Glucidele- Metabolismul glucidic

Metabolismul este o insusire deosebita prin care organismele vii se

deosebesc de lumea nevie. Aici intra toate procesele fizice si chimice care
stau la baza transformarilor celulare. Procesul de trecere in celula a
nutrientilor se numeste asimilatie (anabolism) iar procesele de dezintegrare
se numeste dezasimilatie (catabolism). Metabolismul bazai este procesul
metabolic in repaus fiziologic. La omul adult, valoarea medie a
metabolismului este de 1300-1500 calorii/zi. Aceste valori cresc in sarcina,
stari febrile etc.

Exista:
-    un metabolism glucidic prin care alimentele sunt transformate in glucide.
Forma circulanta in sange a glucidelor este glucoza care prin oxidare devine
CO2 + H2O;
-    un metabolism lipidic, care circula prin limfa (80%) si sange (20%). Prin
catabolizarea acizilor grasi devine CO2 + H2O + energie. Daca se
catabolizeaza defectuos se acumuleaza peste limitele normale : corpi
cetonici si colesterol. Metabolismul lipidic se afla sub control endocrinic si
nervos;
-    un metabolism mineral care se refera la metabolismul elementelor si
sarurilor minerale, in reglarea lui joaca rol important rinichii, unii hormoni si
vitaminele (D);
-    metabolism proteic se refera la transformarile elementelor constitutive
ale proteinelor (exemplu: aminoacizii). Catabolizarea aminoacizilor are loc
in ficat si in fiecare celula. in ficat se formeaza ureea si corpii cetonici.
Influenteaza: B5, B6> PP, acid folie.

Glucidele sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data fiind

componenta lor, ele mai poarta denumirea de hidrati de carbon sau
carbohidrati. Denumirea de glucide provine de la cuvântul grecesc glykus,
ceea ce înseamna dulce, întrucât majoritatea elementelor din aceasta clasa au gust dulce.
Glucidele intra în componenta celulelor, tesuturilor, fermentilor, unor hormoni, a
factorilor de coagulare a sângelui. Cele mai importante glucide sunt glucoza, fructoza,
zaharoza (zaharul), galactoza (glucidul din lapte), amidonul (glucidul din legume si
cereale), celuloza si hemiceluloza (existente în vegetale), pectina, glicogenul (din muschi
si ficat).
Glucidele constituie o sursa importanta de energie în organism. La arderea
1g de glucide se degaja 4 kcalorii. Procesul de degajare a energiei la arderea
glucidelor se produce rapid, comparativ cu alte surse energetice ale
organismului. De aceea glucoza si zaharoza se recomanda sportivilor la
antrenamente si competitii.

Glucidele sunt indispensabile la metabolismul proteic si lipidic. La oxidarea

glucozei se formeaza o cantitate impunatoare de adenozin trifosfat (ATF).
Energia din ATF este unica forma de energie consumata de organism pentru
înfaptuirea diferitelor functii fiziologice. Rolul glucidelor este deosebit de
mare pentru sistemul nervos central. Glucoza este predecesorul principal al
glicogenului (rezerva principala de glucide în organism). Glicogenul se
depune în ficat si muschi. El joaca un rol important în reglarea nivelului de
zahar din sânge. Continutul total de glicogen în organism este de 500g (1/3
se localizeaza în ficat si 2/3 - în muschii scheletului).

Daca glucidele nu patrund în organism cu hrana, atunci aceste rezerve se

epuizeaza în timp de 12-18 ore. În asemenea cazuri se mareste procesul de
oxidare a lipidelor (rezervele lor sunt mult mai mari ca ale glucidelor).
Amidonul este sursa principala de glucide în ratia alimentara. El intra în
componenta cerealelor, cartofilor s.a. Sub actiunea amilazei, amidonul se
descompune în dextroza, maltoza, glucoza. Ultima se absoarbe lent
asigurând continutul normal de glucoza din sânge.

 Celuloza si hemiceluloza, numite fibre alimentare, nu se digera în organism,

datorita consistentei fibroase pe care o au. Ele stimuleaza peristaltismul
intestinului gros, favorizeaza evacuarea materiilor fecale, sporesc eliminarea
prin intestin a colesterolului, substantelor toxice si a altor produse ale
metabolismului, normalizeaza flora intestinala, contribuie la prevenirea
aterosclerozei, colelitiazei, diabetului zaharat, obezitatii, cancerului,
diverticulozei, proceselor inflamatorii la nivelul rectului.
Ratia alimentara trebuie sa contina 30-40g de celuloza, hemiceluloza si alte
polizaharide ce intra în componenta produselor vegetale. Ele au o importanta
deosebita la vârstnici si cei ce sufera de constipatii si se limiteaza în caz de
procese inflamatorii si peristaltism marit al intestinului. Fibrele alimentare
au actiune colagoga si se recomanda bolnavilor cu patologii hepatice si ale
cailor biliare. Drept sursa de fibre alimentare pot servi tarâtele de grâu (15-
30g zilnic), adaugate la bucate.
 Pectina intra în componenta fructelor si legumelor. Ea are însusiri cleioase,
actiune curativa la tratarea unor boli ale organelor digestive, contribuie la
normalizarea metabolismului colesterolului, microflorei intestinale,
peristaltismului intestinal, se foloseste la tratarea si pentru profilaxia unor
intoxicatii cu saruri minerale.
Glucidele nu fac parte din numarul substantelor esentiale, ele putând fi
sintetizate în organism din aminoacizi si glicerina, totusi cantitatea minima
de glucide în ratia alimentara trebuie sa fie de 50-60g zilnic. Insuficienta
glucidelor provoaca dereglari metabolice care se caracterizeaza prin marirea
procesului de oxidare a lipidelor endogene cu formarea corpilor cetonici si
intensificarea proceselor de gliconeogeneza cu descompunerea proteinelor
din tesuturi, folosite ca sursa de energie si pentru sinteza glucozei.
Este daunator si surplusul de glucide: provoaca obezitate, infiltratia lipidica
a ficatului. Consumul produselor alimentare bogate în amidon, al fructelor si
legumelor cu continut înalt de glucide are unele prioritati fata de zahar,
bomboane si alte dulciuri. Zaharul este un produs cu energie calorica înalta,
lipsit de vitamine, saruri minerale, fibre vegetale, substante pe care le contin
produsele vegetale.

 Norma zilnica de glucide în ratia alimentara trebuie sa constituie 300-400g

pentru maturi, inclusiv 50-100g de zaharuri usor asimilabile. Glucidele vor
forma 50-65% din valoarea energetica a ratiei alimentare zilnice. Persoanele
care îndeplinesc munci fizice grele au nevoie de cantitati sporite de glucide.
Astfel, ei pot consuma pâna la 600-700g de glucide zilnic.

Concluzie:

-glucidele ajung in organism in urma digestiei sub forma de monozaharide

(glucoza,galactoza,fructoza,manoza,xiloza etc. ) iar apoi ajung la ficat.Aici o
parte se transforma in glicogen ca substanta de rezerva iar o alta parte ( doar
glucoza ) trece in circulatia generala ,pentru folosul tesuturilor . Degradarea
glucozei in organism are loc in doua faze : anaeroba si aeroba. Faza
anaeroba are loc in lipsa oxigenului , glucoza este degradata pana la acid
lactic ca produs final si cu eliberare de energie :
C6H12O6 = 2CH3 – CH(OH)COOH + energie

Faza aeroba are loc in prezenta oxigenului si succede faza anaeroba .In
aceasta faza 1/5 din acidul lactic format in prima faza se degradeaza pana la
produsi finali (CO2,H2O),iar energia eliberata reface glucoza din cele 4/5 de
acid lactic ramas .
 Caracteristic este faptul ca ambele procese au loc lent insa pun in libertate
intreaga cantitate de energie acumulata .
De retinut ca in metabolismul lor glucidele in exces se transforma in
grasimi si se depun in organsim ca atare .