5

918 Rezidentiat 2004 GRUPA SPECIALITATILOR MEDICALE - INTREBARI - PARTEA a V a
Tema nr. 24
Hepatite acute virale
BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
M1124001. Mamele purtatoare de AgHBs si AgHBe vor transmite mai frecvent la copil infectia cu virus
hepatic B (VHB). Care este raportul intre riscul transmiterii la copil in aceste conditii, fata de riscul de
transmitere pentru mamele purtatoare de AgHBs si anticorpi Hbe pozitive
A. 10/1
B. 2-3/1
C. 4-5/1
D. 3/2
E. 6-9/1
(pag. 1850)
M1124002. Care este primul marker serologic care apare in cazul infectarii cu virus hepatitic B
A. AgHBe
B. AgHBs
C. AgHBc
D. ADN polimeraza virala
E. anticorpii antiHBc
(pag. 1850)
M1124003. Rata infectiei cronice dupa hepatita acuta virala B aparenta clinic, la adultii tineri,
imunocompetenti este de
A. 1%
B. 10%
C. 15-20%
D. 5%
E. 12-15%
(pag. 1861)
M1224004. Incubatia hepatitei acute virale A este de:

A. 15 – 45 zile
B. 14 – 60 zile
C. 30 – 180 zile
D. 15 – 160 zile
E. 30 – 50 zile
(pag. 1855)
M1224005. Infectia produsa de virusul hepatitic C evolueaza spre cronicizare in procent de:
A. mai putin de 10 % din cazuri
B. 11– 30 % din cazuri
C. 20 - 25 % din cazuri
D. 80 – 90 % din cazuri
E. 30-35 % din cazuri
(pag. 1855)
918 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
M1224006. Icterul este vizibil la nivelul sclerelor si tegumentelor atunci cand bilirubina serica
depaseste valoarea de:
A. 1,5 mg/dl
B. 2 mg/dl
C. 2,5 mg/dl
D. 3 mg/dl
E. 5 mg/dl
(pag. 1858)
M1224007. Existenta urmatorului model serologic: Ag HBs pozitiv, Ac HBs negativi, Ac HBc IgM
pozitivi, Ag Hbe pozitiv; Ac HBe negativ, conduce la urmatoarea interpretare:
A. infectia cronica cu HBV cu infectivitate ridicata
B. infectie acuta cu HBV cu infectivitate ridicata
C. infectie acuta cu HBV in convalescenta
D. infectia cronica cu HBV cu infectivitate absenta
E. infectia acuta cu HCV in convalescenta
(pag. 1859)
M1224008. Rata mortalitatii prin hepatita acuta virala tip B este:

A. aproximativ 0,1 %
B. 5 %
C. 10 – 20%
D. peste 30 %
E. peste 0,5 %
(pag. 1860)
M1224009. Datorita expunerii perinatale, copiii nascuti din mame cu Ag HBs pozitiv, trebuie sa
beneficieze de:
A. o doza de HB IG 0,06 ml/kg intramuscular
B. o doza de HB IG 0,5 ml intramuscular, administrata imediat dupa nastere
C. o doza de vaccin recombinant pentru hepatita B, administrata la 21 zile dupa nastere
D. o unitate sange izogrup-izoRh
E. tratament cu cortizon
(pag. 1864)
M1324010. In infectia cu virus hepatitic B rolul protector il au:

A. Anticorpi anti-Hbe
B. Anticorpi anti-HBs
C. anticorpi anti-HBc
D. ADN polimeraza
E. Antigenul HBs
(pag. 1850)
M1324011. Pentru hepatita B perioada de incubatie este intre

A. 14 si 30 de zile
B. 30 si 180 de zile
C. 21 si 90 de zile
D. 6 luni si 1 an
E. 10 si 21 de zile
(pag. 1857)
M1324012. Hepatita fulminanta este cel mai adesea intalnita in cursul infectiilor cu:
A. virus A + virus E
B. virus A + virus B
C. virus B + virus D
D. virus B + virus G
E. virus A + virus D
(pag. 1861)
M1324013. Vaccinul antihepatitic B se administreaza la urmatoarele intervale de timp

A. 0, 4, 12 luni
B. 0, 6, 12 luni
C. 0,1, 6 luni
D. 0, 4, 6 luni
E. 0, 2, 12 luni
(pag. 1863)
M1424014. Incubatia in hepatita virala B este in medie de:

A. 3 saptamani
B. 4 saptamani
C. 4 - 12 saptamani
D. 5 -6 saptamani
E. 7 saptamani
(pag. 1857)
M1424015. Perioada de incubatie in hepatita acuta virala A este:

A. 10-14 zile
B. 15-45 zile
C. 1-7 zile
D. 45-160 zile
E. 14-28 zile
(pag. 1857)
M1524016. Hepatita virala acuta tip A are perioada de incubatie:

A. aproximativ 4 saptamani
B. 60-180 zile
C. 90-120 zile
D. 7 zile
E. 1-3 zile
(pag. 1847)
M1524017. Care din urmatorii anticorpi sunt considerati protectori fata de reinfectia cu HBV?
A. atc. anti Hbe
B. atc. anti HBc
C. atc. anti HBs
D. atc. anti HBx
E. atc. anti HBc si atc. anti Hbe
(pag. 1850)
M1524018. In profilaxia carei hepatite virale acute, imunoglobulinele standard (IG) sunt eficiente?
A. HAV
B. HBV
C. HCV
D. HDV
E. HEV
(pag. 1855, 1863, 1864)
M1524019. In profilaxia carei hepatite virale acute se utilizeaza imunoglobuline specifice?

A. HAV
B. HBV
C. HCV
D. HDV
E. HEV
(pag. 1855, 1863)
M1524020. Serologic, infectia acuta cu VHB se caracterizeaza prin:

A. atg HBs(+), atc antiHBs(+), IgG antiHBc(+), atg HBe(+), atc antiHBe(-)
B. atg HBs(+), atc antiHBs(-), IgM antiHBc(+), atg HBe(+), atc antiHBe(-)
C. atg HBs(-), atc antiHBs(+), IgM antiHBc(+), atg HBe(-), atc antiHBe(+)
D. atg HBs(-), atc antiHBs(+), IgG antiHBc(+), atg HBe(-), atc antiHBe(-)
E. atg HBs(-), atc antiHBs(-), IgG antiHBc(+), atg HBe(-), atc antiHBe(-)
(pag. 1859)
M1524021. Serologic, convalescenta dupa infectia cu VHB se caracterizeaza prin:

A. atg HBs(+), atc antiHBs(+), IgG antiHBc(+), atg HBe(+), atc antiHBe(-)
B. atg HBs(+), atc antiHBs(-), IgM antiHBc(+), atg HBe(+), atc antiHBe(-)
C. atg HBs(-), atc antiHBs(-), IgM antiHBc(+), atg HBe(+/-), atc antiHBe(+/-)
D. atg HBs(-), atc antiHBs(+), IgG antiHBc(+), atg HBe(-), atc antiHBe(+/-)
E. atg HBs(-), atc antiHBs(-), IgG antiHBc(+), atg HBe(-), atc antiHBe(-)
(pag. 1859)
M1624022. Urmatoarele afirmatii referitoare la epidemiologia hepatitei acute virale A sunt adevarate, cu
EXCEPTIA:
A. in tarile dezvoltate, incidenta hepatitei tip A este in declin.
B. Infectiile asimptomatice sunt cele mai frecvente.
C. Adultii tind sa faca infectii simptomatice mai frecvent decat copiii.
D. Varful epidemiologic in tarile cu prevalenta inalta a infectiei este primavara si vara, legat de transmiterea
fecal-orala a virusului.
E. Virusul hepatiei A se poate transmite si prin lapte si moluste contaminate, la fel ca si prin alte alimente.
(pag. 1855, 1856)
M1624023. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la perioada de incubatie a hepatitelor virale acute
sunt false?
A. Hepatita virala A are o incubatie medie de 8 saptamani.
B. Hepatita acuta B are o incubatie medie de 4-12 saptamani.
C. Hepatita acuta C are o incubatie medie de 7 saptamani.
D. Hepatita acuta B poate debuta si la 180 de zile de la momentul infectiei.
E. Hepatita acuta C poate debuta si la 160 de zile de la momentul infectiei.
(pag. 1857)
M1624024. Urmatoarele afirmatii referitoare la prognosticul hepatitelor virale acute sunt adevarate, cu
EXCEPTIA:
A. 95% din pacientii cu hepatita acuta virala B se vindeca fara sechele.
B. Pacientii cu hepatita acuta A fara alte boli asociate se vindeca intotdeauna.
C. Mortalitatea in hepatita acuta E poate atinge 10-20% la gravide.
D. Hepatita acuta C se transforma in infectie cronica in 85-90% din cazuri.
E. Coinfectia B si D creste riscul croncizarii hepatitei B.
(pag. 1860, 1861)
M1624025. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul hepatitelor acute virale sunt
adevarate?
A. Dieta trebuie sa fie hipocalorica, pentru a nu suprasolicita ficatul.
B. Nu exista tratament specific pentru hepatitele acute virale.
C. Corticoterapia este indicata doar in formele fulminante.
D. Repausul prelungit la pat este esential pentru vindecare.
E. Pacientul nu isi reia acticvitatea pana la normalizarea transaminazelor.
(pag. 1862)
M1624026. Indicati afirmatiile false privitor la simptomatologia prodromala a hepatitelor acute virale:
A. Este sistemica si variabila
B. Anorexia, greata, varsaturile preced icterul cu 1-2 saptamani
C. Febra inalta (38-39*C) este mai des prezenta in hepatitele B sau C decat in hepatitele A si E
D. Faringita, tusea si coriza pot precede instalarea icterului
E. Scaunele deschise la culoare pot precede instalarea icterului clinic.
(pag. 1857)
M2324027. Hepatita A are o perioada de incubatie de aproximativ:

A. 10 saptamani
B. 6 saptamani
C. 4 saptamani
D. 180 de zile
E. mai mare de 180 de zile
(pag. 1847)
M2324028. În infectia cu virusul hepatitei B markeri serologici ai replicarii virale sunt:

A. Anticorpi anti Hbe
B. Anticorpi anti HBs
C. Anticorpi anti HBc
D. Antigenul Hbe
E. Antigenul HBs
(pag. 1850)
M2324029. Perioada de incubatie a hepatitei B poate fi cuprinsa în intervalul de timp:

A. 10 - 28 de zile
B. 8 - 12 luni
C. 30 - 180 de zile
D. 4 - 15 zile
E. Nici unul din raspunsuri
(pag. 1857)
M2324030. Infectia cu virusul hepatitei B se transmite prin urmatoarele cai cu exceptia:

A. Aerogena
B. Posttransfuzionala
C. Verticala (de la mama la fat)
D. Percutanata
E. Sexuala
(pag. 1856)
M2324031. Profilaxia infectiei cu virusul hepatitei B la peroanele anterior sanatoase se efectueaza prin
administrarea vaccinului antihepatitic B la urmatoarele intervale de timp:
A. 1, 7, 14 luni
B. 2, 8, 9 luni
C. 3, 6, 9 luni
D. 0,1, 6 luni
E. 0,2, 12 luni
(pag. 1863)
M2524032. Urmatoarele virusuri hepatitice au un genom de tip ARN, cu exceptia:

A. virusul hepatitic A
B. virusul hepatitic B
C. virusul hepatitic C
D. virusul hepatitic D
E. virusul hepatitic E
(pag. 1849)
M2524033. Care dintre markerii serologici enumerati mai jos semnifica infectivitate crescuta a sangelui
unui pacient diagnosticat cu hepatita virala acuta tip B?
A. atg HBs
B. at Hbe
C. atg delta
D. atc anti HBc
E. atc anti Hbe
(pag. 1849)
M2524034. Urmatoarele simptome se pot intalni in perioada prodromala a hepatitelor virale acute, cu
exceptia:
A. febra
B. greturi
C. varsaturi alimentare
D. icter
E. mialgii
(pag. 1857)
M2524035. Un pacient prezinta urmatorii markeri serologici: atg HBs+, atc anti HBs -, IgM anti HBc+,
atg Hbe+, atc anti Hbe -. Care este semnificatia clinica?
A. infectie acuta cu HBV, infectivitate ridicata
B. infectie cronica cu HBV, infectivitate ridicata
C. infectie acuta cu HBV, infectivitate scazuta
D. convalescenta dupa episodul acut de hepatita B
E. infectie cu HBV in trecutul indepartat, rezolvata
(pag. 1859)
M2524036. Un pacient prezinta urmatorii markeri serologici: atg HBs+, atc anti HBs -, IgG anti HBc+,
atg Hbe+, atc anti Hbe -, ADN HBV prezent in ser. Care este semnificatia clinica?
A. infectie acuta cu HBV, infectivitate ridicata
B. infectie cronica cu HBV, faza replicativa
C. infectie cronica cu HBV, faza non-replicativa
D. convalescenta dupa episodul acut de hepatita B
E. infectie cu HBV in trecut, rezolvata
(pag. 1851,1859)
M2524037. Un pacient prezinta urmatorii markeri serologici: atg HBs+, atc anti HBs -, IgM anti HBc+,
atc anti HDV+ serici. Care este semnificatia clinica?
A. coinfectie HBV-HDV
B. suprainfectie HBV-HDV
C. infectie HBV-HDV in trecut, rezolvata
D. coinfectie cu HDV la un pacient imunizat anti HBV
E. suprainfectie cu HDV la un pacient imunizat anti HBV
(pag. 1852,1860)
M2524038. Un pacient prezinta urmatorii markeri serologici: atg HBs+, atc anti HBs + (titru scazut), IgG
anti HBc+, atc anti HDV+ serici. Care este semnificatia clinica?
A. coinfectie HBV-HDV
B. suprainfectie HBV-HDV
C. infectie HBV-HDV in tecut, rezolvata
D. coinfectie cu HDV la un pacient imunizat anti HBV
E. suprainfectie cu HDV la un pacient imunizat anti HBV
(pag. 1852,1859,1860)
M2524039. In transmiterea perinatala, care dintre virusurile hepatitice este predominant?

(pag. 1855)
M2524040. In cazul unui copil nascut de o mama purtatoare de atg HBs, cu atg Hbe+, se vor lua
urmatoarele masuri de profilaxie postexpunere:
A. administrare de imunoglobuline specifice (HBIG)
B. administrare de vaccin anti hepatita B
C. imunoglobuline specifice si vaccinare ulterioara anti hepatita B
D. monitorizare timp de 6 luni, fara alta interventie medicala
E. administrare de hepatoprotectoare
(pag. 1864)
M2524041. Dupa infectarea cu virusul hepatitic B, primul marker detectabil in ser este:
A. atg Hbe
B. atg HBs
C. IgM anti HBc
D. IgG anti HBc
E. atc anti HBs
(pag. 1850)
M2624042. Care sunt modalitatile de transmitere ale hepatitei acute virale E:

A. Verticala de la mama la fat
B. Sexuala
C. Digestiva
D. Prin transplant de organe
E. Prin transfuzie
(pag. 1853)
M2624043. Principalele simptome prodomale ale hepatitelor acute virale sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Sindrom digestiv, anorexie, grata, varsaturi
B. Tuse, corize
C. Fotofobie
D. Deficit motor
E. Febra intre 38-390C
(pag. 1857)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
M1124044. Precizati care din urmatoarele afirmatii privind virusul hepatitei A (VHA) sunt adevarate
A. este un ARN virus
B. exista 4 serotipuri de virus
C. perioada de incubatie este de aproximativ 1 luna
D. anticorpii antiVHA nu pot fi detectati in timpul bolii acute, titrul lor incepand sa creasca la circa 6 saptamani
de la infectie
E. viremia diminua odata cu aparitia icterului
(pag. 1847)
M1124045. Despre variantele mutante ale virusului hepatitic B (VHB) urmatoarele afirmatii sunt
adevarate
A. mutantii in regiunea pre core se asociaza cu boala hepatica mai blanda
B. mutantii "de scapare"caracterizeaza subiectii vaccinati antiVHB
C. variantele AgHBe negative raspund mai bine la terapia antivirala
D. la pacientii cu transplant hepatic se intalnesc frecvent variante VHB mutante in pre core
E. pacientii infectati cronic cu VHB mutant in pre core progreseaza mai rapid spre ciroza hepatica decat cei
infectati cu varianta salbatica de virus
(pag. 1851)
M1124046. Precizati care din variantele de mai jos privind dinamica serologica a infectiei cu virus
hepatitic D (VHD) sunt corecte
A. AgHVD nu apare in ser
B. markerul de replicare al VHD este prezenta ARN VHD in ser si in ficat
C. anticorpii anti VHD tip IgM pot sa apara la aproximativ 1 luna de la debutul simptomelor
D. anticorpii anti VHD tip IgM sunt intotdeauna prezenti la debutul simptomatologiei
E. in cazul infectiei cronice cu VHD apar exclusiv anticorpi anti VHD tip IgG in titruri inalte
(pag. 1852)
M1124047. Pentru care din urmatoarele virusuri hepatitice calea de transmitere sexuala este mai
frecvent implicata in producerea infectiei
A. VHA
B. VHB
C. VHC
D. VHD
E. VHE
(pag. 1855)
M1124048. Identificati afirmatiile false despre virusurile hepatitice

A. hepatita acuta virala A este mai simptomatica la copii
B. majoritatea cazurilor de hepatita transmisa prin transfuzie sanguina sunt cauzate de virusul hepatitic B
C. in zonele endemice pentru infectia cu virus hepatitic D boala este extinsa in special la dependentii de
droguri si recipientii de sange
D. riscul transmiterii perinatale a virusului hepatitic C (VHC) nu depaseste 5%
E. VHC are efect imunosupresor asupra gazdei
(pag. 1856, 1857)
M1124049. In convalescenta dupa o hepatita acuta virala B putem avea in ser urmatorii markeri
A. AgHBs
B. anticorpi antiHBs
C. anticorpi antiHBc IgM
D. AgHBc
E. anticorpi antiHBe
(pag. 1859)
M1124050. Precizati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate

A. formele colestatice de hepatita acuta virala cu virus hepatitic A (VHA) pot evolua cu anomalii ale testelor
functionale hepatice pana la 1 an
B. rata mortalitatii prin hepatita acuta virala E la gravide poate atinge 50%
C. pacientii cu recaderi ale hepatitelor cu VHA se caracterizeaza prin recurenta simptomelor, insa nu sunt
excretori fecali de virus
D. sindromul asemanator bolii serului care apare la unii pacienti cu hepatita acuta B apare la circa 14 zile de
la instalarea icterului
E. in coma hepatica apare edem cerebral
(pag. 1860, 1861)
M1124051. Care din urmatoarele entitati pot prezice instalarea unei come hepatice intr-o hepatita virala
acuta
A. cresterea rapida a nivelului bilirubinei serice
B. cresterea rapida in dimensiuni a ficatului
C. timpul de protrombina foarte alungit
D. somnolenta, confuzia
E. prezenta ascitei si edemelor
(pag. 1861)
M1124052. Care din urmatoarele semne clinice sugereaza evolutia spre cronicizare a unei hepatite
acute virale
A. persistenta hepatomegaliei
B. persistenta asteniei fizice
C. scaderea dimensiunilor ficatului
D. prezenta adenopatiilor periferice sau a splenomegaliei
E. anorexie persistenta
(pag. 1861)
M1124053. Anumite caracteristici sugereaza evolutia catre cronicizare a unei hepatite acute virale.
Precizati care sunt acestea
A. persistenta aminotransferazelor crescute
B. lipsa de revenire a bilirubinei la normal in 3 luni de la infectia acuta
C. gamaglobuline crescute la 6 luni de la infectia acuta
D. prelungirea timpului de protrombina
E. persistenta anti HBc dincolo de 1 an de la infectia acuta
(pag. 1861)
M1124054. Urmatoarele afirmatii despre istoria naturala a infectiilor virale hepatitice sunt false
A. dupa infectia acuta cu virus hepatitic C (VHC) "sansa" de a ramane infectat cronic este de circa 50%
B. circa 80% din cei infectati cronic cu VHC dezvolta ciroza dupa un interval variabil de timp
C. progresia hepatitei cronice cu VHC nu este dependenta de genotipul viral, ci de varsta la care survine
infectia si de durata infectiei
D. purtatorii de AgHBs au un risc crescut de a dezvolta hepatocarcinom
E. infectia acuta cu virus hepatitic D creste probabilitatea cronicizarii infectiei B simultane
(pag. 1861)
M1224055. Agentii etiologici responsabili de producerea unei hepatite virale acute cu transmitere
percutana sunt sunt:
A. virusul hepatitei A (HAV)
B. virusul hepatitei B (HBV)
C. virusul hepatitei C (HCV)
D. virusul hepatitei D (HDV)
E. virusul hepatitei E (HEV)
(pag. 1855)
M1224056. Care sunt virusurile hepatitice umane care afecteaza predominent ficatul si au structura
ARN:
A. virusul hepatitei A (HAV)
B. virusul hepatitei B (HBV)
C. virusul hepatitei C (HBC)
D. virusul hepatitei E (HEV)
E. virusul hepatitei G (HGV)
(pag. 1847)
M1224057. Diagnosticul bolii acute cu virus hepatitic B (HBV) este confirmat de prezenta:
A. anticorpi IgM anti HVA
B. anticorpi IgM HBc
C. anticorpi IgG HBc
D. Anticorpi-HCV
E. Ag HBs
(pag. 1849)
M1224058. Caile de transmisie ale virusului hepatitic B sunt:

A. perinatala
B. sexuala
C. fecal-orala
D. percutana
E. hidrica
(pag. 1855)
M1224059. In prodromul unei hepatite acute virale, prezenta febrei de 38 grade Celsius -39 grade
Celsius, sugereaza frecvent implicarea urmatoarelor virusuri hepatitice umane:
A. virusul A (HAV)
B. virusul B (HBV)
C. virusul C (HCV)
D. virusul D (HDV)
E. virusul E (HEV)
(pag. 1857)
M1224060. Care dintre urmatoarele date paraclinice, sugereaza un prognostic nefavorabil (instalarea
unei afectari hepato-celulare severe) in evolutia unei hepatitei virale acute tip B:
A. prezenta hipoglicemiei
B. scaderea amoniemiei
C. scaderea albuminei serice
E. cresterea valorilor bilirubinei serice (hiperbilirubinemie)
(pag. 1860)
M1224061. Hepatita virala aacuta cu virus A se considera a prezenta recadere daca se constata:
A. ameliorarea icterului
B. recurenta simptomelor initiale
C. excretia fecala a HAV
D. cresterea aminotransferazelor
E. evolutie clinica spre cronicizare
(pag. 1860)
M1224062. Evolutia fulminanta a unei hepatite este sugerata de:

A. prezenta ascitei
B. confuzie,dezorientare,somnolenta
C. micsorarea rapida a dimensiunilor ficatului
E. scadere ponderala marcata
(pag. 1861)
M1224063. In afara implicarii virusurilor hepatitice umane, instalarea afectarii hepatice poate fi cauzata
de:
A. Leptospira spp
B. Brucella spp
C. Pneumocystis carinii
D. Mycobacteria spp
E. Trichomonas
(pag. 1862.)
M1324064. In faza acuta a hepatitei A diagnosticul este sustinut de:

A. Prezenta anticorpilor anti - HAV Ig G
B. Prezenta anticorpilor anti-HAV Ig M
C. aminotransferaza serica cu valori crescute
D. absenta virusului in materii fecale
E. hipocolesterolemie
(pag. 1847)
M1324065. Calea de transmitere a infectiei cu virusul hepatitei C (VHC) este:

A. fecal-orala
B. posttransfuzionala
C. hemodializa
D. hidrica
E. transplant de organe
(pag. 1857)
M1324066. Debutul unei hepatite virale include frecvent urmatoarele simptome:

A. digestive
B. pseudogripale
C. mio-osteo-articulare
D. tulburari oculare si auditive
E. oligurie/anurie
(pag. 1857)
M1324067. In hepatita acuta B pot fi evidentiati urmatorii markeri virali:

A. antigeni HBs
B. anticorpi anti -HBs
C. Ig M anti -HBc
D. Ig G anti-HBc
E. antigen Hbe
(pag. 1859)
M1324068. In hepatitele acute urmatoarele probe biologice sunt modificate

A. VSH
B. aminotransferaze serice
C. creatin-fosfokinaza
D. fosfataza alcalina serica
E. rezerva alcalina
(pag. 1858)
M1324069. Calea de transmitere a infectiei cu virusul hepatitei B poate fi:

A. sexuala
B. prin transfuzie de sange sau derivate
C. aerogena
D. perinatala
E. percutana
(pag. 1856)
M1324070. Complicatiile rare ale hepatitei virale includ:

A. pancreatita
B. miocardita
C. osteomielita
D. meningita
E. anemia aplastica
(pag. 1861)
M1424071. Diagnosticul de infectie cu VHB este pus in baza urmatorilor markeri serologici:
A. AgHBs pozitiv
B. AgHBs pozitiv+ IgM-HBc poz + AgHBe pozitiv
C. AgHBs poz + IgG-HBc poz + AgHBe poz
D. AgHBs poz + IgG - HBc poz + anticorpi anti HBe poz
E. AgHBs neg + IgG - HBc poz + anticorpi anti HBe poz + anticorpi anti HBs poz
(pag. 1860)
M1424072. Cronicizarea hepatitei cu VHB este sugerata de:

A. lipsa remiterii complete a simptomelor majore si persistenta hepatomegaliei
B. prezenta necrozei in punti sau a necrozei multilobulare la biopsia hepatica
C. varsta peste 50 ani
D. prezenta continua a AgHBs peste 6 luni dupa hepatita acuta
E. lipsa revenirii la normal a ALT si AST in 6 - 12 luni dupa boala acuta
(pag. 1860, 1861)
M1424073. Manifestarile extrahepatice din infectiile cu VHB sau VHC, datorate depunerilor de
complexe imune, includ:
A. glomerulonefrite cu sindrom nefrotic
B. sindromul Waterhouse-Friederichsen
C. sindromul Gianotti-Crosti
D. crioglobulinemia mixta esentiala
E. poliarterita nodoasa
(pag. 1854, 1861)
M1424074. Diagnosticul etiologic al hepatitei acute virale B este sustinut de prezenta in sange a:
A. antigenului HBs
B. anticorpilor ANTI HBc TIP IgG
C. antigenului Hbe
D. anticorpilor ANTI Hbe
E. anticorpilor ANTI HBc TIP IgM
(pag. 1858-1859)
M1524075. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in ceea ce priveste atg HBs, cu EXCEPTIA:
A. este constituient al anvelopei HBV
B. poate exista in ser sub forma filamentoasa sau sferica
C. este constituient al nucleocapsidei
D. nu induce aparitia de anticorpi specifici
E. persistenta peste 6 luni sugereaza cronicizarea infectiei
(pag. 1850)
M1524076. In legatura cu virusul hepatitic E afirmatiile de mai jos sunt adevarate, cu EXCEPTIA:
A. realizeaza un tip distinct de hepatita nonA nonB, cu modalitate de transmitere digestiva
B. este incadrat in clasa flavivirusurilor
C. izolatele HEV par sa apartina unui singur serotip
D. poate duce la aparitia de hepatita cronica, ciroza hepatica, carcinom hepatocelular
E. este inrudit cu HAV
(pag. 1853, 1847)
M1524077. Care dintre hepatitele virale acute pot fi prevenite prin vaccinare:
A. HAV
B. HBV
C. HCV
D. HGV
E. HEV
(pag. 1855)
M1524078. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu epidemiologia hepatitei virale
acute tip A:
A. virusul se transmite predominant pe cale transfuzionala
B. apar valuri epidemice la 5-20 de ani
C. numarul de cazuri este constant pe parcursul anului
D. acest tip de hepatita apare mai ales la sfarsitul toamnei si inceputul iernii
E. calea majora de transmitere este fecal-orala
(pag. 1855, 1856)
M1524079. In perioada prodromala a hepatitelor virale acute putem intalni urmatoarele simptome:
A. anorexie
B. greturi
C. icter
D. varsaturi
E. artralgii
(pag. 1857)
M1524080. Prezenta in ser a atg HBs, IgM anti HBc si a atg Hbe la un pacient cu hepatita virala acuta,
semnifica:
A. infectie hepatica acuta

B. infectie hepatica cronica
C. implicare etiologica a HBV
D. infectivitate ridicata
E. convalescenta dupa infectia cu HBV
(pag. 1859)
M1524081. Hepatitele acute virale cu transmitere fecal-orala sunt:

A. HAV
B. HBV
C. HCV
D. HDV
E. HEV
(pag. 1855)
M1524082. Durata fazei posticterice in hepatitele virale acute, cuprinsa intre 2-12 saptamani, este de
obicei mai prelungita in:
A. HAV
B. HBV
C. HCV
D. HDV
E. HEV
(pag. 1858)
M1524083. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate in ceea ce priveste hepatita acuta virala tip
E?
A. seamana ca modalitate de transmitere cu HVA (enterica)
B. se transmite cu frecventa crescuta la contactii apropiati
C. cazurile apar dupa contaminarea rezervoarelor de apa
D. cazurile pot evolua spre cronicizare
E. rata de mortalitate este mai mare la femeile insarcinate
(pag. 1857, 1860)
M1624084. Urmatoarele afirmatii referitoare la profilaxia hepatitelor acute virale prin vaccinare sunt
adevarate:
A. Profilaxia postexpunere pentru VHB presupune asocierea vaccinului specific cu imunoglobuline specifice.
B. Vaccinarea pentru virusul B asigura si protectie impotriva virusului D.
C. Prevenirea hepatitei C se paote face doar prin vaccinare.
D. in cazul expunerii accidentale la VHC, vaccinarea este ineficienta si se indica administrarea de
imunoglobuline specifice.
E. Gravidele nu pot fi vaccinate impotriva virusului hepatitei B.
(pag. 1864)
M1624085. Biopsia hepatica este indicata in hepatiele acute virale cand:

A. Se suspicioneaza o hepatita cronica.
B. Diagnosticul este incert.
C. Se suspicioneaza evolutia spre o forma fulminanta si in acest fel se pune un diagnostic precoce.
D. in formele colestatice.
E. in formele anicterice.
(pag. 1860)
M1624086. Simptomatologia perioadei icterice a hepatitei virale B include:

A. Pierdere usoara in greutate
B. Hepatomegalie nedureroasa
C. Splenomegalie in 70-80% din cazuri
D. Rar, stelute vasculare
E. Adenopatie cervicala in 10-20% din cazuri
(pag. 1857,1858)
M1624087. Indicati afirmatiile false referitoare la perioada de convalescenta a hepatitelor acute virale:
A. Pot persista anomalii ale testelor biochimice hepatice
B. Hepatomegalia regreseaza complet
C. insanatosirea completa d.p.d.v biochimic si clinic survine la 75% din bolnavii de hepatita A
D. 25% din bolnavii cu hepatita acuta B prezinta intarzierea recuperarii clinice si bio-chimice peste 3-4 luni
E. Durata fazei posticterice nu depaseste 6 saptamani.
(pag. 1858)
M1624088. Prelungirea timpului de protrombina, in hepatitele acute virale, poate semnifica:

A. Necroza hepatocelulara extinsa
B. Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
C. Deficit sever de sinteza
D. Indicator de prognostic nefavorabil
E. O forma colestatica de hepatita
(pag. 1858)
M2324089. Virusul hepatitei A nu este:

A. Virus ADN
B. Virus ARN capsulat
C. Virus ARN necapsulat
D. Picornavirus
E. Termostabil
(pag. 1847)
M2324090. În faza acuta a hepatitei A diagnosticul nu este sustinut de:

A. Prezanta anticorpilor Ig G anti HAV
B. Prezenta anticorpilor Ig M anti HAV
C. Creastere serica a transaminazelor
D. Absenta virusului în materiile fecale
E. Hipocolesterolemie
(pag. 1847)
M2324091. Calea de transmitere a infectiei cu virusul hepatitei C nu este:

A. Fecal-orala
B. Prin transfuzii de sange
C. Prin sistemele de hemodializa
D. Hidrica
E. Transplant de organe
(pag. 1857)
M2324092. O hepatita virala la debut nu include frecvent urmatoarele simptome:

A. Oculare si auditive
B. Digestive
C. Pseudogripale
D. Mio-osteo-articulare
E. Oligurie
(pag. 1857)
M2324093. Diagnosticul serologic al hepatitei acute B poate fi sustinut de prezenta urmatorilor markeri:
A. Anticorpi anti HVC
B. Anticorpi anti HBs
C. Ig M anti HBc
D. Ig G anti HBc
E. Antigen Hbe
(pag. 1859)
M2324094. Urmatoarele probe biologice sunt modificate într-o hepatita acuta virala:
A. nivelul seric al ALT
B. creatin-fosfokinaza
C. presiunea capilara pulmonara
D. Rezerva alacalina
E. Fosfataza alcalina serica
(pag. 1858)
M2324095. Urmatoarele tipuri de infectie cu virusuri hepatotrope nu sunt asociate cu risc crecut de
boala fulminanta:
A. Virus A + Virus E
B. Virus A + Virus B
C. Virus B + Virus G
D. Virus B + Virus D
E. Virus A + Virus D
(pag. 1861)
M2324096. Urmatoarele hepatite acute pot evolua catre cronicizare:

A. Hepatita cu virus A
B. Hepatita din cadrul infectiei cu virusul Ebstein-Barr
C. Hepatita D
D. Hepatita C
E. hepatita B
(pag. 1861)
M2324097. Urmatoarele afirmatii referitoare la virusul D sunt adevarate:

A. Este un virus defectiv
B. Poate determina coinfectie sau suprainfectie cu virusul hepatitei B
C. Este un ADN virus
D. Determina forme supraacute de boala
E. Prezinta învelis propriu
(pag. 1852)
M2324098. În cadrul complicatiilor hepatitei virale sunt decrise urmatoarele:

A. Miocardita
B. Meningita
C. Anemia feripriva
D. Anemia aplastica
E. Pancreatita
(pag. 1861)
M2524099. Care dintre virusurile hepatitice enumerate mai jospot genera afectiuni hepatice progresive,
cu tendinta la cronicizare?
(pag. 1847)
M2524100. Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare la structura virusului hepatitic A, sunt
adevarate?
A. este un virus ARN
B. se incadreaza in familia picornavirus
C. este capsulat
D. are un diametru de 27 nm.
E. capsida contine 4 polipeptide (VP1-VP4)
(pag. 1847)
M2524101. Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare la structura virusului hepatitic B, sunt
adevarate?
A. este un virus ADN
B. genomul viral este de tip ARN
C. are un diametru de 42 nm.
D. anvelopa externa este alcatuita din atg HBs
E. la nivelul nucleocapsidei se pot dcela doua antigene: atg HBc si atg Hbe
(pag. 1848)
M2524102. Care dintre markerii serologici enumerati mai jos semnifica replicarea virusului hepatitic B?
A. IgM anti HBc
B. IgG anti HBc
C. atg Hbe
D. atg HBs
E. ADN HBV
(pag. 1849)
M2524103. Care dintre markerii serologici enumerati mai jos pot fi intalniti intr-o infectie cronica cu
virusul hepatitic B-stadiu replicativ?
A. atg HBs
B. atg Hbe
C. atc antiHBs (cu titru inalt)
D. atc antiHBe
E. ADN HBV in ser si hepatocite
(pag. 1850,1851)
M2524104. Care dintre markerii serologici enumerati mai jos pot fi intalniti intr-o infectie cronica cu
virusul hepatitic B-stadiu non-replicativ?
A. atg Hbe
B. atc antiHBe
C. IgG antiHBc
D. IgM antiHBc
E. ADN HBV in hepatocite, integrat genomic
(pag. 1850,1851)
M2524105. Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare la virusul hepatitic delta, sunt adevarate?
A. este un virus ARN defectiv
B. pentru replicare si expresie are nevoie de ajutorul functional al virusului hepatitic B

C. invelisul extern este realizat de antigenul delta
D. poate sa infecteze o persoana simultan cu virusul hepatitic B
E. poate sa realizeze o suprainfectie a unei persoane cronic infectate cu virusul hepatitic B
(pag. 1852)
M2524106. Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare la virusul hepatitic C, sunt adevarate?
A. virusul este incadrat in familia Flaviviridae
B. genomul HCV este de tip ARN
C. exista cel putin 6 genotipuri diferite
D. infecteaza gazda umana pe cale fecal-orala
E. o persoana se considera infectata cu HCV daca se deceleaza in sange atc anti HCV sau ARN-ul viral
(pag. 1853,1853)
M2524107. In hepatita virala acuta, care dintre manifestarile prodromale enumerate mai jos par a fi in
relatie cu depunerea de complexe imune la nivelul vaselor tisulare?
A. rash de tip urticarian
B. angioedem
C. febra
D. artrita
E. sensibilitatea epigastrica
(pag. 1854)
M2524108. Care dintre manifestarile clinice enumerate mai jos, intalnite la un pacient cu infectie
cronica cu virusul hepatitic B, se datoreaza complexelor imune circulante?
A. febra
B. artrita
C. angioedemul
D. glomerulonefrita
E. crioglobulinemia mixta esentiala
(pag. 1854)
M2524109. Care dintre caracteristicile clinicoepidemiologice enumerate mai jos sunt superpozabile
hepatitei virale acute tip A?
A. incubatie medie de 30 zile
B. debut de regula acut
C. afecteaza predominent copii si adultii tineri
D. formele fulminante de boala sunt frecvente
E. prognosticul bolii este rezervat
(pag. 1855)
M2524110. Care dintre virusurile hepatitice enumerate mai jos se transmit dominant parenteral?
(pag. 1855)
hepatitei virale acute de tip B?
A. incubatie intre 15 si 45 zile
B. debut insidios sau acut
C. afecteaza preponderent varstnicii peste 65 ani

D. poate evolua spre cronicizare
E. formele fulminante sunt recunoscute in 60-70% din cazuri
(pag. 1855)
hepatitei virale acute tip C?
A. afecteaza frecvent copii sub 10 ani
B. transmiterea virusului se face pe cale parenterala
C. debutul bolii este acut, zgomotos
D. cronicizarea se inregistreaza in 50-70% din cazuri
E. infectia cronica poate duce la aparitia hepatocarcinomului
(pag. 1855)
M2524113. Care dintre virusurile hepatitice enumerate mai jos pot genera carcinom hepatic?
(pag. 1855)
M2524114. Prezenta izolata a anticorpilor antiHBs in serul unui pacient poate semnifica:
A. persoana vaccinata
B. infectie in trecutul indepartat
C. infectie acuta cu HBV
D. infectie cronica cu HBV
E. reactie fals pozitiva
(pag. 1859)
M2524115. In hepatita virala acuta-forma medie anicterica-se pot intalni urmatoarele modificari de
laborator:
A. aminotransferaze serice crescute
B. bilirubinemie serica crescuta (>15 mg/dl)
C. limfopenie tranzitorie
D. prelungire importanta a timpului de protrombina (TP)
E. crestere moderata a gamaglobulinelor
(pag. 1858)
M2524116. Care dintre caracteristicile de laborator enumerate mai jos se coreleaza cu formele severe
ale hepatitelor virale acute (cu lezare importanta hepatocelulara)?
A. aminotransferaze serice crescute
B. bilirubinemie > 20 mg/dl, persistenta
C. prelungire importanta a timpului de protrombina (TP)
D. hipoglicemie
E. nivel normal al albuminei serice
(pag. 1858)
M2524117. Care dintre fluidele organismului pot transmite cu siguranta virusul hepatitic B?
A. saliva
B. lichidul seminal
C. materiile fecale
D. serul
E. lichidul pleural
(pag. 1856)
M2524118. Care dintre grupurile de persoane enumerate mai jos sunt mai expuse infectiei cu virusul
hepatitic B?
A. copii nascuti din mame purtatoare de atg HBs si atg Hbe
B. hemofilicii
C. sotiile indivizilor cu infectie acuta cu HBV
D. homosexualii
E. malnutritii
(pag. 1856)
M2524119. Urmatoarele produse biologice sunt mai frecvent implicate in transmiterea virusului
hepatitic C?
A. singe integral
B. plasma
C. concentratele de factori de coagulare
D. albumina
E. imunoglobuline (administrabile intramuscular)
(pag. 1857)
M2524120. Urmatoarele grupe de persoane pot fi expuse riscului de infectie cu virusul hepatitic C:
A. hemofilicii
B. pacientii transfuzati
C. pacientii transplantati
D. ciroticii care au primit albumina
E. pacientii vaccinati recent
(pag. 1857)
M2624121. Indicati afirmatiile corecte referitoare la hepatita acuta virala B:

A. Primul marker detectabil in ser este AgHBs
B. Anticorpii anti-HBs sunt detectabili in ser nedefinit dupa boala acuta
C. Anticorpii anti-HBc pot fi evidentiasi in ser incepand cu perioada de declin a bolii
D. AG HBs este detectabil in ser de reguli peste 6 luni de la debut
E. Atc Anti-HBc din ser preced cu cateva saptamani anticorpii anti-HBs
(pag. 1850)
M2624122. Urmatoarele afirmatii cu privire la hepatita virala acuta B sunt corecte cu exceptia:
A. In infectia acuta HBV, AgHBe se dezvolta tardiv in decursul bolii
B. Serul AgHBs pozitiv continand AgHBe prewzinta infectivitate ridicata
C. Gravidele purtatoare de AgHBs si Atc Anti-Hbe transmit frecvent infectia produsului de conceptie
D. Persistenta in ser a AgHBe peste durata de 3 luni semnaleaza dezvoltarea infectiei cronice
E. Persistenta AgHBe dupa hepatita acuta virala B se asociaza cu continuarea replicarii virale
(pag. 1850)
M2624123. Indicati afirmatiile corecte referitoare la diagnosticul de laborator al hepatitei acute virale C:
A. Absenta Atc anti-HCV permite excluderea infectiei cu HCV
B. ARN-ul HCV este detectabil dupa cateva zile de la expunerea la HCV
C. Cea mai sensibila metoda de evidetiere a ARN-HCV este PCR
D. Cresterea alaninaminotransferazei (ALT) este precedata de aparitia ARN-HCV
E. ARN-ul HCV nu este detectabil in limfocitele din sange la persoanele infectate
(pag. 1853)
M2624124. Pentru diagnosticul hepatitelor acute virale se impune:

A. Biopsia cand se suspecteaza o hepatita cronica
B. Testarea serologica a pacientului
C. Determinarea TCD4+
D. Aminotransferazele serice (AST) si (ALT)
E. Dozarea de complexe imune circulante in ser
(pag. 1860)
M2624125. Care sunt principalele caracteristicve ale HCV:

A. Au fost identificate cel putin 6 genotipuri distincte
B. Induce imunitate durabila fata de reinfectie
C. Anticorpii neutralizanti HCV se mentin pe durata nelimitata
D. Diversitatea genotipica a semispeciilor HCV rezulta din mutatiile acestuia
E. Este un virus ADN
(pag. 1852)
M2624126. Prognosticul leziunilor in hepatita acuta virala B sunt determinate de:

A. Efectul citopatic direct al VHB
B. Raspunsul imunocelular neadecvat
C. Raspunsul imunologic al gazdei
D. Infectia concomitenta cu HDV este asociata cu leziuni minime hepatice
E. Mutantii genetici precore ai HBV nu se asociaza cu un prognostic sever
(pag. 1854)
M2624127. Pricipalele leziuni morfologice ale hepatitelor virale acute sunt:

A. Celulele Kupffer nemodificate
B. Infiltrarea panlobulara cu celule mononucleare
C. Absenta colestezei
D. Necroza celulelor hepatice
E. Mitoza celuleor hepatice
(pag. 1854)
M2624128. Persoanele HBs pozitive trtebuiesc evaluate in vederea diferentierii de infectie HBV cronica
prin:
A. IgM anti HBc
B. Anti-HBs
C. IgG anti-HBc
D. TCD4+
E. ADN-HBV seric
(pag. 1858,1859)
M2624129. Specificati care sunt tipurile de hepatite virale acute ka care forma fulminanta apare mai
frecvent:
A. Hepatita B
B. Hepatita A
C. Hepatita E
D. Hepatita D
E. Hepatita C
(pag. 1861)
M2624130. Principalele caracteristic ale hepatitei fulminante sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. Encefalopatia
B. Scaderea nivelului bilirubinei

C. Starea comatoasa
D. Timpul de protombina scurtat
E. Micsorarea dimensiunilor hepatice
(pag. 1861)
M2624131. Indicati afirmatiile false referitoare la complicatiile rare ale hepatitelor virale acute:
A. Pneumonia atipica
B. Hepatita anicterica
C. Mielita transversa
D. Miocardita
E. Sindromul Gianotti-Crosti
(pag. 1861)
M2624132. Care este durata corecta a perioadei de incubatie a hepatitelor virale acute:
A. Hepatita acuta B: in medie 4-12 saptimani
B. Hepatita D: in medie 5-7 saptamani
C. Hepatita C: in medie 7 saptamani
D. Hepatita E 180 de zile
E. Hepatita A in medie 8 saptamani
(pag. 1857)
M2624133. Semnificatia timnpului de protombina in hepatitele acute virale sunt urmatoarele, cu

exceptia:
A. Indica un prognostic favorabil
B. Prelungirea acestuia reflecta deficitul de sinteza
C. Conduce la cronicizare
D. Necroza hepatocelulara extinsa
E. Contribuie la un prognostic nefavorabil
(pag. 1858)
Tema nr. 25
Septicemia
BIBLIOGRAFIE:
M1125001. Care dintre urmatorii factori nu predispun la bacteriemie cu bacili Gram negativi ?
A. diabetul zaharat
B. ciroza hepatica
C. limfoamele maligne
D. administrarea intravenoasa a medicamentelor
E. neutropenia
(pag. 852)
M1125002. Factorii de risc majori pentru bacteriemia cu coci Gram pozitivi sunt urmatorii, cu exceptia:
A. arsurile intinse
B. tratamentul cu antibiotice cu spectru larg
C. injectiile intravenoase
D. cateterismul vascular
E. protezele valvulare mecanice
(pag. 852)
M1125003. Care din urmatoarele manevre nu contribuie la cresterea incidentei septicemiei?

A. montarea unui stimulator cardiac
B. sondajul vezico-ureteral
C. irigografia
D. ventilatia mecanica
E. angiografia
(pag. 853)
M1125004. Dintre mediatorii participanti in procesul inflamatiei doar unul este mediatorul principal in
septicemie:
A. interleukina (IL-1 ß)
B. factorul necrozei tumorale alfa (TNF alfa)
C. lipopolizaharidul (LPS)
D. prostaglandina E2 (PG E2)
E. oxidul nitric (NO)
(pag. 853)
M1125005. Tratamentul initial al hipotensiunii din socul septic consta in una din urmatoarele atitudini
terapeutice:
A. transfuzia de sange izogrup
B. transfuzii de masa trombocitara
C. perfuzii cu solutie salina izotona
D. administrarea de substante vasopresoare intravenoase
E. administrarea de glucocorticosteroizi intravenos
(pag. 856)
M1125006. Urmatoarele afectiuni pot fi complicatii ase septicemiei, cu o exceptie:

A. sindromul de detresa respiratorie a adultului ( ARDS )
B. hemoragia digestiva superioara
C. socul septic
D. insuficienta renala acuta
E. infarctul miocardic acut
(pag. 855)
M1125007. In septicemie se constata urmatoarele modificari de laborator, cu exceptia:

A. leucopenie
B. trombocitoza
C. neutrofilie cu corpi Dohre
D. fibrinogen plasmatic scazut
E. retentie azotata
(pag. 855)
M1225008. In cazului sepsisului sever hemocultura permite identificarea agentului infectios (bacterie
sau fung) in procent de:
A. 20-40% din cazuri
B. 70-85% din cazuri
C. 10-15 % din cazuri
D. 60-65% din cazuri
E. mai putin de 10% din cazuri
(pag. 852)
M1225009. Din totalul cazurilor de sepsis care este media de instalare a acestei afectiuni la pacientii
spitalizati pentru alte afectiuni (context nozocomial):
A. 2/3 din cazuri
B. 1/3 din cazuri
C. 50% din cazuri
D. 85% din cazuri
E. 75% din cazuri
(pag. 852)
M1225010. Sepsisul este definit ca:

A. SRIS cauzat de un agent bacterian dovedit sau suspectat
B. SRIS declansat de instalarea unei infectii virale
C. SRIS declansat de instalarea unui anevrism disecant de aorta
D. SRIS declansat de administrarea unei medicatii imunosupresive
E. SRIS declansat urmare aplicarii unei chimioterapii
(pag. 853)
M1225011. Care este receptorul de pe suprafata monocitelor sau macrofagelor care permite legarea
lipopolizaharidului (LPS, numit si endotoxina) eliberat de bacteriile Gram negative:
A. CD14
B. CD4
C. CD8
D. CXCR4
E. CCR5
(pag. 853)
M1225012. Prezenta unui sindrom hemoragipar, exteriorizat prin petesii sau purpura cutanata, la un
pacient confirmat cu sepsis sever si soc septic, orienteza diagnosticul spre implicarea:
A. Neisseriei meningitidis
B. Staphylococcus aureus
C. Streptococcus pyogenes
D. Enterococcus
E. Clostridium perfringens
(pag. 854)
M1225013. O examinare paraclinica cu valoare diagnostica (sepsis) si prognostica (sepsis sever cu

soc septic) este cresterea precoce a:
A. nivelului sangvin de lactat
B. transaminazelor (TGP/TGO)
C. creatininei serice
D. fosfatazei alcaline
E. proteinei C reactive
(pag. 854)
M1325014. Pentru evitarea edemului pulmonar in cursul unei septicemii, presiunea capilara pulmonara
trebuie mentinuta intre:
A. 8 - 12 mmHg
B. 10 - 20 mmHg
C. > 20 mmHg
D. 14 - 18 mmHg
E. < 10 mmHg
(pag. 856)
M1325015. Lipidul A este caracteristic urmatoarelor microorganisme:

A. Coci gram-pozitiv
B. Fungi
C. Coci gram-negativ
D. Bacili gram-pozitivi
E. Bacili gram-negativi
(pag. 857)
M1425016. Cand sepsisul este insotit de petesii sau purpura cutanata, trebuie suspectata infectia cu:
A. Staphilococcus aureus
B. Neisseria meningitidis
D. Pseudomonas aeruginosa
E. Escherichia coli
(pag. 854)
M1525017. Sindromul raspunsului inflamator sistemic (SRIS) se defineste prin asocierea variabila a
urmatoarelor conditii, cu EXCEPTIA:
A. temperatura peste 38° C sau sub 36° C
B. frecventa respiratorie peste 20 resp/min
C. frecventa cardiaca peste 90 batai/min
D. hemoculturi pozitive
E. numar de leucocite peste 12000/mmc sau sub 4000/mmc
(pag. 853)
M1525018. Care dintre urmatoarele modificari cutanate aparute la un pacient cu sepsis sugereaza
sindromul de soc toxic stafilococic:
A. petesii si purpura
B. ectima gangrenosum
C. echimoze
D. leziuni buloase
E. eritrodermia generalizata
(pag. 854)
M1525019. In sepsis, care dintre variabilele individuale influenteaza cel mai puternic riscul de deces:
A. varsta
B. sexul
C. boala de baza
D. statusul nutritional
E. institutionalizarea permanenta
(pag. 857)
M1525020. In cazul unui consumator de droguri i.v., alergic la beta-lactamine, diagnosticat cu sepsis
probabil stafilococic, intr-o zona cu prevalenta mare a S. Aureus meticilino-rezistent se opteaza de
prima intentie pentru asocierea:
A. penicilina+gentamicina
B. oxacilina+gentamicina
C. amoxicilina+tobramicina
D. doxiciclina+amikacina
E. vancomicina+gentamicina
(pag. 856)
M1525021. La un bolnav cu sepsis, hemoliza activa sugereaza una dintre urmatoarele conditii, cu
EXCEPTIA:
A. bacteriemie cu clostridii
B. malarie
C. pneumonie cu Pneumocistis carinii
D. reactie adversa la medicamente
E. coagulare intravasculara diseminata
(pag. 855)
M1625022. Absenta febrei la pacientii septici este caracteristica in urmatoarele situatii:

A. Nou-nascuti
B. Arsurile
C. Prezenta dispozitivelor mecanicez
D. Pacienti splenectomizati
E. Pacienti cu diabet zaharat
(pag. 854)
M1625023. Specificati care din urmatoarele mecanisme nu intervin in declansarea socului septic:
A. Scaderea severa a rezistentei vasculare sistemice
B. Maldistributia fluxului sanguin
C. Hipovolemia functionala
D. Presiunea crescuta in capilarele pulmonare peste 18mmHg
E. Poliuria
(pag. 855)
M1625024. Indicati care din urmatoarele situatii favorizeaza fungemia:

A. Pacientii imunodeprimati cu neutropenie
B. Varstnici
C. Pacienti cu boli cronice
D. Nou-nascuti
E. Procedurile invazive
(pag. 852)
M1625025. Eritrodermia generalizata la un pacient septic sugereaza:

A. Bacteriemie cu Vibriovulnificus
B. Infectia cu Haemophylus influenzae
C. Febra patata a Muntilor stancosi
D. Sindromul de soc toxic cauzat de Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes
E. Bacteriemia cu Pseudomonas aeruginosa
(pag. 854)
M1625026. In tratamentul sepsisului terapia ventilatorie este indicata in urmatoarele situatii cu

EXCEPTIA:
A. Hipoxemia progresiva
B. Hipercapnia
C. Deteriorare neurologica
D. Insuficienta muschilor respiratori
E. Presiune arteriala medie peste 60mmHg
(pag. 857)
M1625027. Indicati regimul terapeutic recomandat in sepsisul sever la un pacient splenectomizat

alergic la agenti betalactamici:
A. Vancomicina+Ciprofloxacina
B. Imipenem Cilastatin
C. Ampicilina+Gentamicina
D. Piperacilina - Tazobactan
E. Oxacilina+Gentamicina
(pag. 856)
M2325028. Lipidul A este descris în structura urmatoarelor microorganisme:

A. Bacili gram-negativ
B. Bacili gram-pozitiv
C. Coci gram-pozitiv
D. Ricketsii
E. Fungi
(pag. 857)
M2325029. În cadrul tratamentului sepsisului, pentru a evita declansarea edemului pulmonar acut
presiunea venoasa centrala trebuie mentinuta la valoarea de:
A. 10 - 12 mm Hg
B. 14 - 18 cm H2O
C. 10 - 12 cm H2O
D. 6 - 8 cm H2O
E. mai mare de 12 cm H2O
(pag. 856)
M2325030. În etapa precoce a sepsisului pot fi decelate urmatoarele modificari ale parametrilor de
laborator cu exceptia:
A. Hiperbilirubinemie
B. Trombocitoza
C. Cresterea retentiei azotate
D. Acidoza lactica
E. Hiperglicemie
(pag. 855)
M2525031. Care din afirmatiile de mai jos defineste socul septic?

A. sepsis cu hipotensiune neresponsiva la resuscitarea lichidiana, asociate cu disfunctie de organ sau
anomalii de perfuzie
B. sepsis asociat cu tensiune < 90 mmHg, corectabila prin aport lichidian
C. extremitati reci la un pacient cu sepsis
D. puls filiform decelabil la un pacient cu sepsis
E. cianoza extremitatilor la un pacient cu sepsis
(pag. 853)
M2525032. Urmatoarele afirmatii privitoare la TNF alfa sunt adevarate, cu exceptia:

A. stimuleaza leucocitele
B. stimuleaza endoteliul vascular
C. nivelul TNF alfa este crescut la majoritatea pacientilor cu sepsis sever
D. la animale, dozele mari de TNF alfa induc soc si coagulare intrevasculara diseminata
E. are rol minor in declansarea sepsisului
(pag. 853)
M2525033. Urmatorii mediatori sunt derivati din fosfolipide, cu exceptia:

A. prostaglandina E2
B. prostaciclina
C. IL-2
D. tromboxanul
E. factorul de activare plachetara (PAF)
(pag. 853)
M2525034. Urmatoarele semne/simptome pot fi urmarea hipotensiunii si coagularii intravasculare

diseminate, cu exceptia:
A. acrocianoza
B. necroze ale tesuturilor periferice
C. pustule
D. eritrodermia difuza
E. bule sau leziuni hemoragice
(pag. 854)
M2525035. Care dintre conditiile de mai jos nu se regasesc in definitia sepsisul sever?
A. oliguria
B. acidoza metabolica
C. alterarea acuta a starii mentale
D. prelungirea marcata a timpului de protrombina
E. sindromul de detresa respiratorie de tip adult
(pag. 853)
M2525036. Care dintre germenii de mai jos, izolati de la un pacient cu sepsis, pot genera petesii sau
purpura cutanata?
A. Neisseria gonorrhoeae
B. Neiserria meningitidis
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Staphylococcus aureus
E. Candida albicans
(pag. 854)
M2525037. Care dintre caracteristicile de mai jos nu influenteaza durata terapiei antimicrobiene la un
pacient cu sepsis?
A. localizarea infectiei in tesuturi
B. necesitatea drenajului
C. susceptibilitatea la antibiotice a germenului cauzal
D. boala de baza
E. costul medicatiei
(pag. 856)
M2625038. Specificati factorii care nu contin la reducerea morbiditatii si mortalitatii prin sepsis:
A. Cresterea numarului de proceduri invazive
B. Antibioticoterapia nejustificata
C. Limitarea duratei de folosire a cateterelor vasculare si vezicale
D. Corectarea neutropeniei
E. Identificarea pacientilor cu risc crescut la sepsis sever
(pag. 857)
M1125039. Urmatoarele secvente sunt consecintele legarii endotoxinelor de receptorii de pe monocite,

macrofage si neutrofile:
A. eliberarea de citokine
B. inactivarea complementului
C. cresterea nivelului cortizolului plasmatic
D. activarea endoteliului vascular
E. leucopenia
(pag. 853-854)
M1125040. Care dintre urmatoarele conditii nu intra in definitia septicemiei:

A. temperatura orala sub 36°C
B. PaCO2 > 45 mmHg
C. frecventa cardiaca > 90b/min
D. etiologia microbiana
E. numar de leucocite normal
(pag. 853)
M1125041. In septicemie, febra poate lipsi la urmatoarele categorii de bolnavi:

A. fumatori
B. bolnavi in stadiu uremic
C. alcoolici cronici
D. varstnici
E. bolnavi cu disfunctii neurologice
(pag. 854)
M1125042. "Ectima gangrenosum" este:

A. o leziune cutanata ischemica localizata la degete
B. o leziune cutanata asociata cu hemoragie si necroza
C. o leziune cutanata datorata infectiei cu meningococ
D. o leziune cutanata data de infectia cu Pseudomonas aeruginosa
E. o leziune cutanata intilnita la neutropenici

(pag. 854)
M1125043. Prezenta icterului hemolitic la pacientii cu septicemie sugereaza:

A. bacteriemie cu Clostridium perfringens
B. sindrom de coagulare intravasculara diseminata (CID )
C. reactie adversa la medicamente
D. disfunctia canaliculelor biliare
E. hepatita acuta
(pag. 855)
M1125044. Care dintre urmatoarele afirmatii despre socul septic sunt adevarate:
A. debitul cardiac este scazut
B. scade rezistenta vasculara sistemica
C. fractia de ejectie a ventricului stang este pastrata
D. debitul cardiac este crescut
E. rezistenta vasculara sistemica este crescuta
(pag. 855)
M1125045. In care din urmatoarele situatii pacientii cu septicemie pot avea hemoculturi negative?
A. infectii cu stafilococ auriu
B. infectii fungice
C. in cazul administrarii anteriore de antibiotice
D. in cazul meningococemiei fulminante
E. in infectiile cu bacterii cu crestere lenta
(pag. 852-855)
M1125046. La pacientii cu septicemie tratamentul cu hemisuccinat de hidrocortizon este indicat in

urmatoarele situatii:
A. septicemie cu meningococ
B. insuficienta renala acuta
C. hipotensiunea arteriala refractara la terapie
D. tuberculoza diseminata cu afectarea suprarenalelor
E. hipotensiunea care raspunde la administrarea de lichide si vasopresoare
(pag. 856)
M1225047. Declansarea unei bacteriemii produsa de bacili Gram pozitivi, este favorizata de existenta
urmatorilor factori de risc:
A. cateterism vascular
B. arsuri
C. administrarea intravenoasa a medicamentelor
D. administrarea orala a medicamentelor
E. existenta unei protezari mecanice
(pag. 852)
M1225048. Sindromul raspunsului inflamator sistemic (SRIS) se defineste prin prezenta a cel putin 2
din urmatoarele conditii:
A. temperatura > 38 °C sau < 36°C
B. frecventa respiratiilor > 20 respiratii/minut sau PaCO2 < 32 mmHg
C. frecventa cardiaca > 90 batai/minut
D. leucocite > 12000/mmc sau < 4000/mmc
E. frison solemn cu durata de minim 10 minute
(pag. 853)
M1225049. Care sunt citokinele inflamatorii a caror eliberare declanseaza si agraveaza evolutia
sepsislului:
A. factorul de necroza tumorala alfa (TNF-alfa)
B. interleukina 1ß (IL-1ß)
C. interferonul gama (ITF-gama)
D. interleukina 8 (IL-8)
E. interleukina 4 (IL-4)
(pag. 853)
M1225050. In contextul unei septicemii instalata cert, prezenta afebrilitatii poate fi intalnita frecvent la
urmatoarele categorii de pacienti:
A. nou-nascuti
B. persoane varstnice
C. pacienti cu uremie
D. pacienti cu teren imunocompetent
E. pacienti cu alcoolism cronic
(pag. 854)
M1225051. Prezenta eritrodermiei generalizate la un pacient septic sugereaza instalarea sindromului

de soc toxic cauzat de:
A. Staphylococcus aureus
B. Streptococcus pyogenes
C. Bacillus proteus
E. Candida albicans
(pag. 854)
M1225052. In cadrul septicemiei cu disfunctii multipe de organ se considera a avea valoare

prognostica rezervata existenta:
A. sindromului de detresa respiratorie (ARDS)
B. insuficientei renale acute
C. coagularii intravasculare diseminate
D. polineuroapatiei ("boala –critica”)
E. encefalomielopoliradiculonevritei virale
(pag. 855)
M1325053. Urmatoarele citokine inflamatorii amplifica si diversifica raspunsul inflamator in cursul

septicemiilor:
A. TNF- alfa
B. IL-8
C. Interferon gama
D. Interferon alfa
E. IL 1 beta
(pag. 853)
M1325054. Urmatoarele manifestari clinice sunt intalnite frecvent in cursul septicemiilor si socului
septic:
A. Hipertensiune arteriala
B. CID
C. Infarct miocardic
D. Hipotensiune arteriala
E. Hiperventilatie
(pag. 854)
M1325055. In septicemie, terapia ventilatorie este indicata in caz de:

A. Hipercapnie
B. Insuficienta muschilor respiratori
C. Deteriorare neurologica
D. Edem pulmonar acut
E. Hipoxemie progresiva
(pag. 857)
M1325056. In cazul acidozei si CID din cursul septicemiei si socului septic se pot administra:
A. Bicarbonat de sodiu
B. Clorura de potasiu
C. Plasma proaspata
D. Concentrat trombocitar
E. Solutii macromoleculare
(pag. 857)
M1325057. In etapa timpurie a septicemiei se produc urmatoarele fenomene:

A. Hiperventilatie
B. Hipoventilatie
C. Acidoza respiratorie
D. Alcaloza respiratorie
E. Embolii cerebrale
(pag. 855)
M1325058. In septicemii investigatiile de laborator pot releva urmatoarele modificari:

A. Hiperglicemie
B. Hiperalbuminemie
C. Hipoalbuminemie
D. Lipide serice crescute
E. Hipercalcemie
(pag. 855)
M1325059. Agenti antimediatori utilizati in septicemii sunt:

A. Glucocorticoizi
B. Inhibitori TNF - alfa
C. Interferon
D. Aminofilin (Miofilin)
E. Inhibitori de monoxid de azot
(pag. 857)
M1325060. La pacientii cu septicemie si SIDA, terapia antimicrobiana poate include:

A. Ticarcilina-clavulanat + tobramicina
B. Penicilina G + Gentamicina
C. Macrolid + Aminoglicozid
D. Ciprofloxacina + Vancomicina + Tobramicina
E. Furazolidon
(pag. 856)
M1325061. Sistemele de clasificare a prognosticului in septicemie tin cont de:
A. Varsta pacientului
B. Statusul ponderal
C. Sex
D. Numarul de zile de la debutul bolii
E. Boala de baza
(pag. 857)
M1325062. Insuficienta suprarenala in cursul septicemiilor trebuie avuta in vedere la pacientii cu:
A. Hipotensiune refractara
B. Edem pulmonar acut
C. TBC diseminat
D. Bacteriemie fulminanta cu N. Meningitidis
E. SIDA
(pag. 856)
M1325063. Sepsisul insotit de petesii sau purpura poate sugera o:

A. Infectie cu BGN
B. Infectie cu N. Meningitidis
C. Febra patata a Muntilor Stancosi
D. Infectie fungica
E. Infectie cu bacil carbunos
(pag. 854)
M1425064. Factorii de risc major pentru bacteriemia cu gram-pozitivi include:

A. cateterisme vasculare
B. prezenta dispozitivelor mecanice
C. arsurile
D. injectarea intravenoasa a medicamentelor
E. intreventii chirurgicale
(pag. 852)
M1425065. Absenta febrei in sepsis este mai comuna la:

A. nou nascuti
B. pacienti varstnici
C. persoane cu uremie
D. persoane cu alcoolism
E. pacienti cu diabet zaharat
(pag. 854)
M1425066. Eritrodermia generalizata la un pacient septic trebuie sa sugereze sindromul de soc toxic
cauzat de:
A. Escherichia coli
B. Staphilococcus aureus
E. Klebsiella
(pag. 854)
M1425067. Agentii patogeni implicati in etiologia septicemiilor sunt:

A. bacterii gram pozitive
B. bacterii gram negative
C. fungi
D. mycoplasme
E. rickettsii
(pag. 852)
M1425068. Masurile terapeutice intr-o septicemie pot fi:

A. nu este nevoie de antibiotice
B. medicatia antimicrobiana este obligatorie
C. drenarea colectiilor purulente accesibile
D. alegerea antibioticului este numai in functie de varsta bolnavului
E. suportul hemodinamic.
(pag. 856)
M1425069. Lipopolizaharida (LPS) se leaga de CD14 de pe suprafata:

A. bazofilelor
B. monocitelor
C. macrofagelor
D. limfocitelor B
E. neutrofilelor
(pag. 853)
M1425070. Socul septic rezulta in urma:

A. scaderii severe a rezistentei vasculare sistemice
B. maldistributiei generalizate a fluxului sanguin
C. debit cardiac scazut
D. hipovolemiei functionale
E. scaderea volumelor ventriculare telediastolic si sistolic
(pag. 855)
M1525071. Cel mai frecvent, debutul sepsisului este anuntat de:

A. febra
B. tahicardie
C. tahipnee
D. hipertensiune arteriala
E. semne neurologice de focar
(pag. 852)
M1525072. Care din urmatoarele conditii asociate sepsisului definesc sepsisul sever:
A. oliguria
B. acidoza metabolica
C. alterarea acuta a starii mentale
D. sindromul de detresa respiratorie de tip adult
E. cresterea de 5 ori a valorii transaminazelor serice
(pag. 853)
M1525073. Care elemente diferentiaza socul septic de socul cardiogen si de cel hipovolemic:
A. debitul cardiac normal/crescut
B. tahipneea
C. tahicardia
D. modificarea starii generale
E. rezistenta vasculara sistemica scazuta
(pag. 855)
M1525074. Eritrodermia difuza la un pacient cu sepsis sugereaza implicarea etiologica a:

A. S. Aureus
B. Ps. Aeruginosa
C. S. Pyogenes
D. E. Coli
E. S. Typhi
(pag. 854)
M1525075. In prezent, abordarea terapeutica a unui pacient cu sepsis presupune:

A. administrare de antibiotice
B. administrare de antimediatori
C. indepartarea sau drenarea focarului sursa de infectie
D. asigurarea suportului hemodinamic si respirator
E. administrarea de asocieri de anticorpi monoclonali ai endotoxinei
(pag. 856-857)
M1525076. Pentru prevenirea aparitiei sepsisului, se recomanda:

A. administrarea de doze profilactice de heparina
B. reducerea incidentei si duratei neutropeniei severe
C. utilizarea de antibiotice si glucocorticoizi la primele semne de infectie severa
D. limitarea numarului de investigatii invazive
E. tratarea prompta a infectiilor nosocomiale localizate
(pag. 857)
M1525077. In cazul unui pacient consumator de droguri i.v. diagnosticat cu sepsis, care din
urmatoarele asocieri de antibiotice sunt recomandate in tratamentul etiologic de prima intentie:
A. nafcilina+gentamicina
B. oxacilina+gentamicina
C. vancomicina+gentamicina
D. penicilina+cloramfenicol
E. ciprofloxacina+ampicilina
(pag. 856)
M1525078. In cazul unui pacient cu sepsis, durata tratamentului este in mod caracteristic influentata
de:
A. localizarea infectiei in tesuturi
B. necesitatea drenajului chirurgical
C. boala de baza
D. susceptibilitatea la antibiotice a agentului etiologic
E. costul medicatiei
(pag. 856)
M1525079. In legatura cu abordarea terapeutica etiologica a sepsisului sunt corecte afirmatiile:

A. alegerea initiala se bazeaza pe cunoasterea agentilor patogeni pentru o localizare specifica a infectiei
B. se amana initierea terapiei etiologice pana la aflarea rezultatelor culturii
C. terapia antimicrobiana empirica trebuie sa acopere atat bacteriile gram-negative cat si pe cele gram-
pozitive
D. se prefera dozele medii de antibiotice, administrate oral
E. se recomanda doze maxime,administrate intravenos
(pag. 856)
M1625080. Specificati factorii de risc majori incriminati in bacteriemia cu bacili gram pozitivi:
A. Cateterismele vasculare
B. Prezenta dispozitivelor mecanice

C. Injectarea intravenoasa a medicamentelor
D. Ciroza hepatica
E. Arsuri
(pag. 852)
M1625081. Precizati care din urmatoarele conditii definesc sindromul de raspuns inflamator sistemic:
A. Frecventa cardiaca peste 90 batai/min.
B. Numarul leucocitelor peste 12.000/mmc sau sub 4000/mmc
C. Presiune sistolica a sangelui sub 90mmHg
D. Frecventa respiratorie peste 20 respiratii/min.
E. Temperatura orala peste 38*C sau sub 36*C.
(pag. 853)
M1625082. Specificati regimurile terapeutice initiale recomandate in sepsisul sever, la pacientii

neutropenici:
A. Ticarcilina+Tobramicina
B. Ciprofloxacina+Tobramicina
C. Clindamicina
D. Imipenem - Cilastatin
E. Ceftazidima+Tobramicina
(pag. 856)
M1625083. In septicemia cu bacili gram negativi raspunsul septic este declansat de urmatoarele:
A. Productia si eliberarea de tumor necrozis factor alfa - (TNF - ?)
B. Lipopolizaharidul
C. Productia si eliberarea interleukina 1 - beta (IL 1- ß)
D. Peptidoglicanii
E. Acizii lipoteichoici
(pag. 853)
M1625084. Indicati regimurile antimicrobiene recomandate in sepsisul sever la adultul

imunocompetent:
A. Ticarcilina - Clavulanat+ Tobramicina
B. Ampicilina+Gentamicina
C. Vancomicina+Ciprofloxacina
D. Imipenem-Cilastatin
E. Cefotaxim
(pag. 856)
M1625085. Specificati factorii de risc implicati in bacteriemia cu bacili gram negativi:

A. Diabetul zaharat
B. Terapia cu agenti antimicrobieni cu spectru larg
C. Ciroza hepatica
D. Terapia antimicrobiana ce determina neutropenie
E. Arsurile
(pag. 852)
M1625086. Precizati care sunt modificarile care semnaleaza dezvoltarea sindromului de detresa
respiratorie a adultului:
A. Infiltrate pulmonare difuze, progresive
B. Hipercapnia
C. Acidoza metabolica
D. Complianta scazuta
E. Hipoxemie arteriala
(pag. 855)
M2325087. În definitia sindromului de raspuns inflamator sistemic (SIRS) pot fi incluse doua din
urmatoarele conditii:
A. Leucocitoza > 12.000/mmc
B. Frecventa cardiaca < 70 batai/min
C. Hipotermia (< 36 grC)
D. Abolirea starii de constienta
E. VSH - 120 mm/h
(pag. 853)
M2325088. Urmatoarele manifestari clinice nu sunt întalnite frecvent în cursul septicemiilor si socului
septic:
A. Hipertensiunea arteriala
B. Coagulare intravasculara diseminata
C. Infarct miocardic acut
D. Hipotensiune arteriala
E. Hiperventilatie
(pag. 854)
M2325089. Urmatorii agenti antimicrobieni nu sunt recomandati în tratamentul etiologic de prima

intentie al septicemiei la pacientul imunocompetent:
A. Penicilina G + Aminoglicozid
B. Ampicilina + Gentamicina
C. Imipenem-Cilastatin
D. Macrolide
E. Ciprofloxacina
(pag. 856)
M2325090. În cadrul sepsisului, absenta febrei este mai comuna la urmatoarele categorii de bolnavi, cu
exceptia:
A. Nou nascuti
B. Bolnavi uremici
C. Bolnavi diabetici
D. Bolnavi hipertensivi
E. Bolnavi varstnici
(pag. 854)
M2325091. Insuficienta renala din cadrul sepsisului poate aparea prin:

A. Necroza tubulara acuta
B. Necroza corticala renala
C. Nefrita interstitiala
D. Administrarea de aminoglicozide la bolnavi hipotensivi
E. Pielonefrita cronica acutizata
(pag. 855)
M2325092. În timpul examenului clinic al unui bolnav urmatoarele elemente pot sugera diagnosticul de
sepsis:
A. Alterarea acuta a statusului mental
B. Trombocitoza
C. Hipotensiunea
D. Febra
E. Tahicardia
(pag. 855)
M2325093. Urmatorii agenti antimediatori nu sunt utilizati în septicemii:

A. Interferon
B. Aminofilin (Miofilin)
C. Inhibitori de monoaminoxidaza
D. Glucocorticoizi
E. Inhibitori de TNF-alfa
(pag. 857)
M2325094. În sistemul de evaluare a prognosticului în septicemie sunt cuprinsi urmatorii factori cu

exceptia:
A. Indicele de masa corporala
B. Sexul
C. Boala de baza
D. Numarul de zile de la debutul bolii
E. Varsta bolnavului
(pag. 857)
M2325095. Insuficienata suprarenaliana la bolnavii cu sepsis trebuie suspectata în urmatoarele conditii:

A. Hipotensiune refractara
B. Bacteriemie cu Staphylococcus aureus
C. Tratament anterior cu prednison
D. Tuberculoza diseminata
E. Infectie cu virusul Ebstein-Barr
(pag. 856)
M2325096. Bolnavul neutropenic diagnosticat cu sepsis beneficiaza de urmatoarele optiuni terapeutice:

A. Imipenem-cilastatin
B. Ceftazidim + Rifampicina
C. Ceftazidim + Tobramicina
D. Ciprofloxacina + Tobramicina
E. Oxacilina + Gentamicina
(pag. 856)
M2325097. Dintre manifestarile renale care pot aparea în cadrul sepsisului sunt descrise:
A. Oliguria
B. Poliuria la bolnavii hipoglicemici
C. Proteinuria
D. Sindromul de glob vezical
E. Scaderea retentiei azotate
(pag. 855)
M2325098. Sepsisul însotit de petesii sau purpura poate sugera urmatoarele etiologii:
A. Infectie cu bacil carbunos
B. Febra patata a Muntilor Stancosi
C. Infectie cu fungi
D. Infectie cu BGN
E. Infectie cu N meningitidis
(pag. 854)
M2525099. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la etiologia sepsisului?
A. sepsisul poate fi un raspuns la infectia cauzata de orice clasa de microorganisme
B. etiologia sepsisului este dominata de catre bacterii (75-85% din cazuri)
C. etiologia sepsisului este dominata de catre fungi sau de un amestec de microorganisme
D. invazia microbiana a torentului sangvin este esentiala pentru dezvoltarea sepsisului
E. raspandirea locala sau sistemica a moleculelor ce semnaleaza prezenta microbilor sau a toxinelor poate
sa provoace sepsis
(pag. 852)
M2525100. Urmatorii factori predispun la bacteriemia cu bacili Gram negativi:

A. diabetul zaharat
B. bolile limfoproliferative
C. arsurile
D. tratamentul cu medicamente ce determina neutropenie
E. consumul de droguri
(pag. 852)
M2525101. Urmatorii factori de risc predispun la bacteriemia cu germeni Gram pozitivi:

A. cateterismele vasculare
B. arsurile
C. ciroza hepatica
D. injectarea intravenoasa a medicamentelor
E. bolile limfoproliferative
(pag. 852)
M2525102. Incidenta crescuta a sepsisului se datoreaza:

A. imbatranirii populatiei
B. cresterii longevitatii pacientilor cu boli cronice
C. folosirii pe scara larga a agentilor antimicrobieni
D. ineficientei programelor de vaccinare in masa
E. utilizarii cateterelor, dispozitivelor mecanice si de ventilatie
(pag. 852,853)
M2525103. Urmatoarele criterii definesc sindromul raspunsului inflamator sistemic (SRIS):

A. temperatura > 38 °C sau < 36 °C
B. frecventa respiratorie peste 20 respiratii/min.
C. frecventa cardiaca peste 90 batai/min.
D. izolarea obligatorie de germeni viabili din sange
E. numar de leucocite > 12.000/mmc. sau < 4.000/mmc.
(pag. 853)
M2525104. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate referitor la fiziopatologia sepsisului?
A. raspunsul organismului este de regula declansat de microorganisme ce se raspandesc din tractul
gastrointestinal sau piele in tesuturile vecine
B. infectia localizata in tesut poate determina trecerea germenilor in torentul sangvin
C. in unele cazuri microorganismele pot fi introduse direct in sange
D. raspunsul septic apare atunci cand microbul invadant depaseste mijloacele de aparare ale gazdei
E. deficitele de aparare ale gazdei nu sunt esentiale pentru dezvoltarea sepsisului
(pag. 853)
M2525105. Care din urmatoarele molecule apartinand agentilor patogeni semnaleaza organismului
gazda invazia microbiana?

A. lipopolizaharidul (LPS, endotoxina)
B. peptidoglicanii
C. acizii lipoteichoici
D. enzime extracelulare si toxine
E. fibronectina
(pag. 853)
M2525106. Care din urmatoarele citokine amplifica si diversifica raspunsul septic?

A. TNF alfa
B. IL-1 beta
C. interferonul gama
D. IL-8
E. lipopolizaharidul (LPS)
(pag. 853)
M2525107. Infuzia intravenoasa de TNF alfa poate declansa:

A. febra
B. scaderea hemoglobinei
C. tahipnee peste 20 respiratii/min.
D. tahicardie peste 90 batai/min.
E. leucocitoza
(pag. 853)
M2525108. Administrarea fractiunii 5 a complementului (C5a) la animale poate produce:

A. hipotensiune
B. vasoconstrictie pulmonara
C. neutropenie
D. hipertermie
E. extravazare vasculara
(pag. 854)
M2525109. Care dintre germenii de mai jos pot produce leziuni cutanate de tip ectima gangrenosum la
pacientii neutropenici diagnosticati cu sepsis?
A. Pseudomonas aeruginosa
B. Aeromonas hydrophila
C. Staphylococcus aureus
D. Streptococcus pyogenes
E. Haemophilus influenzae
(pag. 854)
M2525110. Care dintre complicatiile renale pot fi intalnite la pacientii cu sepsis?

A. oligurie
B. azotemie
C. proteinurie
D. disurie
E. hematurie macroscopica la finalul mictiunii
(pag. 855)
M2525111. Socul septic se caracterizeaza prin:

A. debit cardiac normal sau crescut
B. debit cardiac scazut
C. rezistenta vasculara sistemica scazuta

D. hipovolemie
E. maldistributia generalizata a fluxului sangvin
(pag. 855)
M2525112. In etapa precoce a sepsisului, anomaliile hematologice include:

A. leucocitoza
B. deviere la stanga a formului leucocitare
C. prezenta de granulatii toxice la nivelul polimorfonuclearelor
D. trombocitopenie
E. prezenta de promielocite in procent de peste 20%
(pag. 855)
M2525113. Diagnosticul de sepsis poate fi sugerat de:

A. leucocitoza > 12.000/mmc
B. trombocitopenie
C. presiune partiala a CO2 < 32 mmHg
D. hiperglicemie
E. hipocalcemie
(pag. 855)
M2525114. Tratamentul antimicrobian la un pacient cu sepsis, neutropenic, apeleaza la urmatoarele

antibiotice
A. ticarcilina
B. mezlocilina
C. piperacilina
D. ceftazidim+tobramicina
E. vancomicina
(pag. 856)
M2525115. La un pacient splenectomizat, diagnosticat cu sepsis, se vor utiliza initial urmatoarele

antibiotice:
A. cefotaxim
B. ceftriaxona
C. tetraciclina
D. vancomicina
E. tobramicina
(pag. 856)
M2525116. La un bolnav cu sepsis, terapia ventilatorie este indicata in urmatoarele conditii:

A. hipoxemie progresiva
B. hipercapnie
C. tahipnee > 20 respi/min.
D. deteriorare neurologica
E. insuficienta muschilor respiratori
(pag. 857)
M2625117. Precizati conditiile care definesc sindromul de raspuns inflamator sistemic (SRIS):
A. Temperatura mai mica de 380 C
B. Temperatura mai mica de 360 c
C. PacCO2 mai mica 32mmHg
D. Frecventa cardiaca< 90 batai / min.
E. Frecventa respiratorie mai mare 20 respiratii / min

(pag. 853)
M2625118. Specificati care sunt semnale ale invaziei microorganismelor:

A. Lipopolizaharisul) LSP)
B. Peptidoglicanii
C. Receptorul CD14 solubil
D. Endotoxina
E. Complementul activat pe calea alterna
(pag. 853)
M2625119. Indicati care sunt mediatorii derivati din fosfolipide care intervin in raspunsul septic al
gazdei:
A. Acidul arahidonic
B. Prostaglandina E2
C. Factorul de activare plachetara
D. Leucotrienele
E. TNF alfa
(pag. 853)
M2625120. Care sunt principalii factori ai coagularii implicati in raspunsul septic al gazdei:
A. TNF alfa
B. Factorul VII a
C. PAF
D. Factorul tisular
E. Factorul V
(pag. 853)
M2625121. Enumerati procesele declansate in raspunsul septic de catre fractiunile complementului:

A. Chemotaxia neutrofilelor
B. Productia de radicali de O2
C. Sinteza de anticorpi specifici
D. Agregarea neutrofilelor
E. Activarea fibrinolizei
(pag. 854)
M2625122. Care sunt principalele mecanisme elaborate de gazda care regleaza semnalele microbiene
si raspunsul inflamator:
A. Glucocorticoizii
B. Antagonisti ai IL-1
C. Prostaglandina E2
D. Receptorii TNF solubili
E. IgG
(pag. 854)
M2625123. Indicati tratamentul antibacterian recomandat in sepsisul sever la pacientii cu SIDA:

A. Ticarcilina-clavulanat+Tobramicina
B. Oxacilina+Gentamicina
C. Ciprofloxacina+Vancomicina+Tobramicina
D. Cedtriaxona
E. Ampicilina
(pag. 856)
M2625124. Specificati regimul terapeutic antibacterian recomandat in sepsis la pacientii neutropenici:

A. Ticarcilina + Tobramicina
B. Imipenem + Cilastatin
C. Ceftazidim + Tobramicina
D. Aztreonam + Cloramfenicol
E. Ciprofloxacina + Tobramicina
(pag. 856)
M2625125. Indicati tipurile de Spsis insotite de purpura cutanata sau petesii:

A. Sepsis cu Neisseria meningitidis
B. Febra patata a Muntilor Stancosi
C. Sepsis cu Pseudomonas aeruginosa
D. Sepsis cu Haemophylus influenzae
E. Sepsis cu Klebsiella pneumoniae
(pag. 854)
M2625126. Indicati care din urmatoarele mecanisme intervin in declansarea socului septic:
A. Scadrea severa a rezistentei vasculare sistemice
B. Debitul cardfiac scazut
C. Deshidratarea
D. Maldistributia generalizata a fluxului sangvin
E. Depresia functiei miocardice
(pag. 855)
M2625127. Specificati afirmatiile incorecte referitoare la modificarile de laborator din sepsis:

A. Hiperglicemia se constata rar in sepsisul la diabetici
B. Hipoxemia este initial corectabila
C. Hiperventilatia induce acidoza respiratorie
D. Tendinta la trombocitopenie in sepsisul sever
E. Neutrofilele pot contine vacuole citoplasmatice
(pag. 855)
M2625128. Indicati situatiile in care hemoculturile sunt negative in sepsis:

A. In etiologia cu Gram-negativi
B. Absenta invaziei microbiene sangvine
C. Administrarea anterioara de antibiotice
D. In etiologia cu anaerobi
E. Prezenta in sange a microorganismelor cu crestere lenta
(pag. 855)
M2625129. Precizati pricipalele citokine inflamatorii care amplifica raspunsul gazdei in sepsis:
A. TNF alfa
B. IL-1 beta
C. PAF
D. TNF alfa-aditional
E. II-8
(pag. 853)
M2625130. Care sunt categoriile de pacienti cu risc de a dezvolta fungemie:

A. Neutropenici
B. Pacienti imunodeprimati
C. Covalescentii postintervatii chirurgicale
D. Spitalizatii pe durata prelungita

E. Pretratati cu agenti antimicrobieni cu spectru larg
(pag. 852)
Tema nr. 26
Accidente vasculare cerebrale ischemice si hemoragice
BIBLIOGRAFIE:
M1126001. Endocardita bacteriana poate determina hemoragii subarahnoidiene prin:

A. trombocitoza
B. cresterea tensiunii arteriale
C. anevrisme micotice
D. complexe imune circulante
E. bacteriemie
(pag. 2583)
M1126002. Amauroza fugace semnifica:

A. edem cerebral
B. cecitate monooculara tranzitorie
C. nevrita optica
D. diminuarea cimpului vizual
E. leziune ischemica la nivelul lobului frontal
(pag. 2561)
M1126003. Hemibalismul contralateral apare in leziuni obstructive ale ramurilor din artera cerebrala
posterioara care iriga urmatoarele structuri:
A. nucleul rosu
B. nucleul subtalamic Luys
C. tractul dentorubrotalamic
D. partea mediala a lobului occipital
E. corpul calos
(pag. 2566)
M1126004. Halucinoza pedunculara este data de obstructia:

A. arterei cerebrale posterioare
B. arterei cerebrale medii
C. arterei cerebrale anterioare
D. arterei oftalmica
E. arterei temporale
(pag. 2566)
M1226005. Cea mai frecventa localizare a hemoragiei cerebrale datorata hipertensiunii arteriale este la
nivelul:
A. talamus
B. putamen
C. cerebel
D. punte
E. nucleii cenusii de la baza creierului
(pag. 2578)
M1226006. Cauza principala a hemoragiilor cerebrale primitive este:

A. hipertensiunea arteriala
B. consumul de cocaina
C. diateza hemoragica
D. anevrismele vaselor cerebrale
E. disectia arterelor cervicocerebrale
(pag. 2582)
M1226007. Care este procentul de accidente vasculare cerebrale trombotice care prezinta semne
premonitorii?
A. 10-20%
B. 21-30%
C. 31-40%
D. 41-50%
E. 51-60%
(pag. 2558)
M1226008. Terapia chirurgicala in accidentul vascular cerebral cuprinde:

A. bypass aortocarotidian
B. rezectia segmentului carotidian stenozat
C. rezectia anevrismului carotidian
D. endarterectomia
E. bypass carotido-jugular
(pag. 2572)
M1326009. In conformitate cu studiile NASCET si ECST pacientii simptomatici cu stenoza carotidiana

beneficiaza in mod clar de endarterectomie carotidiana daca stenoza carotidiana este de:
A. 30-39%
B. 40-49%
C. 50-59%
D. 60-69%
E. 70-99%
(pag. 2573)
M1326010. In ocluzia arterei vertebrale infarctul este localizat in:

A. bulb
B. lobul frontal
C. lobul parietal
D. lobul temporal
E. lobul occipital
(pag. 2566)
M1326011. Accidentul vascular cerebral complet sau infarctul cerebral de tip trombotic evolueaza catre
deficit maxim in:
A. cateva secunde
B. cateva minute
C. cateva ore
D. cateva zile
E. nici unul de mai sus
(pag. 2560)
M1326012. Hemianopsia brusca sugereaza existenta unui embol in:

A. artera cerebrala posterioara
B. artera cerebrala anterioara

C. artera carotida comuna
D. artera carotida interna
E. artera cerebrala medie
(pag. 2576)
M1326013. Dintre factorii aterosclerozei cel mai important este:

A. obezitatea
B. sedentarismul
C. hipertensiunea
D. consumul de alcool
(pag. 2572)
M1426014. Deficitul neurologic major al hemoragiei occipitale lobare este:

A. hemianopsia
B. afazia
C. delirul
D. pareza bratelor
E. deficit senzitiv pe un hemicorp
(pag. 2580)
M1426015. Arterita temporala sau arterita cu celule gigante:

A. este o afectune frecventa la tineri
B. este principala cauza a accidentelor vasculare cerebrale
C. se asociaza de obicei cu boala Moyamoya
D. ocazional poate aparea oftalmoplegia
E. nici un raspuns nu este corect
(pag. 2577)
M1426016. Cea mai frecventa cauza de embolism cerebral este:

A. fibrilatia atriala nereumatica
B. boli cardiace congenitale
C. mixomul atrial
D. prolapsul de valva mitrala
E. consumul de contraceptive orale
(pag. 2575)
M1426017. Cea mai frecventa cauza de ischemie si infarct cerebral o reprezinta:

A. boala Moyamoya
B. meningita TBC
C. arterita Takayasu
D. embolismul cardiogen
E. cancerul sistemic
(pag. 2558)
M1526018. Cea mai sensibila metoda de detectare a infarctului cerebral embolic este:
A. electroencefalograma
B. scanarea RMN
C. punctia lombara cu examenul LCR
D. radiografia craniana de profil
E. angiografia cerebrala
(pag. 2576)
M1526019. Dintre variantele de mai jos, selectati cel mai important factor de risc pentru producerea
infarctelor lacunare:
A. infarctul miocardic recent
B. endocardita bacteriana
C. hipertensiunea arteriala
D. fibrilatia atriala non-reumatica
E. stenoza mitrala
(pag. 2575)
M1526020. In cazul unui accident vascular cerebral, decelarea unei infarctizari hemoragice pledeaza
pentru:
A. mecanism trombotic de ocluzie a vasului cerebral
B. mecanism embolic de ocluzie a vasului cerebral
C. hemoragie lobara la debut
D. hemoragie pontina la debut
E. hemoragie subarahnoidiana
(pag. 2560, 2575, 2576)
M1526021. Pentru hemoragiile pontine, aspectul clinic caracteristic la nivelul ochilor este urmatorul:
A. pupile midriatice
B. devierea in sus a globilor oculari
C. midriaza de partea opusa leziunii
D. pupile mici (miotice)
E. devierea in jos a globilor oculari
(pag. 2579)
M1526022. In cazul unui accident vascular cerebral, explorarea care sustine cu cea mai mare
certitudine natura nonhemoragica a leziunii este:
A. examenul Doppler transcranian
B. punctia lombara
C. tomografia computerizata cerebrala
D. electroencefalograma
E. echografia cardiaca
(pag. 2579)
M1526023. La pacientii cu fibrilatie atriala nonvalvulara, pentru prevenirea embolismului cerebral, este
considerata eficienta si sigura anticoagularea care realizeaza urmatoarele valori ale INR:
A. INR < 2
B. INR > 4
C. INR= 0 - 1
D. INR = 2 - 3
E. INR > 6
(pag. 2576)
M1626024. In raport cu originea arterei cerebrale medii, poligonul Willis este situat:
A. Distal
B. Proximal
C. Posterior
D. Lateral
E. Anterior
(pag. 2561)
M1626025. Amauroza fugace poate apare in ocluzia:

A. Arterei cerebrale anterioare
B. Arterei cerebrale medii
C. Arterei cerebrale posterioare
D. Arterei carotide interne
E. Arterei coroide anterioare
(pag. 2563)
M1626026. Halucinoza pedunculara poate fi produsa de ocluzia:

A. Arterei cerebrale anterioare
B. Arterei cerebrale medii
C. Arterei cerebrale posterioare
D. Arterei carotide interne
E. Arterei coroide anterioare
(pag. 2566)
M1626027. Cel mai important factor de risc al aterosclerozei este:

A. Fumatul
B. Diabetul zaharat
C. Hipertensiunea arteriala
D. Varsta
E. Hipercolesterolemia
(pag. 2572)
M2326028. Edemul ischemic ajunge la maxim la:

A. 1 ora dupa infarct
B. 2-4 ore dupa infarct
C. 1 zi dupa infarct
D. 1 saptamâna dupa infarct
E. la sfârsitul celei de a doua saptamâni
(pag. 2559)
M2326029. Mici emboli plachetari care ocluzioneaza ramurile arterei oftalmice produc:
A. exoftalmie
B. cecitate monoculara tranzitorie(amauroza fugace)
C. cecitate corticala
D. afazie
E. hemiplegie
(pag. 2561)
M2326030. Interesarea nucleului rosu si/sau a tractului dentorubrotalamic poate produce:

A. hemiplegie
B. hemianopsie
C. ataxie controlaterala
D. cecitate
E. afazie
(pag. 2566)
M2326031. Warfarina este mai eficienta decât aspirina în prevenirea:

A. AVC ischemic la hipertensivi
B. AVC ischemic la pacienti cu ateroscleroza
C. AVC ischemic asociat cu fibrilatia atriala

D. AVC ischemic la pacienti cu diabet zaharat
E. AVC ischemic asociat cu tulburari de coagulare
(pag. 2576)
M2326032. Dintre factorii aterosclerozei cel mai important este:

A. obezitatea
B. sedentarismul
C. hipertensiunea
D. consumul de alcool
(pag. 2572)
M2526033. Natura hemoragica a unui accident vascular cerebral, in faza acuta, este infirmata cu
certitudine prin:
A. absenta debutului caracteristic - brutal, in timp ce pacientul este in stare de veghe sau cand este supus
unui stress
B. punctia lombara
C. tomografia computerizata cerebrala
E. echografia cardiaca, daca aceasta evidentiaza o sursa de emboli la nivel cardiac
(pag. 2579)
M2526034. Cel mai comun sediu al aterosclerozei si aterotrombozei ce conduc la AIT (accident
ischemic tranzitoriu) sau AVC (accident vascular cerebral) este reprezentat de:
A. ramurile arterei cerebrale anterioare
B. originea arterei carotide interne
C. originea arterei cerebeloase superioare
D. ramurile arterei cerebrale posterioare
E. artera comunicanta anterioara
(pag. 2561)
M2526035. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la hemoragiile cerebeloase este adevarata?
A. impun adesea luarea in calcul a unei eventuale interventii chirurgicale
B. sunt rareori insotite de cefalee occipitala, varsaturi, incapacitatea pacientului de a sta in picioare
C. au totdeauna o gravitate redusa
D. sunt adesea insotite de cefalee frontala de partea opusa leziunii
E. nu impun de obicei luarea in calcul a unei eventuale interventii chirurgicale, chiar daca sunt mai mari de 3
cm
(pag. 2579 - 2580)
M2526036. In cazul unui accident vascular cerebral, decelarea unei infarctizari hemoragice pledeaza
pentru:
A. hemoragie lobara la debut
B. mecanism trombotic de ocluzie a vasului cerbral
C. mecanism embolic de ocluzie a vasului cerbral
D. hemoragie pontina la debut
(pag. 2575-2576)
M2526037. Pentru hemoragiile pontine, aspectul clinic caracteristic la nivelul ochilor este urmatorul:
A. midriaza de partea leziunii
B. midriaza de partea opusa leziunii
C. pupile midriatice
D. pupile miotice
E. devierea in jos a globilor oculari
(pag. 2578)
M2526038. In accidentul vascular cerebral, natura non hemoragica a leziunii, in faza acuta, este
sustinuta cu cel mai mare grad de certitudine prin:
A. aspectul clinic – daca debutului caracteristic - brutal, in timp ce pacientul este in stare de veghe sau cand
este supus unui stress
B. tomografia computerizata cerebrala
C. punctia lombara
E. echografia cardiaca, daca aceasta evidentiaza o sursa de emboli la nivel cardiac
(pag. 2579)
M2526039. Cea mai sensibila metoda de detectare a infarctului cerebral embolic este:
A. electroencefalograma
B. rezonanta magnetica nucleara
C. punctia lombara cu examenul LCR
D. radiografia craniana de profil
(pag. 2576)
M2526040. Dintre variantele de mai jos, selectati cel mai important factor de risc pentru producerea
infarctelor lacunare:
A. boala mitrala
B. endocardita bacteriana
C. hipertensiunea arteriala
D. stenoza mitrala
E. fibrilatia atriala non - reumatica
(pag. 2575)
M2526041. La pacientii cu fibrilatie atriala nonvalvulara, pentru prevenirea embolismului cerebral, este
considerata eficienta si sigura anticoagularea care realizeaza urmatoarele valori ale INR:
A. INR< 2
B. INR > 4
C. INR = 0 - 1
D. INR = 2 - 3
E. INR > 6
(pag. 2576)
M2526042. Hematoamele subdurale sunt provocate cel mai frecvent de:

A. malformatii arterio-venoase
B. singerari la nivelul unor tumori cerebrale
C. traumatisme cranio - cerebrale
D. ruperea anevrismelor saculare
E. sangerari spontane
(pag. 2557)
M2526043. Edemul cerebral ischemic ajunge la maxim dupa momentul infarctului in :

A. 30 de minute
B. 1 ora
C. 2 - 4 ore
D. 6 - 7 ore
E. 24 de ore
(pag. 2559)
M2526044. Penumbra ischemica este:

A. zona de mic infarct in substanta alba
B. zona de edem citotoxic
C. zona de perfuzie redusa situata in jurul "miezului" ischemic
D. zona de lipohialinoza indusa de HTA
E. zona de infarct la granita intre doua teritorii vasculare cerebrale
(pag. 2559)
M2526045. Leziunea ischemica a nucleului subtalamic Luys are ca efect aparitia:

A. hemianopsiei homonime
B. hemiplegiei contralaterale
C. hemibalismului contralateral
D. afaziei
E. paraliziei de nerv oculomotor extern
(pag. 2566)
M2526046. Sindromul Balint apare in :

A. leziuni ale ariei calcarine bilateral
B. leziuni ale ariei calcarine unilateral
C. leziuni ale ariilor vizuale de asociatie
D. leziuni unilaterale ale lobului frontal
E. leziuni bilaterale ale lobului frontal
(pag. 2566)
M2526047. Efectele antiplachetare ale aspirinei se realizeaza prin:

A. stimularea fosfodiesterazei plachetare
B. blocarea receptorilor ADP plachetari
C. acetilarea ciclooxigenazei plachetare
D. inhibarea fosfodiesterazei plachetare
E. activarea receptorilor glicoproteinei I I b / I I I a
(pag. 2572)
M2526048. In ocluzia ramificatiei inferioare a arterei cerebrale medii, aspectul clinic cel mai
caracteristic este reprezentat de:
A. nistagmus rotator
B. diplopie prin paralizie de nerv III (oculomotor comun)
C. deficit motor contralateral, intins
D. afazie senzoriala Wernicke fara pareza
E. diplopie prin parez de nerv VI (oculomotor extern)
(pag. 2562)
M2626049. Ateroscleroza arterelor cu distributie cerebrala este, de obicei, maximala la nivelul:

A. Originii arterei carotide interne
B. Traiectului arterei carotide comune
C. Ostiilor arterelor de la nivelul crosei aortei
D. Portiunii distale a arterei cerebrale medii
E. Traiectului arterei bazilare
(pag. 2558)
M2626050. Infarctele lacunare sunt determinate mai ales de:

A. Vasospasmul cerebral
B. Lipohialinoza indusa de hipertensiunea arteriala
C. Ateroscleroza arterelor mari
D. Cardioembolism
E. Vasculite cerebrale
(pag. 2559)
M2626051. Ischemia cerebrala apare initial in:

A. Edemul vasogen
B. Edemul interstitial
C. Edemul citotoxic
D. Stress-ul oxidativ
E. Apoptoza
(pag. 2559)
M2626052. Atacul ischemic tranzitor se manifesta printr-un deficit neurologic cu o durata de obicei de:
A. 48 – 72 de ore
B. 24 – 48 de ore
C. 12 – 24 de ore
D. 5 – 20 de minute
E. 15 – 30 de secunde
(pag. 2559)
M2626053. In raport cu originea arterei cerebrale medii, poligonul Willis este situat:
A. Distal
B. Proximal
C. Posterior
D. Lateral
E. Anterior
(pag. 2561)
M2626054. Sindromul talamic este produs de ocluzia:

A. Arterei carotide interne
B. Arterei cerebrale anterioare
C. Arterei cerebrale medii
D. Arterei cerebrale posterioare
E. Arterei caroidiene anterioare
(pag. 2566)
M2626055. Cea mai frecventa cauza de embolism cerebral este:

A. Defectul septal congenital
B. Fibrilatia atriala nereumatica
C. Infarctul miocardic recent
D. Prolapsul de valva mitrala
E. Stenoza mitrala
(pag. 2575)
M2626056. Transformarea hemoragica a infarctului palid dupa embolizare apare tipic:

A. La 1 - 2 ore
B. La 6 - 10 ore
C. La 12 - 36 ore
D. La 48 de ore
E. La 72 de ore
(pag. 2576)
M2626057. Cea mai frecventa localizare a hemoragiei cerebrale este:

A. In talamus
B. In punte
C. In cerebel
D. In putamen
E. In corona radiata
(pag. 2578)
M2626058. Cauza cea mai frecventa a hemoragiei subarahnoidiene este:

A. Tratamentul anticoagulant
B. Hemopatiile
C. Ruptura unui anevrism sacular intracranian
D. Ruptura unei malformatii arteriovenoase intracraniene
E. Extensia in spatiul subarahnoidian a hemoragiilor intracerebrale primitive
(pag. 2580)
M2626059. Anevrismele saculare intracraniene apar, cu deosebire, la nivelul:

A. Sifonului arterei carotide interne
B. Bifurcatiilor arterelor mari de la baza creierului
C. Trunchiului arterelor cerebrale anterioare
D. Trunchiului arterelor cerebrale mijlocii
E. Trunchiului arterelor cerebrale posterioare
(pag. 2581)
M1126060. Tratamentul unui pacient cu hemoragie cerebrala prin ruptura de anevrism, cuprinde:
A. acetaminofen
B. aspirina
C. hidratare adecvata
D. glucocorticoizi
E. nitriti
(pag. 2583)
M1126061. Tabloul clinic al encefalopatiei hipertensive cuprinde:

A. convulsii
B. stare confuzionala
C. edem pulmonar acut
D. greata
E. crize comitiale
(pag. 2584)
M1126062. Manifestarile mai frecvente lae angioamelor cerebrale sunt:

A. cefalee
B. crize epileptice
C. hemoragii intracerebrale
D. tulburari de comportament
E. dispnee
(pag. 2584)
M1126063. Atacul ischemic tranzitor se manifesta printr-un deficit neurologic caracterizat prin:
A. durata sub 24 ore
B. ischemie cerebrala difuza
C. evolutie lunga
D. anunta un atac ischemic important
E. deficit focal
(pag. 2559)
M1126064. Intre cauzele atacului ischemic se numara:

A. arterita temporala
B. purpura trombocitopenica idiopatica
C. coagularea intravasculara diseminata
D. ateromatoza aortei abdominale
E. starea de deshidratare
(pag. 2558)
M1126065. Sediile leziunilor ateromatoase predispozante pentru un aacident vascular cerebral

ischemic sint:
A. originea arterei carotide interne
B. artera temporala
C. artera oftalmica
D. portiunea arterei carotide interne din sinusul cavernos
E. segmentul proximal al arterei cerebrale medii
(pag. 2561)
M1126066. Ocluzia embolica a ramificatiilor inferioare ale arterei cerebrale medii este insotita de:
A. hemianopsie
B. vorbire in jargon
C. incapacitate de a intelege limbajul scris si oral
D. deficit motor la nivelul membrului superior
E. afazie motorie
(pag. 2562)
M1126067. Ocluzia ramurilor arterei cerebrale anterioare determina:

A. paralizia gambei si plantei de partea opusa
B. afazie
C. mutism akinetic
D. incontinenta urinara
E. tulburari de mentinere a pozitiei
(pag. 2563)
M1126068. In cazul obstructiei ramurilor arterei cerebrale posterioare se poate constata:

A. hemianopsie contralaterala
B. dislexie verbala
C. agrafie
D. tulburari de memorie
E. halucinatii vizulae
(pag. 2564)
M1126069. Sindromul talamic Dejerine - Roussy se caracterizeaza prin:

A. pierderea sensibilitatii termice si dureroase in hemicorpul contralateral
B. hemianopsie
C. pastrarea sensibiltatii profunde in hemicorpul contralateral
D. durere intensa
E. coreoatetoza
(pag. 2566)
M1126070. Sindromul Balint cuprinde:

A. ataxie optica
B. cecitate corticala
C. ataxie oculara
D. tulburari de memorie
E. mioza
(pag. 2566)
M1126071. Atacul ischemic tranzitor in teritoriul bazilar proximal se caracterizeaza prin:

A. ameteli
B. dipolpie
C. disartrie
D. parestezii faciale
E. ptoza palpebrala
(pag. 2567)
M1126072. Intre sindroamele lacunare pot fi incluse:

A. hemipareza motorie pura
B. hemipareza motorie cu cecitate tranzitorie
C. atacul senzitiv pur
D. hemipareza ataxica
E. galucinoza pedunculara
(pag. 2568)
M1126073. In preventia de durata a unui accident vascular cerebral ischemic sunt utilizate:
A. aspirina
B. ticlopidina
C. activatorul de plasminogen tisular recombinat (rt-PA)
D. warfarina
E. nadroparina
(pag. 2572)
M1126074. Intre cauzele embolismului cerebral se numara:

A. cardiomiopatia cu disfunctie de ventricol sting
B. insuficienta aortica
C. prolapsul de valva mitrala
D. mixomul atrial
E. endocardita bacteriana
(pag. 2575)
M1126075. Hemoragia intracerebrala lobara se poate prezenta cu:

A. cefalee frontala
B. somnolenta
C. hipotensiune arteriala
D. varsaturi
E. debut insidios
(pag. 2580)
M1126076. Cauze de hemoragie intracerebrala pot fi:

A. angiopatie amiloidica
B. sindrom antifosfolipidic
C. malformatii vasculare
D. hipertensiunea arteriala
E. consum de cocaina
(pag. 2580)
M1126077. Hidrocefalia se asociaza cu:

A. somnolenta
B. coma
C. instabilitate psihica
D. dificultate la mers
E. abulie
(pag. 2581)
M1126078. In hemoragiile subarahnoidiene pot fi prezente urmatoarele modificari electrocardiografice:

A. interval QT lung
B. unda P bifazica
C. unde T negative
D. interval PR scurt
E. prelungirea complexului QRS
(pag. 2582)
M1126079. Anevrismul sacular cauzator de hemoragie subarahnoidiana este asociat cu:

A. mortalitate redusa
B. deficiente neurologice majore
C. repetarea hemoragiei
D. complicatii tardive
E. evolutie favorabila cu tratament medical
(pag. 2581)
M1126080. Simptome prodromale care sugereaza un anevrism vascular cerebral nerupt, dar cu
tendinta la expansiune:
A. paralizie de nerv III
B. paralizie de nerv VI
C. mioza
D. hipotensiune arteriala
E. durere occipitala si cervicala posterioara
(pag. 2581)
M1126081. Intre cauzele deficitelor neurologice tardive asociate cu ruptura unui anevrism vascular
cerebral se numara:
A. tulburari de coagulare
B. hidrocefalia
C. hipertermia
D. vasospasmul cerebral
E. reruptura
(pag. 2581)
M1226082. Cele mai frecvente sindroame lacunare sunt urmatoarele:

B. atacul senzitiv pur
C. hemipareza ataxica
D. hemipareza motorie pura cu “afazie motorie”
E. dislexie
(pag. 2568)
M1226083. Explorarea imagistica in accidentele vasculare cerebrale cuprinde:

A. tomografia computerizata
B. scintigrafia cerebrala
C. tomografia cu emisie de pozitroni
D. rezonanta magnetica nucleara
(pag. 2569, 2570)
M1226084. In tratamentul AVC prima linie este reprezentata de:

A. modificarile dietetice
B. modificarile stilului de viata
C. abandonarea fumatului
D. reducerea sarii din alimentatie
E. gimnastica medicala
(pag. 2572)
M1226085. Cele mai frecvente localizari ale hemoragiei intracerebrale hipertensive sunt:
A. ganglionii bazali
B. cerebel
C. punte
D. scoarta cerebrala
E. hipotalamus
(pag. 2578)
M1226086. Cauzele majore ale deficitelor neurologice tardive din accidentele vasculare cerebrale sunt:
A. reruptura
B. hidrocefalia
C. vasospasmul cerebral
D. alcaloza
E. acidoza
(pag. 2581)
M1226087. Ischemia cerebrala este produsa de o reducere a fluxului cerebral cu durata de:
A. citeva secunde
B. citeva minute
C. citeva ore
D. citeva zile
E. citeva saptamini
(pag. 2557)
M1226088. Hemoragia intracraniana poate sa apara in:

A. parenchimul cerebral
B. spatiul subarahnoidian
C. spatiul subdural
D. spatiul epidural
E. structurile nervoase ale maduvei
(pag. 2557)
M1226089. Care sunt tipurile de edem cerebral care pot sa apara la nivel celular?
A. citotoxic
B. vasogenic
C. interstitial
D. ischemic
E. neurogenic
(pag. 2558)
M1226090. Deficitul neurologic ischemic reversibil dispare in:

A. 24-72 ore
B. pina la o saptamina
C. pina la 2 saptamini
D. pina la o luna
E. pina la 3 luni
(pag. 2560)
M1226091. Care dintre urmatoarele medicamente sunt considerate agenti antiagreganti plachetari si
sunt utilizate in tratamentul accidentelor vasculare cerebrale:
A. aspirina
B. ticlopidina
C. dipiridamolul
D. omeranul
E. carbimazolul
(pag. 2572)
M1226092. Placa fibroasa contine variate grade de degenerare care pot determina:
A. stenoza
B. ulcerare
C. tromboza
D. embolizare ulterioara
E. infarctizare
(pag. 2558)
M1326093. Care sunt cele mai frecvente cauze de ischemie si infarct cerebral ?
A. disectia arteriala
B. vasculitele
C. ateroscleroza cu tromboembolism
D. bolile hematologice
E. embolismul cardiogen
(pag. 2558)
M1326094. Infarctele lacunare sunt de obicei datorate:

A. starii postpartum
B. lipohialinozei indusa de hipertensiune
C. vasoconstrictiei
D. aterosclerozei arterelor penetrante mici
E. coagularii intravasculare diseminate

(pag. 2558)
M1326095. Leziunile aterotrombotice ale arterei vertebrale au predilectie pentru:

A. primul segment al arterei vertebrale
B. al doilea segmental al arterei vertebrale
C. al treilea segment al arterei vertebrale
D. al patrulea segment al arterei vertebrale
E. nici unul din segmentele de mai sus
(pag. 2565)
M1326096. Cele mai frecvente localizari ale hemoragiei intracerebrale hipertensive sunt:
A. ganglionii bazali
B. cerebelul profund
C. punte
D. lobul occipital
E. bulb
(pag. 2578)
M1326097. In hemoragia cerebeloasa apar urmatoarele semne clinice:

A. varsaturi repetate
B. incapacitatea de a merge
C. cefaleea occipitala
D. paralizia membrelor
E. incapacitatea de a sta in picioare
(pag. 2579)
M1326098. Prognosticul hemoragiei intracerebrale hipertensive depinde de:

A. varsta pacientului
B. marimea hematomului
C. simptomatologia clinica
D. tratamentul aplicat
E. localizarea hematomului
(pag. 2579)
M1326099. In ocluzia trunchiului arterei cerebrale medii, blocand atat ramurile penetrante cat si pe cele
corticale, manifestarile clinice sunt:
A. hemiplegie controlaterala
B. hemianestezie controlaterala
C. tulburari de deglutitie
D. tulburari de echilibru
E. hemianopsie omonima
(pag. 2562)
M1326100. La pacientii consumatori de cocaina pot apare:

A. accident vascular cerebral ischemic
B. hemoragie intracerebrala
C. poliradiculonevrite
D. hemoragie subarahnoidiana
E. polineuropatie
(pag. 2580)
M1326101. In endocardita infectioasa embolii septici pot duce la:

A. abcese cerebrale
B. anevrisme micotice
C. meningite
D. hemoragie subarahnoidiana
E. hemoragie intracerebrala
(pag. 2575)
M1326102. In boala aterotrombotica a arterei carotidei interne si a ramurilor sale angiografia cerebrala
poate detecta:
A. trombi murali la bifurcatia arterei carotide comune
B. disectia sifonului carotidian
C. disectia vaselor intracraniene
D. edemul cerebral
E. stenoze severe
(pag. 2570)
M1426103. Mentionati caracteristicile edemului vasogen:

A. este cel mai frecvent tip de edem cerebral
B. afecteaza mai ales substanta alba
C. afecteaza mai ales substanta cenusie
D. apare datorita cresterii permeabilitatii celulelor endoteliului capilar
E. apare in hidrocefalie
(pag. 2258)
M1426104. Sindromul talamic al lui Dejerine si Roussy are ca manifestari:

A. hemibalismul
B. tremorul intentional
C. pierderea controlaterala a sensibilitatii unui hemicorp, atat superficiala cat si profunda
D. alexie
E. afazie amnestica
(pag. 2566)
M1426105. Afectarea fibrelor eferente ale nervilor IX si X poate produce:

A. pierderea gustului
B. disfagie
C. raguseala
D. atrofia unei 1/2 de limba
E. paralizia palatului
(pag. 2567)
M1426106. Sindromul Horner se caracterizeaza prin:

A. mioza
B. midriaza
C. ptoza palpebrala
D. sudoratie diminuata la nivelul fetei
E. afecteaza tractul simpatic descendent
(pag. 2567)
M1426107. Principalele riscuri ale angiografiei cerebrale selective sunt:

A. reactiile alergice la substanta de contrast
B. insuficienta hepatica
C. insuficienta renala
D. tahiaritmii
E. accidentele vasculare cerebrale
(pag. 2570)
M1426108. Arterele care compun poligonul Willis sunt:

A. artera comunicanta anterioara
B. artera comunicanta posterioara
C. artera bazilara
D. trunchiul arterei cerebrale mijlocii
E. artera vertebrala
(pag. 2568)
M1526109. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu accidentele vasculare
trombotice:
A. prezinta frecvent o simptomatologie fluctuanta, agravata in cateva minute sau ore
B. pot fi precedate de accidente ischemice tranzitorii
C. se pot intalni in policitemie, siclemie, purpura trombocitara trombocitopenica
D. in mod frecvent, au drept corespondent anatomo-patologic leziuni hemoragice
E. pot fi intalnite in vasculite
(pag. 2558)
M1526110. In accidentul ischemic tranzitoriu, deficitul neurologic se caracterizeaza prin:

A. durata intre 24 si 72 de ore
B. durata sub 24 de ore
C. durata cuprinsa cel mai frecvent intre 5-20 de minute
D. remitere incompleta, cu sechele
E. durata intre 48 si 72 de ore
(pag. 2559)
M1526111. Accidentele vasculare cerebrale ischemice pot fi intalnite in:

A. deficitul de proteina S
B. deficitul de proteina C
C. supradozarea de anticoagulante
D. excesul de antitrombina III
E. deficitul de antitrombina III
(pag. 2558)
M1526112. Sindromul Wallenberg, de afectare a portiunii laterale a bulbului, include:

A. diminuarea sensibilitatii pe o jumatate de fata
B. nistagmus
C. hemianopsie homonima
D. afazie de tip Wernicke
E. mioza, ptoza palpebrala de aceeasi parte cu leziunea
(pag. 2566, 2567)
M1526113. Printre aspectele clinice care sugereaza un mecanism embolic al accidentelor vasculare
cerebrale, se numara:
A. sindromul plegic limitat la nivelul bratului sau al mainii
B. pareza faciala si afazie sau dizartrie severa, fara alte deficite motorii
C. hemianopsia brusc instalata
D. deficitul motor tetraplegic, brusc instalat
E. aparitia unor crize epileptice dupa accidentul vascular cerebral

(pag. 2576)
M1526114. Printre afectiunile care reprezinta cauze frecvente ale accidentelor cardioembolice se
numara:
A. cardiopatia ischemica
B. stenoza tricuspidiana
C. infarctul miocardic recent
D. endocardita septica
E. fibrilatia atriala
(pag. 2575)
M1526115. In ocluzia arterei cerebrale medii se pot intalni urmatoarele semne clinice:
A. afazie motorie
B. hemianopsie homonima
C. paralizia miscarilor conjugate ale globilor oculari spre partea opusa leziunii
D. paralizia miscarilor conjugate ale globilor oculari spre partea leziunii
E. hemipareza contralaterala
(pag. 2562)
M1526116. Un accident vascular in teritoriul arterei cerebrale anterioare se poate manifesta clinic prin:
A. paralizia mebrului inferior de partea opusa leziunii
B. cecitate corticala
C. reflex de apucare
D. hemianopsie homonima
E. paralizie faciala periferica
(pag. 2562, 2563)
M1526117. Printre factorii de risc pentru accidentul vascular ischemic se numara:

A. diabetul zaharat
B. varsta inaintata
C. hemofilia
D. valorile crescute ale colesterolului plasmatic
E. hipertensiunea arteriala
(pag. 2572)
M1626118. Hemoragia intracraniana poate sa apara in:

A. Parenchimul cerebral
B. Spatiul subarahnoidian
C. Spatiul epicranian
D. Spatiul epidural
E. Spatiul subdural
(pag. 2557)
M1626119. Ateroscleroza este maxima la nivelul:

A. Bifurcatiilor arteriale extracraniene
B. Originii ramurilor arteriale majore intracraniene
C. Originii ramurilor arteriale minore intracraniene
D. Ostiilor arteriale de la nivelul crosei aortei
E. Traiectului mijlociu al arterelor intracraniene
(pag. 2558)
M1626120. Cele mai frecvente cauze ale infarctelor lacunare sunt:

A. Lipohialinoza arterelor penetrante mici
B. Ateroscleroza arterelor penetrante mici
C. Ateroscleroza arterelor mari
D. Cardioembolismul
E. Anevrismul arterial cerebral
(pag. 2558)
M1626121. Edemul cerebral poate fi:

A. Citotoxic
B. Vasogen
C. Traumatic
D. Interstitial
E. Ischemic
(pag. 2558,2559)
M1626122. Ocluzia arterei cerebrale medii la nivelul trunchiului sau determina:

A. Vertij
B. Tulburari de echilibru
C. Hemiplegie contralaterala
D. Hemianestezie contralaterala
E. Hemianopsie omonima
(pag. 2562)
M1626123. Sindromul ischemic bulbar lateral poate fi determinat de:

A. Ocluzia arterei cerebeloase posteroinferioare
B. Ocluzia arterei cerebrale medii
C. Ocluzia arterei vertebrale
D. Ocluzia arterei cerebrale posterioare
E. Ocluzia arterei carotide interne
(pag. 2566)
M1626124. Tomografia computerizata cerebrala evidentiaza imediat dupa atac:

A. Ischemia cerebrala
B. Hemoragia cerebrala
C. Hematomul extradural
D. Abcesul cerebral
E. Hematomul epidural
(pag. 2569)
M1626125. Cauze de embolism cerebral pot fi:

A. Disritmiile cardiace
B. Boala coronariana cronica
C. Boala cardiaca reumatica
D. Tromboza de artera pulmonara
E. Mixomul atrial
(pag. 2575)
M1626126. Majoritatea hemoragiilor intracerebrale sunt produse de:

A. Anevrismul cerebral sacular rupt
B. Anevrismul cerebral micotic rupt
D. Angiopatia amiloida
E. Tratamentul anticoagulant
(pag. 2578)
M2326127. O reducere generalizata a fluxului sanguin cerebral datorata hipotensiunii arteriale

sistemice produce de obicei:
A. sincope
B. infarcte în zonele de granita dintre teritoriile de distributie ale arterelor cerebrale mari
C. necroza cerebrala întinsa
D. hemoragie cerebrala
(pag. 2557)
M2326128. Hemoragia intracraniana poate sa apara în:

A. parenchimul cerebral
B. spatiul subarahnoidian
C. spatiul subdural
D. spatiul epidural
E. epicranian
(pag. 2557)
M2326129. De obicei, ateroscleroza este maximala la nivelul bifurcatiilor arteriale si afecteaza:

A. originea arterei carotide interne la nivelul gâtului
B. originea ramurilor arteriale majore sau minore din interiorul craniului
C. artera carotida externa distal
D. artera carotida comuna în traiectul sau
E. artera coroidiana anterioara
(pag. 2558)
M2326130. Hipercoagulabilitatea poate fi indusa de:

A. anticorpii antifosfolipidici
B. mutatii ale factorului V
C. deficitul de proteina C
D. deficitul de proteina S
E. hemofilia
(pag. 2558)
M2326131. Radicalii liberi(specimene de oxigen partial redus)produc:

A. leziunea ADN
B. leziunea proteinelor
C. acidoza
D. leziunea acizilor grasi
E. hipoglicemie
(pag. 2559)
M2326132. Daca este afectata emisfera nedominanta prin ocluzia arterei cerebrale medii la nivelul
trunchiului sau, apar:
A. afazia globala
B. apraxia constructiva
C. tulburari de vedere
D. anosognozie
E. tulburari sfincteriene
(pag. 2562)
M2326133. Daca artera cerebrala posterioara în segmentul sau proximal este ocluzionata, infarctul
apare de obicei ipsilateral în:
A. subtalamus
B. portiunea mediala a talamusului ipsilateral
C. pedunculii cerebrali
D. lobul frontal
E. mezencefal
(pag. 2566)
M2326134. Alte simptome care avertizeaza asupra trombozei de bazilara includ:

A. diplopia
B. dizartria
C. afazia
D. parestezii faciale sau periorale
E. simptome senzitive pe un hemicorp
(pag. 2567)
M2326135. Urmatoarele afirmatii privind tratamentul acut al infarctului aterotrombotic sunt adevarate:
A. scopul este de a ameliora perfuzia cerebrala a ariei ischemice
B. tensiunea arteriala crescuta trebuie combatuta energic în toate cazurile
C. edemul cerebral simptomatic are dezvoltare maxima în zilele 4 sau 5
D. febra este daunatoare si ar trebui evitata
E. manitolul administrat intravenos poate fi folosit pentru cresterea osmolaritatii serului
(pag. 2574)
M2326136. Cele mai frecvente cauze de AVC cardioembolic sunt:

A. embolii grasoase
B. fibrilatia atriala nereumatica
C. infarctul miocardic
D. valvele prostetice
E. cardiopatia ischemica
(pag. 2575)
M2326137. AVC produs de boala cardiaca este datorat în principal embolizarii de material trombotic
format pe:
A. peretele atrial
B. peretele ventricular
C. valvele inimii stângi
D. valvele inimii drepte
E. urechiusa dreapta
(pag. 2575)
M2326138. Urmatoarele afirmatii privind manifestarile clinice din embolismul cerebral sunt adevarate:
A. debutul deficitului neurologic este brusc si de obicei maximal
B. tipic evolueaza catre deficitul maxim în câteva ore
C. deficitul neurologic corespunde cortexului cerebral irigat de artera afectata
D. hemianopsia brusca sugereaza un embol în artera carebrala anterioara
E. crizele epileptice consecinte ale infarctului cerebral, apar cel mai des dupa infarctul embolic
(pag. 2576)
M2326139. Majoritatea hemoragiilor intracerebrale intracraniene netraumatice sunt produse de:
B. anevrisme rupte
C. angiopatia amiloida
D. malformatii vasculare
E. amfetamine
(pag. 2578)
M2326140. În cazul tratamentului hemoragiilor cerebeloase sunt adevarate afirmatiile:

A. un neurochirurg trebuie consultat imediat
B. cele mai multe hematoame cu diametru peste 3 cm trebuie evacuate
C. pacientii cu hematom între 1 si 3 cm necesita urmarirea starii de constienta
D. pacientii fara semne focale de trunchi cerebral si cu hematom cerebelos mic trebuie operati de urgenta
E. manitolul reduce presiunea intracraniana
(pag. 2580)
M2326141. Sediile frecvente ale anevrismelor saculare cuprind:

A. jonctiunea arterei comunicante anterioare cu artera cerebrala anterioara
B. jonctiunea arterei comunicante posterioare cu artera carotida interna
C. bifurcatia arterei cerebrale medii
D. bifurcatia arterei carotide comune
E. capatul superior al arterei bazilare
(pag. 2581)
M2526142. Dintre urmatoarele afirmatii referitoare la hemoragia la nivelul putamenului, selectati-le pe

cele adevarate:
A. este cea mai frecventa hemoragie determinata de hipertensiunea arteriala
B. este cea mai rara hemoragie determinata de hipertensiunea arteriala
C. se manifesta prin hemiplegie contralaterala
D. disloca invariabil capsula interna adiacenta ganglionilor bazali
E. se manifesta prin crize epileptice senzitive la nivelul membrelor contralaterale
(pag. 2578)
M2526143. In cazul pacientilor cu hemoragie subarahnoidiana (HSA), vasospasmul:

A. apare frecvent dupa o luna de la debut
B. apare frecvent dupa aprox. o luna – trei luni de la debut
C. apare frecvent la 4-14 zile dupa hemoragia subarahnoidiana initiala
D. reprezinta o complicatie frecventa a a hemoragiei subarahnoidiene
E. are implicatii minore pentru morbiditatea si mortalitatea dupa HAS anevrismale
(pag. 2581 – 2583)
M2526144. Dintre urmatoarele afirmatii referitoare la malformatiile vasculare cerebrale, selectati-le pe

cele adevarate:
A. se pot manifesta clinic prin cefalee cu caracter pulsatil si aspect de hemicranie
B. se pot manifesta clinic prin crize focale cu sau fara generalizare secundara
C. sunt mai frecvente la femei
D. sunt mai frecvente la barbati
E. devin manifeste clinic, adesea prin sangerare, cel mai frecvent intre 10 si 30 de ani
(pag. 2584)
M2526145. Urmatoarele semne clinice pot fi intalnite in infarctele cerebeloase:

A. stop respirator subit
B. dizartrie
C. varsaturi
D. afazie de tip Wernicke
E. instabilitate la mers
(pag. 2561)
M2526146. Printre cele mai frecvente manifestari clinice din infarctele lacunare se numara:
B. hemipareza ataxica
C. hemianopsia heteronima
D. hemipareza motorie insotita de afazie motorie
E. hemipareza motorie insotita de cecitate corticala
(pag. 2568)
M2526147. Dintre urmatoarele afirmatii referitoare la infarctele lacunare, selectati-le pe cele adevarate:
A. au dimensiuni mici, de 3 - 4 mm, pana la 1- 2 cm
B. au dimensiuni mici, de 3 – 4 cm
C. se pot manifesta clinic prin hemipareza ataxica de partea opusa leziunii
D. se pot manifesta clinic prin hemipareza ataxica si hemianopsie de aceeasi parte cu leziunea
E. se pot manifesta clinic prin dizartrie si o neindemanare a mainii sau a bratului contralateral
(pag. 2568)
M2526148. Printre bolile care pot produce accidente vasculare cerebrale ischemice printr-un
mecanism de hipercoagulabilitate, se numara:
A. purpura trombotica trombocitopenica
B. deficitul de proteina C
C. deficitul de proteina bazica a mielinei
D. policitemia vera
E. hemofilia
(pag. 2577)
M2526149. Printre cele mai frecvente localizari ale hemoragiei intracerebrale hipertensive se numara:
A. cerebelul
B. talamusul
C. puntea
D. polul occipital
E. jumatatea stanga a bulbului rahidian
(pag. 2578)
M2526150. Specificati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu accidentele
vasculare trombotice:
A. prezinta frecvent o simptomatologie fluctuanta, agravata in cateva minute sau ore
B. pot fi intalnite in poliarterita nodoasa
C. pot fi intalnite in cadrul unor boli hematologice, cum ar fi policitemia, siclemia, purpura trombotica
trombocitopenica
D. nu sunt niciodata precedate de accidente ischemice tranzitorii
E. pot fi precedate de accidente ischemice tranzitorii
(pag. 2558)
M2526151. Sindromul Wallenberg, de afectare a portiunii laterale a bulbului, include ca manifestari

clinice:
A. hemianopsie homonima
B. ataxia membrelor
C. deficit de sensibilitate pe jumatatea contralaterala a fetei
D. diminuarea sensibilitatii dureroase si termice pe jumatatea contralaterala a corpului

E. nistagmus
(pag. 2566 - 2567)
M2526152. Precizati care dintre afirmatiile urmatoare sunt adevarate in legatura cu deficitul neurologic
din accidentul ischemic tranzitoriu:
A. se remite partial, fiind uneori soldat cu sechele motorii
B. dureaza intre 24 si 72 de ore
C. dureaza mai putin de 24 de ore
D. dureaza cel mai frecvent 5-20 de minute
E. prin remiterea sa rapida si completa, are o importanta clinica redusa
(pag. 2559)
M2526153. Printre aspectele clinice care sugereaza un mecanism embolic al accidentelor vasculare
cerebrale, se numara:
A. sindromul plegic limitat la nivelul bratului sau al mainii
B. pareza faciala si afazia sau dizartrie, fara alte deficite motorii
C. deficitul motor tetraplegic, brusc instalat
D. sindroame manifestate exclusiv prin afazie Broca sau Wernicke
E. aparitia unor crize epileptice dupa accidentul vascular cerebral
(pag. 2576)
M2526154. Accidentele vasculare cerebrale ischemice pot fi intalnite in :

A. deficitul de proteina C
B. deficitul de proteina S
C. supradozarea de anticoagulante
D. deficitul de antitrombina III
E. excesul de antitrombina III
(pag. 2558)
M2526155. In ocluzia arterei cerebrale medii se pot intalni urmatoarele semne clinice:
A. afazie
B. hemipareza controlaterala
C. paralizia miscarilor globilor oculari spre partea opusa leziunii
D. hemianopsie homonima
E. cecitate corticala
(pag. 2562)
M2526156. Printre afectiunile care reprezinta cauze frecvente ale accidentelor cardioembolice se
numara:
A. cardiopatia ischemica
B. stenoza mitrala
C. infarctul miocardic
D. fibrilatia atriala
E. tromboflebita membrelor inferioare
(pag. 2575)
M2526157. Un accident vascular cerebral in teritoriul arterei cerebrale anterioare se poate manifesta
clinic prin:
A. paralizie faciala periferica de partea opusa leziunii
B. paralizia membrului inferior de partea opusa leziunii
C. cecitate corticala
D. reflex de apucare
E. incontinenta urinara
(pag. 2562 - 2563)
M2526158. Printre factorii de risc pentru accidentul vascular ischemic se numara:

B. diabetul zaharat
C. fumatul
D. hemofilia
E. valorile crescute ale colesterolului plasmatic
(pag. 2572)
M2526159. Reducerea generalizata a fluxului sanguin cerebral determinata de hipertensiunea

sistemica produce:
A. sincope
B. hemoragie subarahnoidiana
C. infarcte in zonele de granita dintre teritoriile de distributie ale arterelor cerebrale mari
D. hemoragii pontine
E. necroza cerebrala intinsa
(pag. 2557)
M2526160. Cele mai frecvente cauze de ischemie si infarct cerebral sunt:

A. aterosleroza cu tromboembolism
B. contraceptivele orale
C. lupusul eritematos diseminat
D. embolismul cardiogen
E. vasospasmul cerebral
(pag. 2558)
M2526161. In cadrul leziunii neuronale ischemice, actiunea glutamatului are ca efect:

A. activarea receptorului NMDA
B. activarea receptorului GABA-A
C. leziuni ale A.D.N.
D. cresterea nivelului calciului ionic (Ca 2+) intracelular
E. cresterea nivelului K+ intracelular
(pag. 2559)
M2526162. Sindromul clinic complet al ocluziei arterei coroidiene anterioare consta in:
A. hemiplegie contralaterala
B. apraxie de imbracare
C. hemianestezie (hipoestezie)
D. cecitate corticala
E. hemianopsie homonima
(pag. 2563)
M2526163. Ramurile arterei bazilare se impart in urmatoarele grupuri:

A. comunicante anterioare
B. paramediane
C. circumferentiale scurte
D. comunicante posterioare
E. circumferentiale lungi
(pag. 2565)
M2526164. Cauzele deficitelor neurologice majore tardive in hemoragia subarahnoidiana sunt:

A. crizele epileptice frecvente
B. reruptura anevrismului
C. hidrocefalia
D. cefaleea suparatoare
E. vasospasmul
(pag. 2581)
M2526165. Hipertensiunea intracraniana dupa ruperea unui anevrism apare secundar:

A. starii de coma prelungita
B. prezentei sangelui subarahnoidian
C. hematomului parenchimatos
D. hidrocefaliei acute
E. pierderii functiei vegetative de reglare vasculara
(pag. 2583)
M2526166. Cresterea presiunii de perfuzie ca forma de terapie a vasospasmului cerebral simptomatic

se poate realiza prin::
A. cresterea presiunii arteriale medii
B. administrarea de Nimodipina
C. drenaj ventricular
D. cresterea volumului plasmatic
E. agenti antifibrinolitici
(pag. 2583)
M2626167. Cauzele cele mai frecvente de ischemie si infarct cerebral sunt:

A. Anevrismul cerebral
B. Disectia arterelor cerebrale
C. Tromboembolismul
D. Embolismul cardiogen
E. Stenozele de artera caroitida interna
(pag. 2558)
M2626168. Artera cerebrala medie iriga:

A. Cortexul occipital
B. Bratul posterior al capsulei interne
C. Putamenul
D. Cortexul parietal
E. Cortexul frontal
(pag. 2561)
M2626169. Ocluzia completa a arterei cerebrale medii, la nivelul trunchiului sau, determina:
A. Hemiplegie contralaterala
B. Hemianestezie contralaterala
C. Hemianopsie omonima
D. Ataxie
E. Vertij
(pag. 2562)
M2626170. Amanroza fugace poate apare in ocluzia:

A. Arterei vertebrale
B. Arterei oftalmice
C. Arterei carotide interne

D. Arterei cerebrale posterioare
E. Arterei centrale a retinei
(pag. 2563-2564)
M2626171. Sindromul Wallenberg poate fi produs de stenoza:

A. Arterei vertebrale
B. Arterei bazilare
C. Arterei cerebeloase anteroinferioare
D. Arterei cerebeloase superioare
E. Arterei cerebeloase posteroinferioare
(pag. 2566)
M2626172. Tomografia computerizata cerebrala identifica imediat dupa atac:

A. Hemoragia cerebrala
B. Hematomul subdural
C. Abcesul cerebral
D. Ischemia cerebrala
E. Hematomul extradural
(pag. 2569)
M2626173. Rezonanta magnetica nucleara standard ofera date sigure in prima ora de la debut asupra:
A. Localizarii infarctului cerebral
B. Intinderii infarctului cerebral
C. Traectului arterelor stenozate
D. Hemoragiei cerebrale
E. Anomaliilor arterio-venoase cerebrale
(pag. 2570)
M2626174. Angiografia cerebrala poate detecta:

A. Lacunele cerebrale
B. Leziunile ulcerative arteriale
C. Stenozele arteriale severe
D. Vasospasmul cerebral
E. Arteritele cerebrale
(pag. 2570)
M2626175. Ultrasonografia Doppler extrasi transcraniana poate detecta:

A. Stenozele bifurcatiei carotidiene
B. Leziunile stenotice ale trunchiului cerebralei medii
C. Leziunile parenchimului cerebral
D. Leziunile stenotice in portiunile distale ale arterelor vertebrale
E. Leziunile stenotice din artera bazilara
(pag. 2571-2572)
M2626176. Profilaxia emboliei cerebrale se poate face cu:

A. Terapie vasoconstrictoare
B. Terapie vasodilatatoare
C. Terapie anticoagulanta
D. Terapie antiplachetara
E. Terapie neuroprotectoare
(pag. 2576)
M2626177. Infarctul cerebral poate fi produs de:

A. Disectia arterelor cervicocerebrale
B. Stari de hipocoagulabilitate
C. Stari de hipercoagulabilitate
D. Displazia fibromusculara
E. Boala Moyamoya
(pag. 2577)
M2626178. Majoritatea hemoragiilor cerebrale intraparenchimatoase sunt produse de:

A. Ruptura unui anevrism
B. Ruptura unei malformatii arterio-venoase
D. Angiopatia amiloida
E. Tratamentul anticoagulant
(pag. 2578)
M2626179. Profilaxia hemoragiei cerebrale tinde, in principal sa, reduca:

A. Hipercolesterolemia
B. Hipertensiunea arteriala
C. Fumatul
D. Consumul excesiv de alcool
E. Administrarea drogurilor ilicite
(pag. 2579)
M2626180. Sangerarea prin ruptura malformatiilor arteriovenoase apare, cel mai frecvent, la varsta
cuprinsa intre:
A. 1 - 10 ani
B. 11 - 20 de ani
C. 21 - 30 de ani
D. 31 - 40 de ani
E. 40 - 60 de ani
(pag. 2583)
Tema nr. 27
Socul hipovolemic
BIBLIOGRAFIE:
M1127001. Urmatoarele afirmatii sint reale in relatie cu socul hipovolemic, cu EXCEPTIA

A. poate rezulta prin hemoragie
B. poate fi indus de arsuri
C. este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinica
D. nu este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinica
E. se poate produce prin depletie lichidiana datorata varsaturilor
(pag. 237)
M1127002. Prefuzia tisulara scazuta din socul hipovolemic se datoreaza:

A. scaderii debitului cardiac
B. reducerii rezistentei vasculare sistemice
C. maldistributiei fluxului sangvin in microcirculatie
D. distributiei normale a fluxului sangvin in microcirculatie
E. suntarea anormala a unui debit cardiac crescut
(pag. 240,241)
M1127003. Mecanismele compensatorii depasite in cadrul socului hipovolemic sever se asociaza cu

urmatoarele conditii cu EXCEPTIA:
A. se dezvolta hipotensiunea arteriala
B. apare vasodilatatia generalizata
C. apare vasoconstrictia generalizata
D. se reduce perfuzia tisulara
E. se instaleaza metabolismul anaerob
(pag. 241)
M1127004. Urmatoarele afirmatii in relatie cu socul hipovolemic sint adevarate, cu EXCEPTIA:

A. perfuzia cu lichide este tratamentul fundamental al hipovolemiei acute
B. readucerea presiunilor de umplere cardiaca la nivel optim se realizeaza fara a induce edemul pulmonar
C. readucerea presiunilor de umplere cardiaca la nivel optim se realizeaza chiar cu pretulinducerii unui edem
pulmonar
D. monitorizarea presiunii hidrostatice pulmonare prin examen fizic este esentiala pe perioada resuscitarii
E. monitorizarea presiunii hidrostatice prin masuratori hemodinamice este esentiala pe perioada resuscitarii
(pag. 243)
M1127005. Urmatoarele afirmatii sint reale in cadrul socului hipovolemic, cu EXCEPTIA:

A. resuscitarea initiala se realizeaza cu solutii cristaloide
B. administrarea albuminei este o metoda mai eficienta de refacere a volumului vascular
C. administrarea solutiilor coloidale nu a demonstrat un beneficiu net fata de cristaloide in refacerea volumului
vascular
D. administrarea solutiilor saline hipertone este eficienta in resuscitarea arsilor
E. administrarea dopaminei in doza de 1-4 micrograme/kgc/minut este obligatorie in socul hipovolemic
(pag. 244)
M1127006. Urmatoarele afirmatii sint reale in socul hipovolemic, cu EXCEPTIA

A. hipotensiunea arteriala in cadrul socului inseamna in general o tensiune arteriala medie peste 50 mmHg
B. pacientii cu HTA cronica severa pot fi relativ hipotensivi cind presiunea arteriala medie scade cu 40 mmHg
C. pacientii cu hipotensiune cronica nu prezinta semne clinice de soc pina ce presiunea medie nu scade sub
50 mmHg
D. hipotensiunea arteriala in cadrul socului inseamna in general o TA medie sub 60 mmHg
E. reducerea fluxului sangvin in piele se reflecta prin extremitati reci si palide
(pag. 242-244)
M1227007. Urmatorii parametri hemodinamici obtinuti prin cateterizarea inimii drepte caracterizeaza
socul hipovolemic:
A. presiunea normala in capilarul pulmonar
B. presiunea medie in atriul drept crescuta
C. debitul cardiac normal sau crescut
D. unda “v” pe curba presiunii de blocare din capilarul pulmonar
E. valori scazute ale debitului cardiac si ale presiunii capilarului pulmonar
(pag. 243)
M1227008. In socul hipovolemic:

A. debitul cardiac este scazut consecinta a scaderii volumului bataie cardiac
B. contractilitatea cardiaca este deprimata
C. presiunea telediastolica din ambii ventriculi este crescuta compensator
D. socul hipovolemic ocupa locul al doilea din punct de vedere al frecventei dintre tipurile de soc intalnite in
clinica
E. hemoragia nu constituie cauza de soc hipovolemic, aceasta fiind cauza de soc hemoragic
(pag. 237-238)

A. disfunctia celulara poate apare in urma leziunilor produse de ischiemia celulara
B. modificarile intracelulare nu sunt atat de grave ca in socul septic
C. datorita centralizarii circulatiei, acidoza celulara este rareori intalnita in socul hipovolemic
D. disfunctia pompelor ionice din peretele celular, caracteristica celorlalte tipuri de soc, in socul hipovolemic
nu este intalnita
E. in cadrul metabolismului celular din soc, glicoliza anaeroba va duce la formarea a 36 de molecule de ATP
(pag. 238)
M1227010. Socul hipovolemic se clasifica in:

A. soc miopatic
B. soc mecanic
C. hemoragie
D. neurogen
E. anafilaxie
(pag. 238)
M1427011. Mecanismele compensatorii in socul hipovolemic sunt declansate cand se pierde:

A. 20% din volumul total de sange
B. 20-25% din volumul total de sange
C. 10-15% din volumul total de sange
D. 10% din volumul total de sange
E. sub 10% din volumul total de sange
(pag. 240)
M1427012. Mecanismele compensatorii in socul hipovolemic se declanseaza in urmatoarele conditii:
A. cand se pierde rapid 20-25% din volumul sangvin

B. cand se pierde 10% din volumul total de sange
C. cand se produce lezarea endoteliului capilar
D. cand apre cresterea nivelului de lactat
E. cand apare insuficienta multiorganica
(pag. 241)
M1527013. Socul hipovolemic se datoreaza:

A. Depresiei functiei cardiace
B. Afectarii umplerii diastolice ventriculare
C. Inadecvarii perfuziei tisulare
D. Scaderii volumului sangelui circulant
E. Reducerii patului vascular pulmonar
(pag. 237, 238)
M1527014. Semnele specifice socului hipovolemic sunt:

A. Dovezi clare ale unor pierderi de lichide
B. Hipotensiune sub 60 mmHg
C. Puls paradoxal
D. Ritm de galop
E. Tahicardie
(pag. 242)
M1527015. Cateterizarea cordului drept arata in socul hipovolemic:

A. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara crescuta
B. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara scazuta
C. Debit cardiac crescut si presiune capilara pulmonara scazuta
D. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara normala
E. Debit cardiac crescut si presiune capilara pulmonara normala
(pag. 243)
M1527016. In tratamentul socului hemoragic obiectivul principal este de a mentine concentratia de

hemoglobina la valori de:
A. 7 g/dL
B. 8 g/dL
C. 9 g/dL
D. 10 g/dL
E. 11 g/dL
(pag. 244)
M1527017. Mecanismele compensatorii mentin debitul cardiac atunci cand se pierd:

B. 40% din volumul total de sange
C. 30% din volumul total de sange
E. 10% din volumul total de sange
(pag. 240)
M1527018. In socul hipovolemic perfuzia tisulara scazuta este determinata de:

A. Reducerea rezistentei vasculare sistemice
B. Cresterea rezistentei vasculare pulmonare
C. Debit cardiac inadecvat
D. Maldistributia fluxului sanguin in microcirculatie

E. Endorfine si neuropeptide
(pag. 238, 240)
M2327019. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este reprezentat de:

A. administrarea de substante vasodilatatoare
B. restrictia hidro-salina
C. perfuzia cu lichide
D. administrarea de diuretice
E. administrarea de substante inotrop pozitive
(pag. 243)
M2327020. In socul hemoragic, refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin

administrarea de:
A. glucoza
B. ser fiziologic
C. solutie Ringer
D. derivati de gelatina
E. masa eritrocitara
(pag. 244)
M2327021. In socul hipovolemic, activarea mecanismelor compensatorii sunt activate cand se pierd:
B. 15% din volumul total de sange
C. 20% din volumul total de sange
E. 30% din volumul total de sange
(pag. 240)
M2327022. Depasirea mecanismelor compensatorii si aparitia semnelor clinice de soc apar la o

pierdere de:
A. 10-15% din volumul sanguin
B. 15-20% din volumul sanguin
C. 20-25% din volumul sanguin
D. 25-30% din volumul sanguin
E. 30-35% din volumul sanguin
(pag. 241)
M2327023. Reducerea perfuziei tisulare si modificarea metabolismului duc la cresterea nivelului de:
A. acid acetoacetic
B. acid ß2-hidroxibutiric
C. bicarbonat
D. lactat
E. sulfat
(pag. 241)
M2327024. In stadiile initiale ale hipovolemiei acute, cand pierderile sunt de pana la 10%, poate aparea
un singur semn clinic:
A. tegumente calde, eritematoase
B. hipertensiunea clinostatica
C. midriaza
D. hipotensiunea ortostatica
E. insuficienta pluriorganica
(pag. 240)
M2527025. Tipul cel mai frecvent de şoc întâlnit în clinică este:

A. şocul cardiogen
B. şocul obstructiv extracardiac
C. şocul distributiv
D. şocul hipovolemic
E. şocul toxic
(pag. 237)
M2527026. Şocul hipovolemic este:

A. toxic
B. reflex
C. hemoragic
D. neurogen
E. anafilactic
(pag. 238)
M2527027. Obiectivul principal al tratamentului în şocul hemoragic este:

A. creşterea presarcinii ventriculului stâng
B. reducerea pierderii de lichide
C. menţinerea tensiunii arteriale peste 60 mm Hg
D. menţinerea concentraţiei de hemoglobină la valori de 10 g/l
E. menţinerea volumului total de sânge la peste 80% din valoarea normală
(pag. 244)
M2527028. Pentru resuscitarea iniţială, în cele mai multe forme de şoc hipovolemic se apelează la:
A. agenţi trombolitici
B. substanţe vasopresoare
C. adrenalină
D. soluţii cristaloide
E. glucoză
(pag. 244)
M2527029. În abordarea pacientului cu şoc, testele iniţiale de laborator includ, cu EXCEPŢIA:

A. radiografie toracică
B. electrocardiogramă
C. echografie cardiacă
D. cateterizarea inimii drepte
E. hemoleucogramă
(pag. 242)
M2527030. Următoarele condiţii caracterizează şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:

A. pierdere de lichide
B. hemoragie
C. presarcină redusă
D. umplere redusă
E. scăderea tensiunii arteriale
(pag. 240)
M2527031. Următoarele mecanisme compensatorii intervin în şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:

A. scăderea activităţii adrenergice
B. reducerea presiunii hidrostatice în capilare

C. activarea sistemului renină-angiotensină
D. creşterea nivelului de ACt
E. creşterea nivelului de aldosteron
(pag. 240)
M2527032. Următoarea medicaţie este utilă în tratamentul şocului hipovolemic:

A. masă eritrocitară
B. oxigen
C. trombostop
D. adrenalină
E. nitroglicerină
(pag. 244)
M2527033. Care este cel mai frecvent tip de şoc întîlnit în clinică ?
A. şocul extracardiac
B. şocul hemoragic
C. şocul septic
D. şocul cardiogen
E. şocul de distribuţie
(pag. 238)
M2527034. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este:

A. administrarea de oxigen pe sondă
B. administrarea de agenţi inotropi
C. administrarea de soluţii cristaloide în perfuzie
D. eradicarea infecţiilor
E. creşterea tensiunii arteriale
(pag. 343)
M2527035. În şocul hipovolemic este esenţială pentru perioada resuscitării:

A. măsurarea tensiunii arteriale
B. determinarea cantităţii de sânge pierdut
C. monitorizarea presiunii hidrostatice pulmonare
D. determinarea gazelor sangvine
E. determinarea produşilor de catabolism
(pag. 243)
M2627036. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt adevarate:
A. Socul hipovolemic se datoreaza unei reduceri a volumului sanguin circulant
B. Socul hipovolemic se asociaza cu cresterea presiunii telediastolice in ambii ventriculi
C. Socul hipovolemic se asociaza cu scaderea presiunii telediastolice exclusiv in VD
D. Socul hipovolemic se asociaza cu scaderea presiunii telediastolice exclusiv in VS
E. Socul hipovolemic se datoreaza unei infectii severe
(pag. 237)
M2627037. Urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt false:

A. Socul hipovolemic se asociaza cu scaderea presiunii telediastolice in ambii ventriculi
B. Socul hipovolemic poate rezulta prin hemoragie sau depletie lichidiana
C. Socul hipovolemic este cel mai frecvent tip de soc intalnit in practica
D. Socul hipovolemic se asociaza cu cresterea presiunii telediastolice in ambii ventriculi
E. Socul hipovolemic se asociaza cu debit cardiac scazut
(pag. 237)
M2627038. In socul hipovolemic reducerea perfuziei tisulare duce la:

A. Instalarea metabolismului anaerob cu alcaloza metabolica
B. Stimulare reflexa adrenergica cu redistributia fluxului sanguin in teritoriul cerebral si coronarian
C. Stimulare reflexa adrenergica cu redistributia fluxului sanguin in teritoriul cutanat si muscular
D. Stimulare reflexa vagala
E. Acidoza respiratorie
(pag. 241)
M2627039. In socul hipovolemic principala masura de tratament este:

A. Reprefuzia miocardului
B. Refacerea volemiei
C. Suport inotropic major
D. Administrarea de diuretice
E. Administrarea de vasodilatatoare
(pag. 243)
M2627040. In socul hipovolemic sunt false urmatoarele:

A. Apar frecvent tulburari ale starii mentale
B. Manifestrile cerebrale apar de obicei cand TA sistolica e sub 60 mmhg
C. In evolutie apare sindrom de detresa respiratorie acuta
D. Este consecinta unui infarct miocardic acut
E. Este consecinta unei pierderi importante lichidiene
(pag. 239)
M2627041. Socul hipovolemic se caracterizeaza prin:

A. Umplere ventriculara neadecvata
B. Cresterea volumului si presiunii telediastolice in ventricolul stang
C. Cresterea volumului si presiunii telediastolice in ventricolul drept
D. Debit cardiac scazut si volum bataie crescut
E. Debit cardiac crescut si volum bataie scazut
(pag. 237)
M2827042. Socul hipovolemic se datoreaza:

A. Depresiei functiei cardiace
B. Afectarii umplerii diastolice ventriculare
C. Inadecvarii perfuziei tisulare
D. Scaderii volumului sangelui circulant
E. Reducerii patului vascular pulmonar
(pag. 237)
M2827043. Modificarile patologice initiale din structura celulei sunt:

A. Largirea reticulului endoplasmic
B. Dilatarea mitocondriei
C. Distrugerea lizozomilor
D. Ruperea mitocondriei
E. Acumularea de cromatina in citoplasma
(pag. 238)
M2827044. Cel mai frecvent tip de soc intalnit in clinica este:

A. septic
B. cardiogen
C. hipovolemic
D. neurogen
E. endocrinologic
(pag. 238)
M2827045. Socul hipovolemic apare in urmatorelele situatii cu exceptia:

A. Hemoragii
B. Varsaturi cu depletie lichidiana inportanta
C. Diareei trenante
D. Arsuri
E. Tamponada cardiaca
(pag. 238)
M1127046. Urmatoarele afirmatii sint adevarate in relatie cu socul hipovolemic:

A. o pierdere rapida intre 20-25% din volumul sangvin permite mecanismelor compensatorii mentinerea
debitului cardiac
B. o pierdere de 10% din volumul sangvin nu permite mecanismelor compensatorii mentinerea debitului
cardiac
C. cresterea activitatii adrenergice duce la vasoconstrictie arteriala
D. cresterea activitatii adrenergice determina venoconstrictie
E. cresterea activitatii simpatice dtermina scaderea frecventei cardiace
(pag. 241)
M1127047. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sint reale
A. reducerea presiunii hidrostatice capilare favorizeaza transudarea lichidului din spatiul extracelular in vase
B. vasoconstrictia arteriolara precapilara favorizeaza transudarea lichidului din spatiul extracelular in vase
C. contractia volumului intravascular duce la activarea sistemului renina-angiotensina
D. contactia volumului intravascular duce la scaderea secretiei de hormon antidiurteic
E. contractia volumului intravascular duce la scaderea nivelurilor serice de aldosteron
(pag. 240)
M1127048. Care din urmatoarele afirmatii sint reale in cadrul socului hipovolemic sever
A. se dezvolta acidoza metabolica
B. scade nivelul de lactat
C. se redistribuie fluxul sangvin in teritoriul coronarian
D. se redistribuie fluxul sangvin in sistemul cerebral
E. lezarea endoteliului capilar nu determina pierderea de lichide din circulatie
(pag. 241)
M1127049. Care din urmatoarele afirmatii legate de socul hipovolemic sever sint reale:
A. cateterizarea inimii drepte este utila
B. monitorizarea invaziva este necesara pentru evaluarea starii hemodinamice
C. monitorizarea neinvaziva nu estimeaza corect presiunea de umplere la nivel cardiac
D. presiunea capilara pulmonara este crescuta
E. debitul cardiac este crescut
(pag. 242)
M1127050. Care din urmatoarele afirmatii legate de socul hipovolemic sint reale:
A. in socul hemoragic refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin transfuzia de masa
eritrocitara
B. scopul tratamentului in socul hipovolemic prin hemoragie este mentinerea unei concentratii de
hemoglobina de 10g/dl
C. reducerea nivelului seric de lactat este unindicator al unei resuscitari reusite
D. cresterea nivelului seric de lactta este un indicator al unei resuscitari reusite
E. pacientii cu soc hipovolemic au frecventistoric de infectii localizate asociate cu febra
(pag. 242-244)

A. cresterea postsarcinii ventricolului drept limiteaza cresterea debitului
B. miocardul prezinta o reactivitate scazuta la catecolamine
C. necroza tubulara acuta se datoreaza reducerii fluxului sanghin din medulara renala
D. necroza hepatocitara apare cu precadere centrolobular
E. ischemia intestinala se insoteste de translocatia toxinelor bacteriene
(pag. 239-240)
M1227052. Urmatorii factori determina sau influenteaza perfuzia tisulara:

A. presarcina
B. concentratia de hemoglobina redusa din sangele arterial
C. sistemul simpato-adrenergic
D. aria de sectiune a arborelui vascular
E. eliberarea de oxid nitric de catre endoteliul vascular
(pag. 237)
M1227053. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la socul hipovolemic:

A. mecanismele compensatorii se declanseaza la pierderi de peste 10% din volumul circulant
B. reducerea presiunii hidrostatice in capilare cat si vasoconstrictia arteriolara precapilara impiedica trecerea
lichidului din spaiul extracelular
C. activarea sistemului renina-angiotensina va duce in final la retentie renala de sodiu si apa
D. vasoconstrictia generalizata reprezinta un mecanism eficient de protectie impotriva aparitiei hipotensiunii
E. vasoconstrictia reprezinta un mecanism compensator prin care se realizeaza centralizarea circulatiei
(pag. 240-241)
M1227054. In socul hipovolemic urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. in socul hipovolemic presiunea capilara pulmonara este mult scazuta iar debitul cardiac este normal
B. perfuzia cu lichide este tratamentul fundamental al hipovolemiei acute
C. pentru resuscitarea initiala sunt preferate solutiile de cristaloizi
D. utilizarea solutiilor coloidale nu si-a dovedit superioritatea in tratamentul socului hipovolemic
E. solutiile saline hipertone se pot folosi in tratamentul socului hipovolemic
(pag. 243-244)
M1227055. Referitor la tratamentul socului hipovolemic:

A. perfuzia cu lichide este esentiala
B. se pot administra solutii cristaloide sau coloidale
C. solutiile coloidale sunt contraindicate
D. daca se folosesc solutii hipertone, volumele utilizate sunt relativ mici
E. in socul hemoragic, administrarea de masa eritrocitara reface capacitatea de transport a oxigenului
(pag. 243, 244)
M1427056. Socul hipovolemic poate rezulta din:

A. hemoragie
B. depresie severa a functiei cardiace
C. vasodilatatie periferica marcata

D. depletie lichidiana datorata arsurilor
E. depletie lichidiana datorata deshidratarii
(pag. 237)
M1427057. Urmatoarele afirmatii privind patogeneza soculi hipovolemic sunt adevarate:

A. hipotensiunea ortostatica poate fi singurul semn al hipovolemiei
B. daca 10-15% din volumul sangvin se pierde rapid, mecanismele compensatorii sunt depasite si apar
semnele clinice de soc
C. reducerea perfuziei tisulare duce la instalarea metabolismului anaerob, manifestat prin cresterea nivelului
de lactat si alcaloza metabolica
D. vasoconstrictia excesiva poate reduce fluxul pana la punctul in care apar leziuni celulare
E. lezarea endoteliului capilar duce la pierderea de lichide si proteine din circulatie, ceea ce amelioreza
hipovolemia
(pag. 240-241)
M1427058. Manifestarile clinice prezente in socul hipovolemic ca si in alte tipuri de soc sunt:
A. starea generala usor alterata
B. hemoragii gastrointestinale sau cu alta localizare
C. tahicardia
D. oliguria
E. diaree cu pierdere masiva de lichide
(pag. 242)
M1427059. Intre principiile generale de abordare terapeutica a pacientului cu soc se numara:

A. monitorizarea electrocardiografica continua
B. determinari seriate ale gazelor arteriale
C. determinarea seriata a transaminazelor
D. timpii de coagulare
E. pulsoximetria
(pag. 242)
M1427060. In abordarea pacientului cu soc, testele initiale includ:

A. ecografia cardiaca
B. radiografia toracica
C. scintigrafia miocardica
D. cateterizarea inimii drepte
E. electrocardiograma
(pag. 242)
M1427061. Este adevarat ca:

A. in socul hipovolemic, cresterea marcata a presiunii in microvasele pulmonare este cel mai important
determinant al transsudarii lichidelor in interstitiul pulmonar
B. Indiferent de tipul si de cantitatea de lichide utilizate in resuscitare, nu este necesara folosirea unor
etaloane fiziologice pentru masurarea raspunsului initial la tratament
C. Implicatia clinica a cresterii presiunii in microvasele pulmonare este aceea ca monitorizarea presiunii
hidrostatice pulmonare este esentiala pe perioada resuscitarii
D. Pentru resuscitarea initiala, in cele mai multe forme de soc hipovolemic sunt folosite transfuzii de masa
eritrocitara
E. in socul hemoragic scopul tratamentului este de a mentine o concentratie de hemoglobina de 11 g/dl
(pag. 243,244)
M1427062. Alegeti variantele adevarate in ceea ce priveste tratamentul socului hipovolemic:

A. perfuzia cu lichide este tratamentul fundamental al hipovolemiei acute
B. masurile initiale includ suplimentarea aportului de oxigen si, cand tensiunea arteriala sistolica o permite,
administrarea de nitroglicerina intravenos
C. tratamentul consta in suport cardiovascular cu o combinatie de agenti inotropi
D. in socul hemoragic, refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin transfuzia de masa
eritrocitara
E. studii preliminare cu solutii saline hipertone sugereaza ca resuscitarea efectiva se poate realiza cu volume
relativ mari de lichid
(pag. 244)
M1527063. In socul hipovolemic exista urmatoarele modificari:

A. Cresterea presarcinii ventriculului stang
B. Cresterea postsarcinii ventriculului drept
C. Scaderea presarcinii ventriculului stang
D. Scaderea volumului-bataie
E. Cresterea presarcinii ventriculului drept
(pag. 237, 238)
M1527064. Mecanismele compensatorii in socul hipovolemic includ:

A. Cresterea activitatii colinergice
B. Activarea sistemului renina-angiotensina
C. Eliberarea crescuta de hormon antidiuretic
D. Scaderea nivelurilor de ACt
E. Cresterea eliberarii de aldosteron
(pag. 240)
M1527065. Metodele de tratament in socul hipovolemic includ:

A. Agenti inotropi
B. Masa eritrocitara
C. Anticoagulante
D. Solutii cristaloide
E. Solutie Ringer
(pag. 244)
M1527066. In tratamentul socului hipovolemic, urmatoarele solutii pot ajuta la mentinerea unei
presiuni coloidosmotice optime:
A. Solutii cirstaloide
B. Solutia Ringer
C. Albumina
D. Solutiile de amidon
E. Solutiile fiziologice
(pag. 244)
M1527067. In socul hipovolemic, scaderea marcata a debitului cardiac si hipotensiunea, urmate de

instalarea metabolismului anaerob duc la:
A. Alcaloza respiratorie
B. Acidoza metabolica
C. Acumulare de lactat
D. Hipercapnie
E. Hipoglicemie
(pag. 241)
M1527068. Socul hipovolemic poate apare in:

A. Tamponada cardiaca
B. Arsuri
C. Anafilaxie
D. Embolismul pulmonar masiv
E. Diaree
(pag. 237, 238)
M1527069. Cresterea activitatii adrenergice in socul hipovolemic determina:

A. Venoconstrictie
B. Scaderea intoarcerii venoase
C. Tahicardie
D. Vasodilatatie arteriala
E. Efect inotrop negativ
(pag. 240)
M1527070. Care din urmatoarele elemente nu pledeaza pentru diagnosticul de soc hipovolemic:
A. Istoricul de sangerare gastrointestinala
B. Scaderea tensiunii arteriale medii cu 30 mmHg la hipertensivi
C. Neutropenia
D. Edemul pulmonar
E. Raspuns spectaculos la perfuzia cu lichide
(pag. 242, 243)
M1527071. In socul hipovolemic apar urmatoarele modificari adaptative:

A. Redistributia fluxului sanguin in teritoriile cerebral si coronarian
B. Retentia renala de apa si sodiu
C. Hipoxemia
D. Cresterea presiunii intrapericardice
E. suntarea anormala a unui debit cardiac crescut
(pag. 240, 241)
M2327072. Profilul hemodinamic al socului hipovolemic include:

A. cresterea presiunii hidrostatice in capilare
B. cresterea debitului cardiac
C. scaderea debitului cardiac
D. scaderea presiunii arteriale
E. reducerea presarcinii
(pag. 240)
M2327073. Mecanismele neuroendocrine compensatorii activate in socul hipovolemic includ:

A. cresterea activitatii adrenergice
B. scaderea secretiei de ADH
C. scaderea nivelurilor de ACTH
D. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron
E. stimularea gonadelor
(pag. 240)
M2327074. In resuscitarea socului hipovolemic se pot folosi:

A. solutia Ringer
B. albumina
C. solutii de amidon
D. solutii saline hipertone
E. solutii de glucoza
(pag. 244)
M2327075. Autoreglarea fluxului snguin in conditii de soc predomina in sistemele:

A. gastrointestinal
B. cerebral
C. coronarian
D. neuroendocrin
E. pulmonar
(pag. 241)
M2327076. Socul hipovolemic este caracterizat de:

A. scaderea volumelor telediastolice in ambii ventriculi
B. cresterea volumelor telediastolice in ambii ventriculi
C. cresterea presiunilor telediastolice in ambii ventriculi
D. scaderea presiunilor telediastolice in ambii ventriculi
E. cresterea presiunilor si scaderea volumelor telediastolice in ambii ventriculi
(pag. 237)
M2327077. Cauzele socului hipovolemic includ:

A. pierderea functiei de pompa a inimii
B. hemoragia
C. depletia lichidiana
D. aritmiile cardiace grave
E. hiperhidratarea
(pag. 237)
M2527078. Şocul hipovolemic:

A. este consecinţa hemoragiei masive
B. produce un debit cardiac inadecvat
C. se produce prin depleţia lichidiană
D. este cel mai frecvent tip de şoc întâlnit
E. presupune funcţie ventriculară alterată
(pag. 237)
M2527079. Următoarele afirmaţii privind şocul hipovolemic sunt FALSE:

A. este datorat unei depresii severe a activităţii sistolice cardiace
B. este o pierdere mare de fluide secundară deshidratării
C. nu este la fel de frecvent în clinică ca şocul cardiogen
D. este tipul cel mai frecvent de şoc cardiac
E. poate fi cauzat de arsuri întinse
(pag. 237)
M2527080. Următorii factori sunt implicaţi în patogeneza şocului hipovolemic la om:

A. pierderea de lichide
B. presarcina crescută
C. debitul cardiac crescut
D. debitul cardiac scăzut
E. hemoragia
(pag. 237,240)
M2527081. Despre şocul hipovolemic se poate afirma:

A. creşterea activităţii adrenergice determină vasodilataţie
B. creşterea activităţii adrenergice determină vasoconstricţie

C. perfuzia tisulară redusă este cauzată de scăderea debitului cardiac
D. detemină scăderea presiunii arteriale
E. produce creşterea tensiunii arteriale
(pag. 241)
M2527082. Următoarele afirmaţii privind şocul hipovolemic sunt FALSE:

A. vasoconstricţia arteriolară precapilară favorizează transudarea lichidului din spaţiul extracelular în vase
B. reducerea presiunii hidrostatice capilare favorizează transudarea lichidului din spaţiul extracelular în vase
C. vasoconstricţia arteriolară induce transvazarea conţinutului sanguin
D. contracţia volumului intravascular conduce la activarea sistemului renină-angiotensină
E. reducerea presiunii hidrostatice capilare produce activarea secreţiei de renină-angiotensină
(pag. 240)
M2527083. Şocul hipovolemic sever se asociază cu:

A. acidoza metabolică
B. redistribuţia fluxului sanguin către organele vitale
C. creşterea presiunii capilare pulmonare
D. săderea debitului cardiac
E. hipotensiunea arterială
(pag. 241)
M2527084. Perfuzia tisulară poate fi influenţată de:

A. eliberarea de oxid nitric de către endoteliul vascular
B. postsarcină
C. presarcină
D. presarcină şi postsarcină
E. sistem nervos simpatic
(pag. 237)
M2527085. Cauze de şoc hipovolemic sunt:

A. arsurile
B. muşcăturile de şerpi
C. insuficienţa cordului stâng
D. deshidratarea
E. pierderea masivă de sânge
(pag. 237)
M2527086. Pentru declanşarea mecanismelor compensatorii în şocul hipovolemic, este necesară

pierderea:
A. a 10% din volumul total de sânge
B. a 30% din lichidele organismului
C. a 20% din volumul total de sânge
D. a 500 ml de sânge
E. a 250 ml de sânge
(pag. 240)
M2527087. Următoarele manifestări clinice sunt comune tuturor tipurilor de şoc:

A. hipotensiune
B. tahicardie
C. tulburări de vedere
D. stare generală alterată
E. flux sanguin redus prin piele

(pag. 242)
M2527088. Următoarele manifestări clinice NU apar în toate categoriile de şoc:

A. oliguria
B. tahicardia
C. extremităţi reci
D. hemoragie
E. vărsături
(pag. 242)
M2527089. Semnele fizice decelate la un pacient cu şoc hipovolemic sunt:

A. tahicardie
B. tensiune arterială sub 60 mm Hg
C. bradicardie
D. suflu de regurgitare mitrală
E. oligurie
(pag. 242)
M2527090. Folosirea cateterizării inimii drepte la un pacient în şoc hipovolemic indică:

A. presiune capilară pulmonară normală
B. presiune capilară pulmonară scăzută
C. debit cardiac scăzut
D. debit cardiac crescut
E. debit cardiac normal
(pag. 243)
M2527091. Constituie mecanisme compensatorii în şocul hipovolemic:

A. activarea sistemului renină-angiotensină
B. inhibarea secreţiei de hormon antidiuretic
C. activarea sistemului nervos simpatic
D. eliberarea crescută de hormon antidiuretic
E. creşterea eliberării de aldosteron
(pag. 240)
M2527092. Şocul hipovolemic se tratează cu:

A. agenţi vasopresori
B. soluţii cristaloide
C. souţie Ringer
D. masă eritrocitară
E. oxigen pe sondă
(pag. 244)
M2527093. În şocul hemoragic:

A. soluţiile cristaloide nu aduc nici un beneficiu
B. se administrază nitroglicerină intravenos
C. refacerea capacităţii de transport a oxigenului se realizează prin transfuzia de masă eritrocitară
D. scopul tratamentului este de a menţine o concentraţie de hemoglobină de 10 g/l
E. soluţiile coloidale sunt folosite pentru resuscitarea iniţială
(pag. 244)
M2527094. Şocul se defineşte prin:
A. perfuzie celulară inadecvată

B. insuficienţă respiratorie
C. scade aprovizionarea cu oxigen a ţesuturilor
D. insuficienţă renală
E. insuficienţă circulatorie
(pag. 237)
M2527095. Şocul hipovolemic poate rezulta prin:

A. hemoragie
B. vărsături
C. hemoragie digestivă superioară
D. arsuri
E. toxine
(pag. 237)
M2527096. Reducerea excesivă şi prelungită a perfuziei tisulare duce la:

A. eliberarea enzimelor mitocondriale
B. scăderea depozitelor energetice
C. alterarea citoplasmei celulare
D. moartea celulei
E. alterarea membranei celulare
(pag. 238)
M2527097. Simularea adrenergică în şocul hipovolemic determină:

A. vasodilataţie
B. tahicardie
C. venoconstricţie
D. efect inotrop negativ
E. bradicardie
(pag. 240)
M2527098. Nu reprezintă cauze de şoc hipovolemic:

A. diareea
B. vărsătura
C. infecţiile
D. toxicele
E. arsurile
(pag. 237)
M2527099. Formele de şoc hipovolemic sunt:

A. embolismul pulmonar masiv
B. anafilaxia
C. depleţia de lichide
D. supradoza de medicament
E. hemoragia
(pag. 238)
M2627100. Uramtoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt adevarate:

A. Cand se pierde 10% din volumul total de sange mecanismele compensatorii sunt activate si mentin debitul
cardiac.
B. Cand se pierde 10% din volumul total de sange mecanismele compensatorii sunt depasite si apar semne
clinice de soc
C. Daca 20-25% din volumul sanguin total se pierde rapid apar semne clinice de soc
D. Daca 20-25% din volumul sanguin total se pierde rapid mecanismele compensatorii sunt activate si nu
apar semne clinice de soc
E. Daca 20-25% din volumul sanguin total se pierde rapid mecanismele compensatorii sunt activate si nu
apar semne clinice de soc
(pag. 240-241)
M2627101. Manifestarile clinice din socul hipovolemic includ:

A. Hipotensiunea
B. Tahicardia
C. Extremitati palide, reci
D. Axtremitati palide, calde
E. Hipertensiune arteriala
(pag. 242)
M2627102. In socul hipovolemic intalnim frecvent:

A. Tahicardie
B. Bradicardie
C. Oligurie
D. Poliurie
E. Hipotensiune
(pag. 242)
M2627103. In socul hipovolemic cateterismul inimii drepte ne va oferii urmatoarele date:

A. Presiune capilara pulmonara scazuta
B. Debit cardiac scazut
C. Debit cardiac crescut
D. Presiuni de umplere scazute
E. Presiunea capilara pulmonara crescuta
(pag. 237, 243)
M2627104. In socul hipovolemic pentru refacerea volemiei se folosesc:

A. Solutii cristaloide
B. Solutii coloid-osmotice
C. Sange sau masa eritrocitara in socul hemoragic
D. Aminoacizi
E. Metode de reperfuzie miocardica
(pag. 224)
M2627105. Care dintre urmatoarele pot constitui cauze ale socului hipovolemic:
A. Hemoragie masiva
B. Depletia lichidiana din arsuri
C. Infectie sistemica severe
D. Miocard siderat extins
E. Necroza miocardica extinsa
(pag. 237)
M2627106. In socul hipovolemic la nivel renalau loc urmatoarele:

A. Scade prefuzia renala prin redistribuirea circulatiei sanguine preferential catre miocard si creier
B. Cresterea tonusului arteriolei aferente mentine initial perfuzia glomerulara
C. Perfuzia glomerulara e mentiuta prin scaderea tonusului arteriolei aferente
D. Perfuzia glomerulara e mentiuta prin cresterea tonusuluiarteriolei eferente
E. Creste perfuzia renala

(pag. 239)
M2627107. Care dintre urmatoareel afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt adevarate
A. Severitatea disfunctiei de organ din socul hipovolemic depinde de leziunile preexistente ale organului
respectiv
B. Cand mecanismele compensatorii renale sunt depasite se instaleaza insuficienta renala acuta
C. Hipoperfuzia hepatica se asociaza cu cresterea transaminazelor
D. Hipoperfuzia hepatica se asociaza cu scaderea transaminazelor
E. Hipoperfuzia hepatica se asociaza cu scaderea bilirubinei
(pag. 239)
M2627108. In socul hipovolemic leazrea ficatului se asociaza frecvent cu:

A. Scaderea bilirubinei
B. Cresterea transaminazelor
C. Scaderea functiei de sinteza
D. Cresterea functiei de sinteza
E. Cresterea bilirubinei
(pag. 239)
M2827109. Urmatorele afirmatii sunt adevarate cu exceptia:

A. Socul hipovolemic este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinica
B. Socul hipovolemic este datorat unei depresii severe a functiei cardiace
C. Socul hipovolemic se datoreaza reducerii volumului sanguin circulant
D. Hipoperfuzia tisulara in socul hipovolemic rezulta din suntarea anormala a unui debit cardiac normal sau
crescut
E. Socul hipovolemic rezulta prin hemoragie sau depletie lichidiana
(pag. 237)
M2827110. Consecintele hipovolemiei sunt:

A. cresterea rezistentelor vasculare pulmonare
B. scaderea volumului bataie
C. stimularea diurezei
D. un debit cardiac neadecvat
E. afectarea imunitatii mediata umoral
(pag. 237)
M2827111. Reducerea volumului sanguin circulant din socul hipovolemic se reflecta prin:
A. edemul cerebral
B. pierderea sinergismului contractiilor ventriculare
C. scaderea presarcinii
D. scaderea volumelor telediastolice biventriculare
E. scaderea presiunilor telediastolice biventriculare
(pag. 237)
M2827112. Socul hipovolemic poate apare in:

A. Tamponada cardiaca
B. Arsuri
C. Anafilaxie
D. Embolismul pulmonar masiv
E. Diaree
(pag. 237-238)
M2827113. In socul hipovolemic exista urmatoarele modificari:

A. Cresterea presarcinii ventriculului stang
B. Cresterea postsarcinii ventriculului drept
C. Scaderea presarcinii ventriculului stang
D. Scaderea volumului-bataie
E. Cresterea presarcinii ventriculului drept
(pag. 237-238)
M2827114. Intre cauzele socului hipovolemic recunoasteti:

A. obstructia tractului de ejectie al ventriculului stang
B. anafilaxia
C. hemoragia
D. embolismul pulmonar masiv
E. depletia de lichid
(pag. 238)
M2827115. Pentru mentinerea TA in prima faza socului intervin urmatoarele mecanisme compensatorii:
A. Stimularea sistemului simpatic
B. Stimularea suprarenalelor cu eliberarea de catecolamine
C. Activarea sistemului renina-angiotensina
D. Stimularea parasimpaticului
E. Eliberarea crescuta de hormon antidiuretic
(pag. 240)
Tema nr. 28
Abdomenul acut chirurgical, peritonite difuze acute, ocluzia intestinala, apendicita acuta,
abdomenul acut traumatic
BIBLIOGRAFIE:
3. Angelescu N., sub red. – Patologie chirurgicala pentru admitere in rezidentiat, Ed. II revazuta si adaugita, Ed.
Celsius, 2003
M1128001. Peritonitele primitive au o sursa de contaminare:

A. gastrica
B. biliara
C. extraperitoneala
D. apendiculara
E. colonica
(pag. 849)
M1128002. Simptomul predominant al peritonitei acute difuze este:

A. setea
B. oliguria
C. varsatura
D. anorexia
E. durerea
(pag. 853)
M1128003. In peste 80% din cazuri diagnosticul unei peritonite acute difuze trebuie sa fie un diagnostic:
A. radiologic
B. clinic
C. ecografic
D. precizat de probe de laborator
E. precizat de computer tomografie
(pag. 855)
M1128004. Semnul clinic functional cel mai constant intr-o ocluzie intestinala este:
A. varsatura
B. intreruperea tranzitului pentru fecale si gaze
C. durerea
D. distensia abdominala
E. tumora abdominala
(pag. 871)
M1128005. Invaginatia intestinala este mai frecvent intalnita la:

A. adult
B. batran
C. copil
D. tanar
E. nou nascut
(pag. 874)
M1128006. Sediul durerii la debut in apendicita acuta este:
A. in fosa iliaca dreapta

B. periombilical sau in epigastru
C. in fosa iliaca stanga
D. in hipogastru
E. in intreg abdomenul
(pag. 518)
M1128007. Ce procent din cazurile de apendicita acuta pot evolua cu leucocitoza normala sau foarte
usor crescuta?
A. 10%
B. 50%
C. 30-40%
D. 20-30%
E. 60%
(pag. 520)
M1128008. Care dintre formele de apendicita acuta in care sediul organului este anormal poate evolua
sub masca unui sindrom ocluziv cu sediul enteral?
A. apendicita acuta retrocecala
B. apendicita acuta pelvina
C. apendicita acuta subhepatica
D. apendicita acuta mezoceliaca
E. apendicita acuta laterocecala
(pag. 523)
M1128009. Tratamentul apendicitei acute consta in:

A. antibioticoterapie
B. antispastice
C. regim igienodietetic
D. punga cu gheata pe abdomen
E. interventie chirurgicala indiferent de varsta
(pag. 525)
M1128010. Sindromul de iritatie peritoneala al traumatizatilor abdominali apare consecutiv lezarii:

A. vaselor mari
B. organelor parinchimatoase
C. mezourilor
D. organelor cavitare
E. vaselor mici
(pag. 810)
M1128011. Organul cel mai frecvent interesat de traumatismele abdominale este:

A. stomacul
B. splina
C. pancreasul
D. colonul
E. intestinul subtire
(pag. 821)
M1128012. Prin manevra PRINGLE (pensarea pediculului hepatic intre degete) irigatia hepatica poate fi
oprita pentru maximum:
A. 5 minute
B. 10 minute
C. 15 minute
D. 20 minute
E. 25 minute
(pag. 820)
M1228013. Evitarea interventiei chirurgicale imediate este admisa drept cea mai verificata atitudine in:
A. apendicita catarala
B. apendicita purulenta
C. apendicita gangrenoasa
D. plastronul apendicular
E. apendicita toxica
(pag. 526)
M1228014. Gravitatea unei perforatii colo-rectale este determinata de:

A. existenta segmentelor retroperitoneale ale colonului
B. hemoragia intraluminala
C. peritonita hiperseptica
D. vascularizatia precara a cadrului colic
E. asocierea cu alte leziuni intraabdominale
(pag. 816)
M1228015. Gradul II Flint consta in urmatoarele leziuni colice posttraumatice:

A. ruptura asociata cu alte leziuni viscerale
B. dilacerari de perete, perforatii extinse, contaminare medie a peritoneului
C. devascularizatie colica si contaminare extinsa intraperitoneala
D. soc toxico-septic sever
E. leziuni colice izolate
(pag. 817)
M1228016. Imaginile hidroaerice rare, mari,cu diametrul vertical mare observate la radiografia
abdominala simpla sunt caracteristice pentru:
A. ocluziile vechi cu distensie abdominala importanta
B. ocluziile colonului
C. ocluziile colonului prin volvulus
D. ocluziile paralitice ale colonului
E. infarctul enteromezenteric
(pag. 872)
M1328017. Ce organ este cel mai frecvent afectat in traumatismele abdominale?

A. intestin
B. stomac
C. splina
D. ficat
E. pancreas
(pag. 48)
M1328018. Pentru definirea ca penetranta a unei plagi abdominale se presupune existenta unei solutii
de continuitate la nivelul:
A. pielii si tesutului celular al abdomenului
B. peretelui musculo-aponevrotic abdominal
C. peritoneul parietal
D. peretelui unui viscer cavitar
E. structurilor unui viscer parenchimatos

(pag. 37)
M1328019. Sediul durerii la debut in apendicita acuta este in:

A. hipogastru
B. fosa iliaca dreapa
C. fosa iliaca stanga
D. epigastru
E. hipocondrul drept
(pag. 435)
M1328020. Termenul de "amigdala abdominala" atribuit apendicelui se bazeaza pe:

A. structura peretelui asemanatoare cu cea colonica
B. origine embriologica comuna cu a amigalei faringiene
C. prezenta terminatiilor nervoase Meissner si Auerbach submucos si intramuscular
D. inervatia simpatica asigurata de plexul nervos ce insoteste artera mezenterica superioara
E. bogatia tesutului limfoid mucos si submucos
(pag. 433)
M1328021. Obiectivul primordial al tratamentului unei ocluzii intestinale este:

A. sedarea bolnavului
B. reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva
C. prevenirea complicatiilor
D. decompresiunea abdominala
E. rezolvarea cauzei ocluzive
(pag. 109)
M1428022. Manevra Blumberg pozitiva consta in:

A. Durere la nivelul fosei iliace drepte dupa palparea fosei iliace stangi;
B. Durere pe traiectul nervului sciatic la flexia membrului inferior pe abdomen;
C. Durere la palparea profunda in epigastru;
D. Sensibilitate la nivelul fundului de sac vaginal la tuseu rectal sau vaginal;
E. Durere la nivelul fosei iliace drepte aparuta la decompresia brusca dupa palparea profunda a acestei zone
(pag. 519)
M1428023. Aspectul macroscopic de anse destinse, pline de lichide si gaze, perete subtire, edem
parietal si in mezou, si lichid in peritoneu, apare in:
A. Ocluziile functionale paralitice;
B. Volvulus gastric;
C. Invaginatie;
D. Hernie strangulata ;
E. Ocluziile functionale spastice.
(pag. 870)
M1428024. Despre ocluziile postoperatorii sunt adevarate urmatoarele afirmatii cu EXCEPTIA:

A. Ocluziile precoce paralitice sunt cele mai frecvente;
B. Ocluziile precoce comune apar ca urmare a pneumoperitoneului postoperator;
C. Ocluziile tardive sunt intotdeauna de natura mecanica;
D. Ocluziile tardive se pot rezolva si prin clisme repetate;
E. Ocluziile mecanice se datoreaza angajarii anselor in brese, orificii.
(pag. 874,875)
M1428025. Cea mai virulenta flora care poate fi intalnita in peritonitele secundare provine din:
A. Perforatia colecistului;
B. Perforatia stomacului;
C. Contaminarea directa in timpul unei interventii operatorii;
D. Perforatia colonului;
E. Perforatia intestinului subtire.
(pag. 851)
M1428026. Tratamentul peritonitelor cuprinde urmatoarele cu EXCEPTIA:

A. Este chirurgical pentru toate tipurile;
B. Are ca prima masura instituita – reechilibrarea hidro-electrolitica;
C. Antibioterapia asociaza o cefalosporina de generatia III si metrinidazol;
D. Apeleaza la intubatia oro-traheala cand PaCO2>50 mmHg si PaO2<55 mmHg;
E. Este chirurgical si medical in peritonitele secundare.
(pag. 856,857,858)
M1428027. Cu privire la frecventa afectarii viscerale in traumatismele abdominale, sunt adevarate

urmatoarele afirmatii, cu EXCEPTIA uneia:
A. Splina este cel mai des afectata;
B. Traumatismele intestinului subtire sunt mai frecvente decat cele ale duodenului si colonului;
C. Contuziile stomacului sunt mai frecvente decat plagile penetrante gastrice;
D. Ficatul si splina sunt mai mult interesate datorita volumului lor, proiectiei mai mari pe suprafata
abdomenului si faptului ca sunt fixe;
E. Traumatismele iatrogene ale colonului apar intr-un procent mic.
(pag. 810,812,815,809,816)
M1428028. Sunt ADEVARATE urmatoarele afirmatii privind explorarile imagistice in traumatismele

abdominale:
A. Sigmoidoscopia nu are nici o valoare in cazul traumatismelor colonului;
B. Radiografia abdominala pe gol si ecografia constitue metodele cele mai utilizate in traumatismele ficatului;
C. Radiografia abdominala pe gol este esentiala pentru stabilirea diagnosticului de hematom subcapsular sau
perisplenic;
D. Pasajul baritat este recomandabil in suspiciunea de perforatie gastrica sau colonica pentru evidentierea
localizarii plagii;
E. Existenta unui hematom parietal duodenal la nivelul ampulei Vater va duce la o largire a diametrului
luminal pe radiografia abdominala cu substanta de contrast.
(pag. 816,820,822,813)
M1528029. Peritonitele acute difuze primare (spontane) se caracterizeaza prin:

A. sursa de contaminare extraperitoneala;
B. sursa de contaminare de la un focar septic intraabdominal;
C. agentii patogeni ajung in cavitatea peritoneala pe cale digestiva;
D. etiologia este plurimicrobiana;
E. apare numai la adulti.
(pag. 849)
M1528030. Care din urmatoarele simptome si semne sunt caracteristice pentru diagnosticul de
peritonita:
A. durerea abdominala de la inceput generalizata;
B. varsaturile fecaloide de la debut;
C. contractura musculara abdominala difuza;
D. tuseul rectal normal;
E. apararea musculara localizata.
(pag. 853)
M1528031. Urmatoarele probe de laborator sprijina diagnosticul clinic de peritonita:

A. leucograma care pune in evidenta leucocitoza;
B. ureea sangvina normala;
C. glicemia este scazuta;
D. fosfataza alcalina creste;
E. examenul sumar de urina poate evidentia cilindri hialini.
(pag. 855)
M1528032. Care este cel mai sugestiv simptom pentru diagnosticul de apendicita acuta:
A. inapetenta;
B. durerea in fosa iliaca dreapta si apararea musculara localizata;
C. apararea musculara difuza;
D. starea subfebrila si frisoanele;
E. oprirea tranzitului pentru gaze.
(pag. 518-519)
M1528033. Consecinta cea mai frecventa a unui traumatism pancreatic este:

A. hemoperitoneul;
B. hematomul retroperitoneal;
C. pancreatita acuta;
D. peritonita acuta;
E. supuratia retroperitoneala.
(pag. 818)
M1628034. Sediul durerii de debut in apendicita acuta este situat:

A. in hipocondrul drept;
B. in epigastru;
C. in hipocondrul stang;
D. La nivelul fosei iliace drepte;
E. La nivelul fosei iliace stangi.
(pag. 518)
M1628035. Care dintre urmatoarele afirmatii privind ocluziile dinamice sunt adevarate:
A. Lumenul este obstructionat;
B. Apar prin leziuni parietale intestinale;
C. Se produce paralizia musculaturii intestinale;
D. Poate fi determinata de compresiuni extrinseci ale lumenului;
E. Nici una din afirmatiile de mai sus nu este corecta.
(pag. 866)
M1628036. Raspunsul inflamator general al gazdei in peritonite:

A. Precede raspunsul local;
B. Nu este mediat de macrofage;
C. Nu implica generarea de radicali liberi de oxigen;
D. Este determinat de eliberarea in circulatie a imunoglobulinelor;
E. Nu duce la insuficiente de organ.
(pag. 852)
M1628037. Durerea in peritonite se caracterizeaza prin:

A. Poatefi mascata prin administrarea de opiacee;
B. Se instaleaza brusc;
C. Este precedata de sughit;
D. Este strict localizata la nivelul leziunii generatoare;
E. Se asociaza cu tulburari de ritm cardiac.
(pag. 853)
M1628038. Solutia obisnuita pentru rezolvarea unei plagi gastrice:

A. Sutura simpla;
B. Sutura cu epiplonoplastie si drenaj;
C. Gastrectomia;
D. Gastroenteroanastomoza;
E. Vagotomia.
(pag. 866)
M1628039. Perforatiile posttraumatice de intestin determina de regula:

A. Hemoragie digestiva;
B. Ocluzie intestinala prin stramtorarea lumenului;
C. Peritonita generalizata sau localizata;
D. Pancreatita satelita;
E. Insuficienta hepatica.
(pag. 815)
M2528040. Mecanismul patogenic cel mai des incriminat în apariţia apendicitei acute este obstrucţia
lumenului apendicular. În ce proporţie obstrucţia luminală nu poate fi invocată ca origine a inflamaţiei
apendiculare, situaţie în care se admite originea hematogenă a infecţiei?
A. 10%
B. 40%
C. 50%
D. 80%
E. niciodată
(pag. 517)
M2528041. O plagă abdominală este considerată penetrantă dacă:

A. interesează tegumentul şi ţesutul celular subcutanat
B. dacă interesează foiţa posterioară a tecii dreptului abdominal
C. dacă interresează peritoneul parietal
D. numai dacă este asociată unor leziunoi viscerale abdominale
E. numai dacă interesează marele opiploon
(pag. 810)
M2528042. Care dintre semnele radiologice de mai jos sugerează existenţa unei leziuni traumatice a
duodenului:
A. aerojejunia
B. pneumoperitoneul
C. absenţa pneumatizării colice
D. nivel hidroaeric în omega
E. nivele hidroaerice dispuse pe flancuri
(pag. 814)
M2528043. Care dintre investigaţiile radiologice şi imagistice sunt contraindicate în traumatismele

colonului şi rectului
A. radiografia abdominală simplă
B. examenul radiologic cu substanţă de contrast
C. tomografia computerizată
D. ecografia
E. angiografia
(pag. 816)
M2528044. Ce este manevra Pringle şi în ce împrejurări se foloseşte?

A. clamparea pediculului splenic
B. clamparea digitală a pediculului hepatic pentru controlul hemostazei în traumatismele ficatului
C. clamparea aortei abdominale
D. clamparea venelor suprahepatice
E. hepatectomie atipică prin digitoclazie
(pag. 820)
M2528045. În care dintre traumatismele de mai jos se poate produce dezinserţia splinei din pediculul
său vascular?
A. lovirea directă a bazei hemitoracelui stâng
B. plăgi penetrante toraco-abdominale
C. cădere de la înălţime
D. strivirea între două planuri dure
E. traumatismele lombare
(pag. 821)
M2528046. "Perioada latentă a lui Baudet " defineşte:

A. intervalul liber asimptomatic între producerea traumatismului şi apariţia semnelor neurologice
înhematoamelor extradurale
B. intervelul clinic asimptomatic între producerea traumatismului şi ruptura unui hematom subcapsular splenic
C. intervalul liber asimptomatic între producerea accidentului şi ruptura unui hematom subcapsular hepatic
D. intervalul liber între producerea accidentului şi detaşarea unei escare secundare la nivelul intestinului
subţire
E. intervalul liber asimptomatic între producerea accidentului şi apariţia hematuriei, care marchează ruptura
de rinichi
(pag. 822)
M2528047. Care este semnnul patognomonic oferit de radiografia abdominală simplă în peritonitele
acute secundare prin perforaţia unui viscer cavitar?
A. distensia aerică generalizată
B. nivele hidro-aerice dispuse în flancuri
C. pneumoperitoneul
D. absenţa pneumatizării intestinale
E. ansa santinelă Levitan
(pag. 855)
M2528048. Care este combinaţia de antibiotice cel mai des folosită în tratamentul peritonitelor acute,
care acopere cât mai complet spectrul microbian?
A. penicilină+streptomicină
B. clorocid+metronidazol
C. cefalosporină generaţia treia + metronidazol
D. oxacilină+ampicilină
E. ampicilină+gentamicină
(pag. 857-858)
M2528049. Distensia abdominală este generalizată de la început în:

A. volvulusul de sigmoid
B. invaginaţia intestinală
C. ileusul paralitic
D. cancerul de colon drept
E. ileusul biliar
(pag. 871)
M2528050. Care sunt imaginile radiologice semnificative pentru ocluzia intestinală oferite de
radiografia abdominală simplă?
A. pneumoperitoneul
B. absenţa pneumatizării intesinale
C. nivele hidro-aerice
D. ştergerea umbrei psoasului
E. calcificări pe aria de proiecţie a aortei abdominale
(pag. 872)
M2528051. Ce este ileusul biliar?

A. obstrucţia coledocului distal printr-un calcul biliar
B. ileusul paralitic care însoţeşte litiaza biliară
C. pătrunderea unui calcul vezicular mare în tractul digestiv printr-o fistulă colecisto-duodenală sau colecisto-
gastrică
D. atrezia căilor biliare
E. o formă particulară de icter obstructiv
(pag. 873)
M2528052. Reechilibrarea hidroelectrolitică la bolnavii cu ocluzie intestinală se face prin perfuzarea de

soluţii izotonice (ser fiziologic, glucoză) în doză de:
A. 10-15 ml/kg.corp
B. 30-50 ml/kg.corp
C. 80-100 ml/kg.corp
D. 200 ml/kg.corp
E. 2500 ml indiferent de greutate
(pag. 875)
M2628053. TCC minore corespund unui scor GCS de:

A. 12-9
B. 13-15
C. 11-13
D. 10.12
E. 8-11
(pag. 2458)
M2628054. Valorile punctajului obţinut după scala Glasgow (GCS) la un bolnav cu TCC se situează în
intervalul:
A. 0-15 puncte
B. 0-10 puncte
C. 5-15 puncte
D. 3-10 puncte
E. 3-15 puncte
(pag. 2464)
M2628055. Scorul 5 Gasgow are următorul corespondent pe scara Liege:

A. 3-6
B. 5-7
C. 6-10
D. 9-11
E. 11-2
(pag. 2465)
M2628056. Dintre semnele funcţionale ale peritonitei acute, cel mai constant este:
A. Durerea
B. Oprirea tranzitului intestinal
C. Vărsătura
D. Sughiţul
E. Dispneea
(pag. 2129-2130)
M2628057. Sepsisul sever se defineşte prin:

A. SIRS cu documentarea infecţiei
B. SIRS cu documentarea infecţiei şi compromitere hemodinamică
C. Stare fiziologică în care funcţia viscerală nu este capabilă să susţină homeostazia
D. Pierderea controlului local al infecţiei
E. Exacerbarea răspunsului inflamator sistemic
(pag. 2126)
M2628058. Examenul radiologic în peritonitele generalizate prin perforaţie de viscer cavitar are ca
element patognomonic:
A. Ştergerea umbrei psoasului
B. Nivelele hidroaerice
C. Edemul peretelui abdominal
D. Pneumoperitoneul
E. Ştergerea reliefului mucos al anselor intestinului subţire
(pag. 2132)
M2628059. În etiologia peritonitelor acute prin perforaţie de viscer cavitar, pe primul loc se află:
A. Perforaţia ulcerului gastro-duodenal
B. Perforaţia apendiculară
C. Perforaţia biliară
D. Perforaţia intestinului subţire
E. Perforaţia colonului
(pag. 2133)
M2628060. Principiile tratamentului chirurgical în peritonitele acute secundare au fost enunţate de

Kirschner încă din 1926. Acestea sunt următoarele, cu excepţia:
A. Eliminarea sursei de contaminare
B. Reducerea contaminării
C. Tratamentul antibiotic este veriga terapeutică esenţială, substituind cu succes chirurgia
D. Tratarea infecţiei reziduale
E. Prevenirea recurenţei infecţiei
(pag. 2141)
M2628061. Semnul LAUGIER din ocluzia intestinală semnifică:

A. Matitate deplasabilă în flancuri
B. Zgomote hidro-aerice de luptă
C. Silenţiu absolut
D. Durere la decompresia bruscă a peretelui abdominal
E. Timpanism juxtaombilical
(pag. 2173)
M2628062. Radiografia abdominală simplă evidenţiază în primele 3-6 ore de la debutul unei ocluzii
intestinale:
A. Pneumoperitoneu
B. Nivele hidroaerice
C. Ştergerea umbrei psoasului
D. Distensia gazoasă a unei anse
E. Poate fi şi o metodă terapeutică în caz de volvulus sigmoidian sau invaginaţie la copil
(pag. 2174)
M2628063. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte vărsăturile din ocluziile intestinale:
A. În ocluziile înalte sunt abundente
B. Apar precoce în ocluziile înalte
C. Sunt tardive în ocluziile joase
D. Iniţial sunt bilioase, apoi fecaloide
E. Sunt însoţite de greţuri, sughiţ şi eructaţii
(pag. 2173)
M2628064. În ocluziile intestinale, presiunea intraluminală la care este suprimată circulaţia arterială
este de:
A. 15 mmHg
B. 30-35 mmHg
C. 20-25 mmHg
D. 40-45 mmHg
E. 50-55 mmHg
(pag. 2172)
M2628065. Identificaţi afirmaţia falsă din următoarele caracteristici ale "ileusului biliar":
A. Este determinat de pătrunderea unui calcul vezicular în tractul digestiv printr-o fistulă
B. Evoluţia clinică este în etape succesive: colica, febra, subicter, ocluzie
C. Examenul radiologic nativ poate evidenţia un calcul radioopac
D. Poate realiza atât un sindrom de ocluzie înaltă cât şi unul de ocluzie joasă
E. Oprirea calculului în valva Bauhin realizează sindromul Bouveret
(pag. 2178)
M2628066. Sindromul de compartiment abdominal nu se caracterizează prin:

A. Distensie abdominală
B. Dificultăţi de ventilaţie
C. Hipoxie
D. Icter
E. Oligoanurie
(pag. 628)
M2628067. Evaluarea pacienţilor după scala Glasgow (GCS) se face în intervalul:

A. 0-10 puncte
B. 0-15 puncte
C. 5-20 puncte
D. 3-15 puncte
E. 4-20 puncte
(pag. 633)
M2628068. Imunodisfuncţia post-traumă nu se caracterizează prin:

A. Scăderea numărului total de limfocite T
B. Creşterea sintezei de Interleukină 2
C. Monocitoză
D. Funcţionarea anormală a celulelor B
E. Scăderea sintezei de Interleukină 2
(pag. 626)
M2628069. Pe câte variabile fiziologice şi anatomice se bazează scorul traumatic pediatric (PTS):
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 7
(pag. 638)
M2628070. În câte clase sunt împărţiţ pacienţii în urma sistemului de punctare specific scorului de
intervenţii terapeutice (TISS):
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 8
(pag. 637)
M2628071. Conform studiului Olding şi Crockard cea mai frecventă cauză de politraumatisme este
reprezentată de:
A. Accidente de muncă
B. Accidente rutiere
C. Accidente casnice
D. Accidente sportive
E. Agresiuni
(pag. 617)
M2628072. Cât de frecventă este apendicita acută

A. 1/40-50 de locuitori
B. 1/50-60 de locuitori
C. 1/20-30 de locuitori
D. 1/25.-35 de locuitori
E. 1/45-55 de locuitori
(pag. 1597)
M2628073. In prima fază a apendicitei acute durerea este cauzată de:

A. presiune şi inflamaţie ce irită terminaţiile nervoa
B. puroiul acumnulat la nivelul apendicelui
C. iritaţia peritoneului
D. oprirea tranzitului intestinal
E. meteorism
(pag. 1598)
M2628074. In apendicita catarală mucoasa este:;

A. cu ulceraţii şi necroze
B. congestionată cu infiltrat leucocitar

C. cu abcese
D. nu se modifică
E. edematoasă
(pag. 1598)
M2628075. În apendicita flegmonoasă mucoasa este:

A. cu ulceraţii şi necroye
B. congestionată cu infiltrat leucocitar
C. cu abcese
D. nu se modifică
E. edematoasă
(pag. 1598)
M2628076. În apendicita acută bolnavul stă în poyiţie antalgică:

A. cu coapsele flectate spre abdomen
B. menţinerea coapsei drepte în flexie şi uşoară abducţie
C. culcat pe dreapta
D. ghemuit
E. coapsa stângă flectată spre abdomen şi spre dreapta
(pag. 1599)
M2628077. Presiunea intraluminală critică pentru producerea ischemiei arteriale în peretele apendiculat
este de:
A. 50 cm apă
B. 8o cm apă
C. 100 cm apă
D. 110 cm apă
E. 120 cm apă
(pag. 1598)
M2628078. Tratamentul apendicitei acute este:

A. medical urmat uneori de cel chirurgical
B. chirurgical în toate cazurile încă de la început, cu excepţia blocului apendicular
C. pungă cu gheaţă, antibiotice în caz de apendicită retrocecală flegmonoasă
D. chirurgical cu excepţia abcesului apendicular
E. antibioterapie antiinflamatoare
(pag. 1606)
M2628079. Care este organul parenchimatos cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale?
A. pancreasul
B. ficatul
C. rinichiul
D. splina
E. plămânul
(pag. 2103)
M2628080. Care este cea mai frecventă consecinţă a unei leziuni traumatice a pancreasului?
A. pancreatita acută
B. pseudochistul pancreatic
C. peritonita acută generalizată
D. hematomul retroperitoneal
E. hemoperitoneul
(pag. 2102)
M2628081. În ce tip de leziune abdominală traumatică, se evidenţiază semnul BOUCHACOURT?

A. hematom properitoneal
B. hernie postcontuzională
C. eventraţie postcontuzională
D. revărsat Morel-Lavalle
E. hematom subaponevrotic
(pag. 2094)
M2628082. Până la ce nivel se întind hematoamele retroperitoneale posttraumatice mijlocii?

A. până la nivelul fundului de sac Douglas
B. până la nivelul spinei iliace antero-superioare
C. până la nivelul simfizei pubiene
D. până la nivelul polului renal inferior
E. până la nivelul polului renal superior
(pag. 2112)
M2628083. Care este organul cavitar cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale?
A. rectul
B. colonul
C. stomacul
D. aparatul uro-genital
E. intestinul subţire
(pag. 2108)
M2628084. Ruptura mezenterului situată în apropierea rădăcinii acestuia, se caracterizează prin:

A. angajarea unei anse în zona de ruptură, cu apariţia ocluziei intestinale
B. apariţia semnelor de peritonită
C. devitalizarea ansei
D. hemoragie masivă
E. apariţia hematomului retroperitoneal
(pag. 2108)
M1128085. Raspunsul cardiac la agresiunea microbiana in cazul unei peritonite acute difuze se
datoreaza:
A. hipovolemiei
B. hipersecretiei de ADN
C. hipoxiei
D. acidozei
E. factorului mecanic
(pag. 852)
M1128086. In peritonita acuta difuza, percutia pune in evidenta:

A. contractura generalizata
B. hipersonoritate
C. in cazurile cu revarsat abundent, matitate deplasabila pe flancuri
D. sensibilitatea fundului de sac Douglas
E. bombarea fundului de sac Douglas

(pag. 854)
M1128087. Variantele de inchidere a peretelui abdominal intr-o peritonita acuta difuza pot fi:
A. plan total cu fire rare
B. sutura planului musculo-aponevrotic cu pastrarea tegumentelor si tesutului celular subcutanat nesuturate
C. evitarea oricarei suturi (laparostomie) in peritonitele grave
D. plan total cu fire dese
E. inchiderea parietala in planuri anatomice cat mai etansa
(pag. 860)
M1128088. Ocluziile prin strangulare se produc prin:

A. volvulare
B. invaginatie
C. paralizia musculaturii intestinale
D. corpi straini intralumenali
E. strangularea lumenului si a unei portiuni din mezou in diverse defecte parietale
(pag. 868)
M1128089. In ocluzia intestinala, varsaturile apar precoce in:

A. ocluziile joase
B. ocluziile inalte
C. ocluziile prin obstructie
D. ocluziile paralitice
E. ocluziile prin strangulare
(pag. 871)
M1128090. Intr-o ocluzie intestinala, radiografia abdominala simpla arata:

A. distensia anselor
B. imagini hidroaerice unice sau multiple
C. imagini hidroaerice cu diametrul mic si vertical
D. pneumoperitoneu
E. imagini hidroaerice rare, mari si cu diametrul vertical mare
(pag. 872)
M1128091. Irigografia este si o metoda terapeutica in ocluziile:

A. inalta
B. prin obstructie
C. prin volvulare
D. prin invaginatie
E. paralitica (ileus)
(pag. 872)
M1128092. Obiectivele tratamentului ocluziilor sunt:

A. reechilibrarea bolnavului
B. decompresiunea abdominala
C. rezolvarea cauzei de ocluzie
D. drenajul cavitatii peritoneale
E. profilaxia recidivelor
(pag. 875)
M1128093. In apendicita acuta purulenta aspectul anatomo-patologic este:
A. apendice hiperemiat
B. apendice edematiat
C. lumenul organului este ocupat de puroi
D. seroasa este acoperita de false membrane
E. in cavitatea peritoneala se afla exudat sero-purulent inodor
(pag. 517)
M1128094. In apendicita acuta retrocecala se constata:

A. semnele functionale lipsesc deseori
B. tranzitul intestinal nu se modifica
C. durere la palparea lombei
D. durere abdominala difuza
E. abdomenul ramane suplu in ansamblu
(pag. 523)
M1128095. Plastronul apendicular este o varietate de peritonita plastica si fibrinoasa cu aspect tumoral
la constituirea careia participa:
A. peritoneul parietal
B. colonul descendent
C. epiploonul
D. ileonul terminal
E. cecul
(pag. 525)
M1128096. Tratamentul initial al plastronului apendicular consta in:

A. antibioticoterapie cu spectrul larg
B. interventie chirurgicala imediata
C. urmarirea permanenta a bolnavului
D. punga cu gheata pe abdomen
E. dieta
(pag. 526)
M1128097. Sindromul de iritatie peritoneala traumatica se caracterizeaza clinic prin:

A. durere abdominala
B. contractura musculara
C. sensibilitate crescuta la tuseul rectal sau vaginal
D. disparitia matitatii prehepatice
E. meteorism abdominal
(pag. 811)
M1128098. Existenta unei perforatii postraumatice de intestin subtire poate declansa:

A. ocluzie intestinala
B. pancreatita acuta
C. hemoperitoneu masiv
D. peritonita generalizata
E. proces peritoneal blocat (peritonita localizata)
(pag. 815)
M1128099. Retroperitonita difuzanta secundara leziunilor traumatice ale duodenului se caracterizeaza

prin:
A. evolutie extrem de grava, de obicei fatala
B. rasunet clinic mai estompat
C. diagnostic mai tardiv

D. hemoperitoneu masiv
E. evolutie lenta, mai putin grava
(pag. 814)
M1128100. Traumatismele iatrogene ale colonului si rectului apar dupa:

A. sigmoidoscopie
B. plagi penetrante
C. contuzii
D. rectoscopie
E. ingestia accidentala a unor obiecte ascutite
(pag. 816)
M1228101. Cresterea leucocitozei la peste 20.000/mmc intr-o apendicita acuta evoca:

A. inflamatia catarala
B. blocul apendicular
C. abcesul organului
D. perforatia organului
E. fistulizarea unui bloc apendicular abcedat
(pag. 520)
M1228102. Raspunsul cardiac din peritonite se datoreaza:

A. factorului mecanic (distensia abdominala)
B. hipoxiei
C. hiposecretiei de catecolamine
D. hipovolemiei
E. acidozei
(pag. 853)
M1228103. Bolnavul cu peritonita necesita suport ventilator (intubatie si respiratie mecanica) in

urmatoarele conditii:
A. PaO2 < 60 mmHg
B. ritm respirator > 16/min
C. PCO2 > 50 mmHg
D. PaO2 < 55 mmHg
E. PCO2 <50 mmHg
(pag. 857)
M1228104. Efectele secundare ale unor antibiotice, care le limiteaza utilizarea in peritonite, sunt
urmatoarele:
A. aminoglicozidele pot determina tulburari de coagulare
B. aminoglicozidele sunt nefrotoxice
C. cefoprazone poate determina tulburari de coagulare
D. unele cefalosporine sunt hepatotoxice
E. cloramfenicolul este toxic pentru maduva hematopoetica
(pag. 857)
M1228105. Principiile tratamentului chirurgical (operator) in peritonitele acute difuze secundare sunt:
A. drenaj larg peritoneal
B. antibioterapie
C. debridarea tuturor spatiilor peritoneale si compartimentarilor
D. tratamentul leziunii cauzale
E. toaleta cavitatii peritoneale cu volume mari de lichid

(pag. 858)
M1228106. Severitatea leziunilor pancreatice traumatice este mai mare cind:

A. intereseaza hilul splenic
B. sunt situate cefalic
C. contuziile sunt extinse
D. este interesat si duodenul
E. survin la un pacient diabetic
(pag. 819)
M1228107. Splenectomia este obligatorie in urmatoarele situatii:

A. exista un hematom subcapsular
B. ruptura in hil
C. pacient peste 30 ani
D. sunt prezente leziuni majore asociate
E. leziuni multiple profunde
(pag. 822, 823)
M1228108. Aspectul anatomopatologic al invaginatiei se caracterizeaza macroscopic prin:

A. tumora alungita pastoasa
B. localizarea cea mai frecventa este jejuno-jejunala
C. mezourile sunt infiltrate, palide
D. este formata din 3 sau mai multi cilindri
E. intotdeauna numarul de cilindri este impar
(pag. 870)
M1228109. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt:

A. alterarea starii generale
B. durerea
C. intreruperea tranzitului pentru fecale si gaze
D. distensia abdomenului
E. varsaturile
(pag. 871)
M1328110. Peritonitele acute primitive:

A. sunt consecinta perforatiilor digestive
B. se produc prin contaminare limfatica
C. afecteaza mai frecvent adultii cu ascita
D. sunt de origine polimicrobiana
E. la copil sunt datorate frecvent pneumococului
(pag. 80)
M1328111. Raspunsul renal in peritonite acute difuze:

A. este datorat hipovolemiei cu scaderea debitului cardiac
B. este datorat hipersecretiei de ADH si aldosteron
C. presupune cresterea filtratului glomerular
D. presupune scaderea reabsorbtiei tubulare
E. contribuie la instalarea acidozei metabolice
(pag. 85)
M1328112. Eficienta reechilibrarii hidrice in peritonitele acute se apreciaza prin monitorizarea:
A. pulsului
B. tensiunii arteriale
C. presiunii venoase centrale
D. presiunii capilare pulmonare
E. greutatea corporeala
(pag. 88-89)
M1328113. Principiile tratamentului chirurgical in peritonitele acute difuze include:

A. laparotomie mediana larga supra si subombilicala
B. tratamentul leziunii cauzale
C. debridarea si toaleta cavitatii peritoneale
D. drenaj, lavaj, peritoneal
E. sutura etansa a plagii operatorii
(pag. 91)
M1328114. Care din urmatoarele elemente constituie criterii de clasificare a leziunilor traumatice ale
pancreasului dupa Lucas:
A. intinderea in suprafata a leziunii
B. afectarea ductelor pancreatice
C. situarea proximala sau distala pe pancreas a leziunii
D. cointeresarea lezionala a duodenului
E. prezenta pancreatitei acute
(pag. 46)
M1328115. In traumatismele colo-rectale tratamentul chirurgical are ca obiective:

A. realizarea prin ileostomie sau colostomie a unei derivatii externe a materiilor fecale
B. rezolvarea adecvata a leziunilor colorectale
C. toaleta peritoneala
D. drenaj-lavaj peritoneal
E. alimentatie parenterala prelungita
(pag. 43-44)
M1328116. Cele mai frecvente cai de inflamatie apendiculara acuta sunt:

A. toxiinfectie alimentara
B. hepatita fulminanta
C. calea hematogena
D. calea limfatica
E. obstructia luminala
(pag. 434)
M1428117. De obicei varsaturile din apendicita acuta:

A. Apar precoce, inaintea durerii;
B. Sunt fecaloide inca de la debut;
C. Sunt reflexe, iritative;
D. Reprezinta un element de diagnostic fals daca preced aparitia durerii;
E. La inceput sunt alimentare, apoi bilioase.
(pag. 518,519)
M1428118. Indicati evolutiile posibile in cazul plastronului apendicular:

A. Nefavorabila, daca nu se efectueaza cat mai urgent apendicectomia;
B. Favorabila in urma tratamentului medical (antibioterapie, punga gheata, dieta), apendicectomia efectuandu-
se dupa 2-3 luni;
C. Nefavorabila in pofida tratamentului medical, cu abcedarea plastronului si fistulizarea abcesului, de obicei

in peritoneu;
D. Nefavorabila, producandu-se abcesul apendicular care impune incizia si drenajul colectiei;
E. intotdeauna regreseaza spontan.
(pag. 525)
M1428119. Constitue semne clinice ale apendicitei acute urmatoarele:

A. Durere cu debut in fosa iliaca dreapta;
B. Inapetenta precoce;
C. Febra peste 39 C;
D. Limba saburala;
E. Oprirea precoce a tranzitului pentru materii fecale.
(pag. 518, 519)
M1428120. Debutul in ocluzii poate fi:

A. Insidios in strangulatii;
B. Brusc in ocluziile spastice;
C. Sub forma de varsaturi si dureri in ocluziile joase;
D. Precedat de colici abdominale, crize subocluzive si scadere ponderala in ocluziile prin obstructie;
E. Insidios cu febra, frisoane si dureri abdominale difuze in ocluziile postoperatorii.
(pag. 870)
M1428121. Urmatoarele afirmatii cu privire la invaginatie sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

A. Este mai frecventa la copii;
B. Tuseul rectal scoate sange pe manusa;
C. Clisma baritala are doar valoare diagnostica;
D. Poate fi cauzata de ascarizi, diverticul Meckel;
E. Face perte dintre ocluziile functionale.
(pag. 874)
M1428122. Obiectivele tratamentului ocluziilor sunt:

A. Profilaxia recidivelor;
B. Reechilibrarea bolnavului;
C. Reluarea alimentatiei din primele ore;
D. Decomresia abdomenului;
E. Rezolvarea cauzei care a produs obstructia.
(pag. 875,876)
M1428123. Hipovolemia din peritonite se datoreaza:

A. Pierderii de lichid intravascular inspre cavitatea peritoneala;
B. Acumularii de lichid in tesutul lax subperitoneal si peretele tubului digestiv;
C. Transpiratiilor abundente;
D. Acumularii de lichide in lumenul dilatat si aton;
E. Vasodilatatiei sistemice.
(pag. 851)
M1428124. Examenul obiectiv al abdomenului in peritonite poate arata:

A. Abdomen imobil, rigid, indiferent de cauza peritonitei si de momentul evolutiv;
B. Tegumente marmorate in peritonita apendiculara;
C. Abdomen destins, imobil, in peritonita veche;
D. Rigiditate musculara maxima (“abdomen de lemn”) in primele ore ale peritonitelor determinate de
perforatiile de organ;
E. Durere generalizata la percutie fara intensificare intr-o anumita zona.

(pag. 854)
M1428125. Privind explorarile de laborator in peritonitele acute difuze se pot afirma urmatoarele:
A. E prezenta leucocitoza cu limfocitoza;
B. E prezenta uree sanghina moderat crescuta;
C. Echografia ofera informatii cu o acuratete inferioara CT;
D. Folosirea radioizotopilor reprezinta un mijloc curent de diagnostic;
E. Radiografia abdominala pe gol arata anse dilatate.
(pag. 855)
M1428126. Cu privire la tabloul clinic din traumatismele abdominale sunt adevarate afirmatiile:
A. Poate fi necaracteristic si inselator din cauza leziunilor asociate ce pot coexista;
B. Socul poate modifica tabloul clinic, mascand semne importante;
C. Sindromul de hemoragie interna intraperitoneala nu apare in cazul lezarii organelor parenchimatoase;
D. Sindromul de iritatie peritoneala este consecutive lezarii organelor cavitare;
E. Hipovolemia caracterizeaza sindromul de iritatie peritoneala traumatica.
(pag. 810)
M1428127. Tratamentul chirurgical al plagilor intestinului subtire cuprinde:

A. Enteroplicatura
B. Explorarea chirurgicala minutioasa pe toata lungimea intestinului;
C. Sutura simpla a oricaror leziuni;
D. Splenectomia
E. Rezectia ansei afectate cu anastomoza termino terminala in cazul coafectarii mezenterului invecinat.
(pag. 815,816)
M1528128. In etiopatogenia ocluziilor intestinale dinamice distingem urmatoarele cauze:

A. infectii (abdominale, retroperitoneale, etc);
B. traumatisme diverse;
C. obstructii prin bride inflamatorii;
D. dezechilibre hidro-electrolitice;
E. invaginatia intestinala.
(pag. 867)
M1528129. Fiziopatologia ocluziei intestinale presupune printre altele:

A. distensia hidroaerica a anselor intestinale;
B. blocarea circulatiei de intoarcere in ansa intestinala ocluzata;
C. extravazarea de lichide in lumenul intestinal;
D. necroza peretelui intestinal in ocluziile dinamice;
E. hipovolemia - cauza esentiala in evolutia perturbarilor biologice.
(pag. 868)
M1528130. Care din afirmatiile privind tratamentul ocluziilor intestinale sunt adevarate:
A. reechlibrarea obligatorie hidro-electrolitica, nutritiva si combaterea septicitatii;
B. decomprimarea abdominala prin aspiratie nazo-gastrica sau intubare recto-sigmoidiana cu tub Fauchet;
C. momentul operator este cat mai rapid in ocluziile prin obstructie;
D. postoperator se suprima aspiratia nazo-gastrica in primele 24 de ore;
E. gastrostomia de alimentatie temporara.
(pag. 875-876)
M1528131. Mecanismul patogenic al apendicitei acute declansat de obstructia luminala realizeaza
printre altele:
A. cresterea presiunii intraluminale;
B. hiperplazie limfoida submucoasa;
C. tulburari ale circulatiei venoase si limfatice;
D. perforarea spontana apendiculare;
E. tulburari circulatorii arteriale care le preced pe cele venoase si limfatice.
(pag. 517)
M1528132. In cazul unei peritonite dufuze de cauza apendiculara atitudinea terapeutica corecta este:
A. operatie imediata;
B. operatia poate fi amanata cateva ore;
C. masuri medicale de corectare a tulburarilor hidro-electrolitice;
D. clisma evacuatorie preoperatorie;
E. antibioterapia in functie de antibiograma.
(pag. 525)
M1528133. In cazul suspectarii unei leziuni hepatice la un traumatizat abdominal urmatoarele metode
de investigatie sunt recomandate:
A. radiografia abdominala simpla;
B. scintigrama hepatica;
C. ecografia abdominala;
D. rezonanta magnetica nucleara;
E. punctia abdominala.
(pag. 820)
M1628134. Plastronul apendicular se caracterizeaza prin:

A. Este o peritonita plastica si fibrinoasa;
B. Este de aspect tumoral;
C. Este nedureros, afebril, fara modificari de tranzit;
D. Poate abceda;
E. Poate regresa progresiv, spontan;
(pag. 524)
M1628135. Cele mai importante examinari paraclinice in diagnosticul apendicitei acute sunt
reprezentate de:
A. Glicemia;
B. Hemoleucograma;
C. Amilaze serice;
D. Sumar de urina;
E. Examen radiologic abdominal pe gol.
(pag. 520)
M1628136. Cauzele ocluziilor mecanice pot fi:

A. Traumatisme cranio-cerebrale;
B. Aderente inflamatorii sau bride;
C. Corpi straini intralumenali;
D. Compresiuni extrinseci ale lumenului intestinal;
E. Afectiuni vasculare.
(pag. 867)
M1628137. Ocluzia inalta prezinta urmatoarele semne clinice:

A. Debut brusc, cu varsaturi de staza sau bilioase;
B. Abdomen destins meteoristic;

C. Tranzit intestinal mentinut;
D. Absenta imaginilor hidroaerice;
E. Dureri prezente inca de la debut.
(pag. 873)
M1628138. La examenul clinic al abomenului in peritonite, se constata urmatoarele:

A. Abdomenul participa la miscarile respiratorii;
B. Rigiditate (contractura) musculara cu grade diferite de intensitate;
C. Percutia evidentiaza hipersonoritate;
D. in cazurile cu revarsat abundent, matitate deplasabila pe flancuri;
E. Tuseul rectal evidentiaza bombarea fundului de sac Douglas.
(pag. 854)
M1628139. Reechilibrarea hidro-electrolitica eficienta in tratamentul peritonitelor, are ca efecte:

A. Normalizarea caracteristicilor pulsului si TA;
B. Cresterea presiunii venoase centrale;
C. Crestera debitului urinar orar;
D. Reluarea tranzitului digestiv;
E. Hiperpotasemie reactiva.
(pag. 856)
M1628140. Antibioterapia in peritonite se instituie:

A. Imediat ce diagnosticul a fost stabilit;
B. Numai dupa obtinerea rezultatelor antibiogramei din revarsatul peritoneal;
C. Reprezinta singura metoda de tratament pentru peritonitele primitive;
D. Se prefera monoterapia cu cefalosporine de generatie recenta;
E. La pacientii cu evolutie accidentata postoperator.
(pag. 858)
M1628141. Indicatiile splenectomiei in traumatismele abdominale sunt reprezentate de:

A. in caz de afectare a capsulei splenice;
B. Leziuni multiple, profunde;
C. in cazul leziunilor hilului vascular;
D. Hemoragii necontrolabile;
E. Leziuni majore asociate.
(pag. 822)
M2528142. Vascularizaţia arterială a apaendicelui (artera apendiculară) provine din:

A. artera uterină dreaptă
B. artera ileo-cecocolică
C. la femeie poate fi dublată de un ram din artera ovariană
D. a. colică dreaptă
E. a. colică medie
(pag. 516)
M2528143. În care dintre formele anatomopatologice de apendicită acută însămânţarea pe medii de

cultură a serozităţii peritoneale nu pune în evidenţă prezenţa germenilor?
A. apendicita acută catarală
B. apendicita acută purulentă
C. apendicita acută gangrenoasă
D. plastronul apendicular
E. abcesul apendicular
(pag. 517)
M2528144. În forma gangrenoasă a apendicitei acute sunt implicaţi următorii germeni:

A. colibacil
B. pneumococ
C. meningococ
D. clostridium perfringens
E. stafilococ
(pag. 518)
M2528145. La debutul unei apendicite acute, durerea este localizată de regulă în:
A. fosa iliacă dreaptă
B. epigastru
C. periombilical
D. hipocondrul drept
E. pelvis
(pag. 518)
M2528146. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute la copil trebuie făcut printre alte afecţiuni cu
peritonita primitivă pneumococică, pentru care pledează:
A. absenţa apărării musculare
B. febra înaltă de la debut
C. existenţa unui focar primitiv pulmonar sau pleural
D. nefroză cunoscută
E. prezenţa sângelui pe degetul explorator la tuşeul rectal
(pag. 521)
M2528147. Care este cea mai frecventă formă de apendicită acută întâlnită la vârstnici?
A. forma congestivă
B. forma pseudoocluzivă
C. peritonita generalizată de la început
D. forma pseudotumorală
E. apendicita mezoceliacă
(pag. 522)
M2528148. Care dintre semnele clinice de mai jos pledează pentru diagnosticul de apendicită acută
mezoceliacă?
A. sindromul oclusiv
B. urme de sânge pe degetul explorator la tuşeul rectal
C. febra
D. diareea
E. polakiuria
(pag. 523)
M2528149. Care dintre semnele clinice de mai jos sunt prezente în tabloul clinic al unei apendicite
acute pelvine?
A. disuria
B. tenesme rectale
C. scaune gleroase
D. durere epigastrică în bară
E. sughiţul
(pag. 523)
M2528150. Când se operază plastronul apendicular?

A. imediat ce a fost stabilit diagnosticul
B. după 2-3 luni de la episodul acut
C. după 1 săptămână de la debut
D. dacă evoluţia este defavorabilă şi se constituie un abces apendicular
E. niciodată
(pag. 526)
M2528151. Care dintre viscerele menţionate mai jos ocupă primele trei locuri în ordinea frecvenţei cu
care sunt interesate în traumatismele abdominale?
A. pancreasul
B. ficatul
C. rinichiul
D. intestinul
E. splina
(pag. 810)
M2528152. În traumatismele abdomenului, sindromul de hemoragie internă se datoreşte lezării:

A. viscerelor cavitare
B. viscerelor parenchimatoase
C. mezourilor
D. diafragmului
E. vaselor mari
(pag. 810)
M2528153. Sindromul de iritaţie peritoneală traumatică se traduce clinic prin:

A. durere abdominală difuză, intensă, cu caracter continuu
B. hematemeză
C. contractură musculară generalizată
D. abdomen imobil
E. dispariţia matităţii hepatice
(pag. 811)
M2528154. Clasificarea propusă de Flint împarte leziunile traumatice ale colonului în trei grade. Care
sunt leziunile care aparţin gradului II în clasificarea Flint?
A. traumatismele colonice izolate
B. perforaţii extinse cu contaminare medie a peritoneului
C. dilacerări ale peretelui colic
D. devascularizatie colonică
E. defect parietal sever
(pag. 816-817)
M2528155. Care dinte leziunile pancreatice de mai jos sunt incluse în Clasa III după Lucas?
A. rupturile severe ale porţiunii distale a pancresului
B. rupturile severe ale porţiunii proximale a pancreasului
C. rupturile porţiunii proximale a pancreasului cu afectare ductală, fără afectare duodenală
D. contuzii fără afectarea ductelor pancreatice
E. traumatismele severe pancreatico-duodenale
(pag. 819)
M2528156. Cele mai utilizate metode folosite pentru diagnosticul leziunilor traumatice ale ficatului sunt:
A. puncţia abdominală
B. examenul baritat gastro-duodenal
C. ecografia
D. radiografia abdominală simplă
E. colecistografia orală
(pag. 820)
M2528157. Care sunt indicaţiile tratamentului conservator în rupturile splinei

A. hematom subcapsular simplu
B. dezinserţia pediculului splewnic
C. zdrobirea parenchimului splenic
D. fisurile splenice
E. dacă leziune nu interesează hilul splenic
(pag. 822)
M2528158. Care sunt germenii cel mai frecvent întâlniţi în peritonitele acute primitive la copil
A. E. Coli
B. coci gram pozitivi şi anaerobi
C. streptococul hemolitic
D. pneumococul
E. Klebsiella
(pag. 849)
M2528159. Care sunt germenii cel mai frecvent întâlniţi în peritonitele acute primitive la adult
A. streptococul hemolitic
B. klebsiella
C. coci gram pozitivi şi anaerobi
D. e. Coli
E. meningococul
(pag. 849)
M2528160. Peritonitele acute primitive sunt cel mai frecvent întâlnite la:
A. adulţii cu ascită
B. vârstnici cu neoplasme colorectale
C. copiii cu nefroză
D. copii cu glomerulonefrită acută
E. bolnavii cu pancreatită acută
(pag. 849)
M2528161. Care dintre afecţiunile enumerate mai jos pot dezvolta complicaţii evolutive care să ducă la
apariţia unei peritonite acute secundare?
A. ulcerul gastro-duodenal
B. apendicita acută
C. afecţiuni inflamatorii sau tumorale ale colonului
D. infecţiile respiratorii superioare cu meningococ
E. vulvo-vaginita gonococică a fetiţelor
(pag. 850)
M2528162. Care sunt factorii adjuvanţi care favorizează sepsisul în peritonitele acute secundare?
A. sucul gastric
B. bila
C. hemoglobina
D. bariul
E. gastrografinul
(pag. 851)
M2528163. În peritonitele acute, procesul inflamator peritoneal afectează peretele intestinului

determinând:
A. pareză intestinală cu distensie
B. anemia anselor intestinale
C. edem parietal
D. ascită
E. acumularea de lichid intralumenal
(pag. 851)
M2528164. Răspunsul general în peritonitele acute este dominat de hipovolemie, consecinţa pierderilor
lichidiene în:
A. ţesutul lax subperitoneal
B. pleură
C. peretele tubului digestiv
D. lumenul intestinului
E. pericard
(pag. 851)
M2528165. În peritonitele acute, acumularea de lichide intraperitoneal şi distensia intestinală determină

creşterea presiunii intraabdominale. Care sunt consecinţele acfestui fenomen?
A. perturbarea dinamicii respiratorii
B. hiperperistaltism
C. scăderea întoarcerii venoase
D. scăderea debitului arterial aortic
E. scăderea perfuziei tisulare în ficat şi în pereţii intestinului
(pag. 851-852)
M2528166. Produşii circulanţi implicaţi în răspunsul inflamator general în peritonitele acute sunt:
A. imunoglobulinele
B. catecholaminele
C. sistemul complementului
D. citokinele
E. alfa fetoproteinele
(pag. 852)
M2528167. Răspunsul respirator în peritonitele acute este condiţionat de:

A. distensia abdominală
B. epanşamentele pleurale lichidiene
C. durerea, care limitează excursiile respiratorii
D. hiponatremie
E. acidoză
(pag. 853)
M2528168. Care sunt principalele caractere semiologice ale durerii în peritonitele acute?
A. debutul brusc
B. localizarea iniţială corespunde viscerului lezat
C. iradiere interscapulară
D. se generalizează în decurs de câteva ore
E. se calmează la cald
(pag. 853)
M2528169. Care sunt principalele semne clinice obţinute la examenul obiectiv al abdomenului în
peritonitele acute?
A. respiraţia paradoxală abdominală
B. imobilitatea abdomenului
C. meteorism cu abdomen suplu
D. contractură musculară
E. matitate deplasabilă pe flancuri
(pag. 854)
M2528170. Principalele obiective ale tratamentului chirurgical în peritonitele acute sunt:

A. tratamentul leziunilor cauzale
B. aspiraţia digestivă superioară
C. toaleta cavităţii peritoneale
D. drenajul larg al peritoneului
E. enteroplicatura pentru a preveni ocluziile postoperatorii
(pag. 858)
M2528171. Ocluziile intestinale funcţionale prin dezechilibru simpatico-parasimpatic cu dominantă

simpatică se întâlnesc în:
A. traumatismele cranio-cerebrale
B. hipocalcemie
C. colici (renale, biliare, salpingiene)
D. torsiuni de organe
E. sindroame toxico-septice
(pag. 867)
M2528172. Ce afecţiuni pot determina apariţia unei ocluzii intestinale funcţionale prin
hiperparasimpaticotonie?
B. deshidratarea
C. denutriţia
D. intoxicaţia cu stricnină
E. intoxicaţia cu antirezerpinice
(pag. 857)
M2528173. Ce afecţiuni pot determina apariţia unei ocluzii funcţionale prin paralizia musculaturii
intestinale?
B. sindroamele toxico-septice
C. dezechilibrele hidroelectrolitice majore
D. hipovolemia
E. infarctul entero-mezenteric
(pag. 857)
M2528174. Care dintre afecţiunile menţionate mai jos realizează ocluzii prin strangulare?
A. invaginaţia intestinală
B. volvulusul de sigmoid
C. atrezia duodenală
D. cancerul de colon drept
E. boala Crohn
(pag. 867-868)
M2528175. Hipovolemia din ocluziile intestinale este rezultatul pierderilor şi stocărilor lichidiene prin:
A. acumularea de lichide în lumenul intestinului (sectorul III)
B. edemul peretelui intestinal
C. diaree
D. ascita ocluziei
E. constituirea epanşamentelor pleurale reacţionale
(pag. 868-869)
M2528176. Care sunt principalele perturbări biologice în ocluziile intestinale?

A. hipotonia plasmatică
B. hemoconcentraţia
C. poliglobulia
D. hiperleucocitoza
E. acidoza
(pag. 868-869)
M2528177. Semnele funcţionale ale ocluziilor intestinale sunt:

A. durerea
B. vărsăturile
C. apărarea musculară
D. distensia abdominală
E. întreruperea tranzitului intestinal
(pag. 871)
M2528178. Care sunt caracterele semiologice ale durerii din ocluziile intestinale prin strangulare?
A. debutul brusc
B. sunt colicative - "colică de luptă "
C. intensă, continuă, sincopală
D. cedeaza la antispastice
E. însoţită de paloare, anxietate şi transpiraţii
(pag. 871)
M2528179. În ce tip de ocluzie intestinală irigografia poate fi în acelaşi timp şi un mijloc terapeutic?
A. ileusul biliar
B. ileusul meconial
C. volvulusul de sigmoid
D. invaginaţia intestinală
E. ileusul paralitic postoperator
(pag. 872)
M2528180. Ocluziile intestinale înalte se caracterizează prin:

A. debut brusc cu vărsături de stază sau bilioase
B. meteorism voluminos
C. tranzit intestinal menţinut iniţial
D. absenţa imaginilor hidro-aerice
E. stare generală mult timp conservată
(pag. 872)
M2528181. Care dintre semnele clinice şi radiologice de mai jos pledează pentru invaginaţa intestinală
la copil?
A. palparea tumorii de invaginaţie în fosa iliacă dreaptă
B. absenţa meteorismului
C. urme de sânge pe degetul explorator la tuşeul rectal
D. imagine "în cocardă" la irigografie
E. distensia colonului transvers
(pag. 874)
M2528182. La bolnavii cu ocluzie intestinală, decompresiunea tubului digestiv se realizează pre-, intra-
şi postoperator prin:
A. aspiraţia digestivă superioară
B. puncţie abdominală
C. intubare recto-sigmoidiană cu sondă Fauchet
D. enterostomie de golire pe sondă
E. continuarea aspiraţiei şi stimularea tranzitului postoperator
(pag. 876)
M2628183. În traumatismele cranio-cerebrale, din efectele post-traumatice tardive nu fac parte

A. Comoţia
B. Contuzia
C. Encefalopatia post-traumatică
D. Sechelele post-traumatice
E. Dilacerarea
(pag. 2462)
M2628184. Din mecanismele directe de producere a TCC nu fac parte următoarele

A. Fenomenului de acceleraţie
B. Fenomenului de deceleraţie
C. Fenomenului de cădere
D. Fenomenului de compresie bilaterală
E. Fenomenului de suflu
(pag. 2457)
M2628185. TCC severe se clasifică astfel:

A. GCS=8, comă gradul I
B. GCS=7-6, comă gradul II
C. GCS=5-4, comă gradul III
D. GCS=3, comă gradul IV
E. GCS=2-1, comă gradul V
(pag. 2458)
M2628186. Din hematoamele intracraniene traumatice extracerebrale nu fac parte următoarele

A. Hematomul extradural
B. Hematomul subdural
C. Hematomul intraventricular
D. Hematomul intradural
E. Hematomul intracerebral
(pag. 2459)
M2628187. După dispunerea fragmentelor osoase în focarul de fractură craniană sunt recunoscute
următoarele forme:
A. Intruzive
B. Depresive
C. Extruzive
D. Cominutive
E. Penetrante
(pag. 2460)
M2628188. Efectele traumatice primare în TCC nu includ:

A. Comoţia cerebrală
B. Contuzia cerebrală
C. Encefalopatia post-traumatică
D. Dilacerarea cerebrală
E. Sechelele post-traumatice
(pag. 2462)
M2628189. Modificările computer tomografiei în contuzii cerebrale corespunzătoare gradului II de

afectare cerebrală difuză sunt:
A. Cisternele bazale - comprimate
B. Cisternele bazale - prezente
C. Cisternele bazale - absente
D. Linia mediană - discretă deplasare 1-5 mmm
E. Linia mediană - deplasare peste 5 mm
(pag. 2468)
M2628190. Dintre sindroamele clinice evolutive post-contuzie cerebrală gravă caracteristice leziunilor
difuze nu fac parte
A. Mutismul akinetic
B. Sindromul diencefalic
C. Amnezia post-traumatică
D. Sindromul apalic
E. Sindromul de dezaferentare
(pag. 2468)
M2628191. Aspectul clinic în leziunile situate în partea superioară a trunchiului cerebral nu se

caracterizează prin:
A. Mutismul akinetic
B. Sindromul de dezaferentare
C. Sindromul diencefalic
D. Starea vegetativă persistentă după leziuni cerebrale
E. Sindromul apalic
(pag. 2468)
M2628192. Din semnele clinice în hemoragia intraventriculară supraacută fac parte:

A. Coma profundă
B. Hipertermie marcată
C. Rigiditate decerebrată
D. Semnul Babinski bilateral
E. Semnul Babinski unilateral
(pag. 2477)
M2628193. Leziunile traumatice cranio-cerebrale deschise nu includ:

A. Plăgile cranio-cerebrale
B. Hygroma
C. Hydroma
D. Fistulele LCR post-traumatice
E. Colapsul cerebro-ventricular
(pag. 2481)
M2628194. Complicaţiile septice ale TCC sunt:

A. Meningoencefalite traumatice
B. Hydroma
C. Hygroma
D. Abcese cerebrale post-traumatice
E. Fongusul cerebral
(pag. 2485)
M2628195. Mecanismele patogenice principale implicate în peritonitele acute sunt:

A. Agresiunea asupra peritoneului
B. Translocaţia bacteriană prin peretele intestinal indemn
C. Răspunsul local la agresiunea asupra peritoneului
D. M.S.O.F. Ca manifestare iniţială a tuturor peritonitelor acute
E. Răspunsul sistemic al organismului gazdă
(pag. 2118)
M2628196. Apariţia unei peritonite acute presupune interacţiunea următorilor factori:

A. Virulenţa bacteriană
B. Fagocitoza bacteriilor
C. Resorbţia spontană a exudatului peritoneal
D. Inundarea peritoneală importantă sau repetată
E. Slăbirea mijloacelor de apărare locale sau generale
(pag. 2118)
M2628197. Clasificarea etiopatogenică, Hamburg modificată, împarte peritonitele acute în:

A. Peritonite primare
B. Peritonite secundare
C. Peritonite granulomatoase
D. Abcese intraabdominale
E. Peritonite terţiare
(pag. 2118)
M2628198. Germenii izolaţi cel mai frecvent în peritonitele primitive sunt:

A. Streptococul
B. Candida
C. Pasteurella
D. Pneumococul
E. Enterobacterii
(pag. 2118)
M2628199. Peritonitele nozocomiale sunt produse cel mai adesea de următorii germeni:
A. E.coli
B. Klebsiella
C. Pneumococ
D. Pseudomonas
E. Streptococ
(pag. 2119)
M2628200. Principalele mecanisme de acţiune ale endotoxinelor în peritonitele acute sunt:

A. Activarea receptorilor celulari direct când endotoxina se află în cantitate mare,
B. Antibioterapia prin distrugerea bacteriilor şi eliberare de endotoxine are efecte favorabile

C. Activarea sistemului complement
D. Activarea produşilor de metabolism ai acidului arahidonic
E. Activarea coagulării
(pag. 2120-2121)
M2628201. Criteriile pentru definirea S.I.R.S. În peritonitele acute sunt:

A. Temperatura rectală peste 38 sau sub 36 °C
B. Alura ventriculară peste 90/min
C. Frecvenţa respiratorie peste 20/min
D. PaCo2 peste 40 mmHg
E. Leucocitoza peste 12.000 sau leucopenie sub 4000/mmc
(pag. 2126)
M2628202. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre contractura musculară din peritonitele acute:
A. Reprezintă contracţia musculaturii abdominale neprovocată prin atingerea peretelui abdominal
B. Este generalizată încă de la debut
C. Are intensitate constantă indiferent de exudatul intraperitoneal
D. Este mai uşor de evidenţiat la pacienţii cu tonus muscular scăzut, copii, vârstnici şi imunodeprimaţi
E. Este expresia unui reflex viscero-motor sau peritoneo-motor
(pag. 2131)
M2628203. La inspecţia abdomenului pacienţilor cu peritonită acută întâlnim:

A. Imobilitate
B. Retracţia peretelui abdominal datorită durerii
C. La pacienţii astenici se evidenţiază relieful drepţilor abdominali
D. Sensibilitatea dureroasă se ameliorează dacă solicităm pacientului să respire lent şi amplu
E. Imobilitatea peretelui abdominal este generalizată de la început
(pag. 2130)
M2628204. Palparea abdomenului este o etapă esenţială pentru diagnosticul de peritonită acută. Putem
întâlni următoarele aspecte:
A. Apărare musculară
B. Semnul Mandel pozitiv
C. Liniştea abdominală Mondor
D. Contractura abdominală
E. Hiperestezia cutanată Dieulafoy
(pag. 2131)
M2628205. Din punct de vedere etiopatologic ocluziile intestinale se clasifică în:

A. Paralitice - dinamice
B. Înalte
C. Joase
D. Acute
E. Mecanice
(pag. 2168)
M2628206. În etiologia ocluziilor dinamice sunt citate cel mai frecvent următoarele cauze:
A. Traumatismele diverse
B. Strangularea lumenului intestinal şi a unei porţiuni de mezenter
C. Leziuni parietale intestinale congenitale sau dobândite
D. Infecţii abdominale, retroperitoneale, toracice sau generalizate
E. Afecţiuni diverse: colici, torsiuni de organ, porfirinemie

(pag. 2169)
M2628207. Principalele modificări fiziopatologice în ocluziile intestinale sunt:

A. Tulburările de irigaţie intestinală datorate distensiei anselor
B. Tulburări de absorbţie intestinală ca urmare a stazei
C. Poliuria ca rezultat al deshidratării şi pierderilor ionice
D. Zilnic se pierd circa 10-11 litri de lichide reprezentând transudatichid ingerat şi secreţii digestive
E. Tulburări de motilitate intestinală provocate de obstacol
(pag. 2170)
M2628208. Din punct de vedere anatomo-patologic, în ocluziile mecanice intâlnim următoarele aspecte:
A. Spasm, anse subţiri,cu musculatura spastică, fără conţinut în lumen
B. Ansa strangulată, cu inelul de strangulare
C. Volvulare: răsucirea ansei în axul său transversal
D. Paralizie: anse destinse, pline de gaz şi lichid
E. Obstrucţie prin tumoră, calcul, fecalom, etc.
(pag. 2172)
M2628209. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte durerea din ocluzia intestinală:
A. Durerea este semnul clinic cel mai constant
B. Este bruscă, intensă, continuă, sincopală în ocluzia prin strangulare şi în cea spastică
C. Este violentă însoţită de contractura musculară generalizată
D. Este localizată în etajul abdominal superior cu iradiere în bară
E. Are caracter de colică de luptă, intermitentă în ocluzia prin obturaţie
(pag. 2172-2173)
M2628210. Distensia abdominală din ocluzia intestinală poate îmbrăca următoarele aspecte:
A. Este localizată periombilical, subombilical sau asimetric în ocluziile pe intestin subţire,
B. În ocluziile înalte este situată epigastric realizând sdemnul von Waal,
C. Este generalizată de la început în ocluziile dinamice,
D. Este elastică şi timpanică la percuţie,
E. La copii, în caz de invaginaţie se observă o tumoră ce se mişcă
(pag. 2173)
M2628211. Întreruperea tranzitului în ocluzia intestinală este:

A. Precoce în ocluziile intestinale joase
B. Precoce în ocluziile intestinale înalte
C. Precoce în ocluziile paralitice
D. Tardivă în ocluziile înalte
E. Iniţială pentru fecale şi apoi pentru gaze
(pag. 2173)
M2628212. Se descriu următoarele forme clinico-evolutive de ocluzie intestinală:

A. Subocluzii
B. Cronice
C. Acute
D. Paralitice
E. Atipice
(pag. 2176)
M2628213. Modalităţile de decompresie abdominală în ocluzia intestinală sunt:
A. Intubarea recto-sigmoidiană cu o sondă Faucher

B. Rezecţia segmentului intestinal afectat
C. Instalarea unei sonde nazo-gastrice
D. Devolvulare sau dezinvaginare urmată de enterectomie segmentară în caz de devitalizarea acestora
E. Golirea intraoperatorie a anselor pline de conţinut sero-lichidian
(pag. 2181)
M2628214. Ocluzia intestinală prin cancer colic se caracterizează prin:

A. Frecvenţa mai mare pe colonul drept decât pe cel stâng
B. Debut brusc cu vărsături incoercibile
C. Examenul endoscopic de urgenţă este examinarea "gold standard" pentru diagnostic
D. Examenul clinic decelează distensia abdominală în cadrul colic
E. În antecedente se constată scădere ponderală, colici, alterananţa diaree-constipaţie
(pag. 2178)
M2628215. Care din următoarele afecţiuni toracice posttraumatice -cunoscute sub denumirea de
"duzina ucigătoare"- fac parte din categoria celor "letale":
A. Pneumotorax sufocant
B. Tamponada cardiacă
C. Voletul costal
D. Ruptura de diafragm
E. Hemotorax masiv
(pag. 644)
M2628216. Care din următoarele afecţiuni reprezintă indicaţii absolute de intubaţie la politraumatizaţi:
A. Obstrucţia acută a căilor aeriene
B. Plăgi penetrante ale gâtului cu hematoame expansive
C. Traumatisme cranio-cerebrale cu GCS sub 11
D. Hipoxie
E. Apnee
(pag. 643)
M2628217. Criteriile de evaluare în scala Glasgow (GCS) sunt:

A. Deschiderea ochilor
B. Rata respiratorie
C. Expansiunea respiratorie
D. Răspunsul verbal
E. Răspunsul motor
(pag. 633)
M2628218. Dintre principalele mecanisme de producere a leziunilor în accidentele rutiere nu sunt

recunoscute:
A. Ciocnirea
B. Deceleraţia
C. Acceleraţia
D. Rostogolirea
E. Căderea
(pag. 620)
M2628219. Metabolismul glucidic de stress are ca trăsături esenţiale:

A. Glicogenoliza
B. Glicogenogeneza
C. Glucogenogeneza
D. Hiperglicemia insulinorezistentă
E. Neutilizarea corectă a excesului de glucoză
(pag. 624)
M2628220. Metabolismul lipidic de stress nu se caracterizează prin:

A. Lipoliză crescută
B. Lipoliză scăzută
C. Lipogeneză crescută
D. Lipogeneză scăzută
E. Producţie scăzută de corpi cetonici
(pag. 624)
M2628221. Clasificarea plăgilor în funcţie de agentul traumatic se face în următoarele tipuri:

A. Prin cădere
B. Prin împuşcare
C. Prin dilacerare
D. Prin tăiere
E. Contuze
(pag. 618)
M2628222. In funcţie de contaminarea microbiană, plăgile pot fi:

A. Curate
B. Cu contaminare minimă
C. Cu contaminare medie
D. Contaminate
E. Infectate
(pag. 618)
M2628223. Plăgile penetrante pot fi:

A. Oarbe
B. Transfixiante
C. În seton
D. Fără interesare viscerală
E. Cu interesare viscerală
(pag. 618)
M2628224. Cei mai frecvenţi anaerobi întâlniţi în apendicita acută sunt:

A. E.coli
B. bacteroides fragilis
C. bacilus fundiliformis
D. peptostreptococus
E. clostridium perfringens
(pag. 1597)
M2628225. In apendicita acută clinic întâlnim:

A. durerea este localizată iniţial în fosa iliacă dreaptă
B. greţurile şi vărsăturile succed durerea
C. inapetenţa apare rar
D. constipaţia este mai frecventă decât diareea
E. greţurile şi vărsăturile preced durerea
(pag. 1599)
M2628226. Din triada Dieulafoy fac parte elementele:

A. apărare musculară în fosa iliacă dr.
B. semnul Rowsing pozitiv
C. hiperestezie cutanată
D. febră peste 38 °C
E. durerea
(pag. 1599)
M2628227. Paraclinic în apendicita acută întâlnim:

A. leucocitoza peste 10.000 este prezentă întotdeauna în apendicita acută
B. leucocitoza peste 12.000 este caracteristică perforaţiei
C. în 20-30% din cazuri leucocitele pot fi normale sau uşor crescute
D. leucocitele normale exclud diagnosticul de apendicită acută
E. leucocitoza peste 20.000 traduce perforaţia
(pag. 1600)
M2628228. Evoluţia apendicitei acute către plastronul apendicular este tradusă de:
A. reducerea contracţiunii musculkare în fosa iliacă dreaptă
B. zonă de fluctuenţă la palparea fosei iliace drepte
C. apariţia unei tumori inflamatorii, dureroase, renitentă la palpare
D. revenirea la normal a leucocitelor şi a febrei
E. dispariţia durerii
(pag. 1601)
M2628229. În apendicita la bătrâni întilnim următoarele forme clinice:

A. forma pseudotumorală
B. apendicită cu un tablou clinic specific zgomotos
C. ocluzia febrilă
D. apendicita cu peritonită în 2 timpi
E. forma pseudoulceroasă
(pag. 1604)
M2628230. În plastronul apendicular:

A. tratamentul chirurgical se impune încă de la început
B. creşterea numărului de leucocite este un factor de prognostic favorabil
C. tratamentul este iniţial conservator cu antibiotice, pungă cu gheaţă, regim hidric
D. scăderea febrei şi a numărului de leucocite traduc o evoluţie favorabilă
E. intervenţia chirurgicală se impune la 2-3 luni după stingerea fenomenelor inflamatorii
(pag. 1608)
M2628231. In apendicita retrocecala intalnim:

A. intensitate maxima dureroasa in fosa iliaca dreapta
B. contractura abdominala de obicei lipseste
C. pozitie antalgica cu coapsa flectata
D. manevra psoasului este negativa
E. oprirea tranzituluiu intestinal
(pag. 1603)
M2628232. Care sunt semnele clinice care trădează perforaţia posttraumatică a esofagului abdominal?
A. paloare intensă
B. durere retroxifoidiană
C. disfagie
D. febră prelungită
E. durere retrosternală
(pag. 2100)
M2628233. În perioada primelor 24-48 de ore, prognosticul hematomului retroperitoneal post-

traumatic, depinde de:
A. apariţia insuficienţei renale acute
B. intensitatea şocului traumatic
C. continuarea parezei intestinale
D. interesarea plexului celiac
E. intensitatea şocului hemoragic
(pag. 2114)
M2628234. Care sunt semnele caracteristice ale leziunii rectului subperitoneal?

A. rectoragia
B. febra
C. celulita pelvină
D. hemoperitoneul
E. peritonita generalizată
(pag. 2111)
M2628235. În cazul traumatismelor abdominale cu hemoragie abundentă, manevra PRINGLE, constă în:
A. clampajul digital al arterei mezenterice superioare
B. aplicarea unei pense pe trunchiul celiac
C. aplicarea unei pense pe artera splenică
D. aplicarea unei pense pe artera hepatică şi vena portă
E. clampajul digital al pediculului hepatic
(pag. 2106)
M2628236. În cadrul traumatismelor abdominale, creşterea amilazemiei şi a amilazuriei sunt specifice

pentru:
A. leziuni ale intestinului subţire
B. leziuni ale ficatului
C. leziuni ale splinei
D. leziuni ale pancreasului
E. şoc septic prelungit
(pag. 2098)
M2628237. Care sunt caracteristicile principale ale unei plăgi penetrante simple?
A. nu penetrează peritoneul
B. interesează doar organele parenchimatoase
C. deschid peritoneul
D. nu interesează nici un nivel abdominal
E. interesează atât organele parenchimatoase, cât şi cele cavitare
(pag. 2096)
M2628238. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate, în cazul traumatismelor ficatului?
A. mortalitatea ajunge la 80% în cazul leziunilor de gradul V şi VI
B. ficatul este organul cel mai interesat în cadrul contuziilor abdominale
C. gravitatea leziunilor hepatice este sporită de incidenţa leziunilor asociate
D. ficatul este al doilea organ interesat de plăgile penetrante
E. în leziunile de gradul I plaga hepatică are o adâncime de maximum 3 cm

(pag. 2105)
M2628239. Care este semnificaţia sindromului REILY, în cadrul unui traumatism abdominal?
A. sensibilitate exagerată la palpare
B. fals tablou de iritaţie peritoneală
C. ocluzie intestinală posttraumatică
D. peritonită generalizată prin perforaţie de ansă intestinală
E. pseudosindrom de ocluzie intestinală paralitică
(pag. 2094)
M2628240. Care din următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele colonului sunt adevărate:
A. sunt grave
B. sunt frecvente (apărând în 50% din cazurile cu plăgi penetrante)
C. complicaţiile infecţioase sunt severe
D. caracterul de gravitate este dat de septicitatea deosebită a conţinutului intestinului gros
E. complicaţiile hemoragice sunt severe
(pag. 2109)
Tema nr. 29
Boli congenitale cardiace (DSA, DSV, PCA, Tetralogia Fallot, TMV)
BIBLIOGRAFIE:
2. Ciofu Eugen, Ciofu Carmen – Esentialul in pediatrie, editia a 2 a, Ed. Amaltea, 2002
M1229001. Metoda optima pentru diagnosticul anatomic in defectul septal atrial la adult este:
A. ecocardiografia transtoracica
B. ecocardiografia transesofagiana
C. coronarografia
D. radiografia cardio-pulmonara
E. tomografia computerizata
(pag. 253)
M1229002. In defectul septal ventricular cu debit mic si rezistenta vasculara pulmonara redusa exista:
A. sunt dreapta-stanga
B. sunt stanga-dreapta
C. sunt bidirectional
D. hipertensiune pulmonara
E. insuficienta cardiaca congestiva
(pag. 254)
M1229003. Inchiderea farmacologica a canalului arterial persistent este posibila exclusiv la:
A. prematur
B. sugar
C. copilul mic
D. adolescent
E. adult tanar
(pag. 258)
M1229004. Doza de indometacin utilizata pentru inchiderea farmacologica a canalului arterial

persistent este:
A. 0,1 mg/kg
B. 0,2 mg/kg
C. 0,5 mg/kg
D. 1 mg/kg
E. 2 mg/kg
(pag. 258)
M1229005. Valoarea hematocritului care reprezinta indicatie de interventie chirurgicala intr-o tetralogie
Fallot este:
A. > 25%
B. > 35%
C. > 45%
D. > 55%
E. > 65%
(pag. 266)
M1229006. Cea mai frecventa cauza de cianoza cardiaca la nou-nascut este:

A. DSV
B. persistenta de canal arterial
C. boala Ebstein
D. transpozitia completa a vaselor mari
E. coarctatia de aorta
(pag. 267)
M1329007. Variantele anatomice ale DSA sunt urmatoarele cu EXCEPTIA:

A. Tip ostium secundum
B. Tip ostium primum
C. La nivelul septului membranos
D. Tip sinus coronar
E. Tip sinus venos
(pag. 2)
M1329008. Tabloul clinic al DSA este variabil, putand include urmatoarele manifestari clinice, cu
exceptia:
A. Poate fi total asimptomatic
B. Insuficienta cardiaca
C. Prezenta unui suflu sistolic gr.II-III, cu maxim de intensitate la baza cordului
D. Infectii respiratorii repetate
E. Dispnee de efort la copilul mare
(pag. 3)
M1329009. Manipulare farmacologica a PCA este posibila la:

A. Prematur
B. Nou nascut la termen
C. La sugarul in varsta de 1-3 luni
D. La orice varsta
E. La sugarul in varsta de 3-6 luni
(pag. 4)
M1329010. In tratamentul crizelor anoxice din Tetralogia Fallot pot fi utilizate urmatoarele masuri
terapeutice, cu exceptia:
A. Flectarea membrelor inferioare ale sugarului
B. Administrarea de morfina i.m.
C. Administrarea de propranolol i.v.
D. Digoxin
E. Oxigenoterapie
(pag. 9)
M1329011. Istoria naturala a DSV poate fi urmatoarea,cu exceptia:

A. Inchidere spontana a 40-50% din defectele mici inainte de 3 ani
B. Insuficienta cardiaca inainte de 6 luni
C. Aparitia hipertensiunii arteriale pulmonare de debit dupa 6-12 luni
D. Aparitia bolii vasculare pulmonare obstructive dupa 2 ani in sunturile largi
E. Aparitia endocarditei infectioase
(pag. 10)
M1329012. Tabloul clinic in DSV include urmatoarele manifestari clinice, cu exceptia:

A. Absenta suflului sistolic adeseori in perioada neonatala
B. Dificultati in alimentatie si deficit nutrtional

C. Bombarea regiunii precordiale
D. Suflu sistolic intens, de gr.III-IV cu maximum in spatiul IV intercostal stang si iradiere"in spita de roata"
E. Tulburari majore de ritm cardiac
(pag. 12)
M1429013. Un sugar in varsta de 7 luni cunoscut cu afectiune cardiaca cianogena prezinta in cursul
diminetii cu ocazia alimentarii, accentuarea totala a cianozei insotita de tahipnee severa.Examenul
cardiac efectuat de urgenta nu identifica sufluri. EKG-ul evidentiaza hipertrofie ventriculara dreapta. in
aceasta situatie, este vorba despre:
A. Sindromul asfixic post-aspiratie
B. Criza anoxica copilul suferind de Tetrada Fallot
C. Criza convulsiva
D. Insuficienta cardiaca rapid instalata
E. Bronsiolita acuta edematoasa
(pag. 265)
M1429014. In cazul copiilor cu tetrada Fallot, profilaxia endocarditei bacteriene se efectueaza astfel:
A. Se initiaza dupa varsta de 2 ani
B. Se efectueaza atat pre cat si post operator
C. Se realizeaza numai in conditiile stabilirii unui diagnostic bacteriologic
D. Este bine a se efectua continuu de la nastere
E. Se efectueaza numai la imunodeprimati
(pag. 266)
M1429015. Un nou nascut in varsta de 1 zi de sex masculin, prezentatie craniana, IA=9,

macrosom,prezinta cianoza progresiva,insuficienta respiratorie majora, cardiomegalie, hepatomegalie,
suflu sistolic mezocardiac si hemoragie intracerebrala la nivelul hemisferului drept. in aceasta situatie
este vorba despre:
A. Tetralogie Fallot
B. Encefalopatie hipoxic ischemica perinatala, forma severa
C. Transpozitie de vase mari
D. Glicogenoza cu insuficienta cardiaca secundara
E. Persistenta de canal arterial
(pag. 267)
M1429016. Interventia chirurgicala corectoare pentru tetrada Fallot este bine sa se realizeze:
A. in perioada neonatala pentru a pereveni deteriorarea cordului
B. Numai dupa ce apar 5 episoade de crize anoxice
C. intre 1 si 2 ani
D. Dupa 5 ani pentru a lasa cordul sa se matureze
E. in primele 6 luni de viata
(pag. 267)
M1429017. Un pacient de 1 an 6 luni se prezinta la cabinetul medical cu semne de infectie de cai

respiratorii superioare. La examinarea toracelui frapeaza prezenta unui suflu sistolic intens rugos, de
grad III-IV, cu maxim de ascultare in spatiu IV ic stang, cu iradiere in “spite de roata”, asociat cu
freamat. Acest tablou clinic sugereaza:
A. Persistenta de canal arterial
B. Defect septal atrial
C. Malformatie complexa
D. Defect septal ventricular
E. Canal atrioventricular
(pag. 254)
M1429018. Din totalul bolilor congenitale de cord defectul septal atrial (DSA), reprezinta:
A. 15-20%
B. 21-25%
C. 1-2%
D. 6-10%
E. 22-43%
(pag. 252)
M1529019. Care din urmatoarele enunturi in legatura cu istoria naturala a DSA (defect septal atrial) este
fals?
A. debitul mic prin DSA face ca in mod obisnuit aceasta leziune sa fie bine tolerata
B. precocitatea inchiderii este invers proportionala cu dimensiunea defectului si debitul suntului
C. endocardita bacteriana este cea mai frecventa complicatie
D. se poate complica cu insuficienta cardiaca congestiva in a treia, a patra decada de viata
E. frecventa tulburarilor de ritm (flutter atrial) este mai ridicata in a treia, a patra decada de viata
(pag. 253)
M1529020. Urmatoarele anomalii anatomice sunt caracteristice tetralogiei Fallot, cu EXCEPTIA:

A. DSV larg
B. stenoza pulmonara
C. stenoza mitrala
D. hipertrofie ventriculara dreapta
E. dextropozitia aortei
(pag. 265)
M1529021. Principala anomalie anatomica din transpozitia completa a vaselor mari (TMV) este:
A. originea anormala a arterelor coronare
B. pozitia anormala a marilor artere (aorta si artera pulmonara)
C. situs solitus
D. stenoza pulmonara
E. conexiune atrioventriculara discordanta
(pag. 267)
M1529022. Urmatoarele afirmatii in legatura cu explorarile paraclinice in tetralogia Fallot sunt

adevarate, cu EXCEPTIA:
A. evidentierea radiologica a unei cardiomegalii exclude formal tetralogia Fallot
B. EKG evidentiaza HVD cu deviere la dreapta
C. ecocardiografia este metoda optima pentru diagnostic
D. se pot asocia tulburari de coagulare, in special in relatie cu actul operator
E. hemoglobina si hematocritul sunt constant scazute
(pag. 265, 266)
M1529023. Urmatoarele malformatii congenitale de cord prezinta sunt stanga-dreapta, cu EXCEPTIA:

A. defectul septal atrial
B. defectul septal ventricular
C. canalul atrio-ventricular
D. tetralogia Fallot
E. persistenta canalului arterial
(pag. 252-259)
M1529024. Urmatoarele afirmatii in legatura cu tratamentul DSA sunt adevarate, cu EXCEPTIA:
A. DSA se poate inchide prin plasarea unui ocluder pe cale endovenoasa

B. varsta optima pentru interventia chirurgicala este cea de sugar
C. tratamentul chirurgical este indicat daca raportul QP/QS este 2/1
D. rezultatele interventiei chirurgicale sunt mai putin satisfacatoare daca operatia are loc dupa varsta de 24
de ani
E. postoperator pot fi semnalate tulburari de ritm
(pag. 253)
M2329025. Principalele semne clinice ale DSA sunt, cu excepţia:

A. Suflu sistolic grad II-III cu maximum la baza cordului
B. Intărirea sau dedublarea zgomotului II
C. Insuficienţa cardiacă chiar din perioada de sugar
D. Poate fi total asimptomatic
E. Infecţii respiratorii repetate
(pag. 252)
M2329026. Inchiderea farmacologică a canalului arterial este posibilă la:

A. Noul născut la termen in primele două săptămani de viaţă
B. Exclusiv la prematur
C. Sugar până la vârsta de 3 luni
D. Sugar până la vârsta de 6-12 luni
E. La orice vârstă
(pag. 258)
M2329027. Principalele aspecte radiologice in tetralogia Fallot sunt, cu excepţia:

A. Hipovascularizaţie pulmonară
B. Cardiomegalie
C. Concavitatea arcului mijlociu stâng
D. Arc aortic in dextropoziţie la 20% din cazuri
E. Siluetă cardiacă "en sabot"
(pag. 265)
M2329028. Incidenţa DSV este:

A. 20% din bolile cardiace congenitale
B. Incidenţa DSV este a treia dintre bolile cardiace congenitale
C. Până la 10% din DSV se asociază cu anomalii cromozomiale
D. Prevalenţa DSV este de 2,5 - 4 cazuri/ 1000 naşteri
E. Numărul cazurilor de DSV intâlnite la adult reprezintă 30% dintre cazurile diagnosticate la vârsta de sugar
(pag. 254)
M2329029. In DSV pot exista următoarele semne clinice, cu excepţia:

A. Suflu sistolic totdeauna prezent de la naştere
B. Dificultăţi in alimentaşie şi deficit nutriţional
C. Tahipnee, tiraj, raluri de edem pulmonar
D. Suflu sistolic intens, grad III-IV, cu maximum in spaţiul IV intercostal stâng şi iradiere in "spiţă de roată"
E. Bombarea regiunii precordiale
(pag. 254)
M2529030. Care din urmatoarele enunturi in legatura cu istoria naturala a DSA este fals?
A. se poate complica cu insuficienta cardiaca congestiva in a treia, a patra decada de viata
B. DSA conduce la hipertensiune pulmonara fixa
C. debitul mic prin DSA face ca in mod obisnuit aceasta leziune sa fie bine tolerata
D. endocardita bacteriana este cea mai frecventa complicatie

E. precocitatea inchiderii este invers proportionala cu dimensiunea defectului si debitul suntului
(pag. 253)
M2529031. Clasificarea anatomica a DSA include urmatoarele, cu exceptia:

A. DSA tip ostium secundum
B. DSA tip sinus venos
C. DSA tip foramen ovale
D. DSA tip ostium primum
E. DSA tip sinus coronar
(pag. 252)
M2529032. Care este explorarea paraclinica care stabileste prezenta si dimensiunile defectului in DSA?
A. radiografia toracica
B. echo Doppler
C. EKG
D. echo 2D
E. cateterism cardiac
(pag. 253)
M2529033. Urmatoarele anomalii anatomice sunt caracteristice tetralogiei Fallot, cu exceptia:

A. dextropozitia aortei
B. insuficienta mitrala
C. DSV larg
D. hipertrofie ventriculara dreapta
E. stenoza pulmonara
(pag. 265)
M2529034. Urmatoarele anomalii anatomice sunt caracteristice tetralogiei Fallot, cu exceptia:

A. stenoza pulmonara
B. plamani hipoplazici
C. dextropozitia aortei
D. stenoza tricuspidiana
E. DSV larg
(pag. 265)
M2529035. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu tetralogia Fallot este falsa?
A. crizele anoxice sunt caracteristice perioadei de sugar
B. poate apare squatting
C. abcesul cerebral este o complicatie redutabila
D. frecvent apare endocardita bacteriana
E. evolutia spre insuficienta cardiaca este frecventa
(pag. 265)
M2529036. Urmatoarele afirmatii in legatura cu tabloul paraclinic in tetralogia Fallot sunt adevarate, cu
exceptia:
A. hemoglobina si hematocritul sunt constant scazute
B. evidentierea radiologica a unei cardiomegalii exclude formal tetralogia Fallot
C. EKG evidentiaza HVD cu deviere la dreapta
D. cateterismul cardiac este necesar preoperator
E. post operator se inregistreaza relativ frecvent tahiaritmii ventriculare
(pag. 265-266)
M2529037. Urmatoarele malformatii congenitale de cord prezinta sunt stanga-dreapta, cu exceptia:

A. persistenta canalului arterial
B. complexul Eisenmenger
C. defectul septal atrial
D. canalul atrio-ventricular
E. defectul septal ventricular
(pag. 252-259)
M2529038. Cea mai frecventa modalitate anatomica de comunicare in DSV este:

A. in partea superioara a septului interventricular
B. la nivelul septului membranos
C. in zona infundibulara
D. in apropierea tractului de iesire a ventriculului drept
E. in septul muscular
(pag. 254)
M2529039. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu istoria naturala a DSV este falsa?
A. istoria naturala depinde mult de dimensiunile DSV
B. istoria naturala depinde mult de rezistenta pulmonara
C. DSV cu debit mare nu raspunde la terapia medicala
D. orice DSV, indiferent de marime, se poate inchide spontan
E. pericolul endocarditei bacteriene este mare
(pag. 255)
M2529040. Urmatoarele complicatii postoperatorii sunt frecvente in tetralogia Fallot, cu exceptia:

A. regurgitatie mitrala
B. persistenta stenozei infundibulare
C. sunt rezidual la nivelul DSV
D. epansament pleural
E. bloc de ramura dreapta
(pag. 267)
M2529041. In transpozitia completa a vaselor mari, urmatoarea simptomatologie este prezenta de

obicei, cu exceptia:
A. cianoza progresiva din prima zi de viata
B. suflu sistolic
C. tahipnee
D. greutate mica la nastere
E. risc pentru enterocolita ulcero-necrotica
(pag. 267)
M2529042. Care din urmatoarele masuri este exclusa din terapia transpozitiei complete a marilor vase ?
A. perfuzia de prostaglandina E
B. tratarea acidozei metabolice
C. administrarea de indometacin
D. septostomie cu balon
E. chirurgie prin switch arterial si transferul coronarelor
(pag. 268)
M2629043. Caracteristicile tratamentului canalului arterial persistent (PCA) la nou-nascutul la termen

sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Tratamentul este medicamentos;
B. Inchiderea PCA prin ocluder;

C. Ocluderul se introduce pe cale arteriala;
D. Hipertensiunea pulmonara fixa etse contraindicatie pentru tratamentul chirurgical;
E. Coarctatia de aorta asociata PCA complica tehnica chirurgicala.
(pag. 258,259)
M2629044. Urmatoarele sunt semnele clinice ale DSV la copil, cu exceptia:

A. Absenta suflului in perioada neo-natala nu este exceptionala;
B. Suflu sistolic intens, rugos, de grad 3-4/6, in spatiul iv intercostal stang;
C. Copiii pot prezenta dificultate in alimentatie;
D. Edemul pulmonar este constant;
E. Ralurile de staza denota incarcarea circulatiei pulmonare.
(pag. 254)
M2629045. Tratamentul crizele anoxice cuprinde urmatoarele, cu exceptia:

A. Flectarea membrelor inferioare ale copilului;
B. Oxigen;
C. Morfina im;
D. Propranolol iv;
E. Digoxin iv.
(pag. 266)
M2629046. Defectul septal ventricular cu debit mare se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:
A. Semne respiratorii;
B. Lipsa tendintei la inchidere spontana;
C. Suflu sistolic intens, rugos, in “spita de roata”;
D. Hipertensiune pulmonara progresiva;
E. Dificultate in alimentatie.
(pag. 254)
M2629047. Canalul atrio-ventricular este caracterizat prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Trisomia 21 favorizeaza malformatia;
B. Copilul prezinta infectii respiratorii repetate;
C. Exista comunicare constanta interatriala si interventriculara;
D. Suflul este holosistolic, de grad 3-4, aspru;
E. Insuficienta cardiaca globala se instaleaza tardiv.
(pag. 256)
M2629048. Persistenta canalului arterial se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Este o malformatie cu sunt stanga-dreapta;
B. Nu exista inchidere spontana a canalului;
C. Virusul rubeolei este incriminat in etiologia bolii;
D. Este criteriu de pronostic favorabil in unele cardiopatii cianogene;
E. Tratamentul cu Prostaglandina are efect favorabil doar la prematuri.
(pag. 203,257,258)
M2629049. Semnele clinice caracteristice ale fibroelastozei endocardice sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Nici un semne clinic nu este caracteristic;
B. Debutul este precoce, in primul an de viata;
C. Episoade recurente de insuficienta cardiaca, preponderent stanga;
D. Dificultati la alimentatie;
E. Suflu sistolic rugos.
(pag. 309-310)
M2629050. Urmatoarele afirmatii sunt reale referitor la DSV, cu exceptia:

A. Este cea mai frecventa boala carcdiaca congenitala;
B. 80% dintre DSV prezinta comunicare la nivelul septului membranos ;
C. DSV infundibular este o variana anatomica;
D. Hipertensiunea pulmonara se instaleaza cu timpul;
E. Hipertensiunea pulmonara in primul an de viata inseamna indicatie operatorie.
(pag. 254-255)
M2929051. Modalitatea cea mai frecventă de abordare chirurgicală în DSA la care dimensiunea
orificiului de comunicare este cuprins între 18 şi 22 mm constă în:
A. Metoda "dublei umbrele"
B. Plasarea unui "ocluder" pe cale endovenoasă, prin tehnica Rashkind
C. Tehnica Blalock - Taussing
D. Tehnica Potts
E. Tehnica Waterson
(pag. 253, paragraf 5)
M2929052. Închiderea farmacologică a CA la prematurul cu greutatea la naştere mai mare de 1500g

constă în:
A. Administarea de Indometacin 0,2 mg/kg 3 doze succesive
B. Administrea de Indometacin 0,2 mg/kg/doză unică
C. Administrea de Indometacin 0,2 mg/zi, 10 zile
D. Administrarea profilactică de surfactant
E. Nici o variantă
M2929053. Care sunt modalităţile evolutive posibile în cazul unui DSV cu debit mic:
A. Închiderea spontană, înainte de 2 ani, în 70-80% din cazuri
B. Insuficienţa cardiacă în primele 6 luni de viaţă
C. Hipertensiunea pulmonară cu debit, după vârsta de 6-12 luni
D. Boala vasculară pulmonară obstructivă, după vârsta de 2 ani
E. Nici o variantă
M1229054. Defectul septal atrial se asociaza frecvent cu:

A. sindromul Marfan
B. sindromul Holt Oram
C. sindromul Turner
D. sindromul Noonan
E. sindromul Poland
(pag. 252)
M1229055. Semnele clinice care nu se intalnesc in defectul septal atrial sunt:

A. degete hipocratice
B. cianoza generalizata
C. suflu sistolic gradul II-III, cu maxim de intensitate la baza cordului
D. zgomot II intarit
E. zgomot II dedublat
(pag. 252)
M1229056. Diametrul unui defect septal ventricular mediu este:

A. 1/3 din diametrul aortei
B. 1/2 din diametrul aortei
C. 2/3 din diametrul aortei
D. 3/4 din diametrul aortei
E. egal cu diametrul aortei
(pag. 255)
M1229057. Inchiderea farmacologica a canalului arterial la prematurii cu greutatea > 1500 g se

efectueaza:
A. cu prostaglandine i.v.
B. indometacin i.v.
C. dupa varsta de 10 zile
D. inainte de varsta de 10 zile
E. indiferent de starea functionala renala
(pag. 258)
M1229058. Urmatoarele anomalii anatomice sunt intalnite in tetralogia Fallot:

A. defect septal ventricular muscular
B. defect septal ventricular perimembranos
C. defect septal atrial
D. stenoza pulmonara
E. dextropozitia aortei
(pag. 265)
M1229059. Crizele anoxice din tetralogia Fallot se caracterizeaza prin:

A. aparitie preponderent matinala
B. aparitie preponderent vesperala
C. tulburari ale starii de constienta
D. accentuarea cianozei
E. tahipnee
(pag. 265)
M1229060. Tratamentul crizelor anoxice din tetralogia Fallot cuprinde:

A. nifedipin p.o.
B. oxigen
C. morfina i.m.
D. propranolol i.v.
E. nitroprusiat de sodiu i.v.
(pag. 266)
M1229061. Semnele clinice in transpozitia completa a vaselor mari sunt:

A. cianoza
B. icter
C. suflu sistolic
D. insuficienta respiratorie majora
E. insuficienta cardiaca
(pag. 267)
M1329062. La prematurul peste 1500g si fara detresa respiratorie, persistenta canalului arterial se
manifesta clinic prin insuficienta ventriculara stanga, cu urmatoarele semne clinice:
A. Tahipnee
B. Tahicardie
C. Cianoza
D. Raluri(edem alveolar)
E. Hepatomegalie
(pag. 6)
M1329063. In Tetralogia Fallot putem intalni urmatoarele manifestari clinice:

A. Insuficienta cardiaca
B. Cianoza
C. Suflu sistolic gr.III-IV audibil la baza
D. Accentuarea zgomotului II
E. Dificultati de crestere
(pag. 7)
M1329064. In evolutia Tetralogiei Fallot pot apare:

A. Crize anoxice
B. Insuficienta cardiaca
C. Squatting
D. Endocardita bacteriana
E. Abces cerebral
(pag. 8)
M1329065. Aspectul radiologic cardiotoracic in DSV poate fi variabil in functie de modificarile

hemodinamice:
A. Normal in sunturile mici
B. Cardiomegalie si accentuarea desenului vascular pulmonar in defectele medii
C. Hipertrofia ventricolului drept
D. Bombare arcului mijlociu din stanga in cazul instalarii hipertensiunii arteriale pulmonare
E. Cardiomegalie si diminuarea desenului vascular pulmonar
(pag. 11)
M1329066. Simptomatologia TMV include:

A. Cianoza
B. Suflu sistolic
C. Dedublarea zgomotului II la baza
D. Insuficienta cardiaca
E. Accidente vasculare cerebrale precoce
(pag. 13)
M1329067. Pricipalele complicatii ce pot surveni in evolutia TMV sunt:

A. Boala vasculara pulmonara progresiva precoce in absenta stenozei valvulare pulmonare
B. Enterocolita ulcero-necrotica
C. Abces cerebral
D. Insuficienta cardiaca
E. Accidente ischemice
(pag. 14)
M1329068. In tratamentul TMV sunt utile:

A. Perfuzia cu prostaglandina E
B. Septostomie cu balon
C. Tratamentul chirurgical
D. Administrarea de surfactant
E. Tratamentul tahiaritmiilor majore cu Cordarone
(pag. 15)
M1429069. Interventia chirurgicala in tetrada Fallot se efectueaza in urmatoarele conditii:

A. Aparitia crizelor anoxice
B. De urgenta in cazul instalarii insuficientei cardiace
C. Hematocrit > 65%
D. Daca angiografia evidentiaza, suplimentar,anomalii ale arterelor coronare
E. La pacientii oxigenodependenti
(pag. 266)
M1429070. Complicatiile post operatorii aparute dupa corectarea chirurgicala a transpozitiei de vase
mari sunt:
A. Moarte subita
B. Accidente cerebrovasculare
C. Aritmii
D. Tromboza venei cave superioare
E. Persistenta cianozei
(pag. 268)
M1429071. Inchiderea farmacologica a canalului arterial se realizeaza dupa urmatorul protocol:

A. 0,1 mg/Kg repetat de 2-3 ori sub monitorizare EKG
B. 0,2 mg/KG in trei doze succesive, IV, administrate la interval de 12 –24 de ore
C. 0,2 mg/Kg IV la 6 ore interval
D. 0,3 mg /Kg iv in 2 administrari la 12 ore
E. 0,5 mg/Kg iv in priza unica
(pag. 258)
M1429072. Canalul arterial reprezinta o formatiune antomica caracteristica vietii fetale. El se inchide:
A. Dupa12 ore de viata (functional )
B. inainte de 1 luna si jumatate
C. in primele 3 saptamani (anatomic)
D. La nastere cu ocazia primei respiratii
E. in primele 3 luni de viata
(pag. 257)
M1429073. In cazul defectului septal atrial (DSA) urmatoarele afirmatii sunt reale:
A. DSA este o leziune asimptomatica
B. DSA prezinta un suflu sistolic de grad II-III
C. DSA prezinta sufluri in conditiile in care apar complicatii
D. in cazul DSA zgomotul II poate fi intarit sau dedublat
E. Suflul poate fi uneori la febra cu caracter sistolo-diastolic
(pag. 252)
M1429074. In cazul defectului septal ventricular (DSV) urmatorele afirmatii sunt reale:
A. DSV se poate inchide spontan in primii 2 ani de viata
B. DSV se poate inchide spontan inprimele 6 luni de viata
C. DSV dezvolta insuficienta cardiaca in primii 2 ani
D. DSV dezvolta insuficienta cardiaca in primele 6 luni
E. Se asociaza frecvent cu anomalii ale vaselor coronare

(pag. 255)
M1529075. Tabloul clinic in DSA poate fi:

A. extrem de variabil
B. suflu sistolic in "spita de roata"
C. zgomot II intarit sau dedublat
D. infectii respiratorii repetate
E. infectii urinare repetate
(pag. 252)
M1529076. Urmatoarele afirmatii in legatura cu aspectul radiologic in DSA sunt adevarate:

A. poate fi normal
B. poate arata moderata cardiomegalie
C. circulatia pulmonara este saraca
D. poate arata proeminenta arcului arterei pulmonare
E. frecvent se observa calcificari pericardice
(pag. 252)
M1529077. In tabloul clinic al DSV se pot intalni:

A. suflu sistolic intens, rugos, de gradul III-IV, cu iradiere "in spita de roata"
B. bombarea regiunii precordiale
C. cresterea apetitului apare frecvent
D. tahipnee, tiraj
E. raluri de edem pulmonar
(pag. 254)
M1529078. In persistenta de canal arterial (PCA) debitul de sange prin canalul arterial depinde de:
A. sexul copilului
B. diametrul si lungimea canalului arterial
C. rezistenta circulatiei sistemice
D. rezistenta vasculara pulmonara
E. varsta gestatiei
(pag. 257)
M1529079. Simptomatologia in transpozitia marilor vase (TMV) se caracterizeaza prin:

A. aparitia semnelor clinice dupa primul an de viata
B. insuficienta respiratorie majora
C. insuficienta cardiaca (cardiomegalie)
D. enterocolita ulcero-necrotica
E. accidente vasculare cerebrale precoce
(pag. 267)
M1529080. Tabloul clinic al tetralogiei Fallot cuprinde:

A. crize anoxice
B. prezenta frecventa a unei cardiomegalii
C. pozitia pe vine (squatting)
D. abcesul cerebral
E. endocardita bacteriana
(pag. 265)
M1529081. Urmatoarele aspecte paraclinice sunt caracteristice transpozitiei marilor vase (TMV):
A. radiografia toracica evidentiaza de obicei cardiomegalie

B. radiografia toracica evidentiaza de obicei o silueta cardiaca de aspect normal
C. EKG evidentiaza HVS cu deviere la stanga a axei electrice
D. saturatia in oxigen a sangelui din aorta este inferioara celei din artera pulmonara
E. echo Doppler evidentiaza sunturile intre circulatia sistemica si cea pulmonara
(pag. 267)
M2329082. Istoria naturală a DSA poate fi variabilă:

A. Inchidere spontană a orificiului de comunicare la copilul cu varsta intre 2 şi 8 ani in 14-60% din cazuri
B. 5-10% dintre pacienţii de sex feminin dezvoltă boala obstructivă pulmonară dupa vârsta de 15-16 ani
C. Apariţia endocarditei bacteriene este relativ frecventă
D. Precocitatea şi frecvenţa inchiderii sunt invers proporţionale cu dimensiunea defectului şi debitul şuntului
E. Chiar in cazul unui debit mic prin DSA leziunea este rău tolerată
(pag. 253)
M2329083. ECG evidenţiază in DSA:

A. Frecvent la copil ritm joncţional
B. Unde P inalte ca semn de supraincarcare ventriculara dreaptă, cu unde P negative in DII-DIII
C. Cel mai adesea la copil ritm sinusal
D. Semne de suprasolicitare ventriculară stangă
E. La copil sunt caracteristice crizele repetate de tahicardie supraventriculară
(pag. 253)
M2329084. Principalele modificari hemodinamice din DSA includ:

A. Sunt stânga-dreapta cu suprasolicitarea, eventual dilatarea, cavităţilor drepte
B. Aparitia hipertensiunii arteriale pulmonare chiar de la vârsta de sugar
C. Incidenţa hipertensiunii arteriale pulmonare la adult poate atinge 15-20% din cazuri
D. Suprasolicitare ventriculară stângă
E. Debitul şuntului in cazut defectului anatomic mic depinde de complianţa relativă a celor doi ventriculi
(pag. 252)
M2329085. Tratamentul PCA constă in:

A. Manipularea farmacologică exclusiv la prematuri inaintea varstei de 10 zile
B. Inchidere prin ocluder
C. Tratamentul chirurgical necesită circulaţie extracorporeală
D. Asocierea coarctaţiei de aortă complică intervenţia chirurgicală
E. Terapia chirurgicală preconizează secţiunea canalului arterial şi nu doar ligatura acestuia
(pag. 258-259)
M2329086. Semnele clinice ale persistenţei canalului arterial la noul născut la termen depind de de
dimensiunile canalului şi rezistenţa vasculară pulmonară:
A. Zona precordială hiperdinamică
B. Suflu sistolo-diastolic
C. Tahipnee
D. Hepatomegalie
E. Zgomotul II intărit la bază
(pag. 258)
M2329087. Semnele clinice ale persistenţei canalului arterial la prematurul peste 1500 grame care nu
prezintă şi detresă respiratorie sunt:
A. Tahicardie
B. Tahipnee
C. Cianoză
D. Hepatomegalie
E. Raluri prin edem alveolar
(pag. 258)
M2329088. Principalele semne clinice ale tetralogiei Fallot sunt:

A. Insuficienţa cardiacă
B. Cianoză
C. Degete hipocratice
D. Suflu sistolic grad III-IV audibil la bază
E. Dificultăţi de creştere
(pag. 265)
M2329089. In evoluţia tetralogiei Fallot pot surveni următoarele evenimente, cu excepţia:

A. Squatting mai ales la preşcolari
B. Abcesul cerebral
C. Insuficienţa cardiacă congestivă
D. Crizele anoxice
E. Endocardita bacteriană
(pag. 265)
M2329090. Principalele măsuri terapentice in crizele anoxice din tetralogia Fallot sunt:
A. Oxigenoterapie
B. Morfină im
C. Digoxin iv
D. Propranolol iv
E. Flectarea membrelor inferioare la sugar
(pag. 266)
M2329091. Tabloul clinic in transpoziţia completă de vase mari include:

A. Cianoza din prima zi de viaţă
B. Tahipnee
C. Suflu sistolic
D. Accidente vasculare cerebrale precoce
E. Dedublarea fixă a zgomotului II la bază
(pag. 267)
M2329092. Simptomatologia in transpoziţia corijată de vase mari:

A. Uneori asimptomatic, cu descoperire intâmplătoare
B. Cianoză dacă fluxul sanguin pulmonar este inadecvat
C. Semne de insuficienţă cardiacă
D. Regurgitare mitrală la nou născut
E. Absenţa pulsului la arterele femurale
(pag. 268)
M2329093. Tratamentul transpoziţiei complete a vaselor mari poate include:

A. Septostomie cu balon pentru asigurarea unui şunt corespunzător interatrial
B. Perfuzii cu prostaglandină E
C. Inchidere farmacologică a canalului arterial
D. Tratament chirurgical
E. Administrare de surfactant
(pag. 268)
M2329094. Incidenţa transpoziţiei de vase mari este:

A. 5 - 7% din bolile cardiace congenitale pentru forma completă a transpoziţiei de vase mari
B. 1 - 2 % din bolile cardiace congenitale pentru forma corijată a transpoziţiei de vase mari
C. 20 - 30 / 100.000 naşteri pentru forma completă de TVM
D. Predominenţa sexului feminin
E. Survine frecvent in cadrul anomaliilor cromozomiale
(pag. 257)
M2329095. ECG in DSV poiate evidenţia in funcţie de importanţa şuntului:

A. Aspect normal
B. Semne de suprasolicitare ventriculară dreaptă
C. Semne de suprasolicitare ventriculară stângă
D. Aspect de P mitral
E. Aspect de P pulmonar
(pag. 255)
M2329096. Modificările hemodinamice din DSV induc apariţia unor aspecte variate la radiografia
cardiotoracică:
A. Aspect normal in şunturile mici
B. Cardiomegalie şi diminuarea desenului vascular pulmonar in şunturile largi
C. Aspect de hipertensiune arterială pulmonară după vârsta de 6 luni
D. Cardiomegalie moderată şi accentuarea desenului pulmonar in şunturile medii
E. Hipertrofie biventriculară in şunturile medii
(pag. 254-255)
M2529097. Clinica DSA poate fi caracterizata prin:

A. suflu sistolic in "spita de roata"
B. infectii respiratorii repetate
C. moderata dispnee de efort la copilul mare
D. zgomot II intarit sau dedublat
E. tablou clinic constant
(pag. 252)
M2529098. DSA este frecvent asociat cu:

A. sindromul Holt Oram
B. sindromul Down
C. sindromul Turner
D. sindromul Klinefelter
E. sindromul Poland
(pag. 252)
M2529099. Variantele anatomice de DSA situate posterior sunt:

A. DSA de tip ostium primum
B. DSA de tip sinus venos
C. DSA de tip muscular
D. DSA de tip sinus coronar
E. DSA de tip infudibular
(pag. 252)
M2529100. Urmatoarele afirmatii in legatura cu aspectul radiologic in DSA sunt adevarate:

A. poate arata moderata cardiomegalie
B. poate fi normal
C. constant, circulatia pulmonara este saraca

D. frecvent se observa calcificari pericardice
E. poate arata proeminenta arcului arterei pulmonare
(pag. 252)
M2529101. Care din urmatoarele modificari EKG sunt specifice DSA?

A. ritm sinusal (comun la copii)
B. la adult poate aparea ritm jonctional
C. la adult nu pot apare crize de tahicardie vetriculara
D. undele P pot fi inalte
E. bloc atrio-ventricular gradul II
(pag. 253)
M2529102. Istoria naturala a DSA poate consemna:

A. precocitatea inchiderii este direct proportionala cu dimensiunea defectului
B. precocitatea inchiderii este direct proportionala cu debitul suntului
C. DSA poate conduce la hipertensiune pulmonara fixa
D. DSA se complica rar cu endocardita bacteriana
E. DSA nu se poate asocia cu boala vasculara obstructiva pulmonara
(pag. 253)
M2529103. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu echografia in DSA sunt adevarate?
A. echo transesofagian este metoda optima de diagnostic la copil a variantelor anatomice
B. echo 2D stabileste prezenta si dimensiunile defectului
C. volumul suntului se apreciaza prin raportul intre debitul pulmonar si cel sistemic
D. echo Doppler evidentiaza directia suntului
E. echo Doppler evidentiaza intoarcerea venoasa anormala
(pag. 253)
M2529104. Care din urmatoarele afirmatii fac parte din caracteristicile tratamentului chirurgical in DSA?
A. este indicat atunci cand raportul debit pulmonar/debit sistemic (QP/QS) este mai mic decat 1
B. este indicat atunci cand raportul debit pulmonar/debit sistemic (QP/QS) este 2/1
C. varsta optima pentru interventie este 4-5 ani
D. post operator pot aparea tulburari de ritm
E. cele mai bune rezultate se obtin daca interventia se face dupa varsta de 24 de ani.
(pag. 253)
M2529105. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu DSV sunt adevarate?

A. cresterea presiunii pulmonare poate duce la aparitia complexului Eisenmenger
B. DSV se asociaza cu sunt dreapta-stanga
C. cele mai multe cazuri sunt raportate la adult
D. suflul caracteristic este constant prezent inca de la nastere
E. este cea mai frecventa BCC
(pag. 254)
M2529106. Care din urmatoarele afirmatii se pot aplica in dinamica DSV?

A. cresterea presiunii pulmonare poate duce la inversarea suntului
B. asocierea stenozei pulmonare creste debitul suntului
C. DSV exemplifica perfect tipul suntului dreapta-stanga
D. magnitudinea suntului depinde remarcabil de rezistenta vasculara pulmonara
E. debitul pulmonar crescut duce la intoarcere venoasa crescuta
(pag. 254)
M2529107. DSV cu debit mare se caracterizeaza prin:

A. rezistenta pulmonara scazuta
B. in sistola directia suntului este stanga-dreapta
C. debitul mare nu se insoteste de rezistenta pulmonara crescuta
D. diagnosticul diferential cu o infectie pulmonara supraadaugata este foarte dificil la sugari
E. hipertensiunea pulmonara de debit apare tardiv (dupa varsta de 5-6 ani)
(pag. 254)
M2529108. Care din urmatoarele se pot intalni frecvent in tabloul clinic al DSV?
A. raluri de edem pulmonar
B. crize de apnee
C. suflu sistolic intens, rugos, de gradul III-IV, cu iradiere "in spita de roata"
D. crize anoxice
E. tahipnee, tiraj
(pag. 254)
M2529109. Care dintre urmatoarele afirmatii privind examenele paraclinice din DSV sunt adevarate?
A. EKG este modificat in sunturi mici
B. radiologic, in sunturile medii exista cardiomegalie si accentuarea desenului vascular pulmonar
C. cateterismul cardiac stabileste dimensiunea exacta a debitului suntului
D. cateterismul cardiac este considerat obligatoriu preoperator
E. echo Doppler masoara gradientul de presiune intraventricular
(pag. 254,255)
M2529110. In istoria naturala a DSV sunt valabile urmatoarele afirmatii:

A. depinde de dimensiunile defectului
B. depinde de rezistenta pulmonara
C. DSV cu debit mare nu raspunde favorabil la terapie medicala
D. endocardita bacteriana este o complicatie exceptionala in DSV
E. orice DSV, indiferent de marime se poate inchide spontan
(pag. 255)
M2529111. In tratamentul DSV sunt adevarate urmatoarele:

A. DSV cu debit mic nu necesita interventie chirurgicala
B. probabilitatea endocarditei bacteriene este indicatie operatorie
C. aparitia hipertensiunii pulmonare in primul an de viata impune cateterism cardiac
D. indicatia de interventie chirurgicala se stabileste pe baza semnelor clinice de insuficienta cardiaca si a
modificarilor EKG
E. tratamentul insuficientei cardiace se face cu furosemid si captopril
(pag. 255)
M2529112. In DSV se pot constata postoperator:

A. sunturi reziduale
B. disfunctie atriala
C. bloc de ramura dreapta
D. bloc atrio-ventricular
E. aritmii ventriculare
(pag. 255)
M2529113. In persistenta de canal arterial debitul de sange prin canalul arterial depinde de:
A. varsta gestatiei
B. sexul copilului
C. diametrul si lungimea canalului arterial

D. rezistenta vasculara pulmonara
E. rezistenta circulatiei sistemice
(pag. 257)
M2529114. Particularitati hemodinamice ale prematurului, cu rol in persistenta de canal arterial, sunt:
A. flux sangvin redus spre tractul gastro-intestinal
B. flux sangvin redus spre rinichi
C. flux sangvin crescut la nivel cefalic
D. flux sangvin scazut la nivel pulmonar
E. cresterea drenajului limfatic pulmonar dupa nastere
(pag. 258)
M2529115. Masurile terapeutice la persistenta de canal arterial la prematurul sub 1000g sunt:
A. administrarea de surfactant
B. ventilatia mecanica
C. inchiderea chirurgicala trebuie sa se faca dupa varsta de 12 luni
D. administrarea de indometacin
E. administrarea de Pg E
(pag. 258)
M2529116. Masurile terapeutice la persistenta de canal arterial la nou-nascutul la termen includ:

A. administrarea de indometacin
B. inchiderea defectului prin ocluder
C. tratamentul chirurgical prin ligatura simpla
D. tratamentul chirurgical prin sectiunea canalului arterial
E. bandingul arterei pulmonare
(pag. 258,259)
M2529117. Explorarile paraclinice in transpozitia completa a marilor vase pot arata:

A. echo Doppler evidentiaza sunturile intre circulatia sistemica si cea pulmonara
B. circulatia pulmonara este incarcata (mai ales daca exista stenoza pulmonara)
C. radiografia toracica evidentiaza de obicei o silueta cardiaca de aspect normal
D. radiografia toracica evidentiaza de obicei cardiomegalie: "un ou in cuib"
E. saturatia in oxigen a sangelui din aorta este inferioara celei din artera pulmonara
(pag. 267)
M2529118. Tabloul clinic al tetralogiei Fallot cuprinde:

A. prezenta frecventa a unei cardiomegalii
B. evolutie cu insuficienta cardiaca
C. pozitia "pe vine"
D. crize anoxice
E. abcesul cerebral
(pag. 265)
M2529119. Caracterele clinice ale transpozitiei marilor vase sunt:

A. accidente vasculare cerebrale precoce
B. insuficienta cardiaca (cardiomegalie)
C. aparitia semnelor clinice dupa primul an de viata
D. insuficienta respiratorie majora
E. cianoza
(pag. 267)
M2529120. Istoria naturala in transpozitia marilor vase se caracterizeaza prin:

A. este o boala cu istoric natural scurt
B. supravietuirea este imposibila fara o interventie chirurgicala precoce
C. in evolutie apare insuficienta cardiaca
D. accidentele ischemice sunt complicatii posibile
E. majoritatea bolnavilor operati supravietuiesc cel putin 5 ani
(pag. 267)
M2529121. Interventiile terapeutice in transpozitia marilor vase constau in:

A. administrare de indometacin
B. perfuzie cu PgE
C. septostomie cu balon
D. bandingul arterei pulmonare
E. switch arterial si transferul coronarelor
(pag. 268)
M2529122. Definitia transpozitiei complete a marilor vase include:

A. aorta isi are originea in ventriculul drept
B. aorta isi are originea in ventriculul stang
C. artera pulmonara isi are originea in ventriculul drept
D. artera pulmonara isi are originea in ventriculul stang
E. conexiunea atrioventriculara este corecta
(pag. 267)
M2529123. Tratamentul crizelor anoxice in tetralogia Fallot consta in:

A. extensia membrelor inferioare ale sugarului
B. administrarea de oxigen
C. administrarea de morfina i.m.
D. administrarea de propranolol
E. anestezia generala in situatii extreme
(pag. 266)
M2629124. Pregatirea preoperatorie in caz de insuficienta cardiaca se face cu:

A. Furosemid ;
B. Captopril ;
C. Dobutamina;
D. Digoxin;
E. Echilibrarea electrolitica si acido-bazica.
(pag. 255)
M2629125. Canalul atrio-ventricular se caracterizeaza din punct de vedere hemodinamic prin

urmatoarele:
A. Sunt stanga-dreapta;
B. Incarcare pulmonara;
C. Valva atrio-ventriculara nu influenteaza debitul ;
D. Boala vasculara pulmonara obstructiva apare precoce;
E. Suntul obligatoriu este intre ventricolul stang si atriul drept.
(pag. 256)
M2629126. Sindromul Williams se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Afectiune multisistemica;
B. Facies particular, “elfin”;
C. Hipercolesterolemie din perioada de sugar;

D. Boala vasculara multiorganica;
E. Deces in primul an de viata.
(pag. 261)
M2629127. Coarctatia de aorta prezinta urmatoarele caracteristici.

A. Este cea mai frecventa leziune asociata sindromului Turner;
B. Este o malformatie cardiaca cu sunt stanga-dreapta;
C. Hemodinamica este dominata de HTA deasupra zonei de coarctatie aortica;
D. Hipovascularizatia renala activeaza sistemul renina-angiotensina;
E. Hipertensiunea are cauza mecanica si renala.
(pag. 261-262)
M2629128. Simptomatologia clinica a coarctatiei de aorta, la copilul scolar, se caracterizeaza prin

urmatoarele:
A. Hipertensiune la membrele superioare ;
B. Hipotensiune la membrele inferioare ;
C. Puls femural absent sau slab ;
D. Suflu sistolic de ejectie apical ;
E. Insuficienta cardiaca grava.
(pag. 262)
M2629129. Dintre complicatiile postoperatorii ale coarctatiei de aorta se numara urmatoarele, cu o

exceptie:
A. Paraplegie;
B. Valorile ridicate lae TA in zilele 2-3 dupa interventie;
C. Sidrom dureros abdominal;
D. Infarct intestinal;
E. Insuficienta cardiaca.
(pag. 263)
M2629130. Transpozitia completa a vaselor mari clinic prezinta urmatoarele semne clinice:
A. Este cea mai frecventa cauza de cianoza cardiaca lanou-nascut,
B. Nu este evidenta din prima zi,
C. Este un factor de risc pentru enerocolita ulceronecrotica;
D. Prezinta insuficienta cardiaca si insuficienta respiratorie;
E. Apar accidente vasculare cerebrale precoce
(pag. 267)
M2629131. Simptomele radiologice sugestive pentru MCC cu sunt S-D sunt urmatoarele:
A. Hipervascularizatia pulmonara;
B. Artera pulmonara dilatata, pulsatila;
C. Proeminenta arcului mijlociu stang;
D. Cresterea transparentei pulmonare;
E. Cord orientat transversal.
(pag. 248)
M2629132. Bolile congenitale de cord necianogene cu flux pulmonar crescut sunt:

A. Defect septal atrial;
B. Defect septal ventricular;
C. Coarctatia de aorta de tip infantil;
D. Canal atrio-ventricular,
E. Persistenta canalului arterial.

(pag. 252,253,255,257)
M2629133. Defectul septal atrial are urmatoarele caracteristici:

A. Poate fi o leziune asimptomatica;
B. Toleranta la efort mult scazuta;
C. Suflu sistolic ejectional grad 2-3/6 parasternal stang;
D. Zgomotul II dedublat sau intarit;
E. Infectii respiratorii repetate.
(pag. 252)
M2629134. Simptomele clinice ale persistentei canalului arterial sunt urmatoarele:

A. Variaza in functie de debitul suntului;
B. Hipervascularizatia pulmonara este constanta;
C. Infectiile pulmonare sunt frecvente;
D. Suflul este sistolo-diastolic in PCA cu debit mare;
E. Varsta optima pentru operatie este perioada de sugar.
(pag. 258)
M2629135. Prognosticul canalului arterial persistent depinde de urmatoarele:

A. Volumul suntului stanga-dreapta;
B. Momentul instalarii hipertensiunii pulmonare;
C. Prezenta sau absenta endocarditei bacteriene,
D. Felul alimentatiei sugarului sau a copilului;
E. Greutatea la nastere.
(pag. 258)
M2629136. Anatomia tetralegiei Fallot se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Stenoza pulmonara, valvulara sau infundibulara;
B. Comunicare larga interventriculara;
C. Dextropozitia aortei;
D. Prolaps de valva mitrala;
E. Hipertrofia ventriculara dreapta.
(pag. 265)
M2629137. Urmatoarele constituie semne clinice ale tetralogiei Fallot:

A. Cianoza instalata progresiv;
B. Raluri de staza;
C. Degete hipocratice;
D. Crize anoxice,
E. Uflu sistolic de grad 3-4/6 la baza inimii, parasternal stang.
(pag. 265)
M2629138. Complicatiile tetralogiei Fallot pot fi urmatoarele:

A. Crizele anoxice;
B. Pozitia “pe vine” la prescolari
C. Abcesul cerebral;
D. Endocardiat bacteriana,
E. Pneumonii repetate.
(pag. 265)
M2629139. Care dintre urmatoarele semne radiologice se intalnesc in tetralogia Fallot:
A. Hipovascularizatia pulmonara;
B. Cord de dimensiuni normale;
C. Hiluri incarcate, pulsatile;
D. Arcul mijlociu concav;
E. Arcul aortic in dextropozitie.
(pag. 265)
M2629140. Comunicarea anormala intre cele doua atrii (DSA) se caracterizeaza prin urmatoarele:
A. Reprezinta 6-10% din totalul malformatiilor congenitale;
B. Se asociaza frecvent sindromului Poland;
C. Foramen ovale persistent este egal cu DSA ;
D. Plasarea unor ocludere este indicata la defectele sub 4 mm si peste 22 mm diametru ;
E. Varsta optima pentru tratament chirurgical este 4-5 ani.
(pag. 252-253)
M2929141. Care din următoarele aspecte radiologice poate sugera o transpoziţie completă a vaselor
mari:
A. Cardiomegalia descrisă ca un "ou în cuib"
B. Pedicul vascular îngustat
C. Cardiomegalie cu aspect particular comparată cu cifra "8"
D. Circulaţie pulmonară încărcată în absenţa unei stenoze pulmonare
E. Nici o variantă
M2929142. Care din următoarele afirmaţii legate de crizele anoxice din tetralogia Fallot sunt adevărate:
A. Sunt caracteristice perioadei de sugar
B. Pot apare la orice vârstă
C. sunt datorate spasmului infundibular
D. Sunt declanşate de tahipnee
E. Sun precipitate de acitvitatea fizică
Tema nr. 30
Nutritie si alimentatie pediatrica
BIBLIOGRAFIE:
M1130001. Necesarul estimat pentru apa (ml/kg/zi) la diferite varste este corect, cu EXCEPTIA:
A. Nou-nascut: 120-135 ml
B. Sugar de 3 luni: 140-160 ml
C. Sugar de 6 luni: 130-150 ml
D. Sugar de 9 luni: 125-145 ml
E. Sugar de 12 luni: 120-135 ml
(pag. 23)
M1130002. Necesarul de proteine estimat la diferite varste este corect, cu EXCEPTIA:

A. Sugar: 3,2-3,6 g/kg/zi
B. Copil intre 1 si 3 ani: 23 g/zi
C. Copil intre 4 si 6 ani: 30 g/zi
D. Copil intre 7 si 10 ani: 34 g/zi
E. Adolescent: 50 g/zi
(pag. 24)
M1130003. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

A. Nou-nascutul alimentat la san creste intr-un ritm optim cu o ratie de 100 kcal/kg/zi
B. Raportul ideal calorii/proteine este de 45-50 kcal pentru fiecare gram de proteine
C. Nou-nascutul alimentat artificial creste intr-un ritm optim cu o ratie de 110 kcal/kg/zi
D. Un procentaj de 35-40% din calorii trebuie sa rezulte din metabolizarea lipidelor
E. Pentru fiecare 100 kcal sunt necesare 12 g de apa
(pag. 23, 26)
M1130004. Necesarul de vitamine pentru sugari este corect, cu EXCEPTIA:

A. Vitamina A: 750 μg (2250 u.i.)/zi
B. Vitamina B12: 0,3 μg/zi
C. Vitamina C: 20-30 mg/zi
D. Vitamina D: 100 μg (400 u.i.)/zi
E. Vitamina E: 3 mg/zi
(pag. 27, 28)
M1130005. Urmatoarele formule de lapte si solutii concentrate au indicatii corecte, cu EXCEPTIA:

A. Alprem, Pre-aptamil; alimentatia prematurilor
B. Humana HN, Milupa HN25: intoleranta la lactoza
C. Isomil, Alsoy: alergie la proteinele laptelui de vaca
D. Paediasure-Abbot; solutie concentrata pentru sugari cu nutritie enterala
E. Portagen: fenilcetomerie
(pag. 40, 41, 42)
M1130006. Urmatoarele afirmatii privitoare la dezavantajele diversificarii precoce a alimentatiei sunt

corecte, cu EXCEPTIA:
A. Glutenul introdus precoce favorizeaza celiachia

B. Favorizeaza obezitatea de aport (exogena)
C. Diversificarea precoce favorizeaza deprinderea procesului de masticatie
D. Solicita functii digestive insuficient maturizate
E. Conduce la incarcatura osmotica excesiva pentru functii renale incomplet dezvoltate
(pag. 43)
M1130007. Urmatoarele afirmatii despre lipidele alimentare sunt corecte, cu EXCEPTIA:

A. Trigliceridele reprezinta majoritatea surselor alimentare naturale de lipide
B. Trigliceridele cu lanturi medii sunt recomandate in formulele destinate sugarilor sanatosi alimentati artificial
C. Lipidele alimentare reprezinta cea mai importanta sursa energetica
D. Lipidele poseda un important rol structural
E. Lipidele reprezinta vehiculul vitaminelor liposolubile
(pag. 25)
M1130008. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

A. Cantitatea de apa din organismul copilului (70-75%) este diferita de cea de la adult;
B. Necesarul de apa la varste mici este mai mic decat la varsta matura;
C. Sugarul are o suprafata corporala mai mare corespunzatoare fiecarui kg/greutate;
D. Sugarul mic isi pastreaza cu dificultate balanta hidrica, deshidratandu-se usor;
E. Pentru fiecare 100kcal sunt necesare 12 g de apa si aceasta variabil, dupa raportul diferitelor
macronutriente din compozitia hranei
(pag. 23)
M1130009. Urmatoarele afirmatii referitoare la ratia calorica a sugarului sunt adevarate, cu exceptia:
A. Metabolismul bazal reprezinta la sugar 50 kcal/kg;
B. Necesarul de crestere este de 0,5-1 kcal pentru fiecare gram de spor ponderal;
C. Nou nascutul creste intr-un ritm optim cu 100kcal/kg/zi daca sursa este laptele matern si cu 10% mai
multe calorii daca sugarul este alimentat artificial;
D. Necesarul caloric in primul an de viata se cifreaza la 80-120 kcal/kg;
E. Raportul ideal calorii/proteine este de 32-35 kcal pentru fiecare gram de proteine.
(pag. 23)
M1130010. Urmatoarele afirmatii referitoare la principiile de nutritie ale sugarului si copilului sunt
adevarate, cu exceptia:
A. Pentru toata perioada de sugar, necesarul de proteine este de 12-14 g/kg/zi;
B. Nevoia de glucide este de 12 g/kg/zi pentru sugar si copilul mic si de 10g/kg/zi pentru celelalte varste;
C. Acizii grasi esentiali nu pot fi sintetizati in organism;
D. Necesarul de lipide din alimentatie este egal cu cantitatea de lipide care sa asigure prin ardere 35-40% din
totalul ratiei calorice;
E. Pentru nou nascuti, necesarul de sodiu este de 2,5mmol/100 kcal
(pag. 24, 25, 26)
M1130011. Valorile normale ale compozitiei laptelui matern sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Lipide 3-6 g/100 ml;
B. Glucide 6-7g/100 ml;
C. Proteine 0,7- 2,1g/100ml;
D. Sodiu 20mmol/l;
E. Calciu 350mg/l.
(pag. 29, 30)
M1130012. Urmatoarele afirmatii privind metabolismul apei la sugar, comparativ cu adultul, sunt
corecte, cu exceptia:
A. Cantitatea de apa din organismul sugarului este mai mare decat la adult
B. Necesarul de apa este mai mic
C. Pierderile insensibile, raportate la suprafata corporala, sunt mai mari
D. Pierderile urinare de lichide sunt mai mari, din cauza incapacitatii de concentrare a urinii
E. in conditiile de temperatura crescuta a mediului, sugarul mic isi pastreaza cu dificultate balanta hidrica
(pag. 23)
M1130013. Urmatoarele afirmatii in legatura cu aportul proteic la sugar sunt corecte, in afara de:
A. IgA secretor din laptele matern nu are valoare nutritiva
B. Proteinele din soia constituie o alternativa pentru sugarii cu alergie la proteinele laptelui de vaca
C. Prelungirea alimentatiei naturale intarzie aparitia alergiei alimentare
D. Necesarul de proteine la prematur este de 1,5 - 1,7g/Kg/zi
E. Necesarul de proteine pentru sugar este de 2 - 2,2g/Kg/zi
(pag. 24, 31, 38)
M1130014. Urmatoarele afirmatii in legatura cu aminoacidul taurina sunt corecte, cu exceptia:

A. Taurina este un aminoacid care nu poate fi sintetizat de organismul prematurilor
B. Se gaseste in cantitate mare in laptele matern
C. Se adauga in formulele pentru prematuri
D. Are rol in sinteza substantelor neurotransmitatoare
E. Are rol in reglarea echilibrului acido bazic
(pag. 29, 38)
M1130015. Urmatoarele stari patologice ale mamei contraindica alimentatia la san, in afara de:
A. Lues
B. Tuberculoza activa
C. Stare febrila
D. Stare septica
E. Infectie HIV
(pag. 44)
M1130016. Diversificarea precoce are urmatoarele dezavantaje, cu exceptia:

A. Favorizeaza aparitia anemiei feriprive carentiale
B. Realizeaza incarcatura osmotica mare care suprasolicita rinichiul sugarului
C. Favorizeaza obezitatea de aport
D. Aport de proteine vegetale cu valoare biologica inferioara celor din lapte
E. Glutenul introdus precoce favorizeaza aparitia celiachiei la sugarii cu predispozitie genetica
(pag. 43)
M1130017. Human milk fortifiers (HMF) sunt produse destinate prematurilor cu greutate mica (sub
1800g) alimentati natural.Una dintre urmatoarele afirmatii in legatura cu acesti fortifianti ai laptelui
uman este incorecta; identificati-o
A. Se adauga la alimentatia naturala
B. Promoveaza un ritm de crestere optim si o mineralizare osoasa buna
C. Au continut redus in calciu
D. Au continut ridicat de vitamina D
E. Se pot asocia si in alimentatia cu formule
(pag. 38)
M1130018. Urmatoarele afirmatii in legatura cu hidratii de carbon din compozitia formulelor sunt
corecte, cu o singura exceptie:
A. Formulele de start contin lactoza in proportii apropiate celor din laptele matern
B. Cantitatea de lactoza scade la zero in formulele dietetice destinate alimentarii sugarilor cu gastroenterita
C. Glucoza este un constituient obisnuit al formulelor

D. Dextrin-maltoza este constituientul esential al formulelor dietetice
E. Majoritatea formulelor actuale nu contin oligozaharide
(pag. 33, 34)
M1230019. Care din urmatoarele produse reprezinta “standardul de aur” pentru alimentatia la nou-
nascutul la termen si la sugarul pana la 6 luni este:
A. laptele praf Milupa
B. laptele praf Humana
C. laptele de Vaca
D. laptele de mama
E. laptele praf Nan
(pag. 44)
M1230020. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. orice nou-nascut care poate sa suga, indiferent de greutate, va fi pus la san
B. prematurii cu greutate foarte mica, care nu au reflex de deglutitie, vor fi alimentati la san
C. sugarii cu despicaturi labio-palatine mari vor fi alimentati la san
D. in starile febrile ale mamei sugarii vor fi alimentati la san
E. ragadele si mastita la mama sunt indicatii de alimentatie la san
(pag. 44)
M1230021. Necesarul de apa la nou-nascut este de:

A. 300-500 ml/kg/zi
B. 100-150 ml/kg/zi
C. 70-85 ml/kg/zi
D. 40-60 ml/kg/zi
E. 120-135 ml/kg
(pag. 23)
M1230022. Necesarul de proteine pentru perioada de sugar este de:

A. 3-5 g/kg/zi
B. 4-6 g/kg/zi
C. 2-2,2 g/kg/zi
D. 34 g/zi
E. 70 g/zi
(pag. 24)
M1230023. Doza de vitamina D recomandata este:

A. 1200 UI/zi la sugar
B. 400 UI/zi la toate varstele
C. 400 UI/zi la copilul mare
D. 800 UI/zi la copilul mare
E. 400 microg/zi la toate varstele
(pag. 28)
M1330024. Care este principalul cation intracelular:

A. Clorul
B. Calciul
C. Fosforul
D. Iodul
E. Potasiul
(pag. 26)
M1330025. Care dintre elementele citate mai jos este principalul electrolit al organismului:
A. Potasiul
B. Sodiul
C. Calciu
D. Fosforul
E. Magneziul
(pag. 27)
M1330026. Conform ESPGAN - SCF 1993 - urmatoarele preparate reprezinta formule speciale cu
EXCEPTIA:
A. formule hipocalorice
B. formule pentru prematuri si nou nascuti
C. formule delactozate sau hipolactozate
D. formula junior (pentru sugari si copii pina la 3 ani)
E. formule elementale
(pag. 35)
M1430027. Limita superioara a aportului caloric la nou-nascut este de:

A. 120 kcal/kg
B. 100 kcal/kg
C. 165 – 180 kcal/kg
D. 80 – 120 kcal/kg
E. Nici un raspuns de mai sus nu este corect
(pag. 23)
M1430028. Necesarul caloric pentru metabolismul bazal este de:

A. 120 kcal/kg (sugar) si 40 kcal/kg (adult)
B. 100 kcal/kg (sugar) si 30 kcal/kg (adult)
C. 30 kcal/kg (sugar) si 10 kcal/kg (adult)
D. 50 kcal/kg (sugar) si 20 kcal/kg (adult)
E. 70 kcal/kg (sugar) si 25 kcal/kg (adult
(pag. 23)
M1430029. Necesarul energetic (kcal/kg) pentru prematurul alimentat enteral se deduce din sumarea
urmatoarelor componente:
A. Metabolismul bazal + activitate musculara minima
B. Metabolismul bazal + activitate musculara minima + pierderi fecale
C. Metabolismul bazal + activitate musculara minima + stres ocazionat de scaderea temperaturii ambiante +
pierderi fecale + cresterea (inclusiv termogeneza)
D. Nici o varianta corecta
E. Cresterea + stres ocazionat de scaderea temperaturii ambiante + pierderi fecale + metabolism bazal
(pag. 24)
M1430030. Din metabolizarea unui gram de glucide (G), proteine (P) si lipide (L) rezulta urmatoarele
calorii:
A. G: 3 kcal, P: 6 kcal, L: 9 kcal
B. G: 4,2 kcal, P: 4 kcal, L: 9 kcal
C. G: 4 kcal, P: 4,2 kcal, L: 9 kcal
D. G: 5 kcal, P: 6 kcal, L: 10 kcal
E. G: 6 kcal, P: 5 kcal, L: 8 kcal
(pag. 24)
M1430031. Care dintre urmatorii aminoacizi sunt esentiali:

A. Valina
B. Treonina
C. Leucina
D. Triptofan
E. Toate raspunsurile sunt corecte
(pag. 24)
M1430032. Necesarul proteic la sugar este de:

A. 3,2 – 3,6 g/kg/zi
B. 2 – 2,2 g/kg/zi
C. 1,5 – 1,8 g/kg/zi
D. 1,2 – 1,4 g/kg/zi
E. 0,9 – 1,1 g/kg/zi
(pag. 24)
M1430033. Necesarul de glucide la sugar, copil mic si celelalte categorii de varsta este de:
A. 12 g/kg/zi (sugar, copil mic) , 10 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
B. 10 g/kg/zi (sugar, copil mic), 8 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
C. 8 g/kg/zi (sugar, copil mic), 6 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
D. 14 g/kg/zi (sugar, copil mic), 12 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
E. 16 g/kg/zi (sugar, copil mic), 14 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
(pag. 24)
M1430034. Care dintre urmatoarele afirmatii privind necesarul de lipide din alimentatia copilului sunt
adevarate:
A. Necesarul de lipide din alimentatie este de 3,5 – 6 g /kg/zi la sugar
B. Cantitatea de lipide din alimentatie reprezinta 35 – 40 % din totalul ratiei calorice
C. Minimum-ul lipidic este de 1,5 g/kg/zi
D. Necesarul lipidic din alimentatie este de 4,5 g/kg/zi la varsta de 1 – 3 ani
E. Toate afirmatiile de mai sus sunt corecte
(pag. 24)
M1430035. Continutul in sodiu al laptelui de vaca este de:

A. 2,5 mmol/g
B. 2,5 mmol/100 kcal
C. 6,5 mmol/l
D. 23 mmol/l
E. 23 mmol/kg
(pag. 26)
M1430036. Cantitatea de fier in momentul nasterii este de:

A. 50 mg/kg
B. 60 mg/kg
C. 75 mg/kg
D. 90 mg/kg
E. 100 mg/kg
(pag. 26)
M1430037. Valoarea energetica a laptelui uman este de:

A. 97 kcal/100ml
B. 87 kcal/100ml
C. 77 kcal/100ml
D. 67 kcal/100ml
E. 57 kcal/100ml
(pag. 29)
M1430038. Cantitatea de proteine din laptele de vaca este de:

A. 1,2 – 3 g/100 ml
B. 0,5 – 1 g/100 ml
C. 25 – 35 mg/100 ml
D. 40 – 60 mg/100 ml
E. 3,5 – 5 g/100 ml
(pag. 33)
M1430039. Indicatiile nutritiei enterale la bolnavii gravi sunt:

A. Esofagita postcaustica
B. Diareea cronica nespecifica
C. Sindromul de intestin scurt
D. Insuficienta hepatica
E. Toate variantele sunt corecte
(pag. 47)
M1430040. Necesarul estimat de apa la nou-nascut este de:

A. 100 – 150 ml/kg zi
B. 170 – 200 ml/kg zi
C. 130 – 150 ml/kg zi
D. 100 – 110 ml/kg zi
E. 140 – 160 ml/kg zi
(pag. 23)
M1530041. Care dintre urmatoarele afirmatii privind lipidele din alimentatie este falsa?
A. sunt cea mai importanta sursa energetica
B. au un important rol structural
C. au rol de vehicul pentru vitaminele liposolubile
D. prin fermentatie asigura un pH acid al scaunelor
E. majoritatea surselor alimentare naturale este reprezentata de trigliceride
(pag. 25)
M1530042. Care dintre urmatoarele proteine este absenta din compozitia laptelui uman?
A. seroproteine
B. cazeina
C. ovalbumina
D. proteine de membrana a globulelor de grasime
E. proteine celulare
(pag. 29)
M1530043. Taurina din laptele matern are urmatoarele roluri, cu EXCEPTIA:

A. amelioreaza absorbtia lipidelor
B. favorizeaza colonizarea intestinului cu lactobacil bifidus
C. neuromodulator
D. neurotransmitator
E. structural, fiind incorporat in proteine
(pag. 29)
M1530044. Contraindicatii materne ale alimentatiei naturale sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. tuberculoza activa
B. starile febrile, starile septice
C. diabetul
D. infectia HIV diagnosticata la mama
E. neoplaziile
(pag. 44)
M1530045. Urmatorii hidrati de carbon sunt reprezentati in laptele de mama, cu EXCEPTIA:

A. monozaharide
B. dizaharide
C. amidon
D. glicoproteine
E. glicosfingolipide
(pag. 29)
M1530046. Doza de vitamina D recomandata pentru toate varstele este de:

A. 4000 ui/zi
B. 400 ui/zi
C. 10000 ui/zi
D. 1000 ui/zi
E. 1000 ui/sapt
(pag. 28)
M2530047. Despre ratia calorica a sugarului sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:
A. Ratia calorica a sugarului este ratia cu care creste
B. Foamea este un indicator fidel al nevoilor calorice dupa varsta de 6 saptamani
C. Prematurul necesita un aport caloric mai mare
D. Limita superioara a aportului caloric la nou-nascut este 165-180Kcal/Kg/zi
E. Necesarul caloric in primul an de viata este de 80-120Kcal/kg/zi
(pag. 23)
M2530048. Necesarul de glucide pentru sugar si copilul mic este urmatorul:

A. 8g/Kgc/zi
B. 10g/Kgc/zi
C. 12g/Kgc/zi
D. 15g/Kgc/zi
E. 20g/Kgc/zi
(pag. 24)
M2530049. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?

A. Prematurii cu varsta de gestatie intre 30-34 de saptamani au o activitate crescuta a lactazei intestinale
B. Nou-nascutul nu poate digera amidonul
C. Lactaza este o enzima situata la nivelul marginii in perie a epiteliului intestinal
D. Fibrele sunt surse importante de calorii
E. Lactoza este monozaharid
(pag. 24,25)
M2530050. Identificati afirmatia incorecta despre rolul vitaminei A:

A. Doza recomandata de vitamina A este de 450µg/zi la sugari
B. Surse importante de vitamina A sunt laptele, oul, ficatul de peste
C. Provitamina A este de origine vegetala

D. Hemeralopia este un semn al hipovitaminozei A
E. xeroftalmia nu este legata de metabolismul vitaminei A
(pag. 27)
M2530051. Urmatoarele sunt formule speciale de lapte, cu exceptia

A. Alsoy
B. Alprem
C. Preaptamil
D. Nan HA
E. Similac
(pag. 41)
M2530052. Urmatoarele formule de lapte sunt speciale, cu exceptia:

A. Delactozate sau hipolactozate
B. Hipocalorice
C. Hipoalergenice
D. Elementale
E. Pentru prematuri sau nou-nascuti
(pag. 35)
M2530053. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje, cu exceptia:

A. Proteinele vegetale au o valoare biologica superioara celor din lapte
B. Favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
C. Ritm mai alert de crestere si spor ponderal
D. Ofera aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
E. incepe de la varsta de 3 luni
(pag. 43)
M2530054. Diversificarea precoce in alimentatia sugarului se face la:

A. 1 luna
B. 6 saptamani
C. 2 luni
D. 3 luni
E. 6 luni
(pag. 43)
M2530055. Contraindicatiile alimentatiei naturale, care tin de mama, sunt urmatoarele cu exceptia:
A. Neoplazii
B. Infectia HIV
C. Starile febrile
D. Ragadele
E. Luesul matern
(pag. 44)
M2530056. Urmatoarele afirmatii despre lipide sunt adevarate, cu exceptia:

A. trigliceridele reprezinta 98% din sursele alimentare de lipide
B. trigliceridele cu lanturi medii se absorb intacte fara hidroliza, in circulatia portala
C. absorbtia si rolul fiziologic al diferitelor tipuri de acizi grasi variaza mult
D. acizii grasi esentiali sunt denumiti si PUFA
E. contraindicatia majora a trigliceridelor cu lanturi medii o reprezinta afectiunile cu tulburarea absorbtiei
intestinale
(pag. 25)
M2530057. Care din urmatoarele afirmatii in legatura prezenta Ca in laptele uman este falsa?
A. concentratia Ca variaza foarte mult
B. raportul Ca/P este constant
C. continutul in Ca al laptelui nu depinde de starea nutritionala a mamei
D. continutul in Ca al laptelui este crescut prin adausul de vitamina D
E. raportul Ca/P este mai mare in colostru decat in laptele matur
(pag. 30)
M2530058. Anemia din primele 6-8 saptamani de viata poate avea urmatoarele cauze, cu exceptia:
A. Scaderea cantitatii de hemoglobina A1
B. Scaderea precursorilor eritroizi
C. Durata mai scurta de viata a hematiilor incarcate cu hemoglobina fetala
D. Absorbtia scazuta a fierului
E. Aport insuficient de Fe
(pag. 27)
M2530059. Urmatoarele afirmatii despre vitamina E sunt adevarate cu exceptia:

A. Forma cea mai activa bilogic este α-tocoferolul
B. Doza recomandata pentru primul semestru de viata este 3mg/zi
C. Cel mai important rol este cel antioxidant
D. Sursele de vitamina E sunt uleiurile vegetale
E. Administrarea la prematuri poate induce o anemie hemolitica
(pag. 28)
M2530060. Urmatoarele formule de lapte au indicatii corecte, cu o exceptie:

A. Alprem – prematuri
B. Humana 2 – formula de continuare
C. Alsoy – formula de continuare
D. Similac special care 24 –prematuri
E. Nan HA - formula hipoalergenica
(pag. 42)
M2530061. Arderea hidratilor de carbon asigura din necesarul de calorii zilnic:

A. 10%
B. 30%
C. 25-40%
D. 40-50%
E. peste 50%
(pag. 24)
M2530062. Necesarul de lipide din alimentatie trebuie sa asigure:

A. 10-20% din totalul ratiei calorice
B. 35-40% din totalul ratiei calorice
C. 40-60%din totalul ratiei calorice
D. 20-35% din totalul ratiei calorice
E. Peste 60%din totalul ratiei calorice
(pag. 26)
M2630063. Prin alimentatie mixta se intelege.

A. Introducerea alimentelor solide in alimentatia sugarului ;
B. Trecerea treptata de la o alimentatie exclusiv lactata la o alimentatie variata;

C. Alimentatie in primele 4 luni de viata cu lapte de mama si alimentatia cu d. biberonul cu formule
D. alimentatia cu diferite formule de start
E. alimentatia cu diferite formule de continuare si formule speciale
(pag. 45)
M2630064. Care din urmatoarele afirmatii sunt false:

A. Proteinele din laptele de mama sunt influentate de variatiile aportului alimentar al mamei;
B. Proteinele din laptele de mama sunt alcatuite din cazeina si proteinele lactoserului ;
C. Laptele de tranzitie de la ziua 4-6 pana in ziua a 10-a ;
D. Laptele matur isi definitiveaza compozitia intre a 10-a si a 30-a zi dupa nastere ;
E. Compozitia laptelui matur este constanta pe tot parcursul alimentatiei.
(pag. 29-44,45)
M2630065. Dupa varsta de 4 luni, cantitatea necesara de lapte de mama la o masa este:
A. 100-120 ml ;
B. 160-180 ml ;
C. 80 ml ;
D. 60-80 ml ;
E. 200-220 ml
(pag. 23)
M2630066. Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata:

A. Laptele de vaca este mai bogat in minerale decat laptele de mama;
B. Laptele de vaca este de 3 ori mai bogat in proteine fata de laptele de mama ;
C. Laptele de vaca necesita un timp mai mare de digestie gastrica decat laptele de mama ;
D. Componentul incriminat in alergia la proteinele laptelui de vaca este betalactoglobulina ;
E. Lactoferina prezenta in cantitati crescute in laptele de vaca protezeaza sugarul de aparitia anemiei feriprive.
(pag. 30)
M2630067. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate referitor la alimentatia artificiala cu formule, cu

exceptia:
A. Se administreaza la ore fixe;
B. Cantitatea de produs pentru 24 ore este egala cu nevoia de lichide,
C. Numarul de mese se stabileste in functie de varsta si greutatea sugarului ;
D. Prepararea produsului se face 1 data pe zi pentru 24 ore
E. Relatia afectiva dintre mama si sugar exista.
(pag. 45)
M2630068. Necesarul de apa in ml/kg la un sugar de 9 luni este:

A. 170-200;
B. 125-145;
C. 130-150;
D. 120-135;
E. 100-150.
(pag. 23)
M2630069. Trigliceridele cu lanturi medii (C:8 – C:10) se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:
A. Se absorb intacte ;
B. Sunt hidrolizate prealabil, apoi absorbite la nivelul intestinului subtire
C. Se absorb direct in microcirculatia portala ;
D. Sunt constituienti a produselor dietetice indicate in afectiuni in care exista tulburari de absorbtie intestinala ;
E. Denumirea lor internationala este MCT

(pag. 25)
M2630070. Fibrele alimentare se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Se pot digera ;
B. Nu sunt surse de calorii ;
C. Fac parte din grupa hidratilor de carbon ;
D. Asigura consistenta scaunelor si participa la reglarea tranzitului intestinal ;
E. Absorb apa, acizii organici si mineralele.
(pag. 24-28)
M2630071. Lipidele laptelui uman sunt reprezentate in procent de 98-99% de:

A. Colesterol
B. Trigliceride
C. Esteri de colesterol
D. Fosfolipide
E. Acizi grasi polinesaturati
(pag. 29)
M2630072. Care din urmatoarele afirmatii este corecta

A. Alimentatia mixta consta in combinatia alimentatie la san si alimentatie cu biberonul
B. Alimentatia mixta consta in combinatia alimentatie la san si alimentatie cu lingurita
C. Alimentatia mixta consta in trecerea de la alimentatia cu biberonul la alimentatia cu luingurita
D. Alimentatia mixta consta in trecerea de la alimentatia la san la alimentatia cu biberonul
E. Alimentatia mixta consta in trecerea de la alimentatia la san la alimentatia cu lingurita
(pag. 45)
M2630073. Necesarul de apa la nou-nascutul la termen este de

A. 170-200 ml/Kg/zi;
B. 115-125 ml/Kg/zi;
C. 130-200 ml/Kg/zi;
D. 100-150 ml/Kg/zi;
E. 200-250 ml/Kg/zi.
(pag. 23)
M2730074. O curba ponderala satisfacatoare la sugar este dovada:

A. unui aport caloric adecvat
B. unui aport caloric insuficient
C. un indicator al nevoilor calorice crescute
D. un indicator al unei stari de nutritie deficitare
E. nu reprezinta un indicator al nutritiei
(pag. 23)
M2730075. Necesarul caloric in primul an de viata este:

A. 60-80 kcal/kg
B. 80-100 kcal/kg
C. 100-120 kcal/kg
D. sub 60 kcal/kg
E. peste 120 kcal/kg
(pag. 23)
M2730076. Diversificarea alimentatiei reprezinta:
A. introducerea progresiva de alimente solide si semisolide in alimentatia sugarului eutrofic cu varsta mai
mare de 4-5 luni
B. introducerea formulelor de lapte praf la sugarul care nu mai primeste lapte matern
C. introducerea unui aliment nou la sugarul de 4-5 luni
D. introducerea alimentelor cu lingurita
E. ablactarea
(pag. 43)
M2730077. Alimentatia parenterala (AP) reprezinta:

A. folosirea caii venoase pentru asigurarea aportului de substante nutritive, in conditiile in care calea digestiva
este compromisa
B. folosirea caii venoase pentru administrarea solutiilor de electroliti
C. folosirea sondei nazo-gastrice
D. folosirea caii venoase alaturi de calea digestiva
E. folosirea caii venoase pentru administrarea de antibiotice
(pag. 47)
M2830078. Agentii antimicrobieni din laptele uman sunt urmatorii cu exceptia:

A. Lactoferina
B. Lizozim
C. IgA secretor
D. Fibronectina
E. Alfa - lactalbumina
(pag. 31)
M2830079. Adaosurile speciale in formule sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Acizii linoleic si alfa – linolenic
B. Acizi grasi polinesaturati cu catena lunga
C. Taurina, carnitina
D. Lactoza
E. Lactuloza
(pag. 42,43)
M2830080. Referitor la calendarul diversificarii alimentatiei sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. Sucul de fructe, 6 saptamani
B. Fainosul cu gluten, dupa 6-7 luni
C. Carnea de pasare sau vita la 5-6 luni
D. Galbenusul de ou la 6 luni
E. Carnea de peste, 5 luni
(pag. 38,42)
M2930081. Necesarul de glucide din alimentaţie prematurilor este de:

A. 6 - 8 g/kg/zi
B. 12 g/kg/zi
C. 18 - 20 g/kg/zi
D. 3,5 - 6 g/kg/zi
E. 1 - 2 g/kg/zi
(pag. 40, tabel 2.9)
M2930082. Necesarul de apă a unui nou născut la termen este de:

A. 220 ml/kg/zi
B. 100 - 150 ml/kg/zi
C. 90 - 100 ml/kg/zi
D. 50 - 100 ml/kg/zi
E. 40 - 50 ml/kg/zi
M1130083. Urmatoarele afirmatii despre compozitia laptelui uman sunt corecte, cu EXCEPTIA:
A. Proteine in colostru: 1,1 g/ 100 ml
B. Hidrati de carbon: 6-7 g/ 100 ml
C. Lipide: 3-6 g/ 100 ml
D. Proteine in laptele uman (matur): 2 g/ 100 ml
E. Cazeina: 0,2 g/100 ml
(pag. 29, 30)
M1130084. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la necesarul energetic (kcal/kg) estimat pentru
prematurul alimentat enteral sunt adevarate:
A. Metabolism bazal= 47kcal/kg;
B. Activitate musculara minima = 40 kcal/kg;
C. Stres ocazionat prin scaderea temperaturii ambiante = 100 kcal/kg;
D. Pierderi fecale = 15kcal/kg;
E. Cresterea, inclusiv termogeneza care rezulta din metabolizare = 45kcal/kg
(pag. 24)
M1130085. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la laptele uman sunt adevarate:
A. Valoarea energetica a laptelui uman acopera nevoile energetice din primul trimestru de viata, fiind de
95kcal/kg/zi
B. in primele 3 luni de lactatie, continutul in aminoacizi esentiali asigura necesarul de crestere a sugarului;
C. Raportul Ca/P este 5;
D. Fierul este foarte bine absorbit din laptele uman datorita cantitatii mari de lactoza, lactoferina si continutului
redus de cazeina;
E. Alimentatia sugarului cu lapte de femeie are efecte antialergice
(pag. 29, 30, 31)
M1130086. In care din urmatoarele situatii se recomanda alimentatia parenterala totala:

A. Prematurii cu greutate foarte mica ( sun 1800 g);
B. Nou-nascutii supasi tratamentului chirurgical pentru corectarea unor malformatii digestive;
C. Nou-nascutii extrasi prin operatie cezariana;
D. Nou-nascutii cu Apgar mai mic de 6
E. Cazurile de diaree nespecifica asociate cu malabsorbtie si malnutritie severa,care nu tolereaza nici un fel
de formula dietetica.
(pag. 47)
M1130087. Care din urmatoarele sunt indicatii de nutritiei enterala:

A. Prematuri cu greutate foarte mica ( sub 1800g);
B. Esofagita postcaustica;
C. Sindromul de intestin scurt;
D. Stari hipermetabolice (arsuri, sepsis)
E. Cazurile de diaree nespecifica asociate cu malabsorbtie si malnutritie severa, care nu tolereaza nici un fel
de formula dietetica.
(pag. 47)
M1130088. Care din urmatoarele sunt formule speciale de lapte:

A. Bebelac;
B. Conformil;
C. Alprem;
D. AL110
E. Isomil
(pag. 38, 40, 41, 42)
M1130089. Urmatoarele afirmatii privind necesarul caloric la sugar sunt corecte, cu exceptia:
A. Raportul ideal calorii/proteine in alimentatie pentru o crestere optima a nou nascutului este de 32-35 Kcal.
pentru fiecare gram de proteina
B. Nevoile calorice ale prematurului sanatos cu greutate foarte mica sunt reduse in comparatie cu nou
nascutul la termen
C. Un procent de 40-50% din calorii trebuie sa rezulte din metabolismul hidratilor de carbon
D. Un procent de 40% din calorii este asigurat din metabolizarea proteinelor
E. Aportul caloric recomandat pentru prematur, cu varsta gestationala 27-33 saptamani, este 120 Kcal/Kg/zi
(pag. 23, 24)
M1130090. Cateva particularitati privind aportul energetic la sugar sunt prezentate mai jos; identificati
afirmatiile corecte:
A. Foamea este un indicator fidel al nevoilor calorice la sugarul sanatos
B. Curba ponderala ascendenta la sugar este dovada unui aport caloric adecvat
C. Prematurii au nevoie de aport caloric proportional mai mic decat nou nascutul la termen
D. Necesarul de calorii pentru metabolismul bazal este mai mic la sugar decat la adult
E. Pentru o crestere optima, necesarul aportului de calorii la sugarul alimentat artificial este cu 10% mai mare
decat a sugarului alimentat natural
(pag. 23)
M1130091. Lipidele sunt macronutrienti esentiali in nutritia sugarului; identificati afirmatiile corecte:
A. Reprezinta cea mai importanta sursa energetica
B. Majoritatea surselor alimentare naturale de lipide sunt reprezentate de trigliceride
C. Digestia si absorbtia acizilor grasi nu difera in functie de lungimea catenelor
D. in functie de pozitia si numarul dublelor legaturi, acizii grasi nesaturati au functii biologice diferite
E. Trigliceridele cu lanturi medii se absorb direct in circulatia porta fara a fi hidrolizate
(pag. 25)
M1130092. Formulele delactozate se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Lactoza reprezinta doar 50% din continutul in hidrati de carbon
B. Dextrinmaltoza si amidonul reprezinta 50% din hidratii de carbon
C. Lipidele au sursa vegetala sau mixta
D. Sunt bogate in trigliceride cu lanturi medii (MCT)
E. Sursa de proteine este laptele de vaca
(pag. 38)
M1130093. Formulele din soia au urmatoarele indicatii majore:

A. Intoleranta secundara la lactoza
B. Alimentatia prematurilor
C. Alergia sau intoleranta la proteinele laptelui de vaca
D. Galactozemia
E. Intoleranta la gluten
(pag. 38)
M1130094. Pentru evitarea alergiei alimentare la proteinele din laptele de vaca se fac urmatoarele
recomandari dietetice:
A. Prelungirea alimentatiei naturale
B. Formule delactozate
C. Diversificare tardiva
D. Formule hipoalergenice
E. Formule elementale
(pag. 42)
M1130095. Urmatoarele afirmatii in legatura cu laptele matern sunt corecte, cu exceptia:

A. Sugarul alimentat natural nu necesita suplimentare de vitamina D
B. Sugarul alimentat natural necesita suplimentare de taurina
C. Agentii antimicrobieni din laptele matern sunt lactoferina, lizozimul, IgA secretor
D. Valoarea energetica a laptelui uman este de 670 Kcal/l
E. Colostrul contine mai multe proteine decat laptele matern
(pag. 29, 30, 31, 95)
M1130096. Comparand compozitia laptelui de mama cu cea a laptelui de vaca, notam urmatoarele
afirmatii corecte:
A. Cantitatea de lactoza in laptele uman este de 7g/dl
B. Laptele uman contine oligozaharide in cantitate de peste 10 ori mai mare
C. Cantitatea de cazeina este aceeasi in ambele tipuri de lapte
D. IgA secretor si lactoferina se gasesc in cantitate mai mare in laptele de femeie
E. Lactoza se gaseste in aceeasi cantitate in ambele tipuri de lapte
(pag. 30)
M1130097. Agentii antimicrobieni din laptele uman sunt urmatorii, in afara de:
A. Lactoferina
B. Complementul
C. Lizozimul
D. Proteina C reactiva
E. IgA secretor
(pag. 31)
M1130098. Notati afirmatiile corecte in legatura cu rolul biologic al unor proteine din laptele uman:
A. Factorul de crestere epidermala (EGF) are rol in maturarea tractului gastro-intestinal
B. Factorul de crestere insulin-like are rol in maturarea tractului gastro-intestinal
C. Lactoferina este factor de crestere al enterocitelor
D. Cazeina are rol antiinfectios
E. Beta-lactoglobulina are rol antialergenic
(pag. 31)
M1130099. Compozitia formulelor pentru prematuri include urmatoarele in afara de:

A. Continut in proteine mai ridicat decat in formulele de start
B. Calciu si fosfor in cantitate redusa
C. Suplimentare cu taurina
D. Hidratii de carbon sunt reprezentati in exclusivitate de lactoza
E. Lipidele sunt in proportie de 50% trigliceride cu lanturi medii de atomi de carbon (MCT)
(pag. 38)
M1130100. Urmatoarele afirmatii in legatura cu compozitia formulelor pentru sugari sanatosi sunt
A. Raportul cazeina/proteine din zer este 40/60
B. Hidratii de carbon sunt reprezentati de glucoza

C. Lipidele sunt reprezentate in exclusivitate de trigliceride cu lanturi medii de atomi de carbon (MTC)
D. Concentratiile de electroliti sunt similare celor din laptele de femeie
E. Toate formulele contin fier
(pag. 33, 34)
M1130101. Formulele hipoalergenice sunt recomandate sugarilor cu istoric familial pozitiv pentru
alergie. Notati afirmatiile corecte:
A. Se administreaza profilactic
B. Sursa de proteine este reprezentata de hidrolizat proteic
C. Sunt preparate delactozate
D. Sunt preparate hipocalorice
E. Preparatele de lapte din soia constituie o varianta dietetica indicata in alergia la proteinele laptelui de vaca
(pag. 35, 38, 41)
M1130102. Identificati afirmatiile inexacte referitoare la formulele de continuare (follow-up):

A. Sunt recomandate sugarilor cu varsta cuprinsa intre 1 - 6 luni
B. Cantitatea de proteine este comparabila cu a formulelor de start
C. Hidratii de carbon sunt reprezentati de lactoza, maltodextrina si amidon
D. Nu contin adausuri speciale
E. Sunt suplimentate cu fier
(pag. 38, 39)
M1130103. Urmatoarele afirmatii in legatura cu compozitia formulelor de lapte delactozate sunt

A. Indicatia majora de utilizare este reprezentata de intoleranta la dizaharide (sindrom postenteritic)
B. Cantitatea de lactoza este foarte mult scazuta, uneori sunt lipsite complet de lactoza
C. Scaderea cantitatii de lactoza se soldeaza cu scaderea cantitatii de calorii (sunt hipocalorice)
D. Din cauza continutului scazut in calorii nu pot fi administrate decat perioade limitate de timp
E. Grasimile sunt reprezentate de trigliceride cu lanturi medii (MTC)
(pag. 38, 41)
M1130104. Identificati afirmatiile incorecte din urmatoarea enumerare:

A. Orice nou nascut, indiferent de greutate care poate sa suga, va fi pus la san
B. Nu exista lapte uman de calitate necorespunzatoare
C. Sugarul alimentat natural care nu creste in greutate este confruntat cu hipogalactie materna
D. Infectia HIV a mamei nu este o contarindicatie pentru alimentatia naturala.
E. Sugarul alimentat natural nu necesita suplimentare medicamentoasa de vitamina D
(pag. 44, 100)
M1130105. Formulele speciale pentru prematuri sunt adaptate nevoilor speciale de crestere ale
acestora si au urmatoarele caracteristici. Identificati afirmatiile corecte:
A. Continutul in proteine este mai ridicat decat in formulele de start
B. Cantitatea de calciu si fosfor este mai mica decat formulele de start
C. Sunt suplimentate cu taurina
D. Lipidele sunt alcatuite din trigliceride cu lanturi medii (MCT) in proportie de 50%
E. Hidratii de carbon sunt reprezentati de lactoza in proportie de 100%
(pag. 38)
M1230106. Care sunt contraindicatiile alimentatiei la san:

A. prematurul care are reflex de deglutitie
B. tuberculoza activa
C. neoplaziile
D. starile septice
E. infectia HIV
(pag. 44)
M1230107. Care sunt performantele sugarului de la nastere pana la 5 luni:

A. reflex de supt si inghitire
B. reflex de propulsie a limbii
C. reflex de fixare pentru supt
D. deschide gura cand vede lingurita apropiidu-se
E. controlul bun al capului
(pag. 46)
M1230108. Care sunt performantele gurii copilului intre 5 si 9 luni:

A. mestecare rotativa
B. misca alimentele dintr-o parte in alta a gurii
C. incepe sa controleze pozitia alimentelor in gura
D. miscari de rontaire sus-jos, jos-sus
E. pozitionarea bolului alimentar intre maxilare
(pag. 46)
M1230109. Formulele de lapte pentru sugari sunt clasificate in:

A. formule de start
B. formule de continuare
C. formule speciale
D. formule adaptate
E. formule hipoalergenice
(pag. 34,35)
M1230110. Formulele de start pentru sugar, care pot fi administrate de la nastere pana la 6 luni (un an),
sunt:
A. formule hipercalorice
B. formule elementale
C. formule hiperenergetice
D. formule adaptate
E. formule hipoalergenice/hipoantigenice
(pag. 34,35)
M1230111. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje:

A. favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
B. induce cu usurinta un ritm mai alert de crestere si spor poderal
C. proteinele vegetale au valoare biologica superioara celor din lapte
D. ofera un aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
E. realizeaza o incarcatura osmotica mare
(pag. 43)
M1230112. Diversificarea alimentatiei se efectueaza la varsta de:

A. 5-6 luni la sugarul alimentat exclusiv la san
B. 4-4 ½ luni la sugarul alimentat artificial
C. 7-8 luni la sugarul alimentat la san
D. 5-5 ½ luni la sugarul alimentat artificial
E. la 8 luni la sugarul alimentat mixt
(pag. 43)
M1230113. Urmatoarele vitamine sunt liposolubile:

A. vitamina E
B. vitamina D
C. vitaminele A si K
D. vitamina B12
E. vitamina B6
(pag. 27)
M1230114. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt ADEVARATE:

A. lactoferina este o glicoproteina din ser
B. lactoferina poate lega fierul
C. cazeina este un aminoacid esential
D. lactoza este un monozaharid
E. galactoza este un component al lactozei
(pag. 29,31)
M1330115. Sursele importante de Vitamina D sunt:

A. origine in piele sub actiunea razelor ultraviolete
B. ou
C. morcov, spanac
D. peste
E. unt
(pag. 27)
M1330116. Care dintre afirmatiile privind efectele excesului de proteine in alimentatie sunt adevarate:
A. acidoza
B. cresterea ureei
C. edeme
D. malnutritie tip Kwashiokor
E. regimurile hiperproteice la varste mici nu-s avantajoase
(pag. 24)
M1330117. Regimul hipoproteic se soldeaza cu urmatoarele perturbari:

A. edeme
B. malnutritie tip Kwashiorkor
C. acidoza
D. uree crescuta
E. efecte complexe- necesar un raport optim intre minerale si cantitatea de proteine.
(pag. 24)
M1330118. Valoarea energetica a laptelui uman, variaza in functie de urmatorii factori:

A. factori socioeconomici
B. greutatea si talia copilului
C. starea nutritionala a mamei
D. paritatea mamei
E. momentul zilei si distanta fata de data nasterii
(pag. 29)
M1330119. Agentii antimicrobieni din laptele uman sunt:

A. lactoferina
B. lizozimul
C. cazeina
D. IGF1 (insulin - like growt factor)

E. IgA secretor
(pag. 31)
M1330120. Care dintre afirmatiile privind magneziu sunt adevarate:

A. este cel mai important cation bivalent intracelular
B. joaca rol de cofactor enzimatic la nivelul mitocondriilor
C. este constituientul principal al hemoglobinei
D. rol in mentinerea excitabilitatii neuromusculare
E. este absolut necesar sintezei hormonilor tiroidieni
(pag. 27)
M1330121. Care afirmatii privind fierul nu sunt adevarate:

A. este constituientul principal al hemoglobinei
B. este constituient principal al oaselor si dintilor
C. se gaseste si in citocromi
D. circula in singe legat de o beta globulina, transferina.
E. este un electrolit predominant intracelular(98%)
(pag. 27)
M1330122. Mentionati care sunt factorii de crestere din laptele uman:

A. cazeina
B. EGF (epidermal growt factor)
C. lizozimul
D. IGF1 (insulin - like growt factor I )
E. lactoferina (enterocyte growt - promoting role)
(pag. 31)
M1330123. Identificati care sunt formulele de continuare:

A. formule de start
B. formule pentru sugari intre 5 - 12 luni
C. formule delactozate
D. formule pentru sugari si copii pina la 3 ani (formula junior )
E. formule pentru prematuri si nou nascuti
(pag. 35)
M1330124. Dintre adausurile speciale pentru formule pentru sugari mentionati care sunt acizii grasi
esentiali care nu pot fi sintetizati in organism:
A. taurina
B. carnitina
C. acidul linoleic
D. lactuloza
E. acidul alfa - linoleic
(pag. 43)
M1330125. Mentionati care dintre preparatele enumerate mai jos sunt solutii concentrate pentru
nutritie enterala la copil.
A. Paediasure (Abbott)
B. Alprem (Nestle)
C. Pulmocare (Ross)
D. Isomil (Abbott Ross)
E. Osmolite (Ross)
(pag. 42)
M1430126. Care dintre urmatoarele afirmatii privind aminoacizii esentiali sunt corecte:
A. Taurina este un aminoacid esential pentru prematur
B. Taurina nu poate fi sintetizata de echipamentul enzimatic al prematurului
C. Taurina se gaseste in cantitate mica in laptele uman
D. Taurina se adauga in formulele de lapte pentru prematur
E. Taurina se gaseste in cantitate mare in laptele uman
(pag. 24)
M1430127. Aportul zilnic de calciu la copil este de:

A. 180 – 200 mg
B. 177 mg in primele 4 luni de viata
C. 70 mg la pubertate
D. 380 mg la 3 – 4 ani
E. Toate raspunsurile sunt corecte
(pag. 26)
M1430128. Anemia din primele 6 – 8 saptamani de viata se datoreaza:

A. Alimentatiei
B. Absorbtiei scazute a fierului
C. Scaderii cantitatii de hemogobina
D. Scaderii precursorilor eritroizi
E. Duratei scurte de viata a hematiilor ce contin hemoglobina fetala
(pag. 27)
M1430129. Care dintre urmatoarele afirmatii despre lactoferina este corecta:

A. O glicoproteina din zer
B. Identificata in sucul intestinal
C. Identificata in lacrimi si sudoare
D. Identificata ca factor de crestere
E. Identificata in sucul pancreatic
(pag. 31)
M1430130. Raportul cazeina/proteina din zer este de:

A. 40/60 in laptele uman matur
B. 50/50 in laptele uman hipermatur
C. 90/10 in laptele de vaca
D. 70/30 in laptele de vaca
E. Nici o varianta de mai sus nu este corecta.
(pag. 33)
M1430131. Diversificarea precoce a alimentatiei are urmatoarele avantaje:

A. Favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
B. Induce cu usurinta un ritm mai alert de crestere si spor ponderal
C. Ofera un aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
D. Favorizeaza obezitatea de aport
E. Proteinele vegetale au valoare biologica inferioara celor din lapte
(pag. 43)
M1530132. Regimurile hiperproteice la varstele mici determina:

A. acidoza
B. alcaloza
C. cresterea valorilor ureei
D. edeme
E. kwashiorkor
(pag. 24)
M1530133. Agenti antimicrobieni din laptele uman sunt:

A. IgA secretor
B. lactoferina
C. lizozimul
D. cazeina
E. taurina
(pag. 31)
M1530134. Diversificarea precoce a alimentatiei sugarului:

A. este indicata la toti sugarii eutrofici
B. se face la varsta de 3 luni
C. favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
D. ofera un aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
E. induce cu usurinta un ritm mai alert de crestere si spor ponderal
(pag. 43)
M1530135. Dintre dezavantajele majore ale diversificarii precoce a alimentatiei sugarului fac parte:
A. solicitarea timpurie a functiilor digestive, intr-un moment cand acestea nu sunt suficient maturate
B. realizarea unei incarcaturi osmotice mari pentru un rinichi incomplet dezvoltat functional
C. suprasolicitarea aparatului cardiovascular
D. favorizarea obezitatii de aport
E. favorizarea aparitiei celiachiei prin glutenul introdus precoce
(pag. 43)
M1530136. Printre indicatiile nutritiei enterale la copiii grav bolnavi se afla:

A. esofagita postcaustica
B. diaree cronica nespecifica
C. icterul prelungit
D. stari hipermetabolice (arsuri, sepsis)
E. coma prelungita
(pag. 47)
M1530137. Care dintre urmatoarele proteine ale laptelui de mama nu sunt absorbite, neavand rol in
nutritie, dar indeplinind functii antiinfectioase?
A. cazeina
B. lactoglobulina
C. IgA secretor
D. lactoferina
E. lactalbumina
(pag. 24)
M1530138. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu vitamina E sunt adevarate?

A. cel mai important rol este cel antioxidant
B. previne retinopatia prin prematuritate
C. nu este esentiala pentru crestere si dezvoltare
D. deficienta sa la prematuri poate induce o forma de anemie hemolitica
E. sursele naturale sunt uleiurile vegetale (soia, floarea soarelui)

(pag. 28)
M1530139. Care din urmatoarele fac parte din grupa formulelor speciale de lapturi folosite in
alimentatia sugarului?
A. formulele de continuare
B. formulele de start
C. formulele pentru prematuri
D. formulele din lapte de vaca fara lactoza
E. formulele din soia
(pag. 38)
M1530140. In alimentatia sugarilor, cele mai alergizante alimente sunt considerate urmatoarele:
A. fainosul cu lapte
B. oul
C. pestele
D. carnea de pasare
E. capsunile
(pag. 44)
M2530141. Urmatoarele afirmatii privind nutritia sunt false cu exceptia:

A. Nevoile calorice ale prematurului sunt mai reduse comparativ cu nou nascutul la termen
B. Raportul ideal calorii/proteine care asigura o crestere optima este de 32-35Kcal pentru fiecare gram de
proteine
C. Nou-nascutul creste intr-un ritm optim cu 100Kcal/Kg/zi daca sursa este lapte matern si cu 10% mai multe
calorii daca este alimentat artificial
D. Metabolismul bazal este de 20Kcal/Kg/zi la sugar si de 50Kcal/Kg/zi la adult
E. Prematurul cu greutate foarte mica necesita un aport caloric de 120Kcal/Kg/zi
(pag. 23)
M2530142. Necesarul de proteine in perioada de crestere este de:

A. 3,2-3,6g/Kg/zi la prematur
B. 2-2,2 g/Kg/zi la sugar
C. 23g/zi la 1-3 ani
D. 30g/zi la 4-6 ani
E. 100g/zi la adolescent
(pag. 24)
M2530143. Precizati care este rolul lipidelor in alimentatie:

A. Cea mai importanta sursa energetica
B. Furnizeaza 50% din necesarul de calorii
C. Rol de vehicul pentru vitaminele liposolubile
D. Rol structural
E. Rol principal plastic
(pag. 25)
M2530144. Urmatoarele afirmatii despre utilizarea Fe sunt corecte:

A. Depozitele de Fe existente la nastere sunt suficiente pana la 4 luni
B. Prematurii necesita suplimentarea alimentatiei cu Fe
C. Anemia din primele 6-8 saptamani de viata este de cauza exclusiv nutritionala
D. Cantitatea de Fe necesara cresterii depinde exclusiv de sursele alimentare dupa varsta de 6 luni
E. Laptele matern are un continut crescut de Fe, insa cu o absorbtie redusa
(pag. 27)
M2530145. Care din urmatoarele afirmatii despre vitamina D sunt corecte?

A. Sursele alimentare importante de vitamina D sunt pestele, oul, untul
B. Laptele uman contine o cantitate mica de vitamina D liposolubila
C. Vitamina D2 se sintetizeaza in piele sub actiunea razelor ultraviolete
D. Formulele de lapte imbogatite in vitamina D acopera necesarul
E. Rahitismul apare frecvent la sugarul alimantat natural
(pag. 28)
M2530146. Care din urmatoarele afirmatii despre proteinele din laptele matern sunt false?
A. Proteinele laptelui uman sunt 1,1g/100ml in colostru si 2g/100ml in laptele matur
B. In primele 3 luni continutul in aminoacizi esentiali al laptelui matern asigura necesarul de crestere a
sugarului
C. Lactoferina a fost identificata ca factor de crestere
D. Cazeina are rol antiinfectios
E. Laptele matur are un raport cazeina/seroproteine de 40/60
(pag. 29,31,33)
M2530147. Identificati afirmatiile incorecte despre formulele de start:

A. Se administreaza de la nastere pana la 4-6 luni
B. Au ca sursa de proteine soia
C. Formulele hipoalergenice sunt indicate in diareea cronica a sugarului
D. Pot fi administrate pana la 3 ani
E. gustul neplacut este datorat cantitatii mari de aminoacizi liberi
(pag. 34,35)
M2530148. Urmatoarele afirmatii despre formulele speciale pentru prematuri sunt adevarate:
A. Nu necesita suplimentarea cu taurina
B. Continutul in proteine este mai ridicat decat in formulele de start
C. Lipidele sunt reprezentate in proportie mica de MCT
D. Cantitatea de Ca si fosfor este aporape dubla fata de formula standard
E. Proteinele sunt predominant din zer
(pag. 38)
M2530149. Formulele de lapte din soia sunt indicate in:

A. Galactozemie
B. Fibroza chistica
C. Alergia la proteinele din laptele de vaca
D. Tirozinemie
E. Intoleranta la lactoza
(pag. 39)
M2530150. Dezavantajele diversificarii precoce in alimentatia sugarului sunt:

A. Solicitarea timpurie a functiilor digestive imature
B. Nu permite un spor ponderal satisfacator
C. Glutenul introdus precoce favorizeaza aparitia celiachiei
D. Realizeaza o incarcare osmotica redusa
E. Proteinele vegetale au o valoare biologica inferioara celor din lapte
(pag. 43)
M2530151. Care din urmatorele afirmatii privind alimentatia naturala sunt adevarate?
A. Orice nou-nascut care poate sa suga, indiferent de greutate, va fi pus la san
B. Neoplaziile nu contraindica alimentatia la san

C. Alimentatia naturala nu necesita suplimentarea cu vitamina D
D. Prematurii cu greutate mica la nastere, chiar daca au reflex de deglutitie, nu vor fi alimentati la san
E. Nu exista lapte uman de calitate necorespunzatoare
(pag. 44)
M2530152. Care din urmatoarele afirmatii reprezinta caracteristici ale alimentatiei artificiale la sugar?
A. se administreaza la ore fixe
B. cantitatea de produs pe 24 de ore este jumatate din nevoia de lichide
C. numarul de mese depinde de varsta si greutatea copilului
D. numarul de mese depinde de tiparul alimentar al copilului
E. in cadrul acestui tip de alimentatie nu se stabileste o relatie afectiva intre mama si copil
(pag. 45)
M2530153. Categoriile de copii care sunt candidati pentru o alimentatie parenterala sunt:
A. prematurii cu greutate foarte mica (sub 1800 g)
B. postmaturii
C. nou-nascutii supusi tratamentului chirurgical pentru corectarea unor malformatii digestive
D. cazurile de diaree nespecifica asociate cu malabsorbtie si malnutritie severa
E. nou-nascutii dupa primele 24 de ore de viata
(pag. 46)
M2530154. Indicatiile alimentatiei enterale sunt:

A. scor Apgar 9
B. nou-nascutul eutrofic in primele 24 de ore de nastere
C. Esofagita postcaustica
D. Arsuri
E. Tulburari de deglutitie
(pag. 47)
M2530155. Indicatiile nutritiei parenterale la sugar sunt urmatoarele:

A. Nou-nascutii supusi unor interventii chirurgicale pentru corectarea unor malformatii digestive
B. Prematurii cu greutate sub 1800g, in anumite conditii
C. Boala diareea acuta severa simpla
D. toxicoza
E. lipsa laptelui de mamat
(pag. 47)
M2530156. Care din urmatoarele afirmatii privind echilibrul hidric la copil sunt adevarate?
A. Cantitatea de apa din organismul copilului este procentual mai mare decat a adultului
B. pierderile insensibile nu se raporteaza la suprafata corporala
C. Sugarul isi pastreaza cu dificultate balanta hidrica, deshidratandu-se usor
D. Exista o incapacitate de concentrare a urinii la varste mici
E. Necesarul estimat de apa la nou-nascut este peste 200ml/Kg/zi
(pag. 23)
M2530157. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la nutritia sugarului sunt false?
A. Cantitatea de apa necesara nou-nascutului este de 100-150ml/Kg/zi
B. Necesarul de proteine este de peste 3g/Kg/zi
C. Necesarul glucidic este mai mic 10g/Kg/zi
D. Necesarul de lipide este de 3,5-6g/Kg/zi
E. Raportul ideal calorii/proteine este de 32-35Kcal pentru un gram de proteine
(pag. 23-26)
M2530158. Regimurile alimentare hiperproteice la copil duc la:

A. Edeme
B. Acidoza
C. Malnutritie de tip kwashiorkor
D. Cresterea valorii ureei
E. Anemie carentiala
(pag. 24)
M2530159. Comparand laptele de mama cu cel de vaca se afirma urmatoarele:

A. Lactoza este prezenta numai in laptele de vaca
B. Laptele de mama are o concentratie de saruri minerale mai mare ca laptele de vaca
C. Lactoza in laptele uman este in concentratie mai mare decat in laptele de vaca
D. Oligozaharidele se gasesc in concentratie de 10 ori mai mare in laptele de mama
E. Betalactoglobulina este specifica laptelui matern
(pag. 30)
M2530160. Caracteristicile lactozei din laptele uman sunt:

A. Unica sursa de galactoza, cu rol in mielinizarea sistemului nervos
B. Favorizeaza metabolizarea calciului si fosforului
C. Favorizeaza un pH intestinal alcalin
D. Este alcatuita dintr-o molecula de galactoza si una de fructoza
E. Stimuleaza sinteza lactozei intestinale
(pag. 29)
M2530161. Principii ale unei diversificari corecte a alimentatiei sunt:

A. Primul aliment introdus este sucul de fructe la 4 luni
B. La 5 luni masa de fructe va inlocui o masa de lapte
C. Fainosul de grau este optim la 4 luni
D. Carnea de orice tip se introduce la 5-6 luni
E. Albusul de ou, pestele si capsunile se introduc dupa 1 an,
(pag. 43)
M2530162. Care din urmatoarele afirmatii privind Fe sunt adevarate?

A. Este constituent principal al hemoglobinei si mioglobinei
B. Formele de depozit sunt feritina si transferina
C. Pentru prematuri se recomanda de la nastere un aport de 2mg/Kgc
D. Cantitatea de Fe in momentul nasterii este 250-300mg
E. Necesarul de Fe recomandat este de 6mg/zi pentru primele 5 luni si 10mg/zi pana la 1 an
(pag. 26,27)
M2530163. Care din urmatoarele afirmatii privind HMF (Human Milk Fortifiers) sunt adevarate?
A. Sunt produse destinate prematurilor alimentati exculsiv natural si care cantaresc sub 1800g
B. Au continut ridicat in Ca si vitamina D
C. Nu se asociaza cu alte formule
D. Stimuleza mineralizarea osoasa
E. Promoveaza un ritm de crestere optima
(pag. 38)
M2530164. Solutiile concentrate pentru nutritie enterala:

A. Contin proteine predigerate
B. Au vegetalele ca sursa de lipide

C. Au lactoza ca sursa de glucide
D. Sunt imbogatite cu taurina si carnitina
E. Pot fi utilizate ca supliment nutritional in malnutritia protein-calorica
(pag. 42)
M2630165. Care din urmatoarele afirmatii privind diversificarea alimentatiei sunt false:
A. Alimentul nou introdus va fi administrat initial cu biberonul;
B. Diversificarea alimentatiei se incepe cand copilul e in stare perfecta de sanatate;
C. Introducerea alimentului nou se face brusc;
D. Se pot introduce concomitent doua alimente;
E. Diversificarea alimentatiei sugarului alimentat exclusiv la san se face la 4-41/2 luni.
(pag. 43)
M2630166. Care din urmatoarele afirmatii despre laptele uman nu sunt adevarate:
A. Laptele uman este alimental ideal pentru hranirea sugarului in primele 6 luni de viata;
B. Hidratii de carbon sunt reprezentati de lactoza si de oligozaharide ;
C. Taurina amelioreaza absorbtia lipidelor si favorizeaza colonizarea intestinului cu lactobacil bifidus ;
D. Rolul lactoferinei este numai antiinfectios ;
E. Raportul cazeinei/seroproteine este variabil.
(pag. 29-31)
M2630167. Care din urmatoarele sunt contraindicatii permanente ale alimentatiei la san:
A. Ragadele ;
B. Luesul mamei ;
C. Mastita;
D. Septicemia mamei;
E. Tuberculoza activa a mamei.
(pag. 44)
M2630168. Care din urmatoarele afirmatii despre colostru sunt adevarate:

A. Este un lichid galbui;
B. Are un continut mai mare de lactoza si grasimi decat laptele de mama matur ;
C. Este secretat in ultimul trimestru de sarcina ;
D. Contine vitamine liposolubile si Ig in cantitati mai mici decat laptele matur ;
E. Este laptele cel mai bine suportat in perioada neonatala.
(pag. 29,30,31)
M2630169. Care din urmatoarele afirmatii despre formulele hipoalergenice sunt adevarate:
A. Proteinele sunt “divizate” in peptide, fara epitopii;
B. Gustul acestor formule este neplacut;
C. Produsele hipoalergenice au o valoare nutritiva mai mare;
D. Au indicatie in diareea cronica a sugarului;
E. Sunt recomandate copiilor cu teren alergic mostenit si in alergia fata de proteinel laptelui de vaca.
(pag. 35)
M2630170. Factori de protectie antiinfectioasa ai laptelui matern sunt:

A. Factorii celulari ;
B. Imunoglobulinele ;
C. Lactoferina ;
D. Mucina ;
E. Factorul antistreptococic.
(pag. 30-31)
M2630171. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje:

A. Crestere ponderala rapida;
B. Aport suplimentar de vitamine, fier si fibre;
C. Favorizeaza dezvoltare orale ;
D. Incarcatura osmotica mare,
E. Spor caloric.
(pag. 43)
M2630172. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre vitamina K:

A. Forma liposolubila poate sa fie sintetizata de catre bacteriile lumenului intestinal;
B. Hipovitaminoza K este mai frecventa la sugarul alimentat natural ;
C. Hipovitaminoza K conduce la tulburari de sinteza a factorilor de coagulare ;
D. Hipervitaminoza K favorizeaza huiperbilirubinemia ;
E. Antibioterapia orala cu antibiotice de spectru larg produce hipervitaminoza K.
(pag. 28)
M2630173. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre proteine:

A. Au rol in crestere;
B. Asigura materialul neceasr sistemului de aparare imuna;
C. Regimul hipoproteic duce la edeme hipoproteice;
D. Procesul industrial de preparare a formulelor scade potentialul alergogen al proteinelor laptelui de vaca ;
E. Rolul principal al proteinelor este cel energetic.
(pag. 24)
M2630174. Sodiul, principalul electrolit al organismului, se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Nevoia de sodiu la nou-nascut este de 2,5 mmol/kg ;
B. Laptele de vaca are un continut mai mic de sodiu, comparativ cu laptele de mama ;
C. Alimentatia precoce a sugarului cu lapte de vaca incarca osmotic organismul,
D. Aportul excesiv de sodiu predispune la hipertensiune arteraila ;
E. Sodiul este un electrolit intracelular.
(pag. 26)
M2630175. Fierul, constituentul principal al hemoglobinei, are urmatoarel caracteristici.

A. Circula in sange legat de o betaglobulina – transferina;
B. Depozitele de fiar existente la nastere sunt suficiente, la nou-nascutul la termen, pana la varsta de 4 luni,
C. Prematurii necesita suplimentarea alimentatiei cu fier,
D. Anemia din primele 6 saptamani de viata ste de cauza nutritionala ;
E. Sistarea laptelui de mama favorizeaza absorbtia fierului
(pag. 26,27)
M2630176. Cei mai importanti aminoacizi liberi din laptele uman sunt
A. Acidul glutamic
B. Acidul vanil-mandelic
C. Taurina
D. Cazeina
E. Acidul stearic
(pag. 29)
M2630177. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. Compozitia electrolitica a laptelui uman variaza cu momentul lactatiei
B. Laptele matur are continut mai scazut de sodiu si clor decat colostrul
C. Concentratia calciului din laptele uman variaza in cursul lactatiei
D. Continutul in fier al laptelui uman descreste logaritmic cu perioada de lactatie
E. In primele luni de viata aportul zilnic de fier asigurat de laptele uman fiind de numai 0,30 mg/zi este
favorizata aparitia anemiei feriprive
(pag. 30)
M2630178. Urmatoarele afirmatii sunt corecte cu privire la lactoferina:

A. Este o glicoproteina din zer care leaga fierul
B. Se gaseste in concentratie mai mare in laptele matur decat in colostru
C. Stimuleaza absorbtia fierului
D. Are rol bacteriostatic si chiar bactericid pentru germenii patogeni enterici
E. Recent a fost identificata ca factor de crestere
(pag. 31)
M2730179. Apa, pentru organismul uman reprezinta:

A. un constituent esential al organelor si tesuturilor
B. vehicul pentru excretia metabolitilor
C. constituent al sudorii
D. umidificator al cailor respiratorii
E. substanta oncogena
(pag. 23)
M2730180. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt adevarate?

A. proteinele sunt constituenti obligatorii ai alimentelor pentru copii
B. proteinele din alimente asigura materialul necesar pentru sinteza hormonilor
C. proteinele din alimente asigura dezvoltare sistemului nervos
D. proteinele din alimente nu sunt esentiale pentru copil
E. proteinele din alimente sunt importante pentru copilul cu varsta de peste 3 ani
(pag. 24)
M2730181. Sursa exclusiva de proteine in primele luni de viata este:

A. laptele uman
B. laptele de vaca
C. laptele praf
D. laptele uman sau formula de lapte praf
E. carnea si derivatele de lapte
(pag. 24)
M2730182. Care dintre urmatorii aminoacizi sunt esentiali?

A. treonina si valina
B. leucina si izoleucina
C. histidina
D. fenilalanina
E. nici unul de mai sus
(pag. 24)
M2730183. Glicogenul, singura forma de depozitare a hidratilor de carbon este stocat in:
A. ficat
B. muschi
C. cord
D. splina
E. sistem nervos central

(pag. 24)
M2730184. Lipidele din alimentatie au functii:

A. cea mai importanta sursa de energie
B. rol structural
C. vehicul pentru vitaminele liposolubile
D. vehicul pentru vitaminele hidrosolubile
E. rol antiinfectios
(pag. 25)
M2730185. PUFA, componente majore ale lipidelor structurale:

A. alcatuiesc membranele celulare
B. au rol in transportul transmembranar
C. au rol in imunitate
D. sunt reglatori ai metabolismului colesterolului
E. nu au rol in dezvoltarea specifica a creierului
(pag. 25)
M2730186. Necesarul de electroliti pentru organismul uman este:

A. Na = 2,5 mmol/kg pentru nou nascut
B. K = 4,5 mmol/100kcal
C. Ca = 50 mg/100kcal
D. P = 160 mg/zi
E. Mg = 60 mg/zi
(pag. 25)
M2730187. Laptele matern contine:

A. proteine 1,1/100ml
B. proteine 2,4 g/100ml
C. hidrati de carbon (lactoza) 6-7 g/100ml
D. lipide 8 g/100ml
E. electroliti
(pag. 30)
M2730188. Formulele de lapte praf pentru sugarii sanatosi sunt reprezentate de:
A. formule de start
B. formule de continuare
C. formule speciale
D. formule hiperenergetice
E. preparate din lapte de vaca
(pag. 35)
M2830189. Referitor la Necesarul Zilnic de proteine, sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. Sugar = 2,2 g
B. Copil 1 – 3 ani = 23 g
C. Copil 4 – 6 ani = 30 g
D. Copil 7 – 10 ani = 34 g
E. Sugar = 2 g
(pag. 24)
M2830190. Comparativ cu laptele uman, laptele de vaca este mai sarac in urmatoarele componente,
exceptand:
A. Lactoza
B. Oligozaharide
C. Cazeina
D. Beta – lactoglobulina
E. Sodiul
(pag. 30)
M2830191. Formulele speciale pentru prematuri comparate si cu formulele de start sunt caracterizate
de urmatoarele:
A. Asigurarea a 20-24 Kcal la 30 ml
B. Continut de proteine mai ridicat
C. Cantitate de calciu si fosfor dubla
D. Proteine predominant din cazeina
E. Suplimentare cu taurina
(pag. 38)
M2830192. Dieta elementala si semielementala se caracterizeaza prin:

A. Contine principii nutritive usor digerabile
B. Macronutrientii sunt predigerati
C. Cazeina este hidrolizata enzimatic
D. Lipidele sunt 90% trigliceride cu lant mediu
E. Continut redus de lactoza
(pag. 38,42)
M2830193. Dezavantajele precoce ale Diversificarii alimentatiei sunt:

A. Dezvoltarea precoce a structurilor necesare masticatiei
B. Solicitarea timpurie a functiilor digestive
C. Incarcatura osmotica mare
D. Favorizeaza obezitatea
E. Accelerarea cresterii
(pag. 43)
M2830194. Referitor la calendarul diversificarii alimentatiei sunt adevarate urmatoarele:

A. Sucul de fructe, 6 saptamani
B. Fainosul cu gluten, dupa 6-7 luni
C. Carnea de pasare sau vita la 5-6 luni
D. Galbenusul de ou la 6 luni
E. Carnea de peste, 5 luni
(pag. 42,43)
M2830195. Dieta elementala si semielementala se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Contine principii nutritive usor digerabile
B. Macronutrientii sunt predigerati
C. Cazeina este hidrolizata enzimatic
D. Lipidele sunt 90% trigliceride cu lant mediu
E. Continut redus de lactoza
(pag. 38,42)
M2930196. Excesul de proteine din alimentaţie sugarilor poate determina:

A. Acidoză
B. Creşterea valorilor ureei
C. Kwashiorkor
D. Edeme periferice
E. Încetinirea procesului de creştere
M2930197. Care este rolul lactoferinei, din compozitia laptelui de mama?

A. bacteriostatic
B. favorizeaza absorbtia fierului
C. intervine in sinteza lactozei
D. antirahitic
E. catalizeaza hidroliza proteinelor
M2930198. Care din urmatorii constituenti ai laptelui de mama au actiune antimicrobiana:

A. Ig A secretorie
B. Mucina
C. Fibronectina
D. Lactoferina
E. Alfa fetoproteina
Tema nr. 31
Infectiile perinatale (bacteriene si virale)
BIBLIOGRAFIE:
M1131001. Urmatoarele infectii congenitale cuprind in tabloul clinic hepatosplenomegalie, cu

EXCEPTIA:
A. Boala incluziilor citomegalice (CMV)
B. Lues congenital
C. Toxoplasmoza congenitala
D. Herpes simplex
E. Infectia cu virusul hepatitei A
(pag. 142, 144, 145)
M1131002. Urmatoarele infectii congenitale cuprind in tabloul clinic hepatosplenomegalie, cu

EXCEPTIA:
A. Boala incluziilor citomegalice (CMV)
B. Lues congenital
C. Toxoplasmoza congenitala
D. Herpes simplex
E. Infectia cu virusul hepatitei A
(pag. 142, 144, 145)
M1131003. Urmatoarele afirmatii referitoare la factorii de risc pentru infectia neonatala precoce cu
streptococ β hemolitic grup B sunt exacte, cu EXCEPTIA:
A. Ruptura prematura a membranelor amniotice cu > 18 ore
B. Greutatea foarte mica la nastere
C. Mama febrila in cursul travaliului
D. Bacteriuria materna cu streptococ grup B
E. Titruri ASLO crescute prenatal
(pag. 134)
M1131004. Care dintre urmatoarele criterii are o valoare predictiva si o specificitate foarte mica pentru
infectia neonatala sistemica:
A. VSH peste 15 mm la 1 ora
B. Leucocite sub 5000/ mmc
C. CRP peste 5 mg/dl
D. Culturi pozitive si/sau identificarea prin coloratie gram a germenilor din aspiratul gastric
E. Raportul leucocite nesegmentate/ leucocite segmentate peste 0,2
(pag. 136)
M1131005. Urmatoarele “scheme” terapeutice sunt acceptate in tratamentul infectiilor neonatale

localizate sau sistemice, cu EXCEPTIA:
A. Cefotaxim + Gentamicina
B. Ampicilina + Aminoglicozide
C. Meticilina sau Oxacilina sau Nafcilin
D. Fluorochinolone ± Cloramfenicol
E. Vancomicina
(pag. 141)
M1131006. Nou-nascut cu rinita persistenta (unilaterala), hepatosplenomegalie si adenopatie necesita

in primul rand (cel mai probabil) efectuarea:
A. Hemocultura
B. Hemograma completa
C. Ag HBs
D. Examenul de urina pentru CMV
E. TPHA
(pag. 144, 145)
M1131007. Urmatorii germeni sunt incriminati in etiologia infectiilor bacteriene perinatale, cu

EXCEPTIA:
A. Stafilococul auriu
B. Stafilococii coagulazo-negativi
C. Streptococul betahemolitic grup A
D. Streptococul betahemolitic grup B
E. Citrobacter diversus
(pag. 134)
M1131008. Nou nascutul cu infectie bacteriana sistemica poate fi diagnosticat pe baza urmatoarelor
criterii.Identificati exceptia:
A. Semne clinice de boala sistemica
B. Culturi "centrale" pozitive (hemocultura,urocultura, culturi LCR)
C. Culturi pozitive din axul aerodigestiv (culturi nazale, coprocultura si tegumente)
D. Leucocitoza cu devierea la stanga a formulei leucocitare
E. Reactanti de faza acuta pozitivi
(pag. 135, 136)
M1131009. Factorii de risc pentru aparitia infectiei bacteriene perinatale sunt urmatorii, cu o singura
exceptie:
A. Igiena defectuoasa a personalului ("mana murdara")
B. Ruptura prematura a membranelor amniotice
C. Parturienta febrila in timpul travaliului
D. Legarea tardiva a cordonului ombilical
E. Greutatea mica la nastere
(pag. 134)
M1131010. Examenele de laborator sunt specific modificate in sepsis-ul neonatal si permit sustinerea
diagnosticului. Identificati eroarea:
A. Hemocultura, urocultura, cultura LCR pozitive
B. Leucocitoza cu neutrofilie si deviere la stanga a formulei leucocitare
C. Neutropenie si/sau trompocitopenie
D. pH seric 7,37 - 7,32
E. Reactanti de faza acuta pozitivi
(pag. 135, 136)
M1131011. Caracteristicile LCR dintr-o meningita bacteriana neonatala sunt urmatoarele, cu o singura
exceptie:
A. Lichid cefalorahidian tulbure
B. Pleiocitoza peste de 100 elemente/mmc
C. Glicorahie peste 120 mg/dl
D. Proteinorahie mai mare de 150 mg/dl
E. Elementele celulare sunt reprezentate de polimorfonucleare

(pag. 136)
M1131012. In afara tratamentului antibiotic cu administrare i.v.,urmatoarele tratamente adjuvante sunt

recomandate in sepsis-ul neonatal; cu o singura exceptie:
A. Corectarea echilibrului acido bazic
B. Administrarea de vitamina D
C. Imunoterapie cu gamaglobulina pentru administrarea i.v.
D. Transfuzie de masa eritrocitara ± neutrofile
E. Administrare i.v. de Proteina C activata
(pag. 141)
M1131013. Rubeola congenitala are urmatoarele manifestari clinice, cu o singura exceptie:

A. Cataracta congenitala
B. Trombocitopenie
C. Icter cu bilirubina mixta
D. Suritate
E. Asocierea malformatiilor congenitale de cord este intamplatoare
(pag. 142, 143)
M1231014. Cel mai semnificativ factor de risc matern pentru infectia bacteriana neonatala este
reprezentat de:
A. toxemia materna
B. ruperea prematura a membranelor amniotice
C. hipoplazia uterina
D. diabetul zaharat matern
E. anemia grava materna
(pag. 134)
M1231015. Sepsisul neonatal cu debut precoce se instaleaza in:

A. prima zi de viata
B. primele doua zile de viata
C. primele 3 zile de viata
D. primele 4 zile de viata
E. primele 5 zile de viata
(pag. 135)
M1231016. Pentru sepsisul neonatal este specifica urmatoarea valoare a neutropeniei:

A. < 1250/mm3
B. < 1500/mm3
C. < 1750/mm3
D. < 2000/mm3
E. < 2250/mm3
(pag. 136)
M1231017. Durata tratamentului antibiotic in meningita bacteriana neonatala cu germeni Gram –

negativi este:
A. 7 zile
B. 14 zile
C. 21 zile
D. 28 zile
E. 35 zile
(pag. 138)
M1231018. In sepsisul neonatal cauzat de stafilococul aureu meticilino - rezistent, tratamentul

antibiotic de electie se face cu:
A. oxacilina
B. gentamicina
C. ceftriaxon
D. vancomicina
E. clindamicina
(pag. 141)
M1231019. Terapia infectiei neonatale herpetice se realizeaza cu:

A. Ganciclovir
B. Ribavirin
C. Interferon
D. Aciclovir
E. ZDV
(pag. 144)
M1331020. Care din urmatoarele semne nu este caracteristic sepsisului tardiv cu stafilococ coagulazo-
negativ ?
A. crize de apnee
B. instabilitate termica
C. pemfigus palmo-plantar
D. meteorism abdominal
E. hipotensiunea arteriala
(pag. 135)
M1331021. Care semn clinic sau de laborator nu este gasit în meningita purulenta a nou nascutului
A. convulsii
B. bombarea fontanelei
C. varsaturi
D. proteinorahia cu valori ridicate
E. hiperglicorahia
(pag. 138)
M1331022. Agentul patogen "clasic" în producerea artritei supurate a nou nascutului este
A. Listeria monocitogenes
B. Escherichia Coli
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Staphylococcus aureus
E. Klebsiella
(pag. 139)
M1331023. In perioada neonatala, 90% din infectiile cu Escherichia Coli se produc cu germeni care
dispun de
A. proteina M
B. antigen K1
C. hialuronidaza
D. verotoxine
E. antigen P1
(pag. 139)
M1331024. Semnele clinice de sifilis congenital sunt urmatoarele în afara de unul:

A. rinita persistenta unilaterala
B. hepatosplenomegalie
C. icter
D. periostita si osteocondrita
E. pemfigus la nivelul trunchiului si a membrelor
(pag. 145)
M1331025. Cel mai semnificativ factor de risc matern pentru infectia neonatala bacteriana este:
A. bacteriuria
B. febra
C. ruptura prematura a membranelor amniotice
D. infectiile cutanate
E. pneumonia
(pag. 134)
M1331026. Cel mai semnificativ factor de risc matern pentru infectia neonatala bacteriana este:
A. bacteriuria
B. febra
C. ruptura prematura a membranelor amniotice
D. infectiile cutanate
E. pneumonia
(pag. 134)
M1331027. Cele mai utilizate criterii cu valoare predictiva pentru infectia bacteriana sistemica
neonatala sunt urmatoarele cu exceptia:
A. numar de leucocite < 5000/mmc
B. raport leucocite nesegmentate/leucocite segmentate > 0,2
C. numar de leucocite > 15.000/mmc
D. proteina C reactiva pozitiva (> 5 mg/dl)
E. VSH > 15 mm/h
(pag. 137)
M1331028. Pentru prevenirea septicemiei cu debut tardiv la prematur se utilizeaza IGIV nespecifice in
doza de:
A. 200 - 500 mg/kg/doza
B. 500 - 750 mg/kg/doza
C. 400 - 600 mg/kg/doza
D. 350 - 800 mg/kg/doza
E. 750 - 1000 mg/kg/doza
(pag. 141)
M1431029. Neutropenia la nou-nascut este declarata la un numar mai mic de:

A. 1500/mm3,
B. 500/mm3,
C. 1900/mm3,
D. 2300/mm3,
E. Toate variantele.
(pag. 136)
M1531030. Manifestarile clinice comune ale afectarii intrauterine cu Toxoplasma gondii sunt
urmatoarele, cu EXCEPTIA:
A. corioretinita
B. calcificari intracraniene
C. boala congenitala de cord
D. icter, hepatosplenomegalie
E. hidrocefalie, microcefalie
(pag. 145)
M1531031. Care dintre urmatoarele afirmatii privind transmiterea materno-fetala a infectiei cu HIV este
falsa?
A. rata transmiterii este de 15-25% si depinde in mare masura de incarcatura virala a mamei
B. transmiterea infectiei poate avea loc in uter (transmisie verticala)
C. transmiterea infectiei poate avea loc in timpul nasterii (intrapartum)
D. transmiterea infectiei poate avea loc postnatal (pentru copiii alimentati natural)
E. operatia cezariana sporeste semnificativ riscul de infectie al nou-nascutului
(pag. 143)
M1531032. Standardul de aur pentru diagnosticul pozitiv al infectiei cu HIV la nou-nascut este
A. testul ELISA
B. testul Westernblott
C. determinarea antigenului viral (ARN-HIV) prin PCR
D. determinarea limfocitelor CD4
E. determinarea raportului limfocitelor CD4/CD8
(pag. 143)
M1531033. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale consta din urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. surditate
B. craniotabes
C. boala congenitala de cord
D. retard mental sever
E. cataracta sau glaucom
(pag. 142)
M1531034. Urmatoarele semne clinice pot sa apara in luesul congenital, cu EXCEPTIA:

A. limfadenopatie
B. rinita persistenta (unilaterala)
C. hepatosplenomegalie, icter, ascita
D. disurie, polakiurie
E. osteocondrita si periostita
(pag. 145)
M1531035. Nou-nascutul cu infectie bacteriana neonatala contaminat (colonizat) se caracterizeaza prin:

A. culturi bacteriologice pozitive prelevate din axul aerodigestiv (culturi nazale, faringiene, coprocultura,
tegumentare)
B. culturi centrale pozitive (hemocultura, urocultura, cultura LCR)
C. prezenta manifestarilor clinice
D. greutate mica la nastere
E. prezenta diabetului sau a bolilor autoimune la mama
(pag. 133)
M2231036. Care dintre urmatoarele afirmatii nu este falsa?

A. nou nascutul colonizat are semne clinice de boala;
B. nou nascutul contaminat are eozinofilie;
C. nou nascutul infectat prezinta sindrom inflamator biologic;
D. nou nascutul colonizat poate avea hemoculturi pozitive;

E. nou nascutul infectat nu are culturi centrale pozitive.
(pag. 133)
M2231037. Care nu este factor de risc pentru infectia neonatala?

A. greutatea foarte mica la nastere;
B. mama are infectie urinara cu Streptococ hemolitic de grup B;
C. catetere venoase centrale;
D. mama febrila in cursul travaliului;
E. ruptura prematura a membranelor de sub 5 ore.
(pag. 134)
M2231038. Despre streptococul hemolitic de grup B nu se poate afirma:

A. ca produce meningita nou nascutului ;
B. germenii care produc meningita sunt din tipul 2 capsular;
C. pneumonia este printre cele mai frecvente afectari la nou nascut;
D. determina mai ales sepsis neonatal cu debut precoce;
E. infectie urinara cu streptococ grup B la mama este un factor de risc pentru infectarea fatului.
(pag. 134, 135)
M2231039. Despre diagnosticul de laborator al sepsisului neonatal nu este adevarat:

A. examinarea LCR nu se efectueaza nou nascutilor asimptomatici;
B. formula leucocitara este deviata la dreapta;
C. lactacidemia peste 2 mmoli/l semnifica si disfunctie hepatica;
D. cultura din aspiratul gastric nu este specifica;
E. neutrofilele sub 1000/mm3 sunt sugestive pentru infectie.
(pag. 136, 137)
M2231040. Despre infectiile bacteriene neonatale este adevarat ca:

A. in meningita bacteriana apare deprimarea fontanelei;
B. otita medie este data de streptococul hemolitic de grup B;
C. enteritele grave pot fi date de E. coli enteropatogen;
D. infectia urinara nu asociaza niciodata icter;
E. in meningita neonatala apare hipoproteinorahie.
(pag. 138,139)
M2231041. Care este afirmatia falsa despre sepsisul neonatal?

A. conjunctivita cu Chlamydia poate determina endoftalmie necrozanta;
B. omfalita se poate complica cu abcese hepatice;
C. meningita cu Citrobacter se poate complica cu abcese cerebrale;
D. in meningita pot aparea tulburari de reglare a temperaturii;
E. oftalmia gonococica poate determina cheratita si orbire.
(pag. 138-140)
M2231042. Care afirmatie este falsa despre tratamentul sepsisului neonatal?

A. antbioterapia antistafilococica se incepe cu Oxacilina sau Nafcilina;
B. proteina C activata are proprietati antitrombotice;
C. in meningitele cu gram pozitivi, tratamentul antibiotic se administreaza timp de 14 zile;
D. la prematuri se administreaza imunglobuline intravenos;
E. ceftazidimul este cel mai utilizat antibiotic la nou nascut.
(pag. 138-141)
M2231043. Despre infectiile perinatale nu se poate afirma ca:

A. prematurii vor fi vaccinati antihepatita B la nastere;
B. tratamentul antiluetic se face cu penicilina;
C. in infectia HIV este necesara profilaxia infectiei cu Pneumocystis;
D. pirimetamina (medicament antitoxoplasmozic) determina neutropenie;
E. tratamentul specific al infectiei cu CMV se face cu Ganciclovir.
(pag. 142-146)
M2231044. Despre infectia virala perinatala se poate afirma ca:

A. infectia toxoplasmozica se asociaza cu malformatii cardiace;
B. infectia herpetica se manifesta prin leziuni muco-cutanate;
C. infectia cu CMV determina cherato-conjunctivita;
D. infectia rubeolica determina rinita unilaterala;
E. infectia herpetica asociaza periostita.
(pag. 142-145)
M2231045. Mediul uterin care inconjura fatul este contaminat cu:

A. bifidobacterii;
B. bacili lactici;
C. este steril;
D. stafilococ epidermidis;
E. Candida albicans.
(pag. 133)
M2231046. Colonizarea postnatala se realizeaza in prima zi in proportie de :

A. 10%;
B. 20-25%;
C. 30-40%;
D. 50%;
E. 5%.
(pag. 133)
M2231047. Colonizarea postnatala intre zilele 3-5 are loc in urmatorul ritm:
A. 50%;
B. 10%;
C. 5%;
D. 60-65%;
E. 100%.
(pag. 133)
M2231048. Precizati factorul de risc esential matern pentru infectia neonatala precoce:
A. stressul matern;
B. ruptura prematura a membranelor;
C. hidroamniosul;
D. oligoamniosul;
E. traumatismul obstetrical.
(pag. 134)
M2231049. Metodele rapide de diagnostic antepartum pentru infectia cu streptococ hemolitic grup B
sunt:
A. testul OIA;
B. ASLO;
C. culturi din secretii vaginale;

D. secretie faringiana la mama;
E. urocultura.
(pag. 134)
M2231050. Infectiile care evolueaza in primele 30 de zile de viata se denumesc:

A. bacteriemie tranzitorie a nou nascutului;
B. bacteriemie recurenta;
C. sepsis neonatal;
D. septicemie congenitala;
E. infectie pluriorganica.
(pag. 135)
M2231051. Care este etiologia cea mai frecventa a conjunctivitei neonatale:

A. adenovirusul;
B. virusul sincitial respirator;
C. Chlamydia;
D. streptococul beta-hemolitic;
E. Clostridium.
(pag. 140)
M2231052. Imunoterapia sepsisului neonatal se face cu:

A. imunoglobuline nespecifice administrate intramuscular;
B. imunoglobuline nespecifice administrate intravenos;
C. imunoglobuline specifice antistafilococice;
D. imunoglobuline administrate oral;
E. nu este necesara.
(pag. 141)
M2231053. Cea mai sigura metoda de diagnostic a infectiei HIV la nou nascut este:
A. testul ELISA;
B. testul Westernblot;
C. determinarea ARN-HIV prin PCR;
D. culturi de produse patologice pe medii imbogatite;
E. frotiuri pe lama colorate Giemsa.
(pag. 143)
M2231054. Nou nascutul este susceptibil a se infecta la trecerea filierei pelvigenitale cu virusul herpes
simplex (HSV):
A. HSV tip A;
B. HSV tip 1;
C. HSV tip 2;
D. HSV tip 3;
E. HSV tip G.
(pag. 144)
M2331055. Incidenta sepsisului neonatal este raportata la:

A. 1-5‰ dintre nou-nascuti
B. 1-10‰ dintre nou-nascuti
C. 10-20‰ dintre nou-nascuti
D. 10-15‰ dintre nou-nascuti
E. 2-8‰ dintre nou-nascuti
(pag. 134)
M2331056. Meningita cu debut precoce la nou-nascut este produsa cel mai frecvent de urmatorul
serotip al Streptococcului ß hemolitic de grup B:
A. tipul 5 capsular
B. tipul 8 capsular
C. tipul 3 capsular
D. tipul 1 necapsular
E. tipul 3 necapsular
(pag. 134)
M2331057. Sepsisul neonatal reprezinta infectia sistemica care evolueaza in:

A. primele 30 de zile de viata
B. primele 15 zile de viata
D. primele 21 zile de viata
E. primele 10 zile de viata
(pag. 135)
M2331058. Mortalitatea globala in meningita neonatala variaza intre:

A. 10-30%
B. 5-10%
C. 1-5%
D. 10-15%
E. 20-35%
(pag. 139)
M2331059. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale consta din urmatoarele manifestari, cu exceptia:
A. surditate
B. boala congenitala de cord
C. retard mental sever
D. afectare oculara
E. calcificari periventriculare
(pag. 142)
M2331060. Semnele clinice de sifilis congenital sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. rinita unilaterala persistenta
B. hepatosplenomegalie
C. limfadenopatie
D. osteocondrita
E. hidrocefalie
(pag. 145)
M2531061. Agentul etiologic clasic in artita septica a nou-nascutului este:

A. Listeria monocytogenes
B. Klebsiella
C. Citrobacter
D. Staphilococcus aureus
E. E. coli
(pag. 139)
M2531062. Ruptura prematura a membranelor amniotice creste riscul de corioamniotita cu streptococ

beta-hemolitic tip B la urmatorul procent de nou-nascuti:
A. 1%
B. 15%
C. 50%
D. 75%
E. 100%
(pag. 134)
M2531063. Infectarea mamei cu virus rubeolic in primele 3 luni de sarcina creste riscul infectiei
congenitale la:
A. 1%
B. 5%
C. 10%
D. 20%
E. 80%
(pag. 142)
M2531064. Nou-nascutul infectat se caracterizeaza prin:

A. culturi centrale pozitive
B. semne clinice de boala absente
C. trombocitoza
D. leucopenie
E. cultura din LCR negativa
(pag. 133)
M2531065. Colonizarea postnatala in prima zi de viata se face in procent de:

A. 1%
B. 2%
C. 5%
D. 20%
E. 100%
(pag. 134)
M2531066. Sepsisul neonatal cu debut precoce se declanseaza in:

A. primele 12 ore de viata
B. primele 24 de ore de viata
D. primele 2 saptamani de viata
E. prima luna de viata
(pag. 135)
M2531067. Nou-nascutul contaminat se caracterizeaza prin:

A. semne clinice de boala prezente
B. hemocultura pozitiva
C. deviere la stanga a formulei leucocitare
D. culturi bacteriologice pozitive prelevate din axul aerodigestiv
E. trombocitopenie
(pag. 133)
M2531068. Germenii cauzali cel mai frecvent intalniti in sepsisul neonatal precoce este:
A. Enterobacteriaceae sp.
B. Streptococii beta-hemolitici de grup B
C. Stafilococii aurii
D. Stafilococii coagulazo-negativi
E. Enterococii
(pag. 134)
M2531069. Germenul cauzal cel mai intalnit in sepsisul neonatal tardiv este:
A. Stafilococcus aureus
B. Pneumococul
C. Listeria monocytogenes
D. Streptococul beta-hemolitic de grup B
E. Haemophilus influenzae
(pag. 134)
M2531070. Urmatorii factori sunt considerati factori de risc in producerea infectiilor nozocomiale la
nou-nascuti, cu exceptia:
A. igiena precara
B. reanimarea agresiva
C. cateterele venoase centrale
D. durata lunga de recuperare nutritionala
E. ruptura prematura a membranelor amniotice
(pag. 134)
M2531071. Definitorie pentru sustinerea diagnosticului de sepsis neonatal sunt urmatoarele

investigatii de laborator:
A. hemocultura pozitiva
B. cultura din aspiratul gastric
C. hemograma
D. prezenta reactantilor de faza acuta
E. cresterea lactacidemiei
(pag. 136)
M2631072. Un nou-nascut cu septicemie poate prezenta urmatoarele manifestari clinice, cu exceptia:

A. Detresa respiratorie;
B. Dificultati de termoreglare;
C. Refuzul alimentatiei si meteorism abdominal;
D. Diaree;
E. Crize de apnee si tulburari de constienta.
(pag. 135)
M2631073. Urmatoarele sunt semne precoce ale meningitei neo-natale, cu exceptia:

A. Convulsii;
B. Bombarea fontanelei anterioare;
C. Tulburarile de termoreglare a temperaturii;
D. Opistotonus;
E. Varsaturi.
(pag. 138)
M2631074. Care din urmatorii agenti etiologici este agentul “clasic” al artritei supurate si osteomielitei
la nou-nascut:
A. Stafilococ auriu;
B. Streptocooc betahemolitic grup B,
C. Klebsiella;
D. Proteus;
E. E. Coli
(pag. 139)
M2631075. Conjunctivita nou-nascutului are urmatoarele acuze etiologice, cu exceptia:

A. Gonococica;
B. Chlamydia;
C. Pseudomonas aeruginosa;
D. Iritatia chimica produsa de solutia nitrat de argint;
E. Virala
(pag. 140)
M2631076. Modificarile LCR in meningita neo-natala sunt urmatoarele, cu exceptia>

A. LCR cu numar de celule peste 100/mm3;
B. Celularitate cu predominenta PMN;
C. LCR hemoragic, cu eritrocite vechi;
D. Proteinorahie peste 150 mg/dl;
E. Glicorahie mai mica de 40 mg/dl (atentie la glicemia nou-nascutului)
(pag. 137)
M2631077. Precizati germenele care domina etiologia sepsis-ului cu debut tardiv:

A. E. coli;
B. Klebsiella;
C. Proteus;
D. Stafilococi;
E. Streptococ grup B
(pag. 172)
M2731078. Nou nascutul contaminat (colonizat) se carcterizeaza prin:

A. culturi bacteriologice pozitive din axul aerodigestiv
B. culturi bacteriologice pozitive exclusiv din axul aerian
C. culturi bacteriologice pozitive din axul aerodigestiv asociate cu manifestari clinice
D. culturi centrale (hemoculturi, uroculturi, culturi LCR) pozitive
E. culturi centrale pozitive asociate cu sindrom inflamator
(pag. 133)
M2831079. Infectia cu citomegal virus este sustinuta de urmatoarele, cu exceptia:

A. Determina incluzii intranucleare si intracitoplasmatice
B. Formele clinice sunt cel mai adesea simptomatice
C. Formele grave afecteaza pe cei imunocompromisi
D. Infectia neonatala se poate contracta intrapartum
E. Infectia neonatala se poate contracta postpartum
(pag. 142)
M2831080. Referitor la infectia neonatala cu virus herpetic sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:
A. Transmiterea transplacentara este foarte rara
B. Encefalita izolata este imposibila
C. Sechelele neurologice sunt grave
D. Ig M specifice se detecteaza dupa 3 saptamani
E. In formele diseminate mortalitatea este foarte ridicata
(pag. 144)
M2831081. Date de laborator cu valoare predictiva pentru sepsis sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Leucocitoza cu neutrofilie / nr.leucocite < 5000
B. Proteina C reactiva > 5 mg%

C. Lactacidemia > 2 mmol / l
D. Cresterea Il 6 > 100 pg / ml
E. Indice leucocitar < 0,2
(pag. 136,137)
M2931082. Care din următoarele variante indică doza corectă pentru tratamentul cu vancomicină în
sepsis-ului neonatal?
A. 50 mg/kg la 12 ore
B. 1 - 2 mg/kg la 12 ore
C. 10 mg/kg la 12 ore
D. 40 mg/kg la12 ore
E. 15 mg/kg la 12 ore la prematur şi la 8 ore la n.n la termen
M1131083. Identificati cei mai frecventi agenti cauzali ai sepsisului neonatal cu debut precoce (primele
7 zile):
A. Escherichia coli
B. Staphylococcus aureus
D. Streptococul β hemolitic grup B
E. Staphylococcus epiderminis
(pag. 134)
M1131084. Urmatoarele afirmatii despre colonizarea postnatala sunt corecte, cu EXCEPTIA:

A. Colonizarea cu microorganisme se produce in 60- 65% din cazuri in prima zi de viata
B. Nou nascut contaminat (colonizat) inseamna de fapt nou nascut infectat
C. Culturile bacteriene pozitive efectuate din axul aerodigestiv caracterizeaza nou nascutul contaminat
D. Cele mai importante cai de contaminare “orizontala” sunt reprezentate de mainile personalului si de
manevrele agresive de reanimare neonatala
E. Culturile bacteriene, centrale pozitive sunt semnificative numai in prezenta unui sindrom inflamator biologic
(pag. 133)
M1131085. Urmatoarele culturi microbiene sunt considerate “centrale”, cu EXCEPTIA:

A. Hemocultura
B. Urocultura
C. Coprocultura
D. Culturi din LCR
E. Culturi faringiene
(pag. 133)
M1131086. Riscul de sepis neonatal prin transmitere maternofetala devine maxim daca se combina
urmatorii 3 factori:
A. Ruptura prematura a membranelor > 18 ore
B. Greutatea foarte mica la nastere
C. Mama colonizata cu streptococ beta-hemolitic tip B
D. Mama febrila in cursul travaliului
E. Colonizarea precoce la sedii multiple
(pag. 134)
M1131087. Infectia perinatala cu streptococ ß hemolitic grup B are urmatoarele caracteristici:

A. Este cea mai frecventa etiologie intalnita in sepsis-ul neonatal tardiv
B. Este cea mai frecventa etiologie intalnita in sepsis-ul neonatal precoce
C. Este favorizata de ruptura prematura a membranelor amniotice
D. Manifestarea pulmonara impune diagnostic cu detresa respiratorie precoce a noului nascut
E. Este intalnita mai ales la nou nascuti la termen si postmaturi
(pag. 134)
M1131088. Sepsis-ul neontal cu debut tardiv are urmatoarele caracterisici:

A. Din punct de vedere epidemiologic are caracterele unei infectii nozocomiale, cu transmisie "orizontala"
B. Este favorizat de reanimarea agresiva a noului nascut in sala de nasteri
C. Germenii cei mai intalniti in sectiile de prematuri sunt stafilococii coagulazo-negativi
D. Malformatiile congenitale de cord constituie factori de risc
E. Debuteaza clinic in prima saptamana de viata
(pag. 135)
M1131089. In legatura cu sepsis-ul neonatal urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. Diagnosticul se sustine pe hemocultura pozitiva, in prezenta unor semne clinice sugestive
B. Un nou nascut cu semne clinice de sepsis si reactanti de faza acuta pozitivi poate fi tratat ca sepsis chiar
fara confirmare bacteriologica, deoarece pozitivarea reactantilor de faza acuta coincide cu bacteriemia
C. Sepsis-ul neonatal cu debut precoce este de natura nozocomiala
D. Punctia lombara va fi efectuata obligatoriu oricarui nou nascut suspect de sepsis neonatal
E. Prevenirea sepsis-ului neonatal cu streptococ B se face cu penicilina injectabila administrata mamei
inainte de nastere
(pag. 134, 135, 136)
M1131090. Examenul bacteriologic este crucial pentru sustinerea diagnosticului de sepsis

neonatal.Urmatoarele culturi pozitive sunt necesare pentru sustinerea diagnosticului:
A. Coprocultura
B. Exudat nazal
C. Hemocultura
D. Urocultura
E. Cultura LCR
(pag. 135)
M1131091. Meningita neonatala are urmatoarele caracteristici, in afara de:

A. Poate fi produsa cel mai frecvent de catre stafilococul auriu, Esch-coli, Listeria monocitogenes
B. Sechelele neurologice sunt rare, boala se vindeca fara sechele
C. Hidrocefalia si ventriculita sunt complicatii posibile dar exceptional de rare
D. Duarata recomandata a tratamentului antibiotic este de 14 - 21 zile
E. Examenele imagistice nu sunt utile pentru aprecierea evolutiei cazurilor si nu se recomanda noilor nascuti
(pag. 138)
M1131092. Infectia urinara neonatala are urmatoarele caracteristici:

A. Cel mai frecvent germen implicat este Esch-coli
B. Este favorizata de preexistenta unei malformatii urinare obstructive
C. Asocierea cu icterul neonatal este rar intalnita
D. Urocultura este examenul esential pentru sustinerea diagnosticului
E. Nou nascutul prezinta disurie, polachiurie semne care orienteaza diagnosticul clinic
(pag. 139)
M1131093. Urmatorii germeni sunt intalniti in etiologia oftalmiei neonatale, in afara de:
A. Listeria monocytogenes
B. Neisseria gonorhee
C. Escherichia coli
D. Chlamidia
E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 140)
M1131094. Prevenirea infectiei neonatale cu streptococ ß hemolitic grupa B (GBS) presupune

urmatoarele masuri. Identificati exceptiile:
A. Masurile profilactice sunt recomandate in cazul nasterilor premature (sub 37 saptamani)
B. Masurile profilactice se adreseaza parturientelor febrile
C. Masurile profilactice se aplica in cazul membranelor amniotice rupte prematur
D. Profilaxia consta din antibioterapie administrata mamei inainte de nastere. Antibioticele de electie sunt
cefalosporinele de generatia III-a
E. Antibioterapia nu este indicata ca metoda profilactica
(pag. 134)
M1131095. Urmatoarele antibiotice sunt recomandate in sepsis-ul neonatal cu stafilococ auriu cu

urmatoarele exceptii:
A. Oxacilina
B. Nafcilina
C. Vancomicina
D. Cloramfenicol
E. Eritromicina
(pag. 141)
M1131096. In legatura cu transmiterea infectiei HIV de la mama la copil, se pot face urmatoarele
afirmatii corecte:
A. Infectia se transmite intrauterin
B. Infectia se transmite intrapartum
C. Infectia se transmite post partum prin laptele mamei
D. Determinarea anticorpilor anti-HIV prin metoda Elisa permite diagnosticul de nou nascut infectat HIV
imediat dupa nastere
E. Serologia pozitiva HIV prin metoda Elisa si Westernblot este sugestiva pentru diagnosticul de infectie HIV
dupa varsta de 15-18 luni
(pag. 143, 144)
M1231097. Tratamentul in infectia neonatala cu VCM se face cu:

A. ribavirina
B. ganciclovir
C. ac monoclonali
D. ZDV
E. gamaglobulina hiperimuna specifica
(pag. 142)
M1231098. Tratamentul in infectia neonatala cu VCM se face cu:

A. ribavirina
B. ganciclovir
C. ac monoclonali
D. ZDV
E. gamaglobulina hiperimuna specifica
(pag. 142)
M1231099. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale asociaza:
A. surditate
B. boala congenitala de cord
C. retard mental sever
D. malformatii urinare
E. cataracta
(pag. 142)
M1231100. Cele mai sigure metode de diagnostic ale infectiei HIV neonatale sunt reprezentate de:
A. testul ELISA
B. reactia Westernblatt
C. culturile virale
D. determinare ARN-HIV prin PCR
E. determinarea antigenului viral p 24
(pag. 143)
M1231101. Chimioprofilaxia intrapartum administrata mamei in scopul prevenirii infectiei bacteriene

neonatale poate include:
A. Gentamicina
B. Oxacilina
C. Penicilina
D. Vancomicina
E. Clindamicina
(pag. 134)
M1231102. Germenii cel mai frecvent implicati in etiologia sepsisului neonatal cu debut tardiv (> 7 zile)
sunt:
A. E. Coli
B. Stafilococcus aureus
C. Enterobacteriaceele
D. Streptococul ß hemolitic
E. Listeria monocytogenes
(pag. 134)
M1231103. Factorii de risc pentru sepsisul precoce neonatal cu streptococ ß hemolitic grup B (GBS)
sunt:
A. nasterea prematura
B. ruperea precoce a membranelor
C. dezlipirea precoce a placentei
D. mama febrila in cursul travaliului
E. bacteriuria materna
(pag. 134)
M1231104. Simptomatologia socului septic neonatal include:

A. cianoza
B. racirea extremitatilor
C. bradicardia
D. puls rapid si greu perceptibil
E. hipotensiune arteriala
(pag. 135)
M1231105. Tratamentul antibiotic de prima intentie in meningita bacteriana neonatala include:

A. Ampicilina
B. Cefotaxim
C. Penicilina
D. Gentamicina
E. Oxacilina
(pag. 138)
M1331106. Infectia bacteriana severa la nou nascut este fara echivoc daca la examenul clinic se
deceleaza
A. meningita
B. infectiile cutanate
C. osteomielita si artrita supurata
D. pneumonia
E. enterita grava
(pag. 138- 140)
M1331107. Care sunt caracteristicile sindromului Gregg al rubeolei congenitale, evidente dupa
perioada neonatala
A. surditate (87%)
B. maladie congenitala de cord (46%)
C. retard mental sever (38%)
D. cataracta sau glaucom (34%)
E. malformatii renale (20%)
(pag. 142)
M1331108. Sepsisul neonatal cu debut tardiv este caracterizat de:

A. debut dupa varsta de 5 zile
B. hemoculturi pozitive cu Streptococ beta-hemolitic
C. prezinta "interval liber"
D. sindrom de deshidratare acuta
E. sunt intotdeauna infectii nosocomiale
(pag. 135)
M1331109. La marii prematuri infectia cu CMV dobandita prin sange, se caracterizeaza prin:
A. anemie hemolitica
B. icter
C. scaune diareice
D. trombocitopenie
E. hepatosplenomegalie
(pag. 142)
M1331110. Cele mai comune semne clinice ale toxoplasmozei congenitale sunt:
A. hepatosplenomegalia
B. icterul
C. exoftalmia
D. corioretinita
E. convulsiile
(pag. 145)
M1431111. Imediat dupa nastere, se produce:

A. Colonizarea tractului gastrointestinal si respirator
B. Colonizarea tegumentelor
C. Detresa respiratorie
D. Icterul fiziologic
E. Toate variantele
(pag. 133)
M1431112. Cei mai frecventi germeni care determina infectii bacteriene la nou-nascut sunt:
A. Streptococul de grup B
B. Escherichia coli
D. Salmonella
E. nici una din variantele de mai sus
(pag. 134)
M1431113. Nou-nascutul infectat se defineste prin:

A. Manifestari clinice de boala
B. Culturi centrale pozitive
C. Fara semne clinice de boala
D. Sindrom inflamator biologic
E. Nici una din variantele de mai sus.
(pag. 133)
M1431114. Sepsisul tardiv al nou-nascutului se caracterizeaza-prin:

A. Debut dupa un "interval liber” de 5 zile
B. Defineste intodeauna infectiile materno-fetale
C. Simptomatologia este specifica
D. Nerecunoscut precoce, se ajunge rapid la socul refractar si disfunctia organica multipla
E. Toate variantele de mai sus.
(pag. 135)
M1431115. Examenele de laborator care demonstreaza afectarea multisistemica in septicemia

neonatala, sunt:
A. Alterarea homeostaziei l.c.r.;
B. Tuburari hidroelectrolitice si acidobazice severe;
C. Hiperbilirubinemie, citoliza
D. Tulburari ale hemostazei
E. Nici una dintre variantele de mai sus.
(pag. 137-138)
M1431116. Modificarile hemogramei, sugestive pentru sepsis neonatal sunt:

A. Leucopenie< 5000/mm3,
B. Neutrofile < 1000/ mm3
C. Indice leucocitar > 0,2
D. Nici una dintre variantele de mai sus
(pag. 136)
M1431117. Printre criteriile de risc septic la nou-nascut se numara:

A. Raportul leucocitar > 0,2
B. Leucocite < 5 000/mm3
C. VSH >15 mm/ora
D. Cresterea nivelului de haptoglobina
E. Nici una din variantele de mai sus.
(pag. 137)
M1431118. Artrita si osteomielita la nou-nascut, se caracterizeaza prin.

A. Usor de diagnosticat;
B. Agentul etiologic clasic este Stafilococul aureu;
C. Infectarea se face de obicei prin contiguitate;
D. Primul examen radiologic nu este sugestiv pentru diagnostic;
E. Toate variantele de mai sus sunt corecte
(pag. 139)
M1431119. Virusul hepatitei B, se transmite nou-nascutului variabil, in urmatoarele eventualitati:

A. In timpul travaliului
B. Mama cu hepatita acuta B in al treilea trimestru de sarcina
C. De obicei in cazul nasterii prin cezariana;
D. Mama cu hepatita acuta B in primul trimestru de sarcina
(pag. 144)
M1431120. Complicatiile meningitei neonatale pot fi:

A. Hidrocefalia,
B. Colectia subdurala
C. Abcesul cerebral
D. Sechele neurologice
E. Pneumonia.
(pag. 139)
M1431121. Printre obiectivele tratamentului sepsisului neonatal se numara:

A. Tratamentul antibacterian;
B. Tratamentul socului septic;
C. Imunoterapia sepsis-ului;
D. Intubatie obligatorie;
E. Tratamentul antenatal cu antibiotice la mama
(pag. 140-141)
M1431122. Toxoplasmoza congenitala se poate manifesta clinic prin:

A. Microcefalie
B. Hidrocefalie
C. Convulsii
D. Pneumonie congenitala
E. Icter
(pag. 145)
M1431123. Boala cu incluzii citomegalice la nou – nascut se caracterizeaza prin:

A. Majoritatea formelor clinice sunt asiptomatice
B. Poate fi dobandita si intrapartum sau postpartum
C. Examenul serologic negativ pentru CMV la mama si copil, exclude diagnosticul
D. Tratamentul se face obligator cu orice antiviral
E. Nici una din variante nu este corecta
(pag. 142)
M1431124. Sindromul Gregg din rubeola congenitala asociaza:

A. Surditate
B. Boala congenitala de cord
C. Retard mental sever
D. Cataracta sau glaucom

E. Pneumonie interstitiala.
(pag. 142)
M1531125. In cazul sepsisului nozocomial, factori de risc pentru infectia bacteriana in maternitate pot
fi:
A. valorile scorului Apgar peste 8
B. procedurile invazive
C. respiratia asistata mecanic
D. cateterele venoase centrale
E. durata lunga de recuperare nutritionala
(pag. 134)
M1531126. Forme clinice localizate de infectie bacteriana neonatala sunt:

A. meningita bacteriana
B. otita medie supurata
C. enteritele grave neonatale
D. tuberculoza pulmonara
E. artrita supurata si osteomielita
(pag. 138, 139)
M1531127. Acronimul TORCH, care denumeste clasic infectia virala congenitala, este format din:
A. toxoplasmoza
B. oreion (parotidita epidemica)
C. rubeola
D. citomegalovirus
E. hepatita
(pag. 142)
M1531128. Care dintre urmatoarele afirmatii privind rubeola congenitala sunt adevarate:
A. mamele nu au fost imunizate inainte de sarcina si se imbolnavesc in timp ce sunt gravide
B. infectia se poate produce in urma imunizarii vaccinale a mamei in timpul sarcinii
C. riscul maxim de aparitie survine cand mama se imbolnaveste in primele 3 luni de sarcina
D. riscul maxim de aparitie survine cand mama se imbolnaveste in ultimul trimestru de sarcina
E. nou-nascutul este excretor de virus rubeolic
(pag. 142)
M1531129. Vaccinarea antihepatita virala B

A. se face in tara noastra tuturor nou-nascutilor la termen in prima zi de viata
B. se face la prematuri la varsta de 2 luni (la externarea din maternitate)
C. se face concomitent cu imunizarea cu imunoglobulina specifica (HBIG) pentru copiii nascuti din mame
AgHBs pozitive
D. permite continuarea alimentatiei naturale la copiii din mame AgHBs pozitive
E. este inclusa intre vaccinarile obligatorii ale nou-nascutului chiar si in tarile cu portaj antigenic mic
(pag. 144)
M1531130. Sepsisul neonatal

A. este o infectie sistemica dezvoltata in primele 30 de zile de viata
B. in toate cazurile, debutul este fulminant, in primele 24 de ore de viata
C. germenele se gaseste in circulatie si poate fi pus in evidenta prin hemocultura
D. in multe cazuri nu se pot identifica sedii secundare de localizare a infectiei
E. se distinge de bacteriemia tranzitorie a nou-nascutului, care nu se insoteste de semne de boala
(pag. 135)
M1531131. Cele mai utilizate criterii de laborator cu valoare predictiva pentru infectia sistemica
neonatala sunt:
A. numar de leucocite sub 5000/mmc
B. raportul leucocite nesegmentate/leucocite segmentate este mai mare de 0,2
C. proteina C reactiva pozitiva (peste 5 mg/dL)
D. cresterea nivelului de fibrinogen
E. VSH mai mare de 15 mm/ora
(pag. 137)
M1531132. Complicatiile acute ale meningitei bacteriene la nou-nascut pot include:

A. microcefalia
B. hidrocefalia
C. colectia subdurala
D. ventriculita
E. abcesul cerebral
(pag. 139)
M1531133. Oftalmia gonococica a nou-nascutului se caracterizeaza prin:

A. debut in primele 5 zile de viata
B. bilateralitate
C. posibilitate evolutiva catre cheratita si orbire
D. retinita cu imagine de "sare si piper"
E. evolutie catre glaucom la varsta adulta
(pag. 140)
M2231134. Despre manifestarile clinice ale sepsisului neonatal se poate afirma:

A. sepsisul cu debut tardiv apare in primele 14 zile;
B. in sepsisul cu debut tardiv apare tahicardie;
C. convulsiile apar constant in sepsisul cu debut precoce;
D. apare meteorism abdominal;
E. apare hipotensiune in afara unui sindrom de deshidratare.
(pag. 135)
M2231135. Care sunt principalele cauze de morbiditate si mortalitate la nou nascut?

A. otita medie supurata;
B. meningita nou nascutului;
C. osteomielita;
D. infectia urinara neonatala;
E. sepsisul neonatal.
(pag. 134)
M2231136. Factori care cresc riscul infectarii nou nascutului sunt:

A. ruptura membranelor mai veche de 2 ore;
B. mama febrila in timpul travaliului;
C. s-au efectuat manevre de reanimare intensiva;
D. mamei i s-a administrat profilaxie cu Clindamicina;
E. copilul are greutate normala la nastere.
(pag. 134)
M2231137. Care sunt antibioticele cele mai utilizate in profilaxia sepsisului neonatal?
A. Clindamicina;
B. Oxacilina;
C. Vancomicina;
D. Penicilina;
E. Ceftriaxon.
(pag. 134)
M2231138. Care afirmatii sunt adevarate despre infectia neonatala?

A. Listeria monocytogenes este caracteristic prezenta in sectiile de prematuri;
B. se indica antibioterapie intrapartum daca factorii de risc se cumuleaza;
C. Heamophilus influenzae netipabil poate da infectii transmise vertical;
D. infectia cu Listeria poate avea o forma tardiva si una cu debut precoce;
E. infectiile nozocomiale se manifesta in primele 3 zile de viata.
(pag. 134)
M2231139. Care afirmatii sunt false despre infectia neonatala?

A. Stafilococus epidermidis este cel mai reprezentativ stafilococ coagulazo-negativ;
B. mielomeningocelul predispune nou nascutul la infectie;
C. streptococul de grup B are tropism pentru placenta, predispunand la avort;
D. streptococul grup B tipul 2 capsular produce meningita cu debut precoce;
E. cateterul venos central nu este un factor de risc pentru sepsisul nozocomial.
(pag. 134-135)
M2231140. Care afirmatii sunt false despre sepsisul neonatal?

A. este acelasi lucru cu bacteriemia tranzitorie a nou nascutului;
B. este infectia sistemica care evolueaza in primele 30 zile de viata;
C. germenul nu poate fi pus in evidenta prin hemocultura;
D. tabloul clinic este consecinta actiunii citokinelor proinflamatorii;
E. in multe cazuri se pot identifica sedii secundare ale infectiei.
(pag. 135)
M2231141. Care afirmatii sunt adevarate despre sepsisul neonatal?

A. cel cu debut precoce cuprinde intotdeauna infectii nozocomiale;
B. cel cu debut precoce apare in primele 3 zile de viata;
C. streptococul hemolitic grup B produce mamei endometrita;
D. convulsiile apar constant in cel cu debut precoce;
E. streptococul hemolitic grup B poate produce sepsis dupa varsta de 5 zile.
(pag. 135)
M2231142. Care afirmatii sunt adevarate depsre sepsisul neonatal?

A. meningita poate fi concomitenta cu sepsisul neonatal;
B. stafilococul coagulazo-negativ determina crize de apnee si tahicardie;
C. exista icter si hepatomegalie;
D. apare hipotensiune chiar in afara unui sindrom acut de deshidratare;
E. poate aparea CID.
(pag. 135)
M2231143. Care afirmatii sunt false despre diagnosticul sepsisului neonatal?

A. doar culturile centrale au valoare pentru sustinerea diagnosticului;
B. preferabil hemocultura se recolteaza din cateterul venos central;
C. cultura pozitiva din LCR sau urocultura au aceeasi semnificatie ca si hemocultura;
D. un volum de 1 ml de sange nu este suficient pentru hemocultura;
E. examinarea LCR este obligatorie daca se suspecteaza meningita.
(pag. 135-136)
M2231144. Care afirmatii sunt adevarate despre diagnosticul sepsisului neonatal?

A. examinarea LCR nu se efectueaza nou nascutilor asimptomatici;
B. nu exista metode ELISA pentru E. coli cu antigen K1;
C. un nou nascut cu meningita nu are celularitate normala a LCR;
D. culturile din aspiratul gastric au mare valoare predictiva;
E. se poate efectua punctie lombara in caz de diateza hemoragica.
(pag. 136)

A. un numar de neutrofile mai mic de 2000/mm3 este sugestiv ca semn de infectie;
B. neutropenia apare la copiii mamelor cu hipotensiune;
C. valoarea normala a indicelui leucocitar este mai mica de 0,3;
D. devierea la stanga a formulei leucocitare este semn de infectie;
E. proteina C reactiva este un marker important de infectie.
(pag. 136)
M2231146. Care afirmatii sunt adevarate despre diagnosticul sepsisului neonatal?

A. lactacidemia peste 2 mmoli/l este semn de hipoxie;
B. in sepsis apare tendinta la hiperglicemie;
C. leucocitele sub 5000/mm3 sunt un semn de infectie;
D. interleukina 6 este un mediator al inflamatiei;
E. indicele leucocitar mai mic de 0,2 este sugestiv pentru infectie.
(pag. 136-137)
M2231147. Care sunt criteriile predictive pentru sepsisul neonatal?

A. leucocite sub 5000/mm3;
B. raportul I/T peste 0,2;
C. proteina C reactiva peste 6 mg/dl;
D. scaderea nivelului de haptoglobina;
E. VSH peste 15mm/ora.
(pag. 137)
M2231148. Care afirmatii nu sunt false despre fiziopatologia sepsisului neonatal?

A. TNF activeaza fibrinoliza;
B. proteina C reactiva favorizeaza inflamatia;
C. IL6 scade la nou nascutii cu infectie sistemica;
D. IL1beta activeaza coagularea;
E. trombina stimuleaza factorii proinflamatori.
(pag. 137)
M2231149. Care afirmatii sunt adevarate despre examinarea LCR la nou nascut?
A. glicorahia peste 100 mg/dl pledeaza pentru meningita neonatala;
B. un grad de pleiocitoza al LCR este normal la nou nascut;
C. alterarea homeostaziei LCR este si consecinta edemului cerebral;
D. proteinorahia peste 150 mg/dl pledeaza pentru meningita;
E. examinarea LCR nu este obligatorie in suspiciunea de meningita.
(pag. 136-137)

A. poate aparea alcaloza metabolica;
B. cresc valorile protrombinei;

C. apare trombocitopenie;
D. cresc ambele fractiuni ale bilirubinei;
E. apar tulburari hidro-electrolitice.
(pag. 138)
M2231151. Care afirmatii sunt adevarate despre meningita neonatala?

A. este implicat streptococul hemolitic grup A;
B. apare hiperglicorahie;
C. este implicata Listeria monocytogenes;
D. apare hipoproteinorahie;
E. convulsiile sunt comune.
(pag. 138)
M2231152. Care afirmatii sunt false despre meningita neonatala?

A. nu este o cauza principala de mortalitate neonatala;
B. apar tulburari de reglare a temperaturii;
C. este implicata E. coli tipul K1;
D. nu sunt obligatorii culturile centrale;
E. apare pleiocitoza cu numar crescut de limfocite.
(pag. 138)
M2231153. Care afirmatii sunt adevarate despre meningita neonatala?

A. se trateaza cu Ceftriaxon si Gentamicina;
B. apar semne de soc toxico-septic;
C. se indica interventie chirurgicala in caz de empiem subdural;
D. apare hipoglicorahie;
E. hidrocefalia nu este o complicatie.
(pag. 138-139)
M2231154. Care afirmatii sunt false?

A. enteritele neonatale pot fi produse mai ales de E. coli enteroinvaziv;
B. Stafilococul aureu este agentul etiologic clasic al osteomielitei neonatale;
C. otita medie la nou nascut este produsa de streptococul hemolitic de grup B;
D. infectia urinara neonatala asociaza frecvent icter;
E. Citrobacter poate determina abces cerebral.
(pag. 139)
M2231155. Care afirmatii sunt adevarate?

A. osteomielita neonatala are localizare epifizara;
B. se indica interventie chirurgicala in caz de ventriculita in meningita neonatala;
C. otita medie la nou nascut are risc crescut de transformare in otomastoidita;
D. stafilococul auriu secretor de toxine determina leziuni buloase;
E. omfalita se poate complica cu peritonita.
(pag. 139-140)
M2231156. Care afrimatii sunt false despre sepsisul neonatal?

A. tratamentul antibiotic de 7 zile este suficient in meningita cu gram negativi;
B. celulita stafilococica se intinde patognomonic in "pata de ulei";
C. omfalita se poate complica cu tromboza venelor hepatice;
D. punctia articulara in artrita septica nu este obligatorie;
E. oftalmia gonococica este unilaterala.
(pag. 139-140)
M2231157. Care afirmatii sunt false despre tratamentul sepsisului neonatal?

A. nou nascutul asimptomatic se va trata cu Ampicilina si Gentamicina;
B. cel mai utilizat antibiotic la nou nascut este Ceftriaxonul;
C. pentru stafilococul meticilino-rezistent se indica Vancomicina;
D. la prematuri se indica tratament cu imunglobuline intravenos;
E. Cefotaximul are difuziune slaba in LCR.
(pag. 140-141)

A. oftalmia gonococica poate conduce la cheratita si orbire;
B. Stafilococul aureu este agentul "clasic" al osteomielitei neonatale;
C. gonococul poate determina endoftalmie necrozanta;
D. Cefotaximul este cel mai utilizat antibiotic la nou nascut;
E. otita medie supurata poate fi determinata de streptococul hemolitic de grup B.
(pag. 140-141)

A. proteina C activata are proprietati antitrombotice:
B. Meronemul se indica in sepsisul grav cu germeni gram negativi plurirezistenti;
C. Cefotaximul are buna difuziune in LCR;
D. Vancomicina se indica pentru Stafilococ aureu meticilino-sensibil;
E. tratamentul antibiotic pentru meningita cu gram pozitivi se face timp de 7 zile.
(pag. 139,141)
M2231160. Care afirmatii sunt false despre sepsisul neonatal?

A. stafilococii coagulazo-negativi sunt prezenti frecvent in sectiile de prematuri;
B. stafilococul coagulazo-negativ este sensibil la penicilina;
C. stafilococul aureu este agentul etiologic "clasic" al artritei supurate;
D. Vancomicina se indica pentru stafilococul aureu meticilino-sensibil;
E. stafilococul aureu secretor de toxine determina leziuni buloase.
(pag. 139-141)

A. cefotaximul este cel mai utilizat antibiotic la nou nascut;
B. oftalmia gonococica devine aparenta dupa primele 14 zile de viata;
C. infectiile cutanate pot necesita tratamant cu oxacilina;
D. oftamia gonococica se poate trata cu Ceftriaxon;
E. prematurii pot necesita tratament cu Octagam.
(pag. 140-142)

A. osteomielita se trateaza cu oxacilina si gentamicina;
B. proteina C activata are proprietati proinflamatorii;
C. transfuzia de neutrofile se indica in cazurile de granulocitopenie;
D. meningita neonatala se trateaza cu cefotaxim si gentamicina;
E. rezistenta germenilor gram negativi la cefotaxim se instaleaza foarte greu.
(pag. 139, 141, 142)
M2231163. Despre infectia perinatala cu CMV este adevarat ca:

A. virusul face parte din familia de virusuri herpetice;
B. poate determina corioretinita;

C. se poate transmite prin vectori;
D. determina icter si splenomegalie;
E. nu determina retard mental.
(pag. 142)
M2231164. Care afirmatii sunt false despre infectia CMV perinatala?

A. formele grave apar la gazdele imunocompromise;
B. infectia se poate transmite prin sange;
C. majoritatea formelor clinice sunt simptomatice;
D. poate determina calcificari periventriculare;
E. forma simptomatica se manifesta prin greutate normala la nastere.
(pag. 142)
M2231165. Despre rubeola congenitala se poate spune ca:

A. manifestarile apar prin obstructie vasculara prin necroze ale endoteliului;
B. sindromul Gregg include hepatosplenomegalie;
C. determina trombocitopenie;
D. nu exista un tratament specific;
E. pot aparea anomalii ale arcului aortic.
(pag. 142)
M2231166. Care afirmatii sunt false despre rubeola congenitala?

A. poate aparea retinita in "sare si piper";
B. afectarea oculara este cea mai rara sechela a infectiei transplacentare;
C. poate determina meningita;
D. imunizarea vaccinala in timpul sarcinii este contraindicata;
E. poate determina trombocitopenie.
(pag. 142)
M2231167. Despre infectia HIV se pot afirma urmatoarele:

A. transmiterea intrauterina este favorizata de inflamatii ale placentei;
B. prematuritatea este un factor de risc;
C. interzicerea alaptarii poate preveni infectarea dupa nastere;
D. transmiterea intrapartum se poate face prin transfuzie materno-fetala;
E. HIV-ARN PCR exprima incarcatura virala intracelulara.
(pag. 143,144)
M2231168. Care afirmatii sunt false despre infectia HIV perinatala?

A. nu se face tratament cu zidovudina gravidelor seropozitive;
B. corioamniotita nu este un factor de risc al transmiterii intrapartum;
C. diagnosticul serologic se poate face cu precizie mai ales dupa varsta de 15-18 luni;
D. determinarea ARN-HIV prin PCR este cea mai sigura metoda de diagnostic;
E. incarcatura virala mare a mamei este un factor de risc pentru transmitere.
(pag. 143)
M2231169. Care afirmatii sunt adevarate despre infectia virala perinatala?

A. CMV nu se asociaza cu hepatita neonatala;
B. rubeola determina hepatita neonatala;
C. infectia HIV a mamei nu contraindica alaptarea;
D. infectia CMV asociaza greutate mica la nastere;
E. sindromul Gregg poate include glaucom.
(pag. 142, 143)
M2231170. Care afirmatii sunt false despre infectiile virale perinatale?

A. infectia cu virus herpetic se trateaza cu Ganciclovir;
B. prematurii vor fi vaccinati antihepatita B la varsta de 2 luni;
C. infectia CMV determina microcefalie;
D. infectia herpetica diseminata determina penumonie;
E. rubeola congenitala asociaza encefalita.
(pag. 142-144)
M2231171. Care afirmatii sunt adevarate despre infectiile perinatale?

A. infectia cu HVB in ultimul trimestru de sarcina nu este riscanta;
B. infectia herpetica poate asocia malformatii cardiace;
C. se indica cezariana pentru a preveni transmiterea infectiei HIV la nou nascut;
D. rubeola congenitala asociaza hiperbilirubinemie;
E. infectia CMV asociaza corioretinita.
(pag. 142-144)
M2231172. Care afirmatii sunt adevarate despre infectiile perinatale?

A. Treponema si CMV pot determina corioretinita;
B. apare trombocitopenie in infectia toxoplasmozica si in cea cu CMV;
C. icterul poate fi prezent in luesul si toxoplasmoza congenitala;
D. pot aparea malformatii cardiace in infectia luetica;
E. infectia rubeolica determina leziuni cutanate.
(pag. 142-145)
M2231173. Care afirmatii sunt false despre sifilisul congenital?

A. IgM specifici la nou nascut reprezinta un argument diagnostic;
B. poate aparea pneumonie interstitiala;
C. se manifesta prin greutate mica la nastere;
D. numarul de celule mononucleare din LCR scade;
E. bolile autoimune nu determina rezultat fals pozitiv la testarile serologice.
(pag. 144, 145)
M2231174. Despre sifilisul congenital se poate afirma ca:

A. poate determina rinita unilaterala;
B. asociaza hepatosplenomegalie si icter;
C. poate determina surditate;
D. asociaza osteocondrita si periostita;
E. nu determina afectare osteo-articulara.
(pag. 144-145)
M2231175. Care sunt afirmatiile false despre toxoplasmoza congenitala?

A. poate determina convulsii;
B. predomina manifestarile neurologice si oftalmologice;
C. riscul de transmitere este mai mare la infectarea in ultimele luni de sarcina;
D. majoritatea nou nascutilor infectati sunt simptomatici;
E. nu asociaza trombocitopenie.
(pag. 145)
M2231176. Despre toxoplasmoza congenitala se poate afirma ca:

A. nici un medicament nu poate steriliza chistele retiniene ale parazitului;
B. in sarcinile gemelare obligatoriu sunt infectati ambii feti;

C. asociaza calcificari intracraniene;
D. poate aparea trombocitopenie;
E. poate determina corioretinita.
(pag. 144, 145)
M2231177. Dupa nastere are loc colonizarea:

A. tegumentelor;
B. nu se produce nici o colonizare;
C. cailor urinare;
D. tractului digestiv;
E. tractului respirator.
(pag. 133)
M2231178. Infectiile nozocomiale la nou nascut sunt transmise cel mai frecvent:
A. prin contact cu mama;
B. prin mana personalului;
C. prin alimentatia naturala;
D. manevre de reanimare;
E. nu exista risc de transmitere.
(pag. 133)
M2231179. Nou nascutul infectat prezinta:

A. hemoculturi pozitive;
B. hemoculturi negative;
C. urocultura pozitiva;
D. manifestari clinice de boala;
E. cultura LCR sterila.
(pag. 133)
M2231180. Sindromul inflamator biologic la nou nascutul infectat se caracterizeaza prin:

A. leucopenie;
B. leucocitoza;
C. cresterea polimorfonuclearelor;
D. devierea la stanga a formulei leucocitare;
E. scaderea VSH.
(pag. 133-134)
M2231181. Principala cauza de mortalitate la nou nascut o reprezinta:

A. infectiile de cai respiratorii;
B. meningita;
C. bronhopneumonia;
D. sepsisul neonatal;
E. enterocolita acuta.
(pag. 134)
M2231182. Riscul infectarii nou nascutului creste de 10 ori in urmatoarele conditii:

A. mama este febrila in cursul travaliului;
B. nu exista conditii de risc;
C. mama are infectie urinara cu streptococ hemolitic grup B;
D. culturi vaginale pozitive la mama pentru streptococ hemolitic grup B;
E. ruptura membranelor mai veche de 24 ore.
(pag. 134)
M2231183. Chimioprofilaxia intrapartum pentru infectia cu Streptococ hemolitic tip B se face cu:
A. Clindamicina;
B. Biseptol;
C. Streptomicina;
D. Ceftriaxon;
E. Penicilina.
(pag. 134)
M2231184. Factorii fetali de risc pentru sepsis neonatal sunt:

A. greutate peste 2500 g la nastere;
B. greutate sub 1500 g la nastere;
C. greutatepeste 4000 g la nastere;
D. greutatea sub 1000 g la nastere;
E. greutatea la nastere nu e factor de risc.
(pag. 134)
M2231185. Riscul de sepsis neonatal devine maxim cand se asociaza 3 factori. Precizati acesti factori:
A. hemoragia materna;
B. greutatea foarte mica la nastere;
C. ruptura membranelor de peste 18 ore;
D. apneea tranzitorie a nou nascutului;
E. mama febrila in timpul travaliului.
(pag. 134)
M2231186. Selectati factorii de risc pentru sepsisul nozocomial:

A. reanimarea agresiva;
B. catetere venoase centrale;
C. alimentatia artificiala;
D. alimentatia naturala;
E. respiratia asistata mecanic.
(pag. 134)
M2231187. Care sunt germenii cauzali ai sepsisului cu debut precoce:

A. streptococul beta-hemolitic grup C;
B. streptococul beta-hemolitic grup B;
C. streptococul beta-hemolitic grup A;
D. Escherichia coli;
E. Listeria monocytogenes.
(pag. 134)
M2231188. Care sunt germenii cauzali ai sepsisului cu debut tardiv:

A. stafilococul aureu;
B. streptococul beta-hemolitic grup A;
C. streptococul beta-hemolitic grup C;
D. enterobacteriacee;
E. stafilococii coagulazo-negativi.
(pag. 134)
M2231189. Selectati cele mai frecvente manifestari ale infectiei cu streptococ de grup B la nou nascut:
A. pneumonia;
B. septicemia;
C. meningita;
D. conjunctivita;
E. infectia tegumentara.
(pag. 134)
M2231190. Care dintre afirmatiile referitoare la infectia neonatala cu Listeria monocytogenes sunt
corecte:
A. are tropism particular pentru placenta;
B. exista o forma clinica cu debut precoce;
C. exista o forma clinica cu debut tardiv;
D. determina sarcina suprapurtata;
E. afecteaza organisme cu imunitate scazuta.
(pag. 134)
M2231191. Care dintre afirmatiile referitoare la infectiile nozocomiale nu sunt corecte:

A. aparitia infectiei in prima zi postnatal;
B. interval liber de circa 7 zile;
C. afecteaza prematurii reanimati cu intubatie;
D. nu afecteaza nou nascutii eutrofici reanimati;
E. sunt favorizate de igiena precara.
(pag. 134)
M2231192. Care dintre afirmatiile referitoare la sepsisul neonatal precoce sunt valabile:
A. debut in primele 3 zile de viata;
B. este consecinta infectiei cu streptococ beta-hemolitic grup B;
C. nu asociaza niciodata suferinta neurologica;
D. asociaza detresa respiratorie precoce;
E. asociaza des socul septic.
(pag. 135)
M2231193. Care afirmatii referitoare la sepsisul neonatal cu debut tardiv nu sunt valabile:
A. disfunctia organica multipla este neobisnuita;
B. interval liber pana la debut mai mare de 5 zile;
C. sunt intotdeauna nozocomiale;
D. nu asociaza soc septic;
E. apare mai frecvent la prematuri.
(pag. 135)
M2231194. Socul septic la nou nascut se caracterizeaza prin:

A. tulburari de perfuzie tisulara;
B. timp de recolorare capilara scurtat;
C. hipotensiune arteriala;
D. cianoza;
E. hipertensiune arteriala.
(pag. 135)
M2231195. Markerii de valoare predictiva pentru sepsisul neonatal sunt:

A. proteina C reactiva pozitiva:
B. cresterea lactacidemiei;
C. fosfataza alcalina scazuta;
D. cresterea nitritilor;
E. scaderea nitratilor.
(pag. 136)
M2231196. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectia neonatala sunt:

A. VSH peste 15 mm/ora;
B. proteina C reactiva pozitiva;
C. scaderea haptoglobinei:
D. numar de leucocite sub 5000/mm3;
E. raportul dintre leucocitele nesegmentate si segmentate este 1.
(pag. 137)
M2231197. LCR-ul in meningita neonatala asociaza:

A. peste 100 celule/mm3;
B. predominanta limfocitelor;
C. predominanta polimorfonuclearelor;
D. proteinorahie sub 40 mg.dl;
E. glicorahie sub 40 mg/dl.
(pag. 137)
M2231198. In etapa disfunctiei organice a sepsisului neonatal sunt prezente:

A. alcaloza metabolica;
B. acidoza metabolica;
C. retentie azotata;
D. semne de CID;
E. hipoxie.
(pag. 138)
M2231199. Bacteriile care determina meningita neonatala sunt:

A. stafilococul aureu hemolitic;
B. streptococul beta-hemolitic de grup B;
C. E. coli tipul K1;
D. pneumococul;
E. Listeria monocytogenes.
(pag. 138)
M2231200. Tratamentul antibiotic de prima intentie in meningita nou nascutului cuprinde:

A. Ampicilina;
B. Cefotaxim;
C. Gentamicina;
D. Streptomicina;
E. Vancomicina.
(pag. 138)
M2231201. Complicatiile meningitei neonatale sunt:

A. otita supurata;
B. empiemul subdural;
C. abcesul cerebral;
D. bronhopneumonia;
E. hidrocefalia.
(pag. 138-139)
M2231202. Etiologia otitei medii supurate la nou nascut poate fi data de :
A. pneumococ;
B. streptococ beta-hemolitic de grup A;
C. stafilococ alb;
D. stafilococ aureu hemolitic;
E. germeni coliformi.
(pag. 139)
M2231203. Enteritele grave neonatale sunt provocate de urmatorii germeni:

A. rotavirusuri;
B. virusul sincitial respirator;
C. Yersinia;
D. E. coli enteropatogen;
E. E. coli enterotoxigen.
(pag. 139)
M2231204. Complicatiile omfalitei la nou nascut pot fi:

A. flebita venei ombilicale;
B. apendicita;
C. celulita peretelui abdominal;
D. peritonita;
E. tromboza venelor hepatice.
(pag. 140)
M2231205. Terapia antistafilococica in infectiile nou nascutului se face cu:

A. Nafcilina;
B. Oxacilina;
C. Kanamicina;
D. Meticilina;
E. Vancomicina.
(pag. 141)
M2231206. Proteina C activata indicata in socul septic are urmatoarele proprietati:

A. proinflamatorii;
B. antiinflamatorii;
C. antitrombotice;
D. profibrinolitice;
E. trombocitolitice.
(pag. 141)
M2231207. Tratamentul oftalmiei gonococice neonatale se face cu:

A. Cefuroxim 100 mg/kg/zi;
B. Cefuroxim 15 mg/kg/zi;
C. Ceftriaxon 125 mg/kg/zi;
D. Streptomicina 10 mg/kg/zi;
E. Trimetoprim 50 mg/kg/zi.
(pag. 142)
M2231208. Sindromul TORCH include urmatorii germeni:

A. toxoplasma;
B. virusul rujeolei;
C. virusul rubeolei;
D. Chlamydia;
E. citomegalovirusul.
(pag. 142)
M2231209. Transmiterea perinatala a infectiei HIV se poate face prin:

A. transfuzie materno-fetala;
B. inghitirea secretiilor sangvinolente in timpul travaliului;
C. interventia cezariana;
D. prin saliva mamei;
E. laptele mamei cu ragade la nivelul mamelonului.
(pag. 143)
M2231210. Selectati factorii de risc pentru transmiterea materno-fetala a infectiei HIV:

A. fat suprapurtat;
B. corioamniotita;
C. infectie cervico-vaginala cu HIV;
D. boala HIV avansata la mama;
E. membrane rupte de mai mult de 4 ore.
(pag. 143)
M2231211. Manifestarile clinice ale infectiei herpetice la nou nascut sunt:

A. cheratoconjunctivita;
B. infectie urinara;
C. leziuni muco-cutanate;
D. encefalita;
E. infectii diseminate.
(pag. 144)
M2231212. Selectati afirmatiile corecte legate de infectia nou nascutului cu virusul hepatitei B:
A. se transmite in timpul travaliului;
B. transmitere transplacentara posibila dar rara;
C. nu se transmite transplacentar;
D. transmiterea transplacentara este singura cale de contaminare;
E. transmiterea prin laptele matern.
(pag. 144)
M2231213. Testele care pot identifica infectia cu Treponema pallidum la nou nascut sunt:
A. AAN;
B. VDRL;
C. FTA-Abs;
D. RAST;
E. MHA-TP.
(pag. 145)
M2231214. Semnele clinice de sifilis congenital sunt:

A. hidrocefalia;
B. microcefalia;
C. rinita persistenta;
D. hepatosplenomegalia cu icter;
E. corioretinita.
(pag. 145)
M2231215. Care dintre afirmatiile referitoare la tratamentul sifilisului congenital nu sunt corecte:
A. penicilina G 100.000 U/kg/zi intravenos sau intramuscular;

B. penicilina V 100.000 U/kg/zi per os;
C. durata tratamentului 10-14 zile;
D. durata tratamentului 7 zile;
E. repetarea dozelor la 12 ore interval.
(pag. 145)
M2331216. Infectia bacteriana la nou nascut se caracterizeaza prin:

A. semne clinice de infectie
B. culturi centrale pozitive (hemoculturi, uroculturi, cultura LCR)
C. sindrom inflamator biologic
D. reticulocitoza
E. cresterea fierului seric
(pag. 133-134)
M2331217. Factorii de risc pentru infectia bacteriana neonatala precoce sunt:

A. ruptura prematura a membranelor amniotice < 15 ore
B. corioamniotita cu Streptococcus ß hemolitic grup A
C. greutatea mica la nastere
D. ruptura prematura a membranelor amniotice > 18 ore
E. mama febrila in cursul travaliului
(pag. 134)
M2331218. Germenii cauzali cei mai intilniti in sepsisul neonatal cu debut precoce sunt:
A. Steptococcus ß hemolitic de grup B
B. Stafilococcus aureus
C. Escherichia coli
D. Klebsiella pneumoniae
(pag. 134)
M2331219. Infectiile nozocomiale neonatale se caracterizeaza prin:

A. interval liber de circa 7 zile
B. afectarea cu precadere a prematurilor si nou-nascutilor reanimati
C. conditii de igiena precara
D. implicarea etiologica a Citrobacter
E. asocierea unor malformatii (mielomeningocel)
(pag. 134)
M2331220. Cele mai utilizate criterii cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt:
A. numarul de leucocite < 5000/mmc
B. raportul leucocite nesegmentate / leucocite sementate > 0,2
C. proteina C reactiva pozitiva (>5 mg/dl)
D. scaderea nivelului de haptoglobina
E. VSH > 15 mm/ora
(pag. 137)
M2331221. In tratamentul socului septic, actiunea favorabila a Proteinei C activate se explica prin:
A. inhibitia generarii trombinei
B. scaderea nivelului seric de IL 6
C. scaderea nivelului seric de IL 4
D. inhibitia productiei proteinei C la nivel endotelial
E. activarea factorului VII

(pag. 141)
M2331222. Diagnosticul infectiei HIV la nou-nascut se bazeaza pe:

A. serologia pozitiva pentru anticorpii anti-HIV (Elisa, Westernblott)
B. determinarea ARN-HIV prin metoda PCR
C. culturile virale pozitive din limfocitele periferice
D. leucocitoza cu neutrofilie
E. hipo-Ig A
(pag. 143)
M2331223. Transmiterea virusului hepatitei B la nou-nascut se poate face:

A. intrapartum
B. transplacentar
C. prin laptele matern
D. prin operatia cezariana
E. pe cale respiratorie
(pag. 144)
M2331224. Cele mai comune semne ale toxoplasmozei congenitale sunt:

A. icterul
B. hepatosplenomegalia
C. insuficienta renala
D. calcificarile intracraniene
E. hidrocefalia
(pag. 145)
M2331225. Tratamentul toxoplasmozei congenitale consta in administrarea de:

A. Sulfadiazina 50 mg/kg de doua ori pe zi
B. Pirimetamina 1mg/kg/zi
C. Leucovorin 5-10 mg de trei ori pe saptamina
D. Clindamicina
E. Claritromicina
(pag. 146)
M2331226. In etiologia enteritelor grave neonatale sunt implicati cel mai frecvent:
A. Rotavirusurile
B. Escherichia coli
C. Shigella
D. Salmonella
E. Acinetobacter
(pag. 139)
M2331227. Infectia urinara neonatala se caracterizeaza prin:

A. frecventa crescuta la baietii nascuti din mame cu bacteriurie
B. dureri lombare
C. implicarea in 90% din cazuri a Escherichiei coli cu Ag K 1
D. tablou clinic de infectie sistemica
E. asocierea frecventa a icterului
(pag. 139)
M2331228. Infectia septica osteoarticulara la nou-nascut este sugerata de:
A. imobilitatea segmentului afectat, cu aspect pseudoparalitic

B. celulita
C. punctia articulara pozitiva pentru germenele implicat
D. omfalita
E. modificari articulare evidentiate ecografic sau CT
(pag. 139)
M2331229. Tratamentul in boala incluziilor citomegalice la nou-nascut cuprinde:

A. Ribavirina
B. Acyclovir
C. Ganciclovir
D. Anticorpii monoclonali
E. Gamaglobulina hiperimuna anti-CMV
(pag. 142)
M2531230. Riscul de sepsis neonatal este maxim daca se combina urmatorii factori:
A. greutate foarte mica la nastere
B. gestatie peste 37 de saptamani
C. mama febrila in cursul travaliului
D. ruptura prematura a membranelor de peste 18 ore
E. mama cu infectie de tract urinar
(pag. 134)
M2531231. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt:

A. raport leucocite nesegmentate/segmentate mai mic de 0,2
B. numar de leucocite mai mic de 5000/mmc
C. Hb mai mica de 10g%
D. proteina c reactiva pozitiva (mai mare decat 5 mg/dL)
E. VSH mai mare de 15 mm/ora
(pag. 137)
M2531232. In etapa disfunctiei organice multiple a sepsisului neonatal exista urmatoarele modificari:
A. pH<7,3
B. hipoxie (pO2 sub 50 mmHg)
C. hipocapnie (pCO2 sub 50 mmHg)
D. cresterea valorilor bilirubinei
E. trombocitopenie
(pag. 138)
M2531233. Cele mai frecvente semne si simptome ale infectiei SNC sunt:
A. letargie
B. paloare
C. tulburari de termoreglare
D. refuzul alimentatiei
E. detresa respiratorie
(pag. 138)
M2531234. Otita medie supurata la un nou-nascut este produsa cel mai frecvent de:
A. E. coli
B. Streptococ beta-hemolitic grup A
C. Stafilococ
D. Neisseria gonorrheae
E. Proteus
(pag. 139)
M2531235. Enteritele neonatale sunt produse cel mai frecvent de:

A. E. coli
B. rotavirus
C. Citrobacter
D. Campylobacter
E. Stafilococ auriu
(pag. 139)
M2531236. Acronimul TORCH denumeste un grup de virusuri din care fac parte:
A. virusul rubeolei
B. virusul urlian
C. Toxoplasma gondii
D. virusul hepatic
E. virusul citomegalic
(pag. 142)
M2531237. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale cuprinde:

A. pneumonie interstitiala
B. hepatomegalie
C. surditate
D. boala congenitala de cord
E. retard mental
(pag. 142)
M2531238. Factori de risc pentru transmiterea materno-fetala a infectiei cu HIV sunt urmatorii:
A. incarcatura virala mica
B. numarul mare de CD4
C. infectie cervico-vaginala cu prezenta HIV in secretii
D. boala HIV avansata la mama
E. corioamniotita
(pag. 143)
M2531239. Semne clinice de sifilis congenital sunt urmatoarele:

A. hepatosplenomegalie
B. anemie
C. hidrocefalie
D. icter
E. placenta foarte mica
(pag. 145)
M2531240. In etiologia sepsisului neonatal precoce sunt incriminati urmatorii germeni:

A. stafilococul epidermidis
B. streptococul beta-hemolitic grup B
C. E. coli
D. Haemophilus influenzae
(pag. 134)
M2531241. Cauze frecvente in transmiterea infectiilor nozocomiale neonatale sunt:
A. intubatia
B. infectia materno-fetala
C. igiena precara
D. ceteterizarea venei ombilicale
E. neglijenta personalului
(pag. 134)
M2531242. Semne "clasice" de meningita neonatala sunt:

A. plansul viguros
B. hipertermia
C. coma
D. opistotonusul
E. convulsiile
(pag. 135)
M2531243. Examinarea LCR nu se efectueaza la nou-nascutii:

A. asimptomatici
B. simptomatici
C. fara factori de risc
D. cu factori de risc
E. cu diateza hemoragica neonatala
(pag. 136)
M2531244. Poate fi etichetat si tratat ca sepsis, inainte de confirmarea bacteriologica un nou-nascut cu:
A. risc de infectie
B. leucopenie
C. leucocitoza
D. semne clinice minore
E. absenta reactantilor de faza acuta
(pag. 137)
M2531245. Modificarile anatomo-patologice cerebrale in meningita bacteriana neonatala constau in:

A. hemoragie meningeala
B. exudat purulent pe meninge
C. ventriculita
D. flebita vaselor intracraniene
E. tromboflebita vaselor intracraniene
(pag. 138)
M2531246. Simptomatologia sepsis-ului neonatal tardiv cu stafilococ coagulazo negativ consta in:
A. crize de apnee
B. bradicardie
C. meteorism abdominal
D. instabilitate termica
E. hipertonie musculara
(pag. 135)
M2531247. Care din urmatorii sunt factori de risc pentru infectia bacteriana neonatala?
A. greutatea mica la nastere
B. administrarea de penicilina mamei
C. mama febrila in cursul travaliului
D. respiratia asistata mecanic
E. ruptura prematura a membranelor amniotice

(pag. 134)
M2531248. Otita medie supurata la nou-nascut este produsa, cel mai frecvent, de:
A. streptococ beta-hemolitic grup A
B. stafilococ
C. listeria monocytogenes
D. rotavirus
E. germeni coliformi
(pag. 139)
M2631249. Care dintre urmatoarele reprezinta manifestari clinice ale rubeolei congenitale:
A. Trombocitopenia tranzitorie neonatala;
B. Hepatita neonatala;
C. Cataracta congenitala;
D. Surditate;
E. Calcificari intracraniene
(pag. 142)
M2631250. Toxoplasmoza congenitala este caracterizata prin urmatoarele:

A. Toxoplasma gondii este adesea asimptomatica la mama;
B. Fetii afectati sever mor in "utero”;
C. Se poate manifesta clinic prin encefalita;
D. Manifestarile comune seamana cu sepsis-ul neo-natal;
E. Se pot asocia si manifestari cum sunt: corioretinita, calcificari intracerebrale, microcefalie, hidrocefalie.
(pag. 145)
M2631251. Factorii de risc pentru infectia bacteriana neonatala precoce sunt urmatoarele:
A. Ruptura prematura a membranelor amniotice;
B. Greutatea mica la nastere;
C. Mama febrila in cursul travaliului;
D. Varsta mamei peste 35 de ani;
E. Oligohidramnios;
(pag. 115,134)
M2631252. Caile patogenice ale bolii cu incluzii citomegalice sunt urmatoarele:

A. Transmitere transplacentara la fat;
B. Infectie dobandita intrapartum prin aspirarea de secretii vaginale infectate;
C. Transmitere prin transfuzii de sange
D. Transmitere orizontala prin mainile personalului;
E. Transmitere aeriana prin picaturi Phlugge
(pag. 142)
M2631253. Sifilisul congenital se caracterizeaza prin urmatoarele;

A. Rinita persistenta unilaterala;
B. Hepatosplenomegalie;
C. Osteo-condrita si periostita;
D. Greutate mica la nastere si placenta foarte mare;
E. Calcificari intracraniene;
(pag. 145)
M2631254. Complicatiile infectiilor cutanate si omfalitei la nou-nascut sunt urmatoarele:
A. Celulita peretelui abdominal;

B. Peritonita;
C. Flebita venei ombilicale;
D. Tromboza venelor hepatice, abces hepatic(favorizata de cateterizarea venei ombilicale);
E. Meningita purulenta;
(pag. 140)
M2631255. Tratamentul meningitei bacteriene la nou-nascut se face cu:

A. Cefotaxim asociat cu Gentamicina;
B. Cefotaxim in doza dubla;
C. Gentamicina intratecal sau intraventricular;
D. Antibioterapie si imunoglobuline i.v.;
E. In cazuri cu complicatii, interventie neurochirurgicala;
(pag. 138,139)
M2631256. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectie sistemica neonatala sunt urmatoarele:
A. Nr. De leucocite < 5000/ mm3;
B. Raportul leucocite nesegmentate /leucocite segmentate < 0,2;
C. PCR >5 mg/dl sau pozitiv;
D. Cresterea nivelului de haptoglobulina;
E. VSH >15 mm/ora;
(pag. 137)
M2631257. Care sunt cei mai frecventi germeni implicati in etiologia infectiilor enterale in perioada
neonatala:
A. Rotavirus
B. E. Coli enteropatogen si enterotoxigen;
C. Shigella;
D. Salmonella;
E. Campylobacter si Yersiniia.
(pag. 139)
M2731258. Factorii de risc pentru infectia bacteriana neonatala sunt:

A. ruptura prematura a membranelor amniotice
B. greutatea mica la nastere
C. sarcina suprapurtata
D. varsta inaintata a mamei
E. sarcinile multiple
(pag. 134)
M2731259. Sepsisul tardiv cu stafilococ coagulazo negativ se manifesta prin:

A. crize de apnee si bradicardie
B. instabilitate termica
C. meteorism abdominal
D. hipotonie musculara
E. crize de tahicardie paroxistica
(pag. 135)
M2731260. Criteriile cele mai utilizate, cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt:
A. numar de leucocite <5000/mm cub
B. numar de leucocite > 5000/mm cub
C. raportul leucocite nesegmentate/leucocite segmentate > 0,2
D. proteina C reactiva pozitiva

E. cresterea nivelului de haptoglobina
(pag. 137)
M2731261. Examenele de laborator ce demonstreaza afectarea multisistemica in sepsisul neonatal

sunt:
A. punctia lombara
B. Astrup
C. determinarea valorii gazelor sanguine
D. bilirubina serica
E. bipsia intestinala
(pag. 137)
M2831262. Referitor la sepsisul neonatal precoce sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. Debut dupa varsta de 5 zile
B. Asocierea Meningitei in peste 30% din cazuri
C. Prezenta socului septic
D. Prezenta crizelor de apnee
E. Prezenta icterului cu bilirubina indirecta
(pag. 134,135)
M2831263. Referitor la Sepsisul neonatal tardiv sunt adevarate urmatoarele:

A. Determinat adesea de Streptococul β hemolitic grup B
B. Debut in primele 3 zile de viata
C. Mai frecvent la prematurii plurispitalizati
D. Este cel mai adesea o infectie nozocomiala
E. Rezistenta mare la antibiotice a germenilor cauzali
(pag. 134,135)
M2831264. Date de laborator cu valoare predictiva pentru sepsis sunt:

A. Leucocitoza cu neutrofilie / nr.leucocite < 5000
B. Proteina C reactiva > 5 mg%
C. Lactacidemia > 2 mmol / l
D. Cresterea Il 6 > 100 pg / ml
E. Indice leucocitar < 0,2
(pag. 136,137)
M2831265. Referitor la sepsisul neonatal precoce sunt adevarate urmatoarele:

A. Debut dupa varsta de 5 zile
B. Asocierea Meningitei in peste 30% din cazuri
C. Prezenta socului septic
D. Prezenta crizelor de apnee
E. Prezenta icterului cu bilirubina indirecta
(pag. 134,135)
M2831266. Infectia cu citomegal virus este sustinuta de urmatoarele:

A. Determina incluzii intranucleare si intracitoplasmatice
B. Formele clinice sunt cel mai adesea simptomatice
C. Formele grave afecteaza pe cei imunocompromisi
D. Infectia neonatala se poate contracta intrapartum
E. Infectia neonatala se poate contracta postpartum
(pag. 142)
M2831267. Referitor la meningita bacteriana neonatala sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. 30 -35% din cazuri survin in cadrul septicemiei
B. Incidenta meningitei este de 1 caz la 1000 nascuti vii
C. Ventriculita este prezenta in 15% din cazuri
D. Convulsiile si bombarea fontanelei nu sunt comune
E. 75% din cazuri sunt cu Streptococ β – hemolitic si E. Coli
(pag. 138)
M2931268. Care sunt cei mai frecvenţi germeni care determină infecţii bacteriene la nou-născut, în
primele 7 zile de viaţă?
A. Streptococul Beta - hemolitic de grup B
B. Listeria monocitogenes
C. Escherichia coli
D. Haemophilus vaginalis
E. Klebsiella
M2931269. Care dintre examenele de laborator mai jos enumerate pot fi considerate a avea o "valoare
predictiva" in sepsisul neonatal ?
A. Leucocitoza cu neutrofilie şi apariţia de elemente tinere
B. Reactanţă de fază acută
C. Hiperlactacidemia
D. PH sub 7,3
E. Hipoxia (pO2 sub 50 mmHg)
M2931270. Boala cu incluzii citomegalice la nou născut, se poate caracteriza prin:

A. Dismaturitate
B. Icter
C. Hepatosplenomegalie
D. Carioretinită
E. Anencefalie
(pag. 142 paragraf 6)
M2931271. Proteina C activată, folosită în tratamentul şocului septic la nău născut are următoarele
proprietăţi:
A. Antitrombotică
B. Antiiflamatorie
C. Procoagulantă
D. Profibrinolitică
E. Proinflamatorie

5

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

5

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

918 Rezidentiat 2004 GRUPA SPECIALITATILOR MEDICALE - INTREBARI - PARTEA a V a

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

M1224004. Incubatia hepatitei acute virale A este de:

M1224008. Rata mortalitatii prin hepatita acuta virala tip B este:

M1324010. In infectia cu virus hepatitic B rolul protector il au:

M1324011. Pentru hepatita B perioada de incubatie este intre

M1324013. Vaccinul antihepatitic B se administreaza la urmatoarele intervale de timp

M1424014. Incubatia in hepatita virala B este in medie de:

M1424015. Perioada de incubatie in hepatita acuta virala A este:

M1524016. Hepatita virala acuta tip A are perioada de incubatie:

(pag. 1855, 1863, 1864)

M1524019. In profilaxia carei hepatite virale acute se utilizeaza imunoglobuline specifice?

M1524020. Serologic, infectia acuta cu VHB se caracterizeaza prin:

M1524021. Serologic, convalescenta dupa infectia cu VHB se caracterizeaza prin:

M2324027. Hepatita A are o perioada de incubatie de aproximativ:

M2324028. În infectia cu virusul hepatitei B markeri serologici ai replicarii virale sunt:

M2324029. Perioada de incubatie a hepatitei B poate fi cuprinsa în intervalul de timp:

M2324030. Infectia cu virusul hepatitei B se transmite prin urmatoarele cai cu exceptia:

M2524032. Urmatoarele virusuri hepatitice au un genom de tip ARN, cu exceptia:

M2524039. In transmiterea perinatala, care dintre virusurile hepatitice este predominant?

M2624042. Care sunt modalitatile de transmitere ale hepatitei acute virale E:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

M1124048. Identificati afirmatiile false despre virusurile hepatitice

M1124050. Precizati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate

M1224058. Caile de transmisie ale virusului hepatitic B sunt:

M1224062. Evolutia fulminanta a unei hepatite este sugerata de:

M1324064. In faza acuta a hepatitei A diagnosticul este sustinut de:

M1324065. Calea de transmitere a infectiei cu virusul hepatitei C (VHC) este:

M1324066. Debutul unei hepatite virale include frecvent urmatoarele simptome:

M1324067. In hepatita acuta B pot fi evidentiati urmatorii markeri virali:

M1324068. In hepatitele acute urmatoarele probe biologice sunt modificate

M1324069. Calea de transmitere a infectiei cu virusul hepatitei B poate fi:

M1324070. Complicatiile rare ale hepatitei virale includ:

M1424072. Cronicizarea hepatitei cu VHB este sugerata de:

(pag. 1854, 1861)

A. infectie hepatica acuta

M1524081. Hepatitele acute virale cu transmitere fecal-orala sunt:

M1624085. Biopsia hepatica este indicata in hepatiele acute virale cand:

M1624086. Simptomatologia perioadei icterice a hepatitei virale B include:

M1624088. Prelungirea timpului de protrombina, in hepatitele acute virale, poate semnifica:

M2324089. Virusul hepatitei A nu este:

M2324090. În faza acuta a hepatitei A diagnosticul nu este sustinut de:

M2324091. Calea de transmitere a infectiei cu virusul hepatitei C nu este:

M2324092. O hepatita virala la debut nu include frecvent urmatoarele simptome:

M2324096. Urmatoarele hepatite acute pot evolua catre cronicizare:

M2324097. Urmatoarele afirmatii referitoare la virusul D sunt adevarate:

M2324098. În cadrul complicatiilor hepatitei virale sunt decrise urmatoarele:

B. pentru replicare si expresie are nevoie de ajutorul functional al virusului hepatitic B

C. afecteaza preponderent varstnicii peste 65 ani

M2624121. Indicati afirmatiile corecte referitoare la hepatita acuta virala B:

M2624124. Pentru diagnosticul hepatitelor acute virale se impune:

M2624125. Care sunt principalele caracteristicve ale HCV:

M2624126. Prognosticul leziunilor in hepatita acuta virala B sunt determinate de:

M2624127. Pricipalele leziuni morfologice ale hepatitelor virale acute sunt:

M2624130. Principalele caracteristic ale hepatitei fulminante sunt urmatoarele, cu exceptia:

B. Scaderea nivelului bilirubinei

M2624133. Semnificatia timnpului de protombina in hepatitele acute virale sunt urmatoarele, cu

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

M1125003. Care din urmatoarele manevre nu contribuie la cresterea incidentei septicemiei?

M1125006. Urmatoarele afectiuni pot fi complicatii ase septicemiei, cu o exceptie:

M1125007. In septicemie se constata urmatoarele modificari de laborator, cu exceptia:

M1225010. Sepsisul este definit ca:

M1225013. O examinare paraclinica cu valoare diagnostica (sepsis) si prognostica (sepsis sever cu

M1325015. Lipidul A este caracteristic urmatoarelor microorganisme: