CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI

DE LATINI lvIIJLOC DE UNIRE

A BISERICILOR (Sec.
bibliograjl'ce OIC!f!crau: De consultat pri-
vifoare la:
A) 1 doria ds unin.' Walit'r Papst-
turn u nd Byzanz. Die Trennun!; der heiden und d'lS PI'O-
blem ihrer Wiedervereinigung bis zum Untergange Ides byzan-
tinischen Reichs (1453), Berlin 1903; A. Oeschichte der
kirchlichen Trennu11lg zwischeI1 dem Orient und Occident, val. 1,
Munchen 1864; H efele-Leclercq, Mistoire des cOl1ciles, Paris,
t. V, 1 (1912), V, Il (191 VI, 1 (1 V;, Il (1915J"
cu bogate bibliografice; L. Brehier, L'Eglise et 1'0-
rient au moyen ge. Les croisades, ed. 5, Paris 1928 (de mine
e ed. 4, 1921 Les J.
Photius, Pahiarch van Konstantinopel, voI,
Mistoire de l'Eglise, trad. franc. de P.
1905, pp. 114 sq.; J. Bousquef, L'Untc de
grec,Paris 1913; M. Viller, La quesfion de l'union des Eglises.
enhe Grecs et Latins depuis le cOl1cile de Lyon jusqu' celui de
Florence (1274-1438). Extrait de la Revue d'Misioire eeele-
siastique. t. XVI! et XVIII, Louvain 1922; Wl. aucuee, Palpa-
litatea sau Roma n raporturile s.ale cu Biserica 0-
trad. de Mitrop. Iosif, 1906. De K.
Krumbaeher,Geschichte der byzantinischen ed. 2, Mlin-
chen 1897. pp. 1091--1092.
B). Cruciade n special a A se vede isvoarele'
literatura la L. BrrJhier, op. cit. (Introduction pp,
144-145), la W. Norden, op. ciif:. Der vierfeiim
Rahmen der Beziehungen des Abendlandes zu Byzanz, Berlin
Rahmen der Bezichungen des AbendJan-des zu Byzanz, Berlin
1898; Helele-Leclereq, op. cit. V, 1, pp. 406--414,
V, 1I/1140. 1189-1190; Oerhard und
49
, Handbuch der Kirchengeschichte. Das Mitielalter, ed.2,
Hibingen 1929, pp. 88, 103-107,117, 126-130; FI'. Wiegand"
Mt Kreuzzilge n fiir protest, Theologie und
f\irclu:. ed. 3 voI. XI, Leipzi:g 1902, pp. 97-106; Funk, lart.
I(n:unlige n Wetzer und Welte's Kirchenlexicon, ed. 2, voI.
Vll, freiburv im Breisgau, col. 1141-1177; N. lorg'a, Breve,
Histoire des Croisades et de leurs fondations en Terre Sainte;
Pnris 1924; Louis Halphen, L'Essor de L'Europe (XI-e-XIII-e<
Paris (Alean, coli. Peuples et eivilisations, voI. VI), !l
de publicare; Augustin niche, La Chrefiente medievale
(J95-1254), Paris 1929 (colI. Histoire du monde, la E. de
Boccard); a se vede.a deasemenea 'bogatele bibliografii din: Eer"
III/n! Leib. Rome' ,Kiev et Byzance a la fin du XI-e siecle, Paris
I tl24. pp. VII-XXX; Jules Gay, Les papes du XI-e sikle,
ci fa chrdiente, Paris 1926, ,pp. V-XVII j L'a/.)be E. Vaca,ndard,
de Saint Bernard abbe de Clair'vaux, Paris, voI. 1, 1920, pp.
Vl XII voL II (1920), pp. 268 sq., 428---449.\,
C), Istoria imperiului bizantin, epoca A se vedea
bibllog-rafia Ia: K. I(rumbacher, op. cit. tot acolo H. Gelzer
!\briss der byzantinischen Kaisergeschichte; Charles Diehl,His-
t,Jire de Pempire byzantin, Paris 1920, pp. 235-239; N. Iorga;
Jl1c byzantine empre, Londra 1907; Karl Roth, Oeschichte des
11\ ;,antinischen Reiches, Berlin-Leipzig- (Ooschen.) 1919, p. 7;
consulta deasemenea K. IIo:Jtcxpp1)"(01tOUAOU, 'Icrtop!cx toD EAA1)V()tOU
5, (KcxpoAloou), voI. 4 5, Atena 1925.
D). Istoria papilor din secolele n speciil pentru
1I1, bibliografia la: Ul ysse Chevalier, Repertoire des
historiques du moyen ge, ed. 2, voI. 1, Paris ,1905, col..
Helele-Leclercq, op. cit. VI, 1, pp. 1183-1189;
L. Bre/zier, op. cit. pp. 144-145; Ficker-H ermetifIJk op. cit., IP.
126; art. Innocenz III, n Realencyklopiidie fiir.
protest. Theologie uud: Kirche, ed. 3 val. IX, 112-122; J. N.
13risc/zar, art. Innocenz III, n Wetzer und Welte's Kirchenlexicon,
!:u. 2, voi. VI, col. 726-736. Alb. Hauck, Kirchenschichte Deut-
val. III (ed. 5, 1920), IV (ed. 3-4, 1913), V i(ed,.
1920) Leipzig.
E). Istoria statelor latine fondate de regatului nor.
mand a celor Sicilii, l'egafuJni francez, imperiului german,
Srbilor, Bulgarilor n secolele respective. speciale se
giisesc indicate n cele de mai sus .. In special de consultat Ulysse
Chevalierj op. cit. pentru bibliografia nume implicat n
gtudittl chestiunii care ne ricker-H el'melilZ'k, op. cit. pp,
1-7 (LiteraturUebersicht), pentru de istorie
,i
,jConsumarea" shismei la 1054 a trecut pel1tru con-
timporani interesul ce am crede
trebue fi avufl). Unitatea nu se socoWt
atunci nici pentru prima poate nici definitiv rupt.:l.
Incidente, cari fi turburat pentru un timp raporturile
dintre Constantinopol Roma, erau de mult
Chiar epoca de colaborare a sinoaclelor ccu-
menice a fost de Doar ca!
L.Brehier cred raporturile dintre Biserica
cea erau bune la 1054 ---- 'cum' Ber-
nard Leib crede au mai dmas ntre popoawe
aceea 3) --, exista n toate un alcord bisericesc, iple iCa!I"e
shisma l-a 4) eal nu se p:oate n-
dect ca 5).
'Oricare ar fi ,al shismei a faptului,
ea trece pentru contimporani aproape o),
e i-au ntrziere g'lravj-
tatea. n Apus ea nsemna o nfr.1ngere .al
dominare a Orientului, al fost dleaceea dela
nceput mai bine dect de Grecij pentru
ruperea cu Roma avea sa
n curnd crescnd, o la o colaborare
1) Corup. L. Hrehier, Le schisme oriental du Xl-e siedej
Paris 1899, p. XX--XXII; Hefele-Leclercq op. cit., IV, II,
1084---85, n.
2) V. L. Duchesne, Autol1omies ecclesiastiques. EgIises se-
parees, Paris 1896 p. 16i-165; de corectat cu, A. Knop:fler,.
Lehrbuch 'der Kirchengeschichte, ee!. 6, freihung illl Breisg'au 1920,
p. 183, n.
3) Op. cit.
4) Op. cit. Avant le schisme du XI-e siecle. Les
lIormales entre Rome et les Eglises d'Orient, n La DOClllllell-
tation catholiqlle, Paris 1928 (an. 10, No. 415), col. 388; v.
Mii:hel Anton, Bestand cinc Trcl1l1ung der Kirchel1 schon vor
Kerulbrios? -111 Histor, Jahrb. 1922, 1--11.
5) In La Docllmeniafial1 cal holiqllr, 110. cii., col. 404 ;
JuZes (Ja)', op. cit., p. 394,,11. (despre B. Leib, op. cit.).
6) V. Brehier, Le oriental du XI-e siecle, I.
corup. A. Micllel, Humpert lInd Kerullarios, Paderborn 1925,
p. 25, n.7,
51
politicii n mprejuran, cari n'au ntrziat al fi
pentru imperiul lor grele.
Nu doar raporturile politice dintre cele lumii
erau n totul de bisericealscl; ele au
continuat a exista tot de bine salu tot de
nainte de 7). Dar n a doua' a
sec. XI, n Orient devenia dintr'odanf
obliga pe Greci apel la auutorull Apusului
latin, iar papilor le da prilej Grecilor,
pentru aceasta trebue la sap su-
porte toate Mai tot timpul cuprins intre
Constantinopolului sub Turci se pune Grecilor
grea Sau unireai cu Roma, respectiv supu-
nere ei, sau erbandonare lai singure lor, n lupta
cu marele pericol al al culturii, cu Turcii.
aces tora lai a imperiului
bizantin n deceniul shismei, apoi naintareal lor
uimitoare s'pre Constantinopol 8), aveau constitue prin-
cipalul motiv dramatic al slbuciumajtei istorii bizantine, n
ultimele ei patru secole. era pen-
tru Latini uneori poate pentru Greci: La
ani numai, 'ruperea a biserI-
n primul rnd, n
al doilea, au de luptat CU un imens pericol politic re-
ligios oomun, care surprinde pe deci
furtunoase a islamului 9) imperiul bi-
7) V. B. Leib, op. cit. L. Rrdlzier n La Documcnbtion,
catholique, no. cit.
8) L. Halp/zen, Les barbares (coll. Peuples et civilisations,
V), Paris 1926, p. 385-386. Aug. niche, op. cit., p. X-XI'I;,
Charles Dielzl, op. cit., p. 134; L. Brehier, Les croisades, p.
50--54; Paparrigopulos, op. cit., IV, Il, p. 12 sq., 22 sq. N.
Iorga, Geschichte des OSlllanischcl1 Reiches llael! den (JuelIcl1 dar-
gestelIt, voI. 1, Gotha 1 <JU8; V. Laureat, Byzance et les Tur<;:s
Seldjoucides dans l'Asie occidentale jusgu'en 1081, Nancy 1913
(Al1nales de l'Est).
9) ce iau Bag-dacI Ia 1055, Turcii ajung n 1059 la
Sevast,ia, dela Edesa la Antiohia n 1065--1067, de-
Cezareea Capadociei la 1067, Neocezareea Pontului
Amorion (Frigia) la 1068, iau Iconiu la 1069. De aci
jefuind n apropierea Egee. La 1078 iau Niceea, la
1079 ajung la Hrysopolis, n Constantinopolului (v. Dieht,
Op. cit., p. 133-134). ..,.;
zantin i opuse la Mantzikiert n Armenia (1071) suprem3i
ce putea Ram!an IV Diogen cu o m'are ;:tr-
Infrngerea fu
pentru Asia
mnea n cea mai mare parte Turcilor,
era din apropiere.
lui Roman Diolgen, Mihail VII Dukas (1071-
1078), trebui caute ajutor n Interh, iitpperit.t!l
bizantin se n anarhie descompunere 1D).
ratul, un om de studii, discipol al lui Psellos, nu putea
n stat puterile cu cari reziste; ,tre-
buiau se apere de Turci singure, grupndu-se ,aju-
tndu-se. Dela vecini, ai imperiului, nu se putea
nmic 11). Mihail VII Dukas deaceeal ajutorul
mai departe: Ele se n Apus 'anume pa/pii, care
era atunci Grigore VII 12). bizantin n 8,/-
apel la n anul 1073. avea acest apel,
din lui VII (9 Iulie 1073),
bizantin, care da sealma, p,apa n'ar
fi dispus dea ajutor perspectiva unui important
tig, propunea Sia Biserica la vecheai
cu cea 13); promitea deci
shismei.
Nu vom aci
pe cari pap,a le ia pentru iljjutorarea IGrecilor
n mprejurare 14). doar, unireal Bise-
ricilor este dela nceput cu care bizantini
dela Mihail VII Dukas la Constalntin XI Drag:asis
10) Comp. K. Rotlz, op. cit., p. 106-107.
11) Paplarrigopulos, IV, II, p. 24.
12) V. Paparrigopulos, op. cit., IV, II, p. 35; BaflOflius,
Annales eccl. t. XI, Antverpiae 1608, 425 ad. ann. 1073). 1
13) V. Nordefl, op. cit. p. 38 n.
14) A se vedea de ,consultat n Heifele-Leclercq, op.
cit., V, I, p. 28-34, 91--93 n., 418 n.; Norden, op. cit. p. 38
sq.; A .. Pichler, op. cit., I,p. 279-280; Jules Gay, op. cit. p
311---,312; L. Brehier, Les croisades, p. 51-53; Allg., fche"
sq.; A. Pichler, 0P: cit., 1, p. '279-280; Jilles Gay, op. p.
41-62; B. Leib, op. cit. p. 14-16; C. Mirbt, art.. Gregor,
VII, n Realencyklopadie fUr protest. Theologie und Kirche, ,ed.
3, vol. VII. 106-107,
53
vor crede deobicei
torul apusean, de care aveaJu nevoie contra Turcilor,
acest chiar cnd nu oferit Grecii, l-au icerut
papa Apusenii. deasemenea iaIP'tuI, ca Grigore
VII a primit cu cu interes apelul
la rndu-i apel la cei cari) n Apus, putealu
.ajute pe Greci: La contele Guillam'e de Bourgogne,
la confesa Matilda, lai Henric IV al Germaniei.
El chiar tot Apusul printr'o "ad univers:oiS
fideIes" (1 Martie 1074) ]5), pericolul n care se
"imperiul
Ceeace Ipap'a pentru al-i veni n
ajutor, era organizarea unei ma!ri n fruntea
careea ar fi mers el cu Constantino:pol
cu scop secundar mergerea "usque aeI: sepulcrum Do-
mini". Cnd scrie lui Henric 1'-:, (7 Decembrie 1074), peste
cincizeci mii oameni se pregateau pentru pfoec-
Origore VII o cu entuziasim cu mari spe-
instigat, cum spune, mlai ,alles de aceea, Biserica
care s'a de noi pe chestiunea!
Sf. Duh, Cl! scalunul apostolic" JG).
Ideea refacerii era deci
n acestei grandioase 17). Eal se ncadra
de altfel foarte bine n programul pontificatl general al
lui Origore VII 18). In sa spre o :uni-
18), papa imagina Bisericile unite supuse toalte
15) V. epist. n Migne, P. L. 148, 390, comp. deas.epist,
"ad omnes christianos", ibldem, 329.
16) Quod Constantinopol itana Ecclesia de sando Spiritu a
nobis dissidens,collcordiam aposto!icae sed's exspedat (expedaf),
v. epis't. ad Iienricum rcgem Romanorum n Migne, voI. cit.,
385-387).
17) B. Leib,op. dt. p. 15; L. Brehier, Les cioisades p.
52-53.
181 Comp. Karl Malter, Kirchengeschichte, voI. I, Tii-
bingen 1921, p. 461.
19) "Mit der ganzen Energie seines Oenkens und WolIeil1s
war er auf einen Punkt gerichtet: Herrschaft der Kirche". A.
Hauch, op. cit. voI. III, ed. 5, p. 758; vezi carade<rizar'e
a lui Origore VII, ibidem, p. 755 urm. .
Romei, "mamei" lor, iar pe sine se vedea didnd' suve-
ranilor, ca suveran al lor. Unificul"ea era tot
.o a unei generale
pentru salvarea intereselor comune 20). Gri-
gore VII, trebue n recu\wscut, avea n programul
planuri, a realizare nsemna mult mall mult
dect unor pur personale. pentru
ajutorarea Grecilor, el a n a.pelurile sale accente
. de evangheHca: Cerea Occidentalilor puna
sufletul pentru "animas pro liberatione fratrum po-
nere" 21), se el gata orice sal,::rificiu.
El vorbi a' ca un ca un om' al
timpului La acestor sacrificii, nu
sta "liberarea" a, ci asigurarea prin
acest mijloc a supunerii lor precum a celor-
orientali de Roma 22) .
cu care Dapa n epistolele indicate de
rarea shismei, cit de mult la, acest lucru 23).
aceasta nu nsemna num'ai piimah.llui pa:pal,
ci a doctrinei romane 24).
Ceeace ne deci, e la cererea de ,auutor a
bizantin, cu promisiunea unirii Bise-
ricilor, papa apelul bucuros se
organizeze .o spre Constantbopol, de
el spernd din ea supunerea spiri a' Orien-
talilor.
faptul, papa deschide n acelal? timpi tra-
tative de unire prin prin cu Grecii2
5
),
20) Comp. Brehier, Les croisades, p. 53.
21) Epist. ad omnes christianos, Migne, t. dt., col. 329.
22) V. mai ales epis't. Henric. IV, col. 386, B-C.
23) Mai ales primise din Rusia cereri de ajutor; v.
A. Pichler, op. dt., voI. II (1865), p. 8.
24) Comp. Norden, op. cit., p. 39.
25) V. epist. lui Mihail VII Dukas ("ad MichaeIem
imperatorem") n Migne, t. cit., col. 300-301. "Papa a tr:im"is
la Constantinopol pe patriarhul "Romanae
Ecclesiae ei imperio vestro fideIissimus" (epist. cit., col. 300),
care avea cu clerul grec era bine la Constan-
tinopol. Comp. B. Leib, op. cit., p. 15, 81, n. 5,
interesul cel mare, ce e1 p'urt unirii. TratafIj'0ele
n'aveau dect
. tatu} final; el fie asig1urat Ip'rin
la Constantinopol.
n'au permis-o. Conflicte cu Normanzii,
cari nu s'ar fi putut ntreprinde nim'ic, mlai ales
acestora de Greci, precum ivireal certei
pentru (1076), au mpiediCat pe Grigore VII
de a interveni n favoarea d'e a se napoia
din Orient ca al Bisericii unite. De altfel
dentali aveau despre raporturile cu Grecii allte idei dect
papa s'ar fi gndit n mprejurare cel mult la
o refacere a egemoniei latine n bazinul Med'iterajllel _p'e
cont propriu 26), dect la o cu profit ppal numlaL
Sub lui Mihail VII Dukas, care Iai '1078 trebUI
schimhe tronul imperial cu un scaun episcopal '(de
Efes), unirii Bisericilor scad, putin
chiar la ConstntinopoI27). Nichifor Votaniaitis (1078-81)'
Alexios 1 Comnen (1081-fl18) sunt ostili ideii, mai
ales ntre timp, Grigore VII se se
a}iase cu lor, Normanzii, obligart de confIictlul
cu Henric IV, contra nevoe deajufor 28).
Ceva din pIan al lui Grigore
VII, astfel de ochiul lui
printre .toate celelalte griji' ale asu-
pra Orientului grecesc. Necesitatea statelor
tine sub tutela 29), ideea unirii 'Bisericilor, de
Mihail VII' pericolului turcesc, care alt"
fi silit pe Greci cedeze, p'e pe
26) K. M iiller, op. cit., p. 461.
. 27) Fiul lui Mihail VII Dukas, Constantin, fusese 'logodit
cu fiica lui Robert Ouiscard'. Lovitura de stat a lui Nichiforl
Votaniatis acest nceput de
V. PaparriKopulos, op'. cit. V, II,p. 35, 38 ;v. Leo AllafiuISJ,
De Ecclesiae Occidentalis atque Orientalis perpclua consens'ione,
Colonia 1648, p. 624-625. .
28) Norden, op. dt., p. 40-46; P,aparrigopu!os, op. dt.,
V, II, p. 38, 40.
29)Comp. !ules Oay, op. dt., p. 314-316i Flit;!te}
Saint Greg-oire VII, p. 152.
,56
,luj,39}, sd nu din vedere IfIU
mai ,era posibil' apropiepre cale de ajuf.oralre, :jnspirat'
. de ai Grecilor n spre Apus, Nor-
manzii, de al sp'rijin papa alVea atta nevoe, n con-
flictul german, politica ai papii
devine
De Ia nceput, Grigore VII
Normanzilor, pentru, a putea o-
acum planul lor de supunerea Grecilor
prin ndreptat tocmai contra acestora/o In loc deci,
ca papa pe Notmanzi, pentru adutorarea
apropierea Grecil.or, ei pe pentru
politica l'or 31). lui Robert Ouis<Ca/Td
se impunea celei a lui Origore a
da ntreprinderii lor con.ira. Grecilor caracter de
. li se asigura iertareai (2;5' Iulie
1080) 32), c.eea,ce papa nu acordalse ce ipiroectas'e
cu ctiva mai. nainte ptentru ariuforarea Constantin-o-
mijloacele erau al,>t!el schimbate,
Soopul politicii pa1p'ale Unire3j, su-
punerea GreciLor. Cnd Normanzii teritoriul bizalntin
la 1081 cu succes p'apii, ca un triunifalsupra:
Grecilor shismatici, Grigore VII pe Robert Guis-
card, n Japtel'e lui dle de favoare
<;lin partea Pc;;tru 33). .
Grigor'e VII, inaugura astfel po-
litici de,oS'ebite d.e Greci: Una era cea de speculare a"
'grele:pentru Bizantini de, unire
alta ,era cea de aprobare favorizare ;a unor planuri
apusene de cucerire a imperiului bizantin de unire for-
cei doi PiQli ai politicii papaJe oe
30) Pentru Urban II, vezi Qay, op. Cit., p. 394.
31) Corup. Paparrigopulos, op. cit., V, II, p. "38, 40 sq.;
N oide.n, op. Cit.. p. 45.
32). V. Norde.n, op. dt., p, 42.
33) "QuapJrlOpier beaturu Petrwu, cujus tibi adesse patroci-
niuru. grandia faeta testal1tur, prae oculis habere sem per memi-
neris". C. 1082, lriN,e, p. 491-492 (Reg. VIII, 40), la Norden,
op. cit., p. 42, n. 5. V. Pap,arrif!opulos. op. cit" V, II, p.
44. sq.. '._' . ; 1 I ! i
Greci; Grigore VII 34). Do.ar

favorizeZie una sau altal din cele lele
vor fi n curnd! n de mersul cruciaq1elor, nce
pute sub' al doilea legitimi al lui VII,
Urban II (1088-99).
Un p'roimotor al cruciadei, trebue <i'evine
Grigore VII, prin aceea el e cel dinti, car'e!
concepe un fel de al
tinilor din Orient, contra 'la, apelul .f,lk:use
Mihail VII Dukas la 1073
35
). Iluzia paipii eia, s'ar
uni astfel Bisericile. Cnd mpie
realizarea proedului .palpal, se
cu Grecilor. ideea lor de cucerIre la
imperiului . bizantin, cu gndul astfel va fi
Biserica Putem deaceea zicem', VII
e primul care concepe unirea Bisericilor prin cu
cerirea Constantinopolului.
*
*'"
" Tratative de unire, cerutediela Constantinopol, se pro
ntre Alexios 1 Comnen Urban II 36). Ele, nu
. aveau forma celor ncepute sub Grigore VII nici
nu m'ai era vorba de' o terere de ajutor deci de iO
latina n Orient 37). Cnd aceasta se produse
sub fotma primei pentru Greci fu
.o mare trecerea armatelor apusene prin terito
rul lor. Drept e, o "Ia si
nodul dela Piacenza (1095), ca sia Occidentalilor
apere sfnta n contra 38). Numai epis-
34) Norden, op. cit., p. 45-46,
35) Comp. Brehier, Les croisades, p. 52-53.
36) Veziepist. lui Alexios ciHre Urban II, 'Ia Malaferff',a,
n Migne, P. L. 149, 1191-92; comp. Pic!tler, op. cit., voI. .1,
280-81; B. Leib, op. cit., p. 20 n. 4; Gross, AdivirFa!fea
a bizantin Alexios Comnen
Kiev 1912 de B, Leib,
passlm), de consultat: F. ChalandolZ, Essal
sur le regne d' Alexis 1 Oomnene, Paris 1900, .
37) Jules Gay, op. cit., p. 358..
38\ Bemoldi, Chronicon, III Germ. hist., ScrTp-
tores, t. V, p. 450; a se vedea F. Cha!andon, op. Cit., 'p.
1.29, )55; L. Brehier, Les croisades, p. 6!.; Hefele-Leclercq, pp.,
CIt., V, 1, p. 419 n. 2; Jules Gay, op. CIt., p. 366-67 ..
58
tola - n Occident
deci _. die Alexios 1 Comnen con-
telui Robert de F'landra, pretinde di bizantin'
ar fi cerut ajutor cu orice ar fi pireferitsl1lt
ICon'stantinopolul supus Latini1or, dect luat de
39). In' .ajunul cruciadei im'periului
bizantin se nu Alexios I COffinenedi
imparatul, care apel aMit de disperat la un cqnte
din Apus. E stabilit el nu dorja dect nrolarea de 'ca-
valerie 40). Deci nu ajutor cu or1ce nici
mai ales cu cel al unirii Bisericilor,d'e care armbasadal 'im-
periala la Piacenza nu Deal,::eea cruciada, ou
ei dezor,gainiz'ate cu armatele ei turbulente,
surprinde pe Greci chi'lr i face S3: se teama.
fbtre cele patru mari grupuri de sosite 1a
Consfantirt.opol (n iarna 1 1097), se
gasia Uliul normand, sub conducerea fiului lui Rob:ert Guis-
card, Boeimond a unui nepot Tancred. ntre
a acestor

staltornid ai Grecilor era pericu-

pentru im'periu. Alexios 1 Comnen, drepjj)
prin tratative abile pericolul,
pe Boemond presteze de fideli-
tate cerut tuturor cruciatilor, dar Tancrecf era
El propunea ntre ai afacareaj Cons'tantinoi-
polului, care s'ar fi g-1sit n n foarte grea{
n acelei str1ine dornice de jaf, calr.e vedea:
n Greci, shismatici
Oricum, trecu pentru mament
drumul, lor n Orient. -Cuceiirile
nerespectarea angajajmentului luat de cruciacri cu
vor restituI il11
1
periului bizantin locurile: ce-i
dau loc la Bilte mt
nise Ia drumul att de ltmg1 al sf. Mormnt, de dorul ml1-
fuirii numai, Ei profite pe
39) Vezi pentru: epistola n chestiune: Chalandon op, dt.,.
p. 155; op. cit., IV, H; p. 61-67.
40) Chalandon, loc. cit. j Jales Ga)', op. cit., p. 366
Brehier, Les rroisades,p. 61--62; B. Leib, ap. Cit p. 180. I
59
deaceea state n teritoriile cucerite'. Intre ele, An-
ti'Ohia, care s'ar fi cuvenit, n urma alcordului dela Con-
stantinopol, imperiului bizantin, fu
ca principat propriu de Boemond. E 'de
un conflict avea din mp'rejitrajre, IeI
fu Igrav pentru raporturile dintre Greci Latini,
cum 'fu mai nti pentru raporturile dintre
pentru destinele cruciaid:ei 41).
Antiohiei constituia motiv de
ntre Latini, cnd Boemond concepe. lui
ban II 'O scrisoare (11 Sept. 1098), n care <!eseriA
papii luptele victoria n relief rmeri ...
proprii. scrisoare 42) e foarte
pentru Normandului pentru raporturile dintre
cruci Greci n general. Cucerirea Antiohiei era
ca o redare a ei de Iisus Hristos.
romane; papa, crucialdei, era invitat
ca stea pe primul scaun al sf. Petru; victoria
supra a fost "ereticii" - GreciI,
Armenii, Sirienii, - nu fusese Gre-
cii erau deci ca eretici .. ca popor trebuia
cucerit, papa 'invitat ia n slp1iri-
Orientul latinizat: "Romania:' trebuia
n minile Occidentalilor.
Ceeace n primul rnd, era
de Antiohiei
asigure de Greci, contra cerea chia!r ajutbrul
papii. IMai categpric mai insistent dect sub Roib!ertl
Guiscard sub Grigore VII, supunerea a Grecilor
devine la Boemond motivul principal pentru
care papa era solicitat
contra Grecilor "eretici". Pentru a Normandul pr;e-
zenta un interes personal ca interes general, un scop P'O-
41) N orden, p. cit., p. 59 sq.; L. Brehier, Les crois.alde.s,
p, 80 sq.; Paparrigopulos, op. cit., IV, II, p. 88 sq.; a. Dies!el,
Oeschichte des MitteIaIters, voI. II, Leipzig, p. 24'-25. '
. 42).A se n Hagenmayer, Epist. XVI, p. '161; cotnp'.,
B. Letb, op. Cit" p. 221-224 j Norden, op. cit., p. 62,
2 p, 63-'65. '
litic ca scop' religios: Grecii trebuiau pdn supunere,
papii prin Omul, care re-tine ipe
Boemo.nd
J
s,au cel informeze just pe Adhe-
mar du Puy, legatul papal arI cruciadei, murise. Intriga
putea deci ntr'un moment care interesa (m'uJlt
pentrq eventualitatea unirii celo.r Biserici. Peste o.
(Odambrie 1098), se sinodul dela Bari, ;n
care avea se chestiunea unirii cu din Sudul
din statul normand.
Scrisoarea lui Boemond, ca. din partea\ mai
tijturor crucadei, putea pe Urban
11, de Bizantini. Ajutoarele de (cari
cruciada mai avea nevoe .pe cqri Boembnd le
puteau fie contra lui Alexios 1 Comnen.
Din punct de '. vedere bizantin ortodox, proedul lui IBoe-
mond era deci funest. Realizat, el ar fi nsemnat 3mpli-
n,irea idealului lui Robert. Guiscard' q iluzii.lor,cu .tw.ri
.acesta convinsese pe Grigore VII, ca bise-
pte Greci prin mijl,oace politiooJmilitare, prin luarea
Constantinopolului .
. Ceeace era .mai ,grav acum, e d terito.riul biza/nfin
se n parte de Latini, a-
proape nconjurat de ei, ntruct se formau state
Orient; lovirea imperiului bizantin
cu mai pasiune dect ntr'o.
mult in favoarea pla;nullJi normand: Occidlentul
ntreg se angajat ntr'un sfnt, n care se
vedea n Greci o. la urgerita definitiva
.
. Cu, sau drept, Grecii erau de ,cru-
n special de Boemon,d;, n Apus, ca
pentru. cauza luate de Ale
xio.s I Comnen contra poftei de a /se
urii confesionale, o agra\Vau ca Grecii
fie de n rndul 111 ca-
zuri' 'din istQrie, calomniab
att ca n cazul cruciadelor. Din shisrua:tici, :Orecii
deveniau er,etici; din eretici; deveniau adve.rsari ch1alr
61
ai operei de liberare a 1ocurilor sfinte 43). llus-
cu exemple exagerate sau imalginare, po-
vestea a prins n tot Apusul, ceeace a cal cruciada
nencred:erea, ura, cu cari se pri-
viau mai ales dela shis'llJj,l cele lumi orien,

'Pe iun teren astfel propaganda a(!1tibizan-
a lui Boemond putea deci foarte mai
ales la 1099 flota principatul lui;
din ca,uza teritoriului imperial cu-
cerirea ler,usalhnului (15 Iulie 1099), noi grupuri de ,cru-
din Europa pornesc 'n Orient, spre
ntreprinderii
Dela Urban II, Boemond nu puW ajutor
pentru .o campanie contra "ereticilor"; papa muri la 29
hIli'e 1099, nainte de a fi avut timp
C'uceritii Ierusalimului de fusese
probabil sub impresia scrisorii lui Boemond,ca
plece el cu noi grupuri de spre Siria Pales-
tina 11). In anul BoemiOnd puse la Antiohia lun
patriarh latin, n locul' lui Ioan IV, caJre trebuise plece la
Constantinopol, din cauza cu Latinii 45). A-
cesta era nceputul pe care 'Soem1ond! p
n teritoriul cucerit, cu clerului .or-
todox. In Iulie 1100, Boemond prizonier n luptele
cu Turcii. E de nchipuit ct va fi cres-cut ura lui
contra Grecilor n cei trei ani de captivitate, furie
va fi pus n conceperea planului politic m'as:c;alt cu
motive religioase cu avea
realizarea lui. cu li1.3iri sume de bani (1103),
Boemond aVu ca reia lupta contra
riului lui Alexios' 1 Co:mnel1, nel1grijind'u-se de pericqlul
turcesc.
,. ;
43) Eremer, Les croisades, p. 84 passim.
44) V. NordeJ/:, op. Cit., p. '65 n. 1, R.iihricht,
Turcii au observat a lui Boemond pentru
Oreci, v. Alberf d' A/x, Liber christianae expeditionis pro erec-
tione, emundatione et restitutione sanctae Hierosolymitanae ecele,
siae, Hist. occ. Crois., t. IV, colI. Guizot no. 18 1.9; p. -161\3.
la B, Leib, op. cit., p. 2Q.
62
Cum nu dispunea de necesare, ca 'sn..:
gur lupta' cu bizantin pe pe
uscat, Boemond se gndi la o ,apel la
Pisani, Florentini Genovezi, pentru a-l cu
Ajutorul fu nu e se
cel care se fie n fruntea navigatorilor fu un
episcop, al Pisei H). Fl,ota nu putea ca
naintarea Bizantini10r pe uscalt 47). Strmtorat, Boemond
deaceea principatul n seama. lui Tancred:, la 1104-
1105, iar el merse n Aipus, ca cu puterea!
argumentelor pasiunii sale, contra
din naltul stejar" dnd ntreprin-
derii sale unui mare falpt is-
toric
Iinainfe de venirea lui n Apus, campanial calQm-
contra Bizantini10r da roald'ele.La un sinod
la Benevent (1102), 'sub papa Pascall II (1099-1;118),
Alexios 1 Comnen era ,acuzat criticat. Cind Boemonid
vine predice n cruciada contra im'periului bi
zantin n Italia, n Spania, fu primit ca, un
erou 49).
'Fanatismul confesional general contral Grecilor nu
se interesele personale ale planului lui Boemond,
!care termine acum, la cruciadei
cu ajutorul altora, ceeace ncepuse lai 1081 pe coasitele
Epirului, pe timpul lui Grigore VII. Sdrobirea il11/p!eriull\i
bizantin era ca mijloc de asigurare a 91ptereicrt1 ..
46) Chalandan, op. cit., p. 215-218; B. Leib, op. cit .. ,
p. 224, n. 6. 251.
41) Paparrigopulos, op. cit., IV, II, 190-9I.
48) "Magna est res, de qua agitul", magno valumine trlac-
tanda, severae vix cuiquam persanae impetrabilis. Prapasiti est
nostri g-raves excire potestates;; hac nan cuivis hominum
tig:it; nan potest gravita l11avere nisi gravis; magno opus est
flatu, ut passit quel'cus alta radicibusevelIi"; la N ardefl, p.68.
n. 2; v. Lea Allatias, ap. cit., 625-626: " ... Boemundus 'Ro-
berti filius ... 'in Italiam prOfugit, in Ale'xium calumniis undique
aggestis omnes concitans"; B. Leib, op. cit., p. 233 n. 2.
49) op. cit., IV, Il, p. 91-92.
63
00). Pentru succes sigur, cruciada trebuia
cu shismei, cu supunerea Grecilor, cu domi-
la Constailltinopol, care ,ar fi devenit
bazbi de pentru contra Islamului. e
cu ct entuziasm cu cte iluzii porniau
,spre n In urma proIPla\-
gandei lui B1oemond, noul obiectiv dat ap'usene
In Orient era cu att mai cu ct era prin
prisma urii conifesionale, a piOfteide a unui, suc-
ces asigurat de capacitaltea Normand, nvin-
dela Antiohia.
Primirea lui n Apus fu pentru el un
triumf 51). iRegde Filip 1 (1060-1108) i dldu
n pe fiica sa, iar numele erouJui ajunse preferit
ca nume de botez 52). La cucerirea Antiohiei, Boemond se
n cu ai
cruciadei, nct unii din ei preferise angaja-
mentul luat de Alexios 1 Comnen, dect
lui Boemondasupra Antiohiei a principatulUi
ce lua n jurul ei 53) se contra lui ia
Constantinopol.
'Acum, Icnd BOemo.lld prin Occident, ca
predicecruciada contra Grecilor, el era un om reprezen"
tativ al Europei romano-cajtolice, alesul ei n ntreprin-
derea, aproape general de nfrngere ai
mului ortodox. E de, nchipuit impre,da n
Occidentul indus n eroare cu att al ndlem@.pa.re
de latin al Antiohie,i, ntr'un 111pment de sure:sci-
tare generaM, ca cel al primei crucialde, mai ,ales dupil.
succesele dela Antiohia Ierusalim; de nchipuit,
Boemonda putut adune o pentru a
o aonduce asupra imperiului bizantrL
:50) Nordcll, op. cit., p. 72.
51) Clzalandpll, op. cit., p. 236 sq.; Brelzier, Les Cl;oisadeSi,
p. 85.
52) Orderic,as Vitalis, Historiae eccles:asticae lib. XIII, !cd.
Le, Prevost, Paris 1838-55, voI. IV, p. 212-213; comp., Nortlen.
op. cit., p. 71; Paparrigopulos, op. cit., IV, II, 91---92.
531 B. Leib, op. cit., p., 223--224; BrWzier, Les croisadies,
p, 80 n. 3.,
64
iCeeace mai ales n 3j::eastl n-
cercare de a Ip1roedului clIe e 'miotivarea
pe care Boemond, care putea
de altfel partizani, iar n
atitudinea Ipapii P.alscal II, n ochii ai lui
Urban II, Boe1mond! punea perspectiva ispititoare a
punerii Greci1,or, a restabilirii prin mij-
locul politic al cuceririi Constantinopolului.
se seamia de fa1ptul, dela Grigore VII
papalitatea continua s,a se n conflict cu
ratul german prestigiul puterea ei ar ifi crescut
considerabil n ntregi printr'o supunere
a "shis'maticilor" "ereiicilor" 5\); 'Se alre n vedere
faptul, ideea a papale cu orice
politica .a) lui HUde-
brand l chiar pe acesta o unire for-
a Grecilor, fanatisimul era mai )mare
la nceputul secolului XII dcc;1t cu trei decenii mai nainte,
se Pascal II, care saluta{se cucerirea
ll1ului de ca libcrareat Bisericii orientalq din-
tr'o captivitate 55), desigur de acum
ca se papii, avea laprobe bucuros iplall1ul lui,
Boemond. Lui i se prezenfase nti printul normand 5G)
cu imputernicirea lui morse la regele
n Spania,
ATexios 1 COlml1en pericolul ce putea
din camlpania de ponegrire 3\ lui, de Boemond n
Apus, ruga pe, un episcop latin n trecere din
spre Occident, pe 57).
Acesta se Msase convins' de oportunitatea ntreprinde-
rii proedate de Boeimlond ea ncepu cu apirol
J
barea
5,1) analoaga cu re;] d.e1a ),/38, Cind papalitateit
bucuros propunerile de unire aleOrccilor, spernd din
unire ei sdruncinate n Apus.
5) "Videmus o[ientalem ecclesiam post longa captivHas
tem pora mag-na e'X parte ali antiquam' libel"tatis gloriam reeWse";
n Mansi XX, 979 E; v. Pichlcr, op. cit., I, p. 28'3.
56) Comp. B. Lcib, op. cit., p. 233.
57) Ibidem, p, 273. ..'
Cu iarmata Boemond' la 1107--11.0El
teritoriul bizantin la Dyrrachion. Alexios 1 Comtlen -luase
indicate de chiar Ci-
liciei, unde Taucred avu succese, pentru alsigura paza
teritoriului del,a Apus. Aceste luate de
bizantin de comise de Boemond adu-
greaua lui nfrngere 58) cu ea pentru
un timp .a planului de cucerire a imperiului bizantin sub
pretextul unirii realizate prin arme.
Boemond trebuI uchee cu Alexios o pace umili-
toare, in unui legat papal!; Politica
era astfel

De unde Boemond romano-catolicis-
mul la Constantinopol, trebuI accepte la Antiohia pa-
triarh grec, indicat dela Constantinopol. trata-
tele, Boemond nfrngere organiz:eze
contra imperiului bizantin 59), dar fu oprit de
moarte la nceputul anului 11'11, de ai 'miai agita pe
tinii din. Apus contra celor din .
OI'
"'*
aduc pe papa n pin ,la
sirmiorare. In urma repetatelor pentru
chestiunea nvestiturii cu mp:lratul Igerman Hcnric V, a-
cesta venind la Roma,nchise pe Pascall II pe un
de ,cardinali (Februarie 1111) 60). Liberalt apoi, ce fu
umilit, papa trebuI su ncoroneze pe Henric niPI3.c
rar, dar lui grea, vie-
tii (1118).
lui Alexio:s 1 COimflen
prilejul unei propuneri interesante, care
pUllc ches tiuncC\ unirii Bisericilor pe alt teren, tot
58) PaparrigofJulos, ap. cit., IV, II, p. 93-99. Edltier, Les'
el'oisa des, p. 85.
59) I'lIparigo/)l/los, op. ci! .. , IV, re p. 9().
(0) 'v. liefele-Leclercq, ojJ. cit., v, r, p. 510--5217; 'A.
op. cit., val. III, p. 897 sq.; C. Mirbl, att. Paschalis Il,
Healellcyklopiidie fUr protest. Theologie Hnd Kirche, val. XIV,
1; Kautelt" n art. Investiturstl'eit, n Weizer llnd Welte's Kil'<
du:nlexicon, voI. VI, 855-856,
alr
politic, dar O bizantIna duse
papii ,om'agii coftsolare pentru umilirea .delai
Henric V o (Ianuarie
1112): Alexios se pentru sine
sau pentru fiul sau Ioan, coroana imperiului ocd<fenfM,
'atunci de un om, papa
" .
cu rele raporturi. Propunerea
aceasta 'nserttna reihtrre,a( Italiei n imperiul de
stantinopol, luareapapii n
celor suferite dela Normarizi unificarea imperiului me-
dleval a Siseridlot; toomai prin procedeul opus ce,lui
occidehfal: Nu 'Plrin a
prin supunerea ce "r fiurmaf, ci prin ,re-
imperiului .oriental tl
4
Apus prin un"irea bi-

unirea Bisericilor parte din' propu-
nere, se vede din tratativele ncepute n acesfjscop
ntre Roma Constantin.opol. Le a ne oprri
asupra lor, numai, oferiai
iple Pascal II, probajbil mai ales prin perspec-
tiyek religioase ce deschidea)' n'a fost nici n acesf
chip!, fiecare din 'cele' lUI-
crurile . n, felul sau:. doria coroanei
apusene desigur unirea de rezuJtatul discu-
tiunitor teologice; 'piapa subordona proeetul im'perial
unirii cu Roma, supiunere dato:-
sfntului scaun, ca a prima,tului lui, rea
respect datorit de Constanfinopc.>lRomei, 'ca redare a p;a-
trimoniilor luate papii, ca restabilire a" de adi
d: di-
dogmatIce ntUale 62). Pascail II nICI nu face
chiar caz de ele; ceeace el Grecilor era nu
.
61) Paparrigopulos, op. cit., IV, n, p. 105--':107; fie/efe-
Leclercq, V, 1, p. 537-539; B. Leib, op. cit., p. 310-.,311.;'
Picltler, op. cit.. 1, p.1284; Chalandolt, op. ct.,. p. 259 sq ... ;
Oeschichte licr deutschen Kaiserz,eit, voI. III, p. 1201\
.62) Vezi a lui Pascal II Alexios
la V 1, p. 53.8-':539 iaffe,
rom, n. 6334).
re,a, ci l?r Git). Dominai'ea Grecilor' l nte-'
mai mult nca, dect aducerea
Romei ..
In 'locul apropIem prilejuite de Alexios r Cbrnnen,-
.din pll'Opul1erea lui tocmai contrariul: Reluareal
intensifkareir' polemicii antilatine laJQreci; la nee[lulul
secoI'ului XII 64). ,ConfesionaHslniul, se pr()l111uta tQt
'mai mult, iar Ia, balta' lui sta cU'm' ;
papa greqtateal ,ce' au dell1tm:pina,f trMa;-
tivele de unire: "tn quo nimirul11'uegofh
grandis difficL\itas; 'quia ,nostrarllm geiitium ,diversi!ars
non facile in imurri potest conveIHre ,'cQnserts'U'm" Ne-O,
Roma apropie. Occid'entLH!
bizantin apoI'
mai naturajle, nicl.lte n Orient tU; 1
.oom'nia fiului lui Alexios 1" Ioan II Comnell (1118:'
1 j 43),' "mai ta!porturi 6;) fu n
de. tratative: Cu Calixt II (11 24): ;cu
Honorius It, (1124-111;30), c,eeaceface [le LeoAllatius
cele Biserici comunlcauatwid imi
J
ccal ntre ele Dispus .
Bisericilor, I,oan' "cel bun'; n
63) "Pr;ma ig;tur' un:tatis hujusv;a haee videtur, ut' con- .
frater noster ConstilnfinopoIital1us patriarcha primatum' et
rcntiam Scdis apostoHcae recognosccns .. , obstinatiam praeteritam
corrigaL. metropo:es vero iIlae sive ,provinc1ae,quae apos-
tolica.e quond,am disposit;onibus sllbjaccbant adejusdem S,edis,
obtldientiam dispositionemque concurraLt .. " Ea cnimi, quae Inte'Il,'
Latil10s ct, fidei, vei consuetudinum (diversitatemt fa-'
ciunt ,non vidcntur possescdati,lJ.ici priuscapiti membra
cohereant". ' : " , .'
64) Vezi Mar/i.n fugie, Tht;ologia dogmatica christianor;um
orientalium ab Ecdesia dissiden1:ium, t. J; Paris 1926, ,p. 404-
415: Demefracoplllos, Graecia orthodoxa; H. Lei", op. cit, p,
313; He.[!.'cnriitltcr-Belef,pp. cit., voI. IV, .p. 146.,
65) Epist. cit., la H eff?le ... Lerlercq, loc. cit., p. 538.
66) Comp. Pi QP. "cit., II, p. 17,
67) Hergt;nriithc OItius, va!; III, p, 8041
F, Les Comneue, II; .lelin Il Comnene ,ei ,
nuci 1 1912., L
,. 0:$) Cormt.,Qip. Cilill."C;QI,6il. ' , .. ,"
68
Tratativele propuse lui Calixt II 69), continuate sub'
lui, Honorius II 70) 71),
precum cu abatele de Cluny 7", au
se n cele Biserici comunicau a-
mical
Fapt nou caracteristic sunt n timpul domniei
lui, tratativele deschise cu imperiul german,
tot de politica notmandi1, pentru Ioan II
Cdmhen pentru Lothar III 73) (1125-11(37). Roger II
unise Sici1ia cu Apul'ia (1127) se ncoronase rege la
Palermo, cu aprobarea Cl\ntipapii Anac1et II (1130),
n Africa, pretindea coroana rega-
tului latin de Ierusalim, precum drepturi asupra !prin-
cipatului de Antiohia 74). Imperialis'mul normallld era, mai
ales acum, de periculos pentru interesele bizan-
tine, pentru cele 'germane, cu att' mai mult, cu ct
folosia Cu abilitate dela Roma:. Concordatul dela
Worms (1122) pusese certei pentru
relativ raporturile dintre papalit,altea
germani, dar Sudul Italiei era maii aproape de
Roma, dect Germania.
Ioan II Comnen Lothar III, urmat de ConradIIl
((1138-1'1
1
52), !erau decf n nota vremii, ncepnd trata-
tive de de nrudire ntre' dinastiile ambelor im-
perii 75). a se la mijloc pap.allitatea, chestiunea
69) Vezi erist. lui Ioan IT Comnen Pascal II (Iunl(l
1124), la TheinerJMiklosisch, op. cit. p. 1--3; F. C/zrilmndolf,
Jean II Comncne, p. 162-163.
70) Ibidem, p. 4--6 (Ap.rilie 1126); Pic1zler, I, 286--87.
711 F. Chailandmt, ibidem, p. 164 sq.
72) Lea Aflatlus, op. cit., col. 653; Migne, P. L 189, 262
(epist. lui Petru de ClulIY patriarhul de Constantinopol);
L. Leib,op. dt., p. 318; He'fele, n und Welte's Kirchen-
lexicon, ed. 2, val. III, 559-560.
73) Numit al II; v. Diestel, op. dt., voI. II, p. 48 11' .
71) V. 1(. Rol/" op. ciL, p. 123.
75) F. elialallr/on, Jean II ComJlclJe, p. 163--168; f!ergl'll-
/'{'jiher-Belet, op. cit., voI. IV, p. '147; C!tarles Diehl, Figures
byzal1tvl1es, seria II, ed. 7, Paris 1924, p. 171; S. M. Deulsch\
n mr protest. Theola;gie und Kirche, voI. '1,
p. 570-571; Helele, n Wetzer und Welfe's'
p. 897-898. .
69
confe!';iiOnalese puse ca ceva A .alCes'fe
se .djintre cele mlai hHerestmte,
nvedernd ct mult era politit
sericilor, dinc:ontra, ct ar fi fost miSti
bune raporturi politice prin acordul bisericeso.
dintre trimisul germran,' -episcopul An-
seimde Havelherg1 arf'iiep,tscopul Nicbl'll,d1ei iNreMfa
au ca toa:te de felul lor, !dr IIljVe1U
despre unitatea Biseridi, in prhtdpiu, desIJ,re 'UnIrea
l:3isericilor, rt deosebite. 'InteresaMt
e arhiepis:copul grec, care nuexpI'im
. de'sigur o plarere so'Cofia unireabi-
de imperiului prirtnco-
ronaiea 'lui Carol cel Ma,re (800); shisma eta
ca urmate a'ceiei poIiltce,
Era constatarea acea;sta vreo alUZIe' la petspediV/a
unirii Biseticilor printr'o unifIcare (:liOIrise
Alexios t pentru sine, sau pentru Ioan 1 1 COHtnen,:tn
Pascal IIlaj l1tl2, sau, eum se
cazul atunci, printr'o ii:tlp,i:!tii:?
Poate da;d!ar chiar a scrufa Nichita,
vedem din pttirtd ,c\le vedere grecesc unirea. Bisefii-
cilor 'la I untti'omertt cal1 de unifitEljre!li jm-
'p'eriiIor. Apus'enii, prin Normanzi cu. aprobarea)
o prin cucerirea Constantirtop,6Iulai; Ore-
di,suo Comneni tot c'u a:seritirltentului p!jpHor,
o cred prin coroanei imlpedului deci-
. dental, p'entru suveranul dela catre ar fi putut,
eventual, ia la RomaI76).
IIfi ' :fond, . 'este .ap,roape de OI 'p,ajtte
de alta, scopul aparent :pacifitarea
'printr'o unire. Ceeace diferi a ,era
mijl,ocul: Politica ,eraag,re-
voia cucerirea p'rin politica de in'l-
perialism [occidental era de si de com-
diplom'atice. '
, 76) Comp .. F. Chalanr1on, S .... r le re'D'ue ""Al . r
.. C> \'
Comntme, p.260-261, n. 2.
70
Oricum', Anselm de Havelbel'g' Nichita al
m'idiei erau de acord, ca oameni ati Bisericii, asupra
unui sinod ecumenic, care ar putea trateze $,1
nchee unirea. Era un prim sigur PQS
alianta s'a nchei alt a avut efect 77) Nor-
manzii au atunei se,aU1'fopie die 78)_"
. lucrurile. au cum erau. Papal
Uera prins. ntre conflictul el.! antipapii cu Normanzii;
cOl1cordatul dela W orms nu dect re-
lativ raporturile cu Germanii. Int1.rirea situaOei im1periului
bizantin prin alianta cu ei uumbia deci pe J 1
profite de tratativele dintre Anselm Nichita, pentm
. pe baza lor unirea. Nu-i n a=e3t
nici nu era nici solicitat pentru El
mase astfel n _ de pra,dtu3e de poIHici1j
ibizantino-:g
1
ermania, care putea constituie n acel
timp un pundde plecare s,pre unire, prin sinodul Iccume-
nic oonvenit, paralel cu aplanajrea conflictelor p.61itice.
Grija de statele latine din amenintal,ea
stituiau pentru ele bizantine, l f3.ceau din
contra ia opuse intereselor unirii 79).
,Toomai acestor state lat'ine n Orient forma,.
motivul principal de ngrijorare
die
l1
tre Roma Sub M:l.l1uel 1 Com-
nen (1143-n,8P), .fiul lui Ioan II,
Raimiond !de Antiohia a m-
bizantin o nfrngere a Latinilor 80). Con-
dllcerea a regatului de IerusalJim fOit atunci (po-
sibilitate musulmanilor sdi atace, (1144) apoi
Edesa' (1146), cu aceast<\ Ieru-
Antiohia 8Jj). Consternat, Apusul ,orga-
77) lui Manuel, fiul lui Ioan II, Ci.! Bertha de
Sulzbach (vezi Ch. Diehl, Figures byzanfines, II, p. 170-191;
f': Chalandon, Jean II Comnene, p, 169 sq.).
78\ Cernd.' o pentru fiul regelui Siciliei.
79\ Comp. f'. Chalandol1., Jean Il Comnene) p.l 04.
80l Ibidem, p. 258 sq.; L. BrrJhier, Lescroisades, IP. 102,
811 L. BrrJhier, ibidem, p. l 03-1 04; H op-
cit., V, I, p. 802 sq.; Pap,arrigopulos, op. cit., IV, II, p. 122-12'3;
N. Iorga, Breve histoire'. des croisaqes, p,' 93' sq.; e.- Vacand!ifd,
Op. cit., p. '. .
11
doua care avea prQ.d:udi cea din-
ncepcare de cucerirea Constajlltinoipolfului
l
; astfel un preludiu al cruciadei" a
Ar' curios acest .lucru, cnd
Ma1nuel II Comnen a fost bizantin cu
'Cea mai cel care mult dect'ari-
. careaHul a atrar, Occidentali la Curte'
n imperiu; cel care a adop,tat majniere occidentale 3.l:d!att
u(1 nu numai tolerant,
'ci prietenos la slltbiciune cu Latinii, in ciu:da de-
a poporului, care va lua pentru aCeaj3ta

Drept e politica lui a f03t la 'nceput
de Germani, pentru a ml-
cu NOflm'anzii;cari ncercau, cum' alTI spus,
apropie printr'o: nereu-
e mAi .CU Oer-
manii renol (1144-1!t,45)pe de
n urma unui schimb de ambasade a
ce se iviau 83). Survenind a doua!, :strica
soootelile aceste' apropierier;llll
. chestiuni de lpur interes. Atmosfera era din 'ce
,n ce m'ai Cl{micale, sincere,.
ntre Orient Occident, dintre resentimente c
el
l11'ai !pu-
ternic era cel confesionaL'
, . Anselm de Havelberg sub de'
tratat la cererea P3lpii EugeniUi ,III '(1145-1153), d's'cu-
ce avusese . la. Constantinopol cu Nichita aiI
comidiei, dintr'o ncercare de unire un motiv si un
mijloc de n contra Grecilo.r 84). Papa
III era crudadeLdela 1147-1tf48
cel care ducea, cu.un, mare
pas mai departe, programul lattin de combatere a Con ..
stantinopolului de unire prin cucerire.
82) Bibliografia la L. Bdhier, Les croisades, p. 106 Isq.;
Helele-Leclercq, ,op. cit., V. 1, p. 804-806 n. .
83) r. Chalandon, Jean Il Comnene, p. 258 sq.
84) 'A Y'ttXt!J.EVroV seu D1alogorumadversus Oraecos !ibri
III, la d' AcMry, Spicilegium veU. Script., XIU(I, 161 sq. j ed,
Paris 1723) Mig.ne, p! L, 18.8, 1139-1248" .. -. ,
:D'intre ROigier H,regeleSicilJei, avu' dela
ceput .. spre;s41epe
Louis VII al :Frantei (1137"'-1:180)', ase
ce punea :la; : asupra
impetirih'ti bizantin: Fie fie mii
a'les participarea lat cruci a Con-
rad'lII,ntudit aliatcu'Manuel 1 Comrnen,
'Ipilartul normandl
85
). ibizMtin die
'altfel francezHrecere w'el ;berito-
'rIul

lei' dt'iumul ple uS'cat, in lungul IDu-
Alexios I,"Manuel nu voia
ciada, ci doar sa se apere de eal.
'Cruciada !fu itiJeci dtela ncep'utpriIej de ncercare ,a
vechiului pbnnotruaTldiP Roger IL specul,eze
'contra regelui'
'tului' se'coboare spre Sicilh., de unde aVCalU
flota ConfliduI, n care Ro-
ger II' se cu Mailluel I.Comnen -'- ,0 campanie alor-
lui 88). flhlllui
norn:tand nu nici ,acum; Cruciada
; cursul.
Trecerea prin teritoriul avea
provoa'te' conflicte;
teiigern1.ane, care na'nt' jefuind," Manuel al trebuit
trupe, o cio1cnire :S'a, produs cu ele
'n:opoIJ8'9). 1 Comuen, Manuel
dehf angajiajl11eiltullor, vor ceda imperiului ,cu-
cefirile ce vor face; ea Fu r'e-
fuzat.L.a sosirea lui ConradHI larConsfantinoplOil, 'oei
doi nidi llus'auvizitaf, ba) Oermari"ii iaU! fost
. 'n) Bosforul.
:Armata . venia m'ai bine' n
805) Comp. Diestel, op. cit., II, p. 58.
I 86) Vezi)sv. la Norden, op. cit., p, 78, 'll, 1.
87) N orden, op. cit., p. 77'; Brihier, Les croisades, ,p. 105-
106: Hele.le-Lf!clercq, <!p. cit" V, I, p. 810.
llOc. cit. '.
'N. {p,ria" op., p.,9S,
73
urma uriei pr,eala:oile mai binest.albilite90). Lui
touis VII i se Constantinopo,10 "primire lu l:Hfe
",ar toc'm'ai tn era,asctfd!l'sJ
pericolul pentru 'imperiul bizantin. Urlii dintre
tori, stefnfci ai regelUi,' itiSistau pe el, caSia! n ..
drueiada ctt Constantinopolul, . cueerinctu-1
9
'1). in
'lor nu era o d'er,lrsboi, idle'
interese o, faptul, eli n fruntea alg'i-
tatori1.or pentru' luarea Consta:ntino,polului,se' ep,is-
copul de Langtes mdm'entul era pdelrtk: la: Apus, im-
. periul era de Roger II al Siciliei 21) ,ca/res' ar fi unit
bucuros CU Fra:ncezii, pentru lupta oOntraim'periului g'rec,
realiznd astlelplanul lui Bo,emond. alee-
de Lan'gres necesitatea lulfrii Con-
sfaritinOipolului. Gredis'unt shismaJici, numai cu
. numele 93), sunt ai cruciad1elo,r ai sta'"
telor latine dinOiien't, $i aminti a luptele lUI Manuel
ale lui d'e Antiohia). Concluzia
era: Cons
l
tahfino,pol1iltteb'ue cucerif9
4
).
Ipapa n prealabil a/Senfim'ent:ul, illU
nsemna 'nitni'c. Cruciatii lucrau cu oarecare Iilbertate
erau siguri, ,lundl Constantinopolul, tezaurele lui
supunerea Grecilor ar fi mtbunat pe piunnoo-i la[
pentru al,e BiZ'a:n-
tu1ui 95). : i
90) L. !3rehier, Les croisades, p. 106; E. Vacandard, !O'p,
. cit., II, p. t).: 2, 311 ;v. epist. lui Manuel
n Re'CUeil (Ies Histo.rriens des Gaules et de la
XVI, 9.
91) Propunere' cere,rea lui Malluel ca fran-
cezii dea ce va" dela Turci. Pdparri-
gopu!os, op. cit., IV, II, p. 124-125.
92) Paparrigopulos, op. cit., IV, II, p. 123.
93),Addebat, quod ipsa (Constantinopolis) rem Chdstia-
nitatis non habCtj sed nomen", la Oda de Diagilo, De Ludo.viJCl
VII francorumregis profe'ctiol1e "in Orilentem (n 'Mignf!, P. l..
185), 1223; corup. Narde:n, op. cit., p. 79, 11.2.
94) V" isv, la E. Vacand.ard,op. cit., II, p, Nardifn,
op. cit.,p. 79.
95)Cbmp. N'oiden, op. cit., p. 80.
Ideea 'cuceririi 'Constantinopolului ,nu-l venise epis-
"copuIUideLangres' pe drum; plecase' cp ea clIe In
tImp ce Louis VII trata a'mical cu ManueJl, l. ,Cpmnel\
,fra.ncezi prin imperiu, n ;*imp, ce se mai iln-
cercau ,tratative pe unire a I3isericilorntre Eugeniu III
grec 96), n $e pusese n tu
scopul de :a, ,entuzias'InuI, leg.nd dle mari
regele va
devenstap:nul 'OQnstal1tinopolului al B;:t,bi'onului
va triumfa asupra 'Orientului ntreg, un nou Cyrus
un nou Hercule 97) . era un dezidhat latin
, popularizat, > pe careeptiscopul de Langres, rep,rezenta[nt
al unei ce se dovedi a l ,exprima
, cu imediatei Ia z1durile Consfam-
tinop'Olului, care primise att de amiC3j1 pe regele:
Din fericire, acesta joace r;ol de 'Cyrus',
'cruciada cursul. ei 98) fu isvor f9'e
noi noiisbucniride fanatism confesional,
in care Grecii erau de tot insuccesul cru-
ciadei 99).
Manuel nu participase n ade\Car 181 cruciaQl.l,
"se ;n cu Turcii m;:d ales era
atacat.de Normanzi, calri pro{fitau
aiurea, ca, s:lj, 'cureriri pe teritoriuIf bI-
zantin 100). Ctt a doua coincide una din cele mai
incursiuni normande n imperiu 101). Ca dleobicei
961 E. Vacandd, op. cit" II, p', 311; Pichler, lOp., cit., 1,
p. '289-290. C. Mirbt, n ftir protest. Theo-
logie und Kirche, V, p. 584-585.
971 V. E. Vaca.ndard, ap. dt. II, p. 312, n. 2 isvoanale),
98), ,V. 'Brehier, .Les croisades, p. 107-108; Vact4ndal'd,
op. cit., II, p. 428 sq.; Hefele-Leclercq, op. cit., V, 1, p, 81&-
819 n. (isv.
99) (Comp. Vacandard, op. cit., II, p. 434.
100) Pcp:Jrrigopu!os presupune Normanzii atacau n n-
cu Conrad III (op. cit" IV, II, p. 123); desigur gre("

101) 'Comp. Ch. Diehl, Hisfoilre de l'emp'ire byzantin, p.
151-152; Vacandard, ap. cit., II, p. 436; K.. R,oth, dt.
1
p. 127-128 i Paparrigopalos, op, cit., IV, II, p. 126. '
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
iosli, Oredierau de tr,lidare, de perfi:lie
102
), penhu
a se acoperi astfelinca!padtatea
103). Din ea ta din ap ti,pa tia
cu a daua va regretul se'mj\ificaitiV:
al cronicarului ei, Odo de Diogilo: ,;Vai vaii tuturor
cari suntem sfntului Petru, ca n'a bir i.l t
acelora", cari, ca eplsoopul de Lain.gres,
cucerirea COflstantin,Qp,Qlului de La+hi
10i
).
Un incident de d'fUm nHn-rp:lat lui Louis VII la
toarcerea sa dela Ierusallim spre mult si-
n acest sens, din regele un nau
al imperiului grec un agent important allem-
dadei contra Constantinopolului. bizan caid
se n desigur pentru a conha
Normanzilor insulele coastele pe cele
cu cari se napoia spre Louis VII chiar aiu luat
corabia pe care se regina, ce pornise cu ei
n fusese dealtfel adesea motiv de mhnire.
Se ca S'l fie atunci printr'o
la timp, anume tocmai al flotei
regelui Siciliei 105). mprejurare pe regele
contra Grecil,Qr seNl de minu:1e politicii nor-
mande antibizantine. Avnd pe Louis VII ,oaspe lai Potenza
(Septembrie 1149) 106), Roger II de creaM,
ca cruciadl contra
stantinop,Qlului se impune. O
ntre Sieilia fu gre.2e?ti uin
Marea 101), poate 'mali mult chiar a. insue-
cesului cruciadei.
Roger II crezu sosit momentul mplinirii celor
butite de speculeze, mai ,ales
102) de Hefele-Leclercq, op. cit, V, f,p. 818-819.
103) Vacandard, op. cit, Il, p. 428; Brihigr, Le3 tcroi-
sades, p. 107; N. larga, Breve histoire de, ;p.96-97.
104) La Norde.n, op. cit., p. 81, n. 2: "Sed vae nobi;;, imo
Pehi apostoli subdiU; omnibus. quod non praevaluerunt VO,oeS
eorum".
1 05) Vaca.ndard, op. cit., II, p. 439.
106) Ibidem, p. 439-440 n. 1.
107) Ibidem, p. 440.
16
CU Conrad, la; intoarcerea acestuia spre
Germania (iarna 1148-11;49), Mainuel ofensiva contra
Normanzilor, recucerind dela ei Corfu avnd Si?, atarce 'mai
apoi chiar n Italia. In cu Conrad sta n,
ei ntre bizantin cel german, prin-
tr'o contra Normanzilor.
Pentru a face cu succes regele Siciliei
trebuia strice orga(nizeze 10
contra ceeace el ncerca. Papal Eugeniu III
avea atunci nevoe de ajutor contraj re'pubilicii romane, care-i
era In.acest SC,oP, el ajutorul Ilui Roger
II, dar acesta fu un 'miotiv n plus, ca german
se apropie mai mult de Bizantini, n ciuda palpIl a
planului normand 108). In propaganda, pentru
o n,oUa care de nu putea fi
dect contra OrecHor, era foarte adiv.a. In serviciul ei Istau
cu drzenie contra Grecil,or oameni ai
Bisericii din cei mai mai timpu-
lui: Suger, abate de St. Denis, Bernard de Clairva,ux, Petru
Venerabilul, abate de Cluny cardinallul Theod'win.
Suger 109) era unul din cti mai oameni
chestiuni de stat. Louis VII nu nimic sfatul lui
lui i purtarea a Inl timpul crudalcLei (a
doua. Lui mai ales i se 'unei noi
cruciade de pe care regele, cu tot
lui Roger, nu se cfecidea s'o
vedea n lui Conrad III cu Ma!nuel un lob's'tacort
serios. Suger puse la cale nUHurarea lui, cu ajjutorul Icelor-
,oalmeni prin
lor, ca pe lnga Germaniei, spre
a-l convinge alianta cu Grecii se mpalce cu
regele Sici1iei.
Bernard fde Clairvaux 110), marele predica/tor al cru
108) C. Mirbt, loc. cit., p. 585.
109) V. Funk, n Wetzer und Welte's Kirchenlexicol1, VoI.
XI, 975-977.
110) Vezi asup,ra lui lucrarea a lui Vaca:ndard; 'dea_
semenea art. lui S. M. Delltsch, n fiiI' (protest".
Theologie und Kirche, voI. II, 623-638; Qams-JOJI,ullscheck ,n
Wet(:er und Welte's Kirchenlexiwn, voi. II, 414-428.
ciadei ad,oua, f"s;ese cel mai mult
'ei Mcut personal responsabil de catastrof4 111).
cu hoM,rre care jn-
succesul ce1eilaMe, era pentru buuuJab,ate .de iO
dlatoil".ie Un sinod! la Cbartres (J.Mai
1150); l, crezu 'cbiar indicat ca :fie el ; npii <:ru:.
dade 112}. Misiunea aceasta/.uu era !desigur c<:U
lui,d'1lI" ceeace. putea a
A scris. ,german, Rqger: lllipe
care-l numia util necesar al Bisericii,

servicii trebue sA fie n viitor .mai folqsHQ,are ca oric,nd",
recQmandndu-i cU cu el'
fie lor 113). .. '
Abatele1de Cluny114) era poate cel, Q1ai categOric ln
a prezenta .1I1i CQnrad! III pe Greci Ca. dedieZi81'-
trul cruciadei anterioare. .a predica
ca ,o .. Regele Siciliei era 'ca;'
omul s'.o De lui Conr,aJp!! III
cueI depiud salvarea asigura/rea
Occidentului latin 115). La fel cugeta scria lui Conradlcar-
dinalul Theodwin 116). .
Cele mai influente mijlociri erau astfel
tru a desfa<;e pe :german du Grecii'
pentru a-i izola pe ntru asigura/rea succesului unei
crtH;iade predicate contra lor. D'epindrea' doar de
utitudinea lui Conrad III, ca formidalbila
Purtarea gennaln a a unui
aliat credincios. T,o.t zelul latin pentru
de 'pedepsire a Grecilor t.oate
regii Siciliei efect n voihtei
111) Vaca.lldard, op. ciL, II, p. 433 sq. i Vea.trs.cItJ.J
n op. cit., p. 629.
112\ Y.acnnda,rd, .op. cit., II, p. 442, 445,446.
113) Vacrmdll.rd, ar. cit., II, p. 441, v .. nota. :2,
114) V,. OriUzmac/ter, n fur protest.. Theo-
logie und Kirche, XV, 222-226.. '.
115) Vacandai-d, op, clt., II, p.441, dupa epist. VI, .16 a
lui Petru Venerabilul (a se vedea n MigJje, P. L. -'89), .
116) V,acandard, ap. cit., II, p. 440:
'18
lui Conrad 1II de a cu Manuel de a, 10
tocmai n 'momentul de
n ciuda pe el.
Irina (Bertha de SulZlbach), lui MalnucI, el i scria:
cari minciuna, pentru
ne turbura desbina, prieteniei
mne 117). Iar Manuel 1 Comnen scria din
p'atte.:i luiConrad!, pledlld! -'-- curios - cauza Ior,
intre altele cu motivul coreligiunii: "t(i;v zlf'"lJiJ.EVWV tZ ZV:xo: ?{IZ!
to!) a)) .. dvo:t" 118),
In, de NOl'manzi FratI"
cezi contra Grecilor, cu cu voia papii Eugeniu III,
sub de asupra Consfantinopo1t(ui n Il,l1ltl
1150 papa! b-ebu caule
a' pe german se UJpwpia de el,
o modernid' zelul predicatorilor cruciadei chiar
dezaprobndu-i m). In anii moartea i suprima 13U).
P.olitica de apropiere de Germani, de Ioan II
Hen continuat1i de fiul lui, ManueI, alstfel la ju-
secolului XII imperiul bizantin de o cucerire la-
Un conflict cu Germanii, cearta pentru
aHase pe Grigorc VII cu Nonnanzii l
adopte punctul de vedere al cuceririi Constantinolpol-i
lului ,de Latini a supuncrii a Grecilor
prin aceasta. Lucrurile cvolund apoi spirc o ?/propierel
a de Germani, teama' de un CQl1fIid
avu la secqlului XII efedul contrariu,}
de n a
vechiului plan normand.
E de nante cu o de, 5e,co.L
111) Epist. lui Irina Ia 1XIifiald, 11. 243,
2')'); v. Vilci/fu/ard, op. ciL, II, p. 441, 11. :L
118\ La l(il1llamos, Isi. II (n Mig'ItP, P. eL 1J3) lea
Allaiias, op. cit" col. 655.
'119) Sug'er 1151, Bernal'd Eugeniu II! 1153, Roger Il
1154, Petru Venerabilul 1155.
120) Vezi C, Mlrbf, ll Realencyklopadie hir profcst. Thea-
IOf'ie und Kirche, V, p. 585. "(
_._--
de cruciada a patral, cucerirea Consta,ntino!pblului. 'a fost
serios n, Apus, .ca mijloc d'e asigurare
n Orient; dar ca .mijlp;c de
unire a Grecilor cu Biserica prinsl1punere .a.r ...
n ista-
telor apusene motivele piolitice erau .. determi-
nate, n cler n pOtpior :i.deeacuceririi
mai ales' Grecii erau. pifiviJi
cashis1matici
mlele", scaunuJui apiost0lic al lui Petru;. Crai-
nicii unei cruciade
oamenii Bisericii, episco;pii
tinse, influente, populare. 'aceasiabmai ales', interf\-
La secolului XII, cucerireal Constantino-,
polului nu mai este <01 idee nici chiar ho-
a unui numai, nici scopul unei ,politici im!p'et' .
rialiste,ca 'a Normanzilor. Pentru eai fusese. fra,n-
cezii, cei mai era
h..1mi fanatizate, prin,mlijloalce de
n desigur aceasta de vedieri de interese
politice, dar mai ..
lizarea ,ei, dect motivele 'politice.
Ct atitudinea a HtiEugeniu 1111, :.
ca exponent al' pioliticii plap,ale, eal s'a ntrevazut din cele
spuse. Eugeniu III :e mart:orul nestatornic al
din jurul Bisericii. Nesigur de scaunul ;de
conflictele survenite, neprecis n atitudinea sa de
Greci, el tratative de unirecn ei 121),
polemica n contra lor, n
cu Manuel 1 C6m1nen 122), acordul dintre, Ro,"
1211 Prin episcopul Henric de OlmiHz; ep'isf. din 15 hiBe
1147, la /dIN 9/}95; c. Mirbt, loc. cit.,p. 584; v .. NordNt;
op. cit., p. 83; Vacalldard, op. .cit, II, p. 311; Pic1zlrr. op.
cit., 1, p. 289-290 Boczek, Codex et
laris Moraviae, 1836, 1, 258).
122\ Vara 1146. Vezi epist. luLManuel n'RecueiI'dles histo"
tiens des Oau'les et dela france, XV, 440 (comp. Vacanda'l'd,
o-p. cit., II, p. 311 ; n Theiner-Miklosisch, Monumenta spedahHa;
aulinionem . grae<;ae et' (omariale; "1872, p, 6"':" 7,.,
80
geri! Louis VII pentru afacarea im'periulu bizantin
atragerea a lui Conrad III,
apoi dela 1150, pentru a termina n cele din
printr'un act politic .ostil Grecilor.
La 1152 muri Conmd III, n care imperiul ,bizantin
pierdea un aliat credincios. Cu lui, Fridcric 1
Barbarossa 12,1), politica a.Ita o-
rientare. Papa nchee cueI un traltat, ratificat la Conri
(Martie 1153), n care Grecii, Normanzii, era.u
ca ai 126). In fruntea
lui,care trata se 'in-
Anselm de Havelberg, episcopul trimis odinioari de
Conrad la 1135 la Constainfinopiol, ca nchee
cu Ioan IL
In 'tratatul dela 1 M3, bizainfin c u,uI/nit
"regele Grecilor" 126). In evului mediu, aceasta
nsemna.a contesta imperiului .oriental impe-
riului roman, atribuind,o exclusiv ofidil imperiului ger-
man; era .o desfiintare a imperiului grec. Pe
seama lui a regatului ,Siciljei, Eugeniu III Fridcrk'
Barbar.ossa mpajce 'papaIita tca cu il11 peri III 127).
moartea lui Eugenia nI (8 Iulic 1153),
german, n jurul se palrtizani ai
cu Grecii, ctva timp spre ea, Tratative s',atu
ceput n an din lui Manuel
selmde Havelberg merge :din nou Ja Constantinopol (1)54).
Totul era chestiune de calcul politic n
de calcule politice, atunci 0PtUSC, Frideric Barbar!OisS!q1
123) Hefele-Leclercq, 0[1. V, 1, p, 820--821.
124) Vezi bibliogr. Ia Hefele-Leclercq, op. V, II, p.
850-855.
125) li efele-Ieclercq, op. cit, V, II, p. 861 sq.; c.. Mirbt,
loc. ciL p. 586.
126) V. la
op. V, II, p. F.
ChaiandolZ, Histoire de la domination l1iJrmande eu Italie d
cn SiciIe, Paris 1907, voI. Il, .p. 154.
127) p, Chalandon, loc. cit., I1 nota
128l "Ibidem, p.154-157; cornp. liej'eLe-Ledercq, op.
V, II, 867 Il. P. CkalandolZ, ]eal1 II Comllene, p. 344-345,
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
'1' Cotn'rtert
nU se putit ncheia
1
'28);i,
, Bizanli!1llh,
'dar hlldc 1de papa
IV, (1154-'--'-1159) ,carecompr:omite !de
EugeniulII cu FridericBarbar,e,Ss:a, 'nch:eihdJ ',;eU Norman-
iii un 'tratat : de' pace '(Behevtl,rit ;fl,56),
noi ManUel visa' OGciderituIUi"
JbtUikul 1 Con1rten. So,cotindl 'probabil ..
o cbIborare cu Germanii
Cu Normanzii, el se putet-ea
fu' nfrn,gere de!flota, la Brin-
'disi (1156)",
;, Aceste aduc ,la ;unmom en tJ , ;lU11.tUN la
:1;H,S,hainte de cu Norma;nzii,
pe' bizantin" n: de ;UQ.ir\l! ,a
mai ales ek dau lui Manuel
p'utea protectorul:' p!apii, in
; german, aoesbrol
l29
).,
:Hunea .ad, traia#v,ele intere&a.Qte",P1r:iljl
: aceea> dau :p'filejul se afirme
vederile odor .cnd . Adrian IV
shis'ma ca' un fapt,
afirma;primatu1 ntr'un ton'jignibtorpl),),Ore\,:i1i,
Lprin arhitl'piseopul, Tesa'lonicultti,'

'acordul .ambelorBiserioi,pe care,
ctev:a mici piedici 0PIXXEIX 7tPQG"xo{.HJ.IX"tIX. "
'. de .,ah se
'pie cn'd' Oredinu admiteau a Ro-
imei; Adrial1 ,tv, din; (.')ntra; dlndla:1l57 patr
i
ilt:
r
hulu4
,Ora:o dreptal perpetuu ,de' a

'. 1 f91 Comp. jean Il p. '357. '
,1 bOl V. Pichl('(, 0[1.' p.290,2!l1; 1'" fCltalandO'(I,
'loc.dt, n nota :lltlerioariij U Aliat/,ui, 'op.cit.;
Hefele-Leclercq, .op. cit., V, II, p. 880.
131) Epist. lui Adrian. IV nMigM,P. L' 188 ..
lUi Vasile' de Allrida P. O. J1.9,.
919-934; Lea Atlatius" cit., col. 658-659; comp. Hcr.genro-
ther, i,lll\\ p: 806-fS07; ..., .... \
6
82
tn Constantinopol n 'toate im!periului bizantIill',
unde se colonii mai mari, se COInrp<llra cu
unde se colonii mai mari, se cu
soarele afirma categoric primatul peste Orientl:l3).
Adrian IV mergea pe drumul umblat de Ni-
colae 1 de Grigore VII confirma, pentru moment tot
teoretic numai, dezideratul trataltuhti diela 1153, prin care-
Eugeniu III Frideric Barbarossa voiau ca imperiul grec
fie un simplu "regat"; Adrian IV
asupra Orientului, n a
pnirii lui spirituale, lui ca bise-
proprie. aceastal e cu att mai caracteri-
pentru politicii papale, cu cte
unei de unire
Totul era de Alexandru
III (1159"----1181) lB4), ultimul contimporan CU dom-
nia lui Manuel, se nevoit intre n cu a ...
cesta folosindu-se de mijlocirea regelui F ran Loouis
VII, revenit Ia sentimente bune de Greci l:Hl). Papa
chiar fi ideea imlperiale
bizantine asupra sa. Lega'tul papa,! n <;{lrdinalul
Guillaume de Pavia, scria. lui Manuelcriticndi alSprupe
occidental elogiul vechiului imperiu
oriental, cnd Biserica cu binefa(Ceri.
Sunt poate ideile lui ManueI oglindite Il epistola
cardinalului, care intra astfel n vederile de occi-
ale pentru .ai-l n favoarea strml-
toratului Alexandru II r.
Se ncerca, n formarea mari con-
tra lui Frideric Barbarossa cu concursul
pentru crudadadela 1MO, terenul de era
Neputnd fi nvinse planul nu El n-
semna s,a se pregateasca imperiului german aproape ceeaJCe,
se celui bizantin la secolului XII, cnd!
tocmai cu (Jc1111ainii pe MantieI de o invazie
133) Pic/du, ap. cit., II, p. 291, n. 4; XXI, 824.,
134) Vezi bibliogr. Ia He'tele-Leclercq, ap. cit., V, II,
918 n. '(
135) He/ele-LederCc{, ap. cit., V, II, p .. 932, n. 2. "
136) F. Chalalldolt, Jean II p. 551 sq, .
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
;L;
':}"
rf, 'f t
Desigur .. nu din motive de
amintirea lui ConrfldIlI, c(poatepentru glijile ce-id1i1tu
statele latine din Orient mai ales' intrigile regelui 'Sei
liei, Manuel nu atras 137).
El totU$ cu .
din Apus, .ohsedat de ideea refacerii impe-
riului universal sub cor.oana lui. Manuel promiteap1entru
aceasta papii ma:ri sume de bani. ncerca
Bisericilor 138). Tratative au avut loc alcest Sicop: 1
39
).
suficient asupra lor, suntem la spu-
sele istoricului bizantin Kinnamos, care pretinde
legere nu s'a papa lui Manulel
ca mute caipitala la Roma, ceeace
n'a putllt 110). Raporturile alu
mas bune; la 1171 pa'pa se ocupa de fiului
lui Manuel cu Agnes, fiica lui Louis VII In). La 11.75; nt-
bizantin papii succesele sale alsupra
cilor, invitndu-l Occidentali, ca lupte C011tra
lor. Papa scrie atunci legatului n acest
sens. La 1176, cnd se discutau la Anagni preHminariile
dela tul figura prrin tre papii,
cari vor fi n tratatul lui de pace cu FridericBalr-
baroS'sa.
tratativele lui Alexandru III cu Manuel alU atras
papi german 112), acestaj n-
ntre timp nchee cu 'Manuel nume-
roase ambasade (1166, 1170, 1172, 1174). Lipsa/dCj since-
ritate de ambele interese opuse, idealuri
au d1..1s1a pe cad le facea hit Fr-ideriQ
n Italia, liga 13j
1371 Corup. Hdele-Leclercq, op. cit., V, lI, p. 1005 -
1006 11.
138) li elclc-Leclcrcq,,op. dt., V, II, p. 1050; I1crgertriJffhier\,
Photius, val. III, p.SI O.
1391 HI':tcle-l.l,t1ercq. ar. cit., II, p. 1021 11 .
1052. M,alllwl 1 C'OlllJ1ein
l
a :ncerqat sa la lmirici pe "A'f!11'el1W
(v. Hefcle-Leclercq, op.cit., V, II, p. 1084--1086)_
140 \ Vezi la Pichle.r, op. cit., II, p, 292, n.
141) Ch. Dtehl, Figures byzantil1es, II, p. 191--206.
1421 F. Chalalldoll, Jeal1.1I CamnenCi {1. 565.:'.....567\ j _.
ratului german Cu sultanul de lconiu, Klidj Arslan. H.e-
zultaful pentru inJ!p'eriul bizantin fu dezastrul dela Myrioke-
falon (1176) ce i le trimitea Frideric, cnd
Manuel a ncercat pentru .aiceasta 11:1).
Drepte tratatul dela (1177) nsemna ln-
frngerea lui Frideric Barbarossa de dare, im-
periul grec, recunoscut ca atare, figura n el ca a1tiat al
papii, impus respectului lui Frideric 144). La ce dusese)
n definitiv, politica a lui Manuel 1 Comnell?
Mai mai statornica dect a luI I03in
II Comnel1, datoriM Constantinopoltll a
putut s.a peste jJ1ericoiui latin ce i s'a pregiltit la
1150, 'politica lui Manuel a fost mai mult dL' iluzi3j
Este lui de .al se giislll
bune raplOrturicu papalitaltea piC' a ,o ajluta i-a readus prie-
tenia regelui i-ar fi adus poajte chiar ceva mai
pacea cu Normanzii, l-ai din interes, dutalt
stimat. Inrudit Cu Louis VII asigurat contrai.ntent(Hor
ale lui Frideric BarbaroSs.al, att pc ct l
putea asigura Ull tratat, Manuel aJ fi in
de Constantinopol pericolul ce eril si1 ur-
meze cruciadei a doua,
In realitate un nou pericol de felul aCl'siltia a
fost in ,cele din urmla politicii ocddentale a lUI
ManueJ. himere n Apus, Manue! a Ilcsqcotit
pericoltll turcesc. dela cheltuind sume C110flTH'. :peritru
scopuri diplolll.(j.tice, tezaurul armatai; as-
trolog pasionat, se n visul de preziceri
In general, o cu mijloaceI,e,
care a redus puterea de a imperiului. Smpultia
lui pentru Latini, le acorda
143) F. Chalandoll, loc. cit. n nota antet, (r. 567 sq.).;,
lfelde-I.ecler('q, op,c;t., V, II, p. 1064-1086.
1 H) (ClOiflslanHnopolitano eliam imperatori ei ul1ivel'sis ml-
jutoribus ecclesiae Romallae pacem verarn j;eddit d nUlllll1l
malum meriturn reddet cis per se vd per SllOS pro ser'vitio
lato ecc\esiae Romanae" (punctul 10 din trat. dela a se
vedea la C. Mirbt, QueJl.en zur Geschichte des PapsHurns tind. des
KathoHzismuS,. ed, 4, Tiibingcn 1924, p, 170 ;comp.
Hefete-Leclercg, V, II, el. 1077.
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
85
n imperiu foate favorurile
145
), lor lui
antipatia Grecilor, de furios n ma\Sacrarea'
Latinilor din Constantinopol la 1182, la doi alni
moartea lui Manuel, care imperiul unui copil, con-
dus de Maria de Antiohial, ea
o 146), cu care Manuel se
moartea Iriqei.
ca
nu nici cel pe Latini. Simpatia lot
era de.altfel greu de cruciada a doual. Am.es-
tecul lui Manuel n politica marile lui
147); Jui de a impune cu orice
suzeranitatea latine din Orient i
irita. Conflicte cu o mas -- ares-
tarea tuturor din im'periu (1171) 1<8) --
alierea acestora cu regele Siciliei (11;75) ceeatt;
m'ai mult, atitudinea lor 1202--1:204.
Normanzii, mai ales, n'ave8[U cruciada a
patra, 'pentru a masacrul dela 1182. La 1185:.
de Frideric Barbaros:sa" cu represalii,
cari ntrec furiei cu trei ani
mai nainte pe aceea cu ca!re latine fugite atunci
dela Constantinopol luat n drumul lor.
Tesaloqicul cunoscu la 1185 una din cele ma!isngeroruse
mai 'neomenoase invaziuni ce se pot nchipui H9). Intre
cele confesiuni se ajunsese nu mai
nimic numele de altarele; acestea eraiLI :din:
contra obiect de a urii a fa,natismului. Atf
de mare e pr.apastia dintre noi ..-.-. zicea cro-
nicarul acestor fapte - nct nu ne voml p'UlteaJ
. 145) Comp. Ch. Diehl, Hisfoire de l'e'1lpire byzantin, p.
160; Figures byzantines II p. 112, 181-182.
147) 'ah. Diehl, Figures byzantines II, p. 110 sq., 190.
147) Ch. Diehl,Histoire de l'empire byzantin, p. 165\
148) Ibidem, p. 153; Paparrt'gopulos, IV, II, p. 139
140; F. C/rialandoll, lean II Comnene, p. 573 sq., 587: sq.
149) Vezi Eustajiu al Tesalonicului, n Migne, P. G. I3'fJ.
9-UO; Nichita Acomin. Honiatis, Mitite, P.G. 139; Pichlel", op,
cit., II, p. 296 j Norden, op. dt., p. t 14 sq. .
un.ln, unii cu ;
PfRRHi;Ji'" rCJ.cJf ,.,.. .. ,
, ,1" " Manu '('1180)
j' {fiI). ' lefime
(secoltilui X:n ..
de

ia impefiului,
eXPl!tlndu-l mfligravp!oftelor,. din nou te;'
'pierznd IerusaHriiuFla '1'11&7, se
tn Apus .
cele' fieprileJd'
"Qreci.Cii'Germanii, 'mal 'alesi
i

. schimb'afe l
. de

153).FdMriC' Barbarosshl c(}h-
de asUverariullii dela:
athWi 1. b l89) , priMPiut tratat richei,ait
la
a.lu,'t<}r'

german trecu 'p'el'ar /S,rbi

Bulgari, ace$fia' i' ideea'Ut1ui
Ftideric'" Biirbards's:liI
a'l$i 'scris lientic; 'ca orgatiizete o
iri!H;bfase'le' ltaIi'ef' si papii Clemehf' nf' (H:87'4Ll
j: prerdibe se ridteprtete tonfra
BoeriwfId,
cif::bcazia 'ptifuel' cru,tiade, a/1iliii ROiger'ifl$i
li
L6uis 'VII;
tudbca.zia: cdiciadei a' rlscad'ih tiou fie
cu"a atlicaf cutet'itde 'Latinii.
pericolul': 'P'romiS"e trecerea
lUI Frideric Ba'fbarbSiSa prih'irri'p
1
eriu.
nhecarea' german inCHidal (Iunie
" 150' Nichita :Acom. Ha,It.,illa Pichler, op.cit. IIi 296,. p. 4.
151) eh. Dield, Hstpi,reide. l'empirebyzantinj,p; 156;
p,{J).parrigop.ulos,: IV, II; p .. .142, l52."
d52.) '/iezi .tsv. .bibliogr. la Brihie.r, Les croisades, p.,
11-7,...,,143.;1 II,' 1137"-1178.
,;Pic/i/:er, .. 'Cit .. I,. p. Helele-Leclercq, V,
JI, '.p. 1148. '\ .
. 1!514} , 'N .. :Slatar.ski, 'Geschichte der Bulgaren,I, Leip;zig
1918, p. 99-100.: i, ,i i, ii .
155) 'Ansb,ort, Fontes rerum austriac; SS, Vi :30-33.
, i 9Oj, un adversar mai pericUlos seivia pentru tOlt.
s,tantin6p'ollriiipersoana fiului lui,Henric VI, dela
nceput rol de mare Crud! ("asper"),
transforme im1periulelectiv' n
ereditar, se ungerii pa!pale
mai presus de toate Constantinop'olul,
desfiint,eze imperiul grec ia n Orientul,
pentru a ntemeia un imperiu universal, mai mare
dect al lui Carol cel' Mare 156 Devenit prin sa
rege al celor Sicilii
16
,7), se credea iri-
dicat tealizeze vechiul plan normand de ocupa/re a im-
periului bizantin) veIeitate care-l provocator: 50-
pe IS.ac Anghelos cedeze teritoriile cucerite
de Normanz, cere pentrl;lcel
e
suferite
de sau n 'trecerea prin imperiu o. care
coopereze la cucerirea Palestinei: bizajntin
paipa III (1191-1198), aflndu-se: n fa unui
adversar comun,se apropie, spre a se sprijini reciprroc
1flS
).
Ddronarea, orbirea nchiderea' lui lsac Anghelos de
Alexios III (119'5-1203) mai
Henric VI face di-
plqmfltice pentru luarea ConshmtinoplOlului. Pentru
ll,li, pe fiica lui Isac An-

pr,etelufentp-hii sicilian. Roger, clf fra-

tele filip de Schwaben, careva lUca un !foi
n clevierea spre Constantinopol '. truciadei ,aJ
patra
Cum .o la 1197
tnisiunea, pare, ca' de acol() apoi
cu Henric la Constantinopol, avU unele 'P'ericolul
pentru imperiul grec era .real apropiat, mOOirtea
nu suprima pe nebunul german cUrnd, la vrsta
de 38 ani (Messina, septembrie 1l98). Cu lui
Henric VI se dezorganiza cruciada,. de un no,u
pericol german Constantinopolul. Pericol latin
n sa de a Orientul, temn-
156) Corop. Hefele-Leclercq, V, II, p. 1177"
157} Ibidem, p. 1162-116'3.
158) Norden, op. cit., p.,
du'se de rezistenta papii, Henric se provizoriu
cu papa cu mai tenalcitate
159
).,
Politica lui apare ca; o a politicii
occidentale a lui Manu;ql 1 Comnen, o
orientave n politica a timpului. Ideeal de
se modifioa, Ierusalimul de a fi
a n Orient; luarea
nopoIului devine, tot mai mult nece'
a 'cruciadei 160). .,dealul religios crucia-
delo!:' celui poEtic interesele economice
prim1eazilL In fruntea lOII' erau cele ale iair
aveadioge dela' 11(93 p'e Enrico Dandolo, al dntisuprem
vis era ngenuncherea exploatarea Cu leI,
ideea de a rezolva problema apusene cu, impc-
viul grec . prin ocu'parea Constantinopolului tot
mai mult avea fapta. Oin
interne politice bizantine, din l1"a-
pilor SUipiunc 'Ple Greci, din resentimentele
lumi latine din interesele ya:
JJcruada" a piatra.

Nu vom face aci istoricul ei Amintimd'oar
tot m:ai grea a bizantin, de Bulgari !lG2),
'de Turci, de Genovezi, 'de de pericolul ce
constituia pentru Greci, n aceast.'i prcdicarea: cru-
ciadei de papa III (1198,121 6), din pri-
'tUu-i an de pontificat.
In marea 'sa grij,'i 'pentru III :al-
jun'se n tratative Cu Alexids' III, i cere nu numai
ajute cruciada, ci unireai Bisericilor: "Studeas,
imo sicut potes effici a's', utGraecorum ccclesia redeat
159) :A., Hauck,op. d., IV, p. 699,701.
160) V. Btekier, Les croisades, p. 147.
161) Uter. la BI'ehier, Les croisadles, p. 144-145;Ia ffetele-
Leclercq,op. cit., ViII, 1189n.; N orden,op. cit., p. 133-1[68;
acel OeI' vkrte Kreuzzug' im Rahmen der Beziehungcn des A-
bendlandes zu Byzanz, Berlin 1898.
162) Slatarskl, op. cit., I, p. 100; P4pardft0flulos, IV, II,
p, 200 sq.
411 J,.\njtate'met matrem
i
filia;
.tatur':' 163,), Cai(de
rezultatl:ll d.prit 164) mult,!1;r;ttativ,f;de unire
chide cu III fil:lI' ll:li Isac.Anghelos, IV,
din refugiat )n"Apus, .ea:
de
'l1enricVIi III a,stfelntre
de ajl:ltorareal
qintre cari; a; lui A1exios IV
ll
semna l:ln aiUg;a"
jlJ.m'ent a" p:Wiii 1'65)
. . ', fos't" de' ca nlt 'se'
p'1;opunerile
.lW:t'lcohd " era! p:arte.
,de; la ,ei ;riU!?,
de ,Montferraf
J3;alr,tl1Jn de cruciadei. Filip
;ve;ni pe favoaiealui Alexios IV,jail' .eru-
ca

!n A'Pjl:ls cu Egipt"ca
r,eC;flpete, ipientru sine. tronul tlzurPlt
.de ,III. In aSe'S't :S:<;QP, ,el nu se sfiaSra ofere latb
nilor sl:lpl:lnerea Bisericii ba,' c;hiar Sia :pirezinte
,Cit o dep'ediepsire
pentrn Bisefi2il
dec;ea o afirma cel putin
ntr.atatiyele Cl:l Alexios 111
166
); 'pe care"l alsigura
Ul:l v.a fie atacaT. im'lJeril:ll ,bizalqtin, aa Cl:lm
Filip de' Schw,ahen cu Frie'derfC II,
regele Sic;Hiei, ,cum Be' gri<iise VI',
, '" " " .' . ,
163) EPlst. 'lui Inocentiu III, 1, 325 O (In 'Migne, pi L.
214).
164) Pichjer, op .. ,dt.,;;t". p. Brehier, !leS'
cl1oisades, P. 147--148; Wl. Oueitee, op. cit., p. 338 sq.:i Norden,
Das PapsHum und Byzanz, p.
1651 N orden, PapsHum und p. 143-152;
Pichler, 9p.dt'., 1, p. 301;comp. epi'SLlui III, 1, 1124
B (lJflgne, 214) ;Papauigopulos, ,or: cit:, IV, Il, p. 221.
'166) la Nofden, DasPapsttum undByzanz, 'p,
13T-139, note.
,
;bl.uill
tmea dela
i
Manut:l1:
t
I tdmnen, papiiau fost con-
tii'luu','etl' ela Alexios 'papa cere
fallte. ' ,
, ,,' ,Se vede, dlQ' ' cu , ,intentIi 'fti-
CHstaltl-
apelurile la e'I cel doi
un:rnqnlent foarte poti-ivit' pe:ritru ,ci supuriere'a
a '6 Cea cate li(r
fL,reaiizat:'Lmirea cu ded' o
cea'!creseoferia, efe fapt
a!" f'espirige pe cea ntrttttt
,\f ',',; ,,':' )"'-"">': ',(., ,'.0' ",;,..,'
,De ,ohservat a, 'cu "tdtitl
,ce'
qepsire 'a 'ConstantiiW'polutti 167),' printre rriu"
riIe papa";ar
planuf'ltii filipI de Schwabencou1:ra
III 168).be 'ilitUI,
lui a ofertei maltn:atia lui"Ale-
,erau pe AlexiOs'
'trebue rse'ia,s!e convins de seriOzitatea
dela unirii Ia su-
piapii Biserica'. ' "" ,
n nU-I
IUr se a-
probe la papa pretirttfea,
ca patriarhul, a f se sti;..
III convins (le ca ei
lupte 'IV. Era desigur nu' dragul
de Greci, ci grij,a de a nusecom'promite cruciada, dev'iiiitdl
dela manirea,ei., papla din Ierusa1i::-
.!Uului de idealul suprem al sale, 169)
la' abicarea unui stat era; cate-
197) Ibidem, ,g. H3, 14.8, 17ij.
168) 'C,omp. Bri/lieJ:, ,Les croisades, p. 148.
'169) qompl lkfhie':; Les crojsades, p.t4.7. pentru
,terizarea lui 'inocemht, 'Ill n, A. Hallck; cit., IV,
p. t,. '- ,. i.
. ar fi desigur pe crudati dela
'o agresiune asupra Constantinopolului, fie chia!rpentru
supunerea Bisericii pentru servlreacrucladei,
daca nu se n traltative cu apto-
barea papii 171) dar::a n fruntea Inu
era atunci Dandolo. Cruciada alVea nevoe de iar
nu la cel
mai mare profit posibil, spleculnd pe seam'a
n avantajul musull11anilor
a unei cruciade.
Nevoia de a lipsa de mijloa;ce sufi-
ciente, ca sa a nchiria, apelul lui Alexios IV, ({oH
dogelui de a pagubele suferite
de dela Greci n timpul din m'ai aleS'
aceea de a exploata comerciall dela l-au
peste excomunicareacu care l lovia Inoi"
III pe schimba pllanul lni
"Cruciada" cuceri deci Zafal pentru se
ndrepta aceea splre Consfantinopiol, 'ca
nti pentru Alexios IV (Iulie 1203), apoi pentru Latini
chiar pentru (Aprilie 1204).
Ar fi a se credie, o asemenea denaturail'e
a ideii de cruciadlJi a tost numaip:rin
calculele Venetiei. Am eventualifaltea uneI expe-
latine asupra >Consfantino!plolului era mall veche
era de afmosfera care se for-
mase cruciada 'maji ales dUpil a doua. Ideea
fusese a Normanzilor, devenise padedin
programul Gibelinilor, o pirin Lou.is' VII,
GermanIi prin Henric VI, o Filipi de Schwaben
o executa lor, Boniface de Montferrat 172), n solda
170) " ... ut viddicet ipsi Christianas nan 'laederent, nisi
fa:rsan iter earum ilJi nequiter impedirent". Oesta Innocentii,. 83,
n Mif!:ne, P. L. 214, CXXXI; Bdhier, Les, crois1ades, p. 152.
171)Comp. N orden, Das Papsttum und BvzLlnz, p. 152-
155; Brelzier, Les croisad::s, p. 152; N. Iorga, Breve histoire des
croisades, p. 143-144.
'172) Brihier, Les croisades, p. 153 N. Iorga, ap. 'Cit., p.
142. "Ein. Ritter llnd zugleich, iibrigens mehr auf in;li-'
schen Oewinn bedacht, als auf sein See1enheil", op. cit.,
II, p. 111.
d
92
cu dela Bizant
ntruct n urma attor de unire pe ca.Ie de tra-
tative ntre cele doua Biserici nu se ajunsese dect la
J-gravarea shismei al confesi:onale, papii
se ocuparea ConstantinOipolului de
Latini e mijlocul cel mai eficace m1ai potrivit pentru do-
minarea a Grecilor pentru alsigurarea cruda:
delor 173), .cucerirea Constantinopolului a intrat alstfel
chiar n programul papa)l de unire a. -Bisericilor. Doi dintrel
papii, cari au cel mai 'ma)fe caz de aufofitaJea lor
au ncercat o suveranilor tuturor pioproarelor
cu riscul lor, au ced.atcurentului
aU ascuItatei de suverani de piopro.a)fe, cndJ a 'fost
vorba de o contra Grecilor. Grigore VII i inaUl7
gura programu1.., III l va Pentrul jam-
bii papi au fost puse ambele de unire cu Grecii,
amndoi au nceput prin a preconiza pe cea au
terminat pirin a accepta pe cea Unireai Bisericilor
prin supunerea Constantinopolului de Latini.
Ca Occidentali Latini, desigur,
papialitatea nu va: refuza al doilea mijloc de wiire, cum
nu cel Ei
n linia politicii papale inconveniente !O
unire a Grecilor. Papa putea se la nceput,
in principiu, ca armata se ndrepteze
asupra unui stat avea cedeze n
tului m'pilinit a care cru-
ciadei de sd1robirea statului n chestiune.
Desigur, nu cu s'au
cruciatiis'pre Constantinopol la 1203; n gndul lor era
continue spre Egipt. Dar imperiul bi-
zantin era prea slab, cal rezista avntului l'atin,
nu avea scrupulele papii Era
deci iSp'ititoare pentru mai mult dect bani o
Constantino
i
polului, fie numai cu scopul, lat n
ceput, de a nlOCUI un grec, care rezista, cu altul
care promitea Latini1or. promitea, se ca ceeace
avea mai mult, 'mai arles unirea Bisericilor.
173) Corup. B(lf.hier, Les croisades, p, 147.
Oferind-o tp!apii, ca el va retrage
anatemele du place va fi pus n falta faptului
m:plinit. Guettee are dreptate cnd
foarte bine, succesul le-ar gara(nta iertarea de gre-
174). nu se
la Constantinopol trebuind prin
au scris palpii, motivnd
asaltul lor cu ura Grecilor de Lajtini, cu opunerea lor
de a se supune papii, cu angajalmentul lui Alexios IV,
va face totul, pentru a Romei Biserica
Alexios IV scria lui III, dUp!1ce, ajuns am-
cu ajutorul Latinilor, i ,alsigm(aise: slolemn
de sa de a uni Biserica cu cea 176),
zice el, principala care a pe
pelerini ne ajute, este, noi am de voe
.;oU vom cu pepo:nti-
ficele roman de bisericesc a de
al sfntului Petru, vom pu-
terea pentru a aduce Biserica; la. a-
bine, reu-
nire va fi foarte folositoare im:periului foarte
pielltru noi. prin ce
Vi cerem sfaturile vOias!fre,pentru
reunirea Bisericii 177).
Papa i fclic1tndu-l pentru wirea
a Bisericii, considernd supunerea 'Bisericii ca
ceva dela sine datorit, vreme
.a refuzat datorial de
de scaunul apostolic"178);
17"1 Op. ril., 1), 311; "eLi pentru toate iu:estea N ordert,
D.as Papsttum und Byzilnz, Il. 164-230"
175) V. ISV., la Wl., Ci tte ltee, op. cit, p. :511, Il.
176) Comp. "Sub eadem promissione co m.;1 ud it, quod ea1t1
praestare dehNt romano pontifici, quam antecessores
sui, imperatores catholici, praredecessoribus S\I'S pontj[cihus pr;dem
iinpendisse noscuntnr d ecclesiam orien,talem ad hoc idem p1'o
viribus nclinare", la Pichler, .op. cit. I, p. 304, 11. :,. 3.
177) La W[. Glleltee, 0]1. cit., p. 312 ..
178) w .. qnae apastolicae sedi 1I1ulto tcmpore devotiolli:;; de-
bHum denegavit", la Pichlcr, op. ;;:ii., 1, p. 304/ n. 4.
hl1 angajam!en'tul lua;t de Latini, cu aJ caror
ajutor, numai, el a sa! capete "Altfel, vrem
nu numai nu vei putea nfrngi revolta
manilor tai, ci nici n lor nu vei mai star' 18?}.
le III, va judeca
lor Se va convinge, anume, el
au lucrat din zel nu din interese personale, cladi, va;
primi dela grec scrisod speciale, n cari
confirme prin de a uni Biserica, :precum
dela patriarhul grec 181) calre
nfetafea Bisericii romane, supunere
"pallium de corpore beati Petd sumpfum, sine quo
patriarchale officium exercere rite non potest" 182). Sunt
deosebit d'e importante pentru papii aceste
toate.
Uitnd 'cu totul, organizase o
apusese categoric la orice abatere din drumul ei
gatoriu spre cucerirealoeuriIor sfinte;
lovise cu grave rigori spirituale nesocotirea
sale; nu admisese fie ataca)t un stat meI
chiar sub motivul unirii lui cu Roma, III face
tocm.ai el din unire o datorie ai Latinilor d1ela
ConstantinopO!I un criteriu va considera b'ine-
lor.
El nu se ia act cu oarecare
de cele ntmp!late, ci supralicitnid' la cele propuse !de
Alexios IV de Latini, de a le da
Vreo fie numai de forma,
schimbare de atitudine, el ia cere: .stIplunerEjaJ
a Grecilor, cu o care face din ea'
179) "Cum enim per Latinorum auxilium post divinum sis
imperio restitutus, debes non immerito r'omanam ecclesiam ho-
110rare,cujus fiiii tibi taHter astiter,unt et quae post Deum tihi
et Constantinopolitano imper:o praecipue PQterit necessarium pa-
trocinium impartiri"; cpist II, la Pichler, .op. cit., 1, p. 304, n. 5
180) " ... alioquin scirc volumus, quod non solum in.imicor1um
tuorumrebellionem non poteris 'subjugare, sed ante iflsorum
facies non subsistes", ibidem.
181) Atunci Ioan X Camateros (1198-1206).
t82) La Pichler/ loc. cit., n .. 6.
95
ra ea. unice ale
}JoI. Oe U/n1d:edeci );'e,zi$fa nu
admite!:aoum sau T(}cm,ai
ceeace,plarea:a,fi. oprit nti, acum' ca ceva ce iS'e
ConstajntinoplO,-
lului e 'pentru n dest,1p'Unel1ea l:3iseric,ii gre7
mai mult, pri-
mit dela ROima patriarhul, de Con:stajllfinopql n fUI],<;-
dintr'o istpria
drep"turile., 8isericiid.& Constantinopol; Ea. primi a !
abia prin graft<.t lui! 111
183
).
re,a lui de. .Latini ca mijloc
de unirea Bisericilor, mlpilinit chi(,lr
zideraful lui Grigore vIi al ntregl1lui OccidenfJatil,l.
: se cii
l
unirea Bisericilor, era
'J,jretexf .' d'e rigoare de cruciati, d1qar! pentfiU
. '. .'
a' a'co:peri.o ,ntreprindere cu SCPP1Jrj mai re.li ...
Vrem spunem nu era Cf\t1"'
sup1unerea a Grecilor,
p!finsupunere sau constrngere . propunerea
lui Alexio8' IV, va sili pe !,RlP/,.
mei i va ficOHvins' modifice itil1erariul ,crucj.ild.ei, tot
a'tt ct aceea, le va dalhani, ca s!o
Pentruiunirese pasionauca pentru un scop cru-
;se de "persPectivele. ei
scriind 'P1apii; ca se reabiliteze .prin
, - . - I ,_ u
'ei: Contele de st. Paul, i unul din
diela' Cot1stantinoplol d'ucelui de Louvain """",un i lai
h

laic -: "Noi am 'naintat 81tt de mult afacerea"
tuftorului, nct Bis'erica a mitropolie
'era ConstantinOipol, cu
. cu, tot imiperiul dup:a
cum ea era:ciiu: vechim1e" se fiiCa Bi$ericli'
;ajS,'cuItare viitorj
Patriarhul are lajRoma,. a ''p,rimi
iJlalIium- sa li; aceasta c;u
mat, 184);
--......-_.
183) Ibidem,p. 304-305.;
184) la WI. Qttetfee, <:lp. 'cit., p.
, '
Cruda se deci ele perfect CiOIf,cll,
cnd e vorba de unirea Bisericilor prin cucerll'ea.
Constan tindp:olul ui. cucerire nu s'a
nceput pie seama Latinilor, ci pe a unui pretendent !bi.
zantin, cu att mai mult ce ar fi
ar fi luat 'pentru ei i m'periuL
eventuaIitaiteera prin
lor la Constantinoplol, prin n cate se
Alexi,os IV de angajamentul de
de prin ura a Grecilor ipen-
tru Latini. au luat pentru ei n
1204, n urma unor excese de 185),
cari au indignat piC 186)
ce aplai teritoriul demn e,
lor s'au Gel'rteJi trata-
tului ncheiat ntre ei, Balduin, noul Dandolo
,j.a.ful uciderHe cu argllmen tul sus tragerii Gre-
cilor dela ascultarea p1a!p'ii le prezentau ca o
ce li se cuvenian pentru vina de tril-
dare, ce constituia revolta lor contra lui Alexios IV 187),
.acesta p1'imise unirea Bisericilor.
. Dand!oIo, amintia la GonsfalntinoiPlO1 ajun-
Sese trecnd peste ordinul papii, :i scria
a numai spre cinstea lui Dumnezeu glo!ria
Bisericii romane, mai mult <din idlect
din Balduin vor'bia chiard!e rri;inurii
cu el de la luareaj Consitantino-
polului 188), pe care o o a lui Duml11.e-
185) Comp. Nichita Acom, Hon., Ist., n Miglle, p{ G .. /39,
967-1038.
186) "Quomodo cnim Oraecorurn ccdesia qnantumcumqiUc
afflictionibtts et pcrsccutionibus afflig'atur, ad unitatcll1 eccIesias-
ticam et devotonem sedis aposto:licae reverteiur, quae il1 Latin!!>
non nisi perditiol1.is cxemp1um Jet op:era tenebrarum aspexit, lUi.
jam merito illos abhorreat plus quam canes", cit. la PidtleT, .op ..
cit" ./, p. :313 II. ti. La fclse plngeil papa IBonifaee ((1:e
Montferrat (ibidelll, p. 31
L
l, n; 1).
187) Pichler, op. ciL, I, p. 307.
188) "Seriatim vobis de(:larandum esse . decrevimus, quam
mira circa nos usa est divina c1ell1entia "nonnobis
vidoriam usurpalTIus... brachium virtutis Oei revelatum est in
.nobis, A. talltum fadulTI istud, .. d. super oIUllia :mi-
est in. oculis ri'ostris"; la Pichler, op. cit.,
.J07n, :3 30S ti. 1,
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
97 '
zeu, pe cnd faptele Grecilor erau opera demoinilor 189) ..
din care dovada chiar 'pe,utru bt
mna lui Dumfnezeu e cu Latinii 190). au
Constantinopolul n ziua a Vinerii pati miI or, ,altl
"unanimiter 'pira honore sanctae Romainae ecde ..
siae et subventione terrae sanctae" 191). Grecii sunt de-
- desigur erau lai fel Latinii de
Greci -, Latinii sunt instrumentul lUI Dum-
nezeu, care e desgustat de neascultareal de crimele Gre-
cilor: "Im'pletis inquitatibus eorum, quae ipsUffi! dominum
ad nauseam provocabalnt, divina justitia nostro ministe-
rio digna ultione 'percu'S'sit et,expulsis hominibus Deum:
adientibus, amantibus sese terrarm nobis dedit,... cui si-
milem non ccntinet orbis" m).
Balduin cere papii colonizareal noUr-
lui irnperiu cu mal <llies
clerici. Il ca Boemond pe Urban II la
Antiohia, papa la Const1lJlltinopol,
acolo sinodul ecumenic de care fusese vorba n a ...
inte pentru totdeauna Romaj cu
veche: "novamque Rom am' veteri couniret sanctionibus sa-
cris etperpetuo valituris" 193). "Acum e timpul cel
cut, acum sunt zilele mntuirii 194), acu.mJ
nezeu Scaun .picioarelor tale. n
n Sion, poporul, prunci,
ziua stabilirii unirii 195).
ca pe

'latin de Constantinopol, spre a-l aduta - des-

legndu-i pentru aceasta de votul pentru -
189) "Praenotato, quod, sicut non opera hO,minum fuere.
sed Oei, quae Graecis intulimus, ita non hominum opera fuerr-",
sed daemonum, quae Graecia nobis ex perfidla consueta retr(t"\
buit" , ibidem, p. 307 n. 5.
190) " ... quin manus domini operctur haec omn:a ... ", ibidem
p. 307, n. 4.
191) Ibidem, p. 307, n. 7 .
. 192) Ibidem, p. 308, n. 6.
193) .Ibidem, p. 309, n. 3.
194) Ibidem, p. 309, n. 4.
195) Ibidem, p. 309, n. 5.
98 .. ,
el grij.3., ca se mai trupe la Con.-
stantinopol. Credea deci n soliditatea operei dela 1204
n rezultatelle ei. Cu III, papalifateaj se
odat3 n iluziile sale. Constantinopolul cucerit de
Latini n'a putut S1 baza de pentru uu
l
-
dade, nici cel un punct de sprijin. Din contra, hn-
periul latin dela Constantinopol a fost mai degrah.'l
gubitor ideii de cruc:iadl, aid.gnd cari
-trebuiau fie ndrep:ate spre lo::urile sfinte. Lucrul s'a
'Vazut curnd
unirea Bisericilor, de cae att se !n-
cnfat III, ndt uita predicase nu unirea Bi-
sericilor, ci o crudadl. lui Baldu:n (7 Noem-
brie 1204), arIta bucuria pentru cele 'Prin
spre gloria scaunului apostolic spre folos
:l punea sub sfntului Petru, cu im-
periul cu pe prin pe clerici, pe
s'l apere imperiul "sub spe remissionis d
indulgentiae, quam eis apostolica sedes pollicetur" 191).
Piapa deci ulterior dlela Constantnol-
pol cu de cruciad.1. A supune pe Greci nsemna!
acum pentru el tot att ct a elibera IerusalimuL "Dei
c:<1d regatul Grecilor a refuzat se mai supun1 SC2iU-
nului a pn1ce judecatal cea
a lui Dumnezeu l-a trecut dela shis'ma1tici la cato:ici"
Il "Biserica Orccilor imp1eriul de
stantinopol" n ascultare de sfntul sCaJun, prin a
le va Cu a2estea, III
n totul opera anilor 1203-1204 o n pa-
i:ronajul Im'periul J,atin de Constan:inopol do:venia
,un feud
196) Comp. lJdhier, Les croisades, p. 173-174.
197) La Pichler, op. cit, 1, p. 309, III. (jOI
190 "Postquam fegllum Oraecorum ab sedis
:apost6licae deviavit, de malo sempef decI:nav:t in pejus, dcn:c a
superb:s ad humiles. ab inob2dient:bus ad a
ad catho'icos justo Oei judic:o est translatum", ibidem, p.
,n. 7.
199) Ibidem, 1". 31('J.
,\ Bucuria Dumnezeu a dat Latini10r "regajtul Ore-
.cilor" papa episcopii dedCii din
Socotise sosit momentul, n care Israel se n-
toarce la Iuda, de aur n
.care Samaria se lai Ierusalim; cu a::-easfa s'a
:rupt porticul cel din al terrtplului Dumnezeu nu
mai e adorat n Dan saiU Betel, ci 'Ple muntele Sion. Pel-
iru a ntemeiat numiai o a,nume pe a :::eea Icare
ca'pul comun al tuturor Bis'ericilor: "Petrus unam oonstru-
.xitecc1esiam, videlicet ecclesiarum omnium unum ca-
:put" 200). Acestea sunt nu numai aluzii Iar supunerea bise.,
a Grecilor, ci sunt de prost gust, cari
pe ton: Grecii au primit ,mai
nti Latinii sunt cei cari l-au mai
bi'ne 201); la Greci nu la sine se referia apostolul, cnd
zicea nu Scriptura 202). l.atinii surit
lui Hristos, Qomnui cerului al al
-vicar e papa; Grecii sunt tipul lui loarn, mo-
nahismului, tipul sfntului Duh Grecii, tipul sfn
tului Duh, dela Latini, tipul Fiului,
.:Sf. Duh purcede dela Fiul! 203).
Acestea erau principiile. Pe baza lor, palpa trecu
ntrziere la faptte analoat5"e, lund de latinizare
.a Grecilor, n care de altfel fusese Jlrecedat )die
chiar spre indispunerea lui.
omul papii, ei pusese patriawh 1atin
de Constantinopol pe' Toma Morosini,
lui Dandolo, care, neputnd pentru
sine puterea ca n schimb
la, Constantinopol pe patriarh 204). Procedeul
pe III205), care voia el de noul Ln-
periu mai aleS' de Biserica lui, dar intere3ele co-
200) Ib:dem, p. 310, n.4.
201) Ib:dem, p. 310, n. 5 6.
202) Comp. Ioan XX, 9.
203) La Pichler, op. cit., 1, p. 3110.
204 \ Ch. Diehl, Une republique patricienne, Venise, Paris
1915, p. 50-51.
205) Epist. dia 5 lan. 1205. ' .c:'
lCO
mune, cari puteau fi servite de patriarhul Venetic'"
nilor, l-au ca el fie acceptat de
cinat chiar cu executareal planului de unire a Grecilor.
Aceasta era, cum am spus, grija ceai mare a lui lno-
III; ei i subordona opera cruciadei a pa;tra.
In de a consolid'a imperiul latin, dupa cererea
lui Balduin, papa adresal:;e o episcopilor fran'-
cezi, ca sa fad pentru coloniza,rea al
imperiului, cu .asigurarea ca pentru cruc-ia,d'l,
motivnd-o astfel: "Dumnezeu voind Bi-
serica sa prin reunirea shismalticilor, a im-
periul Grecilor la Lai'
tin ii cei catolici Noul
Balduin tot felul de oameni, cleric:i laici, l10bili
de dind, de ambele sexe de .orice ca
se n imperiul pentru a primi acolo dupa
meritul destoinicia lor" 20 '). 'Deci unirea sta pentru ,el
n centrul intereselor pentru asigurarea ei proceda Ia
colonizarea, organizareal gre-
cesc. Printr'o cerea ca Se n im-
periul constantinop.olitan toate ce pn-
sosesc, pentru ca Biseri:::a de se asemene cu cea
de Apus n lui Dumnczeu "07),
Confirmnd ipe Toma Morosini, mai nti
acesta trebUI la Roma!, pentru a primi de
acolo treptele ierarhice pallium - l lega direct
imediat de Roma, ca membru alt clerului depe
scaunul apostolic, i spunea, Biserica
la rangul de n virtutea puterii date
de Hristos lui Petru ca v2ar al Lui 2j,). Biserica
nu e sfntul scaun a ridica,t-o din:
206) Vezi la Wl. Ol/dire, ap. cit" p. 3-14.
207) Ibidem, p. Pic/zler, ap. d.) 1, p.
20E) La Pichler, op" cit, 1, p. 314, n. 3: ),Praerogativa
tioni, ei gratlae, quam apostolica exhibu:t ecdesiae Byz:ln-
tinae, cum eam in patriarchalem sedem err,exit plen:tudine pctes-
fatis, quam Deus homo in Petro Ro:nanae C:ll1cess:t, evi-
denter aHestetur, et qu:>d Romanus pontifex ejus vicarius sit,
{)stendit, qui et pr:mos nOl'iss"l11os et novissimos facit pr:mcs"
101
{J["af l-a dat un nume mare, patriarhia:1:t
a preferit...o Bisericilor de Alexandria, AnHohlia Ie-
rusalim. s'a '1Il3cultarea. :ROi-'
mei, s'a ntors la ea, cu !iui,
.ale lui Toma - ce ironie! --, scaunul apostolic o,
n paza n comunitate3.t sa acor-
de Bisericii constantinopolifane sub noul: re-
gim o afirma ntr'un la o
lui de Morosini, n care in-
speciale, pentru unirii 210).
n vederea ei luase papa printr'o
episcopilor din nainte de
confirmarea lui Tomta Morosini (7 Decembrie 12(4): C!lI
la bisericile de Greci fie clerid latini
.,,,ntru imperiului constantinop6litan Q-
noareaBisericii universale" 211), ar fi Caj !PO-
:porul latin, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va
la Constantinopol, serviciul
<livin sfintele' taine ritul Un sinod! avea
,ocuparea cu derici lajtini a tuturor bisericilor
.<lin . Constantinopol, cari nu aveau Caj avea
un redor capabil, pe cwre confirme papa sall
lui. nu voise dintru nceput, din motIve
,de alegerea unui patri3lrh la Constantinopol;
titlul de de suna la
'urechile :papale.
confirmi,3, pe Tdm'lI. Morosini patriarh,
l (20 Noembrie 1205) cum (pie
Greci: Punnd acolo unde era episcopi
vor vol hirotonial Idela
209) Ibidem, p. 314, n.4: "Licet eaaem ecc'e,ia interdum ab
<>bedientia sed:s apostolicaedeclinarit, qu:a tamen ad cam per
Dei gratiam humiliter est rever'sa, tu:s precibus annuentes ean.deni
<eccJesiam, cui Deo auctore praeess,e dignoscer:s, sub Petri et
.. :tlostra protedione susCipimus ,a commun:mus". Comp. W{.
flu!!t:ee, op. cit., p. 345-346,
210\ Epist. din 20 Noembrie 1205, vezi la Pichler, O'p.
cit., 1, p. 315.
211) "Ccnstantinopo:itan.o imper;o ad augmentum et ge-
.$1erali ecdesile ad honorem"; vezi p. 311.
102
Latini; punnd Latini acolo unde ar fi a,neste-'
suferind pe Greci ntru ale lor, nu vor putea
fi la ritul latin, scalunul apostolic va po-'
mnd altfel.
tolerare Ia dfeplina supunere era me-
toda de unire de lnocenfiu III. atmos!fewa
n care avea se aplice nu iluzii, a
a el cnd a aflat delaj legatul
Petru 212) purtarea Latinilor dup,i cu::erirea ConstaptinOi--
pol ului: "Trebuie cu durere cu
ceeace s'a favorabil Bisericii numaji n
se va ntoarce n detrimentul ei. cum se Bi--
serica orict de i-ar fi la uni-
tatea scaunului apostolic, cnd vede la; Latini numai Iu--
.crud ale ntunerecului si are oroare de ei mai mult dect
, .
de cini" 213).
, Unirea, pentru care III acceptase cucerire3l'
Constantinopolului, cu sacrifica.reaj ideii de nu
'era deci nu era Ea nu pu-
tea nici cel n fondarea:
im1periului latin, acestui imperiu
a fost un sbuciumcontinuu, o agonie, n care 11e-1
Latini/or de a se nneca n snge n
silnicie revolta Grecilor Dela tolerare, politica lal-'
de unire a trecut curnd la Bisericile gre(.,
erau nchise, laicii opo-
cu moartea!, iar n Cipru clerul grec a
dat chiar martiri 214. In sinodul dela L3itran (1215), lnp1-'
III lua canonice, cari
considere Biseri:a ca ca:
proprie . Unii Greci s'au latinizat n au
azi, dar n marele rest lovitural im"t
212) V. epist. din 10 Iulie 1203; vezi ibidem, p. 312-313".
213) Ibidem, p. 313-314.
214) Comp. Lea A:latius, op, cit., col. 693-693. '
215) Vezi can. 4, 5, 15, 53 ale sinodului la Helele-LedercCf,
op. cit., V, II p. 1333 sq.
216) Vczi despre ce li se cerea Das
PapsHum nnd Byzanz, p. 18,7-197.
103
periului latin la 1204 violentele ncer2ate
religioase au alimentalt agravat ura de rass,:t
att, nct prin niciun mijloc nu s'a mali pu-
tut realiza dupl aceea unirea Biseri:.:i!or.
Ea s'a ncercat n timpul cH a mali durat imperiuL
latin n Orient (1204-1261),lpiin tratative, propuse
Greci, cari la punctul lor de vedere, siaodul e,cu:-
menic 2li). S'a ncercat tot prin traf.a1tive, chiar re-
venirea Grecilor la Constantinopol pentru prima dalHt
s'a atunci o "unire": cea dela Lyon (1274)
Ar putea s,l curios, Mihail VIII PaleologJuI'
capabil victorios asupra! Lati-
nilor, le o unire a Bisericilor o, .n
umilitoare QJ
de teama unei eventuale noi invazii aisupra Con-
stantinopolului. Instruit de evenimente, unirea Bise"
ricilor devenise un scop principal, nu chiar unic
al cuceririi imperiului grec de dtre LatinI, (]l
asupra Constantinopolului devenia, ---
ideea de cruciad!l. exista - Mihail VIII
voia prin unirea Bisericilor un alt evenIment
'ca cele dela 1204. Oferind Lafinilor unirea Bisericilor" t.eI'
lua unei campanii occidentale asupra; imperiului lat1n
}Jul, i motivul; pe Latini i scutia de osteneala
de a mai veni pnl1a Constantinopol, ca pe
Greci la unire. Le-o servia din. proprie cu an-
obsedat cum era de o ca al
unirea Bisericilor nu era singurul proJit, cu
care Occidentalii ncheiau so::otealai unei cuceriri a
stanfinopolului. III a a
217) Comp, Graecorum ad bnocentium III. POl1fiJic:m
manum epistola, n Jliligne, p, G. 14:), 293-297. Vezi
Das PapsHum und Byza;1Z, p. 181 sq" 212 q. 341 sq.; Pichler,
op. cit" 1, p. 316 sq.; Lea Allatius, op, cit" 694, 709;
Lectercq, op. d" V, Il, p. 1565-1572 de
dda Niceea),
218) Vezi He'fele-Leclercq, op, cit., VI, I, p. 153-218;
-N ardCll Das Papstlum und BYZll1Z, p. 399 sq,; PiC/de,-, 0p',
cit.) 1, p, 342 sq.
104
dela 1204, cum am nu ocu-
parea Constantinopolului a imperiului bizalntin n'a fost
atunci scop n sine, ci a fost la n:eput o secunl-
n de n serviciul ei. Dar am
constatat, imperiului la.:in n Orient a
se neglijeze cruciada lai care s-'au
leu papa a fost ceai de "unire",
<de supunere a Grecilor Bisericii Romei. Deaceea,
unirea Bisericilor, Mihail Paleologul o -
<:ea mai - a prevenirii unui nou a;tac latin ,a,m;-
pra imperiului slu. flU se pierderea
Constantinopolului, latinitatea s'al agi:at mult pentru
:recueerirea lui, cu asentimentul
Orict de natural era, ca la 1261 Occidentul ntreg
se agite pentru pierderea imperiului latin
rlin Orient, nu paguba a fost ceai mal
mult sau- cea nu suveranii sau mi:li-
iarii, cei cari s'au agitalt mai mult imediat. Urban .IV
(1261-1264), fost patriarh titular latin de, Ierusal1im scria
lui Louis IX, regele "sfnt" al
Constantinopolului de Greci I-a ca o sabie
l-a lovit ca un imensa durere ce simte i-a
luat chiar "stupidos sensimus sensus nostros" 219) >
iar Bisericii de la vedereal fiulUI ei
:att de scump Ide nenorocit, Balduin II 220). Pe
"vezi, cari cauza din invidie de
Urban IV i 221).
Papalitatea se identificalse deci n totul cu opera crtt-
.ciadei a patra o deplngea Ca] pe o pierdere ta
Bisericii a Urban IV pre-
deaceea o contral Grecilor, cu mai
mult interes zel chiar dect ar fi predicat una
219\ A se vedea la Raynaldi, Annales eecl. (c)ntin. lui Ba-
ronius), ad ann. 1262, 40 (epist. dela 5 Iunie 1262),
220) Ibidem, ad. al1l1. 1262, 40 42; camp. Picltler, op .
.;:it., L p. 338.
221) Ibidem, ad ann. 1263, 17; N orden, Da, PaJ)s tturn
vnd Byzanz, p. 404-405.
105
Turcilor 222). ei o primiaufrancis-
canii, cu cuvinte ca acesteal: "Sabia shismaticilor s'a ri-
dicat contra poporului celui credincios, din toate
s'a o spre nimicirea cato-
licismului. shis1maticul Paleolog, care se
al Grecilor, a pus alsupra acelui
popor perfid, a nceput s,'} se nfurie cu tiranie
contra Latini10r a conspirat cu
lui, cu totul pe Latini... Ce durere a
asupra Bisericii romane manie, ce suspine <li scos, cte,
lacrimi amare a dnd' a aflat pierderea acelui glo'
rios legat cu ea ntr'o unitate" 223).
Cei direct de pierderea ConstantinopD.Iului, Fran-
cezii au format n o al drei
scop era cruciada contra Constantinopolului. III
avusese la nceput, ca fie a,tins
un stat Urban IV din contral :el
popoarele latine, n calitajte de pontif, ca se
asupra imperiului orientajl, sub pretextul de
al lui de jugul grec 224). De notat
ale meschine socoteli pusese Pe
la 1203 n de al primi a,mpm
Constantinoipolului, se oferia acum transporte gra-
tuit 223).
Mihail Paleologul, am spus, perico1ul noii
servind interesele latine,
El oferi unirea
,!de papa, iar al::esta nu putea dect s'o 226).
grec vorbiantre altele de excesele
222) De altfel, din timpul imperiului latin la Constanti-
nopoi, de a "Romaniei" era sfnt ca o !cru-
comp. Norden, Das Papsttum uu'd Byzanz, 'p, "238 sq"
223) La Rayna'di, op. cit., ad ann. 1262, 34.
224) La Pichler, op, cit., 1, p. 338; N ordelZ, Bas Papsttum
nnd Byzanz, p. 404.
225) V. N arden, Papsttum und Byzanz, p. 404, n. 4.
226) Ibidem, p. 399 sq,; Hetele-Ledercq, op. c'it., VI, I.
v. 156; Lea Allafius, op. cit., 727-728; PicJzter, op. dt.,
1, p. 338 sq.
leG
comise de Latini asupra Grecilor, papal le cu
resul bisericesc al unirii: Latinii au n dife-
rite timpuri contra Gre::ilor, au aceastal nu pentru it
le lua ci pentru ca "per
vexationem" pe Greci la
biserici lo:uri au C'lzut prad' distrugerii, fap-
tul trebue imputat acelora, cari alU zizanii ntre
cele neamuri" 22:). Zizania - e - era shisma,
de papc' ca a Grecilor. Intreagal ei
dere o papa lui Mihail VIII Paleologul, nu
cea totul, ca Bi:;erica. Cum mpi3ratul bi-
zantin nu era n totul de papii, cum strm-
tora ducatul de Ahaia, rest din imp1eriul latin, o ,ame-
de contra Grecilor delal Apus
(1264).
E foarte de raporturi ntre
Urban IV Mihail Paleologul, constind din
de apropiere din de 228), pe care
n'o mipiedecau dect greaua ai papii
politice inter1atine, : alLlfil or ger-
mani, cu Manfred, regele Siciliei . E in-
teresant drasemenea de i, cii Urban se
cu tratative de unire, pcnlrud Mihail Palleologui
asigura e dispus papii pe Orien
tului grec . Aceste greutatea!
unui acord. Lupta ntre confesiuni deci
Pe politice, Urb311 lua altele. La
lui, marii teologi latini ai timpului, Toma) de Aquino, Bona-
ventura, Petrus Damiani 2"1), se aruncaiU cu lor a;..
supra "erorilor Greci'or", socotiti ere:i=i. Bise: i::ii romane,
a i se rolul de:
227) La Rayna 'di, op, cit., ad ana. 1263, 35.
228) A se vedea la op. p',
399--133.
22q) Ibidem, p. 395-393, 418, 414.
23G) EDist din 1264; comp. ,Vor!?:l.
Cit.. p. (1- 43G
231) Deasemenea p" mai Hugo Ethe--
niarms. ,IbaTt'lc Rupert de: Deuz.
107
a-i combate judeca pe Greci p,e ereticil ,ca
In "Opusculum contra errores Graecorum), al 'lui Toma
de Aquino, va forml1la, p'i! baza Clt:lmertt
IV va cere Grecilor primatului pajpal se
va face chiar unirea dela! Lyon 238).
Biserica mobiliza deci tOlte latine,.
armate ca din nou Grecilor unirea.
Dintre toate mijloacele ncercate n acest cel poU-
tico-militar era preferit ca cel mai practic mllj1sigur.
Ocuparea Constantinopolului de Lai:ini, occi--
dela secolului XII, chiar-
lui la nceput de nu
de unire, gustul unirii Grecilor prin cu:::erire. pIer--
derea Constantinopolului, sistemul se ncerca deci din nou.
lui Urban, Cle!ment LV (1265-1'268). se,
cu Mihail Paleolo.gul n ralporturi
toare nesigure, de alternnd cu 234} .
Urban IV, el speculeze imperiului
bizantin. Terminndu-se conflictul cu Manfred al Si-
ciliei prin moartea acestuia (Februa(rie 1266), papalitatea-
ca instrument de contra puterea
pe care o prezenta regatul Siciliei 235), trecut sub condu--
cere a lui Caml de Anjou, de Urban
IV, aceea de Clement IV 236). Clement IV
'P
lare
a fi preferit o unire uneea: impuse prin ICU'-
cerire, e tocmai cruciada ajunsese scopul
el spera prin ce consti:.
tuiit pentru Greci Carol de Anjou 237), ,constrn:'
232) Comp Pichler, op. cii., I,p. 340, n. 6. "Tantis hae:-
resibus fermentata est Graecia, ut mirum videri non debeat hoc'
Quod de fermentato immolat" - zice abatele Rupert de Deuz,
n De divinis ofLciis:, 1. II, c. 22.
233) Comp. Nord?ll, op. c:t., p. 420-421 (n), 451 n. L
234) Comp. Nord:'ll, op. d., p. 434-457.
235) Ibidem, p. 444.
236) Comp. Hauck, art. Urban IV n Rea:encyk:opil.'tIie filr"
protest. Theolog-ie und voI. XX, p. 323; Hauck-Voigt,
ibidem, v 01. IV, 'p. 143-144; Mirb't-Zoptfel, ibdem, val. XII"
p. 382.
237) Comp. Norden, op. d., p. 457-601; deas. p. 445.
108
.gere, rezultat: unirea Bisericilor 238). Mihai!1 PaleGi-
logul o promitea, n cu Latinii, ca filnu!
tocmai imiperiul bizantin nu mai er
ocupat de Latini 239). Amintirea cuceririi lathell din pa\rteil
ipapilor, folosia ca >O eficace) care trebuia.
pe Mihail Paleologul Biserica
celei romane, a mai lungI trajtativelc.
Clement IV acest mijloc, care era IlM
numai o aluzie la o din trecut, ci o
Grecii nu se supun ntrziere papii de
voe, dare un alt mijloc lui de Dumnezeu spre
mntuirea sufletelor, e puterea armelor 240). Trataitul
cheiat la Viterbo (Mai 1267) ntre Carol de Aujou
Balduin II, titularul latin de Constantino:pol, constituia
acest timip, un nceput de executare a planului lui C';j1ol
<le Anjou :!41). se teme Latinii i vor
ataca irnperiul lipsit de trupe - i scria Clement IV (Mai
1267) 242), de Ipoat,re scape prin mijlocut
foarte simplu al unirii Bisericii cu cea winan::.i 24:)).
doar era vorba, atunci, ca Mihail Paleologul sii ajute
,contra musulmanilor pe Armenii din Cilicia. Pentru acest
timp era dat1. teamia lui Mihail PajleologuI de eventuali-
tatea unui atac 13l:in. Pentru a putea deci ca
griji dinspre Apus () cruciad:i, bizantin, tre-
buia mai nti Biserica celei latl!1e. Ce
legea Clement IV prin unire, epistola lui din 4
Martie 1267 2l4).
Din fericire, evenimentele din Italia a-
de a se O cobo-
,rrea n Italia al lui Conradin, !prretendent la coroana impe-
riului german (1267)24').
238) Ibidem, p. 448.
239) Pahymeris, ed. Bonn p. 359 (Migae, P. Q., 143), b
Norden, op. cit., p. 449, n. 3.
240) La Norden, op. cit., p. 452, n. 1.
241) Bdhier, ap. ciL, p. 235.
242) Norden, op. cit., p. 454-455.
243) R.a ynaldi, ap. ciL, ad. ann. 1267, 67.
244) Comp. Norden, op. cit., p. 450-451.
245) Ibidem, p. 457; A. Hau:k, op. d, V, 44.
109
ce delal 1268 127f
pe Siciliei, care de lipsa unuI
ca Mihail PllIleologu!
atunci lui Louis IX cu el unirea Bise-
ricilor 247). Pietatea de dreptate al al:estuia,
din cruciadei a! patra, de
a se o de a nu se risipl
prin contra imperiului bizantin, au
cut pe regele cu tratativele
deschise de Mihail Paleologul s.3. mpiedece pe fratele
Carol de Anjou, de a ataca imperiul grec, tnd'reptnd
cruciada ntr'o Constantinopolului, spre Tu-
nisia.
Moartea lui Louis IX n (1270) :da
libertate de lui Carol de Anjou,
n loml fratelui EI trimise trupe n Gre-
cia contra celor bizantine (1271) 248). nu merse
mai departe, n acel ap. fu ales n persoana lui
Origore IX un care puse ideea de
mai presus de toate eI un
cruciat n momentul alegerii 249). Grigore X (1271-1276
25
)
era prin zelul pentru o un ad-
versar al planului lui Carol de Anjou. El 'voia, cal;;i prede-
cesorii unirea Grecilor, e cel dinlt care a ajuns n
la o unire cu Grecii (Lyon 1274).
Grigore X nu unirea altfel dect
papii, supunere al Grecilor, e
de 251). E demn de spre cinstea pa-
ntr'o vreme de neisbnd: a planului
de de conflicte politi:e, de grea
246) Brthier, Les croisades, p. 237; Norden, op. cit., p.458.
247) Helele-Leclercq, op. c:t." VI, 1, p. 158-159; N@r-
den, op. cit., p. 465-467.
248) Brehier, Les cro'isades, p. 239.
249) C. Mirbt, art. Gregor X, n ;fur
rtotestantische Theologie und Kirche, VII, p. 122.
250) Vezi Norden, op. cit., p. 470 n. 1, tot cap:tolul p.
470-562.
251) Ibidem, p. 494-493.
110
a Bisericii, de ciocmn de interese de partid pe
Italiei, de
.de Grigore IX concepe unirea Bisericilor mi ca
scap, ei ca mijloc de crucia\dll o cu tot intereslul,
'religios mai mult dect politic.
El ia chiar pe grec de
sa de a se face unireaj 252) punndlu-l n
cu sa ae a convoca un sino.d: la Lyon.
,punsul favorabil unioniste palpale,
nsemna nceputul tratativelor. In cursul lor avea s.i joace
mare rol Carol de Anjou, dornic de al
grec gata totdeauna n traltativele.
.acestuia cu papii, pentru a le mpiedeca salu exploa:a. A-
regelui angiovin au pe Gri-
.gore X s.i adopte momentan el atitudinea paipilor pre-
de a Greci unirea prin ameni!m ..
a ului contra lor, cu deosebireal doar,
Grigore "promitea mlai mult mai
,ca ei 253). El lucra cu mai mult tact mai
asigure nti imperiulutbi-
zantin, pentru a se putea ajunge la o nti
Facea, apoi unirellj 254).
Acesta era pundulde vedere al lui Mihail Paleoi':"
:Iogu'l, cu care papla era, p'ersonal principiali, de acord .
. Spiritul vremii, al exponent era Carol de Anjou, l
sili a cum a:nl spus, nu la celalt !m
'
ijloc de
-eonvingere,care era perspectiva atacului .Sunt con-
n A regelui Sieiliei, care convingiii
:pe pap.3, pe nu trebue pace Grecului
;-shismatic, a popii, care voia Caj !shisma
tocmai prin pace.
Ct de dI= tenace, era ideea unirii Gre.
cilor prin cuceriJ.1e, mai ales pierderea Constanti.
nopolului propaganda a lui Urban,
IV, o chiar cazul unui patpa ca Grigore X, care pre.
252) Comp. Pahymeris, V, 11,ed. Bonn, p. 369; Norden
.,()/J. cit., p. 491.
252) Norden, .op. cit., p. 493.
254) Ib:dem, p. 495, 4fJ1. . j
111
-feriaunirea cucerire care nu s'a putut sus-
trage mediului la
'Cu pentru a ndemna pe Mihail Paleologul se
oeva mai mult: A lucrat cu mijlo::ul politic al
lui, ca La 1272 expira un armiis-
ntre care urma fie nnoit; (de
dnci ori, n acest an, papa pe Inu
n
a-i putea prin aceasta cu totul pentru interesele lui
-Carol de Anjou. In definitiv, deci, papii se acomoda
cu a regelui Sicili"i. Gndul unirii Grecilor prin cucerire
cSe impunea unui om de nvoire, ca Grigore X 255).
Teama lui Mihail Paleologul de o invalrie
cu pl3.pii, Tocffili
aceasta i servia lui ca au-gument decisiv pentru ndupler
carea Grecilor, ca unirea, .I:fIOOOU\;
"1ta:pa:n),sxwy xc nOASl-L0U\; xa:i o:lfJ.o:to:" 256),
ca singur mijloc de salvare a imperiului 257).
la Lyon la 1274, papat o ca o
a popoarel.or prin solidarizare a
pentru realizarea cruciadei. Cum ea nu ruslese
<dect a papii a bi-
zantin, - cum at:nosfera ostil,::! se
Occident n unire era 11]
mai mult de cei cari o tratase o primise.
de papj n sinodul dlela Lyon a P1li:ra. 6
lulie 1274), supunerea e Ii-
a Gluta pentru aceasta vreun .atlarItaj
lumesc, suna fals n acea 258).
,GrJgore X .aputut s,::! pe Carol de AnjoH
lnchee un cu Mihail Paleologul (1 Mai 1275).
asigure astfel pe Greci de pacea ce le promisese, iair
Mihail Paleologul toate mijloacele penlru
impune acestora unirea 25), dar el nu intri n. seJtiment ..
- 1
25'5) Ibidem, p. "J9-50 1.
256) Pahymeris, p. 374; comp. p. 334, 386.
257) NordJJt, op. d., p. 503-5.) 1.
258) C<,Jmp. Heflele-Leclercq, oj}. cit., VI, 1, p. 174
. 259) p. 209 sq.; Pich/er, op. cit., 1. p. 345; Pttpllr.
ngopu1os, op. CIt, V, 1, p. 104; Hergenl'other-JJelet, op. cit ...
-v. IV ,p. 160-1.61.
112
tele recipro:e ale celor lumi nu nchidea procestl[
dintre ele.
cu ce se Carol de Anjou,
unirea cu Grecii i nchidea drumul spre
moartea lui Grigore X (1276), planul
oriental. papii unirii dela Lyon 260) aiu avut
de suportat asalturile regelui Siciliei, care; des--
lege minile recapete libertatea de 261)_
Dintre ei, Nicolae III voia de Mihail Paleo-
logul ca de un subaltern: Ii ce trebue
se ia" 'pientm a impune Grecilot unirea. El nu se
cu concesiuni1e att de mari ce Mihail Paleologul
la Lyon, ci voia de imperiul bizantin bise.,-
chiar politic, cum dispusese n
im!pleriul latin de Constantinop'01262). Pentru el, unirea
era deci o cucerire. Teocrat din ceh mai NI--
colae III soma de altfel pe suverani, ca
armele dea lui cuvntul, pentm a decide pacea
ntre ei. El a e drept, puterea lui Carol de
Anjou a asigure pacea dintre el Mihail Pa-
leologul; dar Carol tocmai contrariul: folosia to-
tul, ca mpiedece apropierea dintre Roma ..
nopol, ded unirea, chiar provoca pe contra lui
Mihail Paleologul.
acestuia nu fus,ese prin unire, din
contra, n imperiul ,era de cler de popor,
unirea, iar ea nu-l de
eventualitatea ata)::urilor latine. La 1278, Carol de Anjou
trimitea n Albania pe Hugues de SuUy, ca
organizeze lupta contra imperiului bizantin. At3J:ul spre'
Tesalonic la 1280-1:281 fu din fericire nt.1mpinat vic-
torios de armata 263). Nicolae III
260) V (1276), Adrian V (1276), Ioan. XXI (1276-
1277), Nicolae III (1277-1280), Madin IV (1281-1285).
261) Comp. Norden ,op. cit., p. 563-615.
262) Ibidem, p. 597.
263) Paparrigop.u!os, op. cit., V, 1, p. 106.
t13
:imirea, fa-
cuse'264).
Cu Martin IV (1281.-1285),
omul pe care.J. dioda: Carol (le Anjou.francez
ales cu acestuia, Marti,1l IV, a,gus intere&,ele'iI?,qli-
ticii lui mai presus ,chiar !de ale I?i,sericji 265t.
III primise mai. ,trateze,cu

Malrtin:IY
respinge brus'c chiar pe
alegere 266) le 'plentru
o de excomtmicare, care. ,11'e
la prolitica,.bizantin,fi: ahli.!,urbi;U1 IV:,
"Cu sfatul n
,Mihail
care se mlp,1,rat al OreGil.or, pwtectonil acelor
Greci de multshismiatid, n
eretid, Iprecum protectorul er,eziei lor, 101'
shis'mie, e sub grea
rigurozitatea tuturor regilor, d;ucilor,
baronilor tuturor celor mari precl1Lm\. .mici ai
altovlocuri, efea:nql,e:ea ,vreq sub
orice motiv ar fi, cu acest M:ih\l:il PaleolqguI, saiu ,efe
a.i da vreun ajutor pe :n ascuns. cei cari, Y9r
face din contra vor fi pirin aceastll1 el': 267).
Pretextul a.cestei 'era;piFetinsa
a lui Mihail Paleologul de a, alpllkaunireaci'el,a LYOll,
cirea zelului lui .n Urma nd,<rMnice:ce-,l
Motivul cel adevarat. era . I!Ul
Carol de Anjou de a obstacolul ce .. J re ti'n e;a ,idfela
cucerirea imiperiului bizantin ... Cad e ,clar, ...
carea .:nu 'Plutea fi. dect opera, regelqi 268},. .pentru a izola
. 264) Comp. Pichler, op. cit., 1, p. He;fele-Lf,i-
tlercq, op: cit., VI, 1, p. 212 sq.!; LeoAtlatills,op.cit" 730;
265)Comp. He71ele-L:ecle:rcq, op. 'cit;, VI, 1, p, 216, 268;
fJichler, op. cit., 1, p. \348;; N orden, QP., ;cit., p ... 619 .sq.;
Zor!:!:'!.l, in f(\r. ,Theplogie p.nd'
. IGrehe, XI,!, p'. 381-382; K,nop!ler, n Wetzer und Welte's Kir-
. VIII, 919-920. ' , , i.
266) Comp. HtY'ele-Leclercq, op.dt., VI, 1, p. 216;
267) Pahymeris, 1, 505,; Pichter, ojJ: cit., 1, 'P',' 349.,
268) lI1irbt-Zopiftet, 'ldc.cit.,p. ,<382, " .
ii cU totul ple Mihail Paleologul, prins acum
ura a Grecilor a Latinilor. Analtemele lui Martln
IV distrugeau ,qpera dela Lyon ob
stacolul, care iplC Carol de Anjou dela 1274. Im-
periul bizantin astfel din nou grav expus perico-
lului latin. nsemna pentru papaIitate pier-
derea beneficiilor realizate pidn politica lut Grigore X.
Martin IV deslgt.tr n schimb mult mai
mult prin Imijlocul ales, prin revenirea la planul desupu-
nere totaM a Grecilor prin cucerire.
!mesajul lui Mihail Palea-
logul la 1281 nu era dect o de ll'es't,ul
avea urmeze n curnd, /miai ales lui Carol de Anjpu
i mergeau atunci toate n pilin. cari
la lui Grigore X, de a se de Carol
de Anjotl, l1chee (fitlie 1281() cu el un tratat mijlocit de
cuda 269). E de prisos
privitoare la Bizalntini, dar trebue
sensul scopul actului ncheiat. Era
ortodoxe", restabilirea puterii scaunului apostolic n im-
periul Romaniei, sustras' de Im'ult lui prin
derea n ceeace a se profund .Irrluti-
larea al corpului mtstic 270).
Incheind acest tratat, care .alsigura colaborarea a doi
mari la reluareal Constantino1piolului, ei urmlriau
desigur n primul rnd! satisfacerea pr.oprliIor: lor interese:
Carol de Anjoll coroana imlperiului, monopolul co-
oriental. pun 'nainte in teresele bise-
.aceasta nu era doar o Lai 1204, cu-
ceritorii Constantino1plolului oferi au papii supunerea Gre-
cilor, ca piapa fi ndemnat n J)rea(labil IaaiC('asta;
acum J,J'apa rQstul de .aldui->
cerea a Grecilor Ia picioalrele scaunului apostolic.
Supunerea a Grecilor era deci scop principal
comun al camlpnniei, indicat de Ronral acceptat de
cele contradanl (', "Unirea", papall ita tea o. ob-
269) Norden, op. cit" p. 625.
270) La Norderz, op:. cit, p. 630) fi, L
1
tinuse la Lyol1, n n cari pe calc de tratal"
tive --- o putea dori, Mihail Paleologul nu din
parte-i nimic, care ararte n'ar fi dispus reSlpecte
jUdmntuI, cu care actul dela 1274; din contra
Martin IV la o unire pentru a
n schimb mlai mult Idedit att: Luarea n spi-
a Bisericii orientale, prin
distrugerea statului- grec eal avea
cu imlperiul; trebuia deaceea dis-
lui. Era desigur oconcesiune de un
comlplezent unui suveran autorHa[r,;
dar era n acel timlpi punerea ,alcestuia n serviciul vechii
idei latine, de papalitate: Unireai Grecilor prin
cucerire.
Momentul era deosebit de favorabil. Politica lui Carol
de Anjou folosia toate contra
pentru a le atrage utiliza n ce pre-
zida. Vecinii balcanici ai imperiului bizantin, Srbi Bul-
gari, ba chiar greci Angheli de Epir de Tesallia
i se m). deveni .a[stfeI
imperiul bizantindiintr'o: 10.-

Mihail Paleologul se ntr'un pericQI mai mare
dect ar fi la 126
1
11. ;Tot ce el pentr!u ;al-:!
preveni nu-i servia acum la nimk. 1 se din contra
dovada, ca cel mai mare sa\crificiu, ce putea sia ofere !un
grec, sacrificiul ortodoxiei, nu ajungea asi,,
gure dinspre Apus.
Carol de An'jou era idin cqntra in culmea: puterii ,a
Atotputernic n Italia, puternic n 1111\de
Anjou Prorvence, iar germian Rudhlf
de Habsburg (1273-1291) i cedase Arles; influent n
Ungaria, prin nepotul sau Carol iMarteI, prc,<
zumtiv al tronului ungar; primind tribut dela sultanul
Tunisului cruciad'a dlela 1270; pe
latini din Orient, protector al Anneniei co;,
rnitatului de Tripolis; aspirant la tronul l'egajtu"Iui de, le1'1;\"
271) Ibidem, p,
116
salim, ale d'replturi i 1 e ced:ase Marial d'e Antiohia;
pe o parte din "Romania": Nu-i mai
dect luarea Constantinopolului - pentru Filip, fiul lui
Balduin II, ca fie cel puternic din
Europa 272).
Restabilirea imperiului latin supunerea
a Grecilor deci acum definitiv la
.1204 cauza se n minile ctorva latnI
pentru rO de mare, mandai,tarul l:ui
Martin IV era omi n sa dicteze Ia Constantinopol
sa ordodoxia ca p'rin desr
statului grcc. Aceasta: trebuia se ntmple n
Aprilie 1283. Plli atullci se fac militare ne-
cesare. la 1204, da, flota. Primele trapsiplorr
turi .de trupe, cari aveau sa nceapa ca(mpania, se
n 1282
213
). Restul urma, calculat Cl! grilja.
In tim1pul acestor cari dau lui Carol de
Anjou anticipa('i al bucuriei ce avea Sia rea-
liznd visul attor ani o I veni din
parte, ca sa nartlealSqa lui
nemasurate: Ves
'
pera sicilian.a (30 Martie 1282) 27l). O
de lui Carol de
AUjOll de a cuceri .vena sa-l salveze pic acesta
de pregMita de Angiovin, care de allHei!
nu prin aceasta, dect realizeze un ideajl concep:ut
urmarit naintea lui de Nor:m;anzi Revoltel sn-
geroase contra Francezilor din SiciJia Sudul ltahel i
urma cea dela Rdmla (1284'). Tot ceeace palpa, care era
tot att de greu lovit n planul oriental, regele
Sicilie.i 275), mai putea faca atunci contra M1ha!il
Paleologul, fu excom'utlicl' de trei ori, pentru
complicitate cu Pedro III de Aragon, dar carieral a
llli Carol de AnjoLL se termin;\. Ves1pera sicilianit distrllgea
272) COlJljJ. fir/hiN, Les eroisadcs, p, 212 2./3;
Lcclcrclj, ,ojJ. cit., VI, i, p, '2TJ, N(i!'r!ell. op. ciL, }I. 627
273) Comp. Nordm, op. ciL, p. 626.
274) Ibidem, p. 7; Brdftier, Les croisQeks, p. 2'/:J;
Dres/el, op. cit., II, p. 1 68.
275) Comp. Nordcll, 0p. cit., p. 639-6<17.
t
!
f
f
117
I sub ruinele dela Monreale Palermo, bazal de
! contra regatul celor Sicilii 216). Constantit-
f'
nopolul de noull Henric VI. Mihail Paleologul muri
n an (Decembrie 1282) sub toate os.ndele: A
i supusese Biserica a
aceste ea, i adusese zile de martiriu .Lal mormnt
a fost dus numai piolitica lui
poate, ca apere im1periul de ofensiva care
bune pierderea prin el dela 1261-
fiul lui, Andronic II (1282-1:328), care a fost ne-
voit unirea dela Lyon 217), fu pentru Latini
"imperii Orientis sub specie pietatis eversor" m).
Latinilor de a relua Constantinopolul
bunelor raporturi dintre francezi papi. Carol de Anjou
Martin IV au murit, e drept, ra 1285, dar ffor
ideea restabilirii im!periului latin lai Constanti.-
nopol. Ca pericolul prin oferta unirii, Andr:onk
II Paleologul nu putea, cel la nceputul domniei"
deaceea alt mijloc, pradicalt cu succes de
ueni, cel al de rudenie cu Occidentul. Il
sise de altfel, n sens' invers, Carol de Anjou, 'ca
asigure mai bine casei sale coroall1a imperiului lntin:
sMorise pe fiul filip cu Caterina de Courtenay,
nitoare titularii a im1periului latin de Consta;ntinopol, n
calitatea ei de ai ultimului Balduin II
anum'e a fiului lui naturali, filip 279). Murind fiul lui
Carol de Anjou, titlului imperiului, latin,
mnea Imprejurarea aceasta,
bizantin prilejul unei ingenioase presupuse
salvatoare: Aceea de ai cere pe Caterina pentru fiul
coregentul Mihail. Caterina ar fi ajuns astfel
de Grecii LalHnii s'ar it ml-
poate unit dela sine. Andronic se gu;..i
276) Ibidem, p. 645.
277) Vezi HelcleJLeclercq, op. cit., VI, I, p. 216-218\;
Piclzfer, op. cit., I, p. 349 sq.; Papanigoplllos, op. cit.; V:.
I, p. 110.
278) Lea A fta iillS, op. ciL, 782.
,
, I
279) PichlPr, op. cit., I, p. 352.
118
vernatorului Sicmei, contele Robert de Artois, ca mij
280).
Sentimentele nazuintele occidentale nu permiteau
mip,unirea lui Andronic. Contele Robert se
n ade\Car papii. Nicolale IV (1288 - 1292), iar
acesta, revenind Ia ideea unirii Biserici!or,n lipsal unei
cuceriri a Constantinopolului, ceru regelui Fran-
Filj'p' cel Frumos (1285--1:314), care
consimtimntul. Planul bizantin de curmare a
greco-Iatine plrin satisfacerea n pap'te a ord-
dentale nu
Cu Bonifaciu VIII (1294-11303), pericolul din Apus
devenia din nou iminent. idealul teoeratic al
marilor papi, care presupunea ntindereai p,apale
asupra ntregi, Bonifaciu VIII tof-
'p'lanul die cucerire a Constantinopolului de su-
piunere ia Bisericii prin . aceasta. El in tervent n
ra'plorturile dintre Neapol, Sici1i1 Aragon, shicaite de
vespera sieiliana, puse la cale, n vedereal

imperiului latin de Constantinopol, Caterinel de
Courtenay cu Frideric, fiu al lui Pedro III de Aragon
(1295). aceasta ajt "fi pe Frideric re-
laSici1ia, 'Pe care papal voia pentru Franceii,
dndu-! n schimb' ceva 111'ai imult: imiperiului
latin de Orient 281). repare ceeaice
stricase vespera chiar cele
case de Anjou Aragon,
piuterile lor unite pentru combaterea shismaticilor 282). In-
cu care 'papa piropunea se vede din cuvin-
tele ce adresa Caterinei: Ei poate maii sigur
redobndirea imlp'eriului ei constanfinopolitan 283), iar "pe
acel popor shismatic al Grecilor" poate mai
280) Ibidem;'N ordCll, op. cit., p. 648.
281) N orden, op. cit., p. 650; Pichler, O]). cit, I, p. 1353;
He'fele-Leclercq, op. cit., vi, 1, p. 354.
282) N ordCll, op.cit., p. 651.
283) " ... qualiter tibi posset salubrius imperii fui Constanti-
l1opolitani recuperatio ppovenire"; la 'R.aYlUildi, op. c7t, ad ann.
1295, 29.
t
I
1
1
1
r
I

I
!
1
l
i
1

1
I
I
I
j
f
119
"la calea 181 snul sfintei Biserici ro!
mane la supunere constantinopolitan ca-
tolic" 284).
Orict ar fi ispitit acest pr.oed pe presup:usla
de Constantinopol ea se nvoitt
cu ideea -, Caterina nu era att de nct
ajunge ca impleriuI, pentru a-l a)Vea.
Mai cerea nti cucerirea imperiului
285). Aceasta nsemna a Sltfii,dl slocotfaIajpapii,
de a supune pe Greci prin reluarea
nopolului. Frideric preferi un profit mai mic,
dar mai sigur. Contra lui Bonifaciu VIII, el se
rege al Sici!iei 286). excomunicarea "lui ru-
perea raporturilor, dar planul palpal nu se opri la att.
Regele care nu voia din
beneficiile ce ar fi rezultat Ipentru sa din !lceste
Caterinei prrezumtiv co-
roanei de ConstantinOlpol n fraltelui lui, Carol
de Valois (1300-1301), n al treilea grad, palpa
287). cu rulari onoruri de Bonifaciu VIII,
Carol de Valois era designat nu num<l!i al Co,n;-
stantinopolului, ci al Germaniei 288). Noua pereche a/Vu
chiar nainte de un 289), ca
ei al tronului, dar n'a avut acest tron.
fusese pentru: Bi-
n acel Inomlent n care, ultimei pose\-
siuni latine n Orient, Ptolemaida (1291), n ApuS!
din nou de Nicolae IV murise
.o realizeze; n sarcina lui Bonifalci u VII 1.
284)., ... qualiter ilIe schismaticus Gr.aecorum populus reduci
commodius vaIeat ad semitam veritatis et gremium sanctac Ro-
manae eec' esia'e ac subjectionem Imp,eratoris Constantlnopolitalfli
catholici, veri dicti populi 'domini temporalis"; Raynaldi,loc."cit.
285) Ibidem, ad ann. 1296, 8.
286) Norden, op. cit., p.651 ; Hetele-Leclercq, lcit.,
VI, 1, p. 354.
287) Raynaldi, op. cit., ad ann. 1301, 13; Pic/zla, op. tit",
1, p. 353.
288) Helele-Leclercq, op. cit., VI, l,p. 354.
. 289) op, cit., V, I, p., 114,.
Nevoia cruciadei
colul din Apus, pe
sesiunile latine din
riului latin. La 1297,
Ahaiei, pe Andronic
mtlui cu Apusul ar fi
imperiului bizantin. PIorent
pentru pericolul ce prezenta
li1ai departe, el a
conflictul dintre Bonifaciu
cum de alte conflicte, n care papa
pentru mai
bellota, ncheiatll de Carol de
al cheltuit chiar banii
pace.a dela
August 1302).
Ca Bonifachi VIII, Benedict XI
perechea de Valois ca Sl
matkilor, cu ajutorul
perium de schis'm!aticorum' manibus
annuimus" 2J1). Intreprinderea
dada, al scdp'
cucerirea
gium" spre
la Ierusalim era
Constantinopol
ideea suplUnerii
:pentru
pe 'Oreci astfel
patra, care
birea acum cruciadal
plare la COl1stantinoipol, ci
supra lui 294).
cu Prid'ede
(1303-1
Considernd-o D 11 ecesita te
pretf1d cu toata insistenta CI pe o
nu numai ci El face
290) Norden, op. cit, p. 655-656.
291) Raynaldi, op. cit., ad ann. 1304,' 28.
Norden, p.677, 11.1.
293) Ibidem, p. 656.
294) Ibidem, p. 11. 2 ..
shis-
121
prin la cad trehhiau chiar
prin orice inifloace, l'a
avea n' vedere ,fiilor, ce insulte aduce Bis,erka
GrecilQr nu numai celei romane, Ci Bisericii ntregi;
ati dispretul lor, lor n ura lor,
lua nostru armele contra lor
Cit sufletele 295).
Se PQate docum'ent. mai semnificativ mai expresiv
pentru sentimeritele ce purta lumea latina celei
la nceputul. ,secollulu"i XIV, la un secol crucG.da a
piatra, la patru pierd!erea, Constantinopiolului
de Latini? La nce'Putul t;ecolultii XIII, o
asupra Constantinopolului nseimnateoretic asiguratrea reu-
cruciadei n Odent. Col1stantinopoluItti. ga
,
-
ranta p1e sfinte ; cel justificau
1nsuccesul cruciadelor: 'Cu
nceputul secol111ui XIV, a I motivrea comba-
terii Qrecilor interesul cruciadei. Atacarea lQt e un ,'i11'1
teres un scopl n sine, al Bisericii rom'ano-c'atolice,l
al. Ocddentului. Grecii p'entru
a fi, ,Rom'ei, papii. Pe dnd Ca;'ol de Valo,is cred!ea
. o pap,al o amna,
nsia pentru refacerea 'imperulu.i
latin 296). Nici cel "captivitatea" dElal Avignou'iia
luat gustul cuceririi Constantinopolului.Cle-
ment V (1305-J,314) Carol de Val Qis, Cal
banii ne;::esari pentru luareal Constantinopolului,
'punnd la bunurile - pe
care vespera o scosese din lui Carol de
Anjou 297) care la 1305 chiar Cons -,
295) .,. .. Si enim cbnsideratis, fiiii, quarrtas Graecorum "Ecc!e-
sia non so 'um Romanae:, sed toH Ecclesiae contamel'as inf'erat,
si contemptumsciretis eorum, si ipsorum error,m In fide, si
. odium nosceretis, sil1e hortatu nostro contra eos caperetis arma
ac negotium fidei ardentibus animis sumeretis"; Raynurldi, IOp.
cit., ad ann. 130'4, 30'.
296) Ibidein, ad ann. 130'4, 1 r, 28 sq.; Ch. arandjean:, Re'
gistre de Benoit xr, Paris 1883, p. 6O'S-6O'9, 787 sq., 790' sq.\;
W. Drumann, Oeschichie BOllifatius VIlI, parteaI, p.162.,
297) Nprden, op.cit., P', 639.
r
!
r
l'
122
Neaprolul angiovin, SidHa erau angajate
boreze, "car on esperait il parvenir ainsi reconquerir lai
Terre Sainte" 298).
Papa nvestia n adevar cu calracter de cru-
ciadl (1306). 299).
Din nou se prezenta cucerirea 'Consfantin,opolului ca Ul1j
mijloc pentru ajungerea scopului m'ai n departat mall
nalt, al cuceririi locurilor sfinte, pierdute pe atuncI pen,..
tru totdeauna. Din nou nsa mijlocul devenia scopi n sine,
Clement V 'prevedea, vor CUlC erI
Constantino'p!olul ei vor fi de votul ce
.pentru libera rea locurilor sfinte !lOD). CU alte cuvinte, nu
Ierusalimul, ci Constantinopolul era su.-
a cruciadei, era chestiunea
pentru Clement V: "ad recuperationem inclyti im'perii Con'-
stantinopolitani ardenter aspiqns" 301).
Ca 'pretext serva de e drept, pericolul' tur:-
CeSC, crescut considerabil n timpul domniei slabe a lui
Andronic II Paleologul. Acest pericol era independent
de shisma Grecilor chiar de acceptareal miiril cu R"O\I11la.
Nu Turcilor, ci ce crealu ei Grecilor con'"
stituia pentru Latini ndemn de atacare al Consta:ntin,opoi-
luluL Pentru Greci pericolul tUl'Cesc mai mIc
dect cel latin ncepeau se de Turci mlai
dect de Occidentali.
La 1306, temlplierii, Filip cel Frumos le da
de moarte, Tesalonicul, cu Carol ide
Valois 302). Dela Poitiers, Clement V (1307.) asu-
298) Hefele-Leclercq,.op. c;t., VI, 1, p. 503 isv. indicate
Ia n. 3: Regesta CIementis V.(editate de Benedict:ni, 9 voL,
1885-1892) ad ann. 1, p. 40; Ray/Utldi, op'. cit., ad ana. 1306)
2;--5; H. Moranville, Les projets de Charles de Valois SUf 1'.empir{1
de Constantinople (Bibliotheque de l' EcoIe des chartes, 1890, t.,
LI, p. 66 sq.
2<:;9) ,)l1lam concedimus vel1iam peccattorum, quam haberetis,
si transfetareti3 in sandae sub3idium", RaJ'/uldi, op. cit.,
ad ann. 1306, 2.
300) "Ad executionem voti eorum, quod; pro negotIa tcrrae
sanctae em:serint, nullatenu3 teneantllr"; Ibidem.
301) Ibidem, ad ann. 1307, 6
302) Pich1er, ap. cit., I, p.,
12:'3
pra lui Andronic II exc6m'unicarea 303), ca Maldin IVa
supra lui, nule putere
si Latinilor cu biza(ntin 301).
Greci 'putea fie ca un
tici. cum niciun Latin nu se mai PlUtea angaja de
grec, ca lupte contra Latini1or, palPa rupea
cu aceasta pentru ajutorarea'
lui Androni,: Il Paleologul contra Turcilor Se PlUtea
oare n captivitate,al dela Avignon,
unde papa era supusul lui Filip cel Frumos?
In se izolarea
ratului' bizantin" formiarea unei ca a lui Carol
de Anjou. Carol de Valois se cu (1308), are
sprijinul Neapolului, dispus ajute pentru reluarea
Constantino'plOlului cum' Carol de Anjou, fUSeilei dispus
ajute Iple Bald1uin II 305). prin
n plen insula recruteze printre
lui Andronic II Paleologul SOG). El deasemenea
prin Thibaud de Chepioy 307) ia n serviciul celebra
comlpanie :l08), pe care o pen-
tru scoplurile sale n Orient Frideric al Siciliei (1307).
Clement V c?,:utasc de altfel pe acesta n
serviciul lui Carol de Valois, tratatul delal Caltab'ellota
l
prevedea sprijinirea lui Carol de Fridleric n planul
oriental 309). Lund 1lsula Rodos (1309-1310),
303) Ihidem; O. A1oll1t, Le, papes d'Avignon, ed, 3, POl-
ris 1920, p, 34; Norden, o p. cit., p. 661.
304) "Socida1cs ei confoederationes ipsoru'11, efam si poena-
rum et jllramcnti adjectione veI qllacllnqlle fuer;nt aHa firmitate
vaIIatae, decernilllll" irritas et illanes"; Rayn dd', op. c;t, ad anu"
1307, 7.
305) N oidm, ap. cit., p. 662.
306) Ibidem, p, 661-662; Bdhier, Le, cruisades, p. '268;
PaparrigofJu'os, op. cit., V, 1, Jl. '150; N. lor:ga, Breve histoll'tl
des cro:sldes, p. 180.
307) Brehier, Les cNisades, p.268; N. Iorga, op.
p. 182,
308) V. Ou,fave Schlumberger, Recits de et (eles
croisad:,s, seria 1, Pari,s 1923, p. 149-160; D'estel, OlJ. c:t., p.
728; Nord:n, op.c;t., p. 665-668.
309) N ordm, op. cit., p', 664, n.4.
tQ'J&I;UUMnUeUCJiiL.U.U2. a
cu un
n jurul imperiului
Iia un moment dat
realizarea
unor Greci europeni, se
siatic Constantin Dukasi 11'"TITlI!H];U
rea Constantinopolului 3JO),
se tot strngea

lpropiat 'de
a Srbilor a
a guvernatorului micra-
calre-l asigura de lua-
Din vara 1308, Carol de Valois era propus de fra)tele
Filip cel Frumos coroana im'periului german,
De partea aceastal nu eraU perspective serioase; dar ncne-
n proedul oriental, Francezii ncepeau
lirnba pentru a a" a[simila de
data mai p::: Grecii , de ct n timpul pri-
mului imperiu latin. Nu-i fud'at nsan/:i acestui titular
latin de Constantinopol realizeze planul orientail al lui
Carol de Anjou. Sarcina asupr.alaltui Francez) filip
de Tarent,fratele lui Carol II de Anjou al lui
Robert regele Neap:olului. de Tamar, fii cal des.-
patului de cu fiica lui Carol de Valois
Caterinei de Courtenay, ei devenia co-
roanei imperiului prim1iad'ela tatal conce::;iunea, plaj-
nului de re cucerire grec, sau cel a
latine din Grecia
Mandatar al n peninsula el
lucra din imediata a'propiere a imperiului bizalntin n-
treprinse de tim!puriu pregatitoare cu ajutorul
fratelui sau Robert 313). La 1312, interveni n ajutorul Lath
ni1,or de Greci cu cinci mii de oameni)
papa Clement V le acordase indulgental 311).
Sinodul dela Vienne (131l2), lundl pen'tru
tuirea cruciadei ncuraja de altfel indirect pe Filip de
Tarent :n lui contra Grecilor. Dela\ 1313, anul
lui cu Caterina de Valois, trecea asupral lui
3(10) Ibidem, p. 668.
311) Ibidem, p. 670, n.
312) Ibidem, p. 662 sq.j 671 sq.
313) Ibidem, p. 663-664.
314) Raynaldi, ap. cit., adann. 1312, 48; NordelZ, pp.;
p. 673; Pichler, op. cit., I, p. 355.
1ns'a$ misiunea asumase Carol de Valois 315), :ceeace
Filtp cel Frumos Constantinopolitanum",
se angaja el cu ajutor La 1319
Filip de Tarent ceru lui Ioan XXII (131:6-1339), ca
ndemne pe latini din Albania .dea aljutor contra
Grecilor. La 1323 se alie cu regele Srbilor contra Bizan;"
tului, printr'o de ca
Srbii sie cu Roma ,dea lui Filip ajutor
pentru .o mai dobndire a imperiului constantin/o-
piolitan 317).
Dela 1324 se Ia celelalte nenorodri dalte impe-
riului grec In an se n
.o cu agresive sub co-
manda vicontelui de Narbonne a episcopului de Meu-
de 31S}. In anul Filip ntreprinse n fine, . prin
fratele Ioan de care avea ca ultim:
scop Constaritinopolu1
319
). Ioan de Gravinal
dela Brindisi,ca principatul Moreei, des-
potatul Romaniei chiar tot imperiul grec, pe seamal lui
Filip de Tarent. Avu cteva succese 320). Papa era
n cu ncercare desigur doair
'profite de ce ar fi. creat o carmpanie
Romania;
Unii din timpului impre-
sie 321). Ei cucerirea Constantinopolului ca un ideal
'latin de recatolicizare a Orientului o ca
o a Ierusalimului. Din nou
Constantinopolul era considerat ca de
Orient, politica n ideea' de cru-
. 322). "Cum consilia 'ecdesiae Romanae", <:\Ivea Carol
315) Corup. Nordelt, op. cit., p. 672.
316) Ibidem, p. 673.
317) "A-Iiaque compleat, quae tuae magnitudin pro
Hori acquisitione Cons't::mtinopolitani Imperii abtuIit" (epist. din
19 Iunie 1323, v,. Ia Norden, op. cit., p. 674, n.
318) Ibidem, p. 688.
319) Ibidem, p. 674-675.
320) Paparrigopulos, op. cit., V, I,p. 172.
321) Nordw, op. cit., p. 677 sq.
p. 679-681.
126
de Valois piC Greci, cucerrea locur-Uor
sfinte, pentru .a fi apoi protectorul acestora, n callitarte
de al Constantinopolului 323). Aceasia\
din nou se n opinia ideea
delIa 1150 dela 1204. Ea era de cum:
se vede, n de continuu
1291
pentru Orient ale lui Filip V (1316-
1322) CarOil IV deci repete
cruciada a patral. Ca oarcond episcopuldJe Langres,. pen-
tru Louis' VII, episcopul Ide Leon asigura acum c n
interesul cruciadei, ca cu Constantinopolul
Ultimele. ce se mai concep! n cu luarea
ConstantinoPlolului cu o de; stil vechi":
O care uite Ierusalimul, pentru ai
se cu Constantinopolul 32j).
Andronic II Paleolo.gul, care dela avea coregcn t
pe nepotul Andronk III, atunci ce mai putea
prentm1pine pericolul deschiznd tra-
tative de unire 326). E interesant de tocmai uliul
dintre Latinii, cari lucrase prin prOlpagarnda lor mai nmlt
pentru determinarea Constantinopolului, ca 'mijloc
de strpire a shismei, un Marino Sanudio 321) 1 !dc-
323) . "Et tune videtur optime facturos pnnclpes si re"
dil'.:nt... per Gracciam pro domino Karo:o contra Pery.atojgjutn
(se Palacolo)g1um) irijustum detentorem, n:isi eedere veJlct,
cum consilio eeclesiae Romanae for-titer pugnaIie"o "super aequi-
sitione Imperii Graccorum, post viam Terrae Sanctae faciel1da",
Dubois, De reeuperatione tert,ac sandae (din an. 1305), n\
cd. Bongars, Gesta Dei per franeos (Hanovre 1612), t. II, p.
347, 353-354 (comp. edo La/tfi,tois, p. 89, 90); Nordett, .OUL.
cit., p. 681, 110
324) N ordm, op. ct., p. 682-684.
325) Ibidem, p. 6840
326) Ibidem, p. 685; veziepist. lui Mar:no Sanudo
Andronic (1324): " ... et a viris qai venerant de vest!'o
hnper;oet praeeipue a domino Epi:scopo Caphensi il1tellcxi tic
vestra Imperiali sapientia et fide ac voluntate bOJla, quam (Ld.
unionem eeclesiarum habetis", la N orden, op. cit., 685, 11-0 1;
eomp. Pic/uer, opo cit., 1, p. 1356; HergenriJflzer-Belel, t}p.
cit., V, p. 85 ..
327) Vezi opera lui n .Oesta dei per Fl'ancoi}, ee!. aong!an'l
,(Hahovlie 1(12), II,
121
vine apostot at umru oferite de grec mij1o-
citor al ei n Occident, cu convingerea nu existe
un mai mare bun pie lume, dect reunireal Bise-
ricilor: "Nec scio majus b:onuml Ipb!sse fieri in hoc. mundo,
quam ecdesias reunire" 328). El amintia tuturor factorilor
politici cari succesul cruciadei
.al unirii de supunerea Grecilor, imperiul latin din
s'ecolul precedent zadarnic acest rezultat. Cu-
cerirea imperiului grec nu nsemna - zicea el --
garea inimii poporului, ca se Bisericii romane.
daexemp:lul Ciprului, al Cretei 329), al celorlalte, insule
teritorii de sub n cari "po-
porul n'a. putut fie adus la ascultarea Bisericii ro-
mane 330). O unire cu Grecii ar as,igura, din contra, pie a
celorlalte popoare ortodoxe.
Schimbarea de atitudine a lui Marino Sanuc\!o poate
fi fost o convertire la ideea unirii a
Bisericilor, cumi poate fie o nerealizareilV
pl.anului occidental de recucerire a Constantinopolului, fie
ca 'SICOip n sine, fie ca milj.'llOIc ,de a cruciadei, 'oblos:ia
a.viza pie cei la alte mijloalce de supunere a
Grecilor. Un singur glas nu putea desigur .o
lume ca la ceeace de
s'ecole,' dareI -e sleiffilnificativ. Pe dle plarte, e tot flt!t
de interes.ant, sub dOmn!3 fiului lui Mihail VIII
Paleologul, respingerea att de al unirii
dela Lyon, Grecii propun la unire.
Tr,atativele se primesc, dar entuzias!mul unei uniri
lipsia de ambele Papalitateal nu mai avea
n A'Pus:;ea propune regilor
328) La op. cit., ad ann. 1324, 40.
32Y) Vezi studiul Arhim. XruO'oO''t0l1ou 'AnSAtOcbl.'Y), 'H xiX'tIXa-
't* 'EXXA eTIl (1204-1669), tn
rev. eeoAOito: (Atena), t. III (1925), p. IV(1926),p.21-41
330) "Et ponamus' quod haberemus terram Itnperii
magna parte, non famen haber,emus cor popu
1
i ad oboedientiam
Ecclesiae Romanae. Sicut nos per exemplum vide re possumus
manifeste de insula. Cypri et Cretae et de pr':ncipatu AmorCJaJB
et dUFata Athenarum, de insula Negroponti et de Miis in.suUis
et terris, quae per Franchos dominantur: Quon.iam fideles Ee-
desiae dominium tenent, sed populos non est ad obo.edientiam
.Ecclesiae ep. VIII episc, iie Ca!ffa
l
N()rden, op. Cit., \1. 687, n. 1.... .
(
128
loan XXII n cu Carol IV al FraIflJei.,
cu Robert al Neapolului, cu Filip de Tarent trimite la
Constantinopol pe Benedict de Cumae (1326), cu misiunea
,,,de a readuce pe Gred la unire la Bisericii rq-
marte" 331). Inainte dea se ndrelpia spre Constantinop,ql
:trrniisul papal avea ia cu filip, de moct:ul
n cari trebuia
acestor trahiltive de lui Filip de Tarent
descopere papii ,;unirea" era n fond
o cerere de ca
1
pitulare, care se' trata 'din Apus sub ,a,rmt;,
sub ale pretendentului angiovin la tronul im'perial de Con-
stantinoprol. Pe Andronic papla nu-l considera ca
ci caple unul "care se 1nt1tuleaza
al Romeilor"833).
provocate n iaqes'ttimp la, Cohsfaritihopol
de nepotul imperialcoregent uzurpator, Androqic III ;WI),
au mpiedcat ca trafaitivele sJl nainteze. nicio
pentru rest, Ioan XXHH .n '
gelui cu acea atitudine
pe care 10 cuvintele itat!::: "care i\ltitJQ-
lui Androqic,pap,al 'nj.l-i.rcC\l-
no$tea calitate ,e o: ultribuia.d,esiguf;lJllUi
latin. doa,r ca acestaj s,a. armele.
Un u.ltim n.oeput de. ncercare s.e
!iuul 1327. Flota sub comCjllc!.al.Jjli Arnl;lw:i.'de
Narbonne, poate nu lui Filip de Tar,ent 330)!
avea contra Consltantinopplului, ca
331) Vezi epist. papii d;n 23 August 1326
tHet de Cumae la Norden, op. cit., p. 761-762 R;eg.,
Vatic.,. ,voI. 113, fol 372, No. 2185); comp. Rayna'tdi, op. tit..
ad ann, 1326, 27, Nordm, op. cit., p. 090-691.
332) Vezi epist. aci mai sus n. 331. .
333) " ... qui se. Romeorum ei imperatorem et moderatoi'clll
lititulat", epist. lui Ioan XXII Robert al Sicilici (RaYllaldi').
op. cit., ad ann. 1326, 26); cpmp. Norden, oP,cit" .p. 691,11. 2,
334) Aaparrigopulos, op. cit., V, 1, p. 154 sq.
335) Epist. din 21 Sept. 1327 : " ... qui se intitulat Im-
peratorem Graecor:um" (Reg. Vatic., vot 114, foL 190, NOI. 1799);
comp. NOl;den, O,p, 'cit., .p. 762 (text. epist.) p. 692.
. 336) Com'p. N. Iorga, des croisades".p., \8:2.,
12{}
p,arte din cruciada contra musulmapila:r 337).
de mult mai cruciade,
dentalii nu duc nici pe aceasta lai Proectul francez
fu ntm'pinat de noi de unire din partea Bizan;-
Ca un ecou se mai vede n anut
n epistolele lui Ioan XXII de a provqcw
la combaterea Grecilor, cari, Bulgarii, Alanii, Turcii
ai crucii blasfem!atori
ai numelui pe Latinii din
mania 338). Papa unniria altunc1 unei ligi contra
Turcilor a Grecilor (1328-1329).
Mai ai dect el, unii
apuseni ncep rndurile, dar de Greci
contra Turcilor. La 1332, cavalerii depe
Rodos Andronic III uniau puterile. Cum
bizantin, care la 1333 dela palPa ajutor
contra Turcilor, oarcctll1d Mihail VII Dukals dela Gri-
gore VII, propunea unirea Bisericila:r 339), Ioan XXII,
unitI din papii cei mai ostili Grecilor, accepta la 1334
contra Turcilor cu regele cu
Latini din Cipru :)411). Apropierea nu era att de
nct P(; Greci de unele din partea
Latinilor 311), dar ea se produsese n
pericolului musulman apropiat crescndl, n al doilea!
sfert al secolullli XIV, Latinii Ia ideea,
Constantinopolului tn a reunirii Bisericilor
\,per vexatioll\'ln" proprie, primind se apere nl'preunii
de acel pericol.
337) BruMa, cl'oisCides, p, 268\.
338) "Quia dire [)l'rsecutioucs ei oppressiol1cs var.'ae, qua::;
Graeci scismatici, Bulg'ari, Afani, Turchi aliique iufiddcs,
hostes et nominis rhrstialll blasphemi, christicolis
infcrrc .. moliniutul', ilO'> in amara trahunt suspicia ... " (Epist. papii
Robert de Nl':lpoI. 9 /)ec. 1328; n Reg. Vaii,:., IIIS.,
115, foI. 144; COll1ll. [\({J'lUIleli, or, cit., aci <lllll. 1 86; Not-
elen, al? cit., p', 702, Il. 1.
339) Pic/zZer, o[J. cit., 1, p. 357, n. 2,
340) COll1p. Nu/elen, op. cit."p. 703, Il. J.
341) Comp. Nichifor Grit0r,as, ed. Bpun, f, p, sq.
(Migl1e, P. G. 148, Ist. bjz;i 728-729),
9
i30
Eri! trrupul, ca n fine agresivtatea
caute obiect, pe Turci, cari delaj

dom!-
niei lui Andronic II se n contra
n naintare 342). TinZlnld spre; Europa - lai 1337
jefuesc Tracia -, Turcii nu numali resturile
imperiului bizantin, ci 'pe ale Romaniei. Utinii
Grecii aveau interesul comun, ca inaintarea lor .fie ,o-
Ceeace locurilor sfinte nu <lI-
aduse atunci. de a nu se pierde iorga,-
latine din Grecia: Gndul unei cu, Bi-
zantinii pentru combateream'lISulmanilor cu unite.
p,olitica a Occidentului lua cu aceajsta a
orientare 313). Chiarond, la: 1366, regele Ungariei Ludovic
1, care voia Ia nceptut apere contral Turcilor,
se gndi aptoi pentru sine, trebui re-
la ptlan, i refuzau ajutorul
pentru un asemenea scop, cum l refuzase lai 13.50
Srbilor
3H
).
Se deci la politica de
n vederea iproedului avcntttros a1 im'periului latin Ide
Constantinopol n:spl'div al unirii (lrecilor prin cace.-
rire. S'C reveni acum., 'p1entru unirea BisericHor, la {lrrac-
tica tratativelor, cu ntreruperi ilJcidente
insllcccs, ca de altfel proedek ce s'au
pentru ajutorar,ea Grecilor;
cele lumi sentimente,
cari asigure :O u:nire

cum nici <O C()I-
lahorare eficace n pericolului turcesc.
Acest pericol devine de acum singurul
motiv al cererilor de unire din partea OrecUo/", iar
rile de unire prilej continuu speculat de papi, ca sii. :ob-
supunerea a Grecilor o cer cu atat
mai mult, n contul splrijinului solicitat de Gr'cci, cu c{tI .
. '1111 atullci s'o cu armele.' In
deci, 'lIn ifllodificau dieci.t mo,dalitatea 'Unirii,
unirea n sine awm un. sc.op sllp,relm
op.
:3'12) BrrJhier. Les cl'oisaues, Il, 2819 -290;
cit., V, 1, Il, 176 sq.
343) Comp. Nordm, op. cit.,p. 694--712.
344) Ibidem, p. 700 n.; cornp. p. 701, 11. 3.
13i
im!ai '1epla'rte :cu tenacitate;aJ ohi a politicii
piapale. Gverii nu se unise pentru a fi de
reocuparea s'e . acum pentru ,a
nu fi siucomb'e sub loviturile primite de:la TurCi.
Onid trimisul lui Andlronic III (1328-1341) n ApuS',
Var1qa'm, ncerca la 1339 asu ....
pita pericolului musul'man' a unui sprijin ime
diat al Gredl.or inevitabila chestiunea.
unirii Ipie () BeiIedict XII nu voia
nimic' des'preo unire, n sinod ecumenic, niCi dJe
ajutorare a Grecilor mai ualinte de a se fi sirplUs definitiv
Romei Iar ,cnd, mai aploi, lui AndronIc, Ioaln
V Pal'oologul (1341'-1376), repetate apeluri la Ur-
ban V (1367-1.370), aoesta Pf;olfita deasemene,aj Ide str'm!-
torarea Gvecilor - Turcii se stabilis'e la Adri,apopol -
ta le persistaM n
v,om fi siliti, cuvntul apAs,to,-
lului,' ca ca :pe
chiar fi Ide vreun Ipopor, fie fie ne-
nici nu VOIm 'piuhia, nici ," nu vom: trebitti
voi, cei de' corpul Bis'ericii" 316).
Ioan V a trebuit perslonal sacrificiul is'a ce-
rut 34
7
)
. i fol;os insli, pap-ii oereau unire,a a
,PlUtea de.a n s:chimb' ajutor. Occidentul
'Pabi! ca sprijine suficient cauza!
n Orien( "Cruciade" pentru ajutorare a Grecilor Iau
proedat, e drept, VI (135,2-.1362) 318), Grigo1re
XI (1370-1378}349), contra TurciLor s,'au 'exe,-
: ... 3-45) Pentru tratativele dela Avigno;n (1339), vezi Leo'IAl-
tatias, op. cit., 7817-800; Migne, P. G. 151, 1331-1342
laami oratio pro uni,one :Avenio.n.e habita coram Benedido XiJ
Pontffice Maximo.); RaY,fl(1;.!di, op. cit., ad ann,. 1339. Despl'e ,a.
ceste tratative" n viitor al "Studiilor, teologice".
, \ 346) Raynaldi, :ap. cit., ad ,ann. 1366,. 2.
3'1:7) L'abbe M. Challlan, Le bienhellrellx Urbain V ,(131()':""',
1370), Paris (Gabalda, colI. "Les Saints") ed, 2, 1911, p.
127; Piehier, :ap. cit., 1, p. 377--378; Paparr.tgopulos, op. cit.,
V, 1, p. 212; K .. Rotit, op. cit., p .. 159.
348) Vezi N. Iorga, Philippe de 'Mezieres, Ia eroisade au
XIV-e siecle, f1aris 1900, p. 139-141; Hetde-Leclercq, op. dt.,
VI, II, p. :930;' op. cit., ad ann .. 20-..-21;U3616,
. . . . .
349) O. MaMat}' Les 'papes' d'A'VigllOn,OO. 3
1
, .PariS )920,
p. ,122. .. '--"1
132
cutat, dar Salt slabi orgalnizate, sau prea trzii. Ct1d se
pute da Grecilor sprijin nu se voi cnd se voi nu
se pute. aceasta mlai ,alles pentruca pe Latini nu
o pe care ei o socotiau, ca Urha:n V,
pedeapsa a .ai ei Gre-
riIor n
shis'ma nu se agravase .dect
tocmai prin cele ntmiplate 1054 mai ales prin
cruciada a patral imperiului iatin de Constan-
tinopol Interesul lui mai ales, ca
ideea de cruciadl,'i Si3J degenereze ntr'o de pe.-
depsire .a Grecilor de constrngere ca pri-
matul papal doctrina Romei, pierznd: calfaderul do
boi sfnt .a'l contra musulmanilor. de
pofta Occidentalii au uiialt apere
cu tot interesul statele latine din Orient, cari disp'ireau n
tim1pl ce Carol de Anjou visa coroana de Con'-
stantinopol, cumi Turcii naintau n timp ce 'Filip eLe
Tarent se ocupa cu comhaterea Grecilor. Pe cnd apoi
Turcii se stabiliau n Europa, Grecii, nt1 shis
l

matiei, apioieretici chiarr ca
sunt Evenimentul deja 1453 e n felul acesta!
celor dela 105,1 1204.
Latinilor de a aveZI COllstailltinopiolul nu ce-
dase decAt n faia lIaillt'iriidin pairtea a Turcilor.
Dar fafl'W ci Olt nrai pukall s.:i illcercc al lua Con';-
stantillopolltl, lllzia ce da pmt.al"l'ill titllliui de ide
COllstantino'ptol n'a ncetat dect spre secolului
XIV. In timpI ce im1periul grec agonia, lungla.
vieatal a n Apus se mai
titulari ai im1pteriului iluzoriu de Constal!ll-
tino:ploL
Filip de Tarent (t 1331) Caterna de ,valos
<t 1346), titlul Robert de Anjou (1,346-136:4,),
.acesta uu alt Filip >clle Tarent 1:373) '1,,,). Co-
media abia la 1383 (sau 1:385), cu JillcQllCS de
Baux, care mercenari de NavatrraG lljfimrc
n Moreea (1381), n locul pur-
purei ntregi cu un biet petec disputat dle
Pentnt att, numai, trebuise sacrificat Turcilor 111l im1pleriu

TEODOR M. POPESCU
350) Comp. W1. Guet.tiJe, op. cit., p. 347-348.
351) N. Iorga, Breve histoire de croisades, p. 190.
352) Vezi Norden, op. cit'. , p. 725, n. h