Capitolul 1

CLASE DE MODELE

1. Modelul BLR. În ţara T, la momentul t0 impunerea veniturilor

şi averii se face astfel încât cota de impunere reprezintã 25% din produsul
final al fiecãruia din cele trei ramuri economice. Pentru a nuanţa efortul
fiscal se are în vedere, pentru momentul t 1 > t0 , o diminuare a cotei
menţionate la 20% în ramura 2 şi la 22% în ramura 3. Potrivit prognozei
sectoriale, produsul final al ramurii 2 va reprezenta la orizontal t 1 cca.
46% din cel al ramurii 1, iar produsul final al ramurii 3 cca. 1,1304 din
cel al ramurii 2. Care ar trebui sã fie indicele de dinamicã al produsului
global al celor trei ramuri pentru a nu se diminua încasarea fiscalã totalã
din venituri şi avere?
Situaţia fluxurilor dintre cele trei ramuri la momentul t0 este:

Consumul intermediar în ramura i Produsul

Ramura i (mii u.m.) global
1 2 3 (mii u.m.)
1 200 600 1200 4000
2 800 300 900 3000
3 400 900 200 2500

şi se considerã cã pentru momentul t1 consumurile specifice se vor pãstra.

Rezolvare:

a) Încasarea fiscalã (IF) la momentul t0 este:

3
IF0 = ∑ c ∗Y ,
j j
j=1

unde: cj = cota de impunere practicatã în ramura j

Yj = produsul final al ramurii j
 3
Yj = PG j − ∑x ij ,
i=1
unde : PGj = produsul global al ramurii j
xij = consumul intermediar al ramurii i din producţia ramurii j

Rezultã:

IF0 = 25% ∗ [4000 - (200+600+1200)] + 25% ∗ [3000-(800+300+900)] +

+ 25% ∗ [2500-(400+900+200)] = 1000

b) Încasarea fiscalã la momentul t1 este:

IF1 = 25% ∗ Y1 + 20% ∗ Y2 + 22% ∗ Y3 ≥ 1000
la care se adaugã condiţii de dinamicã ale produselor finale ale ramurilor:
Y2 = 0,46 x Y1 Y3 = 1,1304 x Y2
Condiţia pentru ramura 3 se mai poate scrie
Y3 = 1,1304 x (0,46 x Y1) = 0,52 x Y1
Din aceste relaţii rezultã:
Y1 ≥ 2191,1 Y2 ≥ 1007,8 Y3 ≥ 1139,4

c) Pentru determinarea produselor globale ale ramurilor la momentul t1

trebuie determinatã matricea consumurilor totale.

Primul pas este determinarea consumurilor specifice

xij
aij = Xj

prezentatã sub formã de matrice

⎛ 0,05 0,2 0,48 ⎞

⎜ ⎟
A =⎜ 0,2 0,1 0,36 ⎟
⎜ ⎟
⎝ 0,1 0,3 0,08 ⎠
Al doilea pas este determinarea matricei tehnologice, folosind matricea
unitate de ordinul trei E:
⎛ 0,95 −0,2 −0,48 ⎞
⎜ ⎟
E - A = ⎜ −0,2 0,9 −0,36 ⎟ ,
⎜ ⎟
⎝ −0,1 −0,3 0,92 ⎠
pentru care determinantul ei are valoarea 0,568.
Al treilea pas este determinarea transpusei matricei tehnologice

⎛ 0,95 −0,2 −0,1⎞

⎜ ⎟
( E − A ) = ⎜ −0,2
'
0,9 −0,3 ⎟
⎜ ⎟
⎝ −0,48 −0,36 0,92 ⎠

Al patrulea pas este determinarea matricei asociate faţã de transpusa

matricei tehnologice. Aceasta presupune înlocuirea fiecãrui element al
transpusei matricei tehnologice cu complementul sãu algebric.
Complementul algebric al unui element dintr-o matrice (în cazul de faţã
din transpusa matricei tehnologice) reprezintã minorul acelui element
înmulţit cu (-1) ridicat la o putere egalã cu suma dintre numãrul de ordine
al liniei şi numãrul de ordine al coloanei din care face parte elementul
respectiv. Minorul unui element dintr-o matrice datã este valoarea
determinantului matricei rezultatã din cea datã şi în care s-a suprimat linia
şi coloana din care face parte elementul al cãrui minor îl cãutãm.
De exemplu: pentru elementul -0,3 din (E-A)’ minorul este
⎛ 0,95 −0,2 ⎞
⎜ ⎟ ,
⎝ −0,48 −0,36 ⎠
valoarea determinantului sãu este -0,815, iar complementul algebric este
(-0,815) ∗ (-1)2+3 = 0,815.
Procedând similar pentru fiecare element din (E-A)’ rezultã matricea
asociatã transpusei matricei tehnologice:
 ⎛ 0,72 0,328 0,504 ⎞
⎜ ⎟
( E − A ) ∗ = ⎜ 0,22 0,826 0,438 ⎟ ,
⎜ ⎟
⎝ 0,15 0,305 0,815 ⎠
Al cincilea pas este determinarea inversei matricei tehnologice, prin
divizarea fiecãrui element din (E-A)∗ cu valoarea determinantului
matricei tehnologice:
⎛ 1267606
, 0,577465 0,887324 ⎞
⎜ ⎟
(E − A) −1
= ⎜ 0,387324 1454225
, 0,771127 ⎟
⎜ ⎟
⎝ 0,264085 0,536972 1434859
, ⎠
Aceasta reprezintã matricea consumurilor totale. Determinarea produselor
globale ale ramurilor se face dupã relaţia

X = (E − A) ∗Y ,
−1

unde X este vectorul produselor globale X1, X2 şi X3, iar Y este vectorul
produselor finale Y1, Y2 şi Y3, aşa cum au fost determinate la punctul b),
de mai sus.
Rezultã:
⎛ 4370,9 ⎞
⎜ ⎟
X = ⎜ 3192,8 ⎟ ,
⎜ ⎟
⎝ 2754,7 ⎠
adicã o creştere de 9,3% pentru ramura 1, de 6,4% pentru ramura 2, de
10,2% pentru ramura 3.

2. Modelul vănzătorului de ziare. Pentru un produs cu grad

ridicat de perisabilitate, producãtorul utilizeazã agenţi de desfacere
independenţi cãrora le garanteazã un astfel de preţ de preluare a mãrfii
care sã le asigure un câştig cert de 60 de unitãţi monetare/unitatea fizicã
de marfã. Pentru produsele returnate producãtorului, agentul de desfacere
pierde 35 de unitãţi monetare/ unitatea fizicã de marfã, reprezentând o
pierdere mult mai micã decât în cazul în care produsul, degradându-se, nu
mai poate fi valorificat în nici-un fel.
Distribuţia de probabilitate a cererii pentru o anumitã zonã a oraşului O
este dupã cum urmeazã:

Nivelul 100 101 151 201 226 251 261

cererii şi sub la la la la la la
(unitãţi 150 200 225 250 260 270
fizice)
Probabi- 0,008 0,016 0,073 0,083 0,085 0,108 0.112
litatea

Nivelul 271 281 291 301 326 361 401

cererii la la la la la la şi
(unitãţi 280 290 300 325 350 400 peste
fizice)
Probabi- 0,111 0,115 0,101 0,092 0,074 0,015 0,007
litatea
Valoarea caracteristicã a intervalului este datã de jumãtatea
acestuia, cu excepţia primului interval pentru care valoarea caracteristicã
este cea maximã a intervalului şi a ultimului interval, pentru care valoarea
caracteristicã este cea minimã a intervalului
Care este, din punctul de vedere al agentului de desfacere, cel
mai avantajos volum de marfã preluat spre vânzare: 250 sau 270 sau 300
de unitãţi fizice?

Rezolvare:

Criteriul de alegere pentru agentul de desfacere este venitul net mediu pe

care îl realizeazã pentru un anumit volum de vânzãri. Expresia acestui
venit este:

n−1 Z
VN ( n) = ∑ p ( z) ∗ [b ∗ z − r ∗ ( n − z) ] + ∑ p ( z) ∗ b ∗ n,
z= 0 z= n
unde: n = cantitatea comandatã (preluatã) de agentul de desfacere,
astfel cã n ∈ [ Z min ; Z max ]
Z min = valoarea minimã a variabilei aleatoare z
Z max = valoarea maximã a variabilei aleatoare z
z = variabilã aleatoare reprezentând mãrimea cererii din
marfa în
cauzã
p ( z) = probabilitatea ca cererea de cumpãrare sã fie de nivel z
b = câştigul realizat de agentul de desfacere pentru vânzarea
unei unitãţi fizice de marfã
r = pierderea suportatã de agentul de desfacere pentru
returnareaspre productãtor a unei unitãţi fizice de marfã.

În cazul în care agentul de desfacere preia 250 de unitãţi fizice de marfã,

el obţine un venit mediu net:
VN (250) = 0,008 ∗ [60 ∗ 100-(250-100) ∗ 35]+ 0,016 ∗ [60 ∗ 125-(250-
-125) ∗ 35] + 0,073 ∗ [60 ∗ 175- (250 - 175) ∗ 35] + 0,083 ∗ [60 ∗ 212 -
-(250-212) ∗ 35] + 0,085 ∗ [60 ∗ 238 - (250 - 238) ∗ 35] + 0,735 ∗ 60 ∗
∗ 250 = 13.779,3 u.m.
În mod similar avem:
VN(270) = 14.269 u.m. VN(300) = 14.098 u.m.,
ceea ce înseamnã cã agentul de desfacere va comanda la/prelua de la
producãtor un volum de 270 u.f. de marfã, sperând într-un venit mediu de
14.269 u.m.

3.Modelul lui Domar. Legãturile între principalii indicatori

macroeconomici sunt descrise conform modelului lui Domar:
a) funcţia consumului: Ct = 0,66 ∗ Yt
b) funcţia de investiţii: It = 4,6 ∗ (Yt - Yt-1)
c) ecuaţia de echilibru macroeconomic Yt = Ct + It.

Se cere sã se determine ecuaţia de dinamicã a venitului naţional.

Rezolvare:

Se substituie funcţia de consum şi cea de investiţii în ecuaţia de echilibru

macroeconomic:
0,66 ∗ Yt + 4,6 ∗ (Yt - Yt-1) = Yt ,
de unde rezultã:
Yt = 1,0798 ∗ Yt-1

4. În condiţiile modelului de creştere economicã al lui Domar,

rata consumului este 0,7 iar coeficientul de eficienţã a investiţiilor
(specific modelului) este 3,25. Mãrimea venitului naţional în anul de
bazã este 180 u.m. Pentru venitul naţional este receptatã o dependenţã
temporalã de forma Yt = f(t) = c ∗ rt. Se cere:
a) determinarea parametrilor relaţiei temporale ce exprimã venitul
naţional;
b) determinarea nivelului probabil al venitului în cei doi ani ulteriori
celui de bazã;
c) sã se arate dacã valoarea de 156 u.m. a venitului naţional pentru anul
anterior celui de bazã este compatibilã cu soluţia obţinutã la punctul b.

Rezolvare:

a) Se substituie în ecuaţia echilibrului macroeconomic atât funcţia de

consum şi cea de investiţii, precum şi forma datã pentru Yt:

0,7 ∗ c ∗ rt + 3,25 ∗ (c ∗ rt - c ∗ rt-1) = c ∗ rt ,

de unde rezultã:
r = 1,1017
şi implicit:
Yt = c ∗ 1,1017t

Din condiţia iniţialã (pentru t = 0 avem Y0 = 180 ) se determinã

valoarea lui c, respectiv c = 180.

b) Nivelul probabil al venitului în cei doi ani ulteriori celui de bazã este:
Y1 = 198,3 şi Y2 = 218,5
c) Nivleul venitului naţional în anul anterior celui de bazã ar trebui sã fie
Y-1 = 163,4 ,
adicã nu este compatibilã cu valoarea de 156 menţionatã în problemã.

5. În condiţiile modelului de creştere economicã al lui Domar,

rata consumului este 0,75 iar coeficientul de eficienţã a investiţiilor
(specific modelului) este 6,5. Mãrimea venitului naţional în anul de bazã
a fost 105 u.m., iar în cel precedent anului de bazã a fost 100,96 u.m.
Pentru venitul naţional este acceptatã o dependenţã temporalã de forma
Yt = c ∗ rt.
Se cere sã se determine:
a) compatibilitatea celor douã valori date ale venitului cu soluţia de
dinamicã rezultatã din model;
b) valorile venitului naţional pentru cei doi ani ulteriori celui de bazã.

Rezolvare:

a) Se substituie în ecuaţia de echilibru macroeconomic atât funcţia de

consum şi cea de investitor, cât şi forma datã pentru Yt.
Rezultã:
0,75 ∗ c ∗ rt + 6,5 ∗ (c ∗ rt - c ∗ rt-1) = c ∗ rt ,
din care se obţine:
r = 1,04
şi implicit
Yt = c ∗ 1,04t
Din prima condiţie iniţialã, adicã t = 0 şi Y0 = 105, se obţine
pentru constanta c valoarea 105.
Din a doua condiţie iniţialã, adicã t = -1 şi Y-1 = 100,96, se obţine
pentru constanta c aceeaşi valoare 105, ceea ce denotã compatibilitatea
celor douã valori date ale venitului în raport cu soluţia de dinamicã
rezultatã din model.
b) Nivelul venitului naţional în cei doi ani ulteriori celui de bazã este:
Y1 = 109,2 şi Y2 = 113,6

6. La firma F programul anual de fabricaţie este determinat

astfel încât sã maximizeze cifra de afaceri. Pentru anul viitor este
prevãzutã situaţia scumpirii energiei electrice la 1,25 mil.lei/Mwh. În
aceste condiţii, se are în vedere introducerea, drept criteriu de optim
pentru programul anual de fabricaţie, şi a consumului de energie electricã.
În cazul pãstrãrii cifrei de afaceri drept criteriu de optim, valoarea
acesteia ar fi 800 mil.lei, iar consumul de energie electricã 150 Mwh.
În cazul adoptãrii consumului de energie electricã drept criteriu
de optim, valoarea cifrei de afaceri ar deveni 770 mil.lei, iar consumul de
energie electricã ar scade la 130 Mwh.
Care este criteriul de optim care ar trebui adoptat în vederea
elaborãrii programului anual de fabricaţie al firmei F?
 Rezolvare:

Soluţia problemei se determinã utilizând principiul “regretului”. În cazul

de faţã se determinã relaţia între variaţia cifrei de afaceri şi variaţia
consumului de energie electricã în cele douã variante de program anual
de fabricaţie:
a) fie c∗ cifra de afaceri maximã, conform programului determinat
folosind drept criteriu de optim cifra de afaceri, şi b∗m1 consumul de
energie electricã aferent acestui program. Am presupus cã, în mulţimea m
a resurselor folosite de firma F , energia electricã este resursa m 1 .

b) fie b∗∗ m1 consumul de energie electricã minim, conform programului

determinat folosind drept criteriu de optim consumul de energie electricã,
şi c ∗∗ cifra de afaceri aferentã acestui program.

Principiul “regretului” presupune introducerea unui coeficient de

eficienţã vizând surplusul de cifrã de afaceri în primul program, ce revine
la o unitate de consum suplimentar de energie electricã presupus de acest
program faţã de cel de-al doilea, adicã:

c∗− c∗ ∗
e= = 15
, mil. lei/Mwh
b∗m1 − b∗∗
m1

Întrucât aceastã valoare este suplimentarã costului unui Mwh, rezultã cã

nu existã regret în primul program în raport cu al doilea, astfel încât se
poate pãstra drept criteriu de optim “cifra de afaceri”, chiar dacã energia
electricã s-a scumpit.

Facem observaţia cã formularea unei soluţii pe baza eficienţei

consumului de energie electricã nu conduce la cel mai bun rezultat. Într-
adevãr, cifra de afaceri ce revine la un consum de 1 Mwh este în cadrul
primului program de 5,3 mil.lei/Mwh (provenit din 800 : 150), iar în
cadrul celui de-al doilea program este de 5,92 mil.lei/Mwh (provenit din
770 : 130). Rezultã pentru cel de-al doilea program o eficienţã mai mare
a consumului de energie electricã. Dar, pentru producãtor, esenţial nu
este, în primul rând, consumul de resurse, ci efectul pe care acesta îl
genereazã în planul încasãrilor şi, prin consecinţã, al profitului. Este
evident cã, în condiţiile problemei prezentate mai sus, firma F consumã
suplimentar resurse de 1,25 mil.lei (costul unui Mwh) şi obţine încasãri
suplimentare de 1,5 mil.lei, adicã un profit suplimentar de 0,25 mil. lei/
Mwh. Aceasta o determinã, evident, sã nu adopte consumul de energie
electricã drept criteriu de optim pentru planul ei anual de fabricaţie, ci
cifra de afaceri.

7. Modelul costului capitalului.

Societatea SC dispune de patru surse de capital, astfel:
a) credit obligatar (CO) 10.000 u.m. cu 15%;
b) acţiuni preferenţiale (AP) 3.000 u.m. cu ratã de dividend 27%;
c) acţiuni ordinare (AO) 22.000 u.m. cu ratã de dividend 18%;
d) credit bancar (CB) 5.000 u.m. cu 12,5%.
Societatea face o investiţie care, potrivit studiului de fezabilitate,
se deruleazã pe 2 ani, în valoare de 25.000 u.m. în primul an şi 15.000 în
al doilea an, dupã care intrã în funcţiune şi produce anual, la finele
anului, fluxuri financiare pozitive de 10.000 u.m. pe o duratã de 10 ani.
Se cere sã se determine:
a) costul mediu al capitalului utilizat de SC în aceastã investiţie;
b) rata de rentabilitate internă a investiţiei;
c) corelaţia între cele douã costuri şi sã se formuleze o apreciere succintã.
 Rezolvare:

a) Costul mediu al capitalului SC, notat CMC, reprezintã valoarea medie

ponderatã a câştigurilor dk ce trebuie plãtite posesorilor capitalului
utilizat. Ponderea o reprezintã cota parte a fiecãrei surse în total capital,
fie pk (k = 1, 2, 3, 4), ale cãrei valori sunt, respectiv: 0,25; 0,075; 0,55;
0,125.
4
Astfel, CMC = ∑p k ∗ dk = 17,2375%
k =1

b) Costul de oportunitate a investiţiei, fie d, este acea ratã actuarialã care

asigurã egalitatea
t2
I0 = ∑ FFPt (1+d)-t
t =1
unde: t1 = durata realizãrii investiţiei;
I0 = investiţia în anul 0, de punere în funcţiune a investiţiei;
t2 = duratã de viaţã a investiţiei;
FFPt = fluxul financiar poziţiv în anul t.
Rezultã:
10
25.000 ∗ (1+ d)2 + 15.000 ∗ (1+d) = 10.000 ∗ ∑ (1 + d) −t

t =1
Ecuaţia se rezolvã printr-o metodã oarecare şi ne conduce la valoarea d =
14,95%. Metoda cea mai la îndemânã, în absenţa unui program
specializat, este cea a interpolãrilor pe intervale. Astfel, se poate porni de
la valoarea dobânzii pe piaţa bancarã, respectiv 12,5%. Pentru aceastã
valoare, rezultã investiţia actualizatã (IA) egalã cu 48.515,6 u.m., iar
valoarea actualizatã a fluxurilor financiare pozitive (FFPA) egalã cu
55.364,3 u.m., adicã avem: IA < FFPA ,
ceea ce înseamnã cã valoarea încercatã pentru d (adicã 12,5%) este prea
micã. Încercãm în continuare cu d = 15% şi rezultã:
IA = 50.312,5 , FFPA = 50.187,7 , adicã IA > FFPA ,
ceea ce înseamnã cã valoarea d = 15% este prea mare. Prin încã 2-3
încercãri se determinã valoarea costului de oportunitate co = 14,95%.
c) Se observã cã CMC > co, ceea ce înseamnã cã, din punct de vedere al
costului, capitalul este scump, adicã el costã mai mult decât produce.
Acest lucru nu este determinat de costul capitalului pe piaţa bancarã sau
pe piaţa capitalurilor, ale cãror valori sunt 12,5% şi respectiv 15%, cât
mai ales de faptul cã este promisã o remunerare mare pentru proprii
acţionari:
• pentru acţiunile ordinare 18%, peste costul pieţelor monetare şi de
capital cu, respectiv, 44% şi 20%, adicã 5,5 puncte procentuale şi 3
puncte procentuale, reflectând, cumva, riscul asumat de investitori în
plasamentul pentru procurarea acţiunilor SC;
• pentru acţiunile preferenţiale 27%, adicã în plus cu 50% (respectiv 9
puncte procentuale) faţã de acţiunile ordinare.

8. Modelul fundamental al pieţei de capital. Un portofoliu de

active este format din 5 titluri (m = 5), ale cãror ponderi în total (πi, i = 1÷
5) sunt: 0,16; 0,25; 0,22; 0,18; 0,19. Piaţa poate prezenta 3 stãri (n = 3),
ale cãror probabilitãţi (pj, j = 1÷3) sunt: 0,45; 0,35; 0,2. Rentabilitatea
fiecãrui titlu în raport cu starea pieţei este datã, în procente, în tabel şi se
noteazã rij, adicã rentabilitatea datã de activul i în cazul în care piaţa se
aflã în starea j :

Starea pieţei Creştere Stagnare Recesiune

Titlul
1 20 6 -2
2 30 12 2
3 15 8 4
4 24 5 -8
5 22 10 3
 Se cere sã se determine:
a) rentabilitatea medie a fiecãrui activ i , notatã r i ;
b) rentabilitatea medie conferitã de cãtre fiecare stare j a pieţei, notatã r j ;

c) rentabilitatea medie a portofoliului, notatã r , pornind de la r i ;

d) rentabilitatea medie a portofoliului, pornind de la r j ;

e) rentabilitatea marginalã a activului 3 în cazul în care piaţa este în

“stagnare”;
f) rentabilitatea marginalã în cazul pieţei în “stagnare”, în raport cu
activul 3;
g) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea medie
a activului 3;
h) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea medie
conferitã de existenţa pieţei în starea de “stagnare”;
i) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu activul 3, în cazul în
care piaţa este în “stagnare”;
j) contribuţia activului 3 în cazul pieţei în “stagnare” la rentabilitatea
medie a activului 3;
k) idem la rentabilitatea medie conferitã de piaţa în “stagnare”;
l) idem la rentabilitatea medie a portofoliului;
m) contribuţia rentabilitãţii conferitã de piaţa în “stagnare” la
rentabilitatea medie a portofoliului;
n) contribuţia rentabilitãţii medii a activului 3 la rentabilitatea medie a
portofoliului;
o) riscul presupus de fiecare activ, notat σi (i =1÷5);
p) riscul portofoliului, notat σ;
r) indicatorii de eficienţã de tip “rentabilitate - risc” pentru fiecare activ,
notaţi ei = ri/σi şi fi = 1/ei, ca şi pentru întregul portofoliu, notaţi e = r/σ şi
f = 1/e.

Rezolvare:

a) rentabilitatea medie a activului I este datã de relaţia:

n
ri = ∑p j ∗ ri j ,
j=1
din care se obţine:
r1 = 0,45 ∗ 20 + 0,35 ∗ 6 + 0,2 ∗ (-2) = 10,7%
şi similar:
r2 = 18,1% r3 = 10,35% r4 = 10,95% r5 = 14,0%
b) rentabilitatea medie conferitã de cãtre fiecare stare j în care se poate
afla piaţa este datã de relaţia:
m
rj = ∑π i ∗ ri j
i=1
din care se obţine:
r1 = 0,16 ∗ 20 + 0,25 ∗ 30 + 0,22 ∗ 15 + 0,18 ∗ 24 + 0,19 ∗ 22 = 22,5%
şi similar:
r2 = 8,52% r3 = 0,19%
c) rentabilitatea medie a portofoliului se determinã dupã relaţia:
m
r= ∑π i ∗ ri = 13,145%
i=1

d) rentabilitatea medie a portofoliului se mai poate determina dupã

relaţia:
n
r = ∑p j ∗ rj = 13,145%
j=1
e) rentabilitatea marginalã a activului 3 în cazul în care piaţa este în
“stagnare” se determinã dupã relaţia:
∂ ri
= pj ,
∂ ri j

adicã, în cazul cerut:

∂ r3
= p 2 = 0,35
∂ r32
f) rentabilitatea marginalã în cazul pieţei în “stagnare” în raport cu activul
3 se determinã dupã relaţia:
∂ rj
= πi ,
∂ ri j
adicã, în cazul cerut:
∂ r2
= π 3 = 0,22
∂ r32
g) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea medie
a activului 3 se determinã dupã relaţia:
∂r
= πi ,
∂ ri
adicã, în cazul cerut:
∂r
= π 3 = 0,22
∂ r3
h) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea medie
conferitã de starea de “stagnare” a pieţei se determinã dupã relaţia:
∂r
= pj ,
∂ rj
adicã, în cazul cerut:
∂r
= 0,35
∂ r2
i) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu activul 3 în cazul în
care piaţa este în “stagnare” se determinã dupã relaţia:
∂r
= πi ∗ pj ,
∂ ri j
adicã, în cazul cerut:
∂r
= π 3 ∗ p 2 = 0,077
∂ r32
j) contribuţia activului 3 în cazul pieţei în “stagnare” la rentabilitatea
medie a activului 3 se determinã dupã relaţia:
α i j = ri j ∗ p j ,

adicã, în cazul cerut:

α 32 = r32 ∗ p 2 = 2,8% ,
reprezentând în mod relativ 27,1% din rentabilitatea medie a activului 3
(2,8/10,35). Pentru celelalte stãri ale pieţei avem α31 = 6,75% (sau în
termeni relativi 65,2%) şi α33 = 0,8% (sau în termeni relativi 7,7%). Suma
valorilor relative este 100, iar a celor absolute este 10,35.

k) contribuţia activului 3 în cazul pieţei în “stagnare” la rentabilitatea

medie conferitã de aceastã piaţã se determinã dupã relaţia:
β i j = ri j ∗ π i
adicã, în cazul cerut:
β 32 = r32 ∗ π 3 = 176%
,
reprezentând în mod relativ 20,7% din rentabilitatea medie conferitã de
aceastã piaţã (1,76/8,52). Pentru celelalte active avem β12 = 0,96% (sau în
termeni relativi 22,3%). Suma valorilor relative este 100, iar a celor
absolute 8,52.

l) contribuţia activului 3 în cazul pieţei în “stagnare” la rentabilitatea

medie a portofoliului este datã de relaţia:
γij = rij ∗ pj ∗ πi ,
adicã, în cazul cerut:
γ32 = r32 ∗ p2 ∗ π3 = 0,616%
sau în termeni relativi 4,69% din rentabilitatea medie a portofoliului
(0,616/13,145).

m) contribuţia rentabilitãţii conferitã de starea de “stagnare” a pieţei la

rentabilitatea medie a portofoliului se determinã dupã relaţia:
δi = rj ∗ p j ,
adicã, în cazul cerut:
δ2 = r2 ∗ p2 = 2,982% ,
reprezentând în mod relativ 22,7% (2,982/13,145) din rentabilitatea
medie a portofoliului. Pentru celelalte stãri avem δ1 = 10,125% (sau în
termeni relativi 77,0%) şi δ3 = 0,038% (sau în termeni relativi 0,3%).
Suma valorilor relative este 100, iar a celor absolute 13,145.

n) contribuţia rentabilitãţii medii a activului 3 la rentabilitatea medie a

portofoliului se determinã dupã relaţia:
εI = ri ∗ πi
adicã, în cazul cerut:
ε3 = r3 ∗ π3 = 2,277%
reprezentând în mod relativ 17,3% (2,277/13,145) din rentabilitatea
medie a portofoliului. Pentru celelalte active avem εI = 1,712% (sau în
termeni relativi 13,0%), ε2 = 4,525% (sau în termeni relativi 34,5%), ε4 =
1,971% (sau în termeni relativi 15,0%) şi ε5 = 2,66% (sau în termeni
relativi 20,2%). Suma valorilor relative este 100, iar a celor absolute
13,145.

o) riscul presupus de fiecare activ este dat de relaţia:

( )
n

∑p
2
σi = j ∗ ri j − ri
j=1
adicã, în cazurile cerute:
3

∑p ∗ (r )
2
σ1 = j 1j − r1 =
j=1

= 0,45∗ ( 20 − 10,7) + 0,35∗ ( 6 − 10,7) + 0,2∗ ( −2 − 10,7) = 8,8831

2 2 2

şi similar:
σ2 = 11,3398 σ3 = 4,4416 σ4 = 12,6826 σ5 = 7,6551
p) riscul portofoliului este dat de relaţia:
3
σ= ∑ p ∗ ( r − r ) = 8,9686
j j
j= i

r) valorile indicatorilor de eficienţã de tip “rentabilitate-risc” sunt:

e1 = 1,2045 e2 = 1,5961 e3 = 2,3302 e4 = 0,8634 e5 = 1,8288
f1 = 0,8302 f2 = 0,6265 f3 = 0,4291 f4 = 1,1582 f5 = 0,5468
e = 1,4657 f = 0,6823
Ierarhia activelor, conform acestor indicatori, în ordine descrescãtoare,
este: activul 3, activul 5 şi activul 2 situate peste media portofoliului; apoi
activul 1 şi activul 4 situate sub media portofoliului.

9. Modelul de evaluare a opţiunilor. Un operator pe piaţa

bursierã cumpãrã o opţiune CALL pe 3 luni, cu prima (po) 150 şi preţul
de exerciţiu (pe) 1.200. La termen preţul curent (pc) este: a) sub 1.200; b)
între 1.200 şi 1.350; c) peste 1.350.
Ce rezultat va obţine acest operator în fiecare din cele 3 situaţii?

Rezolvare:

a) câştigul rezultat în acest caz este:

C = pc - (pe + po) < 0
şi în plus pierderea este mai mare decât prima de opţiune:
⎜-C⎜ > po
Într-adevãr, pentru pc = 1.180 rezultã C = -170 şi deci ⎜-170⎜>150.
Operatorul renunţã la contract şi pierde prima de opţiune multiplicatã cu
numãrul de acţiuni prevãzut în contract.

b) potrivit aceleiaşi relaţii privind “câştigul”, acesta este C< 0, dar ⎜-C ⎜< po.
Într-adevãr, pentru pc = 1.310 rezultã C = -40 şi deci ⎜-40⎜< 150.
Operatorul executã contractul şi pierde doar 40 pentru fiecare din
acţiunile cuprinse în contract. În cazul în care nu ar fi executat contractul
pierdea 150.
c) potrivit aceleiaşi relaţii privind câştigul, acesta este C > 0. Într-adevãr,
pentru pc = 1.420 rezultã C = 70. Operatorul executã contractul şi
câştigã pentru fiecare acţiune din contract câte 70 u.m.

10. Un operator pe piaţa bursierã cumpără o opţiune PUT pe 3

luni, cu prima de opţiune (po) = 50 şi preţul de exerciţiu (pe) 820. La
termen preţul de cotare (pc) este: a) sub 770; b) între 770 şi 820; c) peste
820. Ce rezultat va obţine acest operator în fiecare din cele 3 situaţii?

Rezolvare:

a) câştigul rezultat în acest caz este:

C = (pe + po) - pc > 0
Într-adevãr, pentru pc = 760 rezultã C = 10. Operatorul executã contractul
şi câştigã 10 multiplicat cu numãrul de acţiuni prevãzut în contract.
b) potrivit aceleiaşi relaţii privind câştigul, acesta este C > 0, dar C < po.
Într-adevãr, pentru pc = 800 rezultã C = -30, adicã operatorul a pierdut
din primã o sumã egalã cu 30.
c) potrivit aceleiaşi relaţii privind “câştigul”, acesta este C = -50.
 11. Un operator cumpãrã o opţiune CALL pe 6 luni cu prima
210 şi preţul de exerciţiu 1.350. Dobânda pieţei este 12%. La termen,
preţul de cotare este: a) sub 1.350; b) 1.420; c) 1.600. Ce rezultat
nominal şi real înregistreazã operatorul în fiecare caz în parte?

Rezolvare:

a) nu executã contractul şi pierde prima de opţiune.

Pierderea nominalã = 210 u.m. / acţiune.
⎛ 6⎞
Pierderea realã este 210 ⎜1 + 12% ∗ ⎟ = 222,6u. m./ acţiune .
⎝ 12 ⎠
b) executã contractul şi pierde 1.420 - (1.350+210) = -140 u.m. / acţiune.
Aceasta este o pierdere nominalã. Pierderea realã este:
⎛ ⎛ 6 ⎞⎞
1420
. − ⎜1350
. + 210 ⎜1 + 12% ∗ ⎟⎟ = −152,6 u. m./ acţiune
⎝ ⎝ 12 ⎠⎠
c) executã contractul şi câştigã 1.600-(1.350+210) = 40 u.m. / acţiune
Acesta este un câştig nominal. Câştigul real este:
⎛ ⎛ 6 ⎞⎞
1600
. − ⎜1350
. + 210 ⎜1 + 12% ∗ ⎟⎟ = 27,4 u. m./ acţiune .
⎝ ⎝ 12 ⎠⎠

12. Modelul de arbitraj pe piaţa valutară. Un speculator

realizeazã la bursele Zürich şi Paris un arbitraj USD-SUF-FRF-USD cu
un capital iniţial de 10.000 USD. În urma arbitrajului încheiat în 3 zile,
obţine 10.080 USD. Se cere sã se determine rentabilitatea arbitrajului în
condiţiile în care a avansat propriul capital, iar regimul acestor venituri
este:
a) neimpozabil;
b) impuse cu o cotã de 15%.
 Analizaţi expresia procentualã a câştigului obţinut, astfel:
c) în condiţiile dobânzii simple;
d) în condiţiile dobânzii compuse.

Rezolvare:

a) rentabilitatea arbitrajului este datã de relaţia:

( S F − S I) ∗ ( 1 − t)
r= ∗ 100 ,
SI
unde: SF = suma rezultatã în urma arbitrajului;
SI = suma avansatã în cadrul operaţiunii de arbitraj;
t = cota de impunere a venitului obţinut din arbitraj.

În cazul veniturilor din arbitraj neimpozabile avem:

r = 0,8% ;

b) În cazul veniturilor din arbitraj impozabile avem:

r = 0,68% ;

c) Expresia procentualã anualizatã a câştigului obţinut, în ipoteza

dobânzii simple, se obţine din relaţia:
d z
C = SI ∗ ∗ ,
100 360
unde: C = câştigul obţinut de speculator;
d = expresia procentualã analizatã a acestui câştig;
z = numãrul de zile care se finalizeazã arbitrajul.
 Rezultã:

• în absenţa impozitãrii, d = 96%;

• în condiţiile impozitãrii, d = 81,6%;
d) Expresia procentualã anualizatã a câştigului obţinut de speculator, în
ipoteza dobânzii compuse este:
d = (1 + r )
360/ z
.
Rezultã:

• în absenţa impozitãrii, d = 260,2%;

• în condiţiile impozitãrii, d = 225,5%.

13. Un speculator realizeazã la bursele Zürich şi Paris un

arbitraj USD-SUF-FRF-USD cu un capital iniţial de 10.000 USD. În
urma arbitrajului, încheiat în 3 zile, obţine 10.080USD. Capitalul iniţial
este împrumutat cu 25%, rambursabil în 3 zile. Comisioanele şi spezele
bancare reprezintã 0,1% din împrumut. Sã se determine rentabilitatea
arbitrajului ţinând seama cã regimul fiscal al unor astfel de venituri este:
a) neimpozabile;
b) impozabile cu o cotã de 15%.

Rezolvare:

a) rentabilitatea arbitrajului este datã de relaţia:

⎡ ⎛ d z ⎞⎤
⎢ S F − S I ⎜1 + ∗ + c ⎟⎥ ∗ ( 1 − t )
⎣ ⎝ 100 360 ⎠⎦
r= ∗ 100 ,
SI
unde c este expresia procentualã a comisioanelor şi spezelor bancare.
În cazul veniturilor din arbitraj neimpozabile, rezultã:
r = 0,4917%
b) În cazul veniturilor din arbitraj impozabile, rezultã:
r = 0,4179%
Sã observãm cã rentabilitatea s-a redus în aceastã problemã faţã de cea
precedentã cu cca.38,5%. Acesta este “preţul” împrumutului şi al
fiscalitãţii.

14. Pe piaţa monetarã francezã dobânda (d1) la creditele în franci

pe termen t de 3 luni este 6%. Pe piaţa monetarã britanicã dobânda (d2) la
depozitele în lire sterline pe 3 luni este 4,5%. Cursul la vedere (cv) al
francului este 1 FRF = 0,114 GBP, iar la termen (ct) de 3 luni 0,1132
GBP. Un speculator iniţiazã un arbitraj asupra dobânzilor pe aceste douã
pieţe, angajând un capital ( C Ι ) de 1.000.000 FRF. Sã se determine:

a) rezultatul arbitrajului (B);

b) expresia procentualã anualizatã a acestui rezultat conform dobânzii
simple (ds) şi, respectiv, compuse (dc);
c) variaţia câştigului (absolut ∆B şi relativ ∆%B) faţã de situaţia iniţialã,
dacã dobânda pe piaţa francezã creşte cu 1 punct procentual;
d) idem, dacã dobânda pe piaţa englezã creşte cu 1 punct procentual;
c) idem, dacã termenul arbitrajului scade la 1 lunã, restul condiţiilor
rãmânând nemodificate.

Rezolvare:

a) rezultatul arbitrajului este dat de relaţia B = b ∗ CI, cu

cv ⎛ d2 ∗ t ⎞ ⎛ d1 ∗ t ⎞
b= ∗ ⎜1 + ⎟ − ⎜1 + ⎟,
ct ⎝ 12 ⎠ ⎝ 12 ⎠
unde b este câştigul / pierderea unitarã obţinut / obţinutã în urma arbi-
trajului. (vezi aspectele teoretice în R. Stroe, “Modelarea deciziei
financiare”, ASE, Bucureşti, 2000, p.78). Potrivit datelor din problemã:
b = 0,003396643 şi B = 3396,64 FRF

b) expresia procentualã a rezultatului arbitrajului este:

r = 100 ∗ b = 0,3397%
iar actualizatã potrivit dobânzii simple este:
12
ds = r ∗ = 4 * r = 1,3587%
t
şi potrivit dobânzii compuse este:

dc = (1 + r )
12 / t
∗100 − 100 = 1,3656%
c) creşterea cu 1 punct procentual a dobânzii pe piaţa francezã (adicã de
la 6 la 7%), determinã pentru câştig valoarea:
B = 896,64 FRF
a cãrei variaţie faţã de situaţia iniţialã este:
∆B = 896,64 − 3396,64 = −2.500 FRF
−2.500
∆ %B = ∗ 100 = −73,6% ,
3396,64
d) creşterea cu 1 punct procentual a dobânzii pe piaţa britanicã determi-
nã un câştig B = 5.914,31FRF, a cãrui variaţie faţã de situaţia iniţialã
este:
∆B = +2.517,67 FRF şi ∆%B = +74,1%
e) reducerea la 1 lunã a termenului arbitrajului determinã un câştig
B=5.843,64 FRF a cãrui variaţie faţã de situaţia iniţialã este:
∆B = + 2.447 FRF şi ∆%B = +72% .
 15. În condiţiile unui arbitraj pe douã pieţe monetare naţionale
se cunoaşte rata dobânzii pe piaţa de pornire, d1 = 6 % , rata dobânzii pe
piaţa de arbitraj, d 2 = 4,5 % , cursul la vedere între moneda pieţei de
pornire şi cea a pieţei de arbitraj c v = 0,114 şi cursul la termen t = 3
luni între cele douã monede c t = 0,1132 . Sã se determine:
a) limita minimã a lui c v de la care arbitrajul este rentabil;
b) limita maximã a lui c t pânã la care arbitrajul este rentabil;
c) limita maximã a lui d1 pânã la care arbitrajul este rentabil;
d) limita maximã a lui d 2 de la care arbitrajul este rentabil;

Rezolvare:

a) condiţia de rentabilitate a arbitrajului este b〉0 din care rezultã:

cv 12 + d1 ∗ t
〉
ct 12 + d2 ∗ t
sau
12 + d1 ∗ t
cv 〉 ct ∗ = 0,113619777
12 + d2 ∗ t
b) din aceeaşi condiţie b 〉 0 rezultã:

12 + d2 ∗ t
ct 〈 cv ∗ = 0,113578817
12 + d1 ∗ t
c) din aceeaşi condiţie b 〉 0 rezultã:
⎡ cv ⎤
d1 〈 ⎢ ∗ ( 12 + d2 ∗ t) − 12 ⎥ : t = 7,3586572%
⎣ ct ⎦
d) din aceeaşi condiţie b 〉0 rezultã:
⎡ ct ⎤
d2 〉 ⎢ ∗ ( 12 + d1 ∗ t ) − 12 ⎥ : t = 16614035%
, .
⎣ cv ⎦
Observaţie:
Se poate obţine o condiţie şi pentru t. Pornind de la b = 0 se
deduce:
12 ∗ ( ct − cv)
t= =E şi E 〉 0
cv ∗ d2 − ct ∗ d1
În cazul în care ambii termeni ai fracţiei sunt pozitivi, pragul de
rentabilitate este dat de condiţia:
t 〉 E.

În cazul în care ambii termeni ai fracţiei sunt negativi, pragul de

rentabilitate este dat de condiţia:
t 〈 E.

În cazul în care cei doi termeni ai fracţiei au semne diferite,

problema nu are soluţie, deoarece se obţine condiţia:
t 〈 E cu E 〈 0.

16. Un agent economic dispune de un venit (V0) de 10.000 u.m.

la momentul iniţial şi de un venit (V1) de 6.000 u.m. la finele orizontului
de activitate. La început, el îşi propune o ratã de consum de minim 75%,
iar economiile şi le poate plasa în investiţii pentru care sunt disponibile 4
module de plasament, nerepetitiv, dar cumulative, materializabile chiar la
momentul ce marcheazã finele orizontului sãu de activitate, astfel:

Valoarea investiţiei Suma returnatã la scadenţa

plasamentului
400 480
600 720
900 1.050
1.200 1.405
 Din suma returnatã la maturizarea investiţiei, agentul îşi propune
sã utilizeze 70% pentru consum la acel moment, iar restul sã-l angajeze
printr-un credit obligatar cu 12% pe piaţa capitalurilor. Sã se determine
mãrimea consumului agentului economic la cele douã momente de timp.

Rezolvare:

Valoarea investiţiei (I0) poate fi cel mult:

( 100% − 75% ) ∗ 10.000 = 2.500 u. m.
În aceastã limitã se pot realiza mai multe variante de plasament, ale cãror
valoare şi indicatori de eficienţã sunt conform tabelului de mai jos:

Nr. Valoarea Suma Venitul Rata de Venitul

crt. investiţiei returnatã net câştig marginal
j I S V=S-I r = V/I Vj − Vj−1
Vm =
I j − I j−1
(%)
1 400 480 80 20,0 -
2 600 720 120 20,0 0,2
3 900 1.050 150 16,7 0,1
4 400+600 1.200 200 20,0 0,5
5 1.200 1.405 205 17,1 0,025
6 400+900 1.530 230 17,7 0,25
7 600+900 1.770 270 18,0 0,2
8 400+1.200 1.885 285 17,8 0,15
9 600+1.200 2.125 325 18,0 0,2
10 900+1.200 2.455 355 16,9 0,1
11 400+600+1200 2.605 405 18,4 0,5
12 400+900+1200 2.935 435 17,4 0,1

Din analiza de eficienţã rezultã cã varianta 4 este cea mai bunã, deoarece
are venitul marginal cel mai înalt şi, în plus faţã de varianta 11, care are
acelaşi venit marginal, are rata de câştig mai ridicatã. Avem, aşadar:
I0 = 1.000
Suma returnatã la maturitate este V1I0 = 1.200 din care pentru consum la
momentul maturizãrii:
C 1 ( V1 I 0 ) = 70% ∗ 1200
. = 840
Restul de 1.200 - 840 = 360 u.m. se angajeazã la consum în momentul
iniţial, printr-un credit obligatar. Valoarea acestui consum este:

C 0 ( V1 I0 ) = 360 ∗ ( 1 + 12 % )
−1
= 3214
, u. m.
În acest fel consumul la momentul iniţial este:
C o = V0 − I0 + C 0 ( V1 I0 ) = 93214
, u. m.
iar consumul la finele orizontului de activitate este:
C 1 = V1 + C 1 ( V1 I0 ) = 6.840 u. m.

17. Un agent economic dispune de un venit net (V0) de 12.000

u.m. la momentul iniţial şi de un venit net (V1) de 5.000 u.m. la finele
orizontului de activitate. La momentul iniţial el îşi propune sã consume
85% din venit, iar economiile sã le plaseze. Investiţiile disponibile, adicã
maturizabile în chiar momentul final al orizontului sãu de activitate, sunt
nerepetitive, dar cumulative şi au urmãtoarele caracteristici:

Valoarea Suma returnatã

investiţiei la maturitate
500 650
700 880
1.000 1.250

Economiile ce nu pot fi plasate ca investiţii se pot constitui pe

piaţa monetarã în depozite cu 15%. Piaţa de capital oferã şi posibilitatea
unor credite obligatare asupra unor venituri viitoare, cu dobânda de 20%.
Agentul economic decide sã foloseascã sumele returnate din pla-
samentele în investiţii pentru consum la orizontul final în proporţie de
60%, iar restul sã le angajeze pentru consum la momentul iniţial printr-un
credit obligatar. Sã se determine sporul de consum realizat de agentul
economic, faţă de situaţia fără investiţii, la cele douã momente, ştiind cã
veniturile nete din investiţii sunt impuse cu o cotã de 28%, iar cele din
dobânzi cu 10%.

Rezolvare:

Valoarea investiţiei (I0) poate fi cel mult:

În aceastã limitã se pot realiza mai multe variante de investiţie,
caracterizate prin urmãtorii indicatori de eficientã:

Nr. Valoarea Suma Venitul net Rata de Venitul

crt. investiţiei returnatã câştig marginal
j I S V=S-I r=V/I Vj − Vj −1
Vm =
Ij − Ij −1
(%)
1 500 650 150 30,0 -
2 700 880 180 25,7 0,15
3 1.000 1.250 250 25,0 0,233
4 500+700 1.530 330 27,5 0,4
5 500+1.000 1.900 400 26,7 0,233
6 700+1.000 2.130 430 25,3 0,15

Din analiza eficienţei rezultã ca cea mai bunã varianta 4, adicã:

I0 = 1.200 cu V1I0 = 1.520 şi V = 330
Venitul net al investiţiei se impoziteazã şi rezultã pentru agentul
economic un venit net din investiţie:
Vn = 330 ∗ (1-28%) = 237,6 u.m.
astfel încât suma netã returnatã de investiţie este:
Vn1I0 = 1437
. ,6 u. m.
Economiile (E) disponibile la momentul iniţial au fost de 1.800 u.m., din
care s-au plasat în investiţie 1.200, adicã a rãmas disponibil pentru un
depozit (D) pe piaţa monetarã:
D = E - I0 = 600 u.m.
Dobânda obţinutã pentru acest depozit este:
d = 15% ∗ 600 = 90 u. m.
din care rezultã o dobândã netã, dupã impozitare, de mãrime:
dn = 90 ∗ ( 1 − 10% ) = 81 u. m.

În acest fel, consumul la momentul iniţial este:

( )
C 0 = V0 − E 0 + C 0 Vn1 I0 = 12.000 − 1800
. +

+ 0,4 ∗ Vn1 I0 ∗ ( 1 + 20 % )
−1
= 10.679,2 u. m.

reprezentând, faţã de consumul rezultat din V0, adicã 12.000-1.800 =

10.200 u.m., un spor de 4,7%.

Consumul la finele orizontului este:

C 1 = V1 + D + dn + 0,6 ∗ Vn1I0 = 6.543,6 ,

reprezentând, faţã de consumul posibil din V1, adicã 5.000 u.m., o

creştere de 30,9%.

18. Un beneficiar de investiţie B organizeazã o licitaţie la plic

închis pentru procurarea unor utilaje. El primeşte trei oferte, similare din
punct de vedere tehnic, având urmãtoarele condiţii de platã:

a) valoarea utilajelor 1.500.000 u.m., plãtibilã printr-un credit pe 10 ani

cu dobândã 8% şi o perioadã de graţie de 2 ani;

b) valoarea utilajelor 1.600.000 u.m., plãtibile printr-un avans de 10% şi

restul în credit pe 8 ani cu dobândã 7%;
c) valoarea utilajelor 1.580.000 u.m., plãtibilã printr-un credit pe 6 ani cu
6% dobândã.

Plata creditelor se efectueazã prin anuitãţi constante scadente la

finele anului. Dobânda pieţei monetare este 9%. Care este cea mai bunã
ofertã?

Rezolvare:

a) Primul pas: Valoarea creditului dupã perioada de graţie este:

.000 ∗ ( 1 + 8% )
2
C = 1500
. = 1749
. .600 u. m.

Pasul doi: anuitatea de platã pe 8 ani începând cu anul al III-lea se

determinã pe baza relaţiei:
10
1749 600 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) − t+2

t=3

Rezultã: A = 304.456,64 u. m.

Pasul trei: Valoarea actualã (la momentul acordãrii creditului) a şirului

de anuitãţi A se determinã având în vedere rata dobânzii pe piaţa
monetarã, cu ajutorul relaţiei:
10
VA = A∗ ∑ (1 + 9 % ) − t+2
∗ (1 + 9 % )
−2
= 1418 325,20 u. m.
t= 3

Corecţia timpului cu constanta 2 în paşii doi şi trei se explicã prin

existenţa perioadei de graţie de 2 ani.
b) Primul pas: valoarea creditului acordat de furnizor este:
C = ( 100 − 10 % ) ∗ 1600 000 = 1440 000 u. m. ,
unde 10% reprezintã avansul plãtit de beneficiar, adicã:
Av = 160 000 u. m.
Pasul doi: anuitatea de platã pe 8 ani se determinã dupã relaţia:
8
1440 000 = A ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t

t =1

R e z u l t ã : A = 241154 u. m.

Pasul trei: valoarea actualã a şirului de anuitãţi A este:

8
VA ' = A ∗ ∑ (1 + 9 % ) −t
= 1334 743,74 u. m.
t =1

Pasul patru: valoarea actualã a plãţii, inclusiv avansul este:

V A = VA ' + Av = 1 494 743,74 u. m.
c) Primul pas: anuitatea de platã pe 6 ani se determinã dupã relaţia :
6
1580 000 = A ∗ ∑ (1 + 6 % ) −t

t =1

Rezultã: A = 32190160
, u. m.

Pasul doi: valoarea actualã a şirului de anuitãţi A este:

6
VA = A∗ ∑ (1 + 9 % ) −t
= 1444 022,90 u. m.
t =1

Din compararea valorilor actuale caracteristice celor trei oferte, rezultã cã

cea mai avantajoasã este oferta a).

19. Un bun oarecare poate fi procurat la acelaşi standard

calitativ de la trei firme, ale cãror condiţii financiare de vânzare sunt:

a) valoare 20.000.000 u.m., plãtibilã cu un avans de 12%, iar restul în

credit pe 10 ani cu 8%;
b) valoare 19.000.000 u.m., plãtibilã cu un avans de 10%, iar restul în
credit pe 8 ani cu 9% şi 3 ani de graţie;

c) valoare 18.000.000 u.m., plãtibile cu un avans de 20%, iar restul în

credit pe 8 ani cu 8% şi 2 ani de graţie.

Plata se face prin anuitãţi constante, scadente la finele anului, iar

dobânda pieţii monetare este 10%. Care este cea mai avantajoasã ofertã?

Rezolvare:

a) creditul acordat este:

C = ( 100 − 12 % ) ∗ 20 000 000 = 17 600 000 u. m.
iar avansul este: Av = 2 400 000 u. m.
Anuitatea se determinã dupã relaţia:
10
17 600 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

şi este de mãrime A = 2 622 910 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi este (se include şi avansul):
10
VA = A ∗ ∑ (1 + 10) −t
+ 2 400 000 = 18 516 679 u. m.
t =1

b) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 10 % ) ∗ 19 000 000 = 17 100 000 u. m. ,
iar avansul este: Av = 1900 000 u. m.
Valoarea creditului, dupã perioada de graţie, este:
C = 17 100 000 ∗ ( 1 + 9 % ) = 22145 000 u. m.
Anuitatea se determinã dupã relaţia:
8
22145 000 = A ∗ ∑ (1 + 9 % ) − t+3

t=4

şi este de mãrime A = 5 693 332 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi este (se include şi avansul):
8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10% ) − t+3
∗ ( 1 + 10% ) +1900 000 =18 115 217 u.m.
−3

t= 4

c) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 20 % ) ∗ 18 000 000 = 14 400 000 u. m.
iar avansul este: Av = 3 600 000 u. m.
Valoarea creditului dupã perioada de graţie este:

C = 14 400 000 ∗ ( 1 + 8 % ) = 16 796 160 u. m.

2

Anuitatea se determinã dupã relaţia:

8
16 796 160 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) − t+2

t= 3

şi este de mãrime A = 4 123 743 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi este (se include şi avansul):
8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10% ) − t+ 2
∗ ( 1 + 10% ) + 3 600 000 =18 443 010 u. m.
−2

t=3
Din compararea valorilor actuale caracteristice celor trei oferte, rezultã cã
cea mai avantajoasã este oferta b).

20. Un bun oarecare poate fi procurat la acelaşi standard

calitativ de la trei firme, care formuleazã condiţii diferite de vânzare pe
baza unui credit oferit de chiar vânzãtor:
a) valoare 2.000.000 u.m., avans 12% plãtibil la cumpãrare şi restul în
credit pe 10 ani cu 8%;

b) valoare 1.900.000 u.m., avans 10% plãtibil la cumpãrare şi restul în

credit pe 6 ani cu 9%;

c) valoare 1.800.000 u.m., avans 20% plãtibil la cumpãrare şi restul în

credit pe 8 ani cu 8%.

Creditul se achitã prin anuitãţi constante scadente la finele anului,

iar dobânda pieţei monetare este 10%. Care este cea mai avantajoasã
ofertã?

Rezolvare:

a) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 12 % ) ∗ 2 000 000 = 1 760 000 u. m.
iar avansul este: Av = 240 000 u. m.
Anuitatea de platã se determinã din relaţia:
10
1760 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

şi este de mãrime Av = 262 29190

, u. m.
Valoarea actualã a acestei plãţi, inclusiv avansul, este:
10
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
+ Av = 1851670,19 u. m.
t =1

b) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 10 % ) ∗ 1900 000 = 1710 000 u. m.
iar avansul este Av = 190 000 u. m.
Anuitatea de platã se determinã din relaţia:
6
1710 000 = A ∗ ∑ (1 + 9 % ) −t

t =1

şi este de mãrime A = 381192,83 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi, inclusiv avansul, este:
6
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
+ Av = 1850 194,15 u. m.
t =1

c) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 20 % ) ∗ 1800 000 = 1440 000 u. m.
iar avansul este: Av = 360 000 u. m.
Anuitatea de platã se determinã din relaţia:
8
1440 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

şi este de mãrime A = 250 58126

, u. m.
Valoarea actualã a acestei plãţi, inclusiv avansul, este:
8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
+ Av = 1696 832,51 u. m.
t =1

Din compararea valorilor actuale ale celor trei oferte, rezultã cã cea mai
avantajoasã este oferta c).

21. Un agent economic poate procura un bun oarecare, la

aceleaşi standarde calitative, de la trei magazine care oferã urmãtoarele
condiţii de platã:
a) credit 10.000.000 pe 5 ani cu 8%;
b) credit 11.000.000 pe 8 ani cu 6%;
c) credit 10.500.000 pe 10 ani cu 9%.
Creditul se referã la faptul cã, dupã ce clientul plãteşte cu avans
şi depune documentele de garanţie, diferenţa între preţul bunului şi avans
este creditatã de magazin în condiţiile mai sus menţionate.
Achitarea creditului urmeazã sã se facã prin anuitãţi constante,
scadente la finele anului. Rata dobânzii pe piaţa monetarã este 10%. Care
este cea mai avantajoasã soluţie.

Rezolvare:

a) Anuitatea se determinã dupã relaţia:

5
10 000 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

şi este de mãrime: A = 2 504 564,55 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi este:

5
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
= 9 352 899,03 u. m.
t =1

b) Anuitatea se determinã dupã relaţia:

8
11000 000 = A ∗ ∑ (1 + 6 % ) −t

t =1

şi este de mãrime: A = 1771395,37 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi este:

8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
= 9 450 263,56 u. m.
t =1
c) Anuitatea se determinã dupã relaţia:
10
10 500 000 = A ∗ ∑ (1 + 9 % )
t =1

şi este de mãrime: A = 1636 110,95 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãţi este:
10
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
= 10 053 193,50 u. m.
t =1

Din compararea valorilor actuale ale celor trei oferte rezultã cã cea mai
avantajoasã este a).

22. Un agent economic are disponibil 50.000 u.m. pe care îi

poate investi conform urmãtoarelor posibilitãţi:
a) depozit bancar ce asigurã o rentã viagerã anualã de 7%; veniturile de
acest gen ale persoanelor fizice sunt neimpozabile;
b) cumpãrã titluri de credit obligatar la consorţiul A, pe termen de 10 ani,
cu o dobândã anualã fixã de 10.000 u.m.; asupra veniturilor de acest gen
ale populaţiei se percepe un impozit de 20%;
c) cumpãrã acţiuni ale societãţii comerciale B, în curs de extindere şi de
majorare a capitalului social, pentru care cumpãrarea dreptului de
subscriere inclusiv achiziţia minimã costã 100.000 u.m.; S.C. “B” promite
un dividend mediu anual, pe timp de 10 ani, echivalent cu 14% din
valoarea plasamentului; dividendele obţinute de persoanele fizice sunt
impozitate cu 25%; diferenţa de bani pentru achiziţia minimã se poate
obţine printr-un împrumut bancar pe 5 ani cu 8%, plãtibil în anuitãţi egale
scadente la finele anului.
d) cumpãrã obligaţiuni de stat, pe 7 ani, care conferã o dobândã anualã
fixã de 9.500 u.m. scutitã de impozit în contextul sarcinilor fiscale ale
persoanelor fizice.
Care este cel mai bun plasament?
 Rezolvare:

Sã menţionãm, de la început, cã dobânda pieţei monetare este 7 % .

a) câştigul conferit de un astfel de depozit este:
D = 50 000 ∗ 7 % = 3 500 u. m. ,
durata acestuia fiind nedeterminatã, implicit socotitã “infinit”.
Valoarea actualã a unui asemenea şir de încasãri, inclusiv a valorii
reziduale la scadenţã, este:
∞
VA = 3 500 ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7 % )
−∞

t =1

Se observã cã suma este cea a unei progresii geometrice infinit

descrescãtoare, a cãrei raţie este ( 1 + 7% ) .
−1

În cazul în care raţia progresiei este q , suma acestei progresii este :

q
S=
1− q
1
şi deoarece q = unde d este rata dobânzii, mãrimea sumei
1+ d
menţionate este:
1
q 1+ d 1
S= = = = 14,285 714 29
1− q 1 d
1−
1+ d
Astfel, valoarea actualã mai sus menţionatã este VA = 50 000 u. m.
b) venitul net al acestui plasament este:
D = 10 000 ∗ ( 100 − 20 % ) = 8 000 u. m.
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã la
scadenţã, este:
10
V A = 8 000 ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7 % )
−10
= 81606,12 u. m.
t =1
c) venitul anual brut al acestui plasament este:
Db = 100 000 ∗ 14 % = 14 000 u. m.
Întrucât investitorul nu a dispus de suma necesarã achiziţiei minime, el a
împrumutat de la bancã o sumã egalã cu
C = 100 000 − 50 000 = 50 000 u. m.
Anuitatea de platã pentru acest credit se determinã dupã relaţia:
5
50 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

şi este de mãrime A = 12.522,82 u. m. Ca urmare, venitul net al

plasatorului este:
• pe primii 5 ani
D 1 = ( 14 000 −12 522,82) ∗ ( 100 − 25 % ) = 1477,18 u. m.

• pe ultimii 5 ani
D 2 = 14 000 ∗ ( 100 − 25 % ) = 10 500 u. m.
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã (pe care o
vom accepta egalã cu plasamentul) este:
5 10
VA = D 1∗ ∑ (1 + 7% ) − t + D 2 ∗ ∑ (1 + 7% ) − t + 100.000(1 + 7% ) −10 =
t =1 t=6

= 87.587,19 u. m.
d) valoarea actualã a dobânzii încasate pe 7 ani, inclusiv valoarea
rezidualã la scadenţã, este:
7
VA = 9 500 ∗ ∑ (1 + 7% ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7% ) = 81335,74 u. m.
−7

t =1
Din compararea valorilor actuale, rezultã cã cel mai bun plasament este c).

23. Un agent economic dispune de 50 000 u. m. , sumã minimã

pentru constituirea unui depozit bancar viager cu 7%. Sumele astfel
încasate echivaleazã cu o valoare actualã de 50 000 u. m. şi nu sunt
impozabile.

Piaţa de capital oferã alternativa unui plasament în titluri

obligatare ale unei societãţi comerciale private. Durata plasamentului este
de 10 ani, cu o remunerare anualã fixã de 5 500 u. m., supusã unui
impozit pe venit de 20%. Statul are în vedere majorarea impozitului
pentru astfel de venituri.

Agentul economic este interesat sã afle care este limita maximã la

care impozitul majorat ar face indiferente cele douã plasamente. Care este
aceastã limitã?

Rezolvare:

Fie k indicele de majorare a impozitului pe veniturile din dobânzi la

creditul obligatar privat. Atunci, cota de impozitare devine:
c = 20 % ∗ k = 0,2 k
Venitul net rezultat din creditul obligatar privat este:
D = 5 500 ∗ ( 1 − 0,2 k )
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã la
scadenţã este:
10
VA = D ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7 % )
−10

t =1

şi aceasta trebuie sã fie egalã cu 50 000 . Se obţine o ecuaţie în k, a cãrei

rezolvare dã valoarea:
k = 18182
, ,
ceea ce înseamnã cã o majorare a respectivului impozit cu cel puţin
81,82%, adicã o cotã de impunere de 36,36% ar anula avantajul pe care
plasamentul în titluri obligatare private îl are faţã de depozitul bancar
viager.
 24. Un investitor dispune de 5.000.000 u.m. pe care le poate
plasa astfel:
proiectul A: cost 8.000.000 u.m.; profit anual, pe 10 ani, de 1.500.000
u.m.; diferenţa de capital o poate lua cu împrumut pe 5
ani cu 10%, plãtibilã prin anuitãţi constante, scadente la
finele anului.
proiectul B: cost 5.000.000 u.m.; profit anual, pe 10 ani, de 1.250.000
u.m.

Impozitul pe profit este 20%, iar dobânda pieţei monetare este

8%. Sã se determine:
a) care din cele douã proiecte este mai avantajos;
b) cât ar trebui sã fie rentabilitatea proiectului mai puţin avantajos, pentru
ca el sã fie competitiv cu celãlalt proiect.

Rezolvare:

a) Proiectul A:

Întrucât investitorul nu a dispus de suma necesarã, el împrumutã de la

bancã o sumã egalã cu:
C = 8 000 000 − 5 000 000 = 3 000 000 u. m.
Anuitatea de platã pentru acest împrumut se determinã dupã relaţia:
5
3 000 000 = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t

t =1

şi este de mãrime A = 791392,44 u. m.

Câştigul net anual al investitorului este:

• pentru primii 5 ani

 D1 =( 1500 000 − 791392,44 ) ∗ ( 100 − 20 % ) = 566 886,05 u.m.

• pentru ultimii 5 ani

D 2 = 1500 000 ∗ ( 100 − 20 % ) = 1200 000 u.m.
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã a
plasamentului (pe care o acceptãm egalã cu plasamentul iniţial), este:
5 10
VA =D1 ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t
+ D2 ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t
+
t =1 t=6

= 8 000 000 ∗ ( 1 + 8 % )
−10
= 9 229 805,16 u. m.
Proiectul B:
Venitul anual net al investitorului este:
D =1250 000 ∗ ( 100 − 20 % ) = 1000 000 u.m.
Valoarea actualã a încasãrilor aferente acestui proiect, inclusiv valoarea
rezidualã a lui, este:
10
VA = D ∗ ∑ (1 + 8% ) −t
+ 5 000 000 ∗ ( 1 + 8% ) = 9 026 048,84 u. m.
−10

t =1

Din compararea valorilor actuale ale celor douã proiecte rezultã cã

proiectul A este mai avantajos.
b) Pentru ca proiectul B sã fie competitiv cu proiectul A, ar trebui ca
valoarea lui actualã sã fie cel puţin egalã cu a celui din urmã, adicã:
10
P ∗ ( 100 − 20 % ) ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t
+ 5 000 000 ∗
t =1

∗ (1 + 8 % )
−10
≥ 9 229 805,14 u. m. ,
de unde rezultã P ≥ 1287 957,13 u. m. , unde P este profitul anual la
proiectul B.
 25. Într-un oraş urmeazã sã aibã loc alegeri pentru primãrie
(primar şi consilieri orãşeneşti) la care participã douã formaţiuni politice:
F1 şi F2. Fiecare din aceste formaţiuni anunţã, prin propriul program
electoral, cã, în caz de victorie în alegeri, va sprijini realizarea unui mare
obiectiv de investiţii, ales prin tragere la sorţi dintr-o listã ce cuprinde:
• pentru F1: 6 obiective industriale şi 4 obiective edilitare;
• pentru F2: 3 obiective industriale şi 9 obiective edilitare.
Pentru a beneficia de avantajul acestei susţineri publice a unei
investiţii de proporţii, douã grupuri distincte de oameni de afaceri
fondeazã fiecare câte o societate comercialã pe acţiuni specializatã în
proiectare, antreprizã şi construcţii, astfel:
• o societate comercialã specializatã în obiective industriale (SCI),
emiţând acţiuni cu valoare unitarã nominalã de 30.000 u.m. şi care
promite un câştig net total de 120.000 u.m.;
• o societate comercialã specializatã în obiective edilitare (SCE),
emiţând acţiuni cu valoare unitarã nominalã de 50.000 u.m. şi care
promite un câştig net total de 180.000 u.m.
Un investitor este dispus sã cumpere acţiuni la una din cele douã
SC. La ce câştig poate spera el şi cu ce şanse, ţinând seama atât de
condiţiile financiare presupuse de fiecare din cele douã alternative, cât şi
de impactul pe care politicul (alegerile) îl are asupra construcţiei şi
evoluţiei mediului economico-financiar?

Rezolvare:

a) alegerea investiţiei ţinând seama numai de condiţiile financiare ale

acesteia.

Primul pas: se precizeazã şi se codificã deciziile pe care le poate lua

investitorul: d1 sau 1 - investeşte în SCI;
d2 sau 2 - investeşte în SCE;
d3 sau 3 - nu investeşte.
Pasul doi: se preconizeazã şi se codificã “stãrile” mediului economic,
adicã alternativele de investiţie pe care le oferã acesta:

s1 sau 4 - municipalitatea va sprijini o investiţie într-un obiectiv

industrial, conform tragerii la sorţi;

s2 sau 5 - municipalitatea va sprijini o investiţie într-un obiectiv

edilitar, conform tragerii la sorţi.
Pasul trei: se determinã şi se codificã consecinţele ce revin investitorului
în fiecare din cele 6 situaţii (3 decizii ∗ 2 stãri) în care se poate afla
investiţia sa. Astfel:
c 24 reprezintã consecinţa (efectul financiar) ce revine investitorului în
cazul în care el a investit (a cumpãrat acţiuni) în SCE, iar, conform
tragerii la sorţi, ulterioarã alegerilor, municipalitatea va sprijini o
investiţie într-un obiectiv industrial. În acest caz, consecinţa pentru
investitor este negativã, adicã el va pierde contravaloarea acţiunilor
cumpãrate. Aceastã abordare este, evident, simplificatoare, fiind bazatã
pe ipoteza cã, neexistând sprijinul public pe care a contat, SCE va fi în
dificultate, nu va putea oferi dividende şi acţiunile sale nu vor avea
cãutare pe piaţa bursierã, generând pentru investitor o imobilizare de
capital cu accentuatã nelichiditate.
Consecinţele c i j (i=1, 2, 3 şi j = 4, 5) pot fi prezentate sub forma unei
matrice, astfel:
s1(4) s2(5)
d1(1) 120.000 -30.000
d2(2) -50.000 180.000
d3(3) 0 0

Pasul patru: se determinã consecinţa investiţiei dupã diferite criterii de

alegere.

Criteriul Wald sau criteriul pesimist sau criteriul maximei prudenţe,

constã în alegerea celei mai bune soluţii în cazul cã, prin decizia luatã,
investitorul se gãseşte în cea mai nefavorabilã soluţie.
În cazul unei decizii date, situaţia cea mai nefavorabilã se determinã ca
fiind:
min c i j cu i dat.

Rezultã 3 astfel de valori:

• pentru i = 1 min c 1j = −30.000 , adicã c15
j
• pentru i = 2 min c 2 j = −50.000 , adicã c24
j
• pentru i = 3 min c ij = 0 , adicã c34 sau c35 .
j
Dintre aceste valori se alege cea mai bunã, adicã:
⎛ ⎞
max ⎜⎜min c ij ⎟⎟ ,
i ⎝ j ⎠
respectiv:
max ( c 15 , c 24 , c 34 , c 35 ) = 0 .
i

Soluţia este ca investitorul sã nu investeascã.

Criteriul von Neuman sau criteriul optimist, constã în alegerea celei mai
modeste soluţii în cazul cã, prin decizia luatã, investitorul se gãseşte în
cea mai favorabilã situaţie. În cazul unei decizii date, situaţia cea mai
favorabilã se determinã ca fiind:
max c ij cu i dat.
j

Rezultã 3 astfel de valori:

• pentru i = 1 max c ij = 120.000 , adicã c14
j
• pentru i = 2 max c ij = 180.000 , adicã c25
j
• pentru i = 3 max c ij = 0 , adicã c34 sau c35 .
j
Dintre aceste valori se alege cea mai puţin bunã, adicã:
⎛ ⎞
min ⎜⎜max c ij ⎟⎟ ,
i ⎝ j ⎠
respectiv:
min ( c14 , c 25 , c 34 , c 35 ) = 0
i
Soluţia este ca investitorul sã nu investeascã.
Criteriul Savage sau al regretului minim, constã în alegerea soluţiei cu cel
mai mic “regret” în cazul cã, prin decizia luatã, investitorul se gãseşte în
situaţia care l-ar fi condus la cel mai mare “regret”.
“Regretul” este definit prin pierderea ipoteticã ce i-ar reveni investitorului
în cazul cã, într-o situaţie datã, decizia sa ar fi fost una oarecare şi nu cea
mai bunã pentru respectiva situaţie. Astfel, în cazul în care în economie s-
ar fi produs starea s1 (4), decizia cea mai bunã ar fi fost d1(1) adicã o
investiţie în SCI. Regretul pentru cele 3 decizii posibile în relaţie cu s1 se
determinã dupã relaţia:
rij = max c ij − c ij , cu j dat.
i

Valoarea celor 3 “regrete” în cazul stãrii economiei s1(4) este:

• pentru i = 1 r14 = 120.000 − 120.000 = 0
• pentru i = 2 r24 = 120.000 − ( −50.000 ) = 170.000
• pentru i = 3 r34 = 120.000 − 0 = 120.000 .
Determinate similar şi pentru cazul stãrii s2(5) a economiei, “regretele” se
pot ordona matricial astfel:

s1(4) s2(5)
d1(1) 0 210.000
d2(2) 170.000 0
d3(3) 120.000 180.000

Pe aceastã matrice a “regretelor” se face apoi alegerea conformã

criteriului Savage, adicã:
⎛ ⎞
min ⎜⎜max rij ⎟⎟
i ⎝ j ⎠
Pentru decizia d1 regretul maxim între cele douã stãri (4 şi 5) este
210.000, adicã r15; pentru decizia d2 este 170.000, adicã r24; pentru
decizia d3 este 180.000, adicã r35. Rezultã în final:
min ( r15 , r24 , r35 ) = 170.000 ,
i
adicã r24 care corespunde deciziei d2, respectiv efectuãrii unei investiţii în
SCE, investiţie care va produce cea mai micã pierdere ipoteticã.
Aceste trei criterii nu ţin seama de probabilitatea cu care poate apare
fiecare din stãrile economiei. Pentru a ţine seama de acest aspect se
utilizeazã:
Criteriul efectului mediu în care se introduce pj (j = 1,2), probabilitatea cu
care poate apare starea j a economiei. Efectul mediu aferent fiecãrei
decizii de investiţie se determinã dupã relaţia:
2
c( di ) = ∑c ∗p ij j , cu i dat.
j=1

Deoarece existã doar douã stãri ale economiei avem p1 + p 2 = 1 şi

notând p1 = p , avem p 2 = 1 − p . Efectele c ( di ) sunt:

c( d1 ) =150.000p − 30.000

c( d2 ) = −230.000p + 180.000
c( d3 ) = 0
Din cele douã expresii c (c ( d3 ) nu mai intrã în discuţie, fiind banalã) se
poate forma un sistem, care, rezolvat în p, ne conduce la probabilitatea
prag p∗ (cea pentru care deciziile de investiţie sunt indiferente, adicã
egale în ce priveşte efectul pentru investitor) şi, implicit, la intervalele de
probabilitate în care una din decizii este mai bunã.
Din rezolvarea în p a egalitãţii:
c ( d1 ) = c ( d2 )

obţinem p∗ = 0,552632 şi, implicit:

• dacã p 〈 p∗ este de preferat investiţia în SCE, adicã este
recomandabilã decizia d2 deoarece c ( d2 ) 〉 c ( d1 ) ;

• dacã p 〉 p∗ este de preferat investiţia în SCI.

Observaţie
Valoarea maximã a efectului pentru d1 este c( d1 ) = 120.000 , iar pentru
d2 este c( d2 ) = 180.000 . Existã o valoare p1 a probabilitãţii de
construcţie a unui obiectiv industrial (şi implicit p2 a probabilitãţii de
construcţie a unui obiectiv edilitar), începând de la care sau pânã la care,
una din decizii (în cazul nostru d2) produce un efect pozitiv mai mare în
mod absolut decât cealaltã. Mãrimea acestei probabilitãţi se determinã din
relaţia:
c ( d2 ) 〉 120 000

şi corespunde unei valori p1 〈 0,26087 . Adicã, dacã probabilitatea de

construcţie a unui obiectiv edilitar p 2 〉 0,73913 , atunci efectul deciziei
de a investi în SCE este mai mare în mod absolut decât cel mai mare efect
posibil al deciziei de a investi în SCI.

b) Alegerea investiţiei ţinând seama nu numai de condiţiile financiare ale

acestora, ci şi de impactul pe care politicul îl are asupra construcţiei şi
evoluţiei mediului economico-financiar.
În acest caz, se introduce probabilitatea P ( Fk ) de victorie în alegeri a
formaţiunii politice k şi se poate defini probabilitatea “alegerii” (de fapt
ieşirii la sorţi) a obiectivului j, condiţionatã de victoria în alegeri a
formaţiunii politice k:

(
P ( Fk ) ∗ PP s j , Fk ),
( )
P s j / Fk =
PT ( s )
j

unde:
 n jk
(
PP s j , Fk = ) ok

K
( ) ∑ P (F )
PT s j = k (
∗ PP s j , Fk )
k =1

în care am folosit notaţiile:

n jk = numãrul de obiective de tip j în lista de obiective de investiţie a

formaţiunii politice k;
o k = numãrul total de obiective de investiţie în lista formaţiunii politice k;
K = numãrul de formaţiuni politice lansate în cursa electoralã în
respectivul oraş;
(
PP s j , Fk ) = probabilitatea parţialã a obiectivelor de tip j în lista
formaţiunii k;
( )
PT s j = probabilitatea totalã a “alegerii” unui obiectiv de tip j.
În problema datã K=2; notãm P(F1) = q şi rezultã P(F2) = 1- q.
( )
Primul pas: se calculeazã PP s j , Fk şi se obţine:
6 3
PP ( s 1, F1 ) = = 0,6 PP ( s 1, F2 ) = = 0,25
10 12
4 9
PP ( s 2 , F1 ) =
= 0,4 PP ( s 2 , F2 ) = = 0,75
10 12
Pasul doi: se calculeazã PT(sj) şi se obţine:
PT ( s 1 ) = 0,35 q + 0,25

PT ( s 2 ) = −0,35 q + 0,75
Pasul trei: se calculeazã P(sj/Fk) şi se obţine:
0,6 q ( 1 − q) ∗ 0,25
P ( s 1 / F1 ) = P ( s 1 / F2 ) =
0,35 q + 0,25 0,35 q + 0,25
 0,4q ( 1 − q) ∗ 0,75
P ( s 2 / F1 ) = P ( s 2 / F2 ) =
−0,35 q + 0,75 −0,35 q + 0,75
Pasul patru: din calculul efectului mediu c( di ) al fiecãrei decizii a
rezultat cã dacã probabilitatea de “alegere” a unui obiectiv industrial este
mai micã decât 0,552632 atunci este de preferat o investiţie în SCE.
Din pasul precedent rezultã expresia probabilitãţilor condiţionate pentru
obiective industriale.
Din compararea lui p∗ cu P( s 1 / Fk ) se pot determina valori ale lui q ce
pot fi comparate cu şansele date de sondajele de opinie, rezultând
informaţii “de şansã” privind decizia de investiţie.
Astfel, în cazul în care P( s1 / Fk ) 〈 0,552632 decizia corectã este d 2 . Din
respectiva inegalitate rezultã q 〈 0,339806 , ceea ce înseamnã cã dacã
şansa în alegeri a formaţiunii F1 este sub cca.34%, atunci decizia corectã
pentru investitor este d 2 .

26. În campania electoralã dusã în oraşul Z, cele douã

formaţiuni politice concurente, F1 şi F2 , îşi fac cunoscute programele în
domeniul susţinerii de cãtre primãrie a investiţiilor: finanţarea unui
obiectiv, tras la sorţi, dintr-o listã de proiecte fezabile, astfel:
• formaţiunea F1 are o listã formatã din 4 obiective turistice şi 8
obiective infrastructurale;
• formaţiunea F2 propune o listã formatã din 7 obiective turistice şi 5
infrastructurale.
Douã grupuri de întreprinzãtori iniţiazã, fiecare, crearea unei
societãţi pe acţiuni pentru proiectare, antreprizã şi construcţii specializatã:
SCT pentru obiective turistice şi SCI pentru obiective de infrastructurã.
Un agent economic având disponibil bãnesc doreşte sã plaseze în
acţiuni ale unora din cele douã societãţi, ştiind cã pragul de indiferenţã
între cele douã plasamente, determinat cu ajutorul valorii medii c( di ) ,
este 0,7, preferându-se SCI pentru valori sub prag ale probabilitãţii p , de
ieşire la sorţi a unui obiectiv turistic.
Precizaţi în aceste condiţii oportunitatea unei investiţii în SCT
ştiind cã sondajele de opinie indicã 62% şanse de victorie în alegeri
pentru F1.

Rezolvare:
Primul pas: se calculeazã probabilitãţile parţiale PP s j , Fk ( ) privind
“densitatea” obiectivelor de tip j în lista formaţiunii k:
4 7
PP ( s 1, F1 ) = = 0,3333 PP ( s 1, F2 ) = = 0,5833
12 12
8 5
PP ( s 2 , F1 ) = = 0,6667 PP ( s 2 , F2 ) = = 0,4167
12 12
Pasul doi: se calculeazã probabilitatea totalã PT( s 1 ) privind şansa
ieşirii la sorţi a unui obiectiv de tip turistic, indiferent de formaţiunea
politicã victorioasã în alegeri:
2
PT ( s 1 ) = ∑ PP ( s , F ) ∗ P ( F )
1 k k
k =1

Dacã notãm q probabilitatea victoriei în alegeri a formaţiunii F1

(implicit 1 − q pe cea privind formaţiunea F2 ), rezultã:
PT( s1 ) = −0,25 q + 0,5833

Pasul trei: se calculeazã probabilitãţile condiţionate P( s 1 / Fk ) privind

şansa construcţiei unui obiectiv turistic dependentã de victoria în alegeri a
formaţiunii k. Avem:
0,3333 q ( 1 − q) ∗ 0,5833
P ( s1 / F1 ) = şi P ( s1 / F2 ) =
−0,25 q + 0,5833 −0,25 q + 0,5833
Pasul patru: deoarece preferinţa pentru plasamente în SCI este oportunã
sub pragul de indiferenţã 0,7, rezultã cã peste prag sunt oportune
plasamentele în SCT, astfel încât valoarea celor douã probabilitãţi
condiţionate determinate la pasul trei este:
0,3333 q
〉 0,7 şi rezultã q 〉 0,8033 ,
−0,25q + 0,5833

respectiv
( 1 − q) ∗ 0,5833
〉 0,7 şi rezultã 1 − q 〉 0,4286
0,25 q + 0,5833
Deoarece şansa de victorie în alegeri a F1 este 62% (conform sondajelor
de opinie), rezultã cã valoarea q 〉 0,8033 este mult peste scorul
menţionat, aşa încât plasamentul în SCT nu este recomandabil.
Acelaşi lucru rezultã şi în ce priveşte formaţiunea F2 ; aceasta este
creditatã în sondaje cu 38%, iar plasamentul în SCT este recomandabil în
legãturã cu aceastã formaţiune numai dacã şansa ei ar fi 1 − q 〉 0,4286 .
În concluzie: în condiţiile date ale problemei nu este recomandabil
plasamentul în SCT.