Primele iubiri au subtil si brutal in ele, un ceva

care nu te lasa sa le lasi in pace. Nu mereu. Si nu

doar cele frumoase. Nu doar cele cu final de basm. Nu
in toiul aducerilor aminte, nu neaparat cand te
convingi ca au fost doar povesti de adormit povesti.
Primele iubiri, uitate, ingropate, dezgropate si
ingropate la loc sunt precum vinul vechi .
Cu cât anii şi timpul trec peste ele, cu atât nostalgia şi amintirea lor îţi
trezesc fiori pe şira spinării. Cu atât devin mai parfumate, parte din persoana care
eşti acum, din iubirea pe care o trăieşti actualmente. Ar curge lacrimi peste lacrimi
şi s-ar epuiza toate cuvintele din lume pentru a descrie prima iubire, cea care te-a
iniţiat cu adevărat în tainele trăirii.
Indiferent de vârsta la care apare, prima dragoste rămâne unică. Nici una
dintre relaţiile care apar apoi, pe parcurs nu va mai fi la fel. Asta nu înseamnă că
nu vei mai iubi la fel de intens, ci doar că lipsa de experienţă care însoţeşte prima
dragoste are un farmec aparte. Cand apar primele experienţe sentimentale afli
ceva nou despre tine şi înveti să te vezi în ochii celuilalt. Cum este când iubeşti?
Cum este să fii iubit? Lipsa de experienţă îţi creează şi problemele, în
prima relaţie de iubire. Nu ştii cum să reacţionezi, nu ştii cum să interpretezi
reacţiile celuilalt. Dacă prima dragoste este şi prima experienţă sexuală, cu
siguranţă va ramâne de neuitat şi işi va pune amprenta pe evoluţia ta ulterioară.
Foarte rar prima dragoste se finalizează prin căsătorie. Şi, chiar dacă acest lucru
nu se intamplă, ea işi pune măcar în parte amprenta pe modul în care vei
vedea viaţa de cuplu. Influenţa ei depinde, în primul rând, de vârsta la care ai
trait-o.
Se spune că prima iubire nu se uită niciodată şi o fărâmă de adevăr există în
această afirmaţie. Chiar şi dupa zeci de ani, dacă te va intreba cineva de prima
iubire, iţi vei aduce aminte ca şi cand s-ar fi întamplat ieri.
Iubirea vine pe neaşteptate şi pleacă la fel; prima este însă cu atât mai
importantă cu cât e plină de bucurie, de speranţă, de iluzie şi o simţim mult mai
profund, mai frumos, toate acele senzaţii sunt mai intense şi ne umplu viaţa de
soare şi fericire, tocmai pentru că se intamplă prima dată.
Prima iubire nu este un vis, este o realitate atât de frumoasa !
Când o intalneşti, te schimbă radical, te face mai bun, mai frumos, mai
optimist, te face să vezi totul în culori mai vii şi să realizezi că viaţa este
frumoasă tocmai pentru că simţi acest minunat sentiment, ce ne
infrumuseţeaza şi ne aduce multa iubire şi căldură.
E cea mai frumoasă clipa din viaţă aceea în care descoperim adevarata
strălucire a soarelui, atunci când uităm de timp privind stelele, când şi cel mai
ciudat zgomot e un cântec, atunci când ne îndragostim pentru prima dată ... Nu
există pentru cineva "iubiri", viaţa e din multe puncte de vedere darnică dar nu şi
pentru dragoste : prima iubire e adevarată,e marea iubire, e oceanul care se poate
transforma într-o picatură, dar care se lipeşte de suflet şi nu o mai poţi alunga.
Cine nu îşi aminteşte prima carte citită? Cine nu îşi aminteşte prima iubire?
Dragostea e o bibliotecă ... Totul începe atunci când înveţi să citeşti ... o carte sau
un suflet ... Mergi sfios la bibliotecă, iar acolo te aşteaptă faţa acră a bibliotecarei
care parcă te alungă, dar ceva te face sa te îndrepţi spre raft si să o alegi, e la fel ca
la acea primă intalnire cu prima ... şi ultima iubire, ai emoţii, nu ai curaj sa faci un
pas in faţă dar totuşi îl faci... Citeşti cartea, eşti captivat, nu mai auzi nimic în jurul
tău, te desprinzi de realitate şi călătoreşti o dată cu ea ... te laşi cuprins de
sentimente, nimic nu mai contează, prea puţine lucruri mai vezi .. o iubeşti. Dar
nimic nu ţine la infinit, ajungi la ultima pagină, o termini şi o înapoiezi
bibliotecarei, dar fără conţinutul care ţi-a ramas in minte .... o întâmplare nefericită
vă desparte, greşeşti tu sau marea ta iubire, dar îţi rămâne în suflet plutind intr-o
mare de lacrimi.
Mergi din nou la bibliotecă, iei altă carte, o citeşti, nu e ca prima ...
intâlneşti altă persoană,o cunoşti mai bine, o compari şi nu e ca marea iubire. Intr-o
zi fatidică ajungi iarăşi la bibliotecă, iei altă carte, o citeşti,o compari cu prima ...
dar uiţi să o înapoiezi, ţi-e frică de faţa acră a bibliotecarei şi o aşezi pe un raft, în
casa.
Cunoşti o persoană, o iubeşti, te căsătoreşti şi-ţi rămâne în casă. Nu e ca
prima. Toate sunt speciale şi unice, fiecare are farmecul ei.
Prima iubire te marchează dar te şi pregăteşte pentru următoarele relaţii. Nu
va rămâne doar o simplă amintire, acele emoţii ale revederii te vor încerca de multe
ori.
Iubirea vine şi pleacă fără să anunţe. Nu poţi fi pregătit pentru o nouă iubire
sau pentru o desparţire. Sfârşitul primei iubiri nu este şi sfârşitul sentimentelor tale.
Fii sigur însă de un lucru : prima iubire nu o să o uiţi niciodată ... Nu cred să existe
cineva care să contrazică un lucru atât de firesc, născut din experienţa colectivă a
omenirii. Puţini dintre noi se întreabă însă care sunt motivele pentru care prima
iubire devine una dintre amintirile cele mai rezistente în timp. Există, evident,
cauze psihologice pe care un specialist le poate argumenta. Nu cred însă că atunci
când ne gândim la prima iubire, facem imediat o analiză psihologică a poveştii care
ne-a marcat trecutul...