Iisus Hristos

Nu pot sa trec cu vederea peste aceste rataciri si confuzii care ne inconjoara, citindu-le ignorandu-le. De aceea ma simnt indemnata sa atrag atentia asupra lor, chiar cu riscul de a fi injurata sau luata la misto cum au facut-o si altii ! Atat cat am primit si eu de la Dumnezeu sunt dator sa marturisesc si altora, ''Adevarul''. Credinta fara fapte... Credinta si faptele nu le pot savarsi oamenii...cu a lor putere! Totul tine de credinta in Iisus, si apoi faptele sunt savarsite de Iisus prin oameni! Acei oameni care sunt predati lui Iisus, lasand lumea la o parte din viata lor, sunt dedicati Lui in intregime. Ooo, dulce Iisuse, Mielul blnd a lui Dumnezeu , eu sarmana fiinta pacatoasa salut si respect cea mai sfnta Rana simtita n umar purtnd crucea grea si din acest motiv n trupul tau cel binecuvntat ai suferit un deosebit chin si mare durere. Te ador Iisuse ndurerat, te laud, te respect, te binecuvntez din adncul inimii, primeste recunostinta mea ce ti-o aduc pentru dureroasa rana din umar, si te rog cu umilinta ca n urma durerilor si chinurilor din Sfanta Rana si pentru suferintele si chinurile suportate cu rabdare purtand crucea grea, te rog sa te nduri spre mine sarman pacatos, sa-mi ierti pacatele si sa ma conduci pe calea crucii pe urmele nsngerate ale pasilor Tai la fericirea vesnica. Va inselati amarnic, daca credeti ca nu exista Iisus, nu a murit ca altii niciodata, voi va intrebati unde este deci acest El, de vreme ce nu e nici in trup, si nici in suflet. De un secol, poezia ar vrea sa moara si nu poate. Si asta pentru ca nu si-a implinit inca misiunea. Despartirea se taraganeaza chinuitor. La fel si Iisus, nu va pleca de pe Pamant, fara cererea lui Dumnezeu .

Eminescu

Nu credeam sa-nvat, a muri vreodata Ochii mei naltam singurator, la steaua singuratatii. Cand deodata tu-mi rasari in cale-mi, suferinta tu, dureros de dulce. Pana-n cer rasari voluptatea mortii, ne`ndrumatoare. Jalnic ard de viu, chinuit de demon focul meu, al stinge nu pot, cu toate apele marii. Piara-mi ochii tulburatori din cale, vino iar la mine, nepasare trista Daca nu ar fi Eminescu, viata nu ar fi nimic.

Un chip mai sfant, mai pur si mai curat, Pe lumea asta n-a mai existat. Un chip atata de intelept si bland , Nu are sa existe pe Pamant. Un chip izvor-de-viata-datator, Ce poarta-n sinea sa atata dor! Dor, ce mereu ma urmareste, Ca inger pazitor el ma pazeste, Este desigur chipul profesoarei mele Cu-n suflet luminos cules din stele. In viata asta multe imi doresc, Dar tind mai mult spre ceea ce iubesc! Si deci cea mai mare dorinta a mea: Sa nu te stingi nicicand Eterna Stea!

Eterna stea

Limba romana
Pentru toi poeii-ajuni profesori de limba romn mi voi tia o mn, i-nc-o mn, i-nc-o mn M voi ntinde peste marea de cuvinte irosite Prin clasele murdare cu mini mbtrnite Voi arunca din versuri cte-o floare selenar Peste morminte virtuale, cu mori de-o moarte rar i-n vnt voi strnge corzi vocale de prin pagini Din lumea asta-n lumea ce nu cunoate margini

i-am s ncerc s fac i-o poezie de-a putea C mi-pare litera gravat-n suflet tot mai grea Plngnd prin nedrepti cu ochii de rugin Din noaptea ce promite, noi surse de lumin Sau poate este just, s-ncep s m i-ntreb Dac eu tiu c versul mi piere-n ereb Nu neleg cum unii profesori de romn Au raiuri peste frunte, i scriu cu a-treia mn.

PE URMELE LUI EMINESCU O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu numar dublu de coarde fata de cele obisnuite.Nici zeii care erau mii de zei, nu rezistau sa asculte cantecul superm a lui Eminescu . In critica lui, Perpessicius ,se refera la poezia careia Eminescu i-a dat viata. Poetul Floarei albastre si al Luceafarului ar avea dreptul sa aspire la locul adevarat care e departe de a fi cel binemeritat. VolumulEmi nes ci ana a fost socotit de Perpessicius un adev`rat jurnal al avatarurilor trudnicei sale cercet`ri asupra manuscriselor eminesciene (Perpessicius) In Eminescu, e dragoste si durere de dragoste. (Arghezi) Eminescu este si ramane pt. noi toti Everest al rilismului pe care generatii dupa generatii il vor urca, fara ca vreodata sa ajunga pana la crestetul incununat de soare si de ninsori. (Perpessicius) Asa cu vorbea el in ritmuri de muzica imbatatoare si tainica, oricine dintre cei umili putea sa se mangaie sis a se-ndemne sa invete sis a fie mai bun ; rostul armonios al lucrurilor gasise inca un plus omenesc prin care sa se inverdereze

(Nicolae Iorga) Eminescu a zis: Daca in autorii antichitatii plini de adevar, de eleganta, de idei nimerite si care vor ramane pururi tinere gasim un remediu in contra regresul intelectual, nu vom uita ca si in timpurile nosrte exista un asemenea izvor pururea reintineritor: poezia populara, atat cea de la noi, cit si aceea a popoarelor ce ne inconjura. O adevarata literatura tainica, care sa ne placa noua si sa fie originala si pt. altii nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului, pe traditiile, obiceiurilesi istoria lui, pe geniul lui Eminescu

Dezamgire colorat de apariia ei nvluitn misterul nopii Azi, simplitatea mea mi-a dat o palm aspr i rece peste orgoliul meu nchis n cimitirul cu vise ce nu le-am vzut niciodat. Off filosofie,filosofie de ce te atern pe hrtie? ncerc s fac pe melancolica dar nu-mi iese. Afiez cu nesimire o masc a triteii. Mergnd cu capul n jos printre ei,zmbesc pe sub mustaa imaginar vzndu-i ct is de naivi i cum se fac c le pas de suprarea mea care defapt este un truc de iluzionist al propriei mele minii nebune. Da azi m-am dezamgit, aa i? Cine a zis c viaa tre s fie doar roz. Nu-s suprata,de ce a fi? Simplitatea cuvintelor ma fcut,dar nu-s trista, poate doar amuzata. Nu eu am zis c simplitatea e complex? Poate prea complex i pentru mintea omului simplu n persoan.(fredonez: -Simpluuu,att de simplu Ca un pictor nebun m joc cu pensula pe masca orbitei tristei aparente.Abuzez ca o fanatica de alb i negru n timp ce scot orice sunet din aceast oper n care joc doar eu.M

joc cu tonuri de gri ncercnd s redau un film alb negru n care joc un rol ce nu mi se potrivete. mi spun ferm i rspicat: Ajunge! Pn i sufletul meu tresare.Suflet fermecat bine de lactul cu cifrul ce se reseteaz zilnic ca nu cumva nefiind atent s fug din labirintul ntortochiat i plin de capcane felurite. Am ferecat odat cu el i sentimente aprinse de focul tandrei necesiti a afeciunii. Nu tiu ct le mai pot ine nchise s nu fug la ea. Care ea? Nici mcar nu tiu nc. M uit pe geam i vd cum vine seara ca o regina a nopii aducnd cu ea i luna aprinznd-o pe bolt ca o lumnare a ndrgostiilor parc ateptndu-l pe el.Ateptare ce se repet noapte dup noapte i nc-l ateaptTrist.

Sunt fermecata de stele i parc una mi zmbete tandru. O privesc o clip i nepenesc sub volumptatea trupului ei.Era ea,nvluit-n misterul voalului ce o acoperea. Noaptea ieea din culorile ei. i totu-i nu-i pot vedea chipul angelic. Ochimi sunt orbii de strlucirea i femintatea ei. i vd formele ce m atrag cu atta fantezism i totui e o imagine vag. ncerc disperat sa mi-o imaginez. mi aduc aminte c viaa mi-a oferit o dat o palet de culori pentru clipe ca acestea. mi spl pensulele de tristee i negrea i ncerc s-o creionez. Dar,deodat dispare n lantul singurtii mele. mi dau seama c nici nu tiam s desenez. Soarele mi-o rpise iar razele lui i fceau simit prezena pe minile-mi pline de culorii vii. O privisem doar o clip i totui trecu att de mult. Mi-a fi dorit pentru o clip ca timpul s stea n loc pentru mine.Mcr o clip n clipele alea simeam cu adevrat c am trit o via. Simpla prezen a ei m umplu de sperana c a putea-o revedea. Poate mine

Nu disper. Nici acum nu-s trist doar ameit de vederea ei. i inc nu tiu care ea,nici mcar nu am ntrebat-o cum o cheam. i iari zic Poate mine S-a fcut zi i filozoful din mine dispare i el odat cu luna. Ne vedem la urmtorul amurg de sear.