1.

Aparatul circulator

Cuprinde sistemul cardio-vascularr si sistemul limfatic. Sistemul cardio-vascular Se compune din inima, vase sanguine (artere, vene si capilare), sange, organe hematoformatoare (maduva osoasa rosie) care produc elemente figurate ale sangelui si organele de distrugere (splina) ale acestor celule. Arterele conduc sangele de la inima spre periferie, venele transporta sangele in directia inimii, iar capilarele realizeaza legatura dintre artere si vene. Sistemul limfatic. Include tesutul limforeticular, alcatuit din organele limfatice, sistemul vascular limfatic propriu-zis si limfa. organele limfatice sunt reprezentate de ganglionii limfatici, splina, tonsile, timus, foliculi limfatici solitari si aglomerati. Vasele limfatice contin limfa, un lichid relativ asemanator cu al plasmei sanguine, in vasele limfatice ale extremitatilor, ca o emulsie laptoasa in vasele limfatice intestinale (datorita grasimilor de absorbtie in timpul digestiei). Caile limfatice sunt alcatuite din capilare limfatice, din vase limfatice si din canale colectoare limfatice, prin intermediul carora limfa ajunge in cele din urma in circulatia venoasa.

1.1. Sistemul cardio-vascular. Circulatia sanguina se desfasoara aproape exclusiv in sistemul tulbar inchis al vaselor sanguine. prin peretele subtire al capilarelor se desfasoara schimbul de substante nutritive si gaze dintre sange si tesuturi; sangele arterial cedeaza O si substante nutritive si primeste CO si metaboliti devenind venos. Prin contractii ritmice, pompa cardiaca inima asigura functionarea a doua circuite sanguine principale: mica si marea circulatie. Mica circulatie (sau circulatia pulmonara). Incepe prin trunchiul pulmonar in ventriculul drept si se termina prin venele pulmonare in atriul stang. Spre deosebire de mare circulatie, segmentul arterial (arterele pulmonare) transporta sange venos si segmentul venos (venele pulmonare) sange arterial. Mica circulatie este o circulatie functionala, prin intermediul ei se realizeaza schimburile de gaze, la nivelul peretelui alveolelor pulmonare, dintre sange si aerul alveolar, adica hematoza. Marea circulatie (sau circulatia corporala). Incepe prin aorta in ventriculul stang si se termina prin venele cave, craniala si caudala, in atriul drept. Marea circulatie aprovizioneaza tesuturile cu substante nutritive si O, transporta catre organele excretoare produsi nocivi rezultati din metabolism, intervine in termoreglare si in reglarea humorala a functiilor organice, etc. Sistemul venos port poate fi considerat ca un circuit derivat al marii circulatii, avand ca trunchi venos principal vena porta. La originile ei stau capilarele din peretele stomacului si intestinului si se termina in ficat printr-o alta retea capilara. Sangele ultimei retele este colectat de venele hepatice si, prin intermediul acestora, ajunge in vena cava caudala.

Anostomozele arteriovenoase. Sunt reprezentate de segmente vasculare care realizeaza legaturi directe intre arterele si venele mici. Anostomozele pot fi in forma de: punte sau de ghemuri, avand rol important in reglarea debitului si presiunii sanguine, ca si in termoreglare. 1.1.1. INIMA Inima sau cordul este organul central, muscular, cavitar, este asezat in spatiul mediastinului mijlociu si invelit de pericard. Pericardul are aspectul unui sac care adaposteste inima, segmentele initiale ale aortei si trunchiului, ca si segmentele terminale ale venelor cave si pulmonare. El este alcatuit din 3 straturi: pleura pericardica, pericardul fibros si foita parietala a pericardului seros. 1.1.1.1. Conformatia exterioara a inimii Inima se imparte, cu o aproximatie intr-o jumatate stanga si intr-o jumatate dreapta. Prima este alcatuita din atriul stang si ventriculul stang, a doua din atriul drept si ventriculul drept. In atriul stang se varsa venele pulmonare, iar in atriul drept, venele cave craniala si caudala, marea vena azygos si vena coronara. Limita exterioara dintre atrii si ventricule este marcata de un sant adanc santul coronar. 1.1.1.2. Conformatia interioara a inimii Cele doua atrii sunt despartite de septul interatrial. Atriul drept, mai spatios, comunica cu ventriculul drept prin orificiul atrio-ventricular drept, iar atriul stang comunica cu ventriculul stang prin orificiul atrio-ventricular stang. Atriul drept. prezinta un relief muscular deasupra caruia se gaseste sinusul venelor cave in care, prin orificiul venei cave caudale si craniale, se deschid venele respective. Atriul stang. prezinta orificiul venelor pulmonare, dintre care doua sunt in general mai mari. Pe septul interatrial se afla fosa ovala si muschii pectinati cu o configuratie asemanatoare cu a omologilor din atriul drept. 1.1.1.3. Conformatia interioara a ventriculelor Ventriculele comunica pe de o parte cu atriile, prin orificiile atrio-ventriculare, iar pe de alta parte ventriculul drept comunica cu trunchiul pulmonar prin orificiul trunchiului pulmonar si ventriculul stang cu aorta prin orificiul aortei. Datorita convexitatii septului interventricular, lumenul ventriculului drept, sectionat transversal, are o forma de secera. Poate fi diferentiat, din punct de vedere functional, intr-un traseu de admisie si altul de expulzie. Primul se intinde de la orificiul atrio-ventricular drept spre varful inimii, al doilea plecand de la varful inimii, cuprinde mai ales conul arterial, in forma de palnie, care se continua cu trunchiul pulmonar; trabeculele carnoase, adica reliefurile si prelungirile musculare de pe suprafata interioara a ventriculelor, sunt prezente numai pe traseul de admisie. In cavitatea ventriculului drept proemina trei muschi papilari, doi situati pe septul interventricular si unul pe peretele ventricular opus septului. De la

muschii papilari pleaca coardele tendinoase care, resfrangandu-se in forma de evantai, se prind de marginile si fetele ventriculare ale valvei atrioventriculare drepte sau tricuspida; aceasta valva prezinta trei varfuri principale: unul pe septul interventricular, al doilea pe peretele ventricular opus septului si al treilea in unghiul dintre primele doua. Valvula trunchiului pulmonar, situata in orificiul trunchiului pulmonar, este alcatuita din trei valvule semilunare. La mijlocul marginii libere a fiecarei valvule se gaseste un nodul al valvulei semilunare (Arantius). Peretele ventriculului stang este de 2-3 ori mai gros decat al ventriculului drept. Cavitatea lui ajunge pana la varful inimii. 1.1.1.4. Structura inimii In constitutia anatomica a peretilor inimii se deosebesc trei straturi: endocardul, miocardul, epicardul, vase si nervi. Endocardul. captuseste toate cavitatile inimii, continuandu-se cu tunica interna a vaselor sanguine. Are aspectul unei membrane netede, lucioase si transparente. Miocardul. Este alcatuit din formatiuni fibroase, conjunctive, care constituie scheletul fibros al inimii si din fibre musculare. Scheletul fibros este format din structuri fibroase, reprezentate de patru inele situate in jurul orificiilor de la baza masei ventriculare: inelele arteriale contribuie la ancorarea aortei si a trunchiului pulmonar in ventriculi si ofera o insertie valvulelor semilunare; inelele atrioventriculare ofera puncte de insertie pentru musculatura si participa la formarea scheletului valvelor bicuspida si tricuspida: In inelul fibros al aortei, care este central, se pot intalni 2 nuclei cartilaginosi, unul plasat in partea stanga si altul in partea dreapta. La unele animale acesti nuclei cartilaginosi se pot osifica, formand oasele cardiace, la o varsta mai inalta (cabaline); la bovine, oasele cardiace sunt persistente. Epicardul. Este foita parietala a pericardului seros, care se continua pe suprafata inimii. Sistemul excito-conductor al inimii. Este un tesut miocardic de tip embrionar (numit si tesut nodal), reprezentat de: nodul sino-atrial, nodul atrio-ventricular si fasciculul atrio-ventricular cu ramurile lui dreapta si stanga. Tesutul nodal are proprietatea de a se contracta in mod autonom si ritmic; el fae legatura anatomica si functionala intre fasciculele musculare ale atriilor si cele ale ventriculelor si, totodata, poate functiona independent de sistemul nervos vegetativ. Nodul sino-atrial este situat la varsarea celor 2 vene-cave in atriul drept. nodul atrio-ventricular este situat in musculatura septului interatrial, la nivelul planseului atriului drept. Inervatia inimii. Nervii cardiciexercita o influenta reglatoare asupra travaliului inimii, conform necesitatii organismului. Nervii simpatici accelereaza frecventa batailor cardiace; ei provin de la nivelul T-T(T) al maduvei spinarii. Nervii parasimpatici provin din nervul vag si sunt cardiomoderatori.

Vasele sanguine ale inimii. Arterele sunt reprezentate de artere coronare stanga si dreapta. Venele se varsa in atrii direct (venele mici) sau prin intermediul sinusului coronar, care se afla in santul coronar, pe fata atriala a inimii. 1.1.1.5. Inima la pasari Inima este situata in portiunea craniala a cavitatii cardio-abdominale, avand axa longitudinala orientata caudo-ventral si putin deviata la dreapta planului median. Santul coronar este evident, in schimb santurile longitudinale sunt doar schitate. In atriul drept se varsa trei vene cave, doua craniale si una caudala. Septul interatrial, este subtire, fara fosa ovala. Orificiul venei cave caudale prezinta doua pliuri musculare, cu rol de valva. Orificiul atrio-ventricular drept este semilunar, marginit medial de peretele convex al septului interventricular si lateral de un burelet muscular triunghiular, atasat arciform de sept omologul valvei tricuspide de la mamifere. Atriul stang este mai putin spatios decat cel drept. Orificiul atrio-ventricular stang este circumscris de un burelet muscular, de valva semilunara, musculara. 1.1.2. ARTERELE Sunt vase prin care sangele circula de la inima spre corp. Pornesc din ventriculi, reducandu-si calibrul pe masura ce se indeparteaza de cord, in schimb, in aceeasi masura numarul lor creste. Arterele sunt vase cu pereti elastici, in structura carora se gaseste o tunica externa adventicea, una mijlocie media si alta interna intima. tunica medie este cea mai groasa, formata din fibre elastice si musculare. Dupa predominanta acestor fibre se deosebesc artere de tip elastic si de tip muscular. Intima (sau endartera) este constituita din celule latite, alungite in directia vasului. Adventicea este formata din tesut conjunctiv, in masa caruia se gasesc fine capilare ce asigura schimburile nutritive, precum si terminatiuni nervoase. La o artera deosebim originea (locul de unde porneste), terminalele (ramurile cu care se continua) si colateralele (ramurile pe care le emite pe traiectul sau). 1.1.2.1. Arterele micii circulatii Truchiul pulmonar. Situat in stanga si cranial de aorta, porneste din ventriculul drept, se incovoiaie caudal si traverseaza pericardul, dorsal de atriul stang; in aceasta zona este legat de aorta prin ligamentul arterial. In continuare se divide in artere pulmonare stanga si dreapta, care se dirijeaza spre hilul pulmonului respectiv, unde se ramifica, fiind arterele functionale ale pulmonilor. 1.1.2.2. Arterele marii circulatii 1.1.2.2.1. Artera aorta De la orificiul aortei aflat la nivelul ventriculului stang, pleaca aorta. Segmentul ei initial, aorta ascendenta, se inalta la dreapta trunchiului pulmonar, constituandu-se cu arcul aortei a carui convexitate este orientata cranio-dorsal. Acesta ajunge la coloana vertebrala in dreptul vertebrelor T, T sau T putin deviat in stanga planului median si se continua caudal cu aorta descendenta, care are doua portiuni: aorta toracica si aorta abdominala.

Arcul aortei si trunchiul brahiocefalic. Din arcul aortei pleaca arterele care se distribuie la gat, cap, membrul toracic, partea craniala a peretilor toracelui si unele organe din cavitatea toracica. Ele sunt prezentate de arterele carotide comune si arterele subclaviculare. 1.1.2.2.2. Artera subclaviculara Ocoleste marginea craniala a primei coaste, continuandu-se cu artera axilara. Artera subclaviculara stanga emite 3 colaterale dorsale (trunchiul costo-cevical, artera cervicala profunda si artera vertebrala) si 2 ventrale (artera toracica interna si artera cervicala superficiala). Trunchiul costo-cervical. Se imparte in arterele: intercostala suprema si scapulara dorsala. Prima ramane pe tavanul cavitatii toracice si emite arterele intercostale drepte II-IV, a doua iese din cavitatea toracica prin al doile spatiu intercostal si se distribuie musculaturii greabanului si gatului. Artera cervicala profunda. Emite prima artera intercostala dorsala, iese din cavitatea toracica prin primul spatiu intercostal si se distribuie musculaturii extensoare a gatului, pana la regiunea cefei. Artera vertebrala. Paraseste cavitatea toracica prin apertura toracelui, parcurge canalul apofizelor trnsverse cervicale si se anastomozeaza in dreptul gaurii alare cu ramura descendenta a arterei occipitale. Artera cervicala superficiala. Se desprinde medial de prima coasta si trece apoi craniodorsal; se imparte intr-o ramura ascendenta si intr-o ramura deltoida. Artera toracica interna. Este orientata caudo-ventral, si in dreptul celui de al doilea cartilaj costal patrunde sub muschiul transversal al sternului. Inainte de a parasi cavitatea toracica da artera musculofrenica care merge dorsal, paralel cu arcul costal. Dintre colateralele arterei toracice interne mentionam: ramurile intercostale ventrale care se anastomozeaza, majoritatea, cu arterele intercostale dorsale si ramurile perforante care trec prin primele sapte spatii intercostale si se distribuie muschilor pectorali. 1.1.2.2.3. Trunchiul bicarotic si arterele carotide comune Trunchiul bicarotic. Situat ventral de trahee, se bifurca in dreptul vertebrei C. Din bifurcatie rezulta arterele carotide comune stanga si dreapta, care se ramifica identic. Fiecare artera carotida comuna se imparte in cate 3 ramuri terminale: carotida interna, occipitala si carotida externa. Artera carotida craniala, este principala artera a glandei tiroide. Artera carotida interna. Prezinta initial o dilatatie, sinusul carotidian, in peretele caruia se gaseste glomul carotidian. Artera carotida interna se termina prin doua ramuri comunicate, una rostrala si alta caudala. Artera occipitala. Urca spre fosa atlasului, caudal de apofiza jugulara, unde se imparte in doua ramuri terminale: ramura descendenta si ramura occipitala. Prima trece prin gaura transversala a atlasului si se anastomozeaza cu artera vertebrala; cea de a doua strabate gaura alara, distribuindu-se ca precedenta,

la musculatura cefei. ramurile colaterale ale artereioccipitale sunt reprezentate de artera condiliana si artera meningiana caudala, care se distribuie la dura mater encefalica. Artera carotida externa. Este acoperita lateral de glanda parotida si, in drum spre baza craniului, sufera doua inflexiuni. La nivelul primei inflexiuni se desprinde trunchiul linguo-facial, iar din a doua, care marcheaza tranzitia intre carodia externa si continuarea ei (artera maxilara), emerge artera temporala superficiala. Colateralele arterei faciale sunt: labiala mandibulara si labiala maxilara. Colateralele arterei carotide externe sunt: ramura maseterina, care se repartizeaza muschiului maseter, pterigoidieni si glandei parotide si artera auriculara caudala, care se distribuie in cea mai mare parte a pavilionului urechii si musculaturii lui. Artera temporala superficiala. Se ramifica superficial in zona muschiului temporal. Din ea se desprinde artera transversala a fetei, care patrunde in muschiul maseter, ventral de arcada zigotica. Artera maxilara. Are trei segmente: gutural, untraosos si suborbitar; primul segment prezinta o dubla inflexiune in forma de S, al doilea este asezat in canalul alar si al treilea in fosa pterigo-palatina. De la marginea ventrala a segmentului gutural se desprind: artera alveolara mandibulara si ramurile pterigoidiene, iar de la marginea dorsala arterele: timpanica rostrala, meningiana mijlocie si temporala profunda caudala. Segmentul intraosos emite dorsal temporala profunda rostrala si oftalmica externa. Segmentul suborbitar se divide in ramurile terminale ale arterei maxilare: infraorbitara si palatina descendenta. 1.1.2.2.4. Artera axilara Reprezinta continuarea arterei subclaviculare incepand de la marginea craniala a primei coaste. Ea emite: artera suprascapulara, artera subscapulara, artera toracica externa si artera circumflexa craniala a humerusului. Artera brahiala. Se dirijeaza spre articulatia cotului, incrucisand medial jumatatea distala a humerusului. Artera brahiala emite urmatoarele colaterale: profunda bratului, bicipitala, nutritiva humerusului, colaterala ulnara, transversala cotului si interosoasa comuna. Artera mediana. Merge spre genunchi paralel cu fata mediala a muschiului flexor carporadial, trece spre fata flexoare a genunchiului si se continua cu artera digitala palmara comuna II. Arterele autopodiului toracic. Se clasifica in palmare si dorsale. Arterele palmare sunt mai numeroase si mai dezvoltate decat cele dorsale. Arterele dorsale rezulta din reteaua carpiana dorsala, adica din arterele metacarpiene dorsale II si III. 1.1.2.2.5. Aorta toracica Ramurile ei segmentare parietale sunt reprezentate de arterele intercostale dorsale 5-17.

Arterele intercostale dorsale. Se aseaza in spatiile intercostale si emite ramurile: dorsala, musculare si cutanate laterale. Artera bronho-esofagiana. Este principala ramura viscerala a aortei toracice. Se desprinde in dreptul vertebrei T; uneori provine din trunchiul arterei intercostale dorsale VI. 1.1.2.2.6. Aorta abdominala Emite ramuri colaterale, viscerale si parietale. terminalele ei sunt arterele iliace externe si interne. Artera celiaca. Este prima ramura viscerala, ventrala care se desprinde in dreptul vertebrelor T-T. Emite trei ramuri: lienala, gastrica stanga si hepatica. Toate dau si ramuri pancreatice. Artera mezenterica craniala. A doua ramura viscerala ventrala a aortei abdominale, emerge in dreptul vertebrei L. Din ea se desprind artera pancreatica-duodenala caudala, jejunale ale ileonului, ileocolica si colice, dreapta si mijlocie. Artera mezenterica caudala. Este cea de a treia ramura viscerala ventrala impara a aortei abdominale. Artera renala. Este para si emerg din aorta abdominala imediat caudal de artera mezenterica craniala. Artera testiculara, respectiv ovariana. Prima trece peste fata ventrala a musculaturii lombare interne. Artera ovariana intra-n mezoul ovarian si se distribuie la ovar, trompa si la varful conului uterin. Arterele lombare. Primele patru perechi reprezinta colateralele parietale ale aortei abdominale. Ultimele doua perechi emerg din artera iliaca interna. 1.1.2.2.7. Artera iliaca externa Este para si reprezinta prima ramura terminala a aortei abdominale. Se desprinde in dreptul vertebrelor L-L si patrunde in lacuna vasculara devenind artera femurala. Ea emite trei artere colaterale: circumflexa profunda a iliului, cremasterului sau uterina si femurala profunda. Artera femurala. Continua artera iliaca externa in canalul femural, incruciseaza medial femurul si, intre capetele gastrocnemienilor, devine artera poplitee. Colateralele arterei femurale sunt arterele: circumflexa femurala laterala, safena, descendenta a genunchiului, femurala distala caudala si ramurile musculare. 1.1.2.2.8. Artera iliaca externa (sau hipogastrica) Este para si emerge cranial de promonotoriu, caudal fata de artera iliaca externa. Artera fesiera caudala. Ventral de articulatia ilio-sacrala emite arterele: iliolombara, fesiera craniala, si obturatoare.

Artera pudenda interna. Se dirijeaza caudal pe partea mediala a liamentului sacro-sciatic, iar la nivelul arcadei ischiadice se imparte in cele doua ramuri terminale: artera perineala ventrala si artera penisului, respectiv artera bulbului vestibulului. Prima emite artera rectala caudala ,la ambele sexe. Artera poplitee. Trece peste fata flexoare a articulatiei grasetului, ajunge intre tibie si muschiul popliteu si se ramifica in tibia caudala si tibia craniala. Artera tibiala caudala se dirijeaza distal peste fata caudala a muschiului popliteu; in treimea proximala a tibiei emite artera nutritiva a tibiei, iar distal da artera maleolara caudala laterala, din care se desprind ramuri pentru articulatia jaretului si prin intermediul ramurei anastomotice cu artera safena se anastomozeaza cu ramura caudala a acesteia. Artera tibiala craniala. reprezinta continuarea arterei poplitee. treverseaza membrana interosoasa a gambei, se aseaza craniolateral pe tibie si ajunge pe fata flexoare a articulatiei jaretului unde devine artera dorsala a piciorului. Artera dorsala a piciorului. Se continua cu artera metatarsiana dorsana III. Colaterala ei, artera tarsiana perforata, trece prin canalul tarsian si, plantar, se anastomozeaza cu arcada plantara profunda. Arterele autopodiului pelvin. Se clasifica in dorsale si plantare. Arterele plantare sunt mult mai numeroase. Arterele dorsale sunt reprezentate de artera metatarsiana dorsala III, care se continua cu ramura perforanta distala III ce trece oblic printre oasele metatarsiene III si II, atasandu-se sistemului arterial plantar. 1.1.3. VENELE Sunt vase prin care sangele circula de la periferie spre inima. In structura vaselor se deosebesc tot trei tunici, mai putin distincte decat in cazul arterelor: endovena (sau tunica interna), este formata din celule turtite, poligonale; mezovena (sau tunica medie) este reprezentata de fibre conjunctive, fibre elastice si musculare netede, in proportii variabile de la un vas la altul; perivena (sau tunica externa) este formata din tesut conjunctiv. In functie de structura se pot deosebi vene propulsoare, in care predomina fibrele musculare si vene receptoare in care predomina fibrele conjunctive. Numarul venelor este cu mult mai mare decat al arterelor, o artera fiind adeseori insotita de doua sau mai multe vene. Calibrul venelor depaseste in general pe cel al arterelor pe care le acompaniaza. In numeroase locuri ele formeaza plexuri venoase. 1.1.3.1. Venele micii circulatii Sunt reprezentate de 5-8 vene pulmonare, avalvulare, care se varsa in plafonul atriului stang. Ele readuc la inima sangele oxigenat la nivelul pulmonilor. 1.1.3.2. Venele marii circulatii

Aceste vene reprezinta sateliti ai sistemului arterial, cu unele particularitati care vor fi prezentate in continuare. 1.1.3.2.1. Venele capului Vena cava craniala. Corespunde trunchiului brahiocefalic; doar la iepure sunt doua. Este situata la mediastin, in partea craniala, dedesubtul traheii, la dreapta planului median. Venele jugulare. Radacinile venelor jugulare sunt reprezentate de vena linguo-faciala si de vena maxilara, care conflueaza ventral de aripa atlasului. Vena linguo-faciala. Are, la randul ei, doua radacini: faciala si linguala. Prima incepe, de asemenea, prin doua radacini: angulara ochiului si dorsala nasului si coboara pe fata, rostral de muschiul maseter, pana la incizura vaselor faciale; venele laterala a nasului, labiala maxilara, labiala mandibulara, ca si radacinile, au ramificatii omoloage arteriale. Vena profunda a fetei. Situata sub maseter, se dirijeaza caudal spre fosa pterigopalatina. Vena bucala. Cea mai ventrala, asezata dedesubtul maseterului, prezinta sinusul venei bucale si stabileste legatura intre vena faciala si vena ventrala a plexului venos pterigoidian. Venele profunda ale fetei si bucala nu au sateliti arteriali. Vena linguala. Se uneste cu vena faciala in jgheabul intermandibular, medial de ramura mandibulei. Vena maxilara. Incepe in plexul pterigoidian, divizat intr-un fascicul de vene care insotesc arterele si intro vena groasa ventrala, care se termina rostral cu vena buvala. 1.2.3.2.2. Sistemul venos al encefalului Se prezinta mult diferentiat fata de sistemul corespunzator arterial. Sangele venos este colectat de la nivelul encefalului de catre un sistem de sinusuri si confluenti: sinusurile sunt dilatatii venoase neregulate, iar confluentii reprezinta locurile de varsare a mai multor vene intr-un singur vas venos. Se deosebesc: trei sinusuri principale, trei sinusuri secundare si doi confluenti. Sinusurile principale. Sunt reprezentate de: sinusul longitudinal dorsal, situat in grosimea coasei creierului, la marginea dorsala, sinusul cavernos, situat in jurul glandei hipofize si sinusul occipitoaltoidian, situat de la bazioccipital pana la inelul atlasului. Sinusurile secundare. Sunt reprezentate de: sinusul longitudinal ventral, cuprins in marginea ventrala a coasei creierului; sinusul transvers, situat in grosimea cortului cerebelului si sinusul pietros, plasat pe fata interna a stancii temporalului. Confluentii. in numar de doi, sunt reprezentati de confluentul temporal, situat in conductul temporal si confluentul subsfenoidal, plasat sub corpul sfenoidului.

Sistemul venos al maduvei spinarii. Este reprezentat de vena spinala mediana, paralela cu artera spinala mediana si de catre sinusurile rahidiene, plasate pe planseul canalului rahidian. Sinusurile primesc sangele de la vena spinala mediana si il varsa venelor spinale satelite arterelor. 1.1.3.2.3. Venele membrului toracic In copita exista trei sisteme venoase subcutanate: perioplocutidural; parieto-solear; al furcutelor, bulbilor furcutei si barelor. Reteaua perioplo-cutidurala. Sangele este drenat de ramurile dorsale si laterale ale venelor coronare, de ramurile coronare ale plexului cartilaginos intern si de ramurile pulvinare. Reteaua carpiana dorsala. Este formata de ramurile carpiene dorsale ale venelor: radiala, cefalica, accesorie si interosoasa craniala. Vena cefalica. Pleaca din vena radiala si se deschide in vena jugulara; o anastomoza orientata caudoproximal, vena mediana a cotului, o leaga de vena brahiala. O alta vena fara satelit arteriale este vena epigastrica craniala superficiala care incepe medial cu muschiul pectoral ascendent, in sens cranial se aseaza la marginea ventrala a muschiului cutanat al trunchiului si se continua cu vena toracica superficiala afluent al venei toracodorsale. 1.1.3.2.4. Venele toracelui si abdomenului Vena toracica externa. Se varsa in vena subclaviculara. Vena azygos. Are radacinile in regiunea sublombara. Colecteaza sandele de la venele lombare III-I si majoritatea venelor intercostale. Vena cava caudala. Are doua radacini: venele iliace comune, stanga si dreapta. Confluenta este situata in dreptul vertebrei L Vena porta. Reprezinta vena functionala a ficatului. Colecteaza sangele de la tot tubul digestiv postdiafragmatic si splina prin cele trei radacini: vena mezenterica caudala, vena mezenteriza craniala si vena lienala. Venele cordului. Le-am mentionat mai sus. Restul venelor toracelui si abdomenului se comporta asemanator ramificatiilor arteriale. 1.1.3.2.5. Venele membrului pelvin. Originea venelor digitale plantare se aseamana cu a venelor digitale palmare, ele anastomozandu-se in arcada plantara profunda distala. Vena safena mediana. Este continuarea venei digitale dorsale comune II, care primeste o ramura anastomotica columinoasade la vena dorsala a piciorului si la nivelul muschiului semitendinos, ramura caudala rezultata din confluenta venelor plantare.

Vena safena laterala. Este o vena subtire, ce pleaca din vena maleolara caudala laterala si se varsa in vena femurala caudala distala. 1.2. SISTEMUL LIMFATIC 1.2.1. CAILE LIMFATICE Incep cu capilarele limfatice, inchise la extremitatea lor initiala. Ele dreneaza si transporta limfa colectata in spatiile intercelulare. Inainte de a se varsa in sistemul venos. vasele limfatice conflueaza in trunchiuri limfatice. Cel mai mare este canalul toracic, care incepe cu o dilatatie ampulara numita cisterna chilului, situata dorsal de aorta si caudal de diafragm. 1.2.2. Ganglionii limfatici Sunt formatiuni limfatice intercalate pe traiectul vaselor limfatice si, in esenta, s-ar asemana cu niste statii de control al limfei. Culoarea lor variaza de la galben-cenusiu pana la rosu-castaniu. Ganglionii limfatici sunt inconjurati de tesut conjunctiv lax si mai mult sau mai putin sunt mascati de tesut adipos. In structura unui ganglion se observa la exterior o capsula conjunctiva, formata din fibre colagene si elastice. Ganglionii limfatici genereaza limfocite care constituie o bariera importanta impotriva invaziei microbilor si, in general, a tuturor corpilor straini (praf, carbune etc.). O categorie aparte o constituie ganglionii limfatici hematici (limfoizi sau splenoizi) a caror structuri se aseamana atat cu aceea a ganglionilor limfatici cat si cu a splinei. Au culoare rosietica, sunt intercalati intre arteriole si venule, fiind prezenti la rumegatoare. Ganglionii limfatici regionali aduna si controleaza limfa unui organ sau a unei regiuni corporale (limfa primara). 1.2.3. Ganglionii limfatici si caile limfatice numarul ganglionilor limfatici la cabaline este extrem de mare. Dupa Baum (1928), in medie, 8000, fata de aproximativ 300 la bovine si 60 la caine. de obicei, dimensiunile unui ganglion sunt cuprinse intre 215mm. rareori 8cm. Centrul limfatic parotidian. Ganglionii limfatici parotidieni sunt asezati sub si in parotida, ventral de articulatia temporo-mandibulara. Vasele aferente vin de la: regiunea frontala, parietala, maseterica, parotidiana si zigomatica, ochiul si anexele, urechea externa; vasele eferente pleaca la centrul limfatic retrofaringian. Centrul limfatic mandibular. Ganglionii limfatici mandibulari sunt dispusi in doua grupuri simetrice in jgheabul intermandibular, ventral de musculatura limbii, marginiti de muschiul pterigoidian medial. Centrul limfatic retrofaringian. Ganglionii limfatici retrofaringieni mediali sunt asezati pe faringe si acoperiti de punga guturala.

Centrul limfatic cervical superficial. Ganglionii cervicali superficiali sunt situati cranial de articulatia scapulo-humerala, fiind acoperiti de muschiul brahiocefalic. Centrul limfatic cervical profund. Ganglionii cervicali profunzi craniale, se afla pe portiunea initiala a traheii, caudal de faringe si laringe. Ganglionii cervicali profunzi mijlocii au forma de pachet bilateral de 1-7cm lungime; sunt dispusi in serie, aproximativ la mijlocul traheei. Ganglionii cervicali profunzi caudali sunt asociati in doua grupuri simetrice pe fata ventrala a traheei, care se comtopesc cranial de prima coasta. Centrul limfatic axilar. Ganglionii axilari sunt situati caudal de articulatia scapulo-humerala si unghiul de emergenta al arterei scapulare. Ganglionii cubitali sunt asezati pe partea mediala a bratului, in apropierea articulatiei cotului. Centrul limfatic toracic dorsal. Ganglionii toracici aortici se afla plasati la originea arterelor intercostale in lungul aortei descendente. Ganglionii intercostali sunt situati cate unul in spatiile intercostale intre coaste si vertebre toracice, subpleural. Centrul limfatic toracic ventral. Ganglionii sternali craniali sunt situati la fata interna a articulatiilor condrocostale II si III. Ganglionul sternal caudal (sau diafragmatic) este asezat pe stern, in apropierea insertiei diafragmei. Centrul limfatic mediastinal. Ganglionii mediastinali craniali sunt situati in spatiul mediastinal precardiac. Ganglionii mediastinului mijlocii sunt asezati dorsal de baza cordului, la dreapta traheii si esofagului. Ganglionii mediastinului caudali sunt situati imediat caudal de arcada aortica si dorsal fata de esofag. Centrul limfatic bronhic. Ganglionii bifurcatiei, drepti, mijlocii si stangi sunt dispusi la bifurcatia traheii. Ganglionii pulmonari sunt prezenti pe bronhia principapa si frecvent pe bronhia lobara craniala. Centrul limfatic lombar. Ganglionii lombari-aortici sunt plasati pe aorta abdominala si vena caudala, intre rinichii si emergenta vaselor circumflexe profunde ale iliului. Ganglionii renali sunt situati pe trunchiurile vasculare renale. Centrul limfatic celiac. Ganglionii celiaci inconjoara artera celiaca si cele trei ramuri initiale ale ei. Ganglionii lienali sunt insiruiti de+a lungul hilului splenic. Ganglionii gastrici sunt situati pe ramurile arterei gastrice stangi.

Ganglionii