Administrarea antibioticelor

Antibioticele sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor

vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza chimica avand proprietati
bacteriostatice, bactericide sau antimicotice.
Chimioterapicele sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida
asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru
organismul gazda , ex: acidul para-aminosalicilic (PAS) si sulfamidele ( bisephol).
Chimioterapicele (ChT) si antibioticele ( AB) avand actiune selectiva
asupra germenilor patogeni se vor administra in functie de rezultatul
antibiogramei exceptie facand cazurile urgente cand se administreaza antibiotice
cu spectru larg de actiune.
Ex. Penicilina se administreaza fara a astepta rezultatul
antibiogramei.Dupa primirea rezultatului ( adica a antibiogramei) medical poate
schimba antibioticul conform antibiogramei.
In administrarea AB si ChT se tine cont de ritmul de administrare,
urmarind mentinerea unei concentratii de AB in sange care sa actioneze in mod
continuu asupra agentilor patogeni.
Ritmul de administrare este stabilit de medic si va fi respectat cu strictete,
astfel agentul pathogen isi creeaza o rezistenta si nu este distrus in totalitate de
acel antibiotic.
AB si ChT pot fi administrate pe diferite cai:
 Cale orala
 Cale parentala: intramuscular, intravenous
 Intra-rahidiana
 Percutanata
In functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze si in
functie de compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare.
Calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea AB datorita
resorbtiei neregulate din acest tesut.
Calea intra-rahidiana se utilizeaza in cazuri grave la infectii meningiene.
Calea intravenoasa este abordabila mai ales cand bolnavul are perfuzie.
Aplicarea locala a AB trebuie evitata deoarece au efect sensibilizant. Ex.:
unguentele cu neomycin, gentomicin, polimixin.
Administrarea orala a AB se va asocial ci vitamina B complex, iaurt pentru
a nu se distruge flora intestinala.
Administrarea parentala se face suspectand cele mai riguroase conditii de
asepsie, evitand suprainfectiile organismului.
AB si ChT au actiuni toxice asupra organismelor hematopoietice (care
produc globule rosii), asupra ficatului, rinichilor, sistemului nervos si din ce in ce
mai des apar cazuri de hipersensibilitate fata de antibiotice si mai ales fata de
penicilina.
Inainte de administrarea injectabila a antibioticelor se testeaza
sensibilitatea bolnavului la acel antibiotic, deoarece pot produce reactii alergice,
soc anafilactic, moartea.
 Daca se doreste o absorbtie lenta a AB se va administra AB injectabil cu
actiune de lunga durata. Ex.: moldaminul are o actiune ce dureaza 4-5 zile (adica
se absoarbe lent).
AB si ChT se prezinta sub forma de drajeuri, capsule, prafuri, siropuri,
solutii de injectat, unguente. Tipul de AB este ales de medic in functie de calea de
administrare, scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze asupra
agentului pathogen.
Cantitatile de AB se exprima in grame si unitati (U.I.). Medicul stabileste
doza/24h, doza ce va fi impartita ( in functie de ritmul de administrare) in doze
unice, egale, care vor fi administrate la intevale de 4.6 sau 12h.
Ex. Pentru a administra penicilina 2.400.000 u.i la 4 ore se va calcula :
24h:4= 6 prize → 2.400.000 u.i: 6 prize = 400.000 u.i / priza.
Pentru a administra penicilina 1.600.000 u.i la 4h se va calcula:
24h:4= 6 prize → 1.600.000 u.i : 6 prize= 250.000 u.i /priza.
Pentru a administra penicilina 1.600.000 u.i la 3 ore se va calcula:
24h:3= 8 prize → 1.600.000: 8h= 200.000 u.i /priza
Pentru a administra penicilina 800.000 u.i la 6h se va calcula:
24h:6= 4 prize → 800.000u.i :4 =200.000 u.i /priza

Pentru personalul medical apare pericolul de sensibilitate la AB care se

poate manifesta prin diferite forme de alergii: dermite profesionale, urticarii,
accese astmatiforme iar pentru evitarea acestei sensibilizarii asistenta va folosi
manusi de cauciuc si masca in timpul administrarii AB.
In concluzie, in administrarea AB se vor respecta urmatoarele reguli:
1. Antibiograma
2. Testarea la antibiotic
3. Respectarea dozei / 24h si a dozei unice
4. Respectarea AB indicat de medic

Testarea la penicilina
Se prepara in modul urmator:
1.0 u.i. / 1 ml
I. 400.000 u.i. dizolvate in 4 ml ser =100.000 u.i /ml
II. 1 ml (100.000 u.i / ml + 9 ml ser =10.000 u.i / ml
III. 1 ml 10.000 u.i /ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml
IV. 1 ml 1.000 u.i / ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml

= din care se face test cu 0.1 ml intradermic

 Tratament in caz de soc anafilactic

In caz de soc dupa injectia intradermica ,intramusculara sau subcutanata

se practica:
 ligature celor 4 membre;
 adrenalina 1%0 1 mg injectabila.
In caz de soc dupa injectia intravenoasa se practica:
 adrenalina 0,5 – 1 mg subcutan (0,5 – 1 ml solutie 1%0)
sau 0,25 – 0,5 ml ser lent diluate de 10 ori.
O fiola in perfuzie ser fiziologic:
 1 picatura solutie 1% la 10 kg;
 hidrocortizon hemisuccinat intravenous 250-500 mg;
 romergan 1-2 fiole in perfuzie;
 ser fiziologic,glucoza in perfuzie.

Administrarea cortizonului si a ACTH-ului (hormonul

adrenocorticotrop)

Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor

suprarenale,avand o actiune complexa prezentandu-se sub forma de :
 cortizon acetat;
 supercortizon;
 hemisuccinat de hidrocortizon(HHC);
 hidrocortizon;
 superprednisol;
 prednisol.
Cortizonul se prezinta sub forma de tablete sau solutii in fiole sau
flacoane.Solutia injectabila este o solutie cristalina,alba ce contine in suspensie
mici cristale de substanta active,motiv pentru care inainte de utilizare trebuie
bine agitate.
Cortizonul se administreaza : oral,intramuscular si
intravenos,intrarahidian,prin clisma terapeutica si aplicatii locale.Doza zilnica se
va administra in 3-4 prize la intervale egale de 6-8 ore.Cortizonul se
administreaza la inceput in doze mai mari,scazand treptat cantitatile pana la doza
minima de intretinere.
Tratamentul cu cortizon trebuie terminat obligatoriu prin
administrare de ACTH(hormonul adrenocorticotrop)sau corticotropi hipofizari
care activeaza functia glandelor suprarenale.Obligatoriu se face in spital,bolnavii
necesitand un regim dietetic deosebit si ingrijiri speciale.
 Asistenta va asigura o sterilizare perfecta a instrumentarului utilizat
deoarece tratamentul hormonal scade rezistenta organismului fata de
infectii.Administrarea hormonului se face sub protectia antibioticelor.
Administrarea ACTH-ului:
Este un hormon secretat de hipofiza ce stimuleaza secretia cortizonului si a altor
hormoni secretati de glandele suprarenale.
Se prezinta sub forma de pulbere alba ambalat in flacon,iar inainte de
administrare se va testa toleranta organismului la ACTH.
Se dizolva pulbere cu ser fiziologic sau apa distilata,dizolvarea se va face intr-o
cantitate de ser fiziologicegala cu numarul dozelor ce vor trebui administrate iar
calculul dilutiilor se va face idem AB(antibiotice).
O data dizolvat ACTH-ul se pastreaza cu gheata,putandu-si mentine eficacitatea
timp de cateva saptamani.
Se administreaza intramuscular,intravenos sau subcutanat.
ACTH-ul poate fi administrat si in perfuzie,lent,in solutie de glucoza 5%,viteza de
administrare fiind de 5-6-8 picaturi/minut.
Doza zilnica de ACTH va fi impartita preferabil in 2 perfuzii cu o durata de 5-6
ore.
Exista preparate de ACTH in gelatina cu un precipitat de Zn sau cu un absorbant
de oxiceluloza ce asigura absorbtia sa lenta.Aceste preparate pot fi administrate
sub forma de depozit printr-o singura injectie.
ACTH-ul se administreaza in primele zile in doze progresive,crescande pentru ca
stimularea secretiei suprarenale sa nu fie brusca si obligatoriu administrarea
ACTH-ului se face numai asociat cu antibiotice.

Ingrijirea bolnavului in timpul tratamentului cu cortizon si

ACTH:

 se schimba lenjeria de pat si de corp zilnic;

 orice infectie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratata si ingrijita
corespunzatordeoarece tratamentul hormonal scade rezistenta
organismului la infectii;
 regimul alimentar va fi sarac in NaCl(sare);
 se va administra zilnic 1-3g potasiu pentru recuperarea potasiului
pierdut ,deoarece ACTH-ul mareste eliminarea lui;
 alimentatia va fi saraca in glucide si se vor administra mai multe proteine;
 zilnic se va urmari si nota in F.O. cantitatea de lichide ingerate,greutatea
corporala,T.A. si cantitatea de urina eliminata;
 asistenta va anunta medicului orice modificare survenita in starea
generala a pacientului,motiv pentru care tratamentul se face numai in
spital;
 asistenta nu va aspira AB si hormonul in aceeasi seringa ci le va administra
separat.
 Hidratarea organismului

Perfuzia si transfuzia de sange.

In organism apa o gasim in 2 stari:libera si fixa.Apa fixa sau apa

structurala intra in compozitia moleculelor.Apa libera sau circulanta reprezinta
70% din greutatea organismului din care 50% este repartizata in interiorul
celulelor,reprezentand lichidul intracelular,15% in spatiile lacunare,reprezentand
lichidul interstitial si 5% circula in vase,reprezentand lichidul plasmatic.Lichidul
interstitial sic el plasmatic sunt numite “lichide extracelulare”.
Mediul intern al organismului este o solutie apoasa de saruri minerale
formand partea fundamentala a plasmei sanguine,a limfei si a lichidului
interstitial.Apa mentine in solutie o serie de saruri minerale care mentin
presiunea osmotica a lichidelor din organism.
Nevoia de apa a adultului este de 2000 – 2500 ml/24 h,iar la copil nevoia
de apa este mai mare:
 in primele 6 luni: 180 ml apa/kg corp
 intre 6 si 9 luni: 150 ml apa/kg corp
 intre 9 si 12 luni: 120 ml apa/kg corp
 peste 12 luni: 100 ml apa/kg corp
Necesarul de apa este acoperit prin alimentele consumate zilnic sub forma
de lichide,fie sub forma de apa continuta de alimentele solide.
Eliminarea apei din organism se face pe mai multe cai:
 1000-1500 ml prin urina;
 500-1000 ml prin transpiratie;
 350-500 ml sub forma de vapori prin plamani;
 100-200 ml prin intestine in scaun.
In mod normal exista un echilibru intre lichidele ingerate si pierderile
fiziologice iar in situatii patologice(de boala)se produce un dezechilibru ce duce la
deshidratare sau hiperhidratare.In functie de cauza si mecanismul prin care se
instaleaza aceste dezechilibre pot interesa sectorul intracelular sau extracelular
sau chiar ambele.
Modificarile din lichidul extracelular duc la aparitia mai multor
sindroame de deshidratare:
 Deshidratarea izotona: atunci cand aportul insuficient sau
pierderile intereseaza atat apa cat si electrolitii in aceeasi
proportie.Ex.:varsaturi,diaree,fistula gastrica,aspiratie
gastrica,paracenteza accentuate,hemoragii massive(sunt situatii in
care se pot pierde 2-3-5 l /24 h)
 Deshidratarea hipertona: cand se elimina apa in cantitate mai mare
decat sarurile si electrolitii.Ex.: transpiratii exaggerate,diabet
zaharat,insolatie,febra)
 Deshidratarea hipotona: cand se elimina saruri in cantitate mai
mare decat apa.
 Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale organismului se face prin:
stabilirea felului deshidratarii si investigatii de laborator.Atunci cand nu se poate
stabili felul deshidratarii se administreaza in parti egale glucoza + solutii
izotonice de saruri minerale.
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea
ratiei de intretinere(adica pierderile de lichide/24 h) si a ratiei de corectare(se
face pe baza analizelor de laborator de catre medic) a dezechilibrelor anterioare.
Nevoia de apa a corpului deshidratat se stabileste dupa suprafata
corporala pe baza de tabele speciale iar a sugarului dupa greutatea
corporala(100-180 ml/kg corp).Valorile obtinute din totalizarea pierderilor
normale ale copilului:
 20-35 ml prin respiratie/kg corp;
 50-100 ml prin transpiratie/kg corp;
 10-20 ml cu scaunul/kg corp;
 35-40 ml prin urina/kg corp.

+ si a pierderilor in plus daca are diaree,febra,varsaturi.

Tulburari ale fluidelor

1. Hipovolemie = deshidratare. Se datoreaza pierderilor excessive sau miscarii

fluidului ( acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului ).
Ex. edem periferic, hematom, ascita ( ascita = lichid in cavitate peritoneala )
Volumul deficitar de lichid ( hipovolemie si deshidratare ) provoaca
urmatoarele manifestari:
 pielea uscata cu cu turgor redus ( turgor = lipsa elasticitatii )
 membrane, mucoase brusc uscate
 limba arsa
 ochi adanciti, sete , letargie
 scaderea eliminarii urinare
 tahicardie, hip TA
 scaderea presiunii venoase centrale
 cresterea hemoglobinei si a hematocritului
 cresterea ureei sanguine
 urina concentrata cu densitate mare

Rolul asistentei:

 face zilnic bilantul hidric

 cantareste zilnic pacientul
 monitorizeaza functiile vitale, analizele de laborator, starea de
constienta a pacientului, nelinistea, etc.
  asigura igiena riguroasa a mucoaselor, tegumentelor pentru a
preveni atingerea integritatii lor
 asigura afectarea masurilor de prevenire a escarelor
 asigura zilnic 2500ml lichide ( hipervolemie )

2. Excesul volumului de lichid duce la edem ( = lichidul merge in sectorul

extracelular si se datoreaza cresterii de Na si a cantitatii de apa prin retentie
sau ingestie excesiva, scaderii excretiei renale de Na si apa si scaderii
mobilizarii de lichide in spatiul intravascular ).
Excesul de lichid in organism da urmatoarele manifestari:
 cresterea acuta in greutate
 edeme periferice
 puls puternic
 ploape edermatiate, HTA
 dispnee ( respiratie dificila )
 scaderea densitatii urinare, a HB, a hematocritului
 cresterea presiunii venoase centrale

Rolul asistentei:
 urmareste bolnavul sa consume cantitati mici de lichide si sare
 face zilnic bilant hidric
 observa edemul
 educa pacientul privind efectul diureticelor

Tulburari electrolitice

1.Hiponatremia= scaderea Na in sange

Manifestari: scaderea Na sub 1300ml Eq / l , cefalee, confuzie, anxietate, vrand
un mediu de siguranta
2.Hipernatremia
3.Hipopotasomia
4.Hiperpotasomia

Tipuri de fluide

1. Izotonice – au aceeasi concentratie cu lichidul organismului,

cu plasma
2. Hipertonice – au concentratia mai mare decat lichidul
organismului, decat plasma
 3. Hipotonice – concentratia mai mica decat lichidul
organismului, decat plasma

Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare

1. Solutie izotonica de NaCl = ser fiziologic: este o solutie apoasa de

9% NaCl
2. Solutie hipertona de NaCl: 10-20% NaCl
3. Bicarbonat de Na: este o solutie izotonica de 1,4%
4. Lactat de Na este solutie izotonica de 1,9%
5. Glucoza: o putem gasi sub 2 forme:
- solutie izotonica de 4,7%
-solutie hipertonica de 5,10,20,33,40%
6. Solutie de glucoza izotonica ce contine K 2%
7. Solutie de Ringer: este solutia de electroliti KCl 0,3gr, CaCl 0,5 gr,
NaCl 8,5 gr + 1000 ml apa
8. Solutie Darow: 1000 ml apa + KCl 2,8 gr; NaCl 4 gr, lactat de Na
29 g 20%
9. Solutie Krebs: NaCl 7 gr; KCl 28 GR; sulfat acid de K 1,16 gr,
CaCl2 0,27gr, sulfat de Mg 2,4o gr.
10. Solutie Buttler: NaCl 0,58 gr; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 gr,
lactat de Na 20%, -11,2 gr; glucoza 24 gr+ 1000 ml apa
11. Solutie Locke: NaCl 9 gr, KCl 0,075 gr, KCl2 0,10 gr, bicarbonat
de Na 0,10 gr glucoza 1 gr + 1000 ml apa
12. Solutia Therm este o baza ce se combina cu CO2 formand
bicarbonate si este indicata in acidoza metabolica
13. Solutie Fisher – este o solutie alcalina in combaterea acidozei
metabolice
14. Inlocuitori ai masei circulante in solutie de NaCl sau glucoza
sunt:
 Dextran 70 - Plasma umana
 Dextran 40 - Sange integral
 Rheomacrodex - Derivate de sange
 Marisang - Masa eritrocitara

Caile de hidratare ale organismului

1. Orala = per os = cale fiziologica: se renunta la aceasta cale in caz

de varsaturi, stenoza, pilorica si esofagiana, negativism alimentar.

2. Duodenala – administrarea lichidelor se face prin sonda

duodenala picatura cu picatura : 60-100 picaturi pe minut.
3. Calea rectala : clisma prin picatura cu picatura.

4. Subcutanata : se face prin perfuzii. Resorbtia este foarte lenta si

poate determina accidente: necroza tesuturilor, flegmoane,
complicatii septice.

5. Perfuzia intravenoasa : este introducerea pe cale parenterala,

picatura cu picatura a solutiei medicamentoase pentru
reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a
organismului.

Perfuzia intravenoasa are ca scop:

 hidratarea si mineralizarea organismului

 administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit
 depurative, adica dilueaza si favorizeaza excretia din organism a
produselor toxice
 completeaza proteinele sau alte componente sangvine
 alimentare parenterala

Materiale necesare:

 trusa sterila pentru perfuzat

 solutie hidratanta sterila si incalzita la temperature corpului
 garou
 tavita renala
 stativ pentru suspendarea pungilor cu solutie perfuzabila
 seringi si ace sterile
 musma, aleza
 pensa termostatica
 casoleta cu campuri sterile, comprese sterile, solutii dezinfectante
( alcool, tincture de iod )
 romplast, foarfece, vata

Etape de excutie:

1. Pregatirea materialelor si instrumentelor:

 pe o tava acoperita cu un camp steril pregatim
materialele mai sus amintite
 se pregateste flaconul si trusa de perfuzie si se fixeaza
pe stativ
 vom fi ft atenti sa eliminam aerul din lumenul tubului
de perfuzie, iar amboul tubului sa nu atinga nimic din
 jur atunci cand il suspendam pe stativ, pt a nu
desterilize

2. Pregatirea fizica si psihica a pacientului:

 se aseaza bolnavul in decubit dorsal, comod, cu bratul in
extensie si pronatie
 sub brat punem o perna tare acoperita cu musama si
aleza

3. Efectuarea perfuziei:
 spalare pe maini
 se dezinfecteaza si badijoneaza locul punctiei
 se face punctia venoasa si se adapteaza amboul aparatului
de perfuzie la ac
 se deschide imediat prestubul pt a permite scurgerea
lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a
lichidului in vena cu ajutorul prestubului la 60 pic /
minut.
 pe urma, se fixeaza in leucoplast portiunea de tub de
langa ac si acul pe pielea bolnavului
 se supravegheaza modul de functionare al aparatului si
starea bolnavului
 daca exista mai multe flacoane cu solutie de perfuzat,
schimbarea flaconului gol cu cel plin se face astfel: inainte
ca flaconul sa se goleasca complet se inchide prestubul si
se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon; dupa
racordare se deschide imediat prestubul permitand
lichidului sa curga in vena; schimbarea flaconului se va
face rapid pt ca sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze
si sa fie necesara alta punctie venoasa
 dupa terminarea perfuziei, inainte ca ultimul flacon sa se
goleasca, se inchide prestubul, se aplica pensa
hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita o
presiune asupra zonei cu un tampon si se extrage acul
( vezi punctia venoasa )
 pe locul punctiei se aplica pansament steril fixat cu
leucoplast

4. Ingrijiri dupa tehnica:

 se aseaza bolnavul comod si se dau lichide caldute , fiind
supravegheat

5. Reorganizarea locului de munca:

 trusa de perfuzie se arunca
  restul materialelor se pregatesc pt sterilizat
 perfuzia se noteaza in F.T notand : data, cantitatea de
lichid de perfuzat, cine a facut perfuzia

Accidente, incidente

1. Hiperhidratarea: la cardiaci, perfuzia in exces poate determina edem

pulmonar acut manifestat prin tuse , expectoratie, polipnee, cresterea T.A
Masuri: se reduce ritmul perfuziei sau se intrerupe perfuzia si se
administreaza tonicardiace

2. Embolia gazoasa - apare prin patrunderea aerului in curentul sanguin

Masuri: eliminarea aerului din tub inainte de golirea completa a flaconului
si prin neutralizarea perfuzliilor cu presiune.

3. Revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la

flebite sau necroze.

4. Coagularea sangelui pe ac sau canula.

Masuri: perfuzarea lichidului cu solutie de heparina.

5. Nerespectare regulilor de asepsie: poate determina infectare si aparitia

de frisoane, motiv pt care instalarea perfuziei se face in conditii de asepsie
perfecta.

Organismul uman nu paote trai decat:

 3 min fara oxygen
 3 zile fara apa
 3 sapt fara hrana

Accidente ( perfuzie )

1. Frison si starea febrile: in cazul nr mare de picaturi / minut sau utilizarea

solutiilor expirate, nesterile.

2. Embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca- patrunderea aerului in cantitate

mare in circuitul circulator.
3. Dispnee si dureri precordiale- supraincarcarea inimii la introducerea brusca
de cantitati mari de solutie – se intrerupe perfuzia, se asigura un ritm lent la
picaturilor.

4. Hranirea indelungata prin perfuzie creste riscul la infectii prin aspiratie si

diaree.

5. Compresia vaselor sau a nervilor – datorita folosirii diferitelor aparate sau

obiecte de mentinere a bratului

6. Pt a preveni complicatiile toate solutiile folosite I.V le etichetam cu data, ora,

medicatia adaugata si doza

7. Flebita si necroze- in cazul revarsarii solutiilor hipertonice in tesuturile

perivenoase.

8. Coagularea sangelui pe ac- datorite infundarii acestuia sau bizoul calc ape
peretele venei- scoatem acul.

9. Tromboza: prin mobilizarea cheagului sanguine

10. Limfangita- aparitia traiectului dureros, colorat in rosu si cald la atingere

datorita intolerantei la solutii si cateter sau greseli de asepsie.

11. Refularea masiva sanguina – functionarea unei artere

12. Embolie de cateter partiala sau totala- prin fixarea neglijenta a acestuia

13. Administarea de glucoza, indiferent de valoarea calorica impune pt a preveni

modifiacarea glicemiei, tamponarea flacoanelor cu insulina atat pt pacientul cu
diabet cat si pt pacientul cu valori normale ale glicemiei

Cantitatea de Concentratie Pacient cu Pacient cu

glucoza glicemie diabet
normala
250 ml 5% 2,5 u.i 6 u.i
500 ml 5% 5 u.i 12 u.i
250 ml 10% 5 u.i 12 u.i
500 ml 10% 10 u.i 24 u.i
250 ml 20% 10 u.i 24 u.i
500 ml 20% 20 u.i 48 u.i