitorilor, dar Atena veghează neîncetat asupra lui şi o asigură
pe Penelopa că fiul ei nu va păţi nimic.

Cânturile V-VI prezintă plecarea lui Odiseu din Ogigia în lungul


drum spre patrie. Poseidon nu-i dă pace lui Odiseu, provocând
nenumărate furtuni pe mare pentru a-1 împiedica să îşi continue
drumul spre casă. Deşi călătoria este foarte anevoioasă, eroul
reuşeşte să scape de furia valurilor dezlănţuite şi ajunge, istovit
de puteri, pe ţărmurile insulei feaci-lor, unde este găsit de
Nausicaa, fiica stăpâni-torului insulei, regele Alkinous. Şederea lui
Odiseu în mijlocul locuitorilor insulei, pescari şi vânători care nu
cunosc arta războiului, este de scurtă durată. în cinstea
oaspetelui se organizează o mare serbare populară la care este
invitat să cânte aedul Demodocos; cu acelaşi prilej au loc întreceri
atletice şi programe artistice cu dansuri şi cântece.

Odiseu se trădează prin puternica emoţie ce-1 cuprinde la auzul


cântărilor despre propriile sale isprăvi din noaptea în care Troia a
fost cucerită. Festivitatea devine un bun prilej pentru autor de a
intercala grupul de cânturi IX-XII, care înfăţişează încercările prin
care a trebuit să treacă stăpânul insulei llaca, după părăsirea
Troiei, până la decizia zeilor de a-1 lăsa să plece din insula Ogi-
gia, unde stătuse preţ de şapte ani.
Cânturile XIII-XX prezintă întoarcerea lui Odiseu în Itaca şi
acţiunile iscusite pe care le întreprinde pentru a-i îndepărta pe
peţitorii Pene-lopei, avizi să pună stăpânire pe drepturile şi
bunurile sale.
Atacul lui Odiseu împotriva peţitorilor ne este dezvăluit în finalul
cântului XXI şi se împlineşte în cântul XXII, prin uciderea tuturor
peţitorilor.

Cântul XXIII prezintă reîntâlnirea dintre cei doi soţi, Odiseu şi


Pene-lopa.

Daca mai vrei sa mai adaugi din astea:


Homer ni-i înşiruie, printre luptători, pe tracii care participau la
confruntare:

-Din partea aheilor, traci sunt mirmidonii -, apoi, mai greu de


identificat, alte seminţii:

“Din Eubeea suflând a mânie abanţii, din Halchis

Şi din Eretria, din Histiea cea darnică-n struguri,

Şi din Cherint de la ţărm, din nalta cetate Dionul,

Şi din oraşul Carist şi locuitori din Stire –

Fură conduşi de-a lui Ares ortac Elefenor, feciorul

Lui Halcodonte, mai marele abanţilor tari de virtute.

Iuţi şi cu pletele-n spate dau zor după dânsul abanţii

Plini de războinic avânt şi cu suliţi de frasin întinse,

Gata să dea în duşmani şi platoşa să le sfâşie”

(C. II / v. 530-539; C. II / v. 770)

-Din partea troienilor, traci sunt luptătorii lui Rhesos – amintiţi


deja –, dar şi ceilalţi:

“Oaste mai mare, mai vajnică n-am pomenit eu ca asta...”

Peste troieni era Domn al lui Priam fecior, încoifatul


Hector, oşteanul măreţ. Sub el oştiră bărbaţii

Cei mai viteji şi mai mulţi şi gata la luptă din suliţi.

Iar pe dardani îi ducea căpitanul războinic Eneas,

Al lui Anhise fecior şi al dalbei zeiţe Afrodita”

(C. II / v. 791; C. II / v. 808-812)

Iliada e, dincolo de poezie, o frescă unitară, întocmai ca un


tablou veridic al unei lungi epoci. Acest tablou-poem ne apare ca
o îmbinare măiestrit ticluită, un veritabil testament, în care se
poate întrezări permanenta grijă de a lăsa posterităţii învăţămin-
tele şi experianţele de veacuri ale unei civilizaţii care a preluat de
la alţii, dar a şi adăugat de la sine un sumum de lucruri şi fapte ce
merită consemnate peste veacuri.

b) Conştiinţa jertfei şi imanenţa morţii. Ahile Peleianul, întocmai


celorlalţi eroi traci, consimte foarte uşor la pierderea
bunului suprem - care este Viaţa -, pentru îndeplinirea
marilor ţeluri ideale cum ar fi Gloria şi Onoarea:

(C. XXI / v. 106-113) “... Dar acuma

Nu va scăpa cu viaţă nici unul din cei care zeul

O să mi-i puie în mână-naintea cetăţii, nici unul,

Oricare-o fi din ai voştri, necum feciorii lui Priam,

Mori şi tu, frate, şi taci. De ce te mai vaeţi zadarnic?

Doar a murit şi Patrocle, şi ce eşti tu faţă de dânsul?

Cată la mine şi vezi ce mândru sunt eu şi ce mare;

Tata mi-i Domn şi viteaz, iar mama zeiţă, şi totuşi,

Vai, şi pe mine m-adulmecă moartea şi soarta


Nebiruită pe veci. Dimineaţa, namiaza ori seara

Are să vie o vreme, când unul şi mie-o să-mi curme

Firul vieţii, cu lancea lovindu-m-aci ori cu arcul...”

Acel “mori şi tu prietene” vine de la o subliniere a unei simple


stări conflictuale, de război. Nici nu se punea în discuţie problema
unei “prietenii” între Ahile şi Hector.

Câteva sublinieri privind amplasarea cetăţii Troia

Subiectul Iliadei. Subiectul primei epopei a lui Homer, Iliada, este


dezvăluit odată cu obişnuita invocaţie a Muzelor, chiar în primul
cânt şi în primele sale versuri:

“Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,

Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse...”

(Cîntul I / versurile 1 şi 2 din ediţia definitivă a lui George Murnu)

P.S. oti ce am pus eu la adaugati sa incerci sa mai


pui la iliada I sa mai rezumezi cantecele alea de la
1 la 24. Daca vrei sa mai vorbim imi dai un mesaj
sau ma suni. Tiam pus si pozele. Incearca sa
pastrze ce am scris… suna logic pt mine dar mai
citestele si tu.

Das könnte Ihnen auch gefallen