MASTER

DREPT MATERIAL COMUNITAR

DISCIPLINA: DREPT ECONOMIC COMUNITAR

TEMA: EDUCAIA PERMANENT

COORDONATOR TIINIFIC,

MASTERAND, CONSTANTIN STUMBEA

2010
CUPRINS 1

Pag. LISTA DE ABREVIERI...................................................................................... 3 CAPITOLUL I CONCEPTE DE BAZ ALE EDUCAIEI...................................................... 4 1.1. Terminologie .............................................................................................. 4 1.2. Caracterul istoric al educaiei................................................................... 4 1.3. Definiii ale educaiei................................................................................. 6 1.4. Funcii ale educaiei................................................................................... 7 1.5. Fundamentele educaiei............................................................................. 8 1.6. Formele educaiei....................................................................................... 8 1.7. Factorii educaiei........................................................................................ 12 CAPITOLUL II EDUCAIA I PROVOCRILE LUMII CONTEMPORANE..................... 13 2.1. Criza lumii contemporane........................................................................ 13 2.2. Noi tipuri de educaii................................................................................. 14 2.3. Inovaie i reform n nvmntul romnesc....................................... 14 CAPITOLUL III EDUCAIA PERMANENT............................................................................ 15 3.1. Conceptul de educaie permanent.......................................................... 15 3.2. Perspectiva educatiei permanente............................................................ 18 3.3. Educaia permanent i calitatea educaiei............................................. 20 3.4. Educaia permanent i inovaia.............................................................. 22 3.5. Specificul educaiei permanente a adulilor............................................ 26 3.6. Specificul educaiei permanete al personalului didactic........................ 29 CAPITOLUL IV CONCLUZII........................................................................................................ 34 BIBLIOGRAFIE.................................................................................................. 36

LISTA DE ABREVIERI ARACIS ARACIP ASTRA art. C. civil C.E. Coord. EIS ICT J.O. MECI M.Of. nr. OM ONU Op.cit. OUG pag. PND UE UNESCO - Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Superior - Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Preuniversitar - Asociaia Transilvan pentru Literatura Romn i Cultura Poporului Romn - articol Codul civil CONSILIUL EUROPEI - coordonator - Tablou de bord al inovrii europene - Tehnologie a Informrii i Comunicrii - JURNALUL OFICIAL - MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII i INOVRII MONITORUL OFICIAL numr - ORDINUL MINISTRULUI - ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE Opera citat - ORDONAN de URGEN a GUVERNULUI pagina PROGRAMUL NAIONAL pentru DEZVOLTARE UNIUNEA EUROPEAN - Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur

EUROSTAT Agenia de Statistic a Uniunii Europene

CAPITOLUL I CONCEPTE DE BAZ ALE EDUCAIEI 1.1. Terminologie1 Cuvntul educaie este de origine latin, fiind dedus din termenul educo-educare, care nseamn - a crete, a hrni, a cultiva (era vorba de plante sau animale) sau din termenul educo-educere, care nseamn a duce, a conduce, a scoate. n literatura de specialitate i n practica vorbirii curente, ntlnim i ali termeni corelativi educaiei: dresaj, domesticire, ndoctrinare, formare, instruire, nvare, salvare, predare etc 1.2. Caracterul istoric al educaiei2 Educaia difer de la o etap istoric la alta n funcie de condiiile materiale i spirituale ale societii. Educaia este un fenomen social, specific uman, care apare odat cu societatea, dintr-o anumit necesitate proprie acesteia aceea a dezvoltrii omului ca om, ca for de munc i fiin social. Odat cu succesiunea epocilor istorice idealul, mecanismele, coninuturile, finalitile educaiei s-au schimbat, au evoluat i s-au perfecionat. Educaia este deci supus schimbrilor istorice, ea aprnd odat cu societatea din comuna primitiv. n momentul n care strmoii ndeprtai ai omului au nceput s munceasc, prin aceasta, felul lor de via a nceput s se deosebeasc fundamental de cel al animalelor. Acestea din urm au continuat s se adapteze i s se comporte fa de mediul natural n mod instinctiv. Omul ns a adoptat fa de mediu o atitudine activ, transformndu-l cu ajutorul uneltelor pe care le confecioneaz. Astfel apare atitudinea activ a omului fa de propria sa dezvoltare, simul de rspundere pentru generaia viitoare, exprimat prin grija adulilor de a transmite celor tineri experiena de confecionare i utilizare a uneltelor n vederea formrii lor ca for de munc. ntre munc i educaie s-a stabilit astfel un raport de intercondiionare, raport care se afl la baza perfecionrii uneltelor de munc. Dezvoltarea vieii sociale, mbogirea experienei umane fac s se complice nsui procesul de transmitere a experienei acumulate, de procesul de educare. Generaiile adulte transmit tinerelor generaii nu numai experiena de munc, ci i limba i regulile de comportare. Acest proces intenionat de formare a tinerelor generaii este tocmai ceea ce nelegem prin educaia n comuna primitiv. Apariia proprietii private i a claselor sociale fac ca educaia antichitii s se deosebeasc de cea specific comunei primitive. Educaia are acum un caracter de clas. Acest caracter este evident att n statele din orientul antic Egipt, China, India ct i n Grecia i Roma antic. n colile egiptene se urmrea, pe de o parte, pregtirea conductorilor statului a preoilor iar pe de alt parte, pregtirea acelora care, ndeplinind diverse funcii administrative mai mrunte, aveau obligaia de a ti s scrie. Din documentele ce au ajuns pn n vremea noastr se poate deduce c chinezii au avut coli cu mult nainte ca societatea lor s se mpart pe clase. Cu toate acestea colile din China antic devin treptat un monopol al aristocraiei. Spre deosebire de alte coli din orientul antic, n China se acord mare atenie formrii deprinderilor de comportare, urmrindu-se mai ales cultivarea supunerii att fa de cei mai n vrst, ct i fa de cei superiori ca situaie social. Educaia moral din coala chinez era puternic influenat de religie. Ca i la egipteni, pentru indieni nu exista o demarcaie precis ntre cunotinele religioase i cele profane. Ele se mpleteau. n India se studia astronomia, medicina (cu ajutorul magiei), matematica i limba sanscrit.

1 2

CONSTANTIN CUCO, Pedagogie, Editura POLIROM, Bucureti, 2006, pag.39 IOAN NICOLA, Pedagogie, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992, pag.45-46 4

n Grecia antic putem evidenia dou tipuri de sisteme educaionale. Acestea privesc cele dou mari puteri: Sparta i Atena. Sistemul educaional spartan era cu precdere unul militar, pe cnd n Atena predomina un sistem democratic. Sistemul educaional al romanilor a cunoscut o organizare diferit, corespunztoare principalelor etape ale dezvoltrii statului. Astfel n perioada regalitii educaia se fcea n familie; n timpul republicii ncepe s se manifeste tot mai mult preocuparea pentru organizarea nvmntului; pe cnd n timpul imperiului sistemul de instrucie i educaie capt un caracter de stat. Trecerea de la societatea sclavagist la cea feudal a nsemnat, totodat, i trecerea de la sistemul de educaie sclavagist la altul care corespundea cerinelor vieii economice i sociale specifice ornduirii, a crei durat se ntinde din secolul al V-lea pn n secolul al XVIII-lea. Ideologia dominant a ornduirii feudale a fost cea religioas cretinismul pentru Europa, islamismul pentru Orientul apropiat i nordul Africii, budhismul pentru Orientul ndeprtat. Biserica ndeosebi cea cretin acaparase pmnt, putere politic i ntreaga via cultural. Dogmele religioase serveau integral intereselor claselor dominante, de aceea ele constituiau elementul primordial i baza oricrei gndiri teoretice a reprezentanilor acestor clase. Este cunoscut faptul c n aceast perioad filosofia a devenit o slujnic a teologiei. Arta a fost i ea subordonat spiritului teologiei, devenind o expresie a dispreului religios pentru natur, pentru om. Prin coninutul su, arta exprima aspiraia ctre viaa viitoare. n pictura i sculptura feudal era redat extazul mistic al unor fiine dematerializate, disproporionate anatomic. n ceea ce privete nvmntul feudal, acesta a fost un monopol al clerului att n Europa, ct i n Orientul apropiat i deprtat. Se tie c ornduirea feudal cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele avnd anumite particulariti care i-au exercitat influena i asupra educaiei i nvmntului. Astfel, educaia evului mediu propriu-zis (secolele V-XIV) se deosebete mult de aceea care se practica n epoca Renaterii i Reformei (secolele XV-XVI), iar aceasta avea unele trsturi care o difereniau de sistemul educativ din perioada descompunerii feudalismului (secolele XVII-XVIII). Ctre sfritul evului mediu ritmul de dezvoltare al societii a devenit mai alert. Cruciadele au nlesnit schimbul de mrfuri, au contribuit la dezvoltarea puternic a meseriilor, a atelierelor meteugreti. n industrie s-au introdus motoarele hidraulice, a nceput s se foloseasc roata de tors i s-a trecut la organizarea unui nou tip de producie industrial, producia manufacturier. Secolele XIV i XV constituie pentru o parte din rile Europei de apus perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Criza economic i social din aceste secole este nsi criza regimului feudal, care a permis trecerea de la supremaia nobilimii feudale la dobndirea puterii de ctre burghezie. Populaia oraelor a crescut continuu. Treptat, apar, mai ales n Italia, o mulime de republici. Aproape fiecare ora mai dezvoltat a devenit o republic Veneia, Florena, Genova, Milano etc. Schimbri majore s-au petrecut i n educaie. Conceptele umanismului au influenat puternic ideile pedagogice. Se d o mare importan respectului fa de om, ncrederea n posibilitile sale fizice i intelectuale. Sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaz pe plan socio-politic printr-o succesiune de victorii ale burgheziei din rile Europei occidentale. ntruct nsei interesele sale economice i politice i impuneau asigurarea unei instrucii elementare pentru categorii largi ale populaiei. Aceast perioad constituie un mare pas nainte n direcia generalizrii nvmntului primar i a dezvoltrii teoriei pedagogice corespunztoare. Amploarea pe care a luat-o acum nvmntul, mai ales coala elementar, a atras dup sine i dezvoltarea instituiilor de pregtire a corpului didactic. Aceste mprejurri au stimulat procesul de constituire a pedagogiei ca disciplin tiinific. Interesul manifestat pentru problemele dezvoltrii tinerei generaii au favorizat crearea unei instituii speciale de educare, precum i elaborarea unei teorii pedagogice privind copii de vrst precolar. 5

Dar anul 1900 nu este o piatr de hotar n dezvoltarea teoriei i practicii pedagogice. Ctre sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului urmtor au aprut o serie de elemente noi care anun importante mutaii n gndirea pedagogic i practica colar. Aproape tot ceea ce creaser secolele anterioare n domeniul practicii instructiv-educative era cuprins acum n termenul de coal tradiional i ncepuse s fie repudiat. Apare, mai nti, o reacie fa de coala herbartian, ntemeiat exclusiv pe receptivitate, pe orientare exclusiv teoretic a coninutului activitii didactice. Se creeaz, astfel, aa-numitele coli noi din Marea Britanie, Frana, Germania, SUA. Tot acum, ca urmare a iniierii cercetrilor experimentale n psihologie, ncepe s se manifeste o puternic reacie fa de pedagogia filosofic constituit deductiv, pornindu-se de la anumite principii sau concepte filosofice. Se contureaz astfel ideea unei pedagogii experimentale i, concomitent, ideea unei tiine a copilului pedagogia. Tot n aceast perioad se constat o alt tendin: depirea limitelor pedagogiei ntemeiat pe psihologie care conducea spre cultivarea individualismului prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adic pedagogia social. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunat, nc de la nceput prin teoria educaiei noi ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educaia i-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizaiei, culturii umanitii, pentru creterea gradului de ordine i raionalitate n viaa social, pentru cultivarea valorilor spirituale i conferirea n acest fel a unui statut elevat condiiei umane. 1.3. Definiii ale educaiei3 Educaia are sarcina de a pregti omul ca element activ al vieii sociale. Educaia este un tip particular de aciune uman, o intervenie sau direcionare, o categorie fundamental a pedagogiei. Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Aristotel, n lucrarea sa Politica, considera c educaia trebuie s fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare. Johann Amos Comenius, n lucrarea sa Didactica magna, considera c la natere, natura nzestreaz copilul numai cu seminele tiinei, ale moralitii i religiozitii, ele devin un bun al fiecrui om numai prin educaie. Rezult c n concepia sa, educaia este o activitate de stimulare a acestor semine, i implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul nu poate deveni om dect dac este educat. Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educaia se prezint sub forma unei relaii interpersonale de supraveghere i intervenie ce se stabilete ntre preceptor (educator) i copil (viitorul gentleman). Filosoful german Immanuel Kant, aprecia c educaia contribuie la valorificarea naturii umane n folosul societii: este plcut s ne gndim c natura omeneasc va fi mai bine dezvoltat prin educaie i c se poate ajunge a i se da o form care s-i convie cu deosebire. Aceasta ne descoper perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc. Pentru Jean-Jacques Rousseau educaia este n acelai timp intervenie i neintervenie : Educaia negativ presupune nlturarea oricrui obstacol din calea dezvoltrii fireti, totul trebuind lsat s se produc de la sine fr nici o intervenie. n opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educaia este mprit n trei subdiviziuni: guvernarea, nvmntul (realizarea unor obiective specifice) i educaia moral. Sociologul francez mile Durkheim considera c educaia este o aciune exercitat de generaiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaa social.; are ca obiect s provoace i s dezvolte n copil un numr oarecare de stri fizice, intelectuale i morale.

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.39-40 6

Durkheim (n 1930) afirma c educaia const ntr-o socializare metodic a tinerei educaii. Educaia este activitatea contient de a-l influena pe om printr-o tripl aciune: de ngrijire, de ndrumare i de cultivare n direcia crerii valorilor culturale i a sensibilizrii individului fa de acestea (Brsnescu, 1935). Educaia este o integrare: integrarea forelor vieii n funcionarea armonioas a corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vederea adaptrii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiinei sociale i corporale, pentru dezvoltarea complet a personalitii individuale (Hubert, 1965). Pedagogul romn Constantin Narly, consider c educaia este un fapt social i individual n acelai timp. Florin Georgescu considera c educaia este prima activitate creatoare neproductoare de bunuri de consum, cunoscut de istorie (Florin Georgescu 1970). Dewey n 1972 spune c Educaia este acea reconstrucie sau reorganizare a exprienei care se adaug la nelesul experienei precedente i care mrete capacitatea de a dirija evoluia celei care urmeaz. Societatea zilelor noastre solicit, mai mult ca oricnd, inteligena i capacitatea creatoare a omului. ntregul climat al viitorului, afirm Bogdan Suchodolski, va situa capacitile intelectuale n condiiile deplinei afirmri i va da un larg avans dorinei de cunoatere. n concluzie, prin educaie se dorete dezvoltarea contient a potenialului biopsihic al omului i formarea unui tip de personalitate solicitat de condiiile prezente i de perspectiva societii. Educaia are urmtoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmrete dezvoltarea unor caliti umane i explorarea orizonturilor, este orientat predominant spre pregtirea pentru via, are n vedere, cu precdere, ntrebri asupra existenei, vizeaz cu precdere dezvoltarea unei stri sau a unei structuri atinse, finalitatea n educaie mbin viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educaional este dinamic i flexibil n acelai timp, iar educaia stimuleaz idealul fiinei umane exprimat prin a fi i a deveni. Ioan Cerghit identific urmtoarele posibile perspective de nelegere a educaiei:4 -educaia ca proces transformarea fiinei umane, n perspectiva unor finaliti; -educaia ca aciune de conducere dirijarea evoluiei individului; -educaia ca aciune social activitate planificat pe baza unui proiect social; -educaia ca interrelaie uman efort comun educator-educat; -educaia ca ansamblu de influene aciuni aleatorii care contribuie la formarea omului. 1.4. Funciile educaiei5 Educaia ndeplinete urmtoarele funcii: -asigur realizarea idealului educational ntemeiat pe tradiiile umaniste, pe valorile democraiei i pe aspiraiile societii romneti i contribuie la pstrarea identitii naionale; -selecioneaz i transmite, de la o generaie la alta, un sistem de valori materiale i spirituale, considerate fundamentale; -realizeaz dezvoltarea liber, integral i armonioas a individualitii umane, formarea personalitii autonome i creative; -asigur pregtirea resurselor umane, corespunztor cerinelor dezvoltrii economico-sociale a rii, ale pieei muncii;

4 5

IOAN CERGHIT, Curs de pedagogie, Editura POLIROM, 1988, pag.13-16 I. JINGA, E. ISTRATE, Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, 1998, pag. 14 7

-i pregtete pe copii, tineri i aduli pentru integrarea socio-profesional, ca i pentru adaptarea la schimbrile care au loc n tiin i n cultur, n lumea muncii i al educaiei, n modul de via al oamenilor i n societate n general; -pune la dispoziia tuturor oamenilor mijloacele necesare pentru dezvoltarea lor nentrerupt, pe tot parcursul vieii, potrivit principiului educaiei permanente. 1.5. Fundamentele educaiei6 Aciunea educaional se exercit antrennd nite baze pe care i le subsumeaz n calitate de fundamente, de determinri importante. Fundamentele educaiei se refer la toate acele determinri specifice i nespecifice, din interiorul spaiului formrii, dar i din afara lui, care condiioneaz procesul educaional ca atare. Aceste fundamente sunt urmtoarele: a). Fundamentele biopsihice Exist un suport corporal, structural, funcional constituit din corpul biopsihologic de a crui bun funcionare depinde reuita actului educaional. Principalele componente funcional-dinamice transmise ereditar, implicate n educaie, sunt: plasticitatea sistemului nervos central, dinamica activitii nervoase superioare i particularitile funcionale ale analizatorilor. b). Fundamente socioculturale Calitatea educaiei ine de specificitatea unui areal social, de experienele culturale ale unei comuniti, de gradul de cultur i civilizaie a unei epoci. Mediul educaional este format din mediul fizic i mediul social. Mediul fizic const n totalitatea elementelor naturale (geografice) i artificiale (artefactele omului) pe care indivizii le ntlnesc n mediul proxim. Mediul social se refer la toate determinrile de ordin comunitar (tipuri de relaii interumane, forme de organizare, de realizare a activitilor materiale i elemnetelor spirituale) ce au un impact direct asupra proceselor educaionale. c). Fundamente istorice Educaia este o activitate de reproducie cultural, de rememorare, rentiprire i de perpetuare, prin creaie, a valorilor umanitii. Gndirea despre educaie a evoluat de la o epoc la alta, s-a stratificat n timp, a parcurs un traseu cumulativ, ideile adunndu-se, complementndu-se, intresectndu-se. d). Fundamente filosofice Orice demers acional n materie de educaie se deruleaz n acord cu un program ideatic. n spatele fiecrui proiect transformator trebuie s se afle o filozofie i chiar o ideologie adiacent. e). Fundamente politice Educaia se exercit sub forma unui program de aciuni dimensionat de cei care conduc societatea. f). Fundamente tinifice Educaia nu se face la ntmplare. Procesul educaionalse bazeaz pe o multitudine de teorii (ale nvrii, ale predrii, ale organizrii, ale strategiilor metodice, ale examinrii etc), puse n eviden de o tradiie tiinific de mai multe veacuri. 1.6. Formele educaiei7 Formele generale ale educaiei reprezint modalitile de realizare a activitii de formare-dezvoltare a personalitii prin intermediul unor aciuni i/sau influene pedagogice desfurate, n cadrul sistemului de educaie/nvmnt n condiiile exercitrii funciilor generale ale educaiei (funcia de formare-dezvoltare a personalitii, funcia economic, funcia civic, funcia cultural a educaiei).8

6 7

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.43-44 CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.45-48 8

Altfel spus, toate influenele i aciunile educative care intervin n viaa individului, n mod organizat i structurat (n conformitate cu anumite norme generale i pedagogice, desfurate ntr-un cadru instituionalizat) sau, dimpotriv, n mod spontan (ntmpltor, difuz, neoficial), sunt reunite sub denumirea de forme ale educaiei. n funcie de gradul de organizare i de oficializare al formelor educaiei, putem delimita trei mari categorii: a). Educaia formal (oficial); b). Educaia non-formal (extracolar); c). Educaia informal (spontan); a). Educaia formal9 -Din punct de vedere etimologic, termenul i are originea n latinescul formalis care nseamn organizat, oficial. n acest sens, educaia formal reprezint educaia oficial. -Din punct de vedere conceptual, educaia formal cuprinde totalitatea activitilor i a aciunilor pedagogice desfurate i proiectate instituional (n grdinie, coli, licee, universiti, centre de perfecionare etc.), n cadrul sistemului de nvmnt, n mod planificat i organizat pe niveluri i ani de studii, avnd finaliti educative bine determinate. Ea se realizeaz n cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, n timp i spaiu: planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de nvare etc. -Dezideratele majore ale educaiei formale cuprind asimilarea sistematic i organizat a cunotinelor din diferite domenii de interes cultural-tiinific, practic i tehnologic i folosirea acestora n vederea dezvoltrii personale i a inseriei optime n viaa activ a societii, prin formarea i stimularea capacitilor intelectuale i aptitudinale, a priceperilor i deprinderilor, a atitudinilor i convingerilor. Totodat se urmrete nzestrarea individului cu metode i tehnici de munc intelectual i dezvoltarea pe ct posibil a inteligenei sociale i emoionale. -Trsturile caracteristice ale educaiei formale rezult din caracterul su oficial. O prim caracteristic a educaiei formale se refer la faptul c aceasta este instituionalizat, realizndu-se n mod contient, sistematic i organizat n cadrul sistemului de nvmnt. O a doua caracteristic este faptul c obiectivele i coninutul educaiei sunt prevzute n documente colare. Ele sunt elaborate pe cicluri, niveluri i ani de studii, fiind proiectate pedagogic prin planuri de nvmnt, programe i manuale colare, cursuri universitare, ghiduri etc. O alt caracteristic se refer la faptul c aceast form a educaiei conduce la atingerea dezideratelor educative preconizate ntr-un context metodologic organizat. Acest context metodologic este dezvoltat n concordan cu cerinele idealului educaional, n condiii pedagogice determinate, cu materiale didactice special elaborate pentru atingerea scopurilor i cu mijloace de nvmnt investite cu funcii pedagogice precise. -Educaia formal, ca form oficial, este ntotdeauna evaluat social. Evaluarea n procesul didactic se realizeaz pe criterii sociopedagogice riguroase i vizeaz cunoaterea att a rezultatelor activitii instructiv-educative, ct i a procesului realizat n diferite condiii. Procesul de evaluare colar se realizeaz de ctre fiecare cadrul didactic i de ctre instituia colar n sine, concretizndu-se n note, calificative, aprecieri, caracterizri etc. Evaluarea realizat n cadrul educaiei formale trebuie s urmreasc dezvoltarea capacitilor de autoevaluare ale elevilor i studenilor. -Educaia formal este important prin faptul c faciliteaz accesul la valorile culturii, tiinei, artei, literaturii i tehnicii, la experiena social-uman, avnd un rol decisiv n formarea personalitii umane, conform dezideratelor individuale i sociale.
8

GABRIELA CRISTEA, Pedagogie general, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 2002, pag. 70 9 SORIN CRISTEA, ANCA DRAGU, Psihologie i pedagogie scolar, Editura Ovidius University Press, Constana, 2002, pag.112-120 9

b).Educaia nonformal -Din punct de vedere etimologic, termenul de educaie nonformal i are originea n latinescul nonformalis, preluat cu sensul n afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaz o realitate educaional mai puin formalizat sau neformalizat, dar ntotdeauna cu efecte formativ-educative. -Din punct de vedere conceptual, educaia nonformal cuprinde ansamblul activitilor i al aciunilor care se desfoar ntr-un cadru instituionalizat, n mod organizat, dar n afara sistemului colar, constituindu-se ca o punte ntre cunotinele asimilate la lecii i informaiile acumulate informal. -Dezideratele educaiei nonformale sunt n strns legtur cu realizarea urmtoarelor finaliti: s lrgeasc i s completeze orizontul de cultur, mbogind cunotinele din anumite domenii; s creeze condiii pentru desvrirea profesional sau iniierea ntr-o nou activitate; s sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate; s contribuie la recreerea i la destinderea participanilor precum i la petrecerea organizat a timpului liber; s asigure cadrul de exersare i de cultivare a diferitelor nclinaii, aptitudini i capaciti, de manifestare a talentelor; Raportul dintre educaia nonformal i cea formal este unul de complementaritate, att sub aspectul coninutului, ct i n ceea ce privete formele i modalitile de realizare. -Trsturile caracteristice ale educaiei nonformale sunt relevante pentru aceast form care asigur legtura dintre instruirea formal i cea informal. O caracteristic important se refer la faptul c educaia nonformal se desfoar ntr-un cadru instituionalizat, n afara sistemului colar, cuprinznd activiti extraclas/extradidactice (cercuri pe disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri colare, olimpiade, competiii etc.) i activiti de educaie i instruire extracolare, denumite paracolare i pericolare. Cele paracolare se dezvolt n mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitile de perfecionare i de reciclare, de formare civic sau profesional. Activitile pericolare evolueaz n mediul sociocultural ca activiti de autoeducaie i de petrecere organizat a timpului liber n cadrul universitilor populare, al cluburilor sportive, la teatru, n muzee sau n cluburile copiilor, n biblioteci publice, n excursii, aciuni social-culturale sau n familie ori prin intermediul massmediei, denumit adesea coal paralel. O alt trstur caracteristic este caracterul opional al activitilor extracolare, desfurate ntr-o ambian relaxat, calm i plcut, dispunnd de mijloace menite s atrag publicul de diferite vrste. Este o form facultativ de antrenament intelectual care menine interesul participanilor printr-o metodologie atractiv. n msura n care rspunde unei cereri de perfecionare profesional, educaia nonformal presupune n unele cazuri i achitarea unor taxe. -Evaluarea activitilor desfurate n cadrul educaiei nonformale este facultativ, neformalizat, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fr note sau calificative oficiale. n condiiile extinderii cererilor de pregtire profesional prin diferite forme de instruire nonformal, exist i situaii n care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire. -Educaia nonformal este important prin urm-toarele avantaje pedagogice: este centrat pe cel ce nva, pe procesul de nvare, nu pe cel de predare solicitnd n mod difereniat participanii; demitizeaz funcia de predare i rspunde adecvat necesitilor concrete de aciune;

10

 dispune de un curriculum la alegere (cafeteria curriculum), flexibil i variat propunndu-le participanilor activiti diverse i atractive, n funcie de interesele acestora, de aptitudinile speciale i de aspiraiile lor; contribuie la lrgirea i mbogirea culturii generale i de specialitate a participanilor, oferind activiti de reciclare profesional, de completare a studiilor i de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitii indivizilor supradotai; creeaz ocazii de petrecere organizat a timpului liber, ntr-un mod plcut, urmrind destinderea i refacerea echilibrului psiho-fizic; asigur o rapid actualizare a informaiilor din diferite domenii fiind interesat s menin interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vrst i pregtirii lor profesionale, punnd accentul pe aplicabilitatea imediat a cunotinelor; antreneaz noile tehnologii comunicaionale, innd cont de progresul tehnicotiinific, valorificnd oportunitile oferite de internet, televiziune, calculatoare etc.; este nestresant, oferind activiti plcute i scutite de evaluri riguroase, n favoarea strategiilor de apreciere formativ, stimulativ, continu; rspunde cerinelor i necesitilor educaiei permanente. -Limitele educaiei nonformale semnalate n lucrrile de specialitate se refer la faptul c aceast form include uneori programe mult prea flexibile, centrate doar pe obiective pe termen scurt i o prea mare libertate metodologic a educatorilor. -Expansiunea educaiei nonformale a devenit o problem de interes general n politica educaiei ncepnd cu anii 6070, pe fondul afirmrii preocuprilor de educaie permanent i recurent i al extensiei formelor de instruire de-a lungul ntregii vieii n formule situate n afara sistemului colar. Aceast tendin este amplificat pe fondul accenturii crizei mondiale a educaiei ce semnala necesitatea revizuirii curriculumului, realizarea echilibrului ntre dezvoltarea economic, cerinele societii i rezultatele sistemului de nvmnt. Relaia dintre educaia formal i educaia nonformal este de complementaritale sub raportul coninutului, al formelor de organizare i de realizare. Nu trebuie neglijat faptul c exist i o relaie concurenial ntre cele dou forme de educaie. innd cont c dezvoltarea educaiei nonformale poate oferi sugestii i chiar soluii pentru depirea prelungitei crize a colii, n ultimii ani se vorbete tot mai mult despre acreditarea activitilor de educaie nonformal. c). Educaia informal -Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educaie informal provine din limba latin, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan, neateptat. Ca urmare prin educaie informal nelegem educaia realizat spontan. -Din punct de vedere conceptual, educaia infor-mal include ansamblul influenelor cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase sub aspect cantitativ care nu i propun n mod deliberat atingerea unor eluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupnd cea mai mare pondere de timp din viaa individului. Aceste influene spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate i organizate din punct de vedere pedagogic. -Dezideratele educaiei informale nu apar n mod explicit. Acest tip de educaie nu-i propune n mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice, ns prin influenele sale exercitate continuu poate avea efecte educative deosebite att pozitive ct i negative. -Trsturile caracteristice educaiei informale sunt determinate de multitudinea influenelor derulate de regul, n afara unui cadru instituionalizat, provenite din micromediul social de via al individului, privite ca membru al familiei, al grupului de prieteni, al colectivului de munc, al cartierului, al satului sau oraului n care locuiete, etc. Influenele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane, neprelucrate rezultatul interaciunilor umane n mediul familial, stradal, din cadrul anturajului i organizate i instituionalizate transmise de la nivelul instituiilor massmedia, care le proiecteaz i le orienteaz ns din perspectiva altor instane i interese dect pedagogice. 11

-Evaluarea are o situaie special n cazul educaiei informale. Evaluarea se realizeaz la nivelul opiniilor i reuitelor personale i sociale ale cetenilor, pe baza analizei comportamentale i factuale. n acest sens, literatura de specialitate semnaleaz faptul c viaa social se desfoar sub dublu impact: acela al opiniei colectivitii i al cenzurrii pe care o opereaz contiina n sine. -Avantajele educaiei informale pot fi sesizate n plan didactic. nvarea de tip informal este o nvare cu caracter pluridisciplinar, informaiile provenind din variate domenii, completndu-le pe cele achiziionate prin intermediul celorlalte forme de educaie. Aceast situaie i confer individului posibilitatea de a interioriza i exterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc. -Dezavantajele educaiei informale sunt inerente n condiiile inexistenei unei aciuni pedagogice, instituionalizate i organizate sistematic la nivel structural i funcional. De aceea educaia informal are o funcie formativ redus. Puine informaii devin cunotine. -Expansiunea educaiei informale este evident n societatea contemporan. Ctre sfritul anilor 80 a crescut interesul pentru educaia informal, i nvrea informal, denumit i nvrea provenit din mediu (environment learning). Numeroi autori i educatori, preocupai n special de nvarea adulilor i de educaia permanent i-au ndreptat atenia asupra educaiei informale examinnd-o n detaliu. n rile dezvoltate se manifest tendina instituionalizrii educaiei informale n cadrul organizaiilor de tineret i comunitare. n Germania, educatorii sunt pregtii, alturi de asistenii sociali, ca pedagogi sociali. Ei ncurajeaz populaia s adopte un stil de via sntos, s-i descopere propriile caliti i s le dezvolte, s cugete asupra propriilor experiene de via. Acest lucru presupune fie mprirea de foi volante pe o anumit tem, fie adunare doritorilor la unul dintre localnici acas, n vecintate i stimularea discuiilor, fie organizarea unor excursii sau diverse alte activiti comune n mijlocul comunitii. n Marea Britanie i Irlanda, n mod obinuit, pregtirea educatorilor informali se face prin cursuri ce au ca teme problemele tinerilor i ale comunitii, desfurate n cadrul colegiilor, n nvmntul secundar. 1.7. Factorii educaiei10 Factorii educaiei sunt urmtoarele instituii: a).Familia Este primul factor care formeaz persoana. Este mediul cel mai natural cu putin i care exercit o influen imens, implicit, ascuns i indirect, de cele mai multe ori. b).coala La nivelul acestei instituii, educaia ajunge ntr-un stadiu de maxim dezvoltare prin caracterul programat, planificat i metodic al activitilor instructiv-educative. Cei care realizeaz procesele formative sunt cadre specializate ce dein, pe lng competenele disciplinare, academice, i pe cele de ordin psihologic, pedagogic i metodic. c). Biserica Biserica compenseaz nevoia de filiaie activ pe o linie ideatic, prin excelen spiritual. O dat cu intrarea copilului n coal, biserica i va da concursul pentru instaurarea unei faze de educaie sistematic, explicit, n perspectiva valorilor credinei. d). Instituiile culturale Casele de cultur, muzeele, casele memoriale, pot deveni medii prielnice de transmitere a valorilor i de formare i reformare a persoanelor n acord cu jaloane valorice polimorfe, nalte. Aici se pot desfura adevrate programe de formare a tinerilor, de educaie a adulilor, de petrecere fructuoas a timpului liber. e). Presa

10

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.49-50 12

ntr-o societate informatizat, stimulii explicit educogeni trebuie s fie prezeni i la acest nivel. Gama mijloacelor mediatice este deosebit de larg: ziare, reviste, radio, televiziune, internet, etc Atenie ns, nu tot ce se vehiculeaz prin pres poart pecetea valabilitii i relevanei valorice. f). Structurile asociative Asociaiile informale organizate pe criterii disciplinare, profesionale, spirituale sau nu, au ca scop i o serie de aciuni educative la nivelul publicului. Gama este i aici larg, asociaii ale copiilor i tineretului, societi caritabile, organizaii non-guvernamentale etc ce au ca sarcini complementare formarea contiinei i conduitei proactive, prosociale, culturale. S reliefm faptul c, toi aceti factori acioneaz simultan, corelat, prin mpletirea funciilor lor educative, spernd astfel la o reformare spiritual autentic a omului i comunitii. CAPITOLUL II EDUCAIA I PROVOCRILE LUMII CONTEMPORANE 2.1. Criza lumii contemporane11 Lumea contemporan se caracterizeaz printr-o evoluie rapid i imprevizibil a tiinei i tehnicii, genernd o gigantic micare de idei, de invenii i descoperiri, o cretere exponenial a informaiei i a tehnologiilor de vrf. Acestea au drept consecin informatizarea societii, restructurarea i rennoirea unor demersuri epistemologice pluridisciplinare, din toate sectoarele vieii sociale. Societatea contemporan se confrunt cu resursele limitate de materii prime i de energie, cu creterea demografic, cu adncirea decalajului dintre rile bogate i sarace, cu deteriorarea continu a mediului nconjurator i cu conflictele interetnice. Soluia acestei crize o constituie reforma nvmntului, care s produc transformri adnci n raport de specificul fiecrei ri, o nou politic a educaiei pentru creterea calitii acesteia i imprimarea caracterului prospectiv. Prin structur, obiective i coninut, educaia trebuie s rspund necontenit exigenelor cerute de evoluia realitii naionale i internaionale. Semnificaiile i eficiena actului educativ sunt date de disponibilitile educaiei de adaptare i autoreglare, fa de sfidrile tot mai numeroase ale spaiului social. Realitatea contemporan demonstreaz, c rolul colii nu numai c nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai complex, datorit mpletirii i corelrii funcionale a acesteia cu alte segmente ale socialului, pasibile de a realiza, secvenial, sarcini i aciuni ale acestei instituii specializate. J.W.Botkin i colaboratorii si avertizau nc din 1981, n legtur cu nevoia redimensionrii i chiar a unor schimbri de paradigme educaionale. Societile tradiionale au adoptat un tip de nvare de meninere, care pune accentul pe achiziia de metode i reguli fixe, pentru a face fa unor situaii cunoscute i recurente. Acest tip de nvare este menit s asigure funcionarea unui sistem existent, a unui mod de via cunoscut i stimuleaz abilitatea noastr pentru a rezolva probleme date i pentru a perpetua o anumit experien cultural. n condiiile n care apar ocuri existeniale, schimbri, evoluii, este nevoie de un alt tip de nvare, nvarea inovatoare. nvarea inovatoare are menirea de a pregti indivizii i societile s acioneze n situaii noi i presupune calitile autonomiei i integrrii. nvarea inovatoare presupune formularea de probleme, sfrmarea clieelor, predispune la ruperea structurilor nchise. Marile schimbri existeniale se produc pe baza unor viziuni inovatoare, nu pe respectarea tradiiilor. Contextul social i global comport numeroase modificri, structurale i funcionale. n condiiile libertii de expresie, ale democratizrii vieii sociale, ale liberei circulaii,
11

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.50-54 13

educaiei i revin sarcini inedite i dificile. Programele de dezvoltare trebuie s fie elaborate innd cont de diversitatea culturilor i a interaciunilor culturale care exist ntre populaiile din interiorul unei ri sau ntre diferite regiuni ale lumii. Problematica lumii contemporane, caracterizat prin universalitate, globalitate, complexitate i caracter prioritar, demonstreaz tot mai pregnant, c soluiile cele mai eficiente nu pot fi gsite prin demersuri i angajri secveniale, parcelate, ci e nevoie de o viziune holistic n studierea i decantarea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunt omenirea: degradarea mediului, nclzirea global, generalizarea corupiei, explozia demografic, srcia, proliferarea conflictelor ntre naiuni etc 2.2. Noi tipuri de educaii12 Creterea eficienei colare se poate realiza i prin introducerea unor noi tipuri de educaii, prevzute i n Programul UNESCO: Educaia economic i antreprenorial avnd ca scop, cunoaterea economiei de pia i formarea calitilor de antreprenor: iniiative, plan de afaceri, antrenarea n tehnologiile informaionale. Educaia pentru participare i democraie, al crei scop este educarea tineretului pentru a participa la dezvoltarea social, la aplicarea principiilor democratice i la aprarea drepturilor omului. Educaia ecologic, pentru protejarea mediului nconjurator, implic nelegerea consecinelor deteriorrii acestuia asupra sntii omului, asumarea de responsabiliti i intreprinderea de aciuni pentru protejarea mediului ambient, a florei i a faunei, pe baza unor cunotine i motivaii. Educaia pentru pace i cooperare, are drept obiective nelegerea ntre popoare i respectarea valorilor culturii, promovarea umanismului etnic, folosind investiiile i descoperirile n scopul creterii calitii vieii, promovarea valorilor morale i culturale ale societii democratice. Educaia pentru comunicare i timpul liber, vizeaz folosirea mass- mediei n scopul lrgirii orizontului de cultur general, al perfecionrii profesionale i formrii integrale a personalitii umane. Educaia intercultural, promoveaz cunoaterea i respectarea culturii, a tradiiilor i a stilului de via ale comunitilor entice, de ctre toi locuitorii din ara respectiv. Educaia pentru sntate, implic cunotine i aciuni pentru prevenirea i combaterea bolilor i pentru o alimentaie necesar pstrrii sntii. Educaia pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, este o constant a epocii actuale i vizeaz contientizarea oamenilor n legtur cu drepturile acestora la via, la liber exprimare, la liber circulaie, la opinie, etc Educaie pentru comunicare i mass-media, i propune s formeze personalitatea pentru a gestiona corect i adecvat mesajele mediatice, pentru a selecta i adecva sursele informaionale n consonan cu valorile adevrului, dreptii, frumuseii etc Educaia pentru schimbare, pregtete indivizii ca s ntmpine ct mai adecvat, tarnsformarea petrecut. Omul trebuie s tie: s sesizeze schimbarea, s evalueze natura schimbrii, s modeleze traiecte de dezvoltare posibile. 2.3. Inovaie i reform n nvmntul romnesc Reforma n nvmntul romnesc are ca efect realizarea unor mutaii de politic i strategie educaional. Politicile i practicile educaionale sunt orientate pe baza unor principii de reform: corelarea nvmntului cu evoluia sistemului economic, a pieei muncii, a tiinei, tehnicii i tehnologiei;
12

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.55-58 14

 egalizarea anselor la un nvmnt deschis, diversificat i modern; optimizarea raportului, n planurile de nvmnt, ntre disciplinele de cultur general i cele de specialitate; compatibilizarea european a Curriculumului naional; descentralizarea i reforma managementului colar. Programul reformei, elaborate pe baza acestor principii, cuprind multe elemente de inovaie dintre care citm: restructurarea nvmntului secundar, etnic i vocaional; organizarea lui pe filiere, specializri i pe cicluri curriculare: de observare i orientare, de aprofundare i de specializare; proiectarea curricular la nivel naional i local; elaborarea curriculumului naional, compatibil cu cel European; elaborarea i aplicarea planurilor- cadru de nvmnt; elaborarea, ntr-o concepie didactic modern, a programelor i a manualelor colare; crearea pieei manualelor alternative; ameliorarea infrastructurii nvmntului i conectarea lui n comunicaiile electronice mondiale; organizarea nvmntului superior n trei cicluri: colegii, nvmnt superior de scurt durat i de lung durat; introducerea disciplinelor opionale pentru dezvoltarea aptitudinilor; aplicarea unui nou sistem de evaluare a rezultatelor colare; introducerea examenului de capacitate la absolvirea gimnaziului; folosirea unor practice didactice de tip interactiv; creterea eficienei sistemului de finanare i de gestionare a resurselor materiale; reforma managementului colar i academic, prin descentralizarea i crearea autonomiei unitilor de nvmnt. CAPITOLUL III EDUCAIA PERMANENT 3.1. Conceptul de educaie permanent13 Educatia permanenta reprezinta o directie importanta de evolutie a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, care urmareste valorificarea tuturor dimensiunilor si diformelor educatiei proiectate si realizate pe tot parcursul existentei umane si in orice moment al existentei umane. Definirea educatiei permanente, la nivelul unui concept pedagogic fundamental. presupune delimitarea domeniului de referinta si a semnificatiei sale strategice. Ca domeniu de referinta, educatia permanenta implica "intreaga durata de viata a unui individ". Ea vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, abordata " in totalitate ei", coreland resursele, respectiv: -stadiile educatiei ( varstele prescolare-scolare-postscolare si psihologice; ciclurile vietii: copilaria-preadolescena-adolescenta-tinereea maturitatea-batranetea); -continuturile educatiei ( dimensiunile/laturile educatiei: intelectuala-morala-tehnologicaestetica-fizica); -formele educatiei ( educatia formala-nonforinala-informala); -factorii educatiei ( rolul: familiei, comunitatii educationale, institutiilor scolare etc). Aceasta abordare permite integrarea tuturor resurselor educatiei pe verticala sistemului ( continuitatea intre stadiile educatiei, sustinuta pe lot parcursul existentei umane)
13

R.H. DAVE (coord.), Fundamentele educaiei permanente, Editura didactic i pedagogic, Bucureti,1991 15

si pe orizontala sistemului ( complementaritatea resurselor educatiei, aprofundata la nivelul fiecarui stadiu al educatiei, in orice moment al existentei umane). Ca semnificatie strategica educatia permanenta poate fi definita la nivel functionalstructural-operational, nivel care evidentiaza: - "scopul sau final" ("a mentine si a imbunatati calitatea vietii"); - "caracterul sau universal ("reprezinta democratizarea educatiei") si dinamic" ("permite adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare"); - sensul sau managerial ("educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de educatie"). La nivel functional, educatia permanenta angajeaza trei categorii de functii: functia de adaptare; functia de inovare; functia de corectare. La nivel structural, educatia permanenta angajeaza doua componente principale, aflate in raporturi de interactiune: componenta generala si componenta profesionala. La nivel operational, educatia permanenta angajeaza resursele de dezvoltare pedagogica/educabilitate ale fiecarei personalitati umane, valorificabile in termeni de oportunitate si de motivatie individuala si sociala. Educatia permanenta reprezinta astfel simultan: - un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate resursele activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane (stadii, continuturi, forme, factori), valorificabile pe verticala si pe orizontala sistemului educational; - un concept pedagogic operational care extinde aplicatiile sale "asupra tuturor aspectelor educatiei" ; - un principiu pedagogic care sustine organizarea globala a unui sistem educational integral, deschis pentru toate tipurile de educatie; - o orientare la nivel de politica a educatiei, care urmareste perfectionarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane pe toata perioada vietii prin valorificarea deplina a resurselor acesteia de autoinstruire si de autoeducatie. Principiile educatiei permanente "fundamenteaza organizarea globala a sistemului de invatamant" care angajeaza toate ciclurile vietii, de la faza pregatirii - care promoveaza asimilarea valorilor scolare si extrascolare - lafaza activa - care implica profesionalizarea in regim de mobilitate sociala - pana la faza retragerii - care permite personalitatii asumarea de noi roluri prin continuarea invatarii. La nivel de politica a educatiei pot fi evidentiate urmatoarele principii: - principiul asigurarii continuitatii in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane; - principiul adaptarii programelor scolare si postscolare la cerintele unei societati in continua transformare; - principiul pregatirii personalitatii, la toate nivelurile sistemului de invatamant, in vederea adaptarii optime la conditii de schimbare rapida; - principiul mobilizarii si a valorificarii tuturor mijloacelor de informare disponibile in limite institutionale si noninstitutionale; - principiul corelarii functionale intre obiectivele-continutuhle-formele activitatii de educatie/instruire. Obiectivele generale ale educatiei permanente au fost definite de Paul Lengrand, in , intr-o "carte-manifest" cu valoare programatica: a) crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii personalitatii umane pe tot parcursul existentei sale; b) pregatirea personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie. Realizarea acestor obiective generale, solicita o noua politica a educatiei, capabila sa anticipeze "sistemul de invatamant de maine care va fi mai mult decat juxtapunerea a doua parti astazi separate: institutia scolara, pe de o parte, educatia adultilor, pe de alta parte, constituind un singur proces continuu". Acest proces, care angajeaza o ampla reforma sociala, sustine (re)proiectarea unui sistem e-ducational global, conceput ca "cetate educativa" . 16

n cadrul unui sistem educational global, fiecare nivel, treapta, disciplina, dimensiune, forma a educatiei presupune elaborarea unor obiective specifice educatiei permanente, operationalizabile in functie de particularitatile fiecarei comunitati educative nationale, teritoriale, locale. Obiectivele specifice educatiei permanente sunt prezentate in literatura de specialitate la nivelul unor "obiective conventionale impartite in patru grupe": - grupa I: insusirea deprinderilor sociale fundamentale (lectura, calcul matematic/informatic, notiuni elementare pentru mentinerea sanatatii); - grupa a Ii-a: dezvoltarea capacitatii de adaptare la o societate bazata pe anumite valori fundamentale: pace, democratie, libertate, fericire, eficienta, umanism, solidaritate; - grupa a IlI-a: cultivarea unor trasaturi de personalitate care asigura "o noua calitate a vietii": stabilitate intrapsihica, vigoare emotionala, "avant tineresc launtric", capacitate de optiune responsabila, angajare sociaala, capacitate de autodepasire/angaja-re personala, insusirea si reinnoirea cunostintelor; - grupa a IV-a: obiective instrumentale/ "invatarea de a invata". interinvatarea. invatarea autodirijata. Continutul si metodologia educatiei permanente implica aparitia unor noi modalitati de organizare a sistemului si a procesului de invatamant care intervin la nivel: a) functional-structural: televiziune scolara; universitate prin televiziune; instruire scolara/universitara prin retele informatizate; integrarea activitatilor nonformale in planul de invatamant; universitati populare in mediul urban si rural; programe de perfectionare profesionala intensive etc; b) operational: obiective specifice si concrete care vizeaza: adaptarea la "intrarea" si la "iesirea" intr-o (dintr-o) treapta scolara; continuitatea intre nivelul scolar-postscolar, universitar-postuniversitar; favorizarea saltului de la instruire la autoinstruire, de la educatie la autoeducatie. Continutul educatiei permanente include "toate elementele intereducationale si chiar extraeducationale" posibile intr-un camp psihosocial din ce in ce mai extins, cu o variabilitate a fenomenelor care solicita multiple abordari interdisciplinare: istorice, antropologice, economice, ecologice, psihologice, sociologice, filosofice . Proiectarea continutului educatiei permanente angajeaza functia pedagogica de integrare si extindere a cunostintelor la nivelul unor structuri: - informative, intra, inter, transdisiplinare, cu o baza larga de aplicatie, relevanta pe verticala si orizontala sistemului; - formative, bazate pe corelatia dintre planul intelectual-afectiv-motivational-actional al cunostintelor dobandite; - operabile, dincolo de sfera disciplinei sau treptei scolare respective: - deschise, spre diferite forme de invatare socioculturala; - stimulative, pentru capacitatea de comunicare si de flexibilizare a rezultatelor invatarii, in plan stiintific, moral, tehnologic, estetic, psihofizic. Metodologia educatiei permanente evidentiaza resursele de actiune ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii valabile pe verticala si pe orizontala sistemului. Aceste resurse valorifica noile mijloace de invatare aparute odata cu dezvoltarea retelelor de instruire prin mass-media si prin calculator, care multiplica posibilitatile de comunicare pedagogica eficienta, diferentiata, individualizata. Pe verticala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea temporala a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral pe toata perioada existentei umane. (Re)dislribuirea echilibrata a continuturilor (intelectuaie-morale-tehnologiceestetice-fizice) si formelor (formala-nonformala-informala) educatiei asigura valorificarea succesiva a resurselor fiecarei varste scolare/postscolare (universitare/postuniversitare) si psihologice dar si prelungirea atitudinii pozitive fata de instruire si autoinstruire, necesara pentru realizarea rolurilor si statutusurilor naturale si sociale indeplinite de personalitatea umana de-a lungul existentei sale. 17

Literatura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de articulare a resurselor educatiei pe verticala sistemului: a) articulare intre diferite stadii de invatare (prescolar, scolar, postscolar. universitar, postuniversitar, recurent); b) articulare intre diferite trepte si obiecte in cadrul unui stadiu specific; c) articulare intre rolurile asumate de individ ia diferite stadii ale vietii; d) articulare intre diferite aspecte ale dezvoltarii in timp (fizica, morala, intelectuala etc). Pe orizontala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea spatiala a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral in orice moment al existentei umane. (Re)distribuirea echilibrata a continuturilor si a formelor educatiei asigura, in aceasta situatie, valorificarea simultana, intensiva si extensiva, a actiunilor si influentelor posibile la nivel de educatie scolara - educatie extrascolara - familie - comunitate locala - mass-media loisir etc. Literatura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de integrare a resurselor educatiei pe orizontala sistemului: a) integrare la nivelul relatiei cu familia, comunitatea locala, societatea in ansamblu, domeniul de activitate, mass-media, factorii de recreere (culturali, sportivi etc); b) integrare la nivelul relatiei intre obiectele de invatamant; c) integrare la nivelul relatiei intre diferite aspecte ale dezvoltarii (fizica, intelectuala, morala etc.) realizabile pe parcursul unui stadiu specific al vietii. Educatia permanenta, in conditiile societatii contemporane, devine "o tema de meditatie si de actiune" care angajeaza "reflectii teoretice" dar si "sugestii practice", operabile la diferite niveluri de reprezentare sociala; educatie pentru toti, educatia parintilor, educatie pentru democratie, educatie pentru perfectionare si recalificare profesionala etc, care stimuleaza chiar proiectarea "unei didactici pentru adulti" . Aceste coordonate confirma stabilitatea unei directii de evolutie a educatiei: "permanenta educatiei permanente". O asemenea directie nu exclude, ci, din contra angajeaza flexibilitatea educatiei permanente, posibila si necesara in termeni de creativitate sociala. 3.2. Perspectiva educatiei permanente14 Idea educatiei permanente nu este noua. O gasim prezenta inca din antichitate, la greci si la romani, iar mai tarziu la arabi au inscris-o in Coran, ca obligatie religioasa. Intreaga viata este o scoala afirma J.A. Comenius, iar N. Iorga sustinea ca invatat este omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii. Pentru secolul nostru, invatarea continua a devenit o cerinta fundamentala a societatii, determinanta de: cresterea exponentiala a informatiilor si uzura accelerata a acestora, de mobilitatea profesiunilor, de progresele extraordinare ale stiintei, tehnicii, tehnologiei si mijloacelor de informatie, de dinamismul vietii economice si sociale, de democratizarea invatamantului, de cresterea nivelului de aspiratie spre cultura si educatie, de folosirea cat mai utila si placuta a timpului liber. Despre educaia permanent se discut de mult vreme n cercurile de specialitate din Romnia.15 n Legea nr.84/1995, Legea nvmntului, la articolul 15, alineat 5, litera f, educaia permanent apare ca un element distinct al sistemului de nvmnt, alturi de celelalte elemente (nvmnt precolar, primar, secundar, postliceal i superior), dar n practic aceste idei novatoare au ptruns mai greu mai ales, din cauza rezistenei educatorilor la schimbare, i de fapt la revenirea la normalitate. A invata sa inveti si a dori sa te perfectionezi continuu sunt cerinte ale educatiei permanente, prin care omul contemporan invata sa fie el insusi, receptive la schimbari,
14 15

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.160-175 I. JINGA, E. ISTRATE, Op.cit., pag. 161-162 18

capabil sa la anticipeze sis a se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la programul social, prin autonomia sa intelectuala si moral-civica. Educatia permanenta se caracterizeaza prin aceea ca este continua si globala, integrand toate nivelurile si tipurile de educatie. Astfel, este asigurata formarea echilibrata a personalitaii, cu grad inalt de autonomie a invatarii, pe baza carei omul sties a identifice si sa foloseasca sursele de informatie, sa participle la dezvoltarea societatii, la educarea celorlalti membri ai colectivitatii din care face parte si la cresterea calitatii vietii. In reformele actuale, privind sistemele educationale din toate tarile, se observa preocupari de articulare a diferitelor niveluri si tipuri ale educatiei, urmarindu-se continuitatea acesteia in timp si spatiu, incercand sa transforme punctele terminale ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si universitar in deschideri spre invatarea continua, spre autoeducatie. Componenta generala si ce profesionala a educatiei permanente sunt strans legate intre ele, permitand dezvoltarea si adaptarea omului la noile conditii, in scopul cresterii vietii si folosirii eficientea timpului liber, pentru desavarsirea formarii personalitatii creatoare. Scolaritatea este o etapa initiala a educatiei permanente, care trebuie sa-i invete pe elevi cum sa invete sis a se integreze socio- professional. Ca urmare, din aceasta perspective vor trebui regandite obiectivele educationale, continul si metodele de predare invatare evaluare. In acest scop, se va pune accentual pe folosirea pe scara larga a metodelor actic participative, pe tehnicile de invatare eficienta, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe cresterea efortului de invatare al elevilor sip e formarea capacitatii de autoevaluare, elevii invatand sa se formeze pentru o lume in continua schimbare. Ca forme de perfectionare permanenta a cadrelor didactice sunt prevazute: studiul individual, sesiuni metodico- stiintifice, schimburi de experiente, cursuri periodice de informare, cercuri si seminarii pedagogice , stagii de perfectionare, consultatii, cursuri la distanta, cursuri de vara, postuniversitare si de doctorat. Stagiile de perfectionare urmeaza sa se inchiei cu elborarea unei lucrari cu character metodico- stiintific. Autoeducatia este o activitate constienta, orientate spre formarea sau desavarsirea propriei personae, in conformitate cu nazuintele, aspiratiile, idealurile si conceptia despre rolul omului in societate. Autoeducatia devine posibila la varsta adolescentei, datorita celor trei functii ale constiintei de sine: functia anticipative, de proiectare a propriei personae, facilitand formarea idealului de viata; functia normative, concretizata in modul de apreciere a valorilor pe baza unor criterii sociale; capacitatea omului de a se reflect ape sine insusi, dandu-si seama de ceea ce este si de ceea ce vrea sa devina. Autoeducatia devine posibila pe baza educatiei, cand adolescentul, reflectand asupra celor invatate si dispunand de un mod propriu de apreciere a valorilor socio- culturale, le interiorizeaza, participand astfel la propria sa formare sa dezvoltare. In acelasi timp, autoeducatia favorizeaza asimilarea influentelor educative iar pe de alta parte se integreaza in educatia permanenta, sporindu-i eficienta. Ca urmare, in scoala vor trebui sa se transmita elevilor bazele si metodele autoformarii, pregatindu-I pentru educatia permanenta. Autoeducatia se realizeaza sub influenta unui grup de factori interni si externi: Factorii interni care favorizeaza autoeducatia sunt: autocunoasterea, prin care elevul sau adultul devine constient de propriile sale capacitate intelectuale, interese si aptitudini; capacitatea persoanei de a se reflect ape sine in mod critic, observandu-si neimplinirile; idealul de viata si nivelul de aspiratie spre cultura si civilizatie; responsabilitatea fata de devenirea propriei persoane; 19

 modul propriu de apreciere a valorilor stiintifice, cultural- artistice, morale, religioase etc.; dorinta de autoperfectionare continua; autocontrolul permanent privint autoperfectionarea. Factori externi care favorizeaza autoeducatia sunt: nivelul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, tehnologiei si a culturii umaniste. mobilitatea profesiunilor si noile cerinte ale acestora. 3.3. Educaia permanent i calitatea educaiei Educaia continu/permanent este un concept intergrator care nglobeaz toate dimensiunile actului educaional att sub aspect temporal (educaie pe toat durata vieii lifelong education), ct i sub aspect spaial articulnd toate influenele i aciunile exercitate asupra educabililor ntr-o structur formal (coal, universitate), non-formal i informal (life-wide education). Instituiiile de nvmnt trebuie s i adapteze curricula la nevoile educabililor, oferind programe de formare iniial, dar i de formare continu, asigurnd astfel, continuitatea pregtirii i a perfecionrii omului de-a lungul carierei lui profesionale i pe toat durata vieii acestuia. Programele de formare continu sunt supuse evalurii i acreditrii de ctre ARACIS (Agenia Romn pentru Asigurarea Calitii n nvmntul Superior) i ARACIP (Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Preuniversitar). Potrivit legii privind asigurarea calitii educaiei (OUG nr. 75/2005), se opereaz cu urmtoarele delimitri conceptuale: Calitatea educaiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu i ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfcute ateptrile beneficiarilor, precum i standardele de calitate. Evaluarea calitii educaiei const n examinarea multicriterial a msurii n care o organizaie furnizoare de educaie i programul acesteia ndeplinesc standardele i standardele de referin. Asigurarea calitii educaiei este realizat printr-un ansamblu de aciuni de dezvoltare a capacitii instituionale de elaborare, planificare i implementare de programe de studiu, prin care se formeaz ncrederea beneficiarilor c organizaia furnizoare de educaie satisface standardele de calitate. Controlul calitii educaiei n instituiile de nvmnt precolar, primar, gimnazial, profesional, liceal i postliceal presupune activiti i tehnici cu caracter operaional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecie desemnat pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite. mbuntirea calitii educaiei presupune evaluare, analiz i aciune corectiv continu din partea organizaiei furnizoare de educaie, bazat pe selectarea i adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum i pe alegerea i aplicarea celor mai relevante standarde de referin. Metodologia asigurrii calitii educaiei precizeaz c asigurarea calitii educaiei este centrat preponderent pe rezultatele nvrii. Rezultatele nvrii sunt exprimate n termeni de cunotine, competene, valori i atitudini care se obin prin parcurgerea i finalizarea unui nivel de nvmnt sau program de studii. Calitatea n educaie este asigurat prin urmtoarele procese: planificarea i realizarea efectiv a rezultatelor ateptate ale nvrii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea intern a rezultatelor, evaluarea extern a rezultatelor i prin mbuntirea continu a rezultatelor n educaie. Asigurarea intern a calitii educaiei va fi realizat prin nfiinarea, la nivelul fiecrei organizaii furnizoare de educaie din Romnia, a Comisiei pentru evaluarea i asigurarea calitii. Organizaia furnizoare de educaie elaboreaz i adopt propria strategie i propriul regulament de funcionare a Comisiei. 20

Atribuiile Comisiei pentru evaluarea i asigurarea calitii sunt: elaborarea, coordonarea i aplicarea procedurilor i activitilor de evaluare i asigurare a calitii, elaborarea anual a unui raport de evaluare intern privind calitatea educaiei n organizaia respectiv i de propuneri de mbuntire a calitii educaiei i cooperarea cu agenia romn specializat pentru asigurarea calitii. Evaluarea extern a calitii educaiei se refer la: evaluarea capacitii instituionale i la evaluarea eficacitii educaionale a organizaiei furnizoare de educaie. Evaluarea se aplic la managementul calitii la nivel instituional, calitatea programelor de studiu oferite, concordana dintre evaluarea intern i situaia real, evaluarea comparativ transinstituional a unui acelai program de studiu oferit de diferite organizaii furnizoare de educaie. Pentru evaluarea extern a calitii s-au nfiinat Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Preuniversitar, ARACIP i Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Superior, ARACIS. Pe baza acordului cu ARACIP i ARACIS, evaluarea extern poate fi efectuat i de alte agenii autohtone sau internaionale. Ageniile ARACIS i ARACIP au n structura organizatoric: Departamentul de Acreditare i Departamentul de Asigurare a Calitii. Cele dou instituii au multiple atribuii, cum ar fi: elaborarea de standarde, standarde de referin i indicatorii de performan pentru evaluarea i asigurarea calitii, elaborarea de metodologii de evaluare instituional i de acreditare, realizarea activitilor de evaluare i acreditare a furnizorilor de educaie din nvmntul preuniversitar, evaluarea calitii educaiei din nvmntul preuniversitar, realizarea, mpreun cu inspectoratele colare i direciile de resort din MECI a activitilor monitorizare i control al calitii, elaborarea manualelor de evaluare intern a calitii, a ghidurilor de bune practici; publicarea unui raport anual cu privire la propria activitate, elaborarea periodic, cel puin la fiecare patru ani, a unei analize de sistem asupra calitii nvmntului preuniversitar/universitar din Romnia. Misiunea ARACIS este de a efectua evaluarea extern a caliti educaiei oferite de instituiile de nvmnt superior i de alte organizaii furnizoare de programe de studiu iniial i de formare continu specifice nvmntului superior, care opereaz n Romnia, cu scopul de: (1) a atesta capacitatea organizaiilor furnizoare de educaie de a satisface ateptrile beneficiarilor i standardele de calitate; (2) a contribui la dezvoltarea unei culturi instituionale a calitii n nvmntul superior; (3) a asigura protecia beneficiarilor direci i indireci de programe de studiu de nivelul nvmntului superior prin producerea i diseminarea de informaii sistematice, coerente i credibile, public accesibile despre calitatea educaiei; (4) a propune Ministerului Educaiei i Cercetrii strategii i politici de permanent ameliorare a calitii nvmntului superior, n strns corelare cu nvmntul preuniversitar. Pentru a-i ndeplini misiunea, ARACIS i constituie propriul su registru de evaluatori, structurat pe domenii sau grupe de domenii de studiu i folosete colaboratori externi, experi n domeniul de activitate al Ageniei; Evaluatorii i colaboratorii externi au urmtoarele atribuii: a) Evaluarea instituiilor de nvmnt superior i/sau a programelor lor de studiu; b) Acreditarea i asigurarea calitii nvmntului superior; c) Expertiz academic n programul de studiu evaluat sau ntr-un domeniu conex. 3.4. Educaia permanent i inovaia16

16

ZAMFIR C. i STOICA L. (coord.), O nou provocare: dezvoltarea social, Editura Polirom, Iai, 2006 21

Inovaia social se refer la strategii, concepte, idei i instituii concepute pentru a rspunde nevoilor sociale de orice tip de la condiii de munc i educaie la dezvoltare comunitar i sntate public. Inovaia social reprezint modul n care autoritile locale, guvernele, dar i companiile/ mediul de afaceri rspund provocrilor societii i problemelor sociale polarizarea accesului la educaie, dezvoltarea urban, problemele de trafic, dar i mbtrnirea populaiei, bolile cronice i omajul prin dezvoltarea unor abordri noi i mai eficiente, n contextul existenei unor nevoi sociale nesatisfcute. Inovaia social se identific, n principal, cu nivelul politicilor publice ca termen generic, iar articolul de fa va analiza inovaia de la acest nivel. Inovaiile instituionale, organizaionale, sunt procese interne i autonome implementate de un grup, o comunitate sau o societate pentru a realiza o reform/ schimbare instituional. Ele reprezint noi tipuri de parteneriate implementate ntre grupuri/ comuniti i actori/ stakeholders care activeaz n domeniul instituional, economic sau social destinat mbuntirii condiiilor de via. Altfel spus, inovaia social este procesul care ofer soluii la problemele sociale, ntr-o manier nou. Pentru a fi inovative, o idee, un produs sau o politic/ strategie trebuie s fie: -nou() n contextul n care se aplic Noutatea se poate referi la contextul geografic, scala, domeniul, disciplina, tipul de cultur sau de mediu de afaceri; -folositor, conform cu scopul sau problema care trebuie rezolvat (pentru a fi o inovaie, ideea/ produsul/ strategia trebuie s aduc un plus de valoare utilizatorilor i s dea soluii pentru constrngeri/ probleme/ situaii particulare); -capabil() s se susin dup perioada de testare o inovaie este un produs cu potenial crescut, care se poate dovedi prin sustenabilitatea i eficiena sa n timp. Pornind de la aceste precizri conceptuale, analizm inovaia social din politicile educaionale, cu accent pe rolul educaiei continue (life-long learning) i pe importana domeniului, n contextul mai larg, comunitar, al creterii competitivitii economice i coeziunii sociale. Educaia continu/ permanent pe tot parcursul vieii reprezint totalitatea activitilor cu scop educaional, realizate de-alungul vieii, n vederea mbuntirii cunotinelor, abilitilor i competenelor, din perspectiv personal, civic, social i a inseriei pe piaa muncii. Am ales spre analiz acest domeniu datorit rolului-cheie pe care l joac n susinerea inovaiei i creterea capacitii inovative. De asemenea, n context comunitar, politicile din domeniul educaiei i cercetrii sunt centrale, atunci cnd se formuleaz strategia de dezvoltare economic i social a Uniunii. ncepnd din anul 1995, n cadrul UE s-au dezvoltat programe educaionale deosebite, precum Leonardo da Vinci sau Socrates avnd urmtoarele obiective: a). Programul Leonardo da Vinci: urmrete creterea calitii, a caracterului inovator i a dimensiunii europene n sistemele i practicile de formare profesional contribuie la promovarea unei Europe a cunoaterii prin realizarea unui spaiu european de cooperare n domeniul educaiei i formrii profesionale sunt susinute politicile statelor participante privind formarea pe parcursul ntregii viei i dezvoltarea aptitudinilor i competenelor favorabile integrrii profesionale. b). Programul Socrates: Promovarea dimensiunii europene n educaie mbuntirea cunoaterii limbilor strine ale UE Promovarea cooperrii i mobilitilor n domeniul educaiei ncurajarea caracterului inovator n practicile educaionale Aciuni Socrates: Arion: schimb de informaii i experien pentru factorii de decizie din domeniul educaiei 22

 Comenius: nvmnt preuniversitar Erasmus: nvmnt universitar European Label: certificare european pentru proiecte din domeniul limbilor strine Grundtvig: educaia adulilor Lingua: promovarea aciunii nvrii limbilor strine Minerva: nvmnt deschis i la distan Eurydice: sisteme i politici educaionale la nivel european Vizite pregtitoare: pentru aciunile centralizate Socrates Contextul comunitar consist din strategia global a UE stabilit la Consiliul European de la Lisabona (2000) de a deveni cea mai dinamic i mai competitiv economie bazat pe cunoatere, capabil de cretere economic durabil cu locuri de munc mai multe i mai bune i cu o coeziune social mai mare. Poziia oficial la nivelul politicilor comunitare este c toi cetenii trebuie s obin cunoatere, abiliti i competene, prin educaie permanent, iar nevoile speciale ale celor aflai n situaie de risc de excluziune social trebuie luate n considerare. Aceasta trebuie s conduc, n timp, la creterea participrii pe piaa forei de munc i la cretere economic semnificativ, precum i la asigurarea, n acelai timp, a coeziunii sociale. Aceste consideraii sunt foarte relevante pentru opiunile ulterioare privind dezvoltarea modelului social european. Europa se confrunt cu provocri mari de natur socioeconomic i demografic, asociate cu o populaie mbtrnit, un numr ridicat de aduli slab instruii i rate crescute de omaj n rndul populaiei tinere. Pentru a rmne competitiv i a atinge obiectivul central menionat anterior, Uniunea European trebuie: a. s devin mult mai inovativ; b. s reacioneze mai eficient la nevoile i preferinele cetenilor c. s rspund provocrilor globale i de mediu prin soluii i strategii inovative. Noile provocri, schimbri i oportuniti produc schimbri i la nivelul societilor europene (polarizarea accesului la educaie, accesul difereniat la resurse, diferenele radicale n funcie de capacitatea de rspuns la schimbare a unei comuniti, ri, regiuni). Permanenta raportare la Statele Unite ale Americii i Japonia, dou societi cu putere i performan inovativ foarte crescute, a determinat, n ultimii ani, orientarea strategiilor i politicilor comunitare spre o direcie nou de aciune, menit s susin eforturile de dezvoltare social durabil din rile membre ale UE: inovaia i creativitatea. Trei sunt factoriicheie pentru dezvoltarea unei industrii competitive, n urmtorii ani: cunotintele/ formarea, inovaiile i antreprenoriatul. UE urmrete s dezvolte aceast societate competitiv, ntr-un context de concuren la nivel global, prin ncurajarea potenialului creativ i inovator att la nivelul membrilor si ct i la nivel comunitar. n anul 2006, Comisia European elabora o strategie-cadru a inovrii n Uniunea European, prin care stabilea un numr de 10 prioriti pentru aciunile de la nivel naional i comunitar. n contextul mai larg al acestei strategii, educaia este considerat att ca precondiie a producerii inovaiei, ct i ca direcie prioritar de aciune. Aciunea 1 specific necesitatea ca statele membre s creasc semnificativ cheltuielile publice pentru domeniul educaiei i s identifice i s abordeze obstacolele existente n sistemele educaionale naionale care mpiedic dezvoltarea i promovarea unei societi orientate spre inovaie. n documentele UE, nivelul producerii, asimilrii i diseminrii inovaiei este urmrit printr-un tablou de bord al inovrii europene (European Innovation Scoreboard - EIS), un set de indicatori pe baza crora sunt grupate rile membre dup potenialul inovativ, ntre care se numr i indicatori privind nivelul de educaie al populaiei, investiia n cercetare dezvoltare sau numrul de brevete nregistrate. EIS a fost elaborat la cererea Consiliului European de la Lisabona, din anul 2000. n data de 28 martie 2008, Comisia European a definitivat proiectul comunitar de promovare a inovaiei n politicile sale, prin adoptarea propunerii de declarare a anului 2009 23

ca An European al Creativitii i Inovaiei. Obiectivul general al Anului European 2009 este acela de a promova creativitatea ca motor al inovaiei i factor-cheie n dezvoltarea competenelor personale, ocupaionale, antreprenoriale i sociale, prin nvarea pe tot parcursul vieii. La nivel comunitar, vor fi promovate n cadrul Anului Inovaiei demersurile creative i inovatoare din sectoare precum educaia i cultura, dar i n alte domenii sociale, cum sunt cercetarea, media, antreprenoriatul social, dezvoltarea rural etc. De asemenea, Uniunea European va constitui o platform de colaborare i dezbatere politic i public, de mprtire a exemplelor de bun practic n politici inovative destinate creterii competitivitii economice i coeziunii sociale, precum i de stimulare a educaiei i cercetrii. Rolul educaiei n contextul mai larg definit la Lisabona este de a susine o dezvoltare durabil, prin dezvoltarea capitalului uman, iar politicile de acces la educaie sunt menite, pe de o parte, s reduc excluziunea social i srcia i pe de alt parte, s conduc la dezvoltarea social durabil la nivelul statelor membre. Un element de baz al acestui program l constituie, aa cum am menionat mai sus, conceptul de nvare/ educaie continu (life-long learning). Dup o lectur atent a documentelor elaborate n domeniul educaional la nivelul Uniunii se poate concluziona c acest concept se afl n centrul tuturor politicilor de acces la educaie, datorit implicaiilor sale n domeniul educaiei, al formrii profesionale i politicilor ocupaionale, precum i datorit importanei sale n dezvoltarea personal i social. Se afirm, astfel, c un spaiu european al nvrii continue va asigura cetenilor si posibilitatea de a se mica liberi ntre diferite coli/ universiti, locuri de munc, precum i ntre diferite regiuni sau ri, nvarea continu viznd accesul la toate formele de educaie i la toate nivelurile de nvmnt. De altfel, educaia i formarea sunt considerate, la nivel european, ca domenii capitale pentru reducerea srciei i pentru dezvoltarea social. Programele de educaie permanent dezvoltate n acest context trebuie s fie elaborate pentru a reduce efectul de polarizare pe care l are tendina tot mai accentuat din politicile educaionale de a forma tot mai mult populaia deja nalteducat i calificat. Programele de formare continu trebuie s fie accesibile adulilor i elevilor de la toate nivelurile de pregtire, n special din domeniul serviciilor, deoarece formarea resurselor umane constituie un factor esenial de inovaie n acest sector, crucial, la rndul su, pentru asigurarea dezvoltrii durabile a societilor moderne. Prin educaia permanent se urmrete dezvoltarea unei gndiri practice, cu abiliti de rezolvare a problemelor i capacitate de aplicare a cunotinelor i ideilor. Am menionat anterior existena la nivelul UE a unui sistem de indicatori denumit tablou de bord al inovrii europene (EIS), care msoar comparativ capacitatea i performanele inovative ale rilor membre, pe baza indicatorilor EUROSTAT i ale cercetrilor comunitare privind inovaia. Iniial format din 25 de indicatori, pentru perioada 20082010 a fost elaborat o nou metodologie pentru tabloul de bord, n care sunt inclui 29 de indicatori care acoper apte domenii ale inovaiei grupate n trei mari categorii. Fr a detalia coninutul EIS, prezint pe scurt cele trei categorii i dimensiunile inovaiei incluse n acestea pentru a nelege locul i rolul educaiei n producerea inovaiei: -facilitatori ai inovaiei (innovation enablers), includ: resursele umane nalt calificate, disponibile pentru producerea inovaiei i finanarea i suportul autoritilor publice pentru inovaie; -activitatea firmelor (firm activities) cuprinde: investiiile firmelor n inovaii; antreprenoriatul; throughputs (se refer la producia intelectual, brevetele i patente etc.); -producia/rezultatele (outputs) include dou dimensiuni: inovatorii (numrul de firme care au introdus inovaii pe pia, tehnologice i nontehnologice) i efectele economice (succesul economic al inovaiilor la nivel de creare de locuri de munc, vnzri i export). Indicatorii din domeniul educaiei sunt inclui n metodologia de calculare a acestui scoreboard. Educaia este inclus la capitolul de facilitatori ai inovaiei, care reprezint un 24

set de indicatori ce msoar condiiile structurale necesare pentru dezvoltarea potenialului de inovaie al unei societi. Indicatorii privind educaia inclui n tabloul de bord vizeaz absolvenii de nvmnt secundar i teriar i absolveni de studii doctorale, iar indicatorul din domeniul educaiei permanente inclus n calcularea scorului inovativ este participarea la educaia permanent ca procent din populaia de 2564 ani (Participation in life-long learning per 100 population aged 2564). Tabloul de bord al inovrii 2008 situeaz Romnia n grupa rilor care fac eforturi s ajung din urm restul statelor, ultima din cele patru grupe de ri, cu un scor sub media rilor membre i ultimul din aceast categorie (0,18, raportat la 0,45, media UE). Pentru a nelege contextul la care raportm situaia rii noastre, s vedem grupele: -prima grup, cea a liderilor inovaiei, este format din Danemarca, Finlanda, Germania, Israel, Japonia, Suedia, Elveia, Marea Britanie i Statele Unite ale Americii; -grupa a doua, cea a rilor care urmresc ndeaproape liderii inovaiei (innovation followers), include Austria, Belgia, Canada, Frana, Islanda, Irlanda, Luxembourg i Olanda; -a treia grup, cea a inovatorilor moderai, include Australia, Cipru, Republica Ceh, Estonia, Italia, Norvegia, Slovenia i Spania; -grupa a patra, alturi de Romnia, fac parte Bulgaria, Croaia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia i Slovacia. Aceste grupe de ri au rmas constante pe parcursul ultimilor cinci ani, rile schimbndu-i poziia n cadrul aceleiai grupe n aceast perioad, cazuri n care o ar a trecut de la o grup la alta superioar fiind ns foarte rare. EIS 2007 arat c politica privind inovaia trebuie s rmn n centrul Strategiei Lisabona. Diferenele n performana inovativ general dintre Uniunea European i Statele Unite ale Americii continu s se micoreze, dei ntr-un ritm sczut. EIS 2007 indic o continuare a procesului de convergen a politicilor privind inovaia n interiorul Uniunii Europene. n acelai timp, marea majoritate a statelor membre nc fac eforturi s ajung rile-lider, din urm. Trei dintre noile state membre Estonia, Republica Ceh i Lituania sunt pe poziia de a atinge media UE privind performana inovativ, n acest deceniu (European Innovation Scoreboard, 2007). Poziia foarte slab a Romniei n acest context comparativ comunitar se explic i dac analizm inovaia prin prisma factorilor facilitatori sau generatori de inovaie. Astfel, conform raportului de activitate al Ministerului Educaiei, Cercetrii i Tineretului din 2007 (actual, Ministerul Educaiei, Cercetrii i Inovaiei), valoarea nregistrat de indicatorul privind participarea adulilor cu vrsta ntre 2564 de ani la educaia i formarea profesional continu (indicator inclus n calcularea scorului inovaiei) este de numai 1,6% la nivelul anului 2005, n comparaie cu media UE de 11%. Trendul a rmas i n urmtorii ani la fel de sczut la capitolul educaie continu i formare profesional, astfel c perspectiveleprivind factorii facilitatori de inovaie rmn modeste, n contextul actual din Romnia. De asemenea, dac raportm aceste date la obiectivele europene din domeniul educaiei permanente, care au stabilit ca, pn n anul 2010, nivelul mediu de participare la educaia permanent n UE s fie de minim 12,5%, atunci putem afirma c performanele Romniei n acest domeniu sunt foarte sczute, iar nivelul actual nu va permite atingerea unui nivel satisfctor sau care s tind spre nivelul european, n viitorul apropiat. Exist, la nivel programatic i strategic n Romnia, obiective care promit schimbri n orientarea societii romneti spre formarea colar i profesional continu, ns realitatea din ultimii ani contrazice documentele oficiale i scenariile de dezvoltare. Trebuie ns menionat c obiectivul central al Planului Naional de Dezvoltare este reducerea rapid a disparitilor nregistrate ntre Romnia i Statele Membre ale UE n dezvoltarea socioeconomic, trei dintre cele ase prioriti strategice ale PND viznd msuri i intervenii specifice sistemului romnesc de educaie, formare i ocupare: a. creterea competitivitii economice i dezvoltarea unei economii bazate pe cunoatere; 25

b. dezvoltarea resurselor umane, i c. promovarea ocuprii i incluziunii sociale. Obiective specifice educaiei permanente n Romnia se regsesc ntr-o serie de documente strategice sectoriale, precum: -Strategia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc 20042010 (2004), -Strategia pe termen scurt i mediu privind formarea profesional continu 2005 2010 (2005), -Direcii strategice ale Ministerului Educaiei i Cercetrii pentru perioada 2006 2008 (2005). Putem afirma astfel c, la nivelul strategiilor i obiectivelor programatice naionale, dezvoltarea domeniului educaiei, n general i a educaiei continue, n special reprezint o prioritate naional. Cu toate acestea, discrepana semnificativ dintre formulrile strategice i reglementrile legale privind domeniul educaiei permanente, pe de o parte, i aplicarea concret a acestora n societate la nivel regional, dar mai ales local, pe de alt parte, conduce la o ntrziere a impactului politicilor educaionale elaborate la nivel naional central, iar eficiena sczut a implementrii obiectivelor europene n politicile naionale privind educaia permanent menine decalajul dintre celelalte ri membre i Romnia n acest domeniu. Acest domeniu, al educaiei i formrii continue, rmne un factor care, n Romnia, blocheaz inovaia social, n condiiile n care, la nivel comunitar, este considerat facilitator de inovaie. Iar faptul c Romnia nu a finalizat nc o strategie naional integrat a educaiei permanente este un indicator al lipsei de capacitate instituional n acest domeniu. Desigur c aspectul investiiei publice n educaie, n general i n politicile de educaie i formare permanent, n special, este n egal msur definitoriu. Dac lum n considerare investiia de apte miliarde de euro pentru noile programe de educaie permanent ale UE pe perioada 20072013 putem afirma c, i din punctul de vedere al investiiei financiare, proiectul inovativ al Uniunii Europene din domeniul politicilor educaionale l constituie educaia i formarea permanent. Apreciem c, n cazul rii noastre, decalajul din domeniul educaiei, coroborat cu decalajele de dezvoltare din alte domenii-cheie pentru potenialul inovativ al unei societi, va continua s menin Romnia n ultima grup de ri n clasamentul dezvoltrii inovative, ceea ce va afecta, pe termen lung, capacitatea de a rspunde ntr-o manier eficient problemelor sociale care vor afecta societatea noastr. 3.5. Specificul educaiei permanente a adulilor17 Termenul de educatia adultilor este de data relativ recenta, desi din punct de vedere istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia Adultilor. Intr-un fel, ASTRA, ca asociatie pentru cultura poporului roman, infiintata cu mult inainte, poate fi considerata o institutie de educatia adultilor. In limbajul curent al stiintelor educatiei acest termen a intrat mai ales dupa 1960, cind se amplifica mult institutiile de profil, precum si cercetarile despre o astfel de problematica. Se vorbeste tot mai des despre invatamintul pentru adulti, despre perfectionare, reciclare si chiar despre universitati pentru virsta a treia. Treptat, conceptul de educatia adultilor cunoaste modificari majore pe care le parcurge si in prezent. Secole de-a rindul a staruit credinta ca educatia omului este cea care se realizeazain prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De altfel se considera ca ar exista trei mari secvente ale vietii omului: copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea, cind predomina munca; batrinetea, ce se cedea a fi o pregatire pentru parasirea acestei lumi. Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului, educatia fiind nevoita sa se prelungeasca peste virsta copilariei. Chiar dezvoltarea puternica a invatamintului universitar la sfirsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea, arata ca era necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta.
17

NICOLAE VINTANU, Educaia adulilor, Editura didactic i pedagogic, Bucuresti, 1998 26

Definirea educatiei azi se face in mai multe: transformare a constiintei psihologice a individului (J. Piaget); a finaliza si promova schimbari in organizarea comportamentala a omului (P. A. Osterrieth); a schimba sensul sensul experientei umane (A. Quellet); modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana (I. Cerghit); proces de asimilare si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice omului (N. Vintanu) etc. In fapt, educatia este constructia si reconstructia continua a unui model interior de cunoastere, apreciere si actiune in raport cu lumea in care traim. Ea este totodata un proces de umanizare prin care indivizii dobindesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional, natural etc. Cauzele educatiei adultilor deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume. Introducind schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe si el. astfel intre ceea ce gindeste, apreciaza si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari,grave conflicte. Depasirea nu se poate face decit modificindu-se propria cunoastere, sistemul judecatilor de apreciere si capacitatile de actiune. Dac n 1948, la Conferina internaional asupra educaiei adulilor de la Elseneur (Danemarca), conceptul de educaie permanent a aprut n mod sporadic, la cea de-a doua conferin de la Montreal, n 1960, conceptul era aproape definit, pentru ca n 1972, la cea de-a treia conferin de la Tokyo, s se poat discuta chiar de educaia adulilor n sistemul educaiei permanente18. Dificultatea conceptului educatiei adultilor deriva atit din ruptura epistomologica produsa in zilele noastre, cit si din relativ slaba cunoastere a adultului si am spune chiar a copilului si tinarului. Adesea, intemeierea educatiei s-a facut doar pe bazele fiziologiei, anatomiei si psihologiei si nu pe cele ale antropologiei. Teoria educatiei, se pare ca nu a incorporat in sine inca ideea ca in fiecare individ exista o istorie a speciei. Din punctul nostru de vedere, educatia este forma de adaptare esentiala a omului la lume si a lumii la om. Adaptarea se face insa primtr-un model interior tridimensional de cunoastere, de apreciere, de actiune. Intreaga noastra activitate de la nastere pina la 18-20 de ani consta in constructia unui astfel de model interior al lumii, cu ajutorul caruia gindim, actionam, apreciem. Cum acest model este al unui timp dat, schimbarea cunoasterii, a valorilor si a modurilor de actiune din jur ne obliga la revizuire lui aproximativ din 15 in 15 ani. Educatia adultilor credem ca ar consta tocmai in acele schimbari majore din modelul interior al lumii noastre, sub presiunea evolutiei evenimentelor din afara si din launtrul nostru. Specific adultilor, ceea ce contine chiar definitia lor, este angajarea variata intr-o multitudine de roluri in munca, familie, activitati politice sau obstesti. Contrar parerilor de pina acum, s-a constatat ca aceasta angajare in multiple roluri sociale nu faciliteaza schimbarea, ci duce la o inertie in raport cu schimbarea. Adultul deci, nu accepta usor schimbarea, deoarece aceasta implica modificarea structurala a intregului model explicativ, valoric si actional. Ca atare, sa nu ne inchipuim ca schimbarea, modificarea unei asimilari culturale anterioare, o putem realiza facil si rapid. Schimbarea este posibila numai plecind de la cimpul de aplicatie al cunoasterii, aprecierii si actiunii de la ceea ce e util si accesibil. Deosebit de importanta este luarea in considerare a caracterului de participare in intelegerea educatiei adultilor. Adica nu o educatie ce se face unor mase caracterizate prin absenta totala a acesteia, ci una care se naste prin participarea maselor de indivizi, aflate pe diferite trepte de dezvoltare sociala, profesionala etc. operand cu anumite simboluri si semnificatii culturale. Acceptia de mai sus reliefeaza un inteles mai profund al insusi actului de educatie, sensul major al acestuia constind in expansiunea mediului uman valoros, a activitatii umane valoroase in raport cu omul. Exista aici una din paradigmele fundamentale ale epocii noastre: nevoia de mediu uman, de activitate valoroasa se poate realiza numai prin crearea si receptarea si receptaea noii civilizatii la nivelul maselor; dar ceea ce ne cere practica, munca, viata cotidiana, nu este inteles deodata, spontan, in mod clar si distinct,
18

I. JINGA, E. ISTRATE, Op.cit., pag. 165 27

insasi intelegerea fiind si avind sensuri multiple; convergenta intelegerilor este data de progresul de invatare, de nivelul de rezolvare si contradictiei dintre ceea ce ne cere practica si nivelul aptitudinilor noastre de intelegere si participare la creatie si receptarea civilizatiei noi. De aici, imperativul major al epocii noastre: sa invatam, sa gindim, sa simtim si sa lucram intr-un mod nou, creator. Dificultatile teoretice si practice sunt mari. De obicei este mult mai facil sa gindesti o realitate noua cu instrumentele vechi. Dar nu si productiv. Faptul reiese si din incercarea de a se gindi procesul de invatare la adulti prin instrumentele utilizate in cazul copilului. Este adevarat ca atit copilul cit si adultul au o caracteristica fundamentala comuna invatarea. Dar diferentierile si deosebirile sunt esentiale: la primul, procesul de invatare este similar cu acumularea si structurarea; la cel de-al doilea, invatarea e adincire, restructurare, creatie. Noul principiu al educatiei scolare- invat azi, produc azi care inlocuieste pe cel vechi invat azai, produc in viitor tinde sa se apropie de cel al educatiei adultilor, dar diferentele ramin de ordinul esential, al statutului si rolului celor care invata. In acest context subliniem doar principiul diferit ce sta la baza organizarii si functionarii educatiei adultilor in raport cu cel al copiilor. Pentru adulti notiunea de educator nu are in mod hotaritor acceptia de o persoana anume ca in cazul copiilor, cind un educator (invatator, profesor etc.) face educatie. La un adult, educatorul semnifica in primul rind activitatea de munca pe care o desfasoara, deopotriva cu grupul uman, cu colectivul din care face parte (profesional, de prieteni, familie etc.) Educatia adultilor, invatarea in acest caz este participare. Pasivitatea, metodele scolaresti nu pot da rezultate tocmai datorita conditiilor modificate in care se produce invatarea. Pentru intelegerea mai ampla a ceea ce poate face si ceea ce nu poate face educatia adultilor, consideram necesar sa ne oprim asupra citorva caracteristici esentiale ale acestora. Etimologic cuvintul adult (adultus) vine de la participiul trecut al lui adolesco (ceea ce s-a intarit, dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format; adica sinonim cu matur. Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea dezvoltarii fizice, intelectuale, morale, sociale, emotionale si afective. Maturizarea insa, la rindul ei, presupune acceptare unui nivel satisfacator in dezvoltarea unei aptitudini. Spre exemplu, in societatea romaneasca rurala (traditionala), pentru o tinara se considera satisfacator nivelul de dezvoltare de 16 ani, data la care se incheiau numeroase casatorii. Maturizarea cere ea insasi o raportare la ceva la nivelul cerintelor muncii si vietii. Munca si viata sunt, deci, termenul de referinta in raport cu care masuram educatia, stadiul de adult sau maturizare. Munca si viata noastra fiind sisteme deschise, din perspectiva sociala si chiar individual, inseamna ca nu ramine decit o invatare, o educare si deci motivare intr-un proces de adecvare permanenta. Intr-un context mai larg, efortul educatiei, al invatarii la adult, corelat cu celelalte eforturi ale sale, vizeaza construirea de catre acesta a drumului propriu in viata, gasirea fericirii in activitatea pe care o desfasoara. Dintr-o astfel de perspectiva, judecata de cunoastere si apreciere, sentimentele si vointa de actiune sociala joaca un rol important, deoarece asigura atit insusirea noilor cunostinte despre munca si viata, modelul nou de functionare a relatiilor umane si totodata, interiorizarea a ceea ce este de pret in relatiile dintre om-natura si societate, in munca,in viata cotidiana. Un rol important in educatia adultilor il joaca, de asemenea, atasamentul la mijloacele institutionale de participare culturala relevind apartenenta la comunitatea data si perceperea conflictului dintre valorile grupului si opusul acestora. Educatia adultilor se identifica si cu efortul de socializare, de dezvoltare a unei lumi culturale, plecind de la experientele specifice in situatii date. Ea reprezinta si un mod de comunicare cu membrii grupului caruia ii apartin. Ca atare, regulile formale si neformale ce guverneaza aceste relatii ale grupului vor duce la dezvoltari diferite in functie de coeziunea, organizarea si orientarea grupului. Prin regulile de organizare a acestuia, adultul dobindeste determinarea noilor optiuni. Familia, in acest context, este chemata sa indeplineasca o 28

functie de modelator, atit in conturarea noilor atitudini, cit si a criteriilor de optiune, de insusire practica a noului discurs profesional, social si cultural. Din acest punct de vedere, orice strategia educatiei adultilor se cere sa includa in punctele ei de plecare si de actiune un astfel de deziderat. Daca experienta adultului exercita o influenta puternica asupra limbajului intelegerii, a atitudunii, aceastanu poate fi transferata aidoma atunci cind e vorba de relatiile sale sociale. Adultul, prin experienta sa cu alti membri ai societatii, cu alte colectivitati sociale, dobindeste o viziune pluralista despre munca si viata, un sprijin in distantarea de atitudinile sale anterioare. Experienta altor moduri de relatii sociale-umane va contibui in felul acesta la insusirea valorilor noi din societate, configurind mai profund, mai puternic, rolul experientei culturale cu care el intra in legatura in viata de zi cu zi . Astfel de constatare ridica problema identificarii acelor situatii educative care ofera necesitatea si certitudinea, invatarea adultilor insasi putindu-se desfasura ca unproces controlat si nu spontan, supus intimplarii. Din aceasta perspectiva, determinarea relatiilor existente intre reprezentarile dobindite si noile modele de actiune sociala releva pregnant intrepatrunderea reciproca a lor, gasindu-si unitatea interna. Observatiile facute sunt menite sa sublinieze faptul ca dimensiunea stiintifica, informationala, singura nu este suficienta pentru o dezvoltare a reprezentarilor culturale si acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. Acesta depinde si de factori de mediu social, de dezvoltare bio-psihologica, de gradul de elevatie al relatiilor sociale din colectivitatile in care adultul intra in legatura sau in care este integrat. Ori din ce punct am analiza educatia adultilor, ea se raporteaza mereu la capacitatile de invatare ale acestora. De aici si unul din preceptele fundamentale ale educatiei permanente: a invata sa fii capabil sa inveti; sa-ti dezvolti la maximum aceste posibilitati. Aptitudinile globale joaca un rol esential in invatare. Cercetarile reliefeaza insa o dependenta certa a lor la nivelul anterior de instruire, studiile universitare asigurind o cota mai inalta de activare in acest sens. Cercetarile contemporane de psihologie infirma ideea ca intrarea in virsta adulta ar duce la stagnarea si invechirea capacitatilor de instruire si educare. Dimpotriva, investigatiile atesta chiar prezenta unei legitati in dezvoltare, ce poate fi astfel formulata: invatarea continua duce la dezvoltarea continua pina la virsta inaintata. Aceasta subliniaza ca rolul esential in educatia adultilor il au capacitatile de invatare realizate anterior, tipul si motivele invatarii si nu virsta ca atare. Abia dupa 70-75 de ani virsta incepe sa-si puna o pecete hotaritoare. Dar si aici sunt mari varietati de la un individ la altul. 3.6. Specificul educaiei permanete al personalului didactic19 Anexa Ordinului Ministrului nr. 5720/2009 reglementeaz cadrul general, instituional, conceptual si procedural, prin care se realizeaz formarea continu a personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, ndrumare si control din unitile si instituiile de nvmnt preuniversitar si din unitile conexe ale acestuia, precum si din alte instituii sau organizaii de educaie, componente ale sistemului de nvmnt din Romnia, potrivit legii. Componentele educaiei permanente Formarea personalului didactic reprezint un proces continuu si cumulativ de dobndire si dezvoltare a competenelor personalului didactic, care se ntemeiaz pe conceptul educaiei permanente si cuprinde dou componente fundamentale: formarea iniial si formarea continu. a). Formarea iniial asigur dobndirea competenelor si a certificrilor oficiale necesare accesului la exercitarea calificat a profesiei didactice. Acest nivel cuprinde:

19

M.E.C.I., Anexa la O.M. nr. 5720 / 20.10.2009 privind Metodologia formrii continue a personalului didactic din nvmntul preuniversitar 29

-formarea de specialitate, asigurat si certificat prin promovarea programelor de studii universitare, sau, dup caz, a studiilor de specialitate de nivel liceal ori postliceal, oferite de instituii de nvmnt autorizate sau acreditate, potrivit legii; -formarea psihopedagogic si didactic, de specialitate, teoretic si practic, asigurat si certificat prin promovarea programelor de studii psihopedagogice oferite de departamentele pentru pregtirea personalului didactic, respectiv de facultile care au n structura lor specializarea Pedagogia nvmntului primar si prescolar, din instituiile de nvmnt superior, sau, dup caz, a programelor de pregtire psihopedagogic, didactic si de specialitate organizate n instituii de nvmnt de nivel liceal sau postliceal, abilitate s organizeze aceste programe, potrivit legii. b). Formarea continu asigur actualizarea si dezvoltarea competenelor personalului didactic, inclusiv dobndirea de noi competene, n funcie de evoluiile din planul nevoilor de educaie si al curriculum-ului educaional, precum si n funcie de exigenele privind adaptarea competenelor personalului didactic la schimbrile din structurile/procesele de educaie. Potrivit principalelor sale destinaii, formarea continu vizeaz: -actualizarea si dezvoltarea, prin programe de formare/perfecionare periodic, a competenelor n domeniul/domeniile de specializare corespunztor funciilor didactice obinute prin formarea iniial; -dezvoltarea competenelor pentru evoluia n cariera didactic, prin sistemul de pregtire si obinere a gradelor didactice; -dobndirea sau dezvoltarea competenelor de conducere, ndrumare, control, evaluare n structurile si organizaiile din sistemul de educaie; -dobndirea de noi competene, prin programe de reconversie/readaptare a calificrii pentru noi specializri sau/si noi funcii didactice, altele dect cele obinute prin formarea iniial; -dobndirea unor competene complementare sau de extensie care lrgesc gama activitilor si funciilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv predarea n sistemul E-learnig, predarea n limbi strine, consiliere educaional si orientare n carier, educaia adulilor s.a.; -dezvoltarea si extinderea competenelor transversale privind rolurile sociale si dezvoltarea personal si profesional, interaciunea si comunicarea cu mediul social si cu mediul pedagogic, asumarea de responsabiliti privind organizarea, conducerea si mbuntirea performanei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul si analiza reflexiv a propriei activiti s.a. Formarea continu se realizeaz n principal prin: -programe si activiti de perfecionare a pregtirii stiinifice, psihopedagogice si didactice sau n domeniile conducerii, ndrumrii si evalurii nvmntului; -cursurile de pregtire si examenele pentru acordarea definitivrii n nvmnt si a gradelor didactice II si I, -programe de conversie profesional. Instituiile i organizaiile ce realizezaz educaia permanent i atribuiile lor Formarea continu a personalului didactic din nvmntul preuniversitar se realizeaz printr-un sistem de instituii, organizaii si structuri ale acestora, ntre care se stabilesc relaii ierarhice si relaii funcionale menite s asigure coerena, compatibilitatea si respectarea standardelor de calitate n proiectarea, realizarea si evaluarea programelor de formare continu la nivel naional. Sistemul naional al instituiilor, organizaiilor si structurilor prin care se realizeaz formarea continu a personalului didactic din nvmntul preuniversitar cuprinde: a) Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, prin direciile de profil; b) Centrul Naional de Formare a Personalului din nvmntul Preuniversitar; c) Institutul de Stiine ale Educaiei; d) Centrul Naional pentru Curriculum si Evaluare n nvmntul Preuniversitar; e) Centrul Naional de Dezvoltare a nvmntului Profesional si Tehnic; 30

f) instituiile de nvmnt superior acreditate, centre de formare/perfecionare a personalului didactic din nvmntul preuniversitar; g) inspectoratele scolare judeene si al municipiului Bucuresti; h) casele corpului didactic din judee si din municipiul Bucuresti; i) unitile de nvmnt preuniversitar - centre de perfecionare abilitate de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii; j) Palatul Naional, palatele judeene si cluburile copiilor si elevilor; k) federaiile sportive naionale; l) fundaii, asociaii profesionale si organizaii nonguvernamentale care au ca obiect de activitate pregtirea, perfecionarea si dezvoltarea profesional a personalului didactic si didactic auxiliar din nvmntul preuniversitar; m) structurile organizatorice/instituionale abilitate pentru implementarea programelor internaionale la care Romnia este parte sau a programelor cu finanare internaional al cror beneficiar este Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii; n) ali furnizori de programe de formare continu, acreditai potrivit legii. Formarea continu a personalului didactic poate fi realizat si prin structuri instituionale internaionale recunoscute de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, care au ca obiect de activitate pregtirea, perfecionarea si dezvoltarea profesional a personalului didactic din nvmntul preuniversitar. Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, prin direciile si structurile de specialitate, are urmtoarele atribuii: a) elaboreaz politici si strategii n domeniul formrii iniiale si continue a cadrelor didactice; b) elaboreaz metodologii specifice evoluiei si dezvoltrii n cariera didactic; c) evalueaz, acrediteaz, finaneaz si monitorizeaz programele si activitile de formare continu a personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, de ndrumare si control/consiliere si evaluare din nvmntul preuniversitar. Instituiile de nvmnt superior, centre de formare/perfecionare a personalului didactic din nvmntul preuniversitar, abilitate de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, realizeaz formarea continu prin urmtoarele tipuri de programe si activiti: a) examenele de definitivare n nvmnt si de obinere a gradelor didactice II si I, inclusiv prin cursurile de pregtire a acestora; b) programe/stagii de perfecionare periodic, o dat la cinci ani, prevzute la art. 33, alin. (1) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificrile si completrile ulterioare, pentru personalul didactic din nvmntul prescolar, primar, secundar si postliceal; c) programe de formare/dezvoltare a competenelor personalului de conducere, de ndrumare si control din nvmntul preuniversitar; d) programe de dezvoltare profesional-stiinific a personalului didactic, prin studii universitare de masterat si doctorat, autorizate sau acreditate potrivit legii; e) programe de conversie profesional pentru personalul didactic cu studii superioare, prin cursuri de nivel universitar sau postuniversitar, potrivit metodologiei aprobate de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii; f) alte programe de perfecionare stiinific, didactic si psihopedagogic sau pentru dobndirea unor competene complementare care lrgesc gama activitilor si funciilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv consiliere educaional si orientare n carier, asisten social scolar, educaia adulilor, expertiz n evaluarea educaional s.a. Inspectoratele scolare judeene/al municipiului Bucuresti coordoneaz, la nivelul judeului/municipiului Bucuresti, activitatea de formare continu/perfecionare a personalului didactic, realizat prin: a) activiti metodico-stiinifice si psihopedagogice, organizate la nivelul unitilor de nvmnt sau pe grupe de uniti, respectiv comisii metodice, catedre si cercuri pedagogice; b) sesiuni metodico-stiinifice de comunicri; 31

c) schimburi de experien pe probleme de specialitate si psihopedagogice; d) inspecii curente si inspecii speciale pentru definitivarea n nvmnt si acordarea gradele didactice II si I. Forme de organizare a educaiei permanente Principalele forme de organizare a formrii continue/perfecionrii personalului didactic din nvmntul preuniversitar sunt: a) activitile metodico-stiinifice si psihopedagogice, realizate la nivelul unitii de nvmnt sau pe grupe de uniti, respectiv comisii metodice, catedre si cercuri pedagogice; b) sesiunile metodico-stiinifice de comunicri, simpozioane si schimburi de experien pe probleme de specialitate si psihopedagogice; c) stagiile periodice de informare stiinific de specialitate si n domeniul stiinelor educaiei; d) cursurile organizate de societi stiinifice si alte organizaii profesionale ale personalului didactic; e) cursurile de perfecionare a pregtirii de specialitate, metodice si psihopedagogice; f) stagii/programe realizate prin activiti de mentorat pentru dezvoltarea profesional; g) cursurile de pregtire si examenele pentru obinerea definitivrii n nvmnt sau a gradelor didactice; h) cursurile de pregtire si perfecionare pentru personalul de conducere, de ndrumare si de control, potrivit unor programe specifice; i) bursele de perfecionare si stagiile de studiu si documentare, realizate n ar si n strintate; j) cursurile postuniversitare de specializare; k) studiile universitare de masterat; l) studiile universitare de doctorat. Condiii de participare la programele de perfecionare Personalul didactic, precum si personalul de conducere, de ndrumare si control din nvmntul preuniversitar particip, o dat la 5 ani, la un program de perfecionare. Pentru ndeplinirea condiiei menionat mai sus, personalul didactic din nvmntul preuniversitar trebuie s acumuleze la intervale de 5 ani un minium de 90 de credite profesionale transferabile. Acestea se pot obine prin: a) participarea la un program de perfecionare o dat la 5 ani, de 30-90 de credite, acreditat de Centrul Naional de Formare a Personalului din nvmntul Preuniversitar; b) participarea la alte programe si forme de organizare a perfecionrii/formrii continue a personalului didactic, dintre cele prevzute anterior. Condiia participrii la un program de perfecionare o dat la 5 ani se consider integral ndeplinit n urmtoarele situaii: a) pentru personalul didactic care a obinut, n intervalul respectiv, definitivarea n nvmnt sau un grad didactic; b) pentru personalul didactic din nvmntul prescolar si din nvmntul general obligatoriu care a absolvit, n intervalul respectiv, studii universitare de masterat, n domeniul de specialitate sau n domeniul Stiinele educaiei, conform Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificrile si completrile ulterioare, cu condiia ca suma creditelor la licen si masterat s fie de cel puin 300 de credite; c) pentru personalul didactic din nvmntul prescolar si din nvmntul general obligatoriu care a absolvit, n intervalul respectiv, studii universitare de masterat, n domeniul de specialitate sau n domeniul Stiinele educaiei pentru care nu este menionat numrul de credite; d) pentru personalul didactic care a absolvit, n intervalul respectiv, studii universitare de doctorat n domeniul de specialitate sau n domeniul Stiinele educaiei, conform Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificrile si completrile ulterioare; 32

e) pentru personalul didactic care a absolvit, n intervalul respectiv, un program de conversie profesional n nvmnt prin studii postuniversitare cu durata de minimum 3 semestre; f) pentru personalul didactic care a absolvit, n intervalul respectiv, un curs postuniversitar didactic cu durata de trei semestre. n cazul personalului didactic care nu se afl n nici una dintre situaiile menionate este obligatorie obinerea, n intervalul de 5 ani, a cel puin 30 de credite dintr-un program de formare continu acreditat de Centrul Naional de Formare a Personalului din nvmntul Preuniversitar. Diferena pn la cele 90 de credite menionate poate fi acoperit prin acumularea de credite profesionale pe baza urmtoarelor echivalri: a) se echivaleaz cu 60 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar didactic cu durata de 2 semestre; b) se echivaleaz cu 45 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar profesional n specialitate cu durata de 3 semestre; c) se echivaleaz cu 30 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar profesional n specialitate cu durata de 2 semestre sau a unui curs postuniversitar didactic cu durata de 1 semestru. d) se echivaleaz cu 10 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar profesional n specialitate cu durata de 1 semestru.

33

CAPITOLUL IV CONCLUZII n cadrul acestei lucrri am prezentat n capitolul I elementele de baz ale educaiei (terminologie, caracteristici, definiii, funcii, fundamente, forme i factori). n capitolul II am prezentat cteva elemnte ale crizei contemporane ale educaiei i unele direcii necesare de abordare ale acestei activiti, considerat pe bun dreptate, ca cel mai important domeniu al societii umane. Dac exist acum o criz economic profund n lume este n primul rnd datorit crizei educaiei (mai ales din punct de vedere moral-civic). n capitolul III, am analizat conceptul de educaie permanet, perspectivele ei, implicarea ei fundamental n calitatea educaiei comune, legtura ei inseparabil cu inovaia, precum i unele aspecte specifice educaiei adulilor n general i a cadrelor didactice n special. Invatarea permanenta nu reprezinta numai un aspect al educatiei si formarii, ci ea devine, pe zi ce trece, un principiu fundamental al participarii active a individului n societate, de-a lungul ntregii sale vieti. Formarea profesionala a adultilor se regaseste n continutul tuturor programelor ce vizeaza relansarea economiei nationale si urmareste transformarea actualului sistem de institutii de pregatire profesionala, completarea lui cu componentele necesare pentru prevederea si realizarea reorientarii profesionale si pregatirii din timp a fortei de munca pentru activitati care utilizeaza noi tehnologii si solicita creativitate, inovare si nalt profesionalism. Obiectivele Societatii Romane pentru Educatie Permanenta sunt n concordanta cu prevederile Memorandumului privind nvatarea de-a lungul ntregii vietii, elaborat de Comisia Europeana n octombrie 2000, document comunitar ce preia de la Consiliile Europene de la Feira si Lisabona mandatul de a implementa nvatarea continua pentru toti si incearca prin activitatea sa sa raspunda celor 6 mesaje cheie ale Memorandumului: -garantarea accesului universal si continuu la invatare pentru a se forma si reannoi competentele necesare pentru o participare sustinuta la societatea cunoasterii; -cresterea vizibila a nivelului de investitii in resursele umane in vederea valorificarii valorii celei mai importante a Europei, anume, oamenii sai ; -dezvoltarea metodelor si contextelor de predare si invatare necesare pentru a se asigura continuum-ul invatarii de-a lungul intregii vieti ; -sa se imbunatateasca semnificativ modalitatile in care participarea si rezultatele invatarii sunt intelese si apreciate, cu precadere invatarea non-formala si cea informala ; -sa se asigure conditiile ca fiecare sa poata avea acces cu usurinta la informatie de calitate si la sfaturi privind oportunitatile de educatie, pe tot cuprinsul Europei si pe tot parcursul vietii; -oferirea oportunitatilor de invatare permanenta cat mai aproape posibil de beneficiar, in propriile lor comunitati si sprijinite pe echipamente bazate pe ICT, oriunde se impun. Educaia permanent nu este o form de educaie - ca cea formal, nonformal sau informal, i nici un nou tip de educaie (precum cea intelectual, moral, estetic etc.), ci un principiu de proiectare i organizare a educaiei n perspectiva desfurrii sale n diferite forme pe toat durata vieii. Educaia permanent nu se reduce la educaia continu sau la formarea profesional continu. Dup J. Thomas, educaia permanenta cuprinde n interdependen toate aspectele i dimensiunile educaiei; ntregul care rezult fiind mai mult dect suma prilor. "Educaia permanenta nu este nici un sistem, nici un domeniu educativ, ea este principiul pe care se bazeaz organizarea globala a sistemului educaional. (...) Educaia permanenta este un adevrat proiect educativ, care are un caracter prospectiv si vehiculeaza un sistem de valori.

34

Ea implica, n ultima instan, un proiect de societate. " (Pun, E., Educaia permanent. Reflecii teoretice,1993).20 Din referat, putem trage concluzia c nu exist o definiie consacrat a educaiei permanete i de aceea se opereaz mai curnd cu caracteristici conceptuale, ce se regsesc i n lucrarea Bazele educaiei permanente, aprut sub egida Institutului de Educaie Permanent de pe lng UNESCO, unde gsim aproape 30 din asemenea caracteristici conceptuale. Sintetiznd aceste caracteristici, se poate aprecia c educaia permanent se constituie ca un ansamblu de mijloace puse la dispoziia oamenilor de orice vrst, sex, situaie social i profesional, pentru ca ei s nu nceteze s se formeze de-a lungul vieii, cu scopul de a-i asigura deplina dezvoltare a facultilor i participarea eficient la progresul societii.21 Educaia pentru i ntr-o Europ sau chiar Planet unit, trebuie s cultive valori pentru toleran, respect reciproc, credin n egalitate sau complementaritate cultural, universaliznd eventualele diferene spirituale sau valori locale, n vederea unei bune comunicri sau convieuiri. Programul decretat de UNESCO i ONU, nc din anul 1986, conform Rezoluiei nr. 41/187, adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite, propune pentru viitor, orientarea obiectivelor educaiei n jurul a patru concepte majore: -luarea n consideraie a dimensiunilor culturale ale dezvoltrii; -afirmarea i mbogirea identitii culturale; -lrgirea i participarea tuturor la viaa cultural; -promovarea cooperrii culturale internaionale. Personal consider c n Romnia, se ntrzie prea mult cu aplicarea n practic a obiectivelor educaiei permanente, dei documentele atest necesitatea implementrii lor, att n cele internaionale (UNESCO, UE), ct i n cele naionale (Legea nvmntului, OUG nr.75/2005 privind calitatea educaiei). Orice ntrziere mrete decalajul de civilzaie ntre Romnia i celelalte state, care au luat deja unele msuri n acest sens, ntrzieri cu efecte negative privind: abandonul colar, nivelul de calificare (numai n rndul vnztorilor se constat o rat a necalificailor de peste 70%, nemaivorbind de perfecionri sau specializri n domeniu unde rata este de peste 99%; n unele cazuri vnztorii ambulani nici mcar legea nu oblig, dei n piee nu se poate spune c sunt vnztori pe strad), mortalitatea (mai ales infantil), natalitatea, divorurile (uneori mai multe dect cstoriile), criminalitatea (am speriat Europa cu obiceiurile infracionale ale unor conaionali), corupia(printre cele mai ridicate din Europa), activitatea economic (tot mai redus i cu nivelul de salariazare al angajailor dintre cele mai sczute din Europa), etc

20

S. VELEA, O. ISTRATE, Introducere n pedagogie. Note de curs , Universitatea Bucureti, 2006 21 I. JINGA, E. ISTRATE, Op.cit., pag. 165 35

BIBLIOGRAFIE I. MONOGRAFII, TRATATE, CURSURI 1. IOAN CERGHIT, Curs de pedagogie, Editura POLIROM, 1988 2. D. COPILU, V. COPIL, I. DRBNEANU, Predarea pe baz de obiective curriculare de formare, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 2002 3. R.CORBETT, F.JACOBS, M.SHACKLETON, Parlamentul European, Editura Monitorul Oficial, Bucureti, 2007. 4. A. COSMOVICI, L. IACOB, Psihologie colar, Editura POLIROM, Bucureti, 2005 5. GABRIELA CRISTEA, Pedagogie general, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 2002 6. SORIN CRISTEA, Teorii ale nvrii, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 2005 7. SORIN CRISTEA, ANCA DRAGU, Psihologie i pedagogie scolar, Editura Ovidius University Press, Constana, 2002 8. CONSTANTIN CUCO, Pedagogie, Editura POLIROM, Bucureti, 2006 9. R.H. DAVE (coord.), Fundamentele educaiei permanente, Editura didactic i pedagogic, Bucureti,1991 10. G.FABIAN, N.MIHU, E.VERESS, Parlamentul European, Editura Wolters Kluwer, Bucureti, 2007. 11. AUGUSTIN FUEREA, Manualul Uniunii Europene, Ed.Universul Juridic, Bucureti, 2006 12. MATEI GEORGESCU, Introducere n psihologia comunicrii, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2007 13. ROMI B. IUCU, Managementul clasei de elevi, Editura POLIROM, Bucureti, 2006 14. I. JINGA, E. ISTRATE, Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, 1998 15. CORINA LEICU, Drept Comunitar, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998. 16. ROXANA MUNTEANU, Drept European, Editura Oscar Print, Bucureti, 1996. 17. ION NEGRE-DOBRIDOR, Accelerarea psihogenezei, Editura Aramis Print, Bucureti, 2001 18. ION NEGRE-DOBRIDOR, Didactica Nova, Editura Aramis Print, Bucureti, 2005 19. ION NEGRE-DOBRIDOR, Teoria general a curricumului educaional, Editura POLIROM, Bucureti, 2008 20. IOAN NICOLA, Pedagogie, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992 21. EMIL PUN, Reflectii teoretice, in Revista de Pedagogie, nr.3 / 1993, Bucureti 22. ION-OVIDIU PNIOAR, Comunicarea eficient, Editura POLIROM, Bucureti, 2008 23. CONSTANTIN POSTELNICU, Fundamente ale didacticii colare, Editura Aramis Print, Bucureti, 2002 24. N. RADU (i colab.), Psihologia educaiei, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2007 25. ION GH. STANCIU, O istorie a pedagogiei universale i romneti pn la 1900, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1977 26. GEORGE VIDEANU, Educaia la frontiera dintre milenii, Editura Politic, Bucureti, 1988 27. S. VELEA, O. ISTRATE, Introducere n pedagogie. Note de curs , Universitatea Bucureti, 2006 28. NICOLAE VINTANU, Educaia adulilor, Editura didactic i pedagogic, Bucuresti, 1998 29. ZAMFIR C. i STOICA L. (coord.), O nou provocare: dezvoltarea social, Editura POLIROM, Iai, 2006 36

30. INTERNET II. ACTE NORMATIVE 31. CONSILIUL EUROPEAN, TRATATUL DE LA LISABONA, Best Publishing Romnia, Bucureti , 2008. 32. M.E.C.I., Anexa la O.M. nr. 5720 / 20.10.2009 privind Metodologia formrii continue a personalului didactic din nvmntul preuniversitar, 33. MECT, Starea nvmntului n Romnia, Bucureti, 2007 34. GUVERNUL ROMNIEI, O.U. nr. 75/2005 privind asigurarea calitii educaiei, publicat in M. Of. nr. 642 din 20/07/2005 35. M.E.C.I., Anexa la OM Nr. 5720 / 20.10.2009 privind metodologia formrii continue a personalului didactic din nvmntul preuniversitar, 36. PARLAMENTUL ROMNIEI, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicat n M.Of. nr. 158/16 iul. 1997 37. PARLAMENTUL ROMNIEI, Legea nr.84/1995 legea nvmntului, republicat n M.Of. nr. 606/10 dec. 1999, actualizat n 18.07.2008

37