PREZE

H
(M) ]i [nt
accelera\i
cutremur
H
produs, di
care se
posibil` [n
geologic`
H
familie de
exemplu
(Gumbel,
acelor dat
A
cutremure
incorpore
(McGuire
a fi capab
in cele ce
NTAREA M
Hazardul sei
r-un interval
a, viteza sau
(indiferent u
Hazardul seism
istan\a epicen
calculeaz` h
n zona sursei
` local` [n pun
Hazardul seism
e curbe ce ind
de model cla
1958), care p
te.
Avantajul prin
elor posibile
az` frecven\e
e, 1995). Desc
bile de a afect
urmeaz`:
Fig. 1. Etap
MODELULU
smic (H) es
de timp (T),
deplasarea s
unde s-ar afla
mic este deter
ntral`, ad[ncim
hazardul, rela
, intervalele d
nctul dat (M)
mic poate fi
dic` probabili
asic [l reprez
poate fi aplic
ncipal al anali
]i mi]carea s
ele relative de
crierea probab
a locul studia
pele analizei
UI TEORET
PRO
ste o func\ie
valoarea unu
solului) s` d
focarul acestu
rminat doar d
mea focarului
a\ia dintre lu
de timp dup`
;
exprimat ana
tatea apari\iei
zint` modelu
cat` oric`rui ]
izei probabili
solului pentru
e apari\ie ale d
bilist` a haza
at. Pa]ii princ
i probabilisti
TIC DE EVA
OBABILIST
e P (Y>y) c
i parametru Y
dep`]easc` v
uia).
de factorii na
i, direc\ia pla
ungimea ruptu
care se pot r
alitic ca o fam
i diferitelor v
ul de hazard
]ir de valori n
ste a hazardu
u calculul un
diferitelor cut
ardului incorp
ipali [n analiz
ice a hazardu
ALUARE A
T
care descrie p
Y (care poate
valoarea dat`
aturali cum ar
anului de falie
urii ]i magn
repeta cutrem
milie de func
valori ale para
calculat pe b
numerice ind
ului const` [n
nei probabilit
tremure c@t ]i
poreaz` efecte
za probabilist
ului seismic
A HAZARD
probabilitatea
fi: intensitate
` (y) ca efect
r fi: magnitud
e [n raport
itudine, mag
murele de m`r
c\ii de punct
ametrului ales
baza Teoriei
iferent de nat
integrarea pe
`\i combinate
i caracteristic
ele tuturor cu
tic` sunt preze
dup Reite
ULUI SEIS
a ca [ntr-un lo
ea macroseis
al producerii
dinea cutremu
cu punctul
gnitudinea ma
ime dat`, stru
sau grafic pr
s: H = P (Y>y
valorilor ex
tura ]i proven
este toate apa
e de dep`]ire
ile mi]c`rii s
utremurelor b`
enta\i [n figur
er 2000
SMIC
oc dat
smic`,
i unui
urului
M [n
axim`
uctura
rintr-o
y). Un
xtreme
nien\a
ari\iile
e care
olului
`nuite
ra 1 si

Primul pas este definirea surselor seismice. O zon` a sursei seismice poate fi o configura\ie
(punct, linie, suprafa\` sau volum) [n interiorul c`reia se presupune c` generarea cutremurelor are loc cu
aceea]i rat` [n raport cu magnitudinea sau m`rimea, indiferent de localizare. Pot exista mai multe
model`ri ale regiunilor surselor seismice [n func\ie de autori sau de scopul propus.
Pasul al doilea const` [n definirea modelelor de recuren\` pentru fiecare surs` dat`. Acest pas se
deosebe]te fundamental de pasul din analiza determinist` prin faptul c` [n locul unui singur cutremur
etalon sau a celui mai mare cutremur pentru fiecare surs` [n parte, aici sursele sunt caracterizate de o
probabilitate de distribu\ie sau de o rela\ie de recuren\`. O rela\ie de recuren\` indic` probabilitatea de
producere a unui cutremur de m`rime dat` oriunde [n interiorul sursei de-a lungul unui interval de timp
dat (de obicei un an). Se alege cel mai mare cutremur pentru fiecare surs` [n parte ca fiind limita maxim`
a cutremurelor de diferite m`rimi care intr` [n analiza fiec`rei surse. Cea mai folosit` rela\ie de recuren\`
este rela\ia frecven\`-magnitudine: logN=a-bM, unde:N este num`rul cumulativ de cutremure de o
anumit` magnitudine sau mai mari care sunt a]teptate s` se produc` [n cursul unei anumite perioade de
timp; a este logaritmul num`rului de cutremure de magnitudine zero sau mai mare care se pot produce [n
cursul aceluia]i interval de timp; b este panta curbei ce caracterizeaz` raportul cutremurelor mari ]i mici.
{n scopuri practice se poate impune o magnitudine minim` mai mare dec@t zero.
{n analiza probabilistic` nu se mai consider` distan\a minim` dintre surs` ]i amplasament, ci se ia
un interval [n care sunt cuprinse perechile distan\` m`rime ]i probabilit`\ile asociate lor.
Pasul al treilea, care const` [n determinarea efectelor cutremurelor, rangul cutremurelor de
m`rime considerat` necesit` o familie de curbe de atenuare care leag` parametrii mi]c`rii solului
(intensitatea macroseismica, de exemplu) de distan\a epicentral`.
Pasul al patrulea const` [n integrarea efectelor tuturor cutremurelor de diferite m`rimi, ce se
produc [n diferite locuri, [n diferite surse, cu diferite probabilit`\i de apari\ie [ntr-o singur` curb` care d`
probabilitatea de dep`]ire a diferitor nivele ale mi]c`rii solului [n cursul unei anumite perioade de timp:

> = drdm r m z Z P r f m f z E
i i i
) , ( ) ( ) ( ) ( o (1)
unde: E(z) este num`rul a]teptat de dep`]iri ale nivelului mi]c`rii solului z [n timpul t;
o
I
este rata medie de apari\ie a cutremurelor cu magnitudinea cuprins` [ntre magnitudinea minim`
m
0
]i magnitudinea maxim` m
u
apar\in@nd sursei i;
f
i
(m) este distribu\ia densit`\ii de probabilitate a magnitudinii (dat` de rela\ia de recuren\`) pentru
sursa i;
f
i
(r) este distribu\ia densit`\ii de probabilitate a distan\ei epicentrale [ntre diferite localiz`ri din
interiorul sursei i ]i locul unde se determin` hazardul;
P(Z>z este probabilitatea ca un cutremur dat de magnitudine m ]i distan\` epicentral` r s`
provoace o mi]care a solului mai mare ca z.
Deoarece, [n cazul modelului Poisson, nu exist` o preferin\` pentru producerea unui anumit
cutremur [ntr-un anumit an, perioada de revenire ([n ani) a unui cutremur care s` produc` o dep`]ire dat`
a nivelului mi]c`rii solului este ob\inut` cu ajutorul probabilit`\ii anuale de dep`]ire.
Dac` scopul analizei hazardului seismic este estimarea probabilit`\ii de dep`]ire a unui anumit
nivel al mi]c`rii solului de-a lungul unei perioade de timp finite T (de exemplu timpul de via\` al unei
structuri), se poate ar`ta c` perioada de revenire care este echivalent` cu aceast` probabilitate este:
. (2)
{n acest caz P(Z>z) reprezint` probabilitatea de dep`]ire [n timpul T.
Pentru perioade de revenire mult mai mari dec@t perioada de interes, probabilitatea P(Z>z) este
aproximativ egal` cu raportul dintre perioada de interes ]i perioada de revenire.
{n cele ce urmeaz` vom prezenta c@teva metode ]i modele de calcul a hazardului seismic
probabilist.

1. METODA VALORILOR EXTREME

Aceast` metod` este folosit` [n special atunci c@nd se lucreaz` cu valorile extreme ale unei
variabile statistice, cum ar fi magnitudinea sau accelera\ia maxim` a solului.
C@teva dintre avantajele practice mai importante sunt:
a. Valorile extreme ale unei variabile geofizice sunt mai bine cunoscute, mai omogene [n timp ]i
mai acurat determinate fa\` de evenimentele medii dintr-o serie de timp.
b. Metoda nu necesit` o cunoa]tere detaliat` a distribu\iei de baz`.
c. Metoda este u]or de folosit ]i de [n\eles. Implic` pu\ine ipoteze ]i de aceea incertitudinile sunt
u]or de discutat.
Aceste avantaje sunt [nso\ite de pericolul de a se [ncerca extrapolarea rela\iilor [n afara
domeniului pentru care avem date. {n plus, variabilele geofizice sunt influen\ate de varia\ii seculare, cum
ar fi schimb`rile climatice sau fluctua\iile [n activitatea seismic`. Aceste varia\ii, care nu sunt bine
observate sau sunt prost [n\elese tind s` invalideze orice predic\ie statistic` bazat` pe presupunerea
sta\ionarit`\ii. Corela\iile pe termen lung [n date, care includ efectele seculare, introduc erori
neconservative [n estim`rile valorilor extreme. Astfel maximul prezis tinde s` fie corelat pozitiv cu
perioada de observa\ie.
Cu toate acestea, metoda valorilor extreme va continua s` joace un rol esen\ial [n estimarea
riscului seismic, [n combina\ie cu alte metode.
m, r)
T
R
=
T
ln
|
\
1P(Z>z)
|
.
Metodologia clasic` zon`rii seismice a unui teritoriu pentru magnitudinea maxim` a]teptat`
(M
max
) se bazeaz` pe principiul transform`rii informa\iilor geologice seismice ]i de alt` natur` din
forma calitativ` oferit` de datele existente (h`r\i geologice, zon`ri istorico-tectonice, manifest`ri ale
vulcanismului neogen ]i cuaternar, etc) [ntr-o form` cantitativ`, prin definirea unor func\ii care
asociaz` elementelor de natur` calitativ` men\ionat` mai sus valori numerice.
Pentru aflarea magnitudinii maxime a]teptate se proceda [n metodologia clasic` prin asocierea
diferitelor grade de manifestare a propriet`\ilor susmen\ionate cu frecven\ele relative de apari\ie ale lor.
Se ob\ineau func\iile f :X Y cu ajutorul c`rora se construia func\ia : M = f(X
1
,....X
N
) = Z
Deducerea func\iei Z se f`cea prin metoda celor mai mici p`trate.
Men\ion`m c` aceast` metod` este practicabil` doar pentru cutremurele de suprafa\` ]i nu poate fi
aplicat` celor de ad@ncime intermediar`.
De aceea au fost preferate modelele statistice de calcul al hazardului seismic, modele prezentate
[n cele ce urmeaz`.
Teoria valorilor extreme a lui Gumbel presupune existen\a a trei tipuri de distribu\ii asimptotice
ale valorilor extreme (sau func\ia distribu\iei cumulative) dup` cum variabila este nelimitat`, limitat`
inferior ]i respectiv limitat` superior.
{n cazul aplic`rii teoriei valorilor extreme la apari\ia cutremurelor de magnitudine maxim` se
consider` urm`toarele ipoteze pentru intervalul de observa\ie ales lung [n compara\ie cu intervalele dintre
maximele observate (Yegulap, Kuo, 1974):
1. Apari\ia unui cutremur de magnitudine maxim` [ntr-o anumit` regiune seismic` [ntr-un anumit
interval de timp, este un eveniment aleatoriu, independent.
2. Comportarea unui cutremur de magnitudine maxim` [n viitor va fi similar` cu aceea din anii
anteriori de observa\ie.
Conform teoriei exist` trei tipuri de distribu\ii asimptotice ale valorilor extreme. {n apari\ia
cutremurelor de magnitudine maxim` s-au considerat numai prima ]i a treia distribu\ie. {n cele ce
urmeaz` vom prezenta pe r@nd prima distribu\ie asimptotic`, pe baza c`reia vom determina unii
parametrii statistici lega\i de estim`rile de hazard seismic (Epstein ]i Lomnitz, 1966, Lomnitz, 1974), ]i a
treia distribu\ie asimptotic`.

1.1. PRIMA DISTRIBUTIE ASIMPTOTICA - MODELUL LUI EPSTEIN SI LOMNITZ (GUMBEL I)
APLICAT LA DETERMINAREA PARAMETRILOR STATISTICI NECESARI IN CALCULUL
HAZARDULUI SEISMIC

Pentru determinarea unor parametri statistici lega\i de estim`rile de hazard seismic se va folosi
primul tip de distribu\ie asimptotic`.
Consider`m c` num`rul anual de cutremure este o variabil` aleatoare de tip Poisson cu media o.
{n teoria probabilit`\ilor s-a admis c` num`rul anual de cutremure este o variabil` aleatoare de
tip Poisson cu media o ]i magnitudinea y. Magnitudinea y este la r@ndul ei o variabil` aleatoare av@nd
func\ia de distribu\ie cumulativ` (ce va fi notat` [n cadrul prelucr`rii datelor cu FCD):

y
e y Y P y F
|
= s = 1 ) ( ) ( (3)
Func\ia de distribu\ie cumulativ` a magnitudinii maxime anuale G(x) este probabilitatea ca
magnitudinea x s` nu fie dep`]it` [ntr-un interval de timp considerat:

x
e
e x X P x G
|
o
= s = ) ( ) ( (4)
sau:

| | ) ( 1
) (
x F
e x G

=
o
(5)

x
e
e x G
|
o

= ) ( (6)
Dac` not`m cu "u" magnitudinea modal`, adic` cea mai probabil` sau cea mai frecvent`
magnitudine maxim` anual`, atunci:

u
e
|
o = sau o | ln = u (7)
]i:

x u
e e
e x G
| |

= ) ( (8)

x u
e
e x G
| |

= ) ( (9)

) (
) (
x u
e
e x G

=
|
(10)

) (
)) ( ln(
x u
e x G

=
|
sau ( )
) (
) ( ln
x u
e x G

=
|
(11)
) ( ))] ( ln[ln( x u x G = | (12)
x x u x G | o | | = = ln ))] ( ln[ln( (13)
Valorile | ]i u pot fi calculate prin aplicarea metodei celor mai mici p`trate ecua\iei de mai sus.
Pentru aceasta este necesar` determinarea practic` a func\iei G(x).
Dac` not`m cu m
j
magnitudinea maxim` ]i dac` [n ]irul de magnitudini maxime m
j
, j=1,N
corespunz`toare unei perioade de T ani cu pasul T
N
ani, aranj`m magnitudinile maxime [n ordine
cresc`toare, ob\inem ]i ata]`m fiec`rei magnitudini maxime un num`r de ordine j , atunci func\ia de
distribu\ie cumulativ` a unei magnitudini m
j
date va fi:
G(mj)=j/(N+1) (14)
unde: N=T/T
N
=num`rul de intervale [n care am [mp`r\it catalogul.
|in@nd cont de rela\ia (13) putem scrie:
| |
j j
m u m G | = ln ) ( ln ln (15)
sau \in@nd cont de rela\ia (9):
| |
j j
m m G | o = ln ) ( ln ln (16)
Dac` [nlocuim G(m
j
) conform formulei (16) vom ob\ine graficul :

|
.
|

\
|
+
=
1
ln ln ln
N
j
m
j
| o (17)
sau

j j
k m = | o ln (18)
din care se poate ob\ine valoarea lno ]i din a c`rui pant` putem ob\ine valoarea | .
Avantajul acestei abord`ri este c` o serie de parametri necesari [n determinarea hazardului
seismic pot fi estima\i cu ajutorul valorilor o ]i | calculate pentru seria temporal` de cutremure
considerat`, dup` cum urmeaz`.

Aplica\ii ale primei distribu\ii asimptotice [n seismologie:
a. Determinarea coeficien\lor a ]i b din rela\ia frecven\`-magnitudine
Deoarece N
x
este num`rul a]teptat de cutremure, [ntr-o perioad` de un an av@nd magnitudinea
M>x avem c`:
Parametrii a ]i b sunt da\i de:
10 ln 10 ln
ln u
a
| o
= = ]i
10 ln
|
= b . (19)
b. Magnitudinea medie a cutremurelor dintr-o regiune
Dac` M
min
este limita inferioar` din seria de magnitudini considerat`, atunci magnitudinea medie
este:

1
min

+ = | M M (20)
Magnitudinea medie a tuturor cutremurelor cu M>0 ]i care se produc [n zona seismic` analizat`
este:

|
1
= M (21)
c. Num`rul de cutremure cu magnitudinea mai mare ca M
min

Num`rul anual de cutremure cu 0 > M este o . Deci num`rul a]teptat de ]ocuri cu
min
M M > ,
[ntr-o perioad` de r ani este:

min
M
x r
e r rM N
|
o

= (22)
d. Perioada medie de revenire T
x
(timpul dintre dou` cutremure cu magnitudinea mai mare
dec@t x)
logN
M
= a bM.
Dac` N
x
este num`rul a]teptat de cutremure pe an, atunci: este perioada medie de
revenire exprimat` [n ani:

( ) u x
x
x
e
e
T

= =
|
|
o
(23)
e. Maxime modale
e1. Magnitudinea maxim` anual` modal`
Maximul anual modal M
~
este acel maxim care este cel mai frecvent observat; el nu este media
tuturor magnitudinilor, ci este magnitudinea care are cea mai mare probabilitate de apari\ie, adic`
magnitudinea care realizeaz` minimul func\iei:

|
o ln ~
max
= =
dx
dG
M . (24)
Perioada medie de revenire a unui cutremur de magnitudine M
~
este exact un an.
e2. Magnitudinea modal` [n D ani:

| |
o D
M
D
M
D
ln ~ ) ln( ~
+ = = ; (25)
e3. Magnitudinea maxim` anual`, care este dep`]it` cu probabilitatea p:
; (26)
e4. Magnitudinea maxim` care este dep`]it` cu probabilitatea p [ntr-o perioad` de D ani:
; (27)
f. Probabilitatea de dep`]ire
Probabilitatea ca o magnitudine s` fie dep`]it` [n timpul unui an este:
(28)
Probabilitatea ca magnitudinea modal` M
~
s` fie dep`]it` [ntr-un an este:
(29)
Deci magnitudinea modal` este cel mai adesea dep`]it` [ntr-un an.
h. Probabilitatea de dep`]ire a unei perioade arbitrare de revenire
Pentru un cutremur dat X, perioada de revenire T
x
este dat` de ecua\ia (23). Probabilitatea de
dep`]ire a unei perioade arbitrare de revenire T va fi:
{ }
x
T
e T t P
1

= > (30)

T
x
=
1
Nx
M
P
= M

ln

ln
|
\
1 p
|
.

M
p
(D ) = M
p
+
ln D

P { X > x } = 1 G(x).
P { X > M

} = 1 e
1
= 0 .633.
i. Hazardul seismic
Hazardul seismic H
r
(x) sau probabilitatea de apari\ie a unui cutremur cu magnitudinea mai mare
sau egal` cu x, [ntr-o perioad` de r ani este exprimat` prin rela\ia:
( )
M
r
De M H
|
o

= exp 1 ) ( (31)
Prima distribu\ie din teoria valorilor extreme nu furnizeaz` limita superioar` a magnitudinii
pentru o anumit` regiune seismic`, ci numai probabilitatea cu care aceasta va fi dep`]it`. De aceea, [n
cele ce urmeaz` vom prezenta a treia distribu\ie asimptotic`, distribu\ie cu semnifica\ie fizic`, datorit`
faptului c` este m`rginit` superior.

1.2. MODELUL GUMBEL III (AL VALORILOR EXTREME) APLICAT LA DETERMINAREA
HAZARDULUI SEISMIC

Presupunerea c` evenimentele seismice sunt distribuite Poisson conduce la rela\ia simpl` [ntre
probabilit`\ile de apari\ie, P, a valorilor extreme ]i frecven\a cumulativ` de apari\ie, N:
( ) ( ) | | m M N m M P > = s exp (32)
O solu\ie general` a rela\iei cumulative frecven\`-magnitudine este dat` de Jenkinson (1955) ca
fiind:

1
) (
)
`

=
u w
m w
m N (33)
care este valabil` pentru toate tipurile de distribu\ii asimptotice: nem`rginit` (tipul I), m`rginit` inferior
(tipul II) ]i m`rginit` superior (tipul III), [n func\ie de parametrii w, u ]i .
Metoda valorilor extreme a lui Gumbel III ia [n considerare curbarea graficului la magnitudini
mari.
A treia distribu\ie asimptotic` conduce la urm`toarea form` a probabilit`\ii:
(34)
unde: w este limita superioar` sau limita rangului valorii extreme, [n cazul nostru reprezint` limita
maxim` a magnitudinii;
u este valoarea extrem` caracteristic` asociat` unit`\ii de timp;
d` curbarea asimptotic` la marginea superioar` la probabilit`\i anuale mici sau la perioade de
revenire mari;
P este probabilitatea de a nu se ob\ine magnitudini mai mari ca m: P(w)=1 ]i P(u)=1/e.
P (m) = exp


(
w m
w u
)
1

Fie m
i
(i=1,j), unde j este num`rul total al intervalelor extreme con\inute [ntr-un catalog de
cutremure (se utilizeaz` de obicei extremul anual). Magnitudinile sunt aranjate [n ordine cresc`toare cu o
probabilitate P de a fi un extrem.
Aceast` probabilitate este dat` de ecuatia 35:
(35)
unde i este rangul num`rului.
Probabilitatea de a fi un extrem pentru N ani este legat` de probabilitatea de a fi maxim anual prin
rela\ia:
(36)
Tehnicile de aproximare a curbelor prin metoda neliniar` a celor mai mici p`trate, cu includerea
incertitudinilor permite estimarea incertitudinilor o
mi
, pentru fiecare valoare maxim` m
i
a magnitudinii
]i incorporeaz` calcularea matricei covariante c , care are forma:

=
2 2 2
2 2 2
2 2 2

o o o
o o o
o o o
c
u w
u u uw
w wu w
(37)
Deoarece P(m) este probabilitatea ca o magnitudine s` nu fie dep`]it` [n timpul urm`torului
interval de timp, perioada medie de revenire T, [n ani, asociat` unui cutremur cu magnitudinea mai mare
ca m este , pentru extremele anuale:
(38)
{nlocuind [n rela\ia (36) ob\inem:
(39)
Din ultimele dou` ecua\ii se poate ob\ine magnitudinea celui mai mare cutremur cu perioada de
revenire egal` cu t ani, notat` cu m
T
]i limitele de siguran\` pot fi introduse cu ajutorul matriciei de
covarian\`:
... 2
2
2
2
2
2
2
2 2
|
.
|

\
|
c
c
|
.
|

\
|
c
c
+ |
.
|

\
|
c
c
+ |
.
|

\
|
c
c
+ |
.
|

\
|
c
c
=

o o o o o

m
w
m
w
m
u
m
m
m
w u w m
T
(40)
Toate elementele covariantei trebuie folosite datorit` importan\ei corela\iei negative dintre w ]i .


2. METODA LUI CORNELL DE CALCUL (PROBABILIST) A HAZARDULUI SEISMIC

P(m
i
) =
i0.44
j+0.12
,
P(m
i
) = P
i
N
(m).
T =
1
1P(m)
.
m
T
= w (
w u
)

lnP (m)

.
Metoda se bazeaz` pe un model matematic probabilistic specific, care presupune c` parametri ce
caracterizeaz` mi]c`rile solului (intensitatea macroseismic`, accelera\ia sau viteza solului) sunt distribui\i
Poisson.
Forma distribu\iei Poisson este prezentat` [n ecua\ia (41):
( )
!
) (
k
T e
x P
k T
k
A
=
A

(41)
care d` probabilitatea de a avea k realiz`ri ale evenimentului arbitrar x [ntr-o anumit` unitate de timp T A
. este definit ca num`rul a]teptat de apari\ii ale evenimentului x.
{n cele ce urmeaz` vom da o exemplificare a formulei de mai sus pentru cazul special al
producerii cutremurelor.
( )
z k
I I x P >
0
: este probabilitatea de a avea k cutremure cu intensit`\i epicentrale
z
I I >
0
[ntr-
un interval de timp T A .
este definit` ca fiind rata medie ca intensitatea
z
I s` fie dep`]it` pe o suprafa\` dat` [ntr-un
interval de timp de un an. Distribu\ia Poisson poate fi aplicat` doar [n cazul evenimentelor independente
]i de aceea este necesar` eliminarea replicilor, roiurilor ]i exploziilor (considerate ca evenimente
netectonice) din catalogul de date folosit [n studiile de hazard seismic.
Din ecua\ia (43) reiese c` probabilitatea de a avea evenimentul nul (nici un eveniment s` nu se
produc` - K=0) [n intervalul de timp AT este:
T
e x P
A
=

) (
0
(42)
Hazardul seismic este definit ca probabilitatea de a se produce cel pu\in un cutremur critic (K>1)
cu intensitatea epicentral` I
0
egal` sau mai mare ca I
Z
[n intervalul de timp T.
Deoarece evenimentul sigur are probabilitatea P=1, hazardul seismic poate fi exprimat ca:
( )
T
z
e I I P
A
= >

1
0

(43)
Unul dintre principiile metodei lui Cornell este c` epicentrele nu sunt uniform distribuite pe
[ntrega arie de investiga\ie.
Cutremurele sunt grupate [n regiuni ale surselor seismice [n concordan\` cu unit`\ile
seismotectonice.
Se presupune c` epicentrele situate [n interiorul acestor arii ale surselor sunt uniform distribuite
din punct de vedere statistic. Ariile surselor seismice pot fi caracterizate de distribu\iile statistice ale
intensit`\iilor epicentrale. Trebuie folosite (dup` cum am mai men\ionat) doar cutremure tectonice.
Num`rul cumulativ N
C
al evenimentelor cu intensitatea epicentral` I
0
, situate [n interiorul ariei
sursei se supune urm`toarei rela\ii:
log N
c
=a-bI
0
(44)
Dac` N
C
*
=N
C
/T
obs
este num`rul evenimentelor X cu I
0
>I
Z
situate [ntr-o regiune dat` pe unitatea de
timp, cu T
obs
= perioada de observa\ie, atunci N
C
*
= se nume]te rata procesului Poisson.
Algoritmul numeric folosit calculeaz` contribu\ia tuturor regiunilor sursei asupra intensit`\ii I
S

dintr-un amplasament dat ]i valorile a]teptate de apari\ie sunt ob\inute prin sumarea valorilor specifice
fiec`rei surse [n parte. Pentru aceasta algoritmul \ine cont de parametri focali, de ad@ncimea H a focarului,
de coeficientul de atenuare =1/Q (Q=factorul de calitate al mediului), de intensitatea epicentral`
maxim` ]i de rela\ia de atenuare a acestei intensit`\i.
Probabilitatea de dep`]ire a unei inten\it`ti I
S
dintr-un amplasament poate fi exprimat` de
teorema probabilit`\ii totale:
( ) ( ) ( ) ( )

= >
R
I
I
R I s s s m
dr dI r f I f R I i P I i
z
max
min
0 0 0
, (45)
unde:
m
(i
S
>I
S
) d` valoarea a]teptat` ca intensitatea I
S
[n amplasamentul de studiat s` fie atins` sau
dep`]it` datorit` seismicit`\ii sursei m.
Func\ia de distribu\ie ( ) R I I i P
s s
,
0
> reprezint` probabilitatea ca variabila aleatoare i
S
s` ating`
sau s` dep`]easc` valoarea I
S
[n amplasament condi\ionat` de producerea unei inten\it`\i epicentrale I
0
la
distan\a epicentral` R.
Pentru evaluarea probabilit`\ii ( ) R I I i P
s s
,
0
> trebuie s` presupunem ca I
S
este normal
distribuit`.
Valoarea medie a intensit`\ii [n amplasament, intensitate normal distribuit`, se calculeaz`
folosind rela\ia de atenuare a lui Kovesligethy:
( ) H H R c
H
H R
c I c I
s
+
|
|
.
|

\
|
+
=
2 2
3
2 2
10 2 0 1
log o (46)
{n cazul zonelor seismogene crustale din Romania rela\ia de atenuare a fost determinat`, ca o
particularizare a rela\iei lui Kovesligethy:
( ) H H R
H
H R
I I
s
+
|
|
.
|

\
|
+
=
2 2
2 2
10 0
006514 . 0 0 . 3 log 0 . 3 (47)
Incertitudinea [n determinarea acestei valori este exprimat` de o (devia\ia standard). Devia\ia
standard a intensit`\ii [n amplasament se ia de obicei ca fiind constant` (adic` independent de I
0
]i R).
Probabilitatea condi\ionat` poate fi scris` ca:
( ) ( )
s s s s
I i F R I I i P < = > 1 ,
0
(48)
unde func\ia de distribu\ie normal` este:
( )
( )

= = <

s s s
I
s
I i
s s s
di e I F I i F
0
2
2
2
1
: ) (
o
t o
(49)
]i
( ) o , , ,
0
H R I f I
s
= din ecua\iile (48 respectiv 49).
Seismicitatea unei surse este caracterizat` de func\iile densit`\ii de probabilitate ) (
0
I f
z
I
]i de
f
R
(r). Acestea dau distribu\ia intensit`\ilor epicentrale I
0
]i localizarea epicentrelor R din fiecare unitate
seismotectonic` [n func\ie de amplasament.
Func\ia densit`\ii de probabilitate ) (
0
I f
z
I
poate fi ob\inut` din frecven\a cumulativ` a
intensit`\ilor epicentrale N
C
(I
0
). De aceea, frecven\a cumultiv` trebuie s` fie normalizat` pentru a
[ndeplini condi\iile pe care le [ndepline]te o func\ie general` de distribu\ie a probabilit`\ii F(x =0)=0 ]i
1 ) ( = x F
cu

=
x
d f x F c c) ( ) ( (50)
unde f (c) define]te o func\ie general` a densit`\ii de probabilitate.
Func\ia empiric` de distribu\ie a intensit`\ii epicentrale poate fi calculat` cu:

( )
( ) ( )
( ) ( )
obs c c
obs c c
z I
I N I N
I N I N
I I x F I F
z
max, min
max, 0
0 0
1 : ) (

= < = (51)

[n care N
C
(I
max,obs
) ]i N
C
(I
min
) sunt frecven\ele cumulative ale intensit`\ii epicentrale maxim observate
I
max,obs
]i limita inferioar` de detec\ie I
min
pentru o regiune a sursei seismice specific` [n intervalul de timp
de observa\ie.
Dac` [nlocuim [n formula 50 pe r@nd I
0
cu I
min
]i apoi cu I
max
, observ`m c` avem [ndeplinite
condi\iile: F
Iz
(I
min
)=0 ]i F
Iz
(I
max obs
)=1.
Dac` folosim antilogaritmul [n ecua\ia 46 (rela\ia lui Richter) putem scrie func\ia de distribu\ie
astfel:
( )
( )
{ }
min 0
1 :
0
I I
z
e k I I x F

= <
|
(52)
cu: 10 ln b = | (53)

) (
min max,
1
1
I I
obs
e
k

=
|
(54)

Deoarece func\ia de densitate este derivata func\iei de distribu\ie, avem c` func\ia empiric` a
densit`\ii de probabilitate a intensit`\ii epicentrale este dat` de:


( )
min 0
) (
0
I I
I
e k I f
z

=
|
| (55)

Func\ia densit`\ii din distan\e f
R
(r) depinde de distribu\ia spa\ial` a epicentrelor ]i de rela\ia dintre
aria sursei ]i localizarea amplasamentului. {ntr-o regiune seismotectonic` presupunem o distribu\ie egal`
a epicentrelor. Geometria sursei ]i distan\ele diferite p@n` la amplasament sunt luate [n considerare prin
integrarea numeric` a ecua\iei 45.
Integrala din ecua\ia 45 este rezolvat` prin substituirea ecua\iilor 48 ]i 55 [n ecua\ia 45 ]i prin
integrarea numeric` pe distan\a R pentru [ntreaga regiune a sursei.
Ob\inem astfel num`rul anual al evenimentelor a]teptate
m
pentru cea de a m-a arie a sursei ([n
cazul [n care sunt mai multe regiuni), care produce o intensitate [n amplasament mai mare sau egal` cu I
S
.
Num`rul total a]teptat de evenimente [n amplasament ce cauzeaz` o intensitate i
s
>I
S
se ob\ine
prin sumarea valorilor a]teptate de la fiecare surs` [n parte: =c
m

Valoarea este folosit` [n ecua\ia (43) pentru a calcula hazardul seismic [n zona investigat`:
P(i
s
>I
S
)=1-e
-
(56)
unde:
P(i
s
>I
S
) reprezint` probabilitatea anual` de dep`]ire (T=1an) a unei intensit`\i I
S
[n
amplasament.
Determinarea hazardului pentru o perioad` arbitrar` de expunere dn probabilit`\ile anuale de
dep`]ire (H
A
) presupune folosirea unui procedeu foarte simplu ]i anume: dac` presupunem c` hazardul
din ani succesivi este independent distribuit, atunci hazardul H
N
pentru o perioad` de expunere de N ani
este ob\inut din hazardul anual folosind ecua\ia (57):
( )
N
A N
H H = 1 1 (57)

BIBLIOGRAFIE

Epstein, B., Lomnitz, C., (1966), A model for the occurrence of large earthquakes. Nature, 211. 954-956.
Gumbel, E.J., 1958, Statistics of extremes, Columbia University Press, New York.
Lomnitz, C., 1974 Global tectonics and earthquake risk, ELSEVIER Sci. Pub. Co. Amsterdam-London-
New-York.
McGuire, R.K. (1984), Ground motion estimation in regions with few data, Proc. of VIII world
conference on Earthquake Engineering, San-Francisco, California, 1984, II, 327-334.