Biotehnologia i caracteristicile produselor biotehnologice

Termenul biotehnologie are o vechime de aproximativ 30 de ani, ns el face parte, deja, din vocabularul nostru curent. El exprim imensele posibiliti care, azi, permit fabuloase aplicaii economice, dar, totodat, exprim i numeroase temeri. ntr-o manier rapid, putem defini biotehnologiile ca fiind un ansamblu de tehnici i cunotine legate de utilizarea viului n procesele de producie, ca rezultat al progreselor recente ale biologiei moleculare. Ele vin s favorizeze utilizarea crescnd a resurselor existente: biomasa trebuie, astfel, s se substituie petrolului ca surs de energie, dar i ca materie prim pentru producerea unor intermediari n industria chimiei organice. nlocuind procedeele catalitice cu cele enzimatice n industria chimic, biotehnologiile contribuie, de asemenea, la economisirea de energie. Totodat, ele pot contribui la crearea de noi surse de microorganisme, utilizate n procesele de depoluare a mediului i de rezolvare a numeroase probleme ecologice. Biotehnologiile mediului, n ansamblul lor, constituie un nou mod de a evalua i de a rezolva problemele date. Ele nu se constituie ntr-un nou sector, dar se rspndesc n ansamblul de activiti productive existente. Tratarea polurii ca rezultat al unui mod inadecvat de utilizare a resurselor va presupune gsirea unor soluii optime pentru reciclarea i reutilizarea deeurilor, determinnd, astfel, att reducerea gradului de poluare, ct i creterea profiturilor. Biotehnologiile mediului constau n optimizarea unor metode de implantare i utilizare a unor structuri vii specializate, pentru mbuntirea calitii apei, solului i aerului.

Aplicaiile actuale ale biotehnologiilor

In momentul de fa exist o multitudine de clase de biotehnologii, definite n principal dup sectoarele economice n care acestea sunt, sau se dorete a fi, utilizate. Difereniem astfel urmtoarele domenii biotehnologice: 1) Biotehnologii agricole: Acestea ar include n principal direcii ca: - microreproducerea plantelor i animalelor: prin tehnici de inginerie genetic, hibridare somatic, selecionare, culturi in vitro, culturi celulare vegetale ia animale, termeni aprui n tiin n ultimii 30 de ani, se pot obine replicarea intensiv a seminelor, plantulelor sau liniilor animale selecionate. - ameliorarea plantelor i animalelor, pentru obinerea de linii nalt productive, rezistente la boli duntori i condiii climaterice extreme. n aceast direcie se nscrie obinerea de plante cu rate crescute de fotosintez, plante rezistente la temperaturi sczute sau ridicate. la secet sau salinitate crescut a solurilor. Se pot obine de asemenea animale cu producii crescute de carne, lapte, ou, ln, etc. Eforturi susinute se depun n direcia obinerii de plante fixatoare de azot, altele dect leguminoasele i a plantelor de cultur productoare de biocide6. Se caut de asemenea specii forestiere apte unor producii rapide de mas lemnoas de calitate, nalt regenerabile sau capabile de mpdurire a zonelor alpine extreme sau deteriorate puternic. 2) Biotehnologii aplicate n alimentaie: - prima form de aplicaie a biotehnologiilor, fermentaia, i gsete n epoca bioreactoarelor cu proces automat noi aplicaii, odat cu apariia tehnicilor ADN-ului recombinant. Practic orice

substan produs de un organism biologic poate fi produs teoretic n bioreactoare, prin clonarrea genei-genelor care codific sinteza sa n organismul parental la vectori de expresiebacterii, drojdii, mucegaiuri. Practic, costurile uneori foarte ridicate i procesele metabolice complexe care trebuie elucidate de cercetarea fundamental pentru a putea clona o anumit gen rezult ntr-o deprtare de posibilitile teoretice a practicului. Oricum, paralel cu diversificarea gamei de produse obinute prin fermentare, de la alimente la antibiotice i enzime cu cele mai variate aplicaii, continu perfecionarea vechilor fermentaii cunoscute i aplicate de mult timp n industria alimentar, ducnd la eficientizarea i creterea calitii acestor procese. - o direcie relativ nou n cadrul acestui domeniu de aplicaie a biotehnologiilor o reprezin sinteza de proteine microbiene pentru alimentaia animalelor i a omului, unde din nou exist o multitudine de variante i posibiliti de abordare. Sursa de energie pentru producerea acestora poate fi mediul complex special creat sau deeuri organice vegetale sau animale, menajere sau chiar petroliere, n acest caz biotehnologiile avnd dublu rol, de scavanger i productor primar. - acvacultura - cultivarea pe scar larg a algelor unicelulare n scop alimentar i pentru extracia unei multitudini de substane chimice se nscrie aceluiai scop. 3) Biotehnologii destinate creterii i sntii animalelor: - transferul de embrioni, fertilizarea in vitro i, foarte recent, clonarea se nscriu n sfera biotehnologiilor aplicate organismelor animale; - protecia animalelor prin vaccinare i tratament cu substane de sinteza biotehnologic contribuie i ele la creterea produciei i eficienei economice n acest domeniu; 4) Biotehnologii n medicin i sntate public: Reprezint domeniul poate cu cea mai nalt rat de cretere de la apariia marilor descoperiri n biologia molecular: - producerea i sinteza de vaccinuri contra a numeroase boli infecioase, virale i parazitare cunoate n prezent o dezvoltare fr precedent, fr ndoial reprezentnd premiza fundamental pentru eradicarea unor boli care afecteaz nc foarte grav populaia uman. Unele ncercri au fost ncununate de succes (poliomielita-eradicat n Romnia n 1980, rujeola, controlat n limite stricte, gripa, stabilizat sub aspectul tulpinilor circulante, etc.) altele nc ridic probleme deosebite, dac ar fi s amintim numai malaria - 2 milioane persoane decedate la nivel global/an, 1 miliard n situaie de risc). - producererea de medicamente: nu putem omite folosirea de decade ntregi a antibioticelor din clasa cefalosporinelor, ceea ce a i dus n cele din urm la exercitarea unei asemenea presiuni selective asupra tulpinilor patogene de microorganisme nct n momentul de fa fenomenul de rezisten la antibiotice ia proporii alarmante i impune reevaluarea strategiilor de terapie antimicrobian spre alte clase de antibiotice. Cea mai mare parte a medicamentelor produse i comercializate pe plan mondial sunt produse ntr-o form sau alta rpin biotehnologie; evoluiile tiinifice au impus totodat n clasa biotehnologiilor medicale noi tehnici - producerea de anticorpi monoclonali, imunomodulatori sau imunoadjuvani. 5) Biotehnologii orientate spre producerea de energie: Exist biotehnologii utilizate actual pe scar larg pentru producerea surselor auxiliare de energie: alcooli, metan, hidrogen, pe baza deeurilor organice rezultate n agricultur, zootehnie, silvicultur, industria alimentar. Randamentul acestora depinde ns drastic de resursele tehnologice utilizate, de disponibilitatea tulpinilor microbiene transformate nalt performate, de capitalul financiar disponibil pentru a fi investit ntr-un asemenea shift energetic i nu n ultimul rnd de dimensiunea exploatrilor. Ca

de altfel toate biotehnologiile, i acestea n discuie se pot dovedi eficiente doar n msura n care fac parte dintr-un plan integrat de utilizare privit din prisma ecologiei sistemice, care s urmreasc maximizarea fluxurilor materiale i energetice mai degrab n cadrul SSE dect creterea aportului de resurse venite dinspre CN , paralel cu acoperirea gradat dar progresiv a datoriei fa de mediu acumulat n decade de dezvoltare economic guvernat doar de cerinele pieei libere. 6) Biotehnologii aplicate n controlul polurii: Acestea ar trebui privite mai degrab ca biotehnologii de limitare a impactului negativ al SSE asupra componentelor CN, tiut fiind c poluarea nu este singura verig a acestui impact, la aceasta adugndu-se supraexploatarea resurselor regenerabile, epuizarea acelora neregenerabile, deteriorarea mediului prin extinderea spaial a SSE. Din fericire capitalul genetic nc existent ofer soluii pentru managementul unor probleme stringente legate de aceste aciuni entropice, prin intermediul biotehnologiilor. Din nou ns, aciuni izolate nu pot avea efectele ateptate, redresarea - vzut ca reorientare a dezvoltrii SSE spre modelul de dezvoltare sustenabil - putndu-se face doar prin programe coerente de management al relaiilor SSE cu componentele CN. Procesul tehnologic reprezinta totalitatea operatiilor concomitente sau ordonate in timp, necesare fie pentru obtinerea unui produs (prin extragere, prelucrare, asamblare), fie pentru intretinerea sau reparea unui sistem tehnic. Procesul tehnologic poate fi realizat prin tehnologii diferite. Tehnologia indica schimbarile esentiale de forma, de structura si de compozitie chimica necesare pentru realizarea unui produs si are la baza fenomene fundamentale si legi caracteristice. Procedeul tehnologic indica modul corect, respectiv mijloacele tehnice prin care se realizeaza procesele tehnologice de obtinere a unui produs. Operatia tehnologica reprezinta o etapa prin care se realizeaza o anumita transformare a materiei prime. Diferite grupe de operatii constituie o faza de fabricatie (de preparare, de separare etc.), iar timpul necesar pentru ca materiile prime sa parcurga toate etapele procesului tehnologic constituie ciclul de fabricatie. Succesiunea logica a tuturor etapelor de transformare a materiei prime in produs constituie fluxul tehnologic al procesului considerat. Fluxul tehnologic se reprezinta prin scheme de operatii, care contin succesiunea in timp a operatiilor, inscriptionate in dreptunghiuri si prin scheme cu utilaje (scheme tehnologice), care reprezinta succesiunea utilajelor (notate conventional prin simboluri) corespunzatoare operatiilor prin intermediul carora se realizeaza procesul tehnologic. Operatiei principale din cadrul unui proces tehnologic ii corespunde un utilaj principal; in functie de capacitatea acestuia se stabileste capacitatea de productiei a intregii instalatii. De cele mai multe ori, pentru a intelege fenomenele care au loc intr-o anumita etapa de transformare a materiei prime in produs se face apel la schema de principiu a utilajului principal. CARACTERISTICILE PRODUSELOR BIOTEHNOLOGICE: 1. PRODUSUL CONJUGAT: Este realizat dintr-o substanta activa (de exemplu peptide sau carbohidrati) indreptata spre un mesager (proteina, peptida, minerale anorganice, etc) cu scopul de a imbunatati eficacitatea sau stabilitatea produsului.

Un exemplu de astfel de produse il constituie aditivii, care au devenit atat de "firesti", incat aproape nimeni nu mai sesizeaza pericolul pe care acestia il reprezinta in mod real. "Aditivii alimentari" sunt definiti drept orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu o valoare nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricatie a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare. Rolul aditivilor in procesarea alimentelor este acela de a conserva calitatea nutritiva a produsului. De asemenea, acestia trebuie: - sa asigure ingredientele sau constituentii necesari pentru produsele alimentare fabricate, destinate grupelor de consumatori cu necesitati nutritionale speciale; - sa imbunatateasca conservarea sau stabilitatea unui aliment sau sa-i imbunatateasca proprietatile organoleptice, cu conditia de a nu le altera natura, substanta sau calitatea alimentului pentru a insela consumatorul; - sa ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau depozitarea alimentelor. Aditivul nu trebuie sa fie folosit pentru a ascunde efectele utilizarii materiilor prime defectuoase sau a metodelor indezirabile (inclusiv neigienice) pe parcursul oricarei activitati. In multitudinea de aditivi folositi in industria alimentara, cei mai periculosi pentru sanatatea organismului sunt cei de sinteza, adica cei obtinuti prin procedee chimice nenaturale. Alimentele cu cele mai multe toxine, care ar trebui evitate la consum, sunt margarina vegetala, guma de mestecat, uleiul de mustar, mezelurile, bauturile racoritoare si dulceturile. Aditivi alimentari, chipurile, imbunatatesc calitatea produselor, dar in realitate nu sunt altceva decat substante chimice deosebit de toxice sau cancerigene: potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea in randul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale, se afla pe locul al III-lea, dupa consumul de droguri si medicamente si dupa accidentele de circulatie. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoaca distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, folosindu-i impotriva propriului organism), precum si o serie de tumori maligne si benigne: - indulcitorii pot provoca probleme metabolice, diabet i afeciuni cerebrale; - antioxidantii pot provoca cancer; - agentii de ingrosare pot provoca iritaii ale tractului digestiv i cancer. Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii dintre care enumeram pe cele mai raspandite: - edulcorantii - pentru indulcit; - colorantii - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180); - acidifiantii - dau un gust usor acid; - corectorii de aciditate - cresc sau diminueaza aciditatea; - emulgatorii - asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E500);

- conservantii - Intarzie sau impiedica alterarea alimentelor. (E200-E290); - corectorii de gust si de miros - schimba/imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor; - propulsorii - unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje; - gaze de ambalaj - asemanatoare aerului; - antioxidanti - limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337). Din punctul de vedere al efectelor provocate, aditivii alimentari sunt ierarhizati astfel: - Adaosuri suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477; - Adaosuri periculoase: E 102, E 110, E 120, E 124; - Adaosuri toxice: - produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224; - afecteaza tubul digestiv: E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466; - produc boli de piele: E 230, E 231, E 232, E 233; - suprima din organism vitamina B12: E 200; - cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanti din margarina); - ataca sistemul nervos: E 311, E 312; - produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie - cel mai periculos adaos cancerigen); - Adaosuri cancerigene: E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu). Trebuie precizat ca numai consumul periodic de produse care contin aditivi genereaza efecte negative asupra sanatatii. Folosirea intamplatoare a acestor produse nu afecteaza organismul. Se stie ca cei mai expusi la boli sunt copiii. In tarile dezvoltate, se fac demersuri pentru diminuarea concentratiei de aditivi din produsele alimentare sau chiar pentru eliminarea acestora. In Romania, controalele efectuate de Autoritatea pentru Protectia Consumatorului (fostul OPC) au semnalat ca aditivii nu numai ca sunt folositi incorect, in concentratii mai mari decat cele standardizate, dar, cateodata, folosirea lor mascheaza unele deficiente ale produsului alimentar. Mai mult, unii producatori nu inscriu pe etichetele de prezentare a produselor alimentare aditivii utilizati sau inscriu alti aditivi in locul celor incorporati in mod real ori folosesc aditivi cu termen de valabilitate depasit. Toti acesti factori accentueaza efectul negativ al E-urilor. Insa, exista si aditivi alimentari care nu prezinta asemenea riscuri de imbolnavire, asanumitele E-uri bune: - E306 - tucoferol, sau Vitamina E, este un antioxidant natural care ajuta la regenerarea celulelor; - E407 - caragenanul, emulsifiant natural; - E322 - lecitina, un antioxidant natural intalnit si in ciocolata; - E421 - manitolul de cofetarie; - E300 - riboflavina sau Vitamina B2; - E440 - acid ascorbic natural sau Vitamina C naturala; - E140 - clorofila, colorant natural folosit in cofetarii,colorarea pastelor de dinti si cosmeticalelor.

De ce folosim conservanii?
Majoritatea alimentelor se altereaz rapid fr conservani i risipa de hran ntre productor i consumator ar deveni o problem important fr ei. Multe mucegaiuri care cresc pe alimentele n descompunere produc unele dintre cele mai toxice i cancerigene substane,

aflatoxinele, de exemplu. Conservanii tradiionali au fost folosii timp de secole pentru a combate degradarea alimentelor. Fumul a fost printre primii, urmat de oet i miere. Desigur c ei nu au un nume E, dar afumarea este un proces de conservare foarte dubios, fiindc fumul conine compui aromatici policiclici, muli dintre acetia fiind cancerigeni. Conservanii acioneaz omornd sau oprind creterea bacteriilor. Oxizii de sulf, cei mai rspndii conservani, sunt folosii nc din Evul Mediu.Conservani mai moderni, precum sorbatul de potasiu i benzoatul de sodiu, sunt inhibitori specifici ai bacteriilor, un fel de antibiotice cu spectru larg. Majoritatea lor sunt substane chimice simple, foarte apropiate de cele care se gsesc n natur: acidul benzoic(E210) se gsete n cteva fructe i se folosete pe scar larg n conservarea fructelor; acidul sorbic(E 200), conservantul cel mai des folosit, se gsete i n unele plante. n general conservanii sunt lipsii de periculozitate.

Aditivii din medicamente:

Toate medicamentele de pe piaa romneasc au n compoziie colorani ori conservai, iar 80% dintre aceste substane sunt periculoase.Reprezentanii Ageniei Naionale a Medicamentului precizeaz c folosirea acestor aditivi este aprobat de Uniunea European. Cei care studiaz aceste substane spun c lista poate fi ns negociat. Lista aditivilor care pot fi adugai pentru colorarea ori conservarea medicamentelor de uz uman conine 43 de E-uri. Dintre acetia, numai 10 sunt colorani naturali, deci inofensivi. Restul de 33 sunt periculoi i se regsesc n prospectele medicamentelor care trateaz rceala, gripa, alergiile, cancerul sau diabetul. Cei 33 de aditivi periculoi pot provoca tumori renale, cerebrale, alergii, astm, malformaii neonatale, Althzeimer, Parkinson i cancer. Practic, atunci cnd lum un medicament pentru tratarea unei boli ne introducem n organism 2 sau chiar 3 E-uri. Pe lista coloranilor toxici aprobat printr-un ordin al Ministerului Sntii din iulie 2006 apare i E 128, un colorant interzis n Uniunea European. E-urile din medicamente pot provoca urmatoarele boli: - E 110 Galben portocaliu, amurg - TUMORI RENALE, ASTM, SPASME, DURERI GASTRICE; - E 123 Amarant - MOARTE FETALA, CANCER, MALFORMATII NEONATALE; - E 132 Indigotina - TUMORI CEREBRALE, ALERGII; - E 150c Caramel amoniacal - URTICARIE , BOLI RINICHI; - E 160a Caroteni - CANCER PULMONAR; - E 160b Annato, bixina, norbixina - URTICARIE, ASTM; - E 161 g Cantaxantina - DEPUNERI PE RETIN; - E 173 Aluminiu - ALTZHEIMER, PARKINSON, OSTEOPOROZ; - E 180 Litolrubin BK - ALERGII.

Siropurile de tuse, antibioticele i produsele pe baz de paracetamol care conin colorani artificiali i fac pe micui glgioi i impulsivi: patru din zece medicamente destinate copiilor conin aditivi responsabili cu declanarea comportamentului hiperactiv, arat un studiu al cercettorilor britanici.

Coloranii duc la dificulti de concentrare

Lista aditivilor care nu ar trebui s fac parte din lista de ingrediente a produselor farmaceutice pentru copii cuprinde: tartrazinul (E102), Quinoline Yellow (E104), Sunset Yellow (E110), Carmoisine (E122), onceau 4R (E124), Allura Red (E129) i benzoatul de sodiu (E211). Studiul specialitilor a artat c felul n care copiii se comport este afectat de combinarea acestor aditivi din compoziia medicamentelor. Astfel, s-a observat c micuii cu vrste ntre trei i nou ani ntmpinau, n urma administrrii unor medicamente care conineau un numr mare de aditivi, dificulti n a sta linitii i a se concentra, devenind glgioi i impulsivi. Cu toate acestea, reprezentanii asociaiei productorilor de medicamente din Marea Britanie afirm c nu s-au descoperit dovezi care s ateste faptul c aditivii din medicamente cauzeaz probleme comportamentale sau de sntate. 2. DEGRADADEA PRODUSULUI: Reprezinta producerea in timp a unei schimbari in substanta activa (cantitatea materiala) din care rezulta o alta molecula. Asemenea schimbari pot fi rezultatul unor procese sau al depozitarii (de ex. Oxidare, agregare, proteoliza). In cazul produselor biotehnologice/biologice, unele produse degradate pot fi active. Pastrarea reprezinta un factor ce poate influenta pozitiv sau negativ calitatea produselor alimentare complexe. De aceea, exista intense preocupari n ceea ce priveste conditiile de pastrare, strns legate de prevenirea alterarii, contaminarii chimice, bacteriologice sau impurificarii cu substante straine. Stabilitatea si calitatea produselor alimentare complexe este determinata de continutul de apa. Stabilitatea produselor alimentare complexe se afla n relatie invers proportionala cu continutul de apa, si anume cu ct continutul de apa este mai mic cu att creste stabilitatea. Continutul de apa si de substanta uscata la principalele produse alimentare complexe: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Produs alimentar complex zahar ciocolata simpla cafea prajita paste fainoase obisnuite piper boabe faina fructe deshidratate parmezan Apa % 0.1 1.2 2.5 12.5 Max 13 14 20 35 SU % 99.9 98.8 97.5 87.5 87 86 80 65

Deshidratarea produselor alimentare, conduce la obtinerea unor produse finite cu structura poroasa, continut mic de apa si cu o mare higroscopicitate, care necesita ambalarea cu materiale impermeabile la vapori de apa, oxigen, lumina, grasimi. Depasirea nivelului de umiditate relativa a aerului provoaca, pe de o parte declansarea activitatii energetice a complexului enzimatic specific produsului, iar pe de alta parte creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea microorganismelor. Modificarile de calitate datorate influentei factorilor din mediul nconjurator pot fi: a.) modificari de substante nutritive si active; b.) modificari de culoare, aroma, textura si de aspect general; c.) modificari care determina pierderea proprietatilor functionale; d.) modificari care determina alterarea datorata microorganismelor. Modificarile de la punctele a), b), c), sunt predominant calitative abiotice, iar cele de la d) biologice. Produsele alimentare complexe se gasesc ntr-un sistem complex de relatii cu mediul exterior, la care umiditatea relativa a aerului (URA) din spatiile de depozitare sau n microclimatul din interiorul ambalajului, poate provoca o serie de transformari importante, ca: - modificari fizice, datorate deshidratarii sau umectarii produselor; - modificari microbiologice, cnd umiditatea trece de limita critica sau cnd n ambalaj se condenseaza picaturi de apa sau creste activitatea apei la produse; - modificari enzimatice prin degradari de culoare, gust, aroma; - cristalizarea la produsele zaharoase si alte modificari fizice; - modificari chimice: autooxidarea; - modificari fizico-chimice. n timpul depozitarii, o crestere sau reducere de umiditate poate conduce la degradari de gust, miros, culoare datorate grasimilor si proteinelor ca urmare a proceselor oxidative si de interactiune, si scaderea capacitatii de solubilizare a produselor sub forma de pulbere. Prevenirea modificarilor fizice, chimice, biologice, pe parcursul traseului fizic al produselor alimentare, se poate realiza prin stabilirea unui nivelul calitativ al produselor alimentare complexe, si care sa fie apreciat printr-un sistem de 9 puncte:

Nu exista posibilitatea unei evaluari concrete a nivelului de calitate al produsului alimentar, aceasta difera de la o piata la alta. Se poate concluziona, ca alegerea ambalajului are un rol important atunci cnd poate mentine caracteristicile calitative ale produselor alimentare complexe. n functie de modificarile datorate componentilor principali si secundari, privind degradarea calitatii produselor alimentare complexe, se poate realiza o clasificare, la modul general, n functie de factorii care au actiune predominanta, n: 1. Produse alimentare predominant sensibile la vapori de apa; 2. Produse alimentare predominant sensibile la oxigen; 3. Produse alimentare predominant sensibile la lumina. n functie de aceasta clasificare s-au evidentiat particularitatiile produselor alimentare complexe privind ambalarea lor. n functie de sensibilitatea la vapori de apa si oxigen produsele alimentare complexe se pot clasifica n trei categorii principale: a) Produse care nu sunt sensibile la vapori de apa si oxigen: faina, pastele fainoase, amidonul; b) Produse care sunt periclitate de vapori de apa din atmosfera, dar nu si de oxigen: cacaoa, lapte praf degresat, zaharul pudra; c) Produse care pot fi periclitate de vapori de apa si de oxigenul din aer: lapte praf integral, fulgi de cartofi, supe de calitate superioara, pulberi de fructe si legume, (majoritatea produselor uscate obtinute prin liofilizare), cafeaua naturala macinata. Produsele alimentare complexe pot fi clasificate n functie de modificarile aromelor, n: a) Produse cu arome sensibile: faina de peste, laptele praf, smntna praf, produsele zaharoase, stimulentele, condimentele, brnzeturile pulbere, produsele de panificatie afnate chimic. b) Produse cu arome putin sensibile: produsele deshidratate din carne, amidonul, zaharul, crupele, pastele fainoase, produsele deshidratate din legume si fructe, uleiurile si grasimile alimentare, praful de copt, drojdia uscata, amidonul, pesmetul si altele. Pentru ambalarea produselor cu arome sensibile si putin sensibile, se utilizeaza materiale pentru ambalaje cu permeabilitate scazuta sau impermeabile la arome: PET, PVC, OPP, PP,

HDPE, LDPE, corespunzator termenului de valabilitate si vitezei de circulatie a produselor. n practica, pentru produsele cu arome sensibile s-au utilizat LDPE, PP, OPP, iar pentru produsele cu arome putin sensibile PET, PVC, HDP. Masurile, ce se pot lua pentru produsele alimentare complexe, n ceea ce priveste micsorarea sau evitarea deteriorarilor din punct de vedere microbiologic sunt: - produsele sa aiba continut optim de apa si sa fie ambalate ntr-un ambalaj etans la vapori de apa, oxigen, arome straine; - depozitare la temperaturi racoroase sub 20C unde cresterea microorganismelor este mult ncetinita; - temperatura optima sa ramna constanta; - umiditate relativa a aerului optima sa corespunda umiditatii relative de echilibru. Dintre gazele prezente n aer, oxigenul influenteaza stabilitatea produselor alimentare complexe. Prezenta oxigenului n produse sau la suprafata lor, inclusiv n ambalaj, determina degradari oxidative. Oxigenul dizolvat la suprafata produselor poate fi absorbit n toata masa lor, caz n care modificarile oxidative n ntreg produsul sunt scazute. Cnd oxigenul nu poate fi absorbit n toata masa produsului, si ramne pe ntreaga suprafata, modificarile oxidative la suprafata sunt nesemnificative. n acest caz, cnd modificarile oxidative, chiar daca se produc numai la suprafata sunt semnificative, ntreg produsul poate fi refuzat la comercializare. n practica sunt posibile si situatiile intermediare. Deteriorarile secundare, datorate difuziei oxigenului si formarii compusilor cu miros si gust neplacute se cunosc foarte putin. Modificarile la produsele alimentare sensibile la oxigen sunt determinate de: - Granitele de toleranta admisibile pentru oxigen; - Viteza de reactie a oxigenului; - Viteza de utilizare a oxigenului ce este legata de gradul de maruntire, adica de suprafata specifica de contact ntre oxigen si produsul alimentar complex. Pentru a scoate n evidenta modificarile la produsele alimentare complexe este necesar a se realiza o comparatie ntre produsele cu continut mic de apa si cele cu continut mare n apa:

Pentru pastrarea ndelungata este necesar ca la produsele alimentare complexe sensibile la oxigen, nainte de nchiderea ambalajului, sa se elimine si ultima urma de oxigen, si/sau sa se utilizeze ca metoda de deshidratare liofilizarea, iar ambalarea sa se faca n vid. Prezinta importanta si gradul de iluminare, deoarece viteza de utilizare a oxigenului poate sa creasca chiar daca razele luminoase patrund putin. La bunurile compacte, prin actiunea luminii sunt influentate straturile din margine, pe cnd la uleiurile alimentare efectul de convectie actioneaza ntr-un volum de lichid mai mare, n sens echilibrant. Substantelor formate la oxidarea grasimilor, ce influenteaza mirosul sau gustul, difuzeaza mai repede la lichide dect la produselor alimentare compacte, ca urmare a transmiterii prin convectie. Viteza de oxidare la ulei si grasimi solide bogate n acizi grasi polinesaturati (unt de cacao, ulei din nuci de cocos, ulei din smburi de palmier, ulei de alune, ulei de susan, ulei de masline, ulei de porumb, ulei de floarea soarelui, ulei de soia, unt, topitura de porc) este mai mare. Dintre produsele ce au continut redus de apa, care sunt periclitate prin oxidarea lipidelor, se remarca: grasimile solide, uleiurile alimentare, si produsele bogate n grasimi, brnzeturile sub forma de pulbere, laptele praf, alunele, fulgii de cartofi, chipsurile de cartofi, ciocolata cu lapte, produsele de panificatie, carnea deshidratata, legumele uscate, faina de peste. Oxidarea grasimilor este principala cauza a deteriorarilor oxidative ale produselor alimentare complexe, la care sunt cunoscute patru tipuri de reactii: a) Autooxidarea ce poate decurge si la ntuneric; b) Fotooxidarea, la care oxigenul este legat numai n prezenta actiunii luminii; c) Enzimatica, la care oxigenul reactioneaza asupra acizilor grasi nesaturati; d) Derularea n acelasi timp a celor 3 tipuri de reactii. Modificarile calitative ce apar la produsele sensibile la lumina sunt aparitia asa numitului gust de lumina, rncezirea, deteriorarea vitaminelor, si degradarea culorii. Dintre produsele periclitate de lumina se numara produsele din lapte deshidratate; uleiurile si grasimile alimentare solide; produsele alimentare ce contin substante sensibile la lumina (fulgii de cartofi, chipsurile, snacksurile, produsele de panificatie afnate chimic); produsele zaharoase (ciocolata, untul de cacao); fructele deshidratate; produsele sarate; produsele condimentare; pastele fainoase; concentratele alimentare. Intervalele spectrale n care pot avea loc periclitari fotochimice puternice: Produsul sau substanta 1. Lapte praf 2. Grasimi alimentare 3. Biscuiti cu continut de grasimi 4. Chips de cartofi 5. Vitamine (B1, B2, B6, B12, C,D, tocoferol, acid nicotinic, acid folic) Interval spectral 440 480 nm 410 490 nm 350 700 nm 350 500 nm Intervalul UV (ultraviolete)

Fotooxidarea si autooxidarea, decurg foarte des n paralel, autooxidarea fiind favorizata mai mult sau mai putin de perioada de inductie, prezentnd astfel interes pentru pastrarea calitatii. Fotooxidarea se instaleaza odata cu disponibilitatea unei suficiente energii luminoase, terminndu-se odata cu ncetarea iluminarii. Autooxidarea decurge si la ntuneric. Fotooxidarea

nu poate fi accelerata prin intermediul radicalilor sau autocatalitic, si nici nu poate fi ncetinita de prezenta antioxidantilor. Viteza de oxidare este dependenta de lungimea de unda a luminii iradiante. Lumina cu lungime de unda mica afecteaza procesul de oxidare prin accelerarea vitezei de preluare a oxigenului, si initiaza reactia de oxidare la ntuneric:

Din grafic reiese ca lumina cu lungime de unda mai mica (n zona albastra a spectrului), accelereaza viteza de preluare a oxigenului si initiaza reactia de oxidare la ntuneric, de 35 de ori mai repede dect lumina cu lungime de unda mai mare (n zona galbena a spectrului). n practica, important este a se reduce sau elimina lumina cu lungime de unda ntre 300 si 400 nm, deoarece accelereaza viteza de reactie a oxigenului si initiaza reactia fotochimica la ntuneric. 3. IMPURITATEA: Se caracterizeaza prin orice component al substantei active ( cantitate materiala) sau produs medicinal (produs final controlat) care nu este o entitate chimica definita ca si substanta activa. Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit fie introducerea in patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, de interes, fie modificarea expresiei unei/unor gene prezente, deja, in celula. Genele transferate sunt denumite transgene. Ingineria genetica mai este numita, uneori, si modificare genetica, transformare genetica sau transgeneza, iar produsele obtinute poarta numele de organisme modificate genetic (OMG) sau organisme transgenice.

Pentru modificarea genetica a plantelor este nevoie de: - gene de interes; - metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul celulei care va fi la originea unei noi plante; - selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat scopului urmarit (toleranta la ierbicid, rezistenta la atacul unui daunator etc.). Transgeneza presupune, deci, parcurgerea a trei etape: - pentru identificarea, izolarea si clonarea genelor de interes; - transferul genelor de interes la plantele de cultura ; - selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea acestora in camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei transgenei in timp, in conditii naturale. Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica prezinta, cel putin, doua avantaje: - ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca performanta; - gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic, in mod nelimitat, posibilitatile de ameliorare.

Beneficii ale ingineriei genetice

Progresele importante inregistrate in domeniul cercetarilor de genetica si inginerie genetica, de biologie celulara si moleculara, de biochimie, biofizica, microbiologie, au favorizat dezvoltarea biotehnologiilor care au deschis posibilitati vaste de beneficii viitoare, avantaj competitiv, crestere economica si oportunitati de dezvoltare. Asociind industria cu agricultura, biotehnologia a creat, prin tehnici de inginerie genetica, plante si animale ameliorate. Au fost obtinute plante rezistente la ierbicide si pesticide, plante care produc o gama variata de substante necesare pentru fabricarea de medicamente, in alimentatia umana si furajarea animalelor domestice. Tehnicile de inginerie genetica contribuie la marirea substantiala a productiei de alimente si, in special, de substante proteice de care tarile sarace duc lipsa. Prin tehnicile de inginerie genetica au fost obtinute: - plante rezistente la seceta si daunatori; - cereale cu un continut crescut de proteine; - cereale fara gluten; - orez cu un continut ridicat de vitamina A; - seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;

- plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena); - bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi; - tomate cu coacere in timpul transportului; - cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si soia) din soia si care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse alimentare; - chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi; - fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) si care este utilizata in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si porcilor; - vitamine si arome alimentare.

Efecte periculoase asupra mediului

Referitor la mediu, ingineria genetic poate aduce serioase prejudici: poluare genetic, prin transferul orizontal de gene,de la speciile de cultur la speciile slbatice nrudite; rspndirea, pe cale natural, a seminelor i a polenului transgenic; apariia unor specii de buruieni rezistente la erbicide; dereglarea balanei ecologice; pierderea biodiversitii recoltelor; reinerea toxinelor, n special ale celor Bt, n esuturile erbivorelor, cauznd efecte nocive asupra sntii acestora i implicit, a noastr, a consumatorilor de carne.

Organismele modificate genetic:

n ultimii ani, medicii se confrunt tot mai des cu sindroame alergice noi datorit creterii toxicitii alimentelor. Genele nou inserate pot produce proteine la care unii oameni au alergii. Cele mai frecvente alergii snt fa de lapte, ou, pete, soia, cereale. Alimentele procesate prin inginerie genetic, adeseori apar pe pia fr o informare adecvat a consumatorilor. Printre companiile care utilizeaz ingredieni modificai genetic se enumer companiile ce produc: ciocolat: Cadbury, Hershey's, Mars, Snickers, Twix, Milky Way; buturi rcoritoare: Coca-Cola, Sprite, Pepsi Co, 7 Up, Nesquik, Nestle; orez: Uncle Beans; sosuri: Knorr; ceaiuri: Lipton; biscuii: Parmalat. Consuma cu moderatie urmatoarele alimente: a) Mezeluri: Aproximativ 40% din compozitie o reprezinta produsii obtinuti artificial. b) Supe concentrate: Se obtin prin deshidratarea supelor si a ciorbelor preparate normal, pana cand rezulta un praf. Acesta e amestecat cu conservanti, aromatizanti, coloranti si se ambaleaza in vid sau sub forma de cubulete. c) Mustar: Este fabricat din boabe de mustar si ulei de mustar. Acesta din urma e foarte nociv pentru sanatate. Nu e de neglijat nici tartrazina, colorantul galben, deosebit de periculos, care se adauga in mustar. Consumati mustar colorat cu sofran sau curcuma (e ceva mai scump, dar merita). d) Zahar: Ataca organele digestive, pe care le obliga sa prelucreze o cantitate prea mare de energie. Astfel, el trece imediat in sange, provocand hiperglicemie. Consumul excesiv de zahar expune la gripa, boli de plamani, infectii urinare si intestinale. Alimentele modificate genetic sunt: porumb, cartofi rezistenti la insecte, soia, fasole toleranta la glifosfat, tomate cu coacerea intarziata si continut ridicat de substanta solida, mere, pepeni, piersici si multe altele.

OMG se importa si se cumpara, la preturi mari, comparativ cu produsele naturale romanesti. Pietele si supermarket-urile abunda, atat in sezon, cat si in extrasezon de legume si fructe de toate "nationalitatile": mere, pere, pepeni, ardei grasi turcesti, tomate grecesti, cartofi unguresti si multe altele. Legumele si fructele modificate genetic au un aspect, intr-adevar, mult mai atragator decat cele autohtone, dar gustul este fad. Din dorinta de a se asigura hrana miliardelor de oameni, stiinta cauta solutii nu in natura, cum ar fi mai firesc, ci in laborator, neglijandu-se impactul acestora asupra ecosistemului si a fiintei umane. Ingineria genetica folosita in crearea de alimente cu proprietati noi difera de metodele traditionale, prin faptul ca genele sunt transferate intre specii diferite si nu in cadrul aceleiasi specii. La produsele modificate genetic se amesteca gene vegetale cu cele animale. In natura, astfel de incrucisari nu sunt posibile. De exemplu, capsunele modificate genetic sunt obtinute folosind o gena de peste de apa rece, de aceea pot fi produse tot timpul anului in Marea Britanie. In ceea ce priveste tomatele, cercetatorii au reusit sa anihileze gena care le face sa putrezeasca. Soia si porumbul sunt modificate genetic, astfel incat sa devina rezistente la unele pesticide, la boli si seceta. Orezul auriu: Cei care susin cultivarea organismelor modificate genetic spun c, pentru rile din lumea a treia, acestea pot nsemna salvarea de la foamete. n cteva ri din Asia i majoritatea statelor africane, deficiena de vitamina A este responsabil de aproximativ dou milioane de decese anual i de aproximativ 500.000 de cazuri de orbire, mai ales n rndul copiilor. Pentru salvarea acestora s-a creat, prin inginerie genetic, un soi de orez bogat n betacaroten (subtan ce conine vitamina A i Fier). Soiul a primit numele de Orez Auriu, din cauza culorii, ns nu este disponibil deocamdat pentru consumul uman, fiind nc n faza de testare. Rosii fara gust: Prima cultur modificat genetic a fost cea de roii FlavrSavr, obinut n SUA, n 1994, de firma Calgene. Nu au existat comentarii din partea publicului, dar nici nu a avut succes comercial din cauza gustului ce lsa de dorit. n 1997, roiile modificate genetic au fost retrase de pe pia, gsindu-li-se o alt ntrebuinare: sos de tomate la conserv.

Principalii producatori de OMG-uri:

Statisticile demonstreaz c suprafaa cultivat cu OMG la nivel mondial n anul 2003 este estimat la aproximativ 68 milioane de hectare. Teoretic, n Uniunea European nu se cultiv plante modificate genetic, astfel c, din punct de vedere oficial, acestea ajung n consumul populaiei doar prin intermediul importurilor. Cu toate acestea, se tie c organismele modificate genetic snt comercializate nu doar n Europa, ci chiar n ntreaga lume prin intermediul alimentelor procesate, cum ar fi ciocolata, hrana bebeluilor, pinea, ngheata i hrana pentru animale. Cea mai mare suprafa cultivat cu OMG se afl n SUA, aproximativ 42,8 mil ha, reprezentnd 63% din ntreaga suprafa cultivat cu OMG pe plan mondial. De altfel, SUA aloc fonduri impresionante pentru cercetare n domeniul ingineriei genetice. Pe locul doi se situeaz Argentina, cu o suprafa de aproximativ 14 mil. ha (21% din total suprafa cultivat cu OMG), urmat de Canada cu 4,4 mil. ha (6%), Brazilia cu 3 mil. ha (aproximativ 5%), China cu 2,8 mil ha (4%). Restul suprafeei, reprezentnd 1% din total este cultivat de urmtoarele ri: Australia, Spania, Uruguay, Romnia, Columbia, Honduras, Filipine, India, Indonezia. Suprafaa cultivat cu OMG n 2003 la nivel mondial: - SUA 63%; - Argentina 21%; - Canada 6%; - Brazilia 5%; - China 4%; - Alte ri 1%. Cele patru mari culturi de plante modificate genetic cultivate n anul 2003 pe plan mondial snt: soia (41,4 mil ha), porumb (15,5 mil ha), bumbac (7,2 mil ha) i rapi (3,6 mil ha). Principalele specii de plante modificate genetic cultivate n anul 2003 la nivel mondial: - Soia 61%; - Porumb 23%; - Bumbac 11%; - Rapi 5%; Soiurile modificate genetic testate i nregistrate n Catalogul oficial al Romniei: 1. 2. 3. 4. Specia Cartof Soia Sfecla de zahar Porumb Scopul modificarii genetice Rezistenta la gandacul de Colorado Toleranta la glifosat Toleranta la glifosat Toleran la glufosinat de amoniu i la glifosat, rezisten la Ostrinia nubilalis

Avantaje:
Utilizarea plantelor modificate genetic permite o flexibilitate a tehnologiei de cultivare, combaterea eficient a buruienilor i a duntorilor, asigurnd fermierilor un spor de producie de pn la 50%, uneori i mai mult, reducerea costului de producie, prin urmare creterea profitului (27 miliarde $, pe plan mondial, n perioada 1996-2005). Practicarea unei agriculturi bazate pe utilizarea plantelor modificate genetic are un impact pozitiv major asupra mediului (prevenirea polurii solului, a apelor freatice i de suprafa, protecia biodiversitii), reduce poluarea produselor agricole prin diminuarea consumului de pesticide convenionale (cu cca 224 milioane kg substan activ n perioada 1996-2005). Sistemul modern de agricultur no tillage (peste 95 milioane ha n anul 2005) const n cultivarea terenului fr nicio lucrare a solului, utiliznd ndeosebi plante modificate genetic tolerante la erbicide neselective. Principale avantaje: - protecia solului mpotriva eroziunii i conservarea apei n sol (prin urmare, permite dezvoltarea unei agriculturi durabile); - reducerea consumului de combustibil (cu pn la 80%); - reducerea necesarului de for de munc i a timpului necesar efecturii lucrrilor. Plantele modificate genetic contribuie la diminuarea fenomenului de nclzire global. Numai n anul 2005 aceast tehnologie a permis reinerea n sol a cca 9 milioane tone CO2 (echivalentul scoaterii din circulaie a cca 4 milioane de autoturisme, datorit reducerii emisiilor de gaze de ser) prin reducerea consumului de combustibili fosili ca urmare a diminurii numrului de lucrri ale solului i a tratamentelor cu insecticide i erbicide.De mare actualitate este problema reducerii consumului de combustibili fosili i nlocuirea treptat a acestora cu biocombustibili (biodiesel i bioetanol). Cultivarea plantelor transgenice (soia, porumb), tolerante la erbicide neselective, ofer o mare perspectiv n acest domeniu. Directiva CE nr. 30/2003 de promovare a produciei i utilizrii biocombustibililor prevede ca, pn n anul 2010, biocombustibilii s reprezinte 5,75% din carburanii utilizai n transporturi. Romnia, care dispune de un potenial agricol uria, ar putea profita de aceast oportunitate, transformnd milioanele de hectare necultivate, cotropite de buruieni, n surse valoroase de energie nepoluant i venituri importante pentru cei care dein aceste terenuri.

Dezavantaje:
Modificrile genetice genereaz numeroase efecte adverse asupra sntii umane i a mediului: - efecte alergice i toxice asupra oamenilor: majoritatea culturilor modificate genetic snt concepute s reziste la aplicri fr limit de ierbicide. Dou dintre cele mai folosite chimicale, bromoxynil i glyphosat (Roundup TM) snt asociate cu tulburri de cretere ale fetuilor, cu tumori, carcinoame, limfoame non-Hodgkin. Se consider c soiul de porumb modificat genetic numit StarLink declaneaz reacii alergice precum voma, diareea i ocul anafilactic. Unii consultani tiinifici din SUA consider c toate proteinele din porumbul modificat genetic (36% din producia SUA) ar putea aciona ca ageni antigenici i alergenici. - efecte alergice i otrvitoare asupra plantelor i animalelor: un studiu a demonstrat o dependen clar ntre hrnirea cu alimente modificate genetic i starea de sntate a urmailor. Morfologia i structurile biochimice ale cobailor snt foarte asemntoare cu cele ale oamenilor, ceea ce este extrem de ngrijortor n ce privete efectele asupra mamelor i bebeluilor

nenscui, mai ales n contextul n care se urmrete introducerea de ct mai multe OMG n alimentaia uman, din raiuni comerciale. - efecte duntoare asupra dinamicii populaiei de specii n mediul gazd i asupra diversitii genetice a fiecreia dintre aceste populaii; plantele modificate genetic snt specii exotice, capabile s pun stpnire pe noi teritorii, eliminnd alte culturi i crend supergndaci i superburuieni, care oblig la folosirea a i mai multe chimicale toxice. Plantele modificate genetic pot poleniza ncruciat cu plantele culturilor similare, fenomen care a provocat deja distrugerea multor ferme organice, ale cror standarde nu permit folosirea seminelor modificate genetic. - sensibilitatea modificat a agenilor patogeni, facilitnd rspndirea bolilor infecioase sau crearea de noi vectori; - diminuarea aciunii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau fitofarmaceutice prin transferul genelor care confer rezisten la antibioticele utilizate n medicin; deoarece modificarea genetic este o tiin ct se poate de inexact, specialitii geneticieni folosesc o gen-marker pentru a stabili dac inseria genelor n organisme a reuit. Adesea, gena-marker este tocmai una dintre cele care codeaz rezistena la antibiotice. Organizaia Mondial a Sntii a avertizat n 2001 c oamenii manifest deja niveluri de rezisten la antibiotice care i fac mai vulnerabili la maladiile mortale. - efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi n descompunerea n sol a materialului organic.

Cine se opune OMG-urilor ?

Cei mai vehementi contestatari ai culturilor transgenice sunt organizatiile ecologistilor. Organizaii precum Greenpeace, Friends of the Earth i Biroul European de Mediu, adepte ale agriculturii ecologice, au condamnat vehement recomandarea Comisiei Europene care permite coexistena n spaii apropiate a culturilor modificate genetic i a celor nemodificate genetic, ca i decizia acestei comisii de a lsa numai n sarcina productorilor de OMG-uri ntreaga responsabilitate de evitare a polurii genetice. Drept urmare, organizaiile neguvernamentale ecologiste au solicitat guvernelor s adopte msurile corespunztoare pentru a

preveni acest risc, prin crearea unor zone necontaminate genetic i prin adoptarea unei legislaii care s reglementeze regimul OMG-urilor (obinerea, testarea, utilizarea i comercializarea). Greenpeace sustine ca organismele modificate genetic sunt rezultatul unei tehnologii care nu este bine pusa la punct, ceea ce face ca eliberarea acestora in mediu sa nu se realizeze in conditii de siguranta. Cu alte cuvinte, reprezentantii Greenpeace considera ca efectele OMG asupra mediului nu pot fi cuantificate in asa fel incat sa fie eliminate toate eventualele influente negative. Cu toate acestea, dupa zece ani de cultivare a plantelor

transgenice, nu s-a dovedit stiintific ca acestea ar avea efecte negative asupra mediului si sanatatii oamenilor. Un argument invocat de ecologisti este pericolul contaminarii culturilor clasice cu hibrizi modificati genetic. Or, cel putin in cazul soiei, acest argument nu sta in picioare. Specialistii in agricultura sustin ca soia este o planta autogena, care se autopolenizeaza, si nu exista riscul contaminarii altor culturi. Adevarul este ca la nivelul consumatorilor informatia privind OMG este distorsionata, si asta pentru ca in joc sunt interese economice mari. Nu trebuie uitat ca cel mai puternic afectata de extinderea culturilor OMG este industria europeana de pesticide. Singurele companii care au pregatite substantele chimice pentru protejarea culturilor transgenice sunt, in cea mai mare parte, cele americane, care au investit ani la rand sume colosale in cercetarea si comercializarea acestor produse. Ar mai fi de mentionat ca daca la OMG nu a fost demonstrata nici o reactie negativa asupra organismului uman, in schimb, la nivel mondial se inregistreaza anual peste un milion de cazuri de intoxicatii acute cu pesticide rezultate din tratarea plantelor.

Reguli dure de monitorizare:

Spre deosebire de SUA, unde dupa omologarea produselor modificate genetic acestea sunt egale in piata, neexistand o etichetare specifica, Uniunea Europeana a impus reguli dure in ce priveste etichetarea si identificarea acestor produse. Romania a adoptat toate cerintele UE in domeniul cultivarii, controlului si marketingului produselor agricole modificate genetic. Incepand de la jumatatea anului trecut, toate produsele alimentare care contin organisme modificate genetic trebuie sa aiba inscris pe eticheta o mentiune care sa specifice prezenta acestora. Prin hotarare de Guvern s-a stabilit ca etichetarea este obligatorie in cazul tuturor produselor alimentare si furajelor care contin minimum 0,9% OMG. Conform HG 173/2006, responsabilitatile privind verificarea modului in care sunt respectate cerintele de trasabilitate pentru OMG revin Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), iar cele de etichetare cad in sarcina Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Asa cum prevede legislatia europeana, cultivatorii vor fi monitorizati de la aprobarea culturii pana la livrarea productiei obtinute catre procesare. Monitorizarea acestora se va face de catre un organism de inspectie, aflat in subordinea Ministerului Agriculturii si format din 47 de inspectori la nivel de judet si 326 de specialisti nominalizati la nivel local. Deoarece consumatorul are dreptul de a cunoate ce conine un aliment i de a alege mrfurile n cunotin de cauz, se impune ca etichetarea alimentelor modificate genetic s devin obligatorie n toate rile care produc sau comercializeaz astfel de produse. n prezent etichetarea OMGurilor este obligatorie numai n statele Uniunii Europene. Coninutul informaional al etichetei unui produs modificat genetic trebuie s fac referire la urmtoarele aspecte: - denumirea comun; - denumirea tiinific; - codul modificrii genetice. Legislaia european nu interzice, din pcate, utilizarea OMG-urilor, ci stabilete doar un cadru legislativ mai mult declarativ care s asigure securitatea maxim pentru sntatea omului i a mediului. n rile Uniunii Europene, activitile de obinere, testare, utilizare i comercializare a OMG-urilor snt supuse, dar numai teoretic, unui regim special de reglementare, autorizare i administrare. Puini tiu ns, de exemplu, c siropul de glucoz din reeta

ciocolatelor este obinut din porumb modificate genetic, sau c lecitina din soia din aceeai reet folosete soia modificata genetic. A fost stabilit un cadru juridic i instituional care este ludat fr baz real c are drept scop reducerea riscurilor de producere a unor efecte negative asupra sntii oamenilor, echilibrului ecologic i calitii mediului nconjurtor. Astfel, n anul 2003, Comitetul tiinific pentru Plante al UE s-a mulumit s propun, de ochi lumii, scderea pragurilor de toleran legale la organismele modificate genetic, dar nu eliminarea oricrei posibiliti ca OMG s devin hran pentru oameni. Toate reglementrile elaborate au la baz principiul precauiei i includ proceduri detaliate privind evaluarea i managementul riscurilor. n Romnia, deoarece abia dac exist n prezent un laborator specializat pentru analiza i depistarea prezenei OMG-urilor n produse alimentare, cadrul legislativ ar trebui s compenseze acest neajuns, prin nsprirea reglementrile privind obligativitatea de a meniona pe eticheta produselor prezena OMG-urilor. De la ar trebui i pn la etichetarea propriu-zis este ns o distan uria... Afacerile oneroase cu soia modificat genetic prosper i singurii care pltesc cu porii de sntate snt cei care ajung s o consume fr mcar s tie despre acesta. n Romnia a fost constituit Comisia Naional pentru Securitate Biologic, ca autoritate naional abilitat s organizeze realizarea msurilor prevzute de lege i s exercite controlul privind regimul organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne i al produselor rezultate din acestea. Cadrul legislativ referitor la problema obinerii i comercializrii organismelor modificate genetic cuprinde urmtoarele acte normative: a) OG 49/2000 privind regimul de obinere, testare, utilizare i comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne i a produselor rezultate din acestea primul act normativ care reglementeaz acvitile privind importul seminelor de plante modificate genetic i cultivarea acestora pe teritoriul Romniei; b) Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG 49/2000 privind regimul de obinere, testare, utilizare i comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne i a produselor rezultate din acestea include noile prevederi comunitare aprute n acest domeniu, precum i alte acte juridice ale unor convenii internaionale la care Romnia este parte (Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea); c) HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor obinute din alimente modificate genetic sau care conin aditivi i arome modificate genetic ori obinute din organisme modificate genetic; d) Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul i certificarea calitii, comercializarea seminelor i a materialului sditor, precum i nregistrarea soiurilor de plante; e) Ordinul MAPAM (Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului) nr. 462/2003 privind evidena agenilor economici (persoane fizice sau juridice, asociaii fr personalitate juridic) de a declara la direciile pentru agricultur i dezvoltare rural judeene, respectiv a municipiului Bucureti, suprafeele cultivate cu plante modificate genetic i produciile realizate. Supravegherea calitii produselor alimentare n scopul prevenirii afectrii sntii sau chiar vieii oamenilor i calitii mediului nconjurtor trebuie tratat cu maxim responsabilitate. Consumatorul ar trebui s rmn n centrul preocuprilor autoritilor de specialitate, dar i ale tuturor celorlali factori de decizie.

Concluzii:
Aa zisa valoare nutriional mbuntit a culturilor modificate genetic, nu este dect o poveste frumoas menit s ademeneasc credulii. Cauza principal a malnutriiei pe glob este substituirea cu monoculturi industriale a culturilor diverse oferite de sistemul tradiional. Practica agricol intensiv distruge nutrienii din sol, srcind culturile i nu mbogindu-le. Nici o tehnic a ingineriei genetice nu poate remedia situaia. Numai revenirea la metodele tradiionale de cultivare i la biodiversitatea agricol poate mbunti acest lucru. Noi evidene indic faptul c ADN-ul transgenic, din praful i polenul provenit din culturi modificate genetic, se poate rspndi la organismele din mediu, inclusiv la om. Cercetrile genetice au artat c multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului i au originea n mici imperfeciuni ale codului genetic. Ne putem imagina ct de grave pot fi efectele secundare i accidentele n cazul tuturor acestor tehnologii care se joac cu ordinea i echilibrul att de fragil al celulelor vieii. Cel mai mare experiment din istoria umanitii a nceput odat cu aceste industrii iraionale i aberante iar terenul pe care se experimenteaz este nsui sistemul ecologic de care depinde viaa terestr. Mai normal ar fi, s beneficiem de roadele unei tiine independente, care s se ocupe de gsirea unor soluii cu adevrat viabile la problemele care frmnt omenirea i nu s coalizeze cu o industrie tehnologic al crei unic scop este s se vnd. Un fapt mbucurtor este acela c, n timp ce culturile MG i demonstreaz, rnd pe rnd, ineficacitatea, pe glob se dezvolt i prinde teren ideea de agricultur ecologic, att n lumea a treia ct i n Europa i America de Nord. Principiile de baz ale agriculturii ecologice constau n eliminarea oricrei tehnologii poluante, utilizarea economic a resurselor energetice conveionale, susinerea i ameliorarea fertilitii naturale a solului, principii care, aplicate, ar constitui o baz pentru salvarea biodiversitii, meninerea echilibrului ecologic natural i, totodat, ansa noastr pentru viitor. Uniunea European dorete ca, n anii care vor urma, alimentele ecologice, adic produsele agricole obinute fr ngrminte chimice, s predomine n alimentaia din lume.

4. PRODUSUL INTERMEDIAR (SEMIFABRICAT): In cazul produselor biotehnologice/ biologice, produsul intermediar (semifabricat) reprezinta un material realizat in timpul procesului de functionare, care nu e substanta activa sau produs medicinal, dar a carui confectionare este critica pentru productia reusita a substantelor active sau a produsului medicinal. In general, un produs intermediar va fi determinat cantitativ si specificatiile vor fi stabilite pentru a determina implinirea cu succes a pasului de confectionare, inaintea continuarii procesului de confectionare. Aceasta include material care ar putea suporta mai multe modificari moleculare sau ar putea fi pastrat pentru o perioada mai mare de timp inaintea suplimentarii procesului. In functie de stadiul de prelucrare, produsele care rezulta dintr-un proces tehnologic pot fi clasificate in produse brute, intermediare si finite. 1) Produsele brute: nu pot fi utilizate ca atare ci necesita finisari, conditionari etc. (de exemplu piesele turnate trebuie prelucrate prin aschiere, substanta activa din detergenti se utilizeaza dupa amestecare cu alti ingredienti, etc.) 2) Produsele intermediare se mai numesc si semifabricate. Prin acestea se neleg produsele al cror proces tehnologic a fost terminat ntr-o secie sau faz de fabricaie i care trece n

continuare n procesul tehnologic al altei secii sau faze de fabricaie sau se livreaz terilor. Unele dintre acestea pot fi utilizate ca atare, deoarece nu necesita tratamente speciale de finisare (diferite profile realizate prin laminare sunt folosite ca atare in constructii), alti intermediari devin materie prima in alte fabricatii (fibrele sintetice obtinute in industria petrochimica devin materie prima pentru industria textila etc.). 3) Produsele finite sunt obtinute in ultima etapa a procesului tehnologic. Sunt finisate si corespund din punct de vedere calitativ documentatiei tehnice si cerintelor beneficiarului. Gama acestora este variata, in functie de specificul domeniului industrial. Se obisnuieste sa fie considerate produse finite in special bunurile materiale cu valoare de utilizare stabilita, cum ar fi medicamentele, detergentii, tesaturile, aparatura electrocasnica, carburantii etc. Semifabricatele se folosesc pe scara larga la constructiile de masini, cu scopul de a obtine o economie de material si de timp de executie . In majoritatea cazurilor , semifabricatele care urmeaza a fi introduse in productie , sosesc in uzina cu dimensiunile de fabricatie, care difera de cele ale pieselor care urmeaza sa fie executate din ele. In sectiile prelucratoare , pentru a ajunge produse finite, semifabricate trec printr-o succesiune de operatii, care le modifica forma, dimensiunile si proprietatile mecanice initiale. a) Zaharul si produsele zaharoase formeaza o grupa larga de alimente ce se caracterizeaza prin continut mare de zahar solubil(zaharoza, glucoza), aspect atragator, gust dulce cu nuante diferite si aroma placuta. Se pot obtine produse bine individualizate, cu proprietati psihosenzoriale bine definite, prin aplicarea unor procedee de prelucrare diferite asupra unui grup restrans de materii prime de baza (zahar si glucoza) cu compozitie apropiata. Ca urmare se pot fabrica produse zaharoase cu o compozitie chimica unilaterala produse de caramelaj, fondanterie, drajeuri, dar si dulciuri complexe, implicit mai complete din punct de vedere nutritiv, prin adaugarea unor ingrediente ce contin pe langa glucide, cantitati apreciabile de lipide, protide, substante minerale ciocolata, bomboane umplute, caramele, produse orientale. Insa materiile prime pentru obtinerea zaharului sunt trestia de zahar si sfecla de zahar. Prin urmare, zaharul constituie un produs intermediar (semifabricat) intre aceste plante si produsele zaharoase de pe piata. De asemenea, glucoza se obtine din amidon, prin hidroliza acida sau enzimatica a suspensiilor. Amidonul se fabrica din cartofi, cereale (porumb, grau, orz, orez), leguminoase (mai ales fasole), iar in tarile tropicale din radacinile de manioc sau maduva palmierului Sago.In urma aplicarii procesului tehnologic asrezulta, pe langa produsul de baza, amidon, si alte produse cum ar fi extract de porumb, gluten, germeni si borhot uscat. Astfel, glucoza si amidonul pot fi materii prime, cat si produse intermediare sau finite, in functie de ceea ce se doreste sa se obtine in urma unui anumit proces tehnologic. b) Celuloza este polizaharida cea mai raspindita in natur. Formarea celulozei n plante este rezultatul unui proces de biosintez fotochimic. Celuloza se obine in general din bumbac, lemn, stuf i paie. Cea mai pur varietate de celuloz se obtine din bumbac prin egrenarea (ndepartarea seminelor) i apoi splarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceast varietate este folosit aproape exclusiv n scopuri textile. O celuloz mai putin pura se obine din lemn, stuf sau paie. Aceast celuloz este amestecat cu diferii componeni necelulozici, numii irecruste(lignina, poligozaharide, rini etc.), care trebuie indepartati. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dizolv incrustele, elibernd cea mai mare parte a

materialului celulozic util. Celuloza rezultat este supusa albirii i servete la fabricarea hrtiei sau la chimizare. Prin hidroliza enzimatic, celuloza formeaz glucoz. Celuloza este o materie prim de mare valoare economic i constituie punctul de plecare n fabricarea unor produse importante, dintre care cea de hrtie ocup un loc principal. Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul, paiele, inul, cnepa, bumbacul, dar si zdrene, precum si maculatura. c) Parfumurile: Metodele de folosire i extragere a uleiurilor aromate se bazeaz pe principiul macerrii i distilrii. Un ingredient foarte important este acel compus din solveni volatili care mprtie aroma n urma pulverizrii. Este considerat cel mai pur parfum acela compus din arome extrase din flori. Multe din tehnicile moderne folosesc culturile de plante. Procesul de fabricatie cuprinde mai multe etape si, implicit, mai multe produse intermediare: infuzia si macerarea florilor, extractia uleiurilor prin distilare, etc. CONCLUZII Problemele complexe privind protecia mediului, caracteristice acestui sfrit de mileniu, au determinat apariia unor noi tiine interdisciplinare: ingineria ecologic, modelarea ecologic i managementul ecologic, ce permit obinerea unor rezultate consistente n problemele de protecie a mediului. Biotehnologiile mediului ofer instrumente puternice i eficiente din punct de vedere al costurilor, apte de a rezolva probleme de remediere i protecie a mediului, ce marcheaz nceputul secolului XXI, ns acestea devin eficiente numai dac n utilizarea lor se ine cont de caracteristicile biologice ale biosistemului n care sunt aplicate. BIBLIOGRAFIE BOLOGA N. Merceologia produselor alimentare, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999; SEGAL B., BALINT C. Procedee de imbunatatire a calitatii si stabilitatii produselor alimentare, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982; CEAUSESCU E.V., RADOIAS GH., CADARIU T. Odorante si aromatizante. Chimie, tehnologie, aplicatii, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988; INTERNET www.wikipedia.com