Robert Schuman (1886-1963)

Numele lui Robert Schuman este invariabil asociat cu data de 9 mai 1950 care, prin
intermediul declaratiei acestuia, are valoarea simbolica de a reprezenta momentul initierii
procesului de constructie europeana.
Nascut german, crescut in luxemburgheza ca limba materna, devenit cetatean francez in 1919,
istoria personala a lui Schuman a urmat in mare parte istoria schimbatoare a provinciilor
Alsacia si Lorena, disputate indelung de Franta si Germania. Acest fapt, sustin unii
comentatori, i-a oferit mai tarziu lui Schuman motivatia puternica de a elabora un plan de
conciliere intre Franta si Germania si de pacificare a Europei.
Desi incepand din 1940 face parte din Rezistenta Franceza, inca de la acel moment isi
exprima dezideratul unei reconcileri franco-germane. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial
se implica activ in viata politica franceza, mai intai la nivel regional, dupa care devine
ministru de finante, detine doua mandate de prim-ministru in perioada 1947-1948 si apoi
preia postul de ministru de externe.
Ca prim-ministru si ministru de externe al Frantei, Robert Schuman are un rol important in
negocierile pe marginea crearii Organizatiei Atlanticului de Nord si este cel care a semnat
in numele Frantei Tratatul de la Washington care pune bazele acestei structuri. Tot in functia
de ministru de externe el initiaza demersurile pentru crearea unor organisme care sa stea la
baza cooperarii europene. Propune in acest sens infiintarea unei Adunari Europene, plan din
care va rezulta in cele din urma Consiliul Europei in 1949.
Proiectul sau de aplanare a conflictului istoric dintre Franta si Germania incepe treptat sa se
concretizeze in jurul ideii unei Comunitati supranationale cu dimensiuni economice, care sa
creeze interese comune celor doua state, determinandu-le astfel sa actioneze in aceeasi
directie. Rolul lui Robert Schuman este cu atat mai important in procesul de constructie
europeana cu cat acesta, gratie functiei detinute, are si mijloacele politice si institutionale
necesare pentru a trece dincolo de faza de proiect si de a pune in aplicare masuri concrete.
Astfel, la 9 mai 1950, pe baza unei strategii elaborate in comun cu Jean Monnet, acesta
adreseaza statelor europene invitatia de a participa la Comunitatea Europeana a Carbunelui
si Otelului. Schuman era constient ca „Europa nu se va face dintr-odata”, ci „va lua nastere
prin realizari concrete, creand intai o solidaritate de fapt”, iar aceasta solidaritate trebuia
realizata mai intai pe plan economic sectorial. In acest scop, statele aderente trebuiau sa
participe la implementarea in comun a unor masuri in sectoarele carbunelui si otelului, pe de o
parte pentru o dezvoltare economica mai rapida, pe de alta parte pentru o armonizare in acest
domeniu. In Declaratia de la 9 mai 1950 sunt facute propuneri precise, ca elaborarea unui plan
comun de productie si investitii, crearea de mecanisme de ajustare a pietei si a unui fond de
reconversie pentru rationalizarea productiei, precum si eliminarea taxelor vamale si a tarifelor
diferentiale intre viitoarele state membre. Anul 1951 marcheaza semnarea Tratatului CECO,
dupa cum anul 1957 marcheaza semnarea Tratatelor EURATOM si CEE.
Rolul lui Schuman in dezvoltarea comunitara europeana nu se incheie aici, acesta detinand si
functia de presedinte al Adunarii Parlamentare a CECO in perioada 1958-1960. Gratie
rolului sau fundamental in constructia comunitara si atasamentului fata de unitatea europeana,
a fost denumit inca de la acea vreme de catre membrii Adunarii „Parintele Europei”.