620 de ani de istorie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei

Anul acesta, Mitropolia Moldovei si Bucovinei implineste 620 de ani de cand a fost atestata
documentar si 605 ani de cand a fost recunoscuta oficial, prin numirea Mitropolitului Iosif de catre
Patriarhia de la Constantinopol. Prima resedinta a Mitropoliei Moldovei a fost la Radauti, apoi la
Suceava, iar in vremea Mitropolitului Dosoftei (1671-1674 si 1675-1686) s-a mutat la Iasi.

Dupa cum se cunoaste, in anul 2006, Mitropolia Moldovei si Bucovinei serbeaza 620 de ani de
atestare documentara. Pentru mai multe detalii am stat de vorba cu parintele Ion Vicovan,
prodecanul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae“ din Iasi si parohul Bisericii „Sfanta
Vineri“ din cartierul iesean Pacurari, care ne-a spus: „Mitropolia Moldovei a fost atestata
documentar in septembrie 1386, cand la Patriarhia de Constantinopol, intr-un manual de
cancelarie, apare ca mitropolie. Se considera, de fapt, ca intervalul in care a luat nastere Mitropolia
Moldovei este 1381-1386. Dupa logica istorica insa, ea figureaza cu mult mai inainte, pentru ca
asa cum intalnim si in Tara Romaneasca si nu numai, precum si la popoarele vecine, in general, in
spatiul bizantin, potrivit celui de-al treilea canon de la Sinodul al doilea Ecumenic, organizarea
bisericeasca urma celei politice. Astfel, cand in istoria statului feudal a aparut Moldova ca stat
independent, cu Bogdan I Intemeietorul, cu siguranta a luat fiinta si Mitropolia Moldovei care a
avut pentru inceput resedinta la Radauti. Acolo exista o biserica, Sf. Nicolae, dupa numele celui
care ar fi fost si primul ierarh, primul mitropolit al Moldovei“.

In sprijinul acestei ipoteze vine si un pomelnic descoperit la Radauti care mentioneaza numele a
opt ierarhi, primul nume fiind Nicolae, aceasta in timp ce noi stim ca primul ierarh a fost Iosif I
Musat. Iosif I Musat apare abia al treilea pe lista, inaintea lui fiind mentionati Nicolae si Stefan. Si
istoricii merg pe ideea ca primul ierarh care a organizat Mitropolia Moldovei a fost Nicolae, care a
ridicat si Biserica „Sf. Nicolae“ din Radauti.

Iosif I Musat, primul mitropolit recunoscut

Potrivit unui studiu publicat de arhim. Timotei Aioanei, exarhul cultural al manastirilor din
Arhiepiscopia Iasilor, in volumul Cu timp si fara timp. Arhiepiscopia Iasilor in date si imagini, 1990-
2005, „primii ierarhi ai noii mitropolii erau de neam grec, numiti de Patriarhia Ecumenica, ca si in
cazul Ungrovlahiei. Nu la mult timp dupa recunoasterea Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia
Ecumenica a aparut un conflict intre aceasta si statul moldovean, care a pornit de la refuzul
conducerii politice moldovene de a mai accepta ca Biserica sa fie condusa de ierarhi greci. De
aceea, clericii pamanteni au apelat la Mitropolitul Antonie al Haliciului pentru a hirotoni doi ierarhi
moldoveni, Iosif si Meletie“.

Toate acestea se intamplau in timpul lui Petru I Musat care il dorea pe Iosif ca Mitropolit al
Moldovei pe langa noua cetate de scaun a tarii, Suceava, iar pe Meletie ca episcop la Radauti,
vechea capitala moldava. Urmatorii domni de la Suceava, Roman I Musat si mai ales Stefan au dus
tratative cu Patriarhia Ecumenica pentru aplanarea conflictului, insa abia in anul 1397 Patriarhia de
la Constantinopol avea sa trimita in Ungrovlahia pe Mitropolitul Mihail al Betleemului, cu mandatul
de a aduce sub ascultare Biserica moldoveneasca.

Dupa urcarea pe tron a lui Alexandru cel Bun, prin 1401-1402 Patriarhia Ecumenica, arhipastorita
de Patriarhul Matei avea sa consfinteasca recunoasterea validitatii hirotoniei Mitropolitului Iosif -
recunoscut oficial la 26 iulie 1401 - cand e recunoscuta si Mitropolia Moldovei si Bucovinei, aflam
din aceeasi sursa. In aceste conditii, Mitropolia Moldovei implineste anul acesta 605 ani de cand e
inscrisa in actele oficiale ale Patriarhiei de Constantinopol.

Viata bisericeasca a inflorit in timpul domniei lui Stefan cel Mare

Potrivit unei vechi traditii, Catedrala Mitropoliei Moldovei a fost initial Biserica Mirauti din
Suceava, ctitoria lui Petru I Musat. Vladica Iosif, considerat primul mitropolit al Moldovei, a aparut
pentru prima data intr-un hrisov datat la 16 septembrie 1408. Se presupune ca Mitropolitul Iosif a
trecut la cele vesnice intre 1416-1417.

Viata bisericeasca din Moldova a atins un apogeu necunoscut pana atunci, in primul rand in timpul
domniei Sfantului Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), care a ramas in istorie ca fiind cel mai
mare ctitor de biserici din Moldova. Tot acestei perioade ii este caracteristica sustinerea materiala
a unor biserici surori din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Sfantul Munte Athos, aceste ajutoare
contribuind la o buna fratietate intre bisericile si popoarele ortodoxe. Astfel, secolul al XV-lea a
reprezentat pentru Biserica din Moldova un amplu proces de dezvoltare si consolidare, ceea ce a
necesitat o mai buna organizare administrativa. In aceasta epoca s-a infiintat Episcopia Romanului.

Doua mitropolii dupa moartea lui Alexandru cel Bun

„Dupa cei mai multi istorici, Episcopia Romanului ar fi luat fiinta in anul 1408, catedrala
episcopala purtand, dupa cum se cunoaste, hramul Sfintei Parascheva. Odata cu mutarea capitalei
la Suceava, in timpul lui Petru I Musat, s-a mutat si resedinta mitropolitana si in aceste conditii, la
Radauti ar fi ramas doar o simpla episcopie. Avem deja doua episcopii sufragane. Desi dupa datele
existente, Episcopia Romanului ar fi luat fiinta in anul 1408, dupa cum spuneam, primul episcop
atestat documentar, Calist, apare abia in anul 1445. Ca si in cazul Mitropoliei, si aici avem un
pomelnic, de data aceasta descoperit la Manastirea Bistrita, in care sunt trecuti mai multi ierarhi ai
Romanului, dar nu toti“, ne-a mai spus parintele Ion Vicovan.

Dupa cum mentioneaza arhim. Timotei Aioanei, odata cu moartea domnitorului Alexandru cel Bun,
din cauza succesiunii la tron, s-au iscat mari neintelegeri intre fiii sai, Stefan si Ilias, animozitatile
stingandu-se abia in 1435, cand cei doi au impartit Moldova in doua: Tara de Sus, cu capitala la
Suceava, si Tara de Jos, cu capitala la Roman.

Un document legat de desfasurarea Sinodului de la Ferrara - Florenta, de la 30 iulie 1437,

consemneaza ca Stefan, care domnea in Tara de Jos, a declarat Episcopia Romanului Mitropolie, iar
episcopul de aici a fost numit mitropolit. Cele doua mitropolii au fiintat cel mai probabil pana in
decembrie 1442, cand Stefan l-a ucis pe fratele sau, devenind astfel singurul domnitor peste cele
doua „tari“ moldave.

Cea de-a treia episcopie sufragana a Mitropoliei Moldovei este cea de la Husi, care a luat fiinta
mult mai tarziu decat celelalte doua, in anul 1598.

Secolul al XVI-lea avea sa gaseasca Mitropolia Moldovei si Bucovinei in stare de declin, dar in
secolul al XVII-lea, desi plin de incercari (invazia otomana si cea polona, prozelitismul calvin si
catolic), Mitropolia Moldovei cu eparhiile sale sufragane a cunoscut o frumoasa evolutie, mai ales
la nivel cultural, prin dezvoltarea tipariturilor, a traducerilor si chiar prin aparitia primelor carti cu
caracter istorico-literar, autorii fiind chiar unii vladici moldoveni.

O noua organizare administrativa in anul 1948

In secolul al XVIII-lea, Mitropolia Moldovei, alaturi de cea a Ungrovlahiei se afla sub regim
fanariot (1711-1821). In acelasi secol, in anul 1775, Mitropolia Moldovei a intampinat o alta
problema, si anume cea declansata de pierderile teritoriale. Astfel, prin Conventia austro-otomana,
semnata la 7 mai 1775 la Istanbul, nordul Moldovei, numit de austrieci Bucovina, a intrat in
componenta Imperiului Habsburgic. A fost o lovitura extraordinar de dureroasa pentru viata
monahala de aici. Aproape toate manastirile au fost desfiintate, ramanand doar Putna, Dragomirna
si Sucevita.

Dupa cum mai scrie arhim. Timotei Aioanei, Biserica Ortodoxa nu avea insa o organizare unitara.
Sudul regiunii era supus Mitropoliei de la Iasi, iar nordul provinciei era organizat in Episcopia
Radautilor. La 24 aprilie 1781, a avut loc o intelegere intre Mitropolitul Gavriil Callimachi de la Iasi
si Mitropolitul Dosoftei Herescu, prin care s-a purces la arondarea eparhiei bucovinene. Practic, s-
au facut niste schimburi de teritorii, in asa fel incat Eparhia de Radauti sa conduca spiritual si
canonic toate tinuturile regiunii luate de austrieci in ocupatie.

La 12 decembrie 1781, Episcopia Bucovinei s-a mutat la Cernauti, episcopul Dosoftei fiind numit
episcop al Bucovinei. Din acel moment, vechea Mitropolie a fost impartita in Mitropolia Moldovei,
cu eparhiile Roman si Husi, si Mitropolia Bucovinei, cu Episcopia sufragana la Radauti. Dupa
anexarea Bucovinei si a Basarabiei la Uniunea Sovietica, in 1940, Mitropolia Bucovinei s-a mutat la
Suceava. In anul 1948, Mitropolia Bucovinei s-a transformat in Arhiepiscopia Sucevei care, in 1950,
s-a unit cu Eparhia Iasilor, centrul ramanand la Iasi, iar Mitropoliei Moldovei de pe atunci i s-a
adaugat si titlul de „a Sucevei“.

16 ani sub titulatura Mitropolia Moldovei si Bucovinei

Este foarte important de mentionat faptul ca „resedinta mitropolitana s-a mutat la Iasi abia in
timpul Mitropolitului Dosoftei (1671-1674 si 1675-1686), desi capitala tarii se mutase inca din
timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu, intre anii 1564 si 1568. Este adevarat
ca in timpul lui Alexandru Lapusneanu, mitropolitul venea frecvent la Iasi, dar nu avea o resedinta
anume. Nu era nici o catedrala mitropolitana, slujbele arhieresti oficiindu-se in mai multe biserici
din Iasi, Biserica Alba, «Intampinarea Domnului» (Stratenia), care era in locul actualei catedrale,
Biserica Sf. Nicolae-Domnesc, inclusiv biserica Manastirii «Sf. Trei Ierarhi», la un moment dat. Dar,
repet, inainte de-a se muta oficial resedinta mitropolitana la Iasi, mitropolitul venea frecvent,
pentru ca, dupa cum stim din istoria bisericilor noastre, ierarhii, respectiv mitropolitii, au jucat un
rol deosebit de important in viata tarii. Mitropolitul era si presedinte al Divanului, era de multe ori
si sfetnicul domnului, iar cand luau decizii, le luau, de regula, impreuna“, a continuat parintele
prodecan Ion Vicovan.

Dupa 1990 s-a realizat o noua organizare. Sigur ca orice schimbare administrativ-bisericeasca a
fost determinata de contextul mai larg al tarii, aceasta impunand o schimbare si in ceea ce
priveste o structura organizatorica a Patriarhiei chiar. Astfel a luat fiinta Arhiepiscopia Sucevei si
Radautilor, s-a mentinut cea a Romanului, iar in 1995 a fost reinfiintata Episcopia de la Husi.
Totodata, Mitropolia Moldovei si Sucevei a primit titulatura de Mitropolia Moldovei si Bucovinei.

Pe locul Catedralei mitropolitane au mai existat doua biserici

Pe locul unde se afla astazi Catedrala mitropolitana au existat inca alte doua biserici. Prima,
Biserica Alba, ctitorita de Stefan cel Mare si Sfant al Moldovei, si o a doua biserica, numita
Stratenia („Intampinarea Domnului“), ctitorita de Anastasia Doamna. Pe locul acesteia, in anul
1833, marele mitropolit al Moldovei Veniamin Costachi a pus piatra de temelie a noii catedrale
mitropolitane. Lucrarile de zidarie au fost terminate in 1839, dar la putin timp dupa incheierea
lucrarilor, turnul al cincilea, care se afla pe mijloc, si boltile au cazut. Astfel, catedrala a ramas
neterminata, pana cand, dupa mai mult de 40 de ani, un alt mitropolit al Moldovei, Iosif Naniescu,
considerat de lumea eclesiala, dar si de credinciosi ca fiind un mitropolit cu viata sfanta, a dispus
reluarea lucrarilor, care s-au incheiat in 1887, cand la 23 aprilie a avut loc slujba de sfintire.

Timp de 100 de ani, slujbele arhieresti se oficiau in Catedrala veche „Sf. Gheorghe“, cu cel de-al
doilea hram „Sf. Teodora de la Sihla“, catedrala ce a fost construita intre anii 1761-1769, avand
drept ctitor pe mitropolitul Moldovei Gavriil Callimachi. Folosita multa vreme ca muzeu
mitropolitan, cu binecuvantarea IPS Mitropolit Daniel, vechea catedrala a fost redata cultului divin
in anul 1999, an in care i s-a adaugat si cel de-al doilea hram, „Sf. Teodora de la Sihla“, fiind astfel
randuita ca lacas de inchinare pentru obstea calugaritelor de la Centrul Eparhial Iasi.

Structura administrativa a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei

Mitropolia Moldovei si Bucovinei este o subdiviziune a Bisericii Ortodoxe Romane, avand in

componenta actualmente doua arhiepiscopii: a Iasilor si a Sucevei si Radautilor, precum si doua
episcopii: Roman si Husi.
 1. Arhiepiscopia Iasilor, arhipastorita de Inalt Prea Sfintitul Daniel, care este si Mitropolit al
Moldovei si Bucovinei, a fost infiintata in anul 1990 si este formata din 12 protopopiate: Iasi I, Iasi
II, Pascani si Harlau (judetul Iasi), Botosani, Dorohoi, Darabani si Saveni (in judetul Botosani),
Roznov, Piatra Neamt, Targu Neamt si Ceahlau (judetul Neamt). In cele 1.184 de parohii slujesc
aproximativ 900 de preoti. Eparhia cuprinde 110 manastiri si schituri si este cea mai mare eparhie,
ca numar de lacasuri monahale, din Europa.

2. Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, arhipastorita de Inalt Prea Sfintitul Pimen este alcatuita din
patru protopopiate: Suceava, Campulung Moldovenesc, Radauti si Falticeni, toate in judetul
Suceava. Acestea cuprind 12 manastiri si peste 380 de parohii, cu aproape 400 de biserici, in care
slujesc aproximativ 400 de preoti.

3. Episcopia Romanului, arhipastorita de catre Prea Sfintitul Eftimie, are in componenta cinci
protopopiate: Roman (judetul Neamt), Bacau nord, Bacau sud, Moinesti si Onesti (judetul Bacau).
Acestea cuprind in jur de 390 de parohii, in care slujesc aproximativ 400 de preoti.

4. Episcopia Husilor, arhipastorita de catre Prea Sfintitul Ioachim, a fost infiintata in anul 1598,
apoi, dupa ce in timpul comunismului, in anul 1949, fusese desfiintata, a fost reinfiintata in anul
1995. Cuprinde cinci protopopiate: Husi, Barlad, Vaslui, Negresti si Falciu (toate in judetul Vaslui),
14 manastiri si schituri cu aproximativ 300 de parohii, deservite de circa 300 de preoti.

Impresionanta pictura in stil bizantin

Catedrala Episcopala „Cuvioasa Parascheva“ din Roman a fost ridicata in secolul al XVI-lea. In
vremea episcopilor Ioanichie (1747-1769) si Leon Gheuca (1769-1786) au avut loc reparatii
importante, restaurandu-se indeosebi turla, altarul si naosul bisericii, fara a fi afectate prea mult
arhitectura initiala. Pe langa valoarea sa istorica si arhitecturala, catedrala Episcopiei Romanului
retine atentia numerosilor sai vizitatori si prin frumusetea picturii interioare, pictura bizantina in
fresca.

Episcopia Romanului a constituit de-a lungul veacurilor si un important centru de cultura

medievala romaneasca, in scaunul sau aflandu-se adesea carturari de seama, cu multiple
preocupari spirituale si un larg orizont de cunoastere.

de Narcisa BALABAN