Termoeconomie

Tudor SAJIN
TERMOECONOMIE

(METODE DE ANALIZ I OPTIMIZARE A SISTEMELOR
TERMOENERGETICE)

2002

Recenzeni:

Prof.dr.ing. Vsevolod RADCENCO
Universitatea Politehnica din Bucureti

Prof.dr.ing. Nicolae LEONCHESCU
Universitatea Tehnic de Construcii din Bucureti

Consilier editorial:

Prof. dr. Gogu GHEORGHI
Universitatea din Bacu

ISBN 973-8392-57-8
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
SAJIN, TUDOR
Termoeconomie / Tudor Sajin. Bacu : Alma Mater, 2002.
p. ; cm.
Bibliogr.
ISBN 973-8392-57-8

697.34
Tudor SAJIN. Termoeconomie

3

P R E F A

Orice main sau instalaie termic productoare de energie funcioneaz cu pierderi
energetice, unele ireversibile, astfel nct procesele reale se desfoar ntotdeauna cu creteri
de entropie. n prezent se dezvolt rapid o nou ramur a termodinamicii avansate cu aplicaii
avantajoase n sistemele de producere i consum al energiei care se bazeaz pe optimizarea
proceselor ce se desfoar n ele prin analiza calitativ a acestor procese.
Lucrarea de fa care introduce aceast direcie tiinific n sistemul de nvmnt
este binevenit prin marea importan a problemelor de optimizare n proiectarea i
exploatarea economic justificat a echipamentelor termoenergetice. Cunoaterea metodelor
tradiionale i avansate de analiz termodinamic i termoeconomic, cum ar fi analiza
energetic, exergetic, energo- i exergoeconomic, metoda minimizrii vitezei de generare a
entropiei, precum i metodele i modelele teoriei clasice i avansate de optimizare, folosite n
prezent n termoenergetic prezint principalul obiectiv al acestei lucrri, obiectele de studiu
fiind procesele ireversibile i echipamentele termice caracteristice din subansamblurile de
producere, transport i consum ale energiei.
n lucrare sunt elucidate urmtoarele subiecte:

!"noiunile fundamentale de termodinamic, cum ar fi sistemul, proprietatea, starea,
tipurile de stare, ecuaia micrii, interaciunile i procesele termodinamice, principiile
termodinamicii, definiia energiei, bilanurile energetice i masice, echilibrul termodinamic i
stabilitatea echilibrului termodinamic, disponibilul adiabatic, entropia, temperatura,
potenialul chimic, presiunea, diagrama energie-entropie, utilizarea practic a bilanurilor;
!"problema calitii proceselor energetice, din care se desprinde metoda de analiz
exergetic a proceselor termoenergetice;
!"problema generrii entropiei n sistemele termodinamice nchise i deschise i
expunerea metodei optimizrii sistemelor termoenergetice prin minimizarea vitezei de
generare a entropiei;
!"metodele avansate de analiz a sistemelor de producere a energiei prin studiul
ireversibilitilor interne i externe ale instalaiei energetice; metodele de ameliorare a
randamentului instalaiilor energetice i metodele de ameliorare a performanei ciclurilor
acestora.
!"metodele i modelele matematice de optimizare termoeconomic specifice sistemelor
termoenergetice: modelele matematice ale optimizrii stocurilor, modelele de ateptare,
modelele de echipamente, modelele matematice ale ordonanrii optime, modelele de aplicare
optim n practic a ingineriei umane, modele de prognoz, modelele de preluarea riscului,
modelele teoriei cutrii, modelele pentru aplicarea n practic a ingineriei i analizei valorii,
modelele de decizie, modelul de optimizare a bilanului termoenergetic, metodele de prognoz
a purttorilor de energie, teoria cazurilor etc.

Prin prezentarea unor abordri actuale, lucrarea reuete s formeze gndirea tehnic
i economic a specialistului preocupat de problemele energeticii moderne.
Tudor SAJIN. Prefa

4
Lucrarea se adreseaz studenilor de la facultile cu profil energetic, fiind util i
specialitilor din domeniul energetic ocupai de optimizarea sistemelor termoenergetice.

Bucureti, 12 mai 2001

Prof. dr.ing. Vsevolod RADCENCO
Universitatea Politehnica din Bucureti

5

CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................9
CAPITOLUL 1. ELEMENTE FUNDAMENTALE DE TERMODINAMIC
AVANSAT...11
1.1. Observaii introductive....11
1.2. Termodinamic general.....12
1.2.1. Cinematica: condiiile de instantaneitate n timp..12
1.2.2. Sistemul....12
1.2.3. Proprietatea...13
1.2.4. Starea.13
1.3. Dinamica: variaia strii n timp.....13
1.3.1. Ecuaia micrii.13
1.3.2. Interaciuni i procese...14
1.4. Energia i bilanul de energie..14
1.5. Primul principiu al termodinamicii.14
1.5.1. Definiia energiei......15
1.5.2. Bilanul energetic......15
1.5.3. Bilanul masic...15
1.6. Tipuri de stare.....16
1.7. Stabilitatea strilor de echilibru. Principiul doi al termodinamicii.....17
1.8. Principiul doi al termodinamicii.....17
1.8.1. Imposibilitatea crerii unui perpetuum mobile de spea a doua...17
1.9. Disponibilul adiabatic.....17
1.9.1. Procese reversibile i ireversibile..18
1.10. Disponibilul adiabatic generalizat.18
1.11. Disponibilul adiabatic al unui sistem. Rezervorul....18
1.12. Echilibrul stabil comun.....19
1.13. Rezervorul.....19
1.14. Energia disponibil...19
1.15. Energia disponibil generalizat...19
1.15.1. Relaii de calcul al energiei i al energiei libere disponibile......20
1.16. Entropia. Bilanul de entropie...20
1.16.1. Definiia entropiei...21
Cuprins

6
1.16.2. Bilanul de entropie.21
1.17. Strile de echilibru stabil. Principiul de stare...22
1.18. Relaia fundamental....22
1.19. Temperatura. Potenialul chimic. Presiunea.....23
1.20. Diagrama energie-entropie24
1.21. Principiul trei al termodinamicii...26
1.22. Interaciunile.....26
1.23. Utilizarea practic a bilanurilor...27
CAPITOLUL 2. CALITATEA PROCESELOR ENERGETICE ................................29
2.1.Consideraii generale...................................................................................29
2.2. Capacitatea de transformare a energiei...29
2.3. Exergia si anergia cldurii..31
2.4. Exergia i anergia agenilor termici n curgere staionar..33
2.5. Exergia i anergia agenilor termici n procesele fr curgere...34
2.6. Expresia general a variaiei exergiei.35
2.7. Pierderi de exergie..36
2.8. Teorema Gouy-Stodola...38
2.9. Indici de apreciere calitativ a proceselor energetice.40
2.9.1. Randamentul energetic.41
2.9.2. Randamentul exergetic.42
2.9.3. Principalii indicatori de eficien ai proceselor i aparatelor de schimb de
cldur..43
2.9.3.1. Randamentul termic.43
2.9.3.2. Randamentul termodinamic.43
2.9.3.3. Coeficientul de reinere a cldurii....44
2.9.3.4. Eficiena procesului de nclzire (rcire).44
2.9.3.5. Eficiena termic..45
2.9.3.6. Pierderea specific de presiune....46
2.9.3.7. Indici economici de calitate..47
CAPITOLUL 3. GENERAREA ENTROPIEI N SISTEMELE TERMODINAMICE..49
3.1. Sisteme nchise.......................................................................................49
3.2. Sisteme deschise.52
3.3. Lucrul disponibil distrus.56
3.4. Procese ireversibile caracteristice...58


7
CAPITOLUL 4. METODE AVANSATE DE ANALIZ I OPTIMIZARE A
SISTEMELOR DE PRODUCERE A ENERGIEI.............................63
4.1. Condiiile de producere a puterii maxime..64
4.1.1. Raportul optim de temperatur.65
4.1.2. Randamentul motorului termic n cazul producerii puterii maxime.66
4.1.3. Distribuia optim a ariilor echipamentelor de schimb de cldur...67
4.1.4. Aplicaie la un ciclu Brayton ideal...68
4.2. Irevesibiliti externe..72
4.3. Ireversibiliti interne..76
4.3.1. nclzitorul....77
4.3.2 Turbina...78
4.3.3. Rcitorul....79
4.3.4. Pompa de ap80
4.3.5. Importana relativ a ireversibilitilor interne.81
4.4.Metode de mbuntire a randamentului instalaiilor de turbine cu abur...81
4.5. Instalaii de turbine cu gaze ...82
4.5.1. Ireversibiliti interne i externe...82
4.5.2. Metode de mbuntire a performanei ciclului de turbin cu gaze.85
4.6. Cicluri combinate de turbin cu abur i turbin cu gaze.86
CAPITOLUL 5. METODE DE ANALIZ I OPTIMIZARE A SISTEMELOR
TERMOENERGETICE...87
5.1. Noiuni introductive............................87
5.2. Teoria general a optimizrii sistemelor complexe....87
5.2.1. Metode de optimizare bazate pe calculul diferenial....88
5.2.2. Metode de optimizare bazate pe calculul variaional...89
5.2.3. Metode avansate de optimizare....90
5.2.3.1. Programarea liniar..91
5.2.3.2. Programarea neliniar..94
5.2.3.3. Modelele teoriei avansate de optimizare..94
5.3. Modele specifice de optimizare n termoenergetica...96
5.3.1.Modele matematice ale optimizrii stocurilor...96
5.3.2. Modele de ateptare..97
5.3.3. Modele de echipamente....98
5.3.4. Modele matematice ale ordonanrii optime....98

Cuprins

8
5.3.5. Modele de aplicare optim n practic a ingineriei umane i modele
matematice cu normarea i retribuia muncii, inclusiv cele legate de
transportul intern...99
5.3.6. Modele matematice de prognoz100
5.3.7. Modele de preluarea riscului...100
5.3.8. Modele ale teoriei cutrii..101
5.3.9. Modele pentru aplicarea n practic a ingineriei i analizei valorii102
5.3.10. Modele de decizie.102
5.3.11. Costul specific actualizat al produsului i gradul de organizare
a sistemului n care el este conceput.103
5.4. Modelul de optimizare a bilanului termoenergetic..104
5.5. Metode de prognoz a purttorilor de energie..105
5.6. Modele pentru transformarea unui bilan termoenergetic real
ntr-un bilan cvasioptim..106
5.7. Elaborarea bilanurilor termoenergetice momentane n baza teoriei cazurilor.111
CAPITOLUL 6. METODA TERMOECONOMIC DE ANALIZ A
SISTEMELOR ENERGETICE..113
6.1. Analiza exergoeconomic.113
6.2. Problema unitii de msur a exergiei.115
6.3. Optimizarea cost-calitate..115
6.4. Metoda termoeconomic de evaluare a rentabilitii utilizrii instalaiilor de
depoluare...117
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................121


9

INTRODUCERE

Termoeconomia este o disciplin relativ tnr care n prezent se dezvolt rapid. n loc
de introducere la aceast disciplin poate fi folosit textul de mai jos, preluat din lucrarea
profesorului romn Vsevolod Radcenco ntitulat Termotehnica la nceput de mileniu
(revista Termotehnica, nr.1, 2001, p.4-9), care n mod exact i laconic red istoria dezvoltrii
i obiectivele noii direcii tiinifice de analiz termodinamic.
n ultimele decenii ale secolului trecut au fost puse bazele metodei termoeconomice
de analiz termodinamic elaborate de americanul Tribus n care problemele analizei
exergetice sunt corelate cu cele de natur economic. ntr-adevr, analiza pur termodinamic
a sistemelor este principial limitat; aceast limitare este determinat de faptul c analiza
termodinamic opereaz numai cu cheltuieli i pierderi de exergie n timp ce pentru aprecierea
final este necesar luarea n considerare a tuturor cheltuielilor. Cu toate c analiza
termodinamic joac un rol esenial preciznd limitele soluiilor tehnice posibile, decizia
final se axeaz pe aprecieri economice ale eficienei. ntr-o serie de cazuri particulare,
rezultatele cercetrilor efectuate din diferite puncte de vedere sunt identice iar optimul
termodinamic nu difer de cel economic. Aceast coinciden a rezultatelor se explic prin
aceea c variaia parametrilor sistemului n limitele necesare pentru optimizarea
termodinamic a parametrului dat (adic de reducere la minimum a cheltuielilor energetice)
nu modific (sau modific puin) cheltuielile de alt tip. n general ns, o asemenea
coinciden nu este obligatorie; n cazul sistemelor complexe, recomandrile obinute pe baza
analizei termodinamice i a celei tehnico-economice pot diferi substanial.
n toate procesele supuse analizei termoeconomice este raional separarea cheltuielilor
energetice de cele neenergetice ntruct primele sunt legate de caracteristicile termodinamice
ale sistemului ct i ale zonelor componente. Cheltuielile neenergetice sunt de asemenea
legate de parametrii termodinamici dar caracterul acestor dependene este mult mai complex.
n timp ce cheltuielile energetice sunt direct legate de caracteristicile termodinamice ale
sistemului i includ costul tuturor fluxurilor de substan i energie care intr n sistem,
cheltuielile neenergetice se refer la investiiile i cheltuielile de exploatare a instalaiei;
evident, investiiile de capital sunt determinate n mare msur att de nivelul randamentului
proceselor din sistem ct i de factorul dimensional. Legtura ntre termodinamic i
economie a fost subliniat n mod strlucit de profesorul american de origine romn N.
Georgescu-Roegen n lucrarea sa intitulat Legea entropiei i procesul economic n care
evideniaz rolul produselor de joas entropie n activitatea uman; prin transformarea
produselor de joas entropie n produse de nalt entropie este asigurat existena i evoluia
societii umane.
ncepnd cu a doua jumtate a secolului trecut, apariia i dezvoltarea centralelor
nuclearoelectrice, la nceput fr supranclzirea aburului n amontele turbinei, a impus
studierea condiiilor n care aceste centrale pot dezvolta o putere maxim. Iniial, aceste
cercetri au fost efectuate de ctre Novikov (URSS) Chambadal (Frana) n anul 1957 i
El-Wakil (SUA) n 1962 dar, din pcate, au trecut neobservate. Rezultatele obinute au fost
redescoperite n anul 1975 de ctre Curzon i Ahlborn (SUA) care au scos n eviden faptul
c o central termoelectric clasic (CTE) sau nuclear (CNE) dezvolt o putere maxim n
situaia n care randamentul acesteia T T
P
t 0
1
max
= unde
0
T i T reprezint
Introducere

10
temperaturile surselor de cldur, iar T T
0
este celebrul deja nice radical. Rezultatul
obinut caracterizeaz un ciclu Carnot endoreversibil (pe plan intern) dar exoireversibil (pe
plan extern). S-a impus reconsiderarea analizei ciclului Carnot pe baza conceptului de putere,
ntr-un context interdisciplinar n care triunghiul termodinamic-transfer de cldur-mecanica
fluidelor definit de profesorul american de origine romn Adrian Bejan a devenit i el deja
clasic. S-a ajuns treptat la concluzia c un sistem fizic dezvolt putere numai n prezena unor
ireversibiliti externe strict necesare. Anularea diferenelor de temperatur n procesele de
transfer de cldur ntre agent i sursele de cldur, adic n condiii de exoreversibilitate face
ca suprafeele de schimb de cldur s devin infinite, timpii de contact infinii iar puterea
dezvoltat s se anuleze, dei lucrul mecanic obinut ar fi maxim iar randamentul ciclului
Carnot corespunztor este T T
C 0
1 = . S-a conturat, treptat, concepia filozofic potrivit
creia un sistem fizic poate interaciona i poate evolua numai n prezena ireversibilitilor
externe care le condiioneaz i pe cele interne, afirmaie valabil i pentru sistemele
socioeconomice ca i pentru cele biologice, n general sinergetice. Din acest punct de vedere
i nu numai, termodinamica poate fi considerat nu numai tiina general a energiei ci i a
transmiterii puterii prin disipaie.
Cele menionate mai sus au conturat o nou direcie de cercetare tiinific, cu adnci
implicaii n cele mai diferite domenii ale tehnicii i tiinei, cunoscut sub denumirea de
termodinamic n timp finit, metoda respectiv fiind acceptat sub numele CANC (Curzon-
Ahlborn-Novikov-Chambadal).
Revenirea puternic n actualitate a conceptului de putere a impus reconsiderarea
poziiei noiunii de pierdere cauzat de ireversibilitate. Se constat c aceste pierderi pot fi
pasive, eliminabile la limit din punct de vedere tehnic (domeniul tribologiei) i active care
permit interaciunea, respectiv, evoluia sistemului analizat.
Implicaiile decisive ale aspectelor de natur termic n analiza diferitor tipuri de
sisteme au condus la apariia a numeroase direcii de cercetare tiinific interdisciplinar
precum termoelasticitatea, termoplasticitatea, termotribologia, termohidrodinamica,
termoeconomia, termoaerochimia, termoterapia .a. Din acest punct de vedere se poate
afirma, fr exagerare, c secolul care s-a ncheiat ieri a fost un secol care a schimbat
totul iar termodinamica i-a consolidat poziia de regin a tiinelor.


11

CAPITOLUL 1

ELEMENTE FUNDAMENTALE DE TERMODINAMIC AVANSAT

1.1. Observaii introductive

In multe prezentri ale termodinamicii noiunea de cldura este introdusa nainte de a fi
dezvoltata ca un concept intuitiv si autoevident independent de legitile care guverneaz
acest subiect [1,2].
Spre exemplu, Feynman [3] descrie cldura ca una din formele diferite ale energiei
referitor la micarea haotica a particulelor grupate mpreuna si care trec una cate una printre
celelalte [3, p.1-3 si 4-2], ca o form a energiei care n realitate este cunoscut ca energie
cinetic - micarea interioara [3, p.4-6] si care este determinat de micarea aleatorie a
atomilor [3, p.8-10].
Tisza [4] argumenteaz c sloganul ,,cldur este micare, n ciuda nelegerii lui
aproximative , transmite imagini intuitive ale valorilor pedagogice si euristice.
Brush [5] i-a ntitulat tratatul su din cele dou volume ale teoriei cinetice a gazelor ,,O
form de micare pe care noi o numim cldur.
Exista cel puin doua probleme n aceste interpretri.
Prima, e c lucrul i cldura nu se pstreaz n sistem.
A doua, si poate ca cea mai importanta, e ca conceptele mecanicii sunt utilizate pentru a
justifica si a face plauzibila notiunea de caldura care este departe de sfera mecanicii.
In ciuda neajunsurilor logice evidente, acest truc functioneaza, fiindca de la bun inceput
studentul considera ca ideea caldurii nu este nociva, ba chiar naturala. Situatia, insa, se
schimba in mod drastic atunci cand ea se foloseste pentru a defini o multime de noi concepte
mai putin naturale si mai putin nocive. Caldura este contrapusa lucrului mecanic si folosita ca
o componenta esentiala a primului principiu al termodinamicii. Studentul incepe sa se agite,
deoarece caldura este definita nu atat de bine si de operational ca lucrul mecanic.
O incercare de a aborda prima problema este intreprinsa in unele lucrari din domeniu.
Landau si Lifshitz [6] definesc caldura ca o parte a variatiei energiei corpului care nu
poate fi facuta sub forma de lucru mecanic.Guggenheim [7] considera caldura ca o variatie a
energiei care difera de lucru si care este determinata de diferenta de temperatura. Keenan [8]
este de parerea ca caldura prezinta un transfer de energie de la un sistem la altul cu
temperatura mai joasa, determinat de diferenta de temperatura, daca ambele sunt impuse de a
comunica. Definitii similare se intilnesc si in alte lucrari .
Totusi, aceste definitii nu sunt atat de clare, cat s-ar parea, si nu pot fi justificate in baza
principiilor mecanicii, deoarece nu abordeaza problemele fundamentale ale existentei
variatiilor de energie care difera de formele legate cu lucrul mecanic.
Astfel de variatii au fost stabilite ca unul din rezultatele coplesitoare ale termodinamicii,
devenind datorita notiunii de entropie o proprietate fundamentala a materiei.
Hatsopoulos si Keenan [9] au mentionat in mod explicit, ca, daca n-ar exista principiul
doi al termodinamicii, caldura si lucrul mecanic n-ar putea fi determinate in mod distinct, iar
fara o expunere prealabila a principiului doi nu s-ar putea da o definitie satisfacatoare a
caldurii.
Capitolul 1. Elemente fundamentale de termodinamic avansat

12
In practica predarii termodinamicii notiunea de caldura este introdusa, totusi, inainte de
expunerea primului principiu si apoi utilizata in expunerea celui de al doilea principiu si, in
mod particular, in definitia entropiei. La aceasta etapa, studentul nu mai poate evita sensul
ambiguu si lipsa continutului logistic a notiunii de caldura.
Aceasta situatie rezulta dintr-o greseala, care din nefericire vrea sa ne convinga ca
termodinamica este o stiinta confuza si ambigua, o disciplina de mana a doua.
O noua viziune in predarea termodinamicii este expusaa in prezentarea lui Gyftopoulos
[10] , in care aceste inconveniente sunt excluse.
Legile termodinamicii sunt prezentate ca componente partiale ale legii incomplete a
dinamicii din mecanica. Caldura nu joaca nici un rol in primul principiu al termodinamicii, in
definitia energiei, in principiul al doilea, in definitia entropiei si in conceptele generale ale
variatiei energiei si entropiei intre sistemele care interactioneaza.
Aceasta a permis sa fie stearsa dilema relatiei dintre mecanica si termodinamica.
Experienta universitatilor americane (universitatile Brescia, Italia, MIT, Tuft, Nordestica,
Washington din St. Louis si universitatile din Florida) a demonstrat, ca in aceasta prezentare
ideile fundamentale ale termodinamicii pot fi expuse in 12 lectii de o ora cu timp suficient
pentru explicatii si cu ilustrarea scurta a conceptelor prezentate.

1.2. Termodinamica general

Vom defini termodimamica generala sau simplu termodinamica ca obiectul de studiu al
miscarilor constituientilor fizici (particulelor si radiatiilor) care rezulta in urma aplicarii
fortelor exterioare si actiunii celor interioare (actiunile si reactiunile dintre constituienti).
Aceasta definitie este identica cu cea expusa de Timoshenko si Young despre dinamica in
mecanica [11]. Totusi , datorita principiului al doilea , definitia inglobeaza un spectru mai larg
de fenomene decat in dinamica.
Vom stabili ca termodinamica descrie fenomene atit cu valori nule, cat si cu valori
pozitive ale entropiei , in timp ce mecanica clasica si mecanica cuantica descriu doar
fenomene cu valori nule ale entropiei.

1.2.1. Cinematica: condiiile de instantaneitate n timp

In cinematica exista definitii verbale a termenilor sistem, mediu ambiant, proprietate si
stare astfel ca aceste definitii ramin intacte in alte teorii fizice si nu includ atribute statistice
care sa faca informatia imprecisa.
Aceste definitii includ doar inovatia expunerii.

1.2.2. Sistemul

Sistemul este definit ca o totalitate de constituente. Vom considera doar un constituent
care este determinat de urmatoarele specificatii:
a) tipul constituentului si diapazonul de valori ale cantitatii lui;
b) tipul si diapazonul de valori ale parametrilor care caracterizeaza in mod complet
fortele exterioare exercitate asupra constuituentului de alte corpuri decit insasi constituentul,
cum ar fi volumul unui vas. Fortele exterioare nu depind de coordonatele altor corpuri, decat
de cele ale constituentului considerat. Un astfel de parametru poate fi considerat volumul.

13
c) fortele interioare dintre particulele constituentului , cum ar fi fortele intermoleculare,
depind de coordonatele tuturor particulelor care interactioneaza .
Orice altceva care nu este inclus in sistem se numeste mediu ambiant.
Vom nota cantitatea constituentului cu n si valoarea volumului cu V .
Pentru orice moment de timp , cantitatea constituentului si volumul au valori determinate.
Vom nota aceste valori cu n si V cu sau fara subscriptii aditonale.

1.2.3. Proprietatea

Fara doar si poate, ca valorile cantitatii constituentului si a volumului la orice
instantaneitate in timp nu sunt suficiente pentru a caracteriza in mod deplin conditiile
sistemului in acest moment. De aceea vom considera de asemenea si valorile proprietatilor in
momentul dat de timp .
Proprietatea este un atribut care poate fi evaluat in orice moment de timp cu ajutorul unui
set de masuratori si operatii care sunt efectuate in sistem si rezulta ca valori numerice -
valoarea proprietatii.
Aceasta valoare este independenta de aparatele de masurat, de alte sisteme si de mediul
ambiant sau de alte instantaneitati in timp.
Doua proprietati sunt independente, daca valoarea uneia din ele poate fi variata fara a
afecta valoarea celeilalte.

1.2.4. Starea

Pentru sistemul dat, valorile cantitatii constituentului, valoarea volumului si valorile
setului complet de proprietati independente inglobeaza tot ce poate fi spus despre sistem la un
moment dat de timp si despre rezultatele unor masurari care pot fi efectuate in acest moment
de timp. Vom numi aceasta caracterizare completa a sistemului in momentul dat de timp ca
starea sistemului .
Fara nici o modificare, aceasta definitie a starii este aplicabila in orice ramura a fizicii .

1.3. Dinamica: variaia strii n timp

1.3.1. Ecuaia miscrii

Starea sistemului poate varia in timp tot atat de spontan, cum constituentul reuseste sa se
conformeze la fortele exterioare si interioare sau la rezultatul interactiunilor cu alte sisteme
sau la ambele. Sistemul care sufera doar variatii spontane de stare se numeste sistem izolat.
Sistemul care nu este izolat interactioneaza cu mediul ambiant printr-un numar de diferite
cai, unele din care pot rezulta in fluxuri nete de proprietati intre sistem si mediul ambiant.
Spre exemplu, in urma ciocnirei dintre sistem si mediul ambiant rezulta fluxul sau transferul
momentului de miscare spre sau de la sistem .
Relatia care descrie evolutia starii unui sistem izolat - variatiile spontane ale starii - in
functie de timp se numeste ecuatia miscarii.
O perioada determinata de timp a guvernat ecuatia lui Newton care relateaza ca forta
sumara a fiecarei particule din sistem depinde de masele lor inertiale m si de acceleratiile a ,
astfel ca a m F = .

14
O alta evolutie a constituit-o ecuatia dependenta de timp a lui Schredinger, care este
echivalenta ecuatiei lui Newton in mecanica cuantica .
Alte evolutii stabilite experimental, desigur, nu pot ingloba ambele din aceste ecuatii.
Rezulta ca ecuatia miscarii pe care o avem este incompleta. Cautarea ecuatiei complete a
miscarii care ar descrie toate fenomenele fizice ramane a fi un subiect de cercetare la frontiera
stiintei contemporane - cea mai intriganta si mai provocatoare problema in termodinamica .
Multe aspecte distinctive ale ecuatiei miscarii au fost permanent studiate. Aceste distinctii
contin in ele nu numai subiecte de cercetare a ecuatiei complete a miscarii, dar si procedura
alternativa puternica de analiza a multor probleme practice dependente de timp.
Doua din cele mai generale si mai studiate distinctii sunt conturate de consecintele
primelor doua principii ale termodinamicii .

1.3.2. Interaciuni i procese

Mai eficient decat prin dependenta explicita in timp la care recurge ecuatia completa a
miscarii, variatia starii poate fi descrisa in termeni de:
a) interactiuni care sunt active in perioada variatiei starii ;
b) starile extreme ale sistemului (starea initiala si cea finala);
c) conditiile asupra valorilor proprietatiilor starilor extreme, care sunt consecinte ale
legilor termodinamicii si, daca nu exprima totul, sa exprime cele mai generale si mai studiate
parti distinctive ale ecuatiei complete ale miscarii .Fiecare interactiune este caracterizata cu
ajutorul fluxurilor nete respective ale proprietatilor prin frontiera sistemului .
Spre exemplu, dupa definirea proprietatilor energiei si entropiei putem observa ca unele
interactiuni declanseaza fluxuri de energie prin frontiera sistemului fara a declansa si un flux
de entropie, in timp ce alta interactiune declanseaza
ambele fluxuri .
Printre conditiile impuse valorilor proprietatilor vom
observa ca variatia energiei sistemului trebuie sa fie egala
cu variatia energiei dintre sistem si ambianta sa, in timp ce
variatia entropiei nu poate fi mai mica, decat variatia
entropiei dintre sistem si mediul ambiant.

1.4. Energia si bilanul de energie

Energia este conceptul care sta la baza intelegerii
noastre a tuturor fenomenelor fizice, care este inca foarte
dificila de a fi realizata. Ea porneste de la un principiu
fundamental, cunoscut ca primul principiu al
termodinamicii, dar nu este o parte a enuntului acestuia.

1.5. Primul principiu al termodinamicii

Primul principiu enunta ca orice doua stari ale
sistemului pot fi intotdeauna starile initiala si finala a
variatiei procesului de ridicare a greutatii (fig.1.1), care nu
implica alte efecte exterioare asupra sistemului, decat
variatia nivelului dintre
1
z si
2
z a unei greutati, care este
Fig. 1.1. Procesul de ridicare a
greutii

15
un efect mecanic .
In afara de aceasta, pentru o greutate data, valoarea expresiei ( )
2 1
z z Mg este fixata
numai in starile exterme ale sistemului, in care M este masa inertiala a greutatii, iar g -
acceleratia gravitationala.

1.5.1. Definiia energiei

Una din consecintele (teorema) primului principiu al termodinamicii este, ca fiecare
sistem A in orice stare
1
A

are o proprietate numita energie, cu valoarea notata cu simbolul
1
E . Energia
1
E poate fi evaluata cu ajutorul procesului ridicarii greutatii care stabileste starea
1
A si starea de referinta
0
A , careia ii corespunde o valoare arbitrara de referinta
0
E , astfel ca:

( )
0 1 0 1
z z Mg E E = . (1.1)

Energia este o proprietate aditiva, ceea ce inseamna ca energia unui sistem compozit este
egala cu suma energiilor subsistemelor lui. Mai mult decat atat, energia fiecarui din ele are
aceeasi valoare in momentul final ca si in momentul initial, daca procesul este un proces de
ridicare a greutatii cu efect net nul, sau ramane invarianta in timp , daca procesul este spontan.
In ambele din aceste doua procese,
1 2
z z = si ( ) ( )
1 2
t E t E = pentru timpul
2
t mai mare
decat
1
t , ceea ce inseamna ca energia se conserva. Conservarea energiei este un rezultat
dependent de timp. Ea este obtinuta fara utilizarea ecuatiei generale a miscarii. De remarcat,
ca energia easte definita pentru orice sistem (atat pentru cel macroscopic, cat si pentru cel
microscopic ) si pentru fiecare stare, si nu este o marime statistica.

1.5.2. Bilanul energetic

In perioada interactiunilor, energia poate fi schimbata intre sistem si ambianta sa. Vom
nota cu
A
E cantitatea de energie schimbata intre mediul ambiant si sistemul A intr-un
proces care schimba starile sistemului A de la
1
A pana la
2
A . Astfel, putem intocmi bilantul
energetic. Acest bilant este bazat pe aditivitatea si conservarea energiei, si poate fi scris sub
forma:

( )

=
A
A sistemul
E E E
1 2
, (1.2)

in care
A
E este pozitiva, daca energia curge in sistemul A. Cu alte cuvinte, aceasta
inseamna, ca variatia energiei in sistemul A trebuie sa fie asigurata de energia neta, care trece
prin frontiera sistemului.

1.5.3. Bilanul masic

Valorile energiei, determinate din primul principiu al termodinamicii, sunt relative
deoarece valoarea de referinta
0
E este arbitrara. Se pot insa determina valori absolute,
folosind teoria speciala a relativitatii si conceptul masei inertiale.

16
In general, spre deosebire de energie, masa este o marime neaditiva care nu se conserva.
Totusi, in lipsa reactiilor nucleare, de creare si anihilare, variatiile masei cauzate in sistem de
schimbul de energie dintre fiecare constituent si campul electromagnetic, de reactiile chimice
sau de ambele sunt neglijabile in raport cu masa sistemului.

In rezultat putem stabili un instrument foarte util, bilantul masic, adica

( )

=
A
A sistemul
m m m
1 2
, (1.3)

in care
A
m este cantitatea neta a masei sistemului A schimbata cu mediul ambiant. Masa
A
m este pozitiva, daca masa curge in sistemul A.

1.6. Tipuri de stare

Dat fiind, ca numarul de proprietati independente ale sistemului este infinit chiar si pentru
un sistem constituit dintr-o singura particula cu un singur grad de libertate de translatie -
singura variabila care determina configuratia sistemului in spatiu - si ca majoritatea
proprietatilor pot varia intr-un diapazon de valori, numarul de stari posibile ale sistemului este
infinit. Pentru a facilita aprecierea acestor stari, le vom clasifica in diferite categorii in raport
cu evolutiile lor temporare.
Aceasta clasificare ne ofera mai departe multe aspecte importante ale termodinamicii si
asigura o motivatie usor de a fi inteleasa pentru principiul doi al termodinamicii .
Starea instabila este una din aceste stari care variaza in functie de timp din cauza
interactiunilor dintre sistem si ambianta sa.
Starea stabila este una din ele care nu variaza in functie de timp, netinand cont de
interactiunile dintre sistem si ambianta sa .
Starea de dezechilibru este aceea stare care variaza spontan in functie de timp, adica
starea care evolueaza in timp fara a avea efecte asupra sa sau fara interactiunea cu mediul
ambiant .
Starea de echilibru este starea care nu variaza in functie de timp pana cand sistemul
ramane izolat - starea care nu poate fi variata spontan .
Starea de echilibru instabil este starea de echilibru care poate fi provocata spontan in
intervalul diferitelor stari de o interactiune de scurta durata care are doar un efect temporar
infinit de mic asupra starii mediului ambiant .
Starea de echilibru stabil este starea de echilibru care poate fi alterata spre diferite stari
numai prin interactiuni care lasa efecte nete in mediul ambiant .
Aceste definitii sunt identice cu cele respective din mecanica, dar includ un spectru mai
larg de stari dect cele incetatenite in mecanica .
Pornind fiecare de la starea de dezechilibru sau de la starea de echilibru care nu este
stabila, energia si numai energia poate fi transferata afara din sistem si sa afecteze efectele
mecanice fara impunerea altor schimbari in starea mediului ambiant .
Spre exemplu, o baterie de acumulatoare incarcata cu electricitate poate alimenta cu
energie un aparat electric. Din contra, experienta arata, ca incepind de la starea de echilibru
stabil cu o valoare anumita de energie, nu poate fi obtinut un efect mecanic. Spre exemplu, o
baterie descarcata mai poate avea o oarecare energie, insa ea nu mai poate alimenta aparatul
electric. Aceasta imposibilitate este una din cele mai uimitoare consecinte ale primelor doua
principii ale termodinamicii si este demonstrata de un numar inestimabil de experiente.

17

1.7. Stabilitatea strilor de echilibru. Principiul doi al termodinamicii

Pentru un savant sau un inginer familiarizat cu mecanica, existenta starilor de echilibru
stabil la orice valoare a energiei nu este atat de evidenta .Pentru prima data aceasta a fost
mentionata de Hatsopoulos si Keenan [12], ca esenta tuturor enunturilor corecte ale
principiului doi al termodinamicii.

1.8. Principiul doi al termodinamicii

Principiul doi afirma ,ca intre toate starile sistemului cu valoarea data a energiei E si cu
valori date ale cantitatii n de constituent si cu volumul V exista doar o stare si numai o stare
de echilibru.
Existenta starii stabile de echilibru pentru fiecare set de valori V n E , , si pentru fiecare
alta, principiul doi al termodinamicii nu poate fi dedus din legile mecanicii. In mecanica intre
toate starile sistemului cu valoare fixa a cantitatii de constituent si cu volum fix, numai starea
de echilibru stabil este starea cu cea mai mica energie potentiala si cu energie cinetica nula.
Din contra, principiul doi afirma ca echilibrul stabil exista pentru orice valoare a energiei.
Urmeaza ca clasa starilor concepute de termodinamica este mai larga, decat cea conceputa de
mecanica.

1.8.1. Imposibilitatea crerii unui perpetuum mobile de spea a doua

Existenta starilor de echilibru stabil pentru diferite conditii ale sistemului are multe
consecinte teoretice si practice. Una din ele este aceea, ca incepind cu o stare de echilibru
stabil al unui sistem, nu exista energie care poate fi extrasa pentru a afecta un efect mecanic
pana cand valorile cantitatii constituentului si volumul sistemului nu sufera schimbari .
Daca aceasta ar fi posibil, energia ar putea fi returnata, la sistem si l-ar accelera cu o
viteza diferita de zero. Astfel, starea de echilibru stabil s-ar schimba in alta stare fara vre-un
efect asupra mediului. O astfel de schimbare este in contradictie cu definitia starii de echilibru
stabil .
Conceptul echilibrului stabil, fiind o parte a principiului doi, aceasta ar insemna si
violarea acestui principiu. Aceasta consecinta se refera la imposibilitatea crearii unui
perpetuum mobile de speta a doua (PPM2) .
In unele expuneri ale termodinamicii aceasta este prezentata ca un enunt al principiului
doi, fiind doar un aspect al primelor principii ale termodinamicii.

1.9. Disponibilul adiabatic

Pentru valorile date ale lui n si V , o alta consecinta a principiului doi al termodinamicii
este ca, nu toate starile pot fi variate la starea cu energie minima a sistemului cu ajutorul
interactiunilor care rezulta singure din ridicarea greutatii - interactiuni care exercita ele insusi
schimbari in mediul ambiant.
Aceasta este o generalizare a imposibilitatii crearii PPM2, deoarece starea initiala nu este
o stare de echilibru . In esenta noi demonstram existenta unei alte proprietati care se numeste
disponibil adiabatic si care se noteaza cu .

18
Disponibilul adiabatic
1
al sistemului in starea
1
A reprezinta cea mai mare cantitate de
energie care poate fi transferata de la sistem la greutate intr-un proces reversibil, astfel ca A
isi schimba starea initiala
1
A cu starea de echilibru stabil
0
A . Valoarea marimii este
nenegativa .

1.9.1. Procese reversibile si ireversibile

Printre alte distinctii, fiecare proces poate fi reversibil sau ireversibil .
Un proces este reversibil, daca el poate fi realizat pe calea cea mai scurta astfel, ca
sistemul si mediul ambiant sa poata fi returnate la starile lor initiale respective . Un proces
este ireversibil , daca este imposibil de a fi realizat pe o astfel de cale, ca sistemul si mediul
ambiant sa poata fi returnate la starile lor initiale respective.

1.10. Disponibilul adiabatic generalizat

Notiunea de disponibil adiabatic poate fi generalizata pentru un proces reversibil al
sistemului A in cursul caruia unicul efect asupra mediului ambiant este ridicarea sau
coborarea greutatii astfel, ca sistemul isi schimba starea de la
1
A cu valorile
1
n si
1
V pina la
starea de echilibru stabil
0
A cu valorile
0
n si
0
V .
Vom defini energia schimbata intre sistem si greutate in cursul procesului ca disponibil
adiabatic generalizat. Energia schimbata intre sistem si greutate este optima. Este maximul ce
poate fi transferat de la sistem la greutate sau minimum , daca transferul este invers de la
greutate la sistem. Pentru simplitate vom nota disponibilul adiabatic generalizat cu acelasi
simbol ca si in cazul disponibilului adiabatic. Daca energia este transferata de la sistem,
disponibilul adiabatic este pozitiv, iar in cazul transferului de energie in sistem este negativ.
Ca si energia, este o proprietate bine definita pentu orice sistem in orice stare. Spre
deosebire de energie, nici disponibilul adiabatic si nici disponibilul adiabatic generalizat nu
sunt marimi aditive. Daca
0 1
n n = si
0 1
V V = , atunci este evident ca disponibilul adiabatic
generalizat se reduce la disponibilul adiabatic.

1.11. Disponibilul adiabatic al unui sistem. Rezervorul

Proprietatile aditive sunt foarte utile deoarece faciliteaza apreciera proprietatilor unui
sistem compozit - sistem care contine doi sau mai multi componenti . In tendinta de a defini
disponibilul adiabatic vom studia disponibilul adiabatic al unui compozit constituit dintr-un
sistem si dintr-un sistem special de referinta numit rezervor .
Aceste disponibilitati sunt generalizarile conceptului de forta motrice introdus pentru
prima data de Carnot [3].
Ele sunt generalizari deoarece ele impun compozitului restrictia de a fi constituit din doua
rezervoare cu valori constante ale constituentilor si volumelor respective, insa noi nu putem
utiliza aceasta restrictie.


19
1.12. Echilibrul stabil comun

Daca compozitul constituit din doi sau multi substituenti se afla in stare de echilibru
stabil, subsistemele se considera ca se afla in echilibru stabil comun. Spre exemplu, daca
sistemul C se afla in stare de echilibru stabil si este un compozit din doua sisteme A si B ,
atunci noi spunem ca A este in echilibru stabil comun cu B .

1.13. Rezervorul

Rezervorul este un tip idealizat de sistem care asigura stari de referinta utile in teorie si
practica si care se comporta astfel incit tinde sa modeleze urmatoarele conditii la limita:
a) el trece doar prin stari de echilibru stabil;
b) in perioada variatiilor finite de stare, el ramane in echilibru stabil comun cu duplicatul
sau care nu sufera astfel de schimbari;
c) la valori constante ale constituentului si volumului fiecaruia din cele doua rezervoare
care se afla initial in echilibru stabil comun, energia poate fi transferata in mod reversibil de la
un rezervor la altul cu orice efect nul asupra ambiantei ambelor rezervoare.

1.14. Energia disponibil

Vom considera compozitul sistemului A in starea
1
A

si a rezervorului R in starea
1
R .
Fara schimbarea neta a valorilor ambelor cantitati de constituent si a volumelor A si R , vom
pune intrbarea: care este cantitatea maxima de energie care poate fi schimbata intre compozit
si ambianta sa astfel ca unicul efect asupra ultimului sa fie doar ridicarea greutatii?
Raspunsul este disponibilitatea adiabatica a compozitului, care, prin urmare, se
conformeaza urmatoarelor afirmatii:
a) este limitata si egala cu energia schimbata pe parcursul procesului reversibil de ridicare
a greutatii in care sistemul A porneste de la starea
1
A , interactioneaza cu greutatea si
rezervorul si finalizeaza stabilind un echilibru stabil comun cu rezervorul;
b) este aceeasi pentru tot procesul reversibil de ridicare a greutatii in care sistemul A
porneste de la starea data
1
A si finalizeaza in starea in care A si R se afla in echilibru stabil
comun;
c) este independenta de starea initiala a rezervorului R ;
d) este aceeeasi pentru toate rezervoarele care se afla initial in echilibru stabil comun cu
R .
Vom nota aceasta valoare cu sens larg prin
R
1
si vom remarca ca
R
este proprietatea
compozitului constituit din sistemul A si rezervorul R .
Vom numi
R
energie disponibila.

1.15. Energia disponibil generalizat

Vom considera procesul de ridicare a greutatii de compozitul constituit din sistemul A si
rezervorul R , in care valorile cantitatii de constituent si a volumului sistemului A suporta
variatii nete. Spre exemplu, sistemul A se afla in starea
1
A cu valorile
1
n si
1
V , iar la sfarsitul
procesului de ridicare care afecteaza doar deplasarea greutatii in ambianta compozitului,

20
valorile sunt
0
n si
0
V . Din nou sistemul A se afla in starea
2
A cu valorile
2
n si
2
V si la
sfirsitul procesului de ridicare valorile sunt aceleasi
0
n si
0
V ca si in primul exemplu. Cu
aceste precizari punem intrebarea: in conditiile enuntate care este cantitatea optima de energie
care poate fi schimbata intre compozit si greutate ?
Raspunsul este disponibilul adiabatic generalizat al compozitului.
Este maxima, daca energia se transfera de la compozit la greutate si minima, daca energia
se transfera de la greutate la compozit. Pentru simplitate vom nota acest optimum cu acelasi
simbol
R
ca si in cazul energiei disponibile si-l vom numi energie disponibila generalizata
a compozitului constiuit din sistemul A si rezervorul R .
Pentru starea
1
A cu valorile
1
n si
1
V si valorile finale
0
n si
0
V , valoarea
R
va fi notata
cu
R
1
. Respectiv pentru starea
2
A cu valorile
2
n si
2
V si aceleasi valori finale
0
n si
0
V ,
R

va fi notat cu
R
2
.
Pentru
0 2 1
n n n = = si
0 2 1
V V V = = si pentru rezervorul dat energia disponibila
generalizata este identica cu energia disponibila.
Este remarcabil, ca energia disponibila generalizata este definita pentru orice stare a
oricarui sistem, independent de faptul daca starea este stabila, instabila, instabila, in
dezechilibru, in echilibru sau in echilibru stabil si independent de faptul daca sistemul are un
grad sau mai multe grade de libertate sau daca dimensiunile sistemului sunt mari sau mici .
In plus la cele relatate energia
R
este o proprietate aditiva si nestatistica a compozitului
constituit din sistemul A si rezervorul R .

1.15.1. Relaii de calcul al energiei i al energiei libere disponibile

In principiu, avand orice doua stari
1
A si
2
A ale sistemului A si ale rezervorului R , noi
putem tabula valorile energiilor
1
E si
2
E si ale energiei disponibile generalizate
R
1
si
R
2
.
Pentru procesul declansat in sistemul A de la starea
1
A la starea
2
A care afecteaza doar
deplasarea verticala a greutatii in ambianta sistemului A, avem un proces de ridicare a
greutatii de sistemul A si nu de compozitul A si R , prin urmare putem demonstra
urmatoarele. Daca procesul declansat in sistemul A este reversibil, atunci

R R
E E
2 1 2 1
= ; (1.4)

daca procesul declansat in sistemul A este ireversibil, atunci

R R
E E
2 1 2 1
< . (1.5)

1.16. Entropia. Bilanul de entropie

Entropia este notiunea care distinge termodinamica de orice alta ramura a stiintei si
ingineriei. Este o dimensiune aditionala a spatiului definita de proprietatile sistemului, si are
caracteristici importante, stranii si neobisnuite care atrag atentia miilor de savanti si ingineri si
care stimuleaza discutii aprinse.


21
1.16.1. Definiia entropiei

Sistemul A in orice stare
1
A are doua proprietati: energia
1
E si energia disponibila
generalizata
R
1
in raport cu rezervorul auxiliar dat. Aceste doua proprietati determina a treia
proprietate pe care noi o vom numi entropie si o vom nota cu simbolul
1
S . Ea este o
proprietate in acelasi sens cum ar fi energia o proprietate, sau momentul o proprietate.
Ea poate fi evaluata cu ajutorul rezervorului auxiliar R , starii de referinta
0
A cu energia
0
E si cu energia disponibila generalizata
R
0
, la care se refera valoarea de referinta
0
S si
expresia

( ) ( ) [ ]
R R
R
E E
C
S S
2 1 0 1 0 1
1
+ = , (1.6)

in care
R
C este o constanta pozitiva bine determinata care depinde doar de rezervorul auxiliar
R .
Entropia S este o marime independenta de rezervorul R , deoarece spunem ca rezervorul
este auxiliar si este folosit doar pentru a facilita definitia S .
S-a stabilit, ca entropia poate avea si valori absolute si ca este o marime nenegativa .
Notiunea de entropie introdusa aici difera si este mai generala, decat cea practicata in
abordarile clasice. Ea nu utilizeaza conceptele despre caldura si temperatura, care inca nu sunt
bine definite; nu impune restrictii asupra sistemului care poate fi atat macroscopic, cat si
microscopic, cu multe sau doar cu osingura particula avand un grad de libetate asupra
sistemului; nu este o marime statistica.
Unitatea de masura a entropiei depinde de unitatile de masura ale ambelor energii si a
R
C . Aceasta inseamna ca unitatea de masura a
R
C este independenta de unitatile de masura
mecanice si este aceasi ca si in cazul temperaturii (care va fi definita mai jos). Unitatea de
masura a
R
C , folosita in sistemul [SI], este kelvinul , notat cu K .
Asfel entropia poate fi masurata in K J sau in alte unitati echivalente.
Deoarece si entropia si energia disponibila generalizata sunt marimi aditive, entropia este
si ea o proprietate aditiva. Tinand cont, ca energia ramane constanta in timp atunci, cand
sistemul suporta procese spontane sau interactiuni cu efect net nul cu greutatea si folosind
expresiile (1.4) si (1.6) putem demonstra ca entropia ramane constanta si atunci, cand fiecare
din aceste procese este reversibil, sau creste, cand fiecare din aceste procese este ireversibil.
Aceste doua aspecte sunt cunoscute ca principiul nediminuarii entropiei.
Generarea spontana de entropie sau cresterea acesteia pe parcursul unui proces ireversibil
este numita generarea entropiei cauzata de ireversibililtate. Ea este pozitiva. Ca si
consevarea energiei nediminuarea entropiei este un rezultat dependent de timp, care aici este
obtinut fara utilizarea ecuatiei generale a miscarii, care inca nu este cunoscuta.

1.16.2. Bilanul de entropie

Ca si energia, entropia poate fi schimbata intre sisteme cu ajutorul interactiunilor. Notand
cu
A
S cantitatea de entropie schimbata intre sistemul A si mediul ambiant in rezultatul

22
interactiunilor implicate intr-un proces, in care starea sistemului A se schimba de la
1
A la
2
A , obtinem un instrument analitic important, bilantul entropic:

( )
ir
A
A sistemul
S S S S + =

1 2
, (1.7)

in care
ir
S este pozitiva sau in cel mai bun caz nula si reprezinta entropia generata spontan in
interiorul sistemului A in intervalul de timp de la
1
t la
2
t , care necesita schimbarea starii
sistemului de la
1
A la
2
A .
Generarea spontana a entropiei in sistem are loc, daca sistemul se afla intre starea diferita
de starea de echilibru stabil, iar constituentul reuseste sa se conformeze fortelor exterioare si
interioare si tinde spre echilibrul stabil.

1.17. Strile de echilibru stabil. Principiul de stare

Un sistem izolat admite o infinitate de stari care au aceeasi cota de energie E , de
cantitate de constituent n si volum V . O parte din aceste stari sunt in dezechilibru, alta - in
echilibru si in corespundere cu principiul doi una si numai una din aceste stari este o stare de
echilibru stabil .
De aici urmeaza, ca valoarea fiecarei proprietati a sitemului in stare de echilibru stabil
este in mod univoc determinata de valorile n E, si V ,adica poate fi exprimata in functie
numai de n E, si V . Acest rezultat este cunoscut ca principiul starii de echilibru stabil sau
simplu principiul de stare.

1.18. Relaia fundamental

Sistemul, in general, are o infinitate de proprietati independente. Daca ne concentram la
familia speciala de stari care sunt in echilibru stabil, principiul de stare mai enunta, ca
valoarea fiecarei din aceste stari este determinata in mod univoc de valorile V n E , , sau de
valorile unui set echivalent din alte trei proprietati independente. Din contra, pentru starile
care nu se afla in echilibru stabil, valorile n E, si V nu sunt suficiente pentru a specifica
valorile tuturor proprietati independente.
In general, una din proprietatile de mare inters este entropia starilor de echilibru stabil,
care in corespundere cu principiul de stare, trebuie sa satisfaca relatia:

( ) V n E S S , , = , (1.8)

adica S trebuie sa fie ea insasi functie de n E, si V . Functia ( ) V n E S , , este numita relatie
fundamentala si este concava - are o derivata partiala de gradul doi negativa - in raport cu
fiecare din variabilele independente n E, si V .
Entropia unicei stari de echilibru stabil este mai mare, decat in orice alta stare cu aceleasi
valori n E, si V .
Acest rezultat este cunoscut ca marele principiu entropic.

23
Solutionind relatia fundamentala in raport cu E , obtinem relatia energiei, care prezinta
energia exprimata in functie de V n S , ,

( ) V n S E E , , = . (1.9)

Traditional, daca energia sistemului in starea de echilibru stabil depinde numai de V n S , ,
ea este numita energie interioara si se noteaza cu U .
Aceasta terminologie nu trebuie tratata gresit in sensul, ca unele sisteme au si energie
interioara, si energie exterioara.

1.19. Temperatura. Potenialul chimic. Presiunea

Diferentialele scrise in baza relatiei fundamentale (1.8) si a relatiei energiei (1.9) au
forma:

dV
V
S
dn
n
S
dE
E
S
dS
n E V E V n , , ,

= ; (1.10)

dV
V
E
dn
n
E
dS
S
E
dE
n S V S V n , , ,

= . (1.11)

Vom defini:

V n
S
E
T
,
= - temperatura;

n S
V
E
p
,
= - presiunea;

V S
n
E
,
= - potentialul chimic.

Solutionind ecuatia (1.10) in raport cu dE si comparand rezultatul cu ecuatia (1.11),
stabilim:

( )
V n
E S
T
,
1

= ;
n E
V
S
T p
,
= ;
V E
n
S
T
,
= .

Notiunile de temperatura, potential chimic si presiune sunt valabile doar pentru starile de
echilibru stabil, cand temperatura, potentialul chimic si presiunea unui sistem este respectiv
egala cu temperatura, potentialul chimic si presiunea altui sistem. Cu alte cuvinte, au loc
egalitatile temperaturilor, potentialelor chimice si a presiunilor.
Este remarcabil faptul, ca fiecare din diferentialele

24

dV
T
p
dn
T T
dE
dS

=

; (1.12)

pdV dn TdS dE + = . (1.13)

este relatia matematica dintre proprietatile starilor de echilibru stabile vecine si nu rezultatul
unor interactiuni. Temperatura se masoara in unitati diferite. Aceasta este just si pentru
potentialul chimic si presiune.

1.20. Diagrama energie-entropie

Fiind definiti in termeni de valori ale cantitatii de constituent, de volum si de un set
complet de proprietati independente, starile pot in principiu fi reprezentate prin puncte intr-un
spatiu geometric multidimensional cu o axa pentru cantitatea de constituent, cu o axa pentru
volum si cu cate una pentru fiecare proprietate independenta.
O astfel de redare n-ar fi reprezentativa, findca numarul de proprietati independente este
infinit de mare. Totusi, o informatie utila ar putea fi preluata de la prima intersectie a spatiului
multidimensional cu o suprafata ce corespunde valorilor date ale cantitatii de constituent si a
volumului si de la proiectarea rezultatului pe un plan bidimensional - planul cu axele a doua
proprietati .
De fapt vom discuta despre planul energie-entropie care ilustreaza multe concepte de
baza ale termodinamicii.
Pentru valorile date ale cantitatii de constituent si ale volumului vom proiecta spatiul
starilor multidimensionale ale sistemului in planul S E .Aceasta proiectie include ambele
stari de echilibru stabil si alte stari in dezechilibru. Principiile termodinamicii ne sugereaza, ca
proiectia trebuie sa aiba forma ariei hasurate prezentate in fig.1.2, care este proiectia tuturor
starilor cu caracteristicile date ce au valori ale proprietatilor care sunt proiectate pe suprafata
dintre linia verticala notata ca linia starilor entropice nule si curba starilor de echilibru stabil.
Fiecare punct al partii interioare a ariei hasurate sau pe axa verticala 0 =
g
S reprezinta un
numar mare de stari. Fiecare din aceste stari au aceleasi valori ale cantitatii de constituent,
volumului, energiei si entropiei, dar valori diferite ale altor proprietati si nu sunt stari de
echilibru stabil . Ele pot fi oricare alta stare in afara de starea de echilibru stabil.
Punctul din curba convexa a starilor de echilibru stabil reprezinta una si doar aceeasi
stare. Pentru fiecare din aceste stari, valorile fiecarei proprietati sunt determinate in mod
univoc de valorile cantitatii de constituent, de volum si de fiecare E sau S al punctului de pe
curba.
Starile entropice nule corespund starilor concepute in mecanica. Toate celelalte stari
apartin unei clase largi de stari introduse si guvernate de princiluil doi al termodinamicii, sau
mult mai specific de existenta entropiei ca proprietate. Astfel mecanica poate fi considerata ca
un caz special al termodinamicii - fizica entropiilor nule.

25
Curba starilor de echilibru stabil este descrisa de relatiile ( ) V n E S S , , = si
( ) V n S E E , , = . Fiecare stare de echilibru stabil are o valoare minima de energie pentru
entropia data si o valoare maxima de entropie pentru energia data. Astfel, starile de ecilibru
stabil pot fi considerate si ca fizica energiilor minime pentru entropia data, fizica entropiilor
maxime pentru energia data.
Deoarece fiecare stare de echilibru stabil este unica, temperatura ( )
V n
S E T
,
= este
tangenta la fiecare punct al curbei. Temperatura nu este definita pentru stari care nu sunt in
echilibru stabil, deoarece cind V n S E , , , sunt independente derivata partiala a E in raport cu
S nu are sens .
Pornind de la starea de echilibru stabil
0
A , sistemul nu poate transfera energie pentru a
afecta un singur efect mecanic asupra mediului ambiant fara scimbari nete ale marimilor n si
V , fiindca nu exista stare cu energie mai joasa care ar avea entropie egala sau mai mare, decat
entropia in starea
0
A . Aceasta este ilustratia grafica a imposibilitatii crearii 2 PPM .
Uneori acesta imposibilitate este exprimata ca inexistenta demonului lui Maxwell.
Distanta vericala a starii
1
A de la curba starilor de ecilibru stabil este disponibilul
adiabatic
1
. Distanta verticala a punctului A
1
de la tangenta la curba cu inclinatia
R
T este
Fig. 1.2. Diagrama energie-entropie

26
energia disponibila
R
1
a sistemului A in starea
1
A in raport cu rezervorul R la temperatura
R
T .
Generarea entropiei are loc, cum numai sistemul izolat isi schimba starea spontan de la
1
A la
0
A . Toate celelalte aspecte ale termodimamicii pot fi ilustrate in diagramele respective
S E , n E sau V E .

1.21. Principiul trei al termodinamicii

Pentru valorile date V n, energia
g
E este cea mai joasa energie - energia de baza - fara
care sistemul n-ar exista. Ea corespunde entropiei zero si temperaturii zero. Daca am folosi
notiunile teoriei cuantice, am arata ca toate starile energiei de baza au aceeasi temperatura
g
T
si ca valoarea acestei temperaturi este zero. Aceasta concluzie remarcabila a teoriei cuantice
nu poate fi prezentata ca o concluzie logica a afirmatiilor primelor doua principii ale
termodinamicii si trebuie prezentata ca un postulat fundamental aditional. El este cunoscut ca
principiul trei al termodinamicii sau principiul lui Nernst si poate fi enuntat in felul urmator:
pentru fiecare set de valori date ale cantitatii de constituent si ale volumului sistemului, exista
doar o stare de echilibru stabil cu temperatura zero.

1.22. Interaciunile

Interactiunile dintre sistem si ambianta sa pot avea o varietate mare de efecte. Unele
rezulta doar din schimbul de energie dintre sistem si mediul ambiant la volum constant al
sistemului. Alte interactiuni rezulta din schimbul de energie si entropie dar nici cantitatea de
constituent, nici valoarea volumui, nu sunt afectate.
Altele pot rezulta in variatiile de energie, entropie si de constituent tot asa, ca si in
variatia valorii volumului. Astfel de variatii rezulta din schimbarea starilor sistemului si
ambiantei sale. In plus, daca in rezultatul interactiunilor sistemul este adus la starea care nu
este o stare de echilibru stabil, aceasta stare poate conduce spontan la starea de echilibru
stabil, aceasta cauzand schimbari ulterioare in valorile proprietatilor sistemului.
Cunoasterea faptului, cate schimbari ale proprietatilor se datoreaza schimbarilor cu alte
sisteme si cate generarii spontane sau destructiei din interiorul sistemului, este foarte

27
importanta pentru a intelege performanta sistemului. Spre exemplu, daca entropia sistemului
creste de la sine in legatura cu generarea spontana - irversibilitatea - o astfel de crestere
implica si imperfectiuni si abordeaza subiectul imbunatatirii prin reconstructie.
O metoda ingenioasa de identificare a cantitatii de entropie generata de ireversibilitate
este specificarea fiecarei interactiuni in termeni de variatii nete, care ele le cauzeaza la
frontiera dintre sistem si ambianta sa, si compararea acestor variatii cu variatiile proprietatilor
sistemului.
In acest scop interactiunile trebuiesc clasificate in diferite categorii, cum ar fi acelea care
dezvolta energia si constituentul dar nu si entropia, energia si entropia, dar nu si constituentul.
Doua tipuri de interactiuni sunt lucrul si caldura .Interactiunile din care rezulta schimbul net
de energie dintre sistem si ambianta sa, dar nu rezulta schimb de entropie si constituent se
numeste lucru si se noteaza cu
L .
Lucrul este pozitiv, daca energia curge din sistem. Interactiunea, din care rezulta
schimbul net de energie si de entropie, dar nu si de constituent intre sistem si mediul ambiant
la temperatura constanta
Q
T
,
adica a rezervorului astfel ca raportul cantitatilor de energie
scimbata si de entropie este egal cu T
Q
, se numeste interactiune termica. Energia schimbata
cu sistemul se numeste caldura si se noteaza cu
Q . Caldura
Q este pozitiva, daca energia

curge in sistem.

1.23. Utilizarea practic a bilanurilor

Interactiunile pot fi combinate cu diverse bilanturi pentru a stabili relatii intre variatiile
proprietatilor sistemului si fluxurilor acestor proprietati la frontiera sistemului. Spre exemplu,
daca in urma interactiunilor termice si lucrului sistemul A si-a schimbat starea de la
1
A la
2
A , bilanturile energiei , entropiei si masei sunt:

( )

= =
A A A
A sistemul
L Q E E E
1 2
; (1.14)

( )
ir
Q
A
ir
A
A sistemul
S
T
Q
S S S S + = + =
1 2
; (1.15)

28

( ) 0
1 2
= =
A
A sistemul
m m m . (1.16)

Este remarcabil faptul, ca bilantul energiei (1.14) este consecinta specifica a doua
principii ale termodinamicii de aceea el nu poate fi numit ,,principiul intai. In mod similar
bilantul entropiei este o consecinta a doua principii ale tremodinamicii si nu poate fi numit
,,principiul doi .
Pentru starile finite date ale sistemului, lucrul si caldura arata distinctia cantitativa intre
generarea entropiei cauzata de ireversibilitate si schimbul de entropie cu alte sisteme. Astfel,
aceste doua notiuni asigura mijloace practice de identificare a oportunitatii reducerii generarii
entropiei cauzate de ireversibilitate si, prin urmare, de a face sistemul mai performant.
Identificarea acestor oportunitatii este posibila, daca caldura este definita ca o interactiune
deosebita de lucru, adica ca orice alta interactiune care nu este lucrul.
Utilitatea bilanturilor (1.14) si (1.15) creste, daca starile initiala si finala sunt stari de
echilibru stabil. Atunci diferentele ( )
A sistemul
E E
1 2
si ( )
A sistemul
S S
1 2
pot fi exprimate in
termeni de temperatura si presiune, fapt ce asigura obtinerea multor rezultate practice.

29

CAPITOLUL 2

CALITATEA PROCESELOR ENERGETICE

2.1. Consideraii generale

Obtinerea unor informatii corecte asupra performantelor energetice reale ale unui sistem
analizat impune cunoasterea caracteristicilor calitative ale diferitor forme de energie, care
participa in procesul respectiv, precum si a transformarilor suferite de catre acestea [15].
Analiza eficacitatii proceselor termice prin intermediul randamentului termic sau a bilantului
energetic, care se rezuma la precizarea caracterului conservativ al energiei, doar din punct de
vedere cantitativ, nu permite evidentierea unor concluzii semnificative privind natura reala a
pierderilor si, deci, nici stabilirea de solutii practice de ameliorare a proceselor respective .
Evitarea acestor inconveniente este posibila numai prin aplicarea simultana a celor doua
principii ale termodinamicii, ceea ce presupune intocmirea bilanturilor enegetice si exergetice,
precum si determinarea randamentelor energetice si a gradelor de ireversibilitate ale
proceselor analizate [16].
In functie de natura starilor care se modifica, exista diferite forme de energie, ca de
exemplu: mecanica , electrica , magnetica , chimica , interna.
Unele dintre acestea se pot transforma integral una in alta, cum este cazul energiei
mecanice, energiei electrice etc . , in timp ce altele , ca de exemplu energia interna, nu se pot
transforma decat partial in alte forme de energie.
Aceasta particularitate de ordin calitativ grupeaza diferitele forme de energie in doua mari
categorii si anume: energii ordonate si energii neordonate.
Ca si energiile, formele de manifestare a schimburilor de energie - caldura si lucrul
mecanic - intre sisteme sau intre acestea si mediul ambiant sunt neordonate sau ordonate.
Caldura nu se poate transforma integral intr-o alta forma de energie si este o forma
neordonata de transmisie a energiei.
Spre deosebire de aceasta, lucrul mecanic este o forma ordonata de transfer a energiei si
deci se poate transforma integral in orice alta forma de energie.

2.2. Capacitatea de transformare a energiei

Prin aplicarea simultana a primelor doua principii ale termodinamicii, diferitele forme de
energie se clasifica in trei categorii:
1) forme de energie integral transformabile sau cu capacitate nelimitata de transformare
(energie electrica , cinetica , potentiala);
2) forme de energii partial transformabile sau cu capacitate limitata de transformare
(energie interna);
3) forme de energie netransformabile sau cu capacitate nula de transformare (energia
mediului ambiant).
Tinand seama de restrictiile principiului doi al termodinamicii pentru aceste trei categorii
de energie au fost formulate urmatoarele legi:
Capitolul 2. Calitatea proceselor energetice

30
1) energiile cu capacitate nelimitata de transformare se pot transforma in energii cu
capacitate nelimitata de transformare;
2) energiile cu capacitate limitata de transformare nu se pot transforma deloc in energii
cu capacitate nelimitata de transformare , chiar in cazul proceselor reversibile;
3) capacitatea de transformare a energiei ramane neschimbata in cadrul proceselor
reversibile;
4) capacitatea de transformare a energiei se reduce in cazul proceselor ireversibile;
5) in cadrul proceselor ireversibile, energiile cu capacitate nelimitate de transformare se
transforma in energii cu capacitate limitata de transformare si, la limita, chiar in energie cu
capacitate nula de transformare.
Plecand de la clasificarea energiilor dupa capacitatea lor de transformare, Rant introduce ,
in 1953, notiunea de exergie, pentru orice forma de energie care se incadreaza in prima
categorie, iar in 1963 , notiunea de anergie pentru energiile din cea de-a treia grupa.
Exergia poate fi definita ca energia maxima care, pentru o stare data a mediului ambiant,
in conditii de reversibilitate totala a proceselor, se poate transforma in orice alta forma de
energie.
In mod similar, anergia este definita ca energia care, chiar in conditii de reversibilitate
totala a proceselor nu se poate transforma in exergie, nici macar partial.
In caz general, orice forma de energie poate fi conceputa ca fiind formata din doua
componente: exergie, pe care o vom nota cu simbolul Ex , si anergie, notata cu simbolul An .
In acesti termeni, pentru sistemele termodinamice inchise, primul principiu al
termodinamicii se va scrie sub forma:

const An Ex E + . (2.1)

Rezulta ca, atat exergia, cat si anergia sunt marimi neconservative. Relatia (2.1) mai este
numita expresia exergetica a primului principiu al termodinamicii.
Legile, referitoare la capacitatea de transformare a energiei, definite mai sus, pot fi
formulate, tinand seama si de notiunile de exergie si energie:
1) este imposibila transformarea anergiei in exergie

An Ex ; (2.2)

2) in procesele reversibile, exergia ramane constanta

const Ex ; (2.3)

3) in procesele ireversibile, exergia se transforma partial, iar la limita integral in
anergie

An Ex . (2.4)

Exergia prin atributele sale, se recomanda a fi utilizata in analiza proceselor
termoenergetice, deoarece ea evidentiaza corect gradul de perfectiune, natura pierderilor reale
si permite stabilirea celor mai indicate solutii in vederea ameliorarii proceselor respective.


31
2.3. Exergia i anergia cldurii

Caldura, ca forma neordonata de transformare a energiei, este constituita din exergie si
anergie. Partea din caldura pe seama careia se poate obtine, in conditii ideale, lucru mecanic
se numeste exergia caldurii respective .
Daca se dispune de doua surse de energie, caracterizate de potentialele termodinamice
1
T
si respectiv
0
T si intre aceste surse are loc un transfer de caldura Q, exergia acestei calduri, in
conditii ideale (reversibilitate totala) este data de relatia:

Q
T
T
Q Ex
C Q

,
_

1
0
1 , ( 2.5)

in care
C
reprezinta randamentul ciclului Carnot.
Anergia caldurii Q, schimbata intre cele doua surse, in aceleasi conditii, reprezinta
partea din caldura respectiva care nu se poate
transforma in lucru mecanic si este data de
relatia:

( ) Q
T
T
Q An
C Q

1
0
1 . (2.6)

Intr-o diagrama S T , exergia caldurii este
reprezentata prin suprata cuprinsa intre curba
procesului si izoterma
0
T , iar anergia prin
suprafata de sub izoterma (fig.2.1).
In cazul general, cand procesul se realizeaza
la temperatura variabila intre valorile
/
1
T si
/
2
T ,
schimbindu-se cantitatea de caldura
/ /
2 1
Q ,calculata cu relatia ce descrie suprafata
/ // // / /
1 1 2 2 1 :

/
/
/
/
/ /
2
1
2
1
2 1
TdS Q Q , (2.7)

anergia caldurii cedate mediului ambiant fiind suprafata 43 1 32
// //
:

S T An
Q 0
(2.8)

sau, tinand seama de relatia (2.7),

/
/
2
1
0
T
Q
T An
Q
, (2.9)

Fig. 2.1. Reprezentarea n coordonate
T-S a exergiei cldurii, ex
q
, i anergiei
cldurii, an
q


32
iar exergia caldurii respective

,
_
/
/
/
/
/
/
/ /
2
1
0
2
1
0
2
1
2 1
1 Q
T
T
T
Q
T Q An Q Ex
Q Q

. (2.10)

Factorul ( ) T T
0
1 poarta denumirea de factor exergetic de temperatura si indica
dependenta exergiei de nivelul de temperatura, la care are loc aportul de caldura in cadrul
procesului analizat, precum si de temperatura mediului ambiant:

,
_

T
T
e
0
1 . (2.11)

Relatiile (2.10) si (2.9) pot fi, deci. scrise sub forma:

2
1
Q Ex
e Q
, (2.12)

( ) Q An
e Q

2
1
1 . (2.13)

Din relatia (2.11) rezulta, ca temperatura mediului ambiant joaca rolul unei temperaturi
de referinta, care imparte domeniul de variatie a factorului exergetic de temperatura in doua
intervale distincte si seemnificative.
Astfel, pentru
0
T T < factorul exergetic de temperatura este intotdeauna negativ, iar
pentru
0
T T > el are valori pozitive. Pentru
0
T T factorul exergetic de temperatura se
anuleaza. In fig.2.2 este prezentata variatia factorului exergetic de temperatura in functie de
temperatura, la care are loc aportul de caldura.
Se observa, ca valoarea factorului exergetic de temperatura scade foarte repede, tinzand
catre , atunci cand temperatura la care are loc aportul de caldura tinde catre 0 K, ceea ce
arata ca, in cazul ciclurilor inverse, lucrul mecanic consumat pentru realizarea ciclului creste
foarte repede, odata cu reducerea temperaturii T .
Plecand de la relatiile (2.12) si (2.13) si tinand cont de caracterul variatiei ( ) T f
e
, se
poate prezenta grafic modul de variatie a exergiei si anergiei caldurii Q in functie de
temperatura T la care are loc aportul caldurii (fig.2.3).
Analizand dependenta prezentata in fig.2.3, se pot trage urmatoarele concluzii foarte
importante:

1) pentru intreaga gama de variatie a temperaturii T anergia caldurii este pozitiva; la
0
T T < , anergia este cantitativ mai mare, decat caldura respectiva ( ) Q An
Q
> ; iar la
0
T T > ,
anergia devine mai mica, decat caldura Q, tinzand asmptotic catre zero pentru + T ;
2) pentru
0
T T exergia caldurii este nula ( ) 0
Q
Ex , toata caldura disponibila
constand din anergie ( ) Q An
Q
;

33
3) la temperaturi superioare temperaturii mediului ambiant, atat exergia, cat si anergia
caldurii sunt pozitive, suma lor fiind egala cu caldura respectiva, ceea ce arata ca, doar o
parte din aceasta caldura se transforma in lucru mecanic;
4) la
0
T T < , exergia caldurii este intotdeauna negativa si cu mult mai mai mare in
valoare absoluta, decat caldura respectiva, ceea ce inseamna, ca pentru realizarea unor
procese, in acest interval de temperaturi, este necesara consumarea unui lucru mecanic
destul de important;
5) pentru
0
T T > exergia caldurii este pozitiva si mai mica, decat Q, ea tinzand catre
aceasta valoare, atunci cand + T .

2.4. Exergia i anergia agenilor termici n curgere staionara

Exergia unui agent termic este lucrul mecanic tehnic maxim efectuat prin evolutia
reversibila a agentului termic stabil cu mediul ambiant. In cazul proceselor reversibile lucrul
mecanic elementar efectuat de un agent termic este dat de relatia

ds T di dl
t 0
+ . (2.14)

Prin evolutia reversibila a agentului termic de la o stare data la starea de echilibru stabil
cu mediul ambiant, se obtine lucrul mecanic tehnic maxim corespunzator evolutiei respective:

( )
0 0 0 max ,
s s T i i l
t
. (2.15)

Aceasta reprezinta, prin definitie, chiar exergia agentului termic corespunzatoare starii
date. Se poate scrie:

Fig. 2.2. Variaia factorului exergetic de
temperatur,
e
, n funcie de
temperatura T la care are loc aportul
de cldur

Fig. 2.3. Variaia exergiei cldurii, Ex
Q
, i
a anergiei cldurii, An
Q
, n funcie de
temperatura T la care are loc aportul de
cldur

34

( )
0 0 0
s s T i i ex , (2.16)

unde i si s sunt entalpia , respectiv entropia agentului termic in starea respectiva;
0
i si
0
s -
entalpia si entropia agentului termic in starea de echilibru cu mediul ambiant.
Tinand cont de relatia (2.1), rezulta

ex i an , (2.17)

de unde

( )
0 0 0
s s T i an + . (2.18)

Relatiile (2.17) si (2.18) pot fi scrise si sub forma:

0 0
k s T i ex ; (2.19)

0 0
k s T an + , (2.20)

in care
0 0 0 0
s T i k , pentru un agent termic cunoscut si o anumita stare de referinta a
mediului ambiant este o constanta .
Relatia (2.16) evidentiaza faptul ca, exergia agentului termic devine zero, numai cand
agentul termic este in echilibru termodinamic stabil cu mediul ambiant (
0
i i si
0
s s ).
In acelasi timp, relatiile (2.16) si (2.18) releva faptul ca, atat exergia cat si anergia
agentului termic depind nu numai de conditiile de stare ale acestuia, dar si de starea mediului
ambiant. Aceasta concluzie ramane valabila si in cazul in care se lucreaza cu diferente de
exergie sau anergie

( )
1 2 0 1 2 1 2
s s T i i ex ex ; (2.21)

( )
1 2 0 1 2
s s T an an . (2.22)

Deoarece, exergia si energia nu depind numai de starea agentului, ele nu intra in categoria
marimilor de stare. Cu toate acestea, pentru o stare data a mediului ambiant, atat exergia, cat
si anergia agentului termic pot fi utilizate in mod similar marimilor de stare.

2.5. Exergia si anergia agenilor termici n procesele fr curgere

Lucrul mecanic elementar efectuat de un agent termic in cadrul unui proces reversibil fara
curgere, tinand seama si de interactiunea sa cu mediul ambiant, se determina cu relatia

dv p ds T du dl
0 0
* + . (2.23)


35
Integrand relatia (2.23) de la o stare data la starea de echilibru stabil cu mediul ambiant,
in conditii ideale, se obtine lucrul mecanic maxim, in cadrul evolutiei respective:

( ) ( ) v v p s s T u u l
0 0 0 0 0 max
* , (2.24)

care prin definitie este chiar exergia specifica a agentului termic.
Prin urmare, se poate scrie:

( ) ( ) v v p s s T u u ex
0 0 0 0 0
* ; (2.25)

( ) ( ) v v p s s T u ex u an + +
0 0 0 0 0
* * , (2.26)

in care v s s u u , , , ,
0 0
si
0
v sunt energiile interne, entropiile si volumele specifice ale agentului
termic in starea data, respectiv in starea de echilibru stabil cu mediul ambiant. De mentionat,
ca termenul ( ) v v p
0 0
reprezinta practic lucrul mecanic shimbat de agentul termic cu mediul
ambiant pentru dislocarea acestuia. Comparand relatiile (2.16) cu (2.25) si (2.18) cu (2.26),
rezulta:

( )
0
* p p v ex ex + ; (2.27)

v p an an
0
* . (2.28)

2.6. Expresia general a variaiei exergiei

Considerand, in cazul general, un sistem termodinamic (fig.2.4) parcurs de un agent
termic, care schimba cu exteriorul cantitatea de
caldura
2 1
q si lucrul mecanic tehnic
2 1 , t
l ,
caracterizat de entalpiile si entropiile agentului
termic, la intrarea si iesirea din sistem,
1 1
, s i si
respectiv
2 2
, s i , se poate scrie ecuatia bilantului de
energie sub forma:

+ +
2
1
2
1
2 1 t
dl i dq i , (2.29)

iar ecuatia bilantului de entropie

2
2
1
1
s s
T
dq
s
ir
+ +
. (2.30)

Inmultind relatia (2.30) cu ( )
0
T si adunand-o cu relatia (2.23), se obtine

Fig. 2.4. Schema fluxurilor de energie
i de entropie

36

2 1 , 2 0 2 0
2
1
0
1 0 1
1

+
,
_
t ir
l s T i s T dq
T
T
s T i . (2.31)

Avand in vedere relatia (2.21), se poate scrie:

ir t
s T l dq
T
T
ex ex
,
_
0 2 1 ,
2
1
0
2 1
1 . (2.32)

Prin urmare, variatia exergiei depinde de lucrul mecanic tehnic efectuat
2 1 , t
l , de exergia
caldurii schimbate in procesul respectiv

,
_
2
1
2
1
0
1 dq dq
T
T
e
,

precum si de variatia energiei cauzata de gradul de ireversibilitate a procesului
ir
s T
0
.
Din relatia (2.23) se poate obtine expresia lucrului mecanic tehnic schimbat cu exteriorul,

( )
ir t
s T dq
T
T
ex ex l
,
_
0
2
1
0
2 1 2 1 ,
1 , (2.33)

ca o suma algebrica a trei factori: scaderea exergiei agentului termic, variatia exergiei caldurii
schimbate de sistem si cresterea entropiei datorita ireversibilitatii procesului.

2.7. Pierderi de exergie

Pierderile de exergie sunt cauzate de ireversibilitatea proceselor de transformare a
energiei care poate fi ireversibilitate interna sau ireversibilitate externa.
Din categoria cauzelor care determina ireversibilitatea interna a proceselor termice fac
parte [17]:
1) frecarea care se manifesta in toate procesele termice si care determina in ultima
instanta reducerea presiunii agentului de lucru; la frecare se refera fenomenul de laminare si
frecarea mecanica;
2) diferenta finita de temperatura;
3) amestecarea gazelor de compozitii diferite;
4) arderea combustibilului.
Functionarea masinilor si instalatiilor termice are loc in conditiile unei interactiuni cu
mediul ambiant caracterizat prin presiunea
0
p si temperatura
0
T . In aceasta interactiune se
manifesta cauze care provoaca ireversibilitatea externa a proceselor termice:
1) diferentele finite de temperatura si presiune intre sistem si mediul ambiant;
2) arderea incompleta a combustibilului.
Pierderea de exergie este partea exergiei care se transforma in anergie .
Pierderea de exergie fiind functie de gradul de ireversibilitate a procesului, aceasta poate
fi utilizata drept criteriu de apreciere a gradului de perfectiune a proceselor energetice.

37
In cazul general, al sistemului prezentat in fig.2.4, pierderile de exergie pot fi determinate
fie din ecuatia bilantului de exergie, fie din ecuatia bilantului de anergie. In primul caz se
poate scrie:

2 1 2 1 , 2 2 1 , 1
+ + +
t q
l ex ex ex , (2.34)

in care
1
ex

si
2
ex sunt exergiile agentului termic la intrarea, respectiv iesirea din sistem;
2 1 , q
ex

este exergia caldurii schimbate de agentul termic cu exteriorul in limitele procesului de
la starea 1 la starea 2;
2 1 , t
l - lucrul mecanic tehnic schimbat de agentul termic cu exteriorul,
in procesul respectiv;
2 1
- pierderea de exergie in acelasi proces.
Din relatia (2.34) se obtine:

( )
2 1 , 2 1 , 2 1 2 1
+
t q
l ex ex ex . (2.35)

Inlocuind expresia lucrului mecanic din relatia (2.33), se obtine forma generala a
pierderii de exergie

( )

2
1
0 1 2 0 2 1
T
dq
T s s T , (2.36)

sau scrisa sub forma diferentiala

T
dq
T ds T d
0 0
. (2.37)

De mentionat ca, cel de-al doilea termen al relatiei (2.36) reprezinta anergia, respectiv un
atribut al caldurii schimbate de agentul termic cu exteriorul in decursul procesului si nu ca
urmare a unei pierderi de exergie in procesul considerat .
In cel de-al doilea caz, ecuatia bilantului de anergie are urmatoarea forma:

2 2 1 2 1 , 1
an an an
q
+ +

,
(2.38)

unde
1
an si
2
an sunt anergiile agentului termic la intrarea, respectiv la iesirea din sistem;
2 1 , q
an este anergia caldurii schimbate de agentul termic cu exteriorul in decursul procesului
1-2;
2 1
- cresterea de anergie in acelasi proces.
Rezulta:

( )
2 1 , 1 2 2 1

q
an an an . (2.39)

Tinand seama de faptul, ca ( )
1 2 0 1 2
s s T an an , se obtine expresia (2.36):


38
( )

2
1
0 1 2 0 2 1
T
dq
T s s T , (2.40)

sau sub forma diferentiala

T
dq
T ds T d
0 0
. (2.41)

Prin urmare,

d d

;
2 1 2 1
. (2.42)

2.8. Teorema Gouy-Stodola

Pentru formularea acestei teoreme care permite definirea pierderilor cauzate de
ireversibilitatea interna si externa a proceselor termice se considera - asa cum se arata in
fig.2.5 - un sistem termodinamic (masina sau instalatie termica ) in care evolueaza, in regim

Fig. 2.5. Prezentarea schematic a teoremei Gouy-Stodola

39
permanent, stabilizat , debitul
m de agent termic.
Aplicand ecuatia primului principiu al termodinamicii pentru un debit de 1 kg/s de agent
aflat in curgere in regim stationar care parcurge sistemul de la intrare - starea 1
*
, pana la iesire
- starea 2
*
, in ipoteza unor procese reversibile, se poate scrie:

rev
t
rev
l i i q
2 1 , 1 2 2 1
* *

+ ,
1
]
1
s kg
W
/
, (2.43)

unde
rev
q
2 1
si
rev
t
l
2 1 ,
reprezinta schimburile de caldura si de lucru mecanic tehnic pe cale
reversibila cu mediul ambiant ale unui kilogram de agent .
Caldura schimbata de agent cu mediul ambiant este, evident, egala si de semn contrar cu
caldura schimbata de mediul ambiant cu agentul termic; in urma acestui schimb de caldura
entropia mediului ambiant se modifica cu
0
s , temperatura acestuia ramanand insa constanta
si egala cu
0
T . In consecinta:

rev rev rev
q s T Q
2 1 0 0 0
. (2.44)

Inlocuind in relatia (2.43), se obtine

rev rev
t
s T i i l
0 0 2 1 2 1 ,
* *
. (2.45)

In cea de-a doua etapa se considera ca , trecerea agentului termic din starea 1
*
in starea 2
*

are loc pe cale reala, ireversibila. Pentru aceasta situatie ecuatia primului principiu al
termodinamicii pentru 1 kg de agent care parcurge sistemul va fi:

irev
t
irev
l i i q
2 1 , 1 2 2 1
* *

+ , (2.46)

unde
irev
q
2 1
si
irev
t
l
2 1 ,
precizeaza schimbarile de caldura si de lucru mecanic tehnic pe cale
ireversibila cu mediul ambiant.
Deoarece caldura
irev
q
2 1
este egala si de semn contrar cu cea schimbata de mediul exterior
irev
Q
0
, rezulta, ca si incazul precedent, ca

irev irev irev
q s T Q
2 1 0 0 0
, (2.47)

in care
irev
s
0
reprezinta variatia de entropie a mediului ambiant ca urmare a schimbului
ireversibil de caldura cu 1kg de agent care evolueaza prin sistem.
In consecinta

irev irev
t
s T i i l
0 0 2 1 2 1 ,
* *
. (2.48)


40
Se observa, ca pierderea de lucrul mecanic tehnic datorata ireversibilitatii interne si
externe a proceselor la care participa 1 kg de agent termic la trecerea prin sistem este
precizata de diferenta

( )
rev irev rev irev irev rev irev
t
rev
t t
s s T Q Q q q l l l
0 0 0 0 0 2 1 2 1 2 1 , 2 1 ,

. (2.49)

Daca se inglobeaza sistemul termodinamic initial si mediul lui ambiant intr-un sistem
termodinamic mai general, izolat adiabatic fata de restul universului (fig. 2.5) rezulta ca,
pentru acest nou sistem ecuatia de bilant entropic are in cele doua situatii analizate
urmatoarele exprimari:

( ) 0
1 2 0 .
+
rev
agent
rev rev
gen sist
s s s s , (2.50)
( ) 0
1 2 0 .
> +
irev
agent
irev irev
gen sist
s s s s . (2.51)
Rezulta imediat, ca

0
0 0 .
>
rev irev irev
gen sist
s s s . (2.52)

Prin urmare, cresterea entropiei
irev
gen sist
s
.
a sistemului termodinamic generalizat (agent
termic-mediu ambiant) datorita ireversibilitatii interne si externe a proceselor termice la care
participa 1 kg de agent termic, care evolueaza in masina sau instalatia considerata, este data
de diferenta dintre variatia entropiei mediului ambiant in cazul cand procesele la care
participa agentul se desfasoara ireversibil si cea corespunzatoare desfasurarii reversibile a
proceselor .
Notand cu
ir
pierderea provocata de ireversibilitatea interna si externa a proceselor la
care participa 1 kg de agent termic, din relatiile (2.49) si (2.52) in final rezulta

irev
gen sist t ir
s T l
. 0
, (2.53)

ceea ce reprezinta exprimarea analitica a teoremei Gouy-Stodala [18,19].
Cu alte cuvinte, aceasta pierdere se obtine amplificand temperatura mediului ambiant
0
T
cu cresterea entropiei sistemului termodinamic generalizat ca urmare a ireversibilitatii
interne si externe a proceselor termice care se desfasoara in acest sistem.

2.9. Indici de apreciere calitativ a proceselor energetice

In cazul in care, in procesul analizat, intervin numai energii ordonate, eficienta utilizarii
acestora poate fi evidentiata prin intermediul randamentului energetic. In schimb, in cazul in
care, in procesul analizat intervin si energii neordonate sau forme microfizice de transmisie a
energiei - schimburi de energie sub forma de caldura - determinarea corecta a eficientei
utilizarii acestora nu se poate face decat prin intermediul randamentelor exergetice.


41
2.9.1. Randamentul energetic

Randamentul energetic,
en
, este definit, in cazul general, ca raportul dintre energia utila
si energia consumata in cadrul procesului analizat [20,21]. De obicei, astfel formulat,
randamentul energetic poate fi considerat ca un randament energetic global

C
U
en
E
E
,

(2.54)

in care
U
E reprezinta energia utila sau, in cazul general, suma tuturor energiilor utile atat in
cazul sistemului respectiv, cat si in afara acestuia, dar care pot fi folosite sub forma de resurse
energetice secundare in alte procese;
C
E - energia consumata, constituita atat din energiile
introduse din exteriorul sistemului , cat si din cele generate in cadrul procesului analizat .
Pentru a evidentia modul in care energia este folosita numai in cadrul procesului analizat,
se defineste asa numitul randament energetic global intern,
i en,
, definit ca raportul dintre
energia utila in interiorul procesului,
i U
E
,
, si energia totala consumata:

C
i U
i en
E
E
,
,
.

(2.55)

In cazul in care se ia in consideratie numai energia consumata din afara sistemului (nu se
tine seama de energia generata in interiorul sistemului), se pot defini doi indicatori si anume:
randamentul energetic economic sub forma raportului dintre energia totala utila,
U
E , si
energia consumata din exteriorul sistemului,
e C
E
,
,

e C
U
ec
E
E
,
, (2.56)

si randamentul energetic economic intern sub forma raportului dintre energia utila in
interiorul sistemului,
i U
E
,
, si energia consumata din exteriorul sau,
e C
E
,
,

e C
i U
i ec
E
E
,
,
,
. (2.57)

In functie de conditiile de calcul, se pot defini trei randamente energetice distincte si
anume:
1) randamentul energetic optim definit pentru cazul in care, toate subsistemele
componente ale sistemului analizat sunt aduse in stare perfecta de functionare, posibila in
momentul respectiv;
2) randamentul energetic normal definit pentru situatia (determinata prin masuratori),
intr-un moment dat, a sistemului analizat. Din compararea celor doua randamente rezulta
posibilitatile reale de ameliorare a proceselor respective;

42
3) randamentul energetic de proiect definit analitic pe baza performantelor de proiect
ale tuturor partilor componente ale sistemului analizat.

2.9.2. Randamentul exergetic

In procesele in care intervin energii neordonate sau schimburi de energie sub forma de
caldura, valoarea randamentului energetic, definit de relatia (2.54), este influentata in mod
artificial de cantitatea de energie adusa in proces de caldura consumata

i i
U
en
An Ex
E
+
, (2.58)

in care
i
Ex si
i
An

sunt exergia si anergia caldurii consumate (introduse).
Prin aceasta , randamentul energetic (termic ) nu permite stabilirea masurii reale in care
procesul analizat se departeaza de conditiile optime de desfasurare.
Exprimarea corecta a eficacitatii unui proces termoenergetic se poate realiza numai prin
intermediul randamentului exergetic definit ca raportul dintre efectul exergetic util (exergia
utila),
U
Ex , si exergia disponibila (consumata ),
C
Ex , in procesul analizat [21]

C C
C
C
U
ex
Ex Ex
Ex
Ex
Ex

1 . (2.59)

In conditii ideale (procese total reversibile) exergia ramane constanta ( 0 ), iar
randamentul exergetic atinge valoarea maxima, ceea ce evidentiaza faptul ca, un sistem
perfect din punct de vedere termodinamic ar functiona cu randamentul exergetic de 100%.
Orice abatere de la conditiile ideale provoaca pierderi de exergie, ceea ce are ca urmare
diminuarea eficacitatii procesului, cu micsorarea corespunzatoare a valorii randamentului.
Asa cum se arata in [21], caracteristica
esentiala a metodei de analiza exergetica a
proceselor termoenergetice rezulta din aplicarea
simultana si implicita atat a primului principiu, cat
si a celui de-al doilea principiu al termodinamicii.
Cu cat pierderile de exergie sunt mai mici, cu
atat cheltuielile de exploatare ale sistemului sunt
mai reduse; in schimb, reducerea pierderilor de
exergie se realizeaza cu un efort initial destul de
mare. Din aceasta cauza, in functie de progresul
tehnologic la un moment dat se stabilesc asa
numitele pierderi optime de exergie, definite pe
baza cheltuielilor totale minime (fig.2.6).
Prin urmare, solutia optima, corespunzatoare
unui anumit stadiu de dezvoltare tehnologica, nu se
caracterizeaza prin pierderi minime de exergie.
Aceste pierderi optime de exergie evolueaza spre

Fig. 2.6. Variaia cheltuielilor funcie
de pierderile de exergie

43
valori din ce in ce mai mici, pe masura ce apar noi tehnologii, care determina reducerea
eforturilor tehnico-economice de realizare a unor utilaje si instalatii cat mai perfectionate.

2.9.3. Principalii indicatori de eficien ai proceselor i aparatelor de schimb de cldur

2.9.3.1. Randamentul termic

Randamentul termic,
t
, este definit ca raportul dintre debitul de caldura transmis
agentului rece,
2
Q , si debitul maxim de caldura,
max , 2
Q ,

care ar putea fi tansmis agentului, in
cazul in care suprafata de schimb de caldura S ar tinde catre infinit, ceea ce ar corespunde
atingerii de catre agentul rece a temperaturii agentului cald, asa cum se arata in fig. 2.7 [22].
Randamentul termic este functie de schema de curgere a celor doi agenti termici. Astfel,
pentru curgerea in echicurent (E), relatia de calcul are forma

//
2
/
1
/
2
//
2
,
t t
t t
E t
, (2.60)

iar pentru schemele de curgere in contracurent (C), curent incrucisat (CI) sau curent mixt
(CM)

/
2
/
1
/
2
//
2
,
t t
t t
C t
. ( 2.61)

2.9.3.2. Randamentul termodinamic

Randamentul termodinamic,
td
, este definit ca raportul dintre debitul de caldura,
2
Q ,
transmis agentului termic secundar si debitul de caldura,
1
Q , pe care agentul termic primar il
Fig. 2.7. Variaia temperaturii agenilor termici n lungul suprafeei de schimb de
cldur

44
poate transmite intr-un proces de transfer de caldura pana la starea de echilibru cu mediul
ambiant:

( )
( )
( )
( )
0
1
/
1 1
/
2
//
2 2
0
1
/
1 1 1
/
2
//
2 2 2
0
1
2
i i G
i i G
t t c G
t t c G
Q
Q
p
p
td
, (2.62)

in care
1
G si
2
G este debitul agentului termic primar, respectiv secundar, in kg /s;
1 p
c si
2 p
c -
caldura specifica la presiune constanta a agentului termic primar in intervalul de temperaturi
//
1
/
1
...t t , respectiv a agentului termic secundar in intervalul de temperaturi
//
2
/
2
...t t , J/(kg
0
C);
//
2
/
2
//
1
/
1
, , , t t t t - sunt temperaturile agentului termic primar la intrarea si iesirea din schimbator,
respectiv ale agentului termic secundar la intrarea si iesirea din schimbator,
0
C;
0
1
t este
temperatura agentului termic primar in starea de echilibru stabil cu mediul ambiant,
0
C;
//
2
/
2
0
1
//
1
/
1
, , , , i i i i i - entalpiile agentului termic primar corespunzatoare temperaturilor
0
1
//
1
/
1
, , t t t ,
respectiv ale agentului termic secundar corespunzatoare temperaturilor
//
2
/
2
, t t , J/kg .
Rezulta, deci, ca randamentul termodinamic al unui scimbator de caldura constituie un
indicator de evaluare a gradului de utilizare a caldurii transportate de agentul termic primar.

2.9.3.3. Coeficientul de reinere a cldurii

Coeficientul de retinere al caldurii,
r
, este definit de raportul dintre debitul de caldura,
2
Q , preluat de agentul termic secundar si debitul de caldura,
1
Q ,cedat de agentul termic
primar:

( )
( )
( )
( )
//
1
/
1 1
/
2
//
2 2
//
1
/
1 1 1
/
2
//
2 2 2
1
2
i i G
i i G
t t c G
t t c G
Q
Q
p
p
r
. (2.63)

Se observa ca,
r
, tine seama de pierderile de caldura ale aparatului in mediul ambiant,
prin peretii sau izolatia termica a acestuia, fapt pentru care el are semnificatia unui randament
al izolatiei termice. De obicei,
r
=0,98-0,99.

2.9.3.4. Eficiena procesului de nclzire (rcire)

Eficienta procesului de incalzire (racire),
inc
(
rac
), este definita ca raportul dintre
cresterea (scaderea ) de temperatura a fluidului si diferenta totala de temperatura a aparatului:

/
2
/
1
2
/
2
/
1
/
2
//
2
t t
t
t t
t t
inc

; (2.64)

/
2
/
1
1
/
2
/
1
//
1
/
1
t t
t
t t
t t
rac

. (2.65)


45
Acest indicator este folosit uzual la determinarea variatiei performantelor aparatelor de
schimb de caldura intr-un domeniu larg de conditii de functionare.

2.9.3.5. Eficiena termic

Eficienta termica, , este definita ca raportul dintre sarcina termica a aparatului si
cantitatea maxima de caldura care ar fi transmisa in conditii date ( S ):

max
Q
Q
, (2.66)

in care Q si
max
Q reprezinta sarcina termica reala a aparatului, respectiv cantitatea de caldura
maxima ce poate fi transmisa in conditiile date, W.
In anumite conditii, cantitatea de caldura transmisa este functie de schema de curgere a
agentilor termici. Astfel, in cazul curgerii in echicurent, eficienta termica se determina cu
urmatoarea relatie de calcul:

1
]
1
,
_
+
2
1
1
1 exp 1
W
W
W
kS
E
, (2.67)

iar in cazul curgerii in contracurent cu relatia

'
1
]
1
,
_

1
]
1
,
_
2
1
1 1
2
2
1
1
1
2
1 exp
1 exp 1
W
W
W
kS
W
W
W
W
W
kS
W
W
C
, (2.68)

in care k este coeficientul global de schimb de caldura al aparatului, in W/(m
2 0
C);
1
W si
2
W -
echivalentul in apa al agentului termic primar, respectiv secundar, W/
0
C; S - suprafata de
schimb de caldura a aparatului, m
2
.
Pe baza eficientei termice, se poate deduce in ce masura poate fi utila marirea suprafetei
de schimb de schimb de caldura S , sau intensificarea schimbului de caldura prin cresterea
coeficientului global de transfer de caldura.
In cazul schimbatoarelor de caldura de tip recuperativ, in regim nestationar, eficienta
aparatului se calculeaza cu relatia

0
min
Y , (2.69)

in care


46

/
2 1
/
2 1
2
1
min
ln
*
t t
t t
W
W
f
i
; (2.70)

,
_

2
/
2 1
/
2 1
2
1
0
exp 1
ln
*
W
kS
t t
t t
W
W
f
i
; (2.71)

0 1 1
* W W , (2.72)

unde
0
este perioada de incalzire (racire), s;
f i
t t
1 1
, - temperatura agentului termic primar la
inceputul, respectiv sfarsitul perioadei
0
, C;
min
- perioada minima de incalzire (racire),
deci la kS , s.

2.9.3.6. Pierderea specific de presiune

Pierderea specifica de presiune,
sp
p , este definita pentru agentul termic primar sau
secundar prin relatia

NTC
p
p
sp
, (2.73)

in care p este pierderea de presiune a agentului termic in schimbatorul de caldura, Pa; NTC
- numarul de unitati de transfer de caldura

W
kS
NTC . (2.74)

Pentru agentul termic primar

med
t
t t
W
kS
NTC

//
1
/
1
1
1
, (2.75)

iar pentru agentul termic secundar

med
t
t t
W
kS
NTC

/
2
//
2
2
2
, (2.76)

unde
med
t este diferenta de temperatura medie logaritmica intre cei doi agenti termici,C.


47
2.9.3.7. Indici economici de calitate

Indicii economici de calitate definesc eficienta schimbatoarelor de caldura si a suprafetei
de schimb de caldura, luand in considerare atat performantele tehnice, cat si pe cele
economice [2,3].
Un interes practic deosebit il prezinta compararea aparatelor la aceeasi sarcina termica Q
si aceeasi putere de pompare N , consumata pentru intregul aparat:

,
_
med med
t N
Q
f
t G
Q
1
; (2.77)

,
_
med med
t N
Q
f
t V
Q
2
, (2.78)

unde G si V reprezinta masa, respectiv volumul aparatului.
Variabila independenta
med
t N Q exprima cantitatea de caldura transmisa la o diferenta
medie de temperatura de 1C, corespunzator unitatii de putere consumata pentru pomparea
agentului termic si reprezinta indicele energetic de calitate.
Marimile din expresiile (2.77) si (2.78) se determina cu relatiile:

S
S
med
g t G
Q
,
1
]
1
C kg
W
0
; (2.79)

S
S
med S
S
med
v
g
t G
Q
v t V
Q
,
1
]
1
C m
W
0 3
; (2.80)

p W A
S
t N
Q
S
med

,
1
]
1
C
0
1
, (2.81)


48
in care
S
este coeficientul de schimb de caldura prin convectie al suprafetei de
referinta,W/(m
2
C) (pentru suprafetele line
S
, iar pentru suprafetele nervurate
( ) [ ] 1 1 +
S
, in care este coeficientul de nervurare, iar - randamentul nervurilor);
S
g - masa suprafetei de schimb de caldura raportata la suprafata de referinta, kg/m
2
,

( S G g
S
);
S
v - volumul ocupat de suprafata de schimb de caldura raportat la suprafata de
referinta, m, ( S V v
S
) ; p - rezistenta hidraulica a elementului considerat de suprafata de
schimb de caldura, Pa; A- sectiunea de curgere a elementului considerat din suprafata, m
2
;
W - viteza agentului termic, m/s; S - suprafata de referinta a elementului considerat din
suprafata de schimb de caldura, m
2
.
Aceasta metoda serveste la evaluarea masurilor preconizate, constructive si functionale
in vederea imbunatatirii performantelor termice si hidraulice ale suprafetelor de schimb de
caldura.

49

CAPITOLUL 3

GENERAREA ENTROPIEI N SISTEMELE TERMODINAMICE

3.1. Sisteme nchise

Un sistem termodinamic frontiera caruia este impermeabila pentru schimbul de masa cu
alte sisteme, insa permite transferul de energie se numeste sistem inchis.
Vom considera un sistem cu
suprafata impermeabila prezentat in
fig. 3.1. Interactiunule energetice
(lucrul mecanic si caldura) sunt
reprezentate in conformitate cu
conventia, ca lucrul se transfera din
sistem iar caldura in sistem.
Pentru orice proces intre starile
de echilibru 1 si 2, primul principiu
al termodinamicii poate fi scris sub
forma [29]:

1 2
2
1
2
1
E E L Q

, (3.1)

sau simplu

1 2 2 , 1 2 , 1
E E L Q . (3.2)

Ecuatia (3.1) arata ca
transferul de caldura Q si de lucru
mecanic L sunt functii de proces,
iar, spre deosebire de ele, schimbul
de energie nu este o functie de
proces, dar o functie de stare. Functii de stare sunt doar proprietatile sistemului. Caldura si
lucrul mecanic nu sunt proprietati ale sistemului .
Principiul doi al termodinamicii, aplicat asupra acestui sistem, se scrie sub forma:

! " #
! " #
entropie de
schimb
entropie de
transfer
S S
T
Q
1 2
2
1

. (3.3)

Se stie, ca transferul de entropie intre sistemul inchis si mediul ambiant ( T Q ) este
determinat de transferul de caldura ( Q ) la frontiera sistemului cu mediul ambiant la
temperatua T . Transferul de entropie, ca concept, face distinctia dintre transferul de caldura si

Fig. 3.1. Prezentarea schematic a sistemelor
termodinamice nchise i a interaciunii acestorab cu
mediul ambiant
Capitolul 3. Generarea entropiei n sistemele termodinamice

50
transferul de lucru mecanic ca doua forme paralele de transfer al energiei .Numai transferul de
energie sub forma de caldura poate fi conceput ca transfer de entropie. Transferul de lucru
mecanic nu este legat de transferul de entropie .
Schimbarea starii sistemului de la starea initiala 1 pina la starea finala 2 poate fi realizata
printr-o varietate infinita de cai. Diferenta dintre aceste cai este sesizata de diferenta dintre
partile inecuatiei (3.3), care se numeste cantitativ generare de entropie:

0
2
1
1 2

T
Q
s s s
gen
. (3.4)

Conform principiului doi, procesele in care nu se genereaza entropie sunt procese
reversibile, iar in cele care se generaza sunt procese ireversibile.
Generarea de entropie, fiind functie de calea pe
care se realizeaza procesul, nu este astfel o
proprietate a sistemului. Generarea de entropie
gen
s
nu trebuie confundata cu schimbul de entropie
( )
1 2
s s .
Ca exemplu vom considera procesul de ridicare
a greutatii prezentat in fig. 1.1 si analogul lui
pneumatic (fig.3.2).
Ridicarea greutatii Mg in acest caz de la pozitia
initiala A V z
1 1
la pozitia finala A V z
2 2
este
determinata de rotatia unei elice. Dupa ce pistonul
ajunge in pozitia
2
z , elicea se opreste si gazul atinge
starea de echilibru determinat de parametrii
2
T ,
2 2
Az V si A Mg p p
1 2
.
Pentru acest proces prezinta interes evaluarea
transferului lucrului mecanic
2 , 1
L cheltuit la
ridicarea greutatii.
Pentru sistemul termodinamic inchis care contine
gaz ideal si greutatea Mg , primul principiu al
termodinamicii se scrie sub forma:

( )
sistem
E E L Q
1 2 2 , 1 2 , 1
+ , (3.5)

in care 0
2 , 1
Q si

( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
z z Mg T T mc E E u u E E
v greutate gaz sistem
+ + . (3.6)

In ecuatia (3.5) semnul lucrului
2 , 1
L este pus in corespondenta cu schema din fig.3.2.
Transferul de caldura de la gaz spre piston se neglijeaza.
Combinind ecuatiile (3.5) si (3.6) si schimband ordinea termenilor, obtinem:

Fig. 3.2. Procesul pneumatic de
ridicare a greutii (analogul
procesului gravitaional, fig.1.1)

51
( )
1 2 2 , 1
1 z z Mg
R
c
L
v

,
_
+ . (3.7)

Astfel lucrul mecanic consumat este proportional cu diferenta ( )
1 2
z z .
Aplicand principiul doi al termodinamicii in conformitate cu ecuatia (3.4), obtinem
entropia generata in procesul de ridicare a greutatii:

2
1
1
2
1
2
ln ln
T
Q
p
p
mR
T
T
mc s
p gen
. (3.8)

Deoarece 0 Q si
1 2
p p , generarea entropiei are o forma mai simpla:

1
2
ln
z
z
mc s
p gen
, (3.9)

sau, cand
1 1 2
z z z << ,

1
1 2
z
z z
mc s
p gen
. (3.10)

Concluzia care se desprinde din acest rezultat este ca, procesul de ridicare a greutatii este
ireversibil si ca entropia generata este proportionala cu diferenta ( )
1 2
z z .
Considerand acum schema procesului din fig.1.1, obtinem

( )
1 2
/
2 , 1
z z Mg L ; (3.11)

0
gen
s . (3.12)

Comparand expresiile (3.7) si (3.11) observam ca in cazul al doilea lucrul consumat
pentru ridicarea greutatii este mai mic, procesul in acest caz fiind reversibil. Castigul de lucru
mecanic constituie:

( )
1 2
/
2 , 1 2 , 1
z z Mg
R
c
L L
v
. (3.13)

Combinand acest rezultat cu ecuatia (3.10), obtinem

gen
p
v
s T
c
c
L L
,
_

1
/
2 , 1 2 , 1
,

(3.14)

adica pierderea lucrului mecanic in procesul ireversibil este direct proportionala cu entropia
generata.

52

3.2. Sisteme deschise

Sistemele care pot face schimb nu numai de energie, dar si de masa se numesc sisteme
deschise.
Vom considera sistemul deschis prezentat in fig.3.3. Suprafata de control a sistemului
poate avea un canal sau mai multe canale pentru transferul de masa. In majoritatea cazurilor
suprafata de control este considerata rigida. Astfel, pentru un sistem deschis este imposibil de
a produce lucru mecanic cu ajutorul fortelor perpendiculare pe suprafata de frontiera a
acestuia.
Unica posibilitate de producere a lucrului mecanic este asigurata de fortele tangentiale,
spre exemplu aplicate asupra unui arbore rotativ care penetreaza suprafata de control.
Sistemul definit astfel poate fi descris cu ajutorul a trei proprietati: masa M , energia E si
entropia s .
Conform legii conservarii masei,

M
m m
ev in
, (3.15)

Fig. 3.3. Prezentarea schematic a sistemului termodinamic
deschis i a interaciunilor acestuia cu mediul ambiant

53
diferenta fluxurilor de masa intrate si evacuate din sistem este egala cu viteza de acumulare a
masei in interiorul suprafetei de control. Daca

ev in
m m , atunci 0 M , adica
fluxurile de masa sunt stationare.
Primul principiu al termodinamicii se scrie sub forma:

$
energie de
schimb
energie de transfer
ev
a
in
E
L Q gz v i m gz v i m

,
_
+ +
,
_
+ +

% % % % % % % % % ! % % % % % % % % % " #
2 2
2
1
2
1
. (3.16)

Principiul doi al termodinamicii se scrie sub forma:

$
entropie de
schimb
entropie de transfer
ev in
s
T
Q
s m s m

% % % ! % % % " #
. (3.17)

Diferenta dintre forma de scriere (3.17) si ecuatia (3.3) pentru sistemele inchise este
transferul de entropie asociat cu fluxul de masa prin suprafata de control.
In ecuatiile (3.16) si (3.17) marimile entalpiei i , vitezei fluidului v , nivelului z si
entropiei specifice s sunt cele de la frontiera sistemului.
Pentru a evalua gradul de ireversibilitate a sistemului deschis, este comod de a rearanja
inecuatia principiului doi (3.17) sub forma:

+
ev in
gen s m s m
T
Q s
s 0
, (3.18)

care defineste viteza de generare a entropiei in sistemul deschis, in [W/K]. In cazul sistemelor
inchise, gen s
este masura devierii sistemului de la reversibilitate.

Ca exemplu, vom considera procesul de destindere stationara a aburului intr-o turbina
(fig.3.4) .
In turbina presiunea aburului scade de la valoarea de intrare
in
p pana la cea de evacuare
ev
p .
In cazul stationar legea conservarii masei (3.15) se reduce la relatia:

m m m ev in . (3.19)

Considerind suprafata de control care cuprinde turbina adiabatica ( 0 Q ), principiile intai
si doi ale termodinamicii se scriu sub forma:

( )
ev in
a i i m L

; (3.20)

54

( ) 0

in ev
gen s s m s . (3.21)

In ecuatia (3.20) s-au neglijat variatiile energiei cinetice si potentiale asociate cu fluxurile
de intrare si cele evacuate.
Procesul reversibil de destindere in diagrama s i din fig.3.4 decurge pentru const s ,
iar procesul ireversibil ( gen s
) este prezentat cu linie intermitenta.

In cazul procesului reversibil

( )
rev ev in
a i i m L
,
max ,

(3.22)

( ) 0
,

in rev ev
gen s s m s . (3.23)

Pierderea de lucru mecanic cauzat
de ireversibilitate poate fi calculata
combinand ecuatiile (3.20) si (3.22):

( )
rev ev ev
a a i i m L L
,
max ,

. (3.24)

Din diagrama se vede ca deficitul
de entalpie ( )
rev ev ev
i i
,
este
proportional cu cresterea entropiei in
turbina ( )
rev ev ev
s s
,
(triunghiul hasurat
din diagrama).
Deoarece

vdp Tds L d
, (3.25)

si intre starile ,, ev,rev si ,,ev
0 dp , putem scrie

( )
rev ev ev ev rev ev ev
s s T i i
, ,
. (3.26)

Temperatura
ev
T este temperatura
medie de evacuare definita ca

( )
ev
rev ev
ev
rev ev ev
ev
ds T
s s
T
,
,
1
. (3.27)

Fig. 3.4. Analiza termodinamic a turbinei n
curgere staionar

55
Ea este situata intre temperaturile
rev ev
T
.
si
ev
T .
Avand in vedere ecuatia (3.26) si combinand-o cu ecuatiile (3.24) si (3.23), obtinem
expresia de calcul a pierderii de putere:

gen
ev
a a s T L L

max , . (3.28)

Deci entropia in sistem este direct proportionala cu pierderea puterii la arbore.
Iar acum vom considera un exemplu de analiza termodinamica in cazul unui flux de masa
nestationar.
In fig.3.5 este prezentat un container vacuumat cu pereti rigizi si cu volumul V . Starea
aerului atmosferic este data de parametrii
0
T si
0
p . La un moment valva se deschide si aerul
atmosferic patrunde in container pana cand se stabileste echilibrul termodinamic. Suprafata de
control coincide cu suprafata peretilor containerului.
Legea conservarii masei se scrie sub forma:

M
m , (3.29)

iar principiul doi

Fig. 3.5. Schema umplerii cu aer a unui container vidat

56

+

U
i m Q
0
, (3.30)

in care RT pV M , iar ( )
0
T T Mc U
v
. Entalpia aerului atmosferic, compatibila cu
energia interna ( )
0
T T c u
v
, este

( )
0 0 0 0 0 0 0 0
RT RT T T c v p u i
v
+ + . (3.31)

Putem acum calcula transferul de caldura la umplerea containerului, integrand ecuatia
(3.30) de la timpul initial
i
pana la timpul final de echilibru
f
:

( ) ( )
( ) V p T T c M
RT
V p
RT
U U M M RT U d m i d Q Q
v f
i f i f
f
i
f
i
f
i
0 0 0
0
0
0
0 0

(3.32)

Astfel, lucrul V p
0
este disipat in procesul de umplere si se intoarce complet in atmosfera
sub forma de caldura.
Principiul doi al termodinamicii [ecuatia (3.18)] poate fi acum folosit pentru a determina
gradul de ireversibilitate al procesului de umplere:

( )
0
0
0
0
0
0
0
0
0
T
V p
s M
T
Q
s M
s M M
T
Q
S S d s m
T
Q s
S
f f
i f i f gen
+
+
,
_
. (3.33)

Deci entropia generata este direct proportionala cu volumul vasului (V ) si cu diferenta
initiala de presiune (
0
p ) .
Combinand ecuatia (3.33) cu remarca, ca V p L
atm 0
, obtinem

gen atm
S T L
0
. (3.34)

Aceasta concluzie este similara cu ecuatiile (3.28) si (3.14).
Pentru a recupera pierderea de lucru
atm
L , trebuie sa schimbam valva cu un detentor care
ar furniza lucru mecanic.

3.3. Lucrul disponibil distrus

Vom considera un sistem deschis prezentat in fig.3.6.
In cel mai general caz, cand sistemul deschis are interactiuni nestationare, primele doua
principii ale termodinamicii postuleaza:


57
a
ev in
L Q gz v i m gz v i m
E

+
,
_
+ +
,
_
+ +

2 2
2
1
2
1
;

(3.35)

0
T
Q
s m s m
S
ev in
. (3.36)

In termeni de valori momentane ale vitezei de generare a entropiei gen S
, ecuatia (3.36)
poate fi rescrisa sub forma

0
0
+
ev in
gen s m s m
T
Q S
S
. (3.37)

Eliminand
Q cu ajutorul ecuatiilor (3.25) si (3.26) si rearanjand termenii, vom transcrie

aceasta ecuatie in raport cu puterea transferata la arbore:

Fig. 3.6. Sistem termodinamic deschis n contact termic cu rezervorul
de cldur atmosferic T
0


58
( ) S T E s T gz v i m s T gz v i m L
ev in
a
0 0
2
0
2
2
1
2
1

,
_
+ +
,
_
+ +

(3.38)

In limitele ireversibilitatii respective puterea la arbore are valoare maxima

( ) S T E s T gz v i m s T gz v i m L
ev in
a
0 0
2
0
2
max ,
2
1
2
1
,
_
+ +
,
_
+ +

. (3.39)

In conformitate cu viziunile lui Kestin [39] cantitatea de lucru disponibil distrus (
distr
L ) si
in acelasi sistem si puterea disponibila distrusa asociata cu gradul de ireversibilitate al
sistemului:

a a distr L L L

max , , (3.40)

care este nul pentru un proces reversibil si este pozitiv pentru un proces ireversibil.
Combinand definitia (3.40) cu max , a L
dat de ecuatia (3.39) si a L
extras din ecuatia (3.25),

obtinem:

,
_
ev in
distr s m s m
T
Q S
T L
0
0
, (3.41)

sau folosind ecuatia (3.37),

gen distr S T L

0
. (3.42)

Ecuatia (3.42) reprezinta teorema Gouy-Stodola (2.53).


59

3.4. Procese ireversibile caracteristice

Entropia generata si lucrul disponibil distrus in diferite procese ireversibile se calculeaza
cu relatiile:
1) pentru curgerea cu frecari

'
) 44 . 3 ( ; ln
) 43 . 3 ( ; ln
bile incompresi fluide pentru
T
p
m
T
T
c m
perfecte gaze pentru
p
p
R m
p
p
R m
S
in in
ev
in ev
in
gen

gen distr S T L

0
0 , ; (3.45)

2) in cazul amestecarii a doua fluide

p
p
R m
p
p
R m S
ev ev
gen
2 ,
2
2
1 ,
1
1 ln ln

; (3.46)

3) pentru transferul de caldura la diferenta finita de temperatura

( )
r f
r f
gen
T T
T T Q
S
; (3.47)

gen r distr
S T L , (3.48)

in care
f
T este temperatura corpului fierbinte;
r
T - temperatura corpului rece;
4) la disipatia vascoasa a energiei fluxurilor fluide


60

T T
L
S gen
, (3.49)

in care
L este lucrul mecanic disipat la infruntarea fortelor de vascozitate; - coeficientul

dinamic de vascozitate; T - temperatura fluidului; - functia disipativa.
In regim laminar la curgerea Couette (fig.3.7)

2
,
_
D
u
T
S gen
, (3.50)

iar la curgerea Poiseuille (fig.3.8)

2
2
2
36
,
_
,
_
D
y
D
u
T
S
m
gen
. (3.51)

In regim turbulent pentru o teava cu diametrul
0
2r D si lungimea L :

Fig. 3.7. Repartiia vitezei i generarea de entropie la curgerea
Couette

61

T
p m
S gen
, (3.52)

in care

2
4
2
v
D
L
f p

. (3.53)

Coeficientul de frecare poate fi determinat din relatia Carmen -Nikuradse [40]:

( ) f
f
4 Re ln 87 , 0 8 , 0
4
1
+ , (3.54)

care pentru 310
4
< Re <10
6
se simplifica, devenind

( )
2 , 0
Re 046 , 0

f . (3.55)

Fig. 3.8. Repartiia vitezei i generarea de entropie n
curgerea Poiseuille plan

62
In regim tranzitoriu

( )
( )
( )
75 , 0
min
min
Re 005 , 0
ar la
turbulent
ar la
gen
turbulent
gen
f
f
S
S
(3.56)

si are valori supraunitare, daca Re >510
3
;
5) intr-un mediu convectiv:

( )

T
T
T
S gen +
2
2
(3.58)
in care este coeficientul de conductivitate termica.

63

CAPITOLUL 4

METODE AVANSATE DE ANALIZ I OPTIMIZARE A
SISTEMELOR DE PRODUCERE A ENERGIEI

Lumea a parcurs o cale lunga de la primele motoare cu abur si masini cu piston, care au
constituit punctul de plecare in acest domeniu (fig.4.1).

Fig. 4.1. Dezvoltrile tehnologice timpurii care au condus la eficiena
actual a mainilor termiceni la nivelul actual de producere a
energiei electrice
Capitolul 4. Metode avansate de analiz i optimizare a sistemelor de producere a energiei

64
Progresele tehnologice majore ale erei post-Watt in producerea energiei mecanice au
radacini in termodinamica tehnica. Ceea ce leaga domeniile mai generale cu directiile
moderne mai specializate prezinta o importanta fundamentala mai mare decat ceea ce le
individualizeaza. Dezvoltarile tehnologice care au condus la cresterea actuala exploziva a
producerii de energie electrica sunt, toate, manifestari ale unei filosofii comune [2,24].
Parcurgerea de la stanga la dreapta a fig.4.1 constituie o trecere in revista a incercarilor
succesive de minimizare continua a generarii de entropie in domeniul motoarelor termice.
Noua conceptie este aceea ca imbunatatirile randamentului motorului termic inregistrate prin
evolutie sa constituie rezultate secundare ale efortului ingineresc legat mai mult de practica,
de a maximiza furnizarea de lucru mecanic in unitatea de timp de catre instalatia energetica
ale carei marimi caracteristice (de exemplu dimensiuni, arii de transfer de caldura) sunt
supuse restrictiilor, din considerente economice.

4.1. Condiiile de producere a puterii maxime

Cea mai simpla cale de ilustrare a diferentei conceptuale dintre maximizarea
randamentului si maximizarea puterii o constituie analiza unui motor Carnot care
functioneaza intre doua surse de caldura calda si rece, avand temperaturile
C
T , respectiv,
R
T , dupa cum se prezinta in fig.4.2.
Conceptul de motor Carnot presupune tacit, ca motorul se afla in echilibru termic cu
fiecare sursa de caldura in timpul interactiunilor de schimb de caldura respective.
Acest echilibru necesita fie un ciclu care sa se desfasoare infinit lent, fie o suprafata de
contact infinit mare intre motor si sursa de caldura in vederea permiterii fluidului de lucru de
a ramane un timp nedefinit in vecinatatea interfetei motor-sursa de caldura. In cazul
functionarii reale, in care nu numai aria de transfer de caldura, dar si timpul sunt limitate
apare mai rationala folosirea marimilor raportate la unitatea de timp pentru interactiunile
energetice
C
Q si
R
Q , si anume, a fluxurilor de caldura:
Fig. 4.2. Maximizarea puterii furnizate de o instalaie energetic de
dimensiune finit


65

( ) ( )
CC C C C
T T S k Q
, (4.1)

( ) ( )
R RC R R
T T S k Q
. (4.2)

Produsul de forma ( ) S k reprezinta conductanta corespunzatoare schimbului de caldura
sau, in termeni de proiectare pentru schimbatoarele de caldura, produsul dintre coeficientul
global de schimb de caldura k referitor la suprafata de contact termic dintre motor si sursa de
caldura si aria acestei suprafete S . Deoarece fiecare conductanta ( ) S k este, in general finita,
fiecare schimb de caldura are loc la diferenta finita de temperatura.
In fig.4.2, intervalul de temperatura ( )
R C
T T , care mai devreme a fost ocupat numai de
motorul Carnot, este umplut acum de trei straturi: caderea de temperatura inalta ( )
CC C
T T ,
motorul Carnot propriu-zis si, in final, caderea de temperatura scazuta ( )
R RC
T T . Motorul
este ,,endoreversibil, in sensul ca nu se genereaza entropie intre temperaturile extreme
corespunzatoare de lucru:

RC
R
CC
C
T
Q
T
Q

. (4.3)

Precizam in final ca, deoarece analizam un motor termic, fluxurile de caldura sunt
reprezentate in fig.4.2 prin sageti care marcheaza sensul in care se realizeaza transferul de
energie.

4.1.1. Raportul optim de temperatur

Din procesul de maximizare a puterii instantanee furnizate rezulta concluzii interesante:

,
_

CC
RC
C
C
T
T
Q L 1 . (4.4)

Revazand continutul ecuatiilor (4.1) si (4.4), observam ca puterea furnizata depinde de
( )
C
S k , ( )
R
S k ,
CC
T si
RC
T . Principiul doi al termodinamicii (4.3) restrictioneaza unul din
acesti patru parametri.
In acest stadiu primar, sa presupunem de asemenea ca instalatia este construita, deci si
( )
C
S k si ( )
R
S k sunt doua constante cunoscute. In aceste conditii puterea motorului Carnot
rezulta ca functie de un singur parametru, si anume
CC
T sau
RC
T . Sau, putem exprima C L
ca
functie de raportul temperaturilor extreme ale ciclului Carnot:

CC
RC
T
T
. (4.5)

66

Astfel, eliminand
CC
T si
RC
T folosind ecuatiile (4.1)- (4.3) si (4.5), puterea instantanee a
unui motor Carnot poate fi scrisa:

( )
( )
( )
( )
1
]
1
,
_
R
C
C
R
C C
C
S k
S k
T
T
T S k
L
1
1

. (4.6)

Aceasta expresie arata clar dependenta de si faptul ca raportul optim de temperatura
pentru un motor Carnot depinde numai de raportul temperaturilor
C R
T T (extrem impus):

C
R
opt
T
T
. (4.7)

Puterea maxima a motorului Carnot ce corespunde valorii
opt
este:

( )
( )
( )
2
max , 1
1
,
_
C
R
R
C
C C
C
T
T
S k
S k
T S k
L . (4.8)

Faptul ca C L

atinge un maxim bine conturat pentru
opt
este ilustrat in fig.4.2.

4.1.2. Randamentul motorului termic n cazul producerii puterii maxime

Un rezultat complementar al analizei precedente il constituie randamentul termic care
corespunde puterii maxime:

C
R
C
C
T
T
Q
L
opt

,
_
1
/

. ( 4.9)

Aceasta expresie este numita randamentul Curzon-Ahlborn, dupa numele celor doi
termodinamisti de la Universitatea British Columbia care au determinat-o primii [25]. Acest
rezultat este reprezentativ pentru o noua etapa fundamentala a termodinamicii tehnice (de
exemplu, [26,27], care este legata si de eforturile cercetatorilor in ce priveste stabilirea unor
punti de legatura intre termodinamica si ingineria transferului de caldura [28-32].
Deducerea relatiei prezentate aici constituie o versiune modificata [2,24] a celei mai
simple cai oferite de De Vos [33].

67
Randamentul Curzon-Ahlborn nu este randamentul ,,maxim al motorului termic, cu alte
cuvinte el nu trebuie confundat cu randamentul Carnot
C R C
T T 1 . Valoarea
/
reprezinta randamentul masinii pentru care - in cazul valorilor finite ale produselor ( )
C
S k
si ( )
R
S k - puterea instantanee furnizata atinge maximul. Este semnificativ faptul ca
/
nu
depinde de dimensiunile instalatiei ( ) ( ) [ ]
R C
S k S k + si nici de dimensiunea relativa a celor
doua schimbatoare de caldura al acesteia ( ) ( )
R C
S k S k . Aceasta inseamna ca randamentul
motorului termic, proiectat sa furnizeze putere maxima, se va apropia de valoarea data de
ecuatia (4.9), indiferent de multitudinea parametrilor de proiectare luati in considerare
(combustibil, fluid de lucru, agent de racire, dimensiuni). Nenumaratele exemple, obtinute la
exploatarea instalatiilor energetice, justifica acest fapt.
Randamentele calculate cu formula Curzon-Ahlborn se plaseaza pe o dreapta cu panta
1/2. Pe de alta parte randamentele corespunzatoare ciclului Carnot formeaza o dreapta cu
panta 1.
Este evident, ca randamentele actuale ale centralelor energetice [34-36] urmeaza tendinta
sugerata de teoria maximizarii puterii instantanee.
Mai mult decat atat, randamentul Curzon - Ahlborn
/
apare ca fiind limita superioara a
randamentelor observate. Exemplele care se abat cel mai mult de la tendinta de putere
maxima ( ) ( )
2
1
/
1
C R
T T sunt cele ale centralelor mai vechi.

4.1.3. Distribuia optim a ariilor echipamentelor de schimb de cldur

Se mai poate face un pas inainte de la maximizarea puterii realizata de catre Curzon si
Ahlborn, punand intrebarea, daca max , C L
poate fi maximizat in continuare prin distributia

corespunzatoare a ariei de transfer de caldura intre cele doua extremitati ale ciclului de putere.
Sa presupunem ca noua constanta ( ) S k simbolizeaza dimensiunea totala (combinata) a
echipamentului de schimb de caldura cu care este dotata centrala:

( ) ( ) ( )
R C
S k S k S k + . (4.10)

Putem astfel adimensionaliza puterea furnizata, deja maximizata (4.8), prin impartirea ei
la constanta ( )
R
T S k :

( )
( )
1
1
]
1
,
_
2
1
2
max ,
1
1
C
R
C
R
R
C
T
T
T
T
T S k
L
, (4.11)

unde reprezinta raportul adimensional dintre valorile ( ) S k ale celor doua schimbatoare de
la sursa calda si respectiv sursa rece:

( )
( )
R
C
S k
S k
. (4.12)

68

Curba reprezentata in partea superioara a fig. 4.2 arata efectul lui asupra puterii
furnizate: alocarea optima a echipamentului de schimb de caldura se realizeaza cand
dimensiunea totala ( ) S k este distribuita in mod egal intre cele doua nivele de temperatura ale
instalatiei energetice,

1
opt
, (4.13)

ceea ce inseamna ca maximul maximorum al puterii este

( )
2
2
1
max max, ,
1
4 1
1
]
1
,
_
C
R
R
C
R
C
T
T
T
T
T S k
L
. (4.14)

In concluzie, puterea maxima ce poate fi produsa de o instalatie energetica (a carei
dimensiune este dominata de cele doua schimbatoare de caldura) creste proportionala cu
dimensiunea globala a instalatiei ( ) S k .
Puterea maxima creste de asemenea cu raportul de temperatura impus
R C
T T sau cu
diferenta de temperatura adimensionalizata ( )
R R C
T T T .
In domeniul diferentelor de temperatura mici sau al surselor de caldura de temperatura
scazuta, puterea maxima este data de relatia:

( )
2
max max, ,
4

,
_
R
R C
R
C
T
T T
T S k
L
, cand
R C
T T . (4.15)

Acest rezultat limita este confirmat si de practica exploatarii instalatiilor energetice din
zilele noastre, la care nivelul puterii maxime creste aproximativ cu ( )
2
R C
T T .
Aceasta concluzie teoretica prezinta un interes deosebit, deoarece ea justifica afirmatia,
ca urmarirea realizarii unor rapoarte
R C
T T din ce in ce mai mari este ceruta de maximizarea
puterii instantanee a instalatiilor energetice de dimensiune finita si nu de maximizarea
randamentului Carnot.

4.1.4. Aplicaie la un ciclu Brayton ideal

Vom considera acum un model mai realist decat ciclul Carnot. Vom considera in acest
scop ciclul Brayton ideal din fig.4.3. Fluidul de lucru (gaz perfect cu const c
P
) este incalzit
la presiunea constanta
C
P in timpul curgerii de la iesirea din compresor (1) pina la intarea in
turbina (2). Procesele din compresor si turbina sunt adiabatice si reversibile (izentropice ). De
la iesirea din turbina (3) si pana la intarea in compresor (4), fluidul de lucru este racit la
presiunea constanta
R
P .

69
Instalatia de putere este plasata intre doua surse de caldura avand temperaturile
C
T si
R
T ,
intelegand prin aceasta ca temperatura maxima a fluidului de lucru nu va depasi niciodata
C
T
si ca temperatura minima nu se va situa sub
R
T . Ciclul Brayton este numit ,,ideal (sau
endoreversibil) deoarece singurele ireversibilitati luate in considerare in acest model sunt
extreme spatiului ocupat de fluidul de lucrul.
Aceste ireversibilitati sunt cele asociate schimbului de caldura intre sursa de caldura
calda ( )
C
T si incalzitor ( ) ( ) 2 1 si celui intre racitor si sursa de caldura rece ( )
R
T ( ) ( ) 4 3 .
Pentru a maximiza puterea instantanee furnizata,

L , trebuie minimizata viteza de generare
a entropiei pe intreaga instalatie:

,
_

C R
P
gen
T
T T
T
T T
c m S
1 2 4 3
. (4.16)

Aceasta expresie provine din relatia

Fig. 4.3. Ciclul Brayton avnd ( ) S k repartizat n mod egal ntre
nclzitor i rcitor (graficul a fost trasat considernd T
C
= 800 K, T
R
=
300 K i = 4/3)

70

C
C
R
R
gen
T
Q
T
Q
S

, (4.17)

unde ( )
4 3
T T c m Q
P R

si ( )
1 2
T T c m Q
P C

.
Alternativ, viteza globala de generare a entropiei (4.16) poate fi dedusa adaugand
contributiile celor doua componente care functioneaza ireversibil:

( ) ( )
,
_
C
P
incalzitor T gen
T
T T
T
T
c m S
C
1 2
1
2
, ln ; (4.18)

( ) ( )
,
_
R
P
T racitor gen
T
T T
T
T
c m S
R
3 4
3
4
, ln . (4.19)

Variatia celor patru temperaturi,
3 2 1
, , T T T si
4
T , este restrictionata de urmatoarele relatii
suplimentare:

( )
C
C
C
NTC
T T
T T
exp
2
1
; (4.20)

( )
R
R
R
NTC
T T
T T
exp
4
3
; (4.21)

( ) nta a const a
T
T
T
T

3
2
4
1
, (4.22)

unde NTC reprezinta numarul de unitati de transfer de caldura al fiecarui schimbator (vezi
formulele (2.74)-(2.76)):

( ) ( )
P
R
R
p
C
C
c m
S k
NTC
c m
S k
NTC

; . (4.23)

Raportul temperaturilor (4.22) depinde numai de raportul presiunilor ( )
( )
k
k
R C
P P a
1
.
In final, presupunem din nou ca produsul ( ) S k , reprezentand o masura a dimensiunii totale a
echipamentului de schimb de caldura, este fixat, conform ecuatiei (4.10). Cu notatiile folosite,
restrictia ( ) const S k se traduce sub forma

P
R C
c m
S k
NTC NTC
+ , (4.24)

71

in care debitul
m nu este neaparat constant.

Viteza globala de generare a entropiei poate fi scrisa sub forma

( ) ( )
( ) [ ] ( ) [ ]
( ) ( ) 1 exp exp
1 exp 1 exp
2
2
1
2
1

1
1
]
1
,
_
,
_

R C
R C
R
C
R
C P
gen
NTC NTC
NTC NTC
aT
T
aT
T
S k
c m
S k
S
. (4.25)

Aceasta expresie arata ca gen S
descreste monoton cand raportul presiunilor a creste,

adica atunci cand ciclul se extinde pe verticala eliminand ireversibilitatea cauzata de
intervalele de temperatura (este de remarcat faptul ca gen S
devine zero cand

R C
T T a ).
In continuare, se observa ca gen S
depinde atat de
C
NTC , cat si de
R
NTC ; oricum doar
unul dintre acesti parametri constituie un grad de libertate (vezi ecuatia (4.24)). Minimizarea
lui gen S
functie de acest singur grad de libertate conduce la

R C
NTC NTC , sau, cu alte
cuvinte,

( ) ( ) ( ) S k S k S k
opt R opt C
2
1
, ,
; (4.26)

( )

,
_

1
1
]
1
,
_
,
_
M
th M
aT
T
aT
T
S k
S
R
C
R
C
gen
4
1
2
2
1
2
1
, (4.27)

in care M reprezinta notatia corespunzatoare debitului adimensionalizat ( ) S k c m M
P
.
Aceeasi marime M poate fi privita ca inversul numarului unitatilor de transfer de caldura ale
celor doua schimbatoare de caldura combinate. La debite mari ( 1 >> M ), minimul vitezei de
generare a entropiei (4.27) este practic independent de M, produsul ( ) M th M 4 1 apropiindu-
se de 1/4. Pe de alta parte, min , gen S
, scade proportional cu M , cand 1 << M .

In concluzie, exista un interes termodinamic in ceea ce priveste incetinirea fluidului de
lucru, cand acesta spala suprafetele celor doua schimbatoare de caldura. La limita, cind
0 M , temperaturile extreme ale ciclului Brayton tind catre temperatura de ardere a
combustibilului, respectiv spre temperatura mediului ambiant
C
T T
2
si
R
T T
4
(vezi fig. 4.3
si ecuatiile (4.20) si (4.21).
Fie prin prisma termenului ( ) S k , fie a numarului de unitati de transfer de caldura,
distribuirea optima a suprafetei de schimb de caldura intre cele doua schimbatoare (4.26)
verifica concluzia trasa anterior, bazata pe analiza modelului simplist al instalatiei de putere,
conform ecuatiei (4.10). Semnificatia acestei reguli de proiectare este ilustrata in diagrama din
partea dreapta a fig.4.3. La optim, temperaturile medii aritmetice ale incalzitorului si
racitorului depind de temperaturile impuse:

72

( )
R C opt
aT T T T + +
2 1
; (4.28)

( )
R C opt
T T
a
T T + +
1
4 3
. (4.29)

Astfel, chiar daca randamentul ciclului este independent de modul in care ( ) S k este
repartizata pe cele doua schimbatoare de caldura, viteza de generare a entropiei este
minimizata cand ciclul este pozitionat intre
C
T si
R
T , tinand seama de ecuatiile (4.28) si
(4.29).
Ciclul Brayton ocupa o arie din ce in ce mai mare in diagrama S T cand M descreste,
de exemplu, cand numarul de unitati de transfer de caldura ale ambelor schimbatoare creste.

4.2. Ireversibiliti externe

Ireversibilitatea responsabila de scaderea performantei in exemplele precedente s-a
datorat in totalitate transferului caldurii la diferenta finita intre ciclul motor real si sursele de
caldura de temperaturi extreme
C
T si
R
T .
In continuare ne vom opri mai detaliat la originea acestei ireversibilitati ,,externe.
Vom considera un ciclu Rankine ideal cu supraincalzire, dupa cum se arata in fig. 4.4.
Ciclul este numit ,,ideal deoarece schimbatoarele de caldura in care au loc procesele 2 1
Fig. 4.4. Ireversibilitile externe ale unui ciclu Rankine ideal cu
supranclzire

73
si 4 3 sunt considerate ca avand pierderi de presiune nule, iar procesele din compresor
1 4 , respectiv din turbina 3 2 sunt considerate adiabatice si reversibile (izentropice).
Pentru discutia care urmeaza sunt relevante trei nivele de temperatura si anume
temperatura mediului ambiant
0
T , temperatura maxima a fluidului
2 max
T T si temperatura
efectiva a flacarii
f
T . Temperatura maxima a fluidului este limitata de materialul paletelor
turbinei, care si modifica proprietatile mecanice cand este supus la temperaturi foarte ridicate.
Temperatura flacarii
f
T reprezinta temperatura teoretica ,,de plafon a intregii instalatii.
Fixand
f
T , se poate spune, ca pe baza relatiei ce guverneaza conversia fluxului de
caldura (
C
Q
), din puterea produsa de ciclu rezulta potentialul de producere a puterii maxime

(exergia) pornind de la combustibilul consumat:

,
_

f
C QC
T
T
Q x E
0
1 (4.31)

si ca raportul
C QC
Q x E

este fixat. Ecuatia (4.31) reprezinta definitia lui
f
T : ea constituie un
rezumat compact al energiei chimice si a calculelor arderii care conduc la evidentierea lui
QC
x E
. Din acest motiv,

f
T este o functie implicita de mai multi parametri de proiectare, cum
ar fi: tipul combustibilului, raportul combustibil/aer, forma constructiva a camerei de ardere
(focarului) etc. Ceea ce prezinta importanta acum este faptul ca valoarea
f
T , calculata cu
ecuatia (4.31), este intotdeauna mai mare decat
max
T , si ca ea este fixata.
Randamentul motorului termic functionand dupa ciclul Rankine ideal poate fi exprimat
astfel, incat sa evidentieze impactul ireversibilitatii externe.
Prin definitie, avem:

1 2
4 3
1 1
i i
i i
Q
Q
Q
L
C
R
C
net
(4.32)

si deoarece procesele 2 1 si 4 3 sunt izobare si vdP Tds di + , ecuatia (4.32) se scrie
sub forma:

C
R
P P
P P
Tds
Tds
,
_
,
_
2
1
3
4
1 . (4.33)

Termenul al doilea din membrul drept al acestei ultime expresii reprezinta raportul dintre
ariile in diagrama S T de sub curba de racire 4 3 si cea de incalzire 2 1 . Deoarece
ambele arii au aceeasi dimensiune orizontala,
4 3 1 2
s s s s , se pot defini temperaturile
medii, inalta si joasa, ale ciclului:

74

4 3
4
3
,
1 2
2
1
,
;
s s
Tds
T
s s
Tds
T
R C
P P
med R
P P
med C
,
_
,
_

, (4.34)

astfel incat randamentul motorului termic devine

med C
med R
T
T
,
,
1 . (4.35)

Fig. 4.4 si randamentul de tip Carnot (4.35) arata, ca ciclul Carnot ideal este echivalent
cu un ciclu Carnot functionand intre
med R
T
,
si
med C
T
,
.

Pentru
med C f
T T
,
>

si
med R
T T
, 0
< este evident ca
f
T T
0
1 < si ca ireversibilitatile se
limiteaza la cele doua intervale de temperatura: cel de deasupra lui
med C
T
,

si cel de sub
med R
T
,
.
Marimea relativa a celor doua ireversibilitati poate fi ilustrata dupa ce se calculeaza intai
vitezele de generare a entropiei asociate celor doua intervale de temperatura:

( ) ( )
1
]
1
,
_
C
P P
f
f f
C
C gen Tds s s T
T
m
T
Q
s s m S
2
1
1 2 1 2
, ; (4.36)

( ) ( )
1
]
1

,
_
4 3 0
3
4
0
3 4
0
, s s T Tds
T
m
s s m
T
Q
S
R
P P
R
R gen . (4.37)

Se obseva ca, expresiile din parantezele drepte prezinta in diagrama S T ariile cuprinse
intre
f
T T si
C
P P , respectiv intre
R
P P si
0
T T . Vom nota aceste arii cu [ ]
C
aria si
[ ]
R
aria .
In conformitate cu teorema Gouy-Stodola (2.53), vitezele de generare a entropiei
contribuie fiecare cu o cantitate gen S T

0
la distrugerea disponibilului de lucru mecanic:

R gen C gen distr S T S T L ,
0
,
0

+ , (4.38)

sau

[ ] [ ]
R C
f
distr
aria aria
T
T
m
L
+
0
. (4.39)


75
Aceasta arata, ca desi ambele arii din diagrama S T determinate de intervalele de
temperatura se afla in legatura cu distrugerea disponibilului de lucru mecanic, contributia ariei
de inalta temperatura este, relativ vorbind, diminuata pe masura ce
f
T T
0
ia valori mici.
Acest aspect este evidentiat grafic in fig. 4.4 prin ariile hasurate: aria de joasa temperatura
este hasurata integral, in timp ce aria superioara trebuie inmultita cu factorul
f
T T
0
inainte de
hasurare (se precizeaza ca dimensiunile liniare orizontale si verticale ale [ ]
C
aria au fost
reduse prin inmultire cu ( )
2
1
0 f
T T ).
Aceste concluzii grafice sunt relevante pentru dezvoltarea conceptuala a ciclurilor
Rankine avansate, in care pozitiile ocupate de procesele izobare de incalzire si racire sunt
reajustate in vederea reducerii cat mai mult posibile a ariilor determinate de intervalele de
temperatura, [ ]
C
aria si [ ]
R
aria .
Se observa ca reducerea cu o unitate a ariei in diagrama S T determina salvarea unei
puteri utile mai mari, cand ea este aplicata portiunii de joasa temperatura a ciclului.
O alta modalitate de abordare a ireversibilitatii unei instalatii energetice o constituie
urmarirea ,,destinului energiei investite pe unitatea de timp, conform ecuatiei (4.31). O cale
mai directa de trasare a ariei in diagrama S T care sa reprezinte energia specifica intrata in
ciclu,

m x E
QC
, este legata de ecuatia (4.31) si de precizarea ca:

C
P P
C
Tds
m
Q
,
_
2
1
. (4.40)

Ca exemplu al modului in care pot fi inserate concluziile precedente in proiectarea
conceptuala a unui ciclu Rankine de putere, sa consideram acelasi ciclu ideal prezentat in
fig.4.4. De aceasta data, presiunea joasa
R
P este fixata (sa spunem, atm P
R
1 ), in timp ce
temperatura maxima
max
T este limitata din considerente de proiectare structurala.
Ne intereseaza modul in care alegerea valorii presiunii inalte
C
P afecteaza repartizarea
energiei intrate in ciclu in putere neta (furnizata ) si putere pierduta.
Exista, intr-adevar, o presiune inalta optima care sa maximizeze randamentul ciclului,
cand atat
R
P , cat si
max
T sunt fixate ?
Fig.4.5 prezinta dependenta dintre si
C
P in conditiile efectuarii calculelor pe baza
diagramei Mollier din Keenan s.a. [37]. La presiuni subcritice, randamentul ciclului creste
odata cu cu cresterea lui
C
P .
In timpul acestui proces, starea vaporilor la iesirea din turbina (starea (3)) se deplaseaza
din domeniul vaporilor supraincalziti in cel al vaporilor saturati umezi. Fiecare curba ( )
C
P
prezinta eventual un maximum la presiuni supracritice. Acest maxim devine tot mai putin
pronuntat pe masura ce temperatura
max
T

creste. Unind aceste maxime, se observa ca
C
P
optim creste cu
max
T ; altfel spus, randament maxim inseamna functionare la presiuni inalte in
timp ce temperatura limita impusa de material,
max
T , creste.

76
Din pacate, urmarirea obtinerii unei presiuni inalte
C
P din ce in ce mai mari (denumita si
presiune la intrarea in turbina) atrage dupa sine problema eroziunii paletelor ultimelor trepte
ale turbinei, care se agraveaza pe masura ce umiditatea la iesirea din turbina creste (vezi
pozitia starii (3)).
In fig.4.5 este prezentata de asemenea variatia temperaturii medii joase
med R
T
,
, cand
C
P
creste. Se observa ca aceasta temperatura scade pe masura ce starea (3) coboara pe izobara
atm P
R
1 spre domeniul vaporilor saturati umezi si ramane constanta odata cu intrarea
starii (3) in acest domeniu.
Intrucat
med R
T
,
este relativ insensibila la variatia lui
C
P , curbele ( )
C
P din fig.4.5 si
ecuatia (4.35) sugereaza faptul, ca temperatura medie inalta a ciclului
med C
T
,
atinge un maxim
undeva in domeniul presiunilor supracritice. Reprezentarea curbelor de variatie a temperaturii
medii inalte
med C
T
,
functie de
C
P s-a bazat pe calculul unei instalatii cu abur efectuat de Bachr
[38].
4.3. Ireversibiliti interne

Fiecare dintre cele patru componente ale instalatiei energetice de forta bazate pe ciclul
Rankine genereaza entropie. Acest aspect a fost neglijat in definirea ciclului ,,ideal din
fig.4.4, unde accentul a fost pus pe ireversibilitatile ,,externe .

Fig. 4.5. Efectul presiunii nalte P
C
asupra randamentului ciclului i a
temperaturii medii joase a ciclului Rankine ideal prezentat n fig.4.4
la T
max
= const. i P
R
= 1 atm.


77
In continuare vom analiza ireversibilitatile ,,interne, care se adauga celor ,,externe, si
vom arata ca fiecare contribuie la marirea portiunii ocupate de energia pierduta in prezentarea
ariei energiei din fig.4.4.

4.3.1. Inclzitorul

In general, curgerea fluidului de lucru cu presiune ridicata prin incalzitor (sau in acest
caz, tevile fierbatoare si supraincalzitoare ) este insotita de pierderi finite de presiune (
C
P ).
Starea la iesire (
/
2 ) este caracterizata acum de temperatura maxima
/
2
max
T T si de presiunea
C C
P P , dupa cum se arata in fig.4.6. Contributia incalzitorului la viteza de generare a
entropiei datorita contactului cu sursa de caldura de temperatura
f
T este:

Fig. 4.6. Extinderea substanial a ariei corespunztoare pierderii de
energie ca rezultat al ireversibilitii n cele patru componente ale
ciclului Rankine ideal din fig.4.4


78
( )
f
C
incalzitor gen
T
Q
s s m S

1
2
, /
, (4.41)

unde fluxul de caldura este dat de relatia:

C
P P
C
Tds m Q
,
_
2
1
. (4.42)

Referitor la relaita de legatura intre starea actuala de iesire (
/
2 ) si starea invecinata ( 2 ) se
precizeaza ca ele se gasesc pe o izentalpa, si anume,
2
2
/
i i .
Aceasta inseamna, ca pentru const m Q
C

, starea (2) ar deveni stare de iesire cand
0
C
P .
Prin transpunerea generarii de entropie (4.41) in piedere de exergie, gen pierd S T L

0
, se
poate obtine o expresie care sa puna in evidenta contributia suplimentara a ireversibilitatii
interne datorate pierderilor de presiune:

[ ] ( )
2
2
0
0
, /
1
s s T aria
T
T
L
m
C
f
incalzitor pierd +

. (4.43)

Primul termen din membrul drept al relatiei (4.43) tine seama de ireversibilitatea externa
datorata transferului caldurii la diferenta finita de tempereatura, intalnita deja in discutia
referitoare la fig.4.4. Al doilea termen reprezinta pierderea de exergie specifica datorata
piederii de presiune in incalzitor. Aceasta contributie particulara ocupa aria dreptunghiulara
punctata din coltul dreapta jos al fig.4.6.
Din constructia geometrica a acestei arii rezulta ca orice pierdere de presiune sau efect de
,,laminare este insotit de o crestere a pierderilor din exergia initial intrata in ciclu. In cadrul
acestei sectiuni, remarcam faptul, ca aria dreptunghiulara punctata reprezinta numai o parte
din aria corespunzatoare pierderii de exergie datorata pierderilor de presiune in incalzitor.

4.3.2 Turbina

Procesul de curgere prin turbina sau detentor este si el generator de ireversibilitate
interna. Urmarind sa modelam acest proces ca fiind adiabatic, putem spune ca, in general, prin
destindere se genereaza entropie,
/ /
2 3
s s sau ca

( )
/ /
2 3
, s s m S turbina gen

. (4.44)

In cazul destinderii izentropice, starea de iesire din detentor este cea data de (3), altfel
spus,
/
2
3
s s . Energia anihilata direct de turbina este


79
( )
3
3
0
, /
1
s s T L
m
turbina pierd

, (4.45)

ca fiind masura ariei dreptunghiulare hasurate orizontal din coltul dreapta jos al fig.4.6.
Aceasta arie creste in latime cu cat randamentul izentropic al detentorului scade. Apare aici si
un efect direct al distrugerii exergiei care se datoreaza randamentului prost al turbinei, si
anume, prin cresterea fluxului de caldura evacuat de catre racitor in mediul ambiant si asociat
acestuia - ireversibilitatea datorata schimbului de caldura. Acest efect indirect este examinat
in continuare.

4.3.3. Rcitorul

Luand in consideratie pierderea finita de presiune la curgerea prin racitor sau
condensator, rezulta ca, daca presiunea la intrare - starea (
/
3 ) - este
R
P , presiunea finala a
condesului este
R R
P P . Sa notam cu (
/
4 ) starea de lichid saturat la iesirea din condensator.
Viteza de generare a entropiei in sistemul constand din aburul care curge de la (
/
3 ) la (
/
4 ) si
intervalul de temperatura abur -mediu ambiant este:

( )
/ /
4 3
0
, s s m
T
Q
S
R
racitor gen

. (4.46)

Fluxul de caldura cedat racitorului
R
Q
este egal cu ( )
/ /
4 3
i i m
sau, in conformitate cu
desenul marit din stanga domeniului vaporilor saturati umezi:

R
P P
R
Tds m Q
,
_
/
3
4
. (4.47)

Starea (4) se situeaza in zona lichidului subracit pe aceeasi izentalpa cu starea (
/
4 ) de
lichid saturat. Se observa ca apare o crestere a temperaturii atunci cand exista pierderi de
presiune la const i si starea (4) se muta in (
/
4 ): acest efect este cunoscut sub denumirea de
efect negativ Joule - Thomson si constituie amprenta comportarii lichidului incompresibil.
Combinind ecuatiile (4.46) si (4.47) in expresia uzuala a ,,pierderii specifice de exergie,
obtinem:

( ) ( )
4
4
0 4
3
0
3
4
, / /
1
s s T s s T Tds L
m
R
P P
racitor pierd + +
,
_

. (4.48)

In aceasta expresie, ultimul termen al membrului drept reprezinta aria dreptunghiulara
marcata punctat din coltul stinga- jos al fig.4.6. Primii doi termeni constituie justificarea ariei
hasurate cuprinse intre izobara
R
P si izoterma
0
T . Urmarind aceasta arie de la
/
3
s s pana la

80
4
s s in desenul marit, obsevam ca ea este mai mare decat aria asociata ireversibilitatii
externe de joasa temperatura a ciclului ideal ( [ ]
R
aria din fig.4.4):

[ ] ( )
( ) ( ) ( )
3
3
0
3
3
3 3 0
3
3
4 3 0
3
4
4 4 0
4
4
/
/
6 . 4 .
s s T Tds s s T Tds s s T
Tds s s T Tds fig din hasurata Aria
R
R
R R
P P
ideal
P P
ideal
ideal ideal
P P
ideal
ideal
ideal
P P
ideal

,
_
+
,
_
+

,
_
+
,
_

(4.49)

Primii doi termeni ai expresiei de mai sus reprezinta exergia specifica pierduta in ciclul
Rankine ideal care a fost identificata in fig. 4.4 cu [ ]
R
aria .
Urmatorii doi termeni reprezinta cresterea ireversibilitatii datorate transferului caldurii in
racitor in conditiile existentei piederilor de presiune ale aburului. Este de precizat faptul, ca
aria dreptunghiulara punctata de latime ( )
4
4
/
s s si inaltime T
0
, de exemplu, ultimul termen
al ecuatiei (4.48) nu reprezinta toata pierderea de exergie a instalatiei de putere cauzata de
pierderea de presiune
R
P .
Aceeasi obsevatie poate fi facuta referitor la semnificatia celei de-a treia perechi de
termeni din ecuatia (4.49): un efect suplimentar al pierderii de presiune in incalzitor
C
P il
constituie cresterea fluxului de caldura cedat de racitor si cu aceasta, ireversibilitatea datorata
transferului de caldura la diferenta finita de temperatura racitor - mediu ambiant.
In sfarsit ultimii doi termeni ai ecuatiei (4.49) contin cantitativ contributia turbinei, prin
functionarea ei ireversibila, la ireversibilitatea transferului de caldura in racitor. Pe ansamblu,
ireversibilitatea turbinei este responsabila pentru intreaga arie trapezoidala dintre segmentul
(3)-(
/
3 ) si zero absolut.

4.3.4. Pompa de ap

Contributia pompei la viteza de generare a entropiei este:

( )
/ /
4 1
, s s m S pompa gen

, (4.50)

in care s-au neglijat pierderile de caldura in mediul ambiant al pompei de apa. Contributia
corespunzatoare la distrugerea exergiei pe unitatea de timp este:

( )
/ /
4 1
0
,
1
s s T L
m
pompa pierd

, (4.51)

ca fiind reprezentata de aria dreptunghiulara subtire, hasurata orizontal, din coltul stanga-jos
al fig.4.6. Marimea acestei arii creste cu scaderea randamentului adiabatic (
P
) al pompei, de
exemplu, cand starea (
/
1 ) se muta pe o izobara superioara.

81
In acelasi timp, aria superioara identificata prin [ ]
C
aria este micsorata in partea ei stanga
(a se obseva linia verticala intermitenta din marginea stanga a fig.4.6). Acest efect este greu
de sesizat intr-un ciclu de putere cu turbina cu abur.

4.3.5. Importana relativ a ireversibilitilor interne

Comparand valorile estimate ale ireversibilitatilor interne cauzate de cele patru
componente ale instalatiei energetice se pot trage urmatoarele concluzii:
1) Intr-o instalatie energetica functionind dupa un ciclu Rankine cu abur, exergia distrusa
ca urmare a randamentului corespunzator al turbinei este mult mai mare decat pierderea de
exergie datorata ineficientei pompei;
2) Ireversibilitatile interne asociate pierderilor de presiune
C
P la incalzitor si
L
P la
racitor nu sunt in mod necesar negijabile una fata de cealalta.
Piederile de presiune admisibila adimensionala P P reprezinta un ,,numar foarte
important in analiza termodinamica a oricarui schimbator de caldura.

4.4.Metode de imbuntire a randamentului instalaiilor de turbine cu abur

Pentru minimizarea entropiei generate si imbunatatirea randamentului ciclurilor
energetice au fost gasite o gama de solutii de perfectionare a schemelor clasice. In cazul
instalatiilor de turbine cu abur ele sunt urmatoarele:
1) Supraincazirea si supraincalzirea intermediara a aburului, pentru care exista o
presiune intermediara optima (
i
P ) care maximizeaza randamentul ciclului cand
max
T ,
C
P si
R
P sunt fixate. Supraincalzirea si supraincalzirea intermediara mai are avantajul reducerii
continutului de umiditate al aburului la iesirea din tirbina, cand
max
T si
C
P sunt fixati;
2) Reducerea presiunii de condensare pana la asa numitul ,,vid partial. Insa reducerea
presiunii necesita pe de o parte condensatoare de dimensiuni mai mari, iar, pe de alta parte,
este insotita de cresterea pierderilor de presiune la condensator (
R
P ). Astfel, la alegerea
corecta a ,,vidului partial care sa asigure reducerea maxima a ireversibilitatii, trebuie avuta in
vedere nu numai minimizarea lui [ ]
R
aria , ci si a sumei dintre [ ]
R
aria si exergia specifica
totala pierduta datorita lui
R
P ;
3) Preincalzirea regenerativa, care poate fi realizata prin preluarea lichidului comprimat
(apa de alimentare ) de la pompa si vehicularea lui in contracurent intre treptele de destindere
a turbinei. O alta varianta este utilizarea unor trepte de preincalzitoare instalate dupa pompa
de alimentare si incalzite cu abur de la prizele respective ale turbinei. In cazul unui numar
infinit de trepte de preincalzire schema de preincalzire regenerativa a apei devine reversibila.
Efectul este maxim cand un numar finit de trepte de preincalzire a apei de alimentare sunt
distribuite in mod egal, astfel ca sa realizeze cresteri egale de entalpie a apei. Pentru fiecare
numar de trepte exista o valoare optima a cresterii relative a entalpiei apei de alimentare, care
creste cu numarul de trepte;
4) Combinarea preincalzirii regenerative cu supraincalzirea intermediara. Aici apare
problema fundamentala a determinarii repartizarii optime a preincalzitoarelor sau cea a
optimei distributii a cresterii entalpiei pe fiecare preincalzitor. Studiile efectuate au aratat ca,
starile la iesirea din cele n preincalzitore trebuie plasate echidistante pe cele doua portiuni ale

82
curbei lichidului la saturatie in diagrama Mollier, astfel incat pe portiunea superioara
densitatea lor sa fie mai mare decat pe portiunea inferioara.
In incheiere, vom preciza faptul ca desi ambele metode -,,supraincalzirea intermediara
si ,,preincalzirea regenerativa -conduc la imbunatatirea randamentului ciclului instalatiei cu
turbina cu abur, modificarea randamentului determinata de o metoda este mai mare atunci
cand este implementata de una singura.

4.5. Instalaii de turbine cu gaze

4.5.1. Ireversibiliti interne i externe

In continuare vom analiza ireversibilitatile interne si externe ale instalatiilor cu turbina cu
gaze ce functioneaza dupa versiunea imbunatatita a ciclului Brayton (fig.4.3), cunoscut si sub
denumirea de ciclu Joule.
Astfel, fig.4.7 prezinta varianta
realista a ciclului Brayton simplu aratat
in fig.4.3.
De aceasta data, curgerea prin
incalzitor (
/
1 )(
/
2 ) este insotita de
piederea de presiune . In mod similar, la
curgerea prin racitor (
/
3 )(
/
4 ) se
inregistreaza diferenta de presiune
R
P .
In sfarsit, turbina cu gaz si compresorul
introduc ireversibilitati care sunt prinse
in randamentele lor izentropice
(
E
,
C
) ambele mai mici decat 1. Atat
turbina, cat si compresorul sunt
modelate ca fiind adiabatice, ceea ce
presupune ca se neglijeaza pierderile lor
de caldura catre mediul ambiant (
0
T ).
Fig.4.7 ofera posibilitatea stabilirii
analogiei dintre ireversibilitatile acestei
instalatii energetice si cele ale
instalatiei cu turbina cu abur analizata
in fig.4.6. Un mecanism sau o sursa de
ireversibilitate care poarta aceeasi
titulatura este indicata in acelasi fel in
ambele cazuri (prin aceeasi hasura).
Incepand cu partea superioara a
figurii, recunoastem ireversibilitatea
externa datorata incalzirii fluidului de
lucru (cu debitul
m) la diferenta finita
de temperatura dintre cea din camera de
Fig. 4.7. Ireversibilitile interne i externe ale
instalaiei energetice cu turbin cu gaze

83
ardere (
f
T ) si cea medie a fluidului incalzit intre (
/
1 )(
/
2 ). Aceasta ireversibilitate datorata
transferului caldurii din exterior catre fluidul de lucru poate fi exprimata cantitativ ca exergie
pierduta pe unitate de debit astfel:

( )
1
]
1
,
_

C
P P
f
f
exterior din caldura de transfer incalzitor gen Tds s s T
T
T
S
m
T
2
1
1
2
0
, ,
0
/
/
. (4.52)

Cantitatea aflata in paranteza dreapta reprezinta aria aproape trapezoidala ale carei
margini sunt umbrite in fig.4.7. Aceasta arie este analoga ariei [ ]
C
aria studiata in legatura cu
fig.4.4.
Din nou aceata arie trebuie mai intai redusa prin factorul
f
T T
0
, pentru a reprezenta
exergia pierduta pe unitatea de debit de fluid.
In cazul ecuatiei (4.52) cantitatea dintre parantezele drepte poate fi explicitata functie de
2
T ,
1
T si
P
c , daca fluidul de lucru este modelat ca fiind gaz perfect, cu caldura specifica
constanta.
Ireversibilitatea interna a incalzitorului se datoreaza pierderii de presiune
C
P . Marimea
acestei contributii este

( )
C
C
presiune de pierdere incalzitor gen
P
P
R T s s T S
m
T

0 2
2
0
, ,
0
/
, (4. 53)

in care ultima expresie este valabila pentru gazul perfect in ipoteza
C C
P P << .
Ireversibilitatea incalzitorului datorata pierderii de presiune este reprezentata de aria
dreptunghiulara hasurata prin puncte situata in partea dreapta-jos a fig.4.7.
Urmarind in sensul acelor ceasornicului ciclul reprezentat, urmatoarea distrugere a
exergiei o intalnim la turbina. Ireversibilitatea turbinei in unitati de arie in diagrama S T
din fig.4.7, este reprezentata de dreptunghiul hasurat prin linii orizontale din coltul dreapta-jos
al figurii:

( ) ( )
'
1
1
]
1
,
_
1 1 1 ln
0 2
3
0
,
0
/
P
c
R
R
C C
t p
turbina gen
P
P P
c T s s T S
m
T
. (4.54)

Ultima expresie a ecuatiei (4.54) are la baza modelarea fluidului de lucru ca gaz perfect,
cu caldura specifica constanta
P
c .
Ireversibilitatea asociata racitorului (
/
3 )(
/
4 ) se compune din cea generata de
transferul caldurii la diferenta finita de temperatura agent-mediu ambiant si cea datorata
pierderii de presiune
R
P inregistrata in curgere. Pentru a vedea modul in care se realizeaza
analitic distributia ireversibilitatii intre cele doua efecte, in fig.4.7 se arata ca curgerea prin
racitor (
/
3 )(
/
4 ) este echivalenta cu curgerea fara pierdere de presiune printr-un racitor ceva
mai cald, (
/
3 )(4), urmata de laminarea intr-un ventil de laminare care reduce presiunea de

84
la
R
P la ( )
R R
P P , procesul (4)(
/
4 ). Distrugerea exergiei pe unitatea de debit
m

pe
parcursul interactiunii racitor-mediu ambiant este

( ) ( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
! ! " ! ! # $
! ! ! ! ! " ! ! ! ! ! # $
R
R
R
P presiune de
pierderea de Cauzata
ambiant mediul catre fluid
la de caldurii transferul de Cauzata
P P
P P
racitor gen
s s T s s T Tds
s s T Tds s s T i i S
m
T
,
_
,
_
4
4
0
4 3
4
3
0
3
4
4 3
0
3
4
4 3
0
4 3
,
0
/
/
/
/
/ /
/
/ / / /
(4.55)

Partea corespunzatoare transferului caldurii prezenta in membrul drept este reprezentata
de aria aproape trapezoidala hasurata integral in fig.4.7.
Relativ la aceasta arie, marimea contributiei pierderii de presiune din ecuatia (4.55) este
data de aria dreptungiului marcat prin puncte din partea stanga-jos a fig.4.7.
In sfarsit, ireversibilitatea compresorului poate fi estimata in modul urmator:

( )
'
1
1
]
1
,
_
1
1
1 ln
0
4 1
0
,
0
/ /
P
c
R
R R
C
C
p
comprsor gen
P P
P
c T s s T S
m
T
, (4.56)

ultima expresie din care rezulta de asemenea prin considerarea fluidului ca gaz perfect, cu
caldura specifica constanta
P
c . Prima expresie din ecuatia (4.56), membrul drept, arata ca
ireversibilitatea compresorului este sugestiv reprezentata de aria dreptunghiulara marcata prin
hasura orizontala in coltul stanga-jos al fig.4.7.
Insumand cantitatile exprimate in ecuatiile (4.52) si (4.56), obtinem viteza de distrugere a
exergiei pe intreaga instalatie energetica.
O observatie care poate ridica probleme din acest punct de vedere o constituie faptul, ca
cele patru componente ale instalatiei interactioneaza unul cu celalalt, contribuind astfel la
ireversibilitatea totala a instalatiei.
In analiza precedenta s-a atribuit cate o cantitate

m S T gen
0
si o arie din reprezentarea in
coordonate S T din fig.4.7 al fiecarui element component al instalatiei energetice. Acest
fapt nu inseamna ca respectivii componenti contribuie ,,independent la degradarea
performantelor termodinamice ale instalatiei. Intr-un exemplu prezentat anterior in legatura cu
fig.4.6, s-a vazut ca atat ireversibilitatea cazanului (
C
P ), cat si cea a turbinei (
t
) contribuie
la marirea ireversibilitatii condensatorului. Daca suntem interesati de minimizarea
ireversibilitatii proprii unui singur component, trebuie sa evaluam atent ireversibilitatea totala
introdusa de acest component in sistemul mai larg din care face parte.
Un alt exemplu referitor la interactiunea stransa dintre componenti poate fi construit
raspunzand la intrebarea: in ce masura este afectata ireversibilitatea intregii instalatii
energetice numai de catre eficienta (abaterea de la functionarea ideala ) compresorului?
Fig.4.7 arata ca, daca randamentul adiabatic
C
al compresorului scade, starea de iesire
(
/
1 ) se deplaseaza spre dreapta pe izobara
C
P .

85
Aceasta deplasare afecteaza doua ,,arii corespunzatoare ireversibilitatii in fig.4.7. Intai
creste aria dreptunghiulara de inaltime
0
T si latime ( )
/ /
4 1
s s , in conformitate cu ultima parte
a ecuatiei (4.56). Dar, in acelasi timp, aria corespunzatoare ireversibilitatii externe (datorata
transferului caldurii) a incalzitorului a dispare din partea stanga, dupa cum arata linia
intermitenta corespunzatoare cazului 1
C
.
Acest al doilea efect al scaderii lui
C
este benefic. Cresterea neta a ireversibilitatii
asociata scaderii numai a lui
C
, de la 1
C
la 1 <
C
, este:

( ) ( )( )
1
1
, 1
0
4 1
0
,
0
/ / /
s s T T
T
T
s s T S
m
T
med f
f
numai gen
C

, (4.57)

unde
med
T
, 1

reprezinta temperatura medie dintre starile (1) si (
/
1 ):

C
P P
med
Tds
s s
T
,
_
/
/
1
1
1
1
, 1
1
. (4 .58)

Primului termen din membrul drept al ecuatiei (4.57) ii corespunde o arie drepunghiulara,
deja intalnita in ecuatia (4.56).
Al doilea termen este negativ si reprezinta aria disparuta din portiunea stanga superioara a
fig.4.7, si anume, ( )( )
1
1
, 1
/
s s T T
med f
multiplicat cu factorul de reducere a ariei
f
T T
0
,
justificat anterior in ecuatia (4.52).
Precizand ca( )
/ /
4 1
s s este aceeasi cu ( )
1
1
/
s s rezulta cresterea ireversibilitatii datorate
scaderii lui
C
, in conditiile mentinerii celorlalti parametrii neschimbati ca fiind:

( ) ( )
/ / / /
4 1
0
, 1
4 1
0
,
0
s s T
T
T
s s T S
m
T
f
med
numai gen
C

. (4.59)

Aceasta marime este mai mica de
f med
T T
, 1
ori decat pierderea de exergie a
compresorului, identificata in ecuatia (4.56).

4.5.2. Metode de mbuntire a performanei ciclului de turbin cu gaze

In directia imbunatatirii randamentului ciclului de turbina cu gaze sunt cunoscute trei
metode:
1) Recuperarea caldurii gazelor evacuate din turbina (starea 3) pentru preincalzirea
aerului refulat din compresor, care in cele din urma intra in incalzitor. Din punct de vedere
conceptual, aceasta masura este analoga cu folosirea preincalzirii regenerative intr-o instalatie
energetica perfectionata cu turbina cu abur. Totodata, aceasta metoda previne evacuarea
caldurii catre mediul ambiant la diferente excesive de temperatura;

86
2) Destinderea in trepte cu incalzirea intermediara a gazului dupa fiecare treapta.
Efectul benefic il constituie faptul, ca aceasta determina ridicarea nivelului temperaturii medii
med C
T
,
;
3) Comprimarea in trepte cu racirea intermediara intre trepte, ceea ce conduce la
scaderea temperaturii medii
med R
T
,
. In acest caz se pune problema determinarii optimului
presiunii intermediare de comprimare.
Ridicarea randamentului ciclului este limitata de temperatura impusa de rezistenta
materialului paletelor turbinei la temperaturii inalte. De aceea in practica se folosesc turbine
cu palete racite.

4.6. Cicluri combinate de turbin cu abur i turbin cu gaze

Din comparatia ciclurilor turbinei cu abur si a turbinei cu gaze rezulta doua concluzii:
1) Ciclurile de turbina cu gaze sunt mai indicate sub raportul functionarii eficiente la
temperaturi inalte, decat cele
cu turbina cu abur;
2) Ciclul de turbina cu
abur este mai atractiv din
punctul de vedere al
minimizarii intervalului de
temperatura dintre portiunea
rece a ciclului si sursa rece.
Apare, astfel, fireasca
combinarea acestor doua
cicluri pe scara temperaturii
de asemenea maniera, incat
ciclul de turbina cu gaze sa fie
situat deasupra ciclului de
turbina cu abur. Diferentierea
tehnica rezida in combinarea
optima a celor doua cicluri
de-a lungul temperaturilor
intermediare, astfel incat
ciclul situat deasupra sa
functioneze ca o sursa de
caldura pentru cel de
dedesubt.
O astfel de instalatie este
prezentata in fig.4.8.

Fig. 4.8. Exemplu de combinare a ciclurilor de turbin cu
gaze i turbin cu abur

87

CAPITOLUL 5

METODE DE ANALIZ I OPTIMIZARE A SISTEMELOR
TERMOENERGETICE

5.1. Noiuni introductive

Optimizarea sistemelor termoenergetice se face in ideea satisfacerii cu energie termica a
consumatorilor si a consumului ei in conditii tehnico-economice avantajoase.
Optimizarea se obtine prin extremizarea unei performante sintetice a sistemului analizat
(cheltuieli minime, siguranta maxima, consum minim de combustibil, beneficiu maxim, etc.),
in conditii de restrictii tehnologice si functionale date de corelatia sistemului cu mediul .
Optimizarea poate avea:
1) caracter stationar, cand extremizarea performantei, prin maximizare sau minimizare,
se realizeaza cu o functie de eficienta la care variabilele nu depind de timp;
2) caracter dinamic, cand variabilele sunt dependente de timp.
Gasirea solutiei optime se face cu ajutorul unor modele matematice care pot fi:
a) deterministe;
b) probaliste;
c) mixte (deterministe si probaliste).
Aceste modele pot fi construite pentru diverse structuri de sisteme si anume:
a) modele pentru structuri discrete;
b) modele pentru structuri continue.
Modelul matematic include in sine o functie de eficienta (functie obiectiv) si un set de
restrictii tehnologice si functionale sub forma de egalitati si inegalitati. Metodele de rezolvare
a modelelor matematice difera in cazul cand restrictiile sunt de tip egalitate de cazul cand
restrictiile sunt de tip inegalitate.
Optimizarea activitatii in cadrul unui sistem complex de energie reclama elaborarea atat a
bilantului energetic optim momentan, cat si a celui de perspectiva. Problema se poate aborda,
optimizand pe de o parte, structura si circulatia purtatorilor de energie, pe de alta parte, o
structura optima a lanturilor energetice (centrala, linii, statii), care leaga sursele de
consumatorii de energie.
Pentru optimizarea activitatii de perspectiva a sistemului de energie, functia de
eficienta este reprezentata de cheltuielile totale actualizate. Pentru optimizarea activitatii
curente functia de eficienta se construieste cu ajutorul cheltuielilor anuale de calcul.

5.2. Teoria general a optimizrii sistemelor complexe

Teoria generala a optimizarii cuprinde:
a) teoria matematica clasica a optimizarii;
b) teoria matematica avansata a optimizarii.
Teoria matematica clasica a optimizarii opereaza in problemele de extrem cu calculul
diferential si calculul variational. Insa aceste metode deseori sunt incapabile in multe
probleme pe care le ridica practica .
Capitolul 5. Metode de analiz i optimizare a sistemelor termoenergetice

88
Pe parcurs s-au gasit procedee iterative de calcul care inlesnesc rezolvarea unor probleme
complicate de extrem, in conditii de restrictii deosebit de severe .
Teoria matematica moderna opereaza cu probleme de programare liniara si neliniara,
care pot avea caracter stationar sau dinamic . In problemele de optimizare avansata, modelele
comporta restrictii sub forma de egalitati sau inegalitati si cuprind restrictii de nenegativitate.

5.2.1. Metode de optimizare bazate pe calculul diferenial

Daca functia de eficienta are una sau mai multe variabile care respecta un set de restrictii,
atunci teoria matematica clasica a optimizarii permite gasirea punctelor stationare ale functiei
prin anularea derivatei si determinarea radacinilor acesteia .
Punctele de extrem se afla printre radacinile derivatei. Pentru a arata ca un punct stationar
( ) p este un punct de extrem, se considera ca functia de eficienta are derivata de ordinul al
doilea in acest punct si se trage concluzia ca ( ) p este un punct de maxim, daca derivata a
doua a functiei in acest punct este mai mica de zero. Daca derivata a doua este mai mare ca
zero, atunci avem un punct de minim.
Daca toate derivatele pana la ordinul ( ) 1 n sunt nule, iar derivata de ordinul ( ) n este
diferita de zero, atunci avem un maxim sau minim pentru ( ) par n , cu conditia ca derivata
( )
( )
0 <
n
p
f sau
( )
( )
0 >
n
p
f ; cand ( ) impar n , atunci ( ) p nu este un punct de extrem.
Daca functia de eficienta nu este derivabila, atunci metoda discutata anterior nu se poate
aplica la optimizarea activitatii pe cale clasica.
Pentru a sublinia dificultatile de aplicare a teoriei clasice la optimizarea functiilor cu mai
multe variabile, se considera urmatorul model matematic:

( )
( ) ( )
<
n m m i x x f
im x x f
n i
n
1 , 0 ,...,
max ,...,
1
1
. (5.1)

Orice punct ( ) ( )
n
n
R p p p ,...,
1
, rezultat din rezolvarea modelului, este o solutie a
ecuatiei (5.1) si se numeste punct stationar al functiei ( ) f :

( )
( ) ( )
<
m
i j
i
i
j
n i
n j
x
p f
x
p f
m i p p f
1
1
1 , 0
1 , 0 ,...,
. (5.2)

Numerele reale ( )
i
se numesc multiplicatori Lagrange.
Daca functiile ( ) f , ( )
i
f sunt diferentiabile in vecinatatea punctului ( ) p de extrem
conditionat, atunci acest punct este punct de extrem conditionat.
Reciproca nu este in general adevarata.
Daca asociem functia lui Lagrange, problemei (5.1) si modificam relatiile (5.2), atunci se
obtine modelul:


89

( ) ( ) ( )
( )
( )
<
<
. 1 ; 0
,..., ; ,...,
; 1 ; 0
,..., ; ,...,
; ,..., ; ,...,
1 1
1 1
1
1 1
m i
x x F
n j
x
x x F
x f x f x x F
i
m n
j
m n
m
i
i i m n

(5.3)

Printre punctele stationare conditionate din (5.3) se afla punctele de extrem conditionat .
Verificarea optimalitatii se face cu ajutorul unei forme patratice daca functiile ( ) f , ( )
i
f au
derivate partiale continue de ordinul al doilea in vecinatatea punctelor stationare conditionate.

5.2.2. Metode de optimizare bazate pe calculul variaional

Problema de baza in calculul variational consta in determinarea, dintre toate functiile ce
poseda o anumita proprietate, a acelei functii pentru care o integrala data (functionala) isi
atinge valoarea maxima sau minima. Integrantul integralei respective depinde de functie si de
derivatele acesteia.
Sa consideram multimea valorilor integralei

( )

b
a
dx y y x F I
/
, , , (5.4)

unde ( ) x y este necunoscuta, iar dx dy y
/
.
Functia particulara y , pentru care I atinge un extrem, satisface ecuatia Euler:

0
/

,
_
,
_
y
F
dx
d
y
F
. (5.5)

Daca, pe langa minimizarea sau maximizarea lui I , functia cautata ( ) x y satisface si o
restrictie integrala de tipul

( )

b
a
dx y y x G C
/
, , , (5.6)

atunci ( ) , x y satisface noua ecuatie Euler:

0
/

,
_
,
_
y
H
dx
d
y
H
, (5.7)

unde

G F H + . (5.8)

90

Constanta este un multiplicator Lagrange; valoarea sa se determina inlocuind solutia
( ) , x y in restictia integrala C .
In general, integrala poate depinde de primele n derivate ale functiei necunoscute ( ) x y :

( )
( )

b
a
n
dx y y y x F I ,..., , ,
/
. (5.9)

In acest caz, conditia ca I sa atinga o valoare extrema este

( )
( )
0 1 ...
// 2
2
/

1
]
1
,
_
,
_
,
_
n n
n
n
y
F
dx
d
y
F
dx
d
y
F
dx
d
y
F
. (5.10)

Aceasta ecuatie diferentiala in ( ) x y se numeste ecuatia Euler -Poisson.
Daca integrala depinde nu doar de una , ci de k functii necunoscute
i
y ( k i ,..., 1 ) si de
primele derivate ale acestora
/
i
y ,

( )

b
a
k k
dx y y y y x F I
/ /
1 , 1
,..., ,..., , , (5.11)

atunci cele k functii ( ) x y
i
care minimizeaza sau maximizeaza I satisfac sistemul de ecuatii
Euler:

0
/

,
_
,
_
i i
y
F
dx
d
y
F
( ) k i ,..., 1 (5.12)

5.2.3. Metode avansate de optimizare

Metodele calculului diferential si variational nu se pot aplica la optimizarea unei functii
de eficienta la care nu avem posibilitatea variatiei continue a variabilelor independente.
In problemele de energetica generala, inclusiv si a celor de termoenergetica, optimizarea
activitatii se face in functie de caracteristicile energetice ale instalatiilor examinate. Daca
aceste caracteristici sunt liniare, rezolvarea problemei nu intampina dificultati. Daca
caracteristicile energetice ale instalatiilor sunt neliniare, atunci metoda de gasire a extremului
functiei de eficienta depinde de restrictii. Cand restrictiile apar sub forma de egalitati, atunci
rezolvarea problemei se face cu ajutorul multiplicatorilor Lagrange.
Cand restrictiile apar sub forma de inegalitati, problema de extrem se rezolva cu ajutorul
functiilor de penalizare. Daca functia de eficienta este neliniara, extremul cautat trebuie
incadrat in conditiile Kuhn-Tucher.
Din inconsistenta teoriei clasice a optimizarii decurge necesitatea rezolvarii problemelor
puse de practica prin teoria avansata a optimizarii.
Unele concluzii la care s-a ajuns in aceasta teorie sunt urmatoarele:

91
Teorema lui Weierstrass arata ca o functie continua definita pe o multime marginita,
inchisa si nevida are un minim si un maxim, pe aceasta multime, cel putin odata.
Intr-o problema data, unde se urmareste optimizarea functiei continue ( ) x f pe o multime
inchisa ( ) k , oricare optim local este de asemenea, un optim global, daca ( ) x f este concava in
cazul maximului, ( ) x f este convexa in cazul minimului si multimea ( ) k este convexa.
Daca ( ) x f este strict concava pe o multime posibila convexa, atunci optimul global este
unic. Esta suficient, pentru satisfacerea optimului global in cazul unui maxim, ca ( ) x f sa fie
o transformare monoton pozitiva a unei functii si ca multimea( ) k sa fie convexa. Nu sunt rare
cazurile, cand functiile de productie, ale caror maxim se cauta, sa fie concave, iar multimea
( ) k este adesea convexa .
Daca aceste conditii se verifica, atunci distinctiile dintre optimul global si cel local sunt
elucidate. Problemele de programare pot fi liniare si neliniare. In problemele de programare
liniara, functia de eficienta nu are puncte critice (adica puncte situate in interiorul domeniului
examinat al carui optim depinde de punctele invecinate) si toate punctele sale optimale sunt
pe frontiera.

5.2.3.1. Programarea liniar

Intrucat functia de eficienta liniara este atat concava, cat si convexa, iar restrictiile liniare
se incadreaza intr-o multime convexa, rezulta ca avem de-a face cu extreme globale. Optimul
intr-o problema de programare liniara se intalneste intr-un punct de frontiera a multimii
posibile si este un optim global.
Optimul intr-o problema de programare liniara este atins, fie in punctele extreme, fie intr-
o multime de puncte extreme. In ultimul caz, toate combinatiile convexe ale punctelor
extreme sunt de asemenea optimale.
Modelele matematice ale programarii liniare au urmatoarele structuri:
a) forma standard

( ) ( )( ) 0 , ,
/
x b Ax x c max min x f ; (5.13)

b) forma canonica

( ) ( )
( ) ( )

;

, 0 , ,
; 0 , ,
/
/
x b Ax x c max x f
x b Ax x c min x f
(5.14)

c) forma primala si duala

( ) ( )
( ) ( )

;

. 0 , ,
; 0 , ,
/
y c yA yb min x f
x b Ax x c max x f
(5.15)

Restrictia dintr-un program liniar este concorda, daca in problema de minim exista o
inegalitate de forma () si in problemele de maxim o inegalitate de forma ().

92
Cand restrictiile sunt concorde si variabilele sunt nenegative, programul liniar are forma
canonica. Un program liniar se poate aduce la forma canonica sau standard prin aplicarea
urmatoarelor reguli:
1) schimbarea inegalitatilor prin inmultirea lor cu (-1);
2) transformarea inecuatiilor in ecuatii cu ajutorul variabilelor de compensare (ecart
sau abatere);
3) o problema de minimizare se transforma intr-o problema de maximizare si
viceversa prin schimbarea semnelor coeficientilor din cadrul functiei de eficienta.
Aplicand aceasta ultima proprietate functiei ( ) x f se obtine relatia:

( ) ( ) [ ] x f - max x f min
X x X x
. (5.16)

Formarea problemei duale din problema primala se face pe baza urmatoarelor reguli
generale:
1) daca variabilele modelului primal sunt scrise ca un vector coloana de ordinul ( ) n ,
atunci variabilele modelului dual trebuie scrise ca un vector linie de ordinul ( ) m si viceversa;
2) elementele vectorului de restrictii ale modelului primal devin ponderi ale functiei de
eficienta in modelul dual, iar ponderile modelului primal devin restrictiile modelului dual;
3) o problema de maxim se transforma intr-o problema de minim si viceversa;
4) directia restrictiilor date ca inegalitati se inverseaza;
5) restrictiile de negativitate impuse variabilelor nu se inverseaza.
Relatia de dualitate este simetrica. Daca calculam dualul unui model liniar standard si
apoi dualul dualului, obtinem problema initiala. Deci, exista o singura pereche de probleme
aflate in raport de dualitate.
Teorema dualitatii se poate formula astfel: un vector posibil ( ) x al modelului primal este
optim, daca si numai daca modelul dual contine un vector posibil ( ) y , in asa fel incat
( b y x c ). In acest sens, vectorul ( ) y este optim pentru modelul dual.
Teorema de existenta se enunta astfel: modelele primal si dual au solutii optimale, daca si
numai daca au vectori posibili. Pe aceasta cale se demonstreaza conditia necesara a teoremei
de existenta.
Conditia suficienta a teoremei de existenta poate fi dedusa pe baza teoremei fundamentale
a dualitatii care se enunta astfel: daca ( ) x si ( ) y sunt vectori posibili ai modulelor primal si
dual, atunci relatiile ( yb Ax y cx ; ) sunt adevarate. Aceasta teorema permite sa verificam,
daca o pereche data de vectori posibili este sau nu optimala .
Teorema dualitatii prezinta conditiile de optim in termenii valorii functiei de eficienta. In
analizele tehnico-economice, optimul rezulta sub forma unor relatii intre restrictiile si
variabilele modelului.
In aceasta idee, teorema de echilibru a programarii liniare conduce la urmatoarele relatii.
Daca ( )
i
x si ( )
i
y sunt vectori posibili pentru modelele primal si dual, atunci ele sunt
optimale cand se respecta conditiile:


93

<
<
. 0
; 0
j i
i
ij i
i j
j
ij i
c x a ori cate de ori x
b x a ori cate de ori y
(5.17)

Aceasta arata ca variabila ( ) k a unui program este nula, atunci cand restrictia ( ) k a
celuilalt program nu este efectiva. Punctul optimal va fi de asa natura, incat numarul
variabilelor nenule ale fiecarui model nu va depasi numarul restrictiilor acelui model liniar.
Teorema echilibrului ne permite sa verificam optimalitatea unei solutii primale, chiar
daca nu beneficiem de solutia optimala duala.
Variabilele ( ) y din modelul dual au aceeasi interpretare ca si multiplicatorii Lagrange
( )
i
si se numesc ,, preturi umbra .
Pentru a arata, ca variabilele duale au semnificatia unor preturi, se scriu modelele primal
si dual sub forma:

. 0 , ,
; 0 , ,
y p yA yb min
x b Ax px max
(5.18)

in care p este pretul produselor , b - vectorul tuturor resurselor disponibile; y x, - variabilele
din modelul primal ( ) x si dual ( ) y ; A- matricea coeficientilor tehnologici.
Din teorema dualitatii rezulta ( ) b y px
0 0
, ceea ce arata ca, daca ( )
0
px reprezinta
produsul dintre preturile ( ) p si cantitatile ( ) x , atunci si ( ) b y
0
trebuie sa aiba aceeasi
semnificatie. Intrucat ( ) b este un vector al cantitatii, rezulta ca ( ) y este un vector al
preturilor, respectiv pretul imputurilor.
Datorita noii dimensiuni pe care o capata variabilele duale prin legatura lor cu preturile,
adesea aceste variabile sunt denumite ,, ptreturi umbra .
Restrictiile modelului dual se pot scrie sub forma:

i
i i ij
p y a

si se interpreteaza astfel: suma (
i
i ij
y a ) reprezinta valoarea totala a imputurilor necesare
producerii unei unitati de output, toate imputurile fiind evaluate in ,, preturi umbra ( ) y .
Restrictiile modelului dual arata ca, daca valoarea imputirilor incorporata intr-un produs
este mai mica decat pretul produsului, este de preferat sa se vanda produsul si sa se stocheze
resursele.
Daca au fost atinse punctele optimale ( )
0 0
, y x , atunci intreprinderea, respectiv economia
nationala, poate sa livreze la export, fie produse, fie resurse, intrucat incasarea totala este
aceeasi ( )
0 0
px b y .
Modelele de programare liniara, aduse la forme standard, respectiv canonice se rezolva cu
ajutorul algoritmului simplex.
Algoritmul simplex permite obtinerea solutiei optime, aplicand urmatorul procedeu
iterativ de calcul.

94
Prin trecerea de la o baza la alta, valoarea functiei de eficienta poate scadea in probleme
de minim si poate creste in probleme de maxim. Daca in astfel de probleme, valoarea functiei
de eficienta se modifica, atunci nici o baza nu se poate repeta. Astfel, dupa un anumit numar
de iteratii, se ajunge la programul optim. In acest caz, algoritmul simplex este convergent.
Daca valoarea functiei de eficienta nu se modifica dupa un numar mic de iteratii si se
revine la unele din bazele deja utilizate, procedeul putand sa continue la infinit fara a se
ajunge la solutie, se spune ca problema cicleaza si ca programul este degenerat. Degenerarea
nu implica in mod necesar ciclarea.
Programul de baza degenerat apare in cursul aplicarii algoritmului simplex atunci, cand in
criteriul de iesire din baza extremul nu este unic. Modul de evitare a ciclarii presupune
respectarea unor conditii suplimentare.
Dintre problemele reale care duc la modele ale programarii liniare retin atentia: folosirea
eficienta a resurselor, transportul purtatorilor de energie intre surse si consumatori,
realizarea productiei in anumite conditii de stocaj a resurselor; probleme de amestec,
optimizarea optima a capacitatilor de productie a agregatelor, reducerea pierderilor in
diverse procese tehnologice inclusiv probleme de ordonantare, formarea preturilor, etc .

5.2.3.2. Programarea neliniar

Programarea neliniara s-a dezvoltat atat sub forma programarii patratice, concava sau
convexa, cat si sub forma programarii secventiale denumita programare dinamica.
Programarea patratica permite rezolvarea unor probleme cu restrictii liniare si cu functie
de eficienta neliniara sub forma unor functii patratice.
Celelalte tipuri de programari neliniare pot avea functiile de eficienta neliniare, iar
restrictiile pot aparea sub forma de egalitati si/sau inegalitati.
Dintre tipurile de programari matematice neliniare s-au dezvoltat atat programarea in
numere intregi care permite rezolvarea unor probleme ce se pot modela cu variabile discrete
si continue, cat si programarea dinamica la care restrictiile se dau sub forma unor siruri.
Aplicarea programarii dinamice se recomanda la modelarea proceselor secventiale, care
se pot descrie atat cu variabile discrete, cat si cu variabile continue.
Modelele matematice pentru programare neliniara se constituie in clase distincte si au
metode diferite de rezolvare. Astfel, in cazul cautarii unor extreme (minime) fara restrictii se
recomanda aplicarea metodelor de gradient, metoda lui Fletcher si Powell, metoda Fibonacci,
metoda directiilor admisibile, metoda Zoutendik, metoda Rosen, metoda functiilor de
penalizare, metoda Fibonacci-McCormick , metoda simplex pentru programarea patratica ,
metoda Theil-Van de Panne, etc.

5.2.3.3. Modelele teoriei avansate de optimizare

O serie de probleme teoretice si practice, intalnite in diverse domenii de activitate sunt
cele din procesele secventiale de decizii si cele din controlul optimal. Pentru astfel de
probleme, teoria optimizarii opereaza cu modele de tip Bellman si modele de tip Pontreaghin,
care au urmatoarea structura matematica:
a) modele Bellman in variabila discreta si continua


95

( ) ( ) ( ) [ ]
( )
( ) ( ) ( ) [ ] { }

+ +
; ; ; ,
; ,..., 1 , ,
; ,
1
1
T
j j j j
j N N N
d
N N
dt t t u t M q minim x Q
n j d X t X
X X q d X q min x Q
N
(5.19)

b) modele Pontreaghin in variabila discreta si continua

( )
( )
( ) ( ) [ ] { }
( ) ( ) [ ]

1
]
1
, ,..., 1 , ; ;
; ;
; ,..., 1 , ;
; ;
2
1
1
1
,
1
N j x Z x y x q
dx
dz
dx x Z x y x F minim I
N n Y Z T Z
Y Z g minim I
j
b
a y x;
n n n n
N
n
n n n
Y Z
N N
(5.20)

in care ( )
N N
X Q , ( ) , x Q sunt functiile de eficienta de tip cost din structura modelelor
Bellman;
1
I ,
2
I - functiile de eficienta tip cost din structura modelelor Pontreaghin;
( )
N N N
d X q , este costul pentru etapa ( )
N
X la decizia ( )
N
d ;
1 j
X - restrictia problemei supusa
optimizarii; ( ) t M - starea sistemului la momentul ( ) t ; ( ) t u - comanda; ( ) ( ) [ ] t t u t M q ; ; ,
( )
n n n
Y Z g ;
1
, ( ) ( ) [ ] x Z x y x F ; ; , ( ) ( ) [ ] x Z x y x q ; ; -sunt functii supuse optimizarii.
Dat fiind faptul, ca bilantul energetic se elaboreaza incepand cu nivelul utilajelor, sectiilor
de productie, intreprindere, ramura si economie nationala, se determina optimul
macroeconomic si optimul microeconomic si corelatiile ditre ele .
Prin definitie, optimul macroeconomic absolut inseamna stabilirea concomitenta si optim
corelata atat a structurii produsului finit (venit national), cat si a intensitatii atragerii si
utilizarii resurselor in circuitul economic.
Individualizarea circuitelor tehnico-economice in unitati de baza ale economiei, care se
reunesc sub forma de intreprinderi ce cuprind fondurile fixe, forta de munca, resursele de
materii prime, energia si combustibilii genereaza problema optimului microeconomic.
Dintre contradictiile ce se impun in evidenta intre optimul macroeconomic si optimul
microeconomic, retin atentia urmatoarele:
-optimizarea economiei in ansamblu impune ca structura productiei sa fie subordonata
direct nevoilor societatii, pe cand optimizarea activitatii microeconomice nu inlesneste aceasta
decat indirect;
-din analiza optimului macroeconomic si optimului microeconomic rezulta o deosebire
de continut intre eficienta pe ansamblul economiei si eficienta pe fiecare unitate luata in parte.
Legatura dintre eficienta la nivel macro- si microeconomic nu este liniara, datorita
cheltuielilor conexiunii inverse determinate de caracterul restrictiv al unor resurse.


96
5.3. Modele specifice de optimizare n termoenergetic

In prezentarea modelelor specifice de optimizare drept funcite de eficienta se prefera
costul total actualizat ( )
ac t
Z
,
sau de calcul ( )
c t
Z
,
, dupa cum se planifica activitatea
intreprinderii termoenergetice - pe o durata de timp mai mare sau egala cu un an de zile.
Pentru modelele matematice generale functia de eficienta tip cost actualizat si
neactualizat se scrie astfel:

( )
( ) ( )
( )
minim R V D C I p Z
c d
n
i
ac t i i i i
i
n
c d
ac t

1
]
1
+ + +

1
, ,
1 ; (5.21)

( )
[ ]
( )
[ ] minim P i E p I p C Z
i sp p
e
c
c d
t n t
c d
c t
+ + 08 , 0
,
, (5.22)

in care I este investitia; C sunt cheltuielile de productie; D- valoarea daunelor; V - venitul;
08 , 0
n
p - coeficientul de eficienta economica;
p
E - energia produsa;
sp
i - investitia
specifica;
i
P - puterea instalata; ( ) m c I R
am ac t ac t
1
, ,
- valoarea instalatiei la dezafectarea ei
de la reteaua productiva;
ac t
I
,
- investitiile totale actualizate;
am
c - cota de amortizare; n -
numarul anilor cat functioneaza instalatia ce trebuie sa fie egala, de regula, cu durata de viata
a obiectivului analizat; indicii superiori ( ) c d specifica daca modelul este discret ( ) d sau
continuu ( ) c .
Modelele specifice diferitelor genuri de activitati se clasifica astfel:
1) modele de stocuri si modele de asteptare;
2) modele de echopamente si modele de ordonantare;
3) modele ale ingineriei umane si modele ale cautarii;
4) modele de prognoza si modele de preluare a riscului;
5) modele ale ingineriei valorii si modele de decizie.

5.3.1.Modele matematice ale optimizrii stocurilor

Functia de eficienta in structura discreta ( ) d si continua ( ) c are urmatoarele forme:

( )
( ) ( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) [ ] ( ) [ ]
( )
( ) [ ] ( ) [ ]
( )
( )
( ) [ ] ( ) [ ]
( )
( )
1
]
1
t +
1
]
1
+
1
]
1

1
]
1
t +
+
+
+
+
+ +
,
2
2 2
;
2
2
5 , 0
1
2
0 1
2
1
2
0 1
2
,
B c
spB am
c
iB
B
B
s c act
c
S
B c
asB
d
iB am p p
B
c B c
s s c s s c act
d
ac t
B B i c p t c d t c p
t c
B t c
cp
t c d t c p
t c
B
t c d t c p
t c
B C b Z
B B i p c c p
c
B c
t c
c p
c
B
t c c p c B t C b Z
(5.23)


97
in care I , C sunt investitiile, respectiv cheltuielile generate de aplicarea in practica a teoriei
stocurilor ( )
S S
C I ; , teoriei asteptarii ( )
A A
C I ; , teoriei echipamentelor ( )
E E
C I ; , teoriei
ordonantarii ( )
OR OR
C I ; , ingineriei umane ( )
iM iM
C I ; , teoriei cautarii si riscului
( )
RS RS CAT CAT
C I C I ; ; ; , ingineriei si analizei valorii ( )
IAV IAV
C I ; si teoriei deciziei ( )
DD DD
C I ; ;
s c
C
+
- costul specific al combustibilului inclusiv stocarea resurselor;
s
t - durata stocarii; B -
cantitatea de combustibil la nivelul sistemului, inclusiv rezerva; c - cererea de resurse; ( ) c p -
probabilitatea cererii; B - aportul de combustibil la o comanda;
p
c ,
p
t - costul si durata
penuriei;
( ) d
iB
p ,
( ) c
iB
p - probabilitatea de realizare a investitiilor planificate in structura discreta
( ) d , respectiv continua ( ) c ;
spB
i - investitia specifica la nivelul subsistemului de gospodarire
a resurselor;
am
c - cota de amortizare a investitiilor de la nivelul gospodaririi resurselor;
( )

+
n
i
i
n act
p b 1 -binomul de actualizare; n - durata de studii; i - anul de raportare a
cheltuielilor totale.
Restrictiile se refera in principal la calitatea si cantitatea resurselor, la timpul in care se
face aprovizionarea, la asigurarea nivelurilor de stocuri si la procurarea continua a
materialelor deficitare.

5.3.2. Modele de ateptare

Ecuatia de eficienta in aceste modele se scrie sub formele:

( )
( ) ( ) ( ) ( )
( )
( ) [ ] ( ) [ ] ( ) [ ]
( ) [ ] ( ) [ ] ( ) [ ]
( )
1
]
1
+ +
+
1
]
1
+ +
+
+
,
;
0
2
1
1
1 0
2 1
c
A iA am
S
n
m
S n
act
c
A
m
S n
A iA am
S
n
c c act
d
A
I p c t n d t n p t n S K
t n d t n p S t n K b Z
I p c n p n S K t n p S n K t b Z
(5.24)

in care
1
K ,
2
K sunt costurile asteptarii in unitatea de timp; ( ) n p - probabilitatea de asteptare
a celor ( ) n unitati in fir; m - numarul total de unitati in sistemul examinat;
am
c - cota de
amortizare a investitiilor ( )
A
I ;
iA
p - probabilitatea realizarii acestor investitii.
Resrtictiile se refera in principal la asigurarea continuitatii in functionare a statiilor ( ) S ce
deservesc unitatile ( ) n din firul de asteptare si diminuarea golurilor de productie datorita
lipsei unitatilor din sistem. La aceste restrictii generale, se mai adauga cele legate de prioritati,
apoi restrictiile legate de calitatea fortei de munca si cele impuse de regimurile tehnologice
ale statiilor ( ) S in timpul ( )
c
t .
Minimizarea cheltuielilor cu asteptarea permite determinarea numarului optim de statii
( ) S pentru deservirea celor ( ) n unitati in sistem.


98
5.3.3. Modele de echipamente

Functia de eficienta se scrie sub formele:

( ) ( )
( )
( ) ( ) ( ) [ ] ( ) ( ) ( ) [ ]
( ) ( ) ( ) [ ]
( )
1
]
1
+ +
+ +
1
]
1
+ + +

,
;
5
4
1
0
3
2
c
E iE am vj vj
t
t
vj
t
t
t
t
jk jk jk aj aj aj act
c
E
j j k v j
d
E iE am vj vj jk jk aj aj act
d
E
I p c t p d t p t C
t p d t p t C t p d t p t C b Z
I p c p C p C p C b Z
(5.25)

in care
aj
C ,
aj
p sunt cheltuielile de achizitionare a utilajelor, respectiv, probabilitatea
realizarii in timp a actiunii;
jk
C ,
jk
p - cheltuielile de intretinere si reparatie a utilajului,
respectiv, probabilitatea realizarii calitatii cerute;
vj
C - cheltuielile pentru preluarea avariilor
si celor generate de daune conditionate de valorile probabilitatii
vj
p de aparitie a avariilor si
de producere a daunelor;
iE
p - probabilitatea realizarii investitiilor (
E
I ) .
Restrictiile se refera in principal la asigurarea unui echipament de calitate si in cantitatea
necesara sustinerii ritmului de mentinere a utilajului in exploatare prin achizitionarea la timp a
pieselor de schimb si de rezerva; preluarea fara pierderi a avariilor intervenite in sistemul
analizat; exploatarea echipamentelor astfel incat uzura sa se incadreze in limitele normale.
Minimizarea cheltuielilor (
E
Z ) permite determinarea nivelului optim al sigurantei in
functionare a ecipamentelor din cadrul sistemuli analizat.

5.3.4. Modele matematice ale ordonanrii optime

Functia de eficienta se scrie sub formele:

( )
( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( )
( )
( )
( ) ( ) [ ] [ ] ( ) ( ) ( ) ( ) [ ] ( ) [ ] {
( ) ( ) ( ) [ ] ( ) [ ]
( )
}

+ + +
+ + +
1
]
1
+ + +
+ + +

, 0
0 ,
;
0
1
1 1
c
OR OR am
d
c
p
b
a
s
T
act
c
OR
p
t
d
OR OR am t t t t p
p
t
p
t
t t t t s t act
d
OR
I p c t C d S t P t C c
t C d S t C t P c t dx t x p t x f b Z
I p c C p S P C c
C p S C P c x p x f b Z
(5.26)

in care ( ) x f este functia de productie;
s
c ,
p
c - costurile stocarii si penuriei;
t
P - productia de
resurse;
t
C - cererea de resurse; ( )
0
0

t
S S - stocul la momentul initial;
OR
I ,
OR
p - investitiile
si probabilitatea realizarii investitiilor necesare asigurarii optime a ordonantarii productiei;
( )
t
C p - probabilitatea realizarii conditiilor impuse la asigurarea cererii ( ) t C .

99
Restrictiile se refera in principal la succesiunea operatiilor in functie de diverse grade de
prioritate a operatiilor tehnologice, la neinterferenta lucrarilor, la utilizarea integrala a
capacitatilor de productie, atat sub aspectul gradului de incarcare a utilajului, cat si a timpului
de folosire a instalatiilor.
Prin minimizarea cheltuielilor ( )
OR
Z se asigura optimizarea corectiilor dintre generatorul
de resurse, depozitul cu materiale si cererea la nivelul consumatorilor, astfel, ca pierderile sa
fie minime.

5.3.5. Modele de aplicare optim n practic a ingineriei umane i modele matematice
cu normarea i retribuia muncii, inclusiv cele legate de transportul intern

Functia de eficienta in cazul modelelor matematice privind aplicarea optima in practica a
ingineriei umane are formele:

( )
[ ]
( )
( ) ( ) ( )
[ ]
( )
[ ]
( ) ( ) ( )
[ ]
( )
[ ]
( ) ( ) ( )
[ ]
( )
[ ]

+
+
+
+ + + +
.
;
;
c d
act
c d
oc
c d
oc act
c d
oc
c d
act
c d
ol
c d
ol act
c d
ol
c d
act
c d
pp
c d
pp act
c d
pp
c d
sjk oc nr ol pp act
c d
im
OC
Ol
PP
R C I b Z
R C I b Z
R C I b Z
minim; Z Z Z Z Z b Z
(5.27)

Modelele matematice cu normarea si retributia muncii ( )
nr
Z si cele legate de transportul
intern ( )
sjk
Z in structura discreta si continua opereaza la nivelul ingineriei umane cu relatii de
forma:

( )
( )
( ) ( ) ( ) ( ) [ ]
( )
( ) ( ) [ ]
( )
( ) ( ) ( ) [ ]
1
]
1
1
]
1
+
1
]
1
+
1
]
1
,
;
;
;
0
s j k
sjk sjk
t
o
s j k
sjk sjk sjk act
c
sjk
act
sjk
s j k s j k
sjk sjk sjk sjk act
d
sjk
t
nr nr am gl gl gl gl act
c
nr
g l
nr nr am gl gl gi act
d
nr
p I t p d t p t C b Z
R p I t p t C b Z
I p c t p d t p t V t c b Z
I p c C p V b Z
(5.28)

in care
pp
Z sunt cheltuielile cu pregatirea personalului muncitor;
l
Z
0
- cheltuielile cu
organizarea locurilor de lucru;
nr
Z - cheltuielile cu normarea si retribuirea muncii;
sjk
Z -
cheltuielile cu transportul intern de la sursa ( ) s la depozitul ( ) j si la consumatorul ( ) k .
Investitiile ( ) I , cheltuielile( ) C si valoarea reziduala( ) R se calculeaza pentru fiecare
activitate, atat pentru structuri discrete, cat si pentru cele continue din cadrul sistemelor
supuse optimizarii;
gl
C sunt cheltuielile specifice pentru normarea si efectuarea unei unitati
din volumul de munca ;
gl
V - volumul de munca pentru specialitatile ( ) l si sectoarele ( ) g ;
nr
p - probabilitatea realizarii investitiilor ( )
nr
I , pentru cererea conditiilor optime de normare

100
a activitatii;
sjk
C ,
sjk
I - cheltuielile si respectiv investitile pentru realizarea conditiilor optime
de transport intern;
sjk
p - probabilitatea realizarii activitatilor de transport intern.
Restrictiile se refera in principal la respectarea nivelului minim entropic al activitatilor
din sistem in probleme de inginerie umana. Acest nivel se realizeaza prin pregatirea
sistematica a cadrelor, prin normarea corespunzatoare a lucrarilor, prin organizarea rationala a
locurilor de munca, prin organizarea judicioasa a muncii si retributiei, prin dezvoltarea
adecvata a dialogului om-calculator, in vederea conducerii fara pierderi a productiei si
organizarea corespunzatoare a transportului intern.
Minimizarea cheltuielilor cu ingineria umana permite optimizarea activitatilor cu
pregatirea personalului muncitor, cu organizarea locurilor de lucru de lucru, cu normarea si
retributia muncii, cu dialogul om-calculator si cu transportul intern.

5.3.6. Modele matematice de prognoz

Functia de eficienta in aceste modele are formele:

( )
[ ]
( )
( )
( ) ( ) ( ) [ ]
( )
{
( ) ( ) ( ) [ ]}
( )
( ) ( ) [ ] ( ) [ ] ( ) ( ) [ ] ( ) [ ] {
( ) ( ) [ ] ( ) [ ] ( ) ( ) ( ) [ ]}
+ + + +
+ +
+ + +
+ + +
+ +

,
;
6
5
2
1
4
3
SR
PR PR
INS
PR PR
CON
PR PR am
t
t
PR
SR
PR PR
t
t
t
t
PR
INS
PR PR PR
CON
PR PR act
c
PR
SR
PR PR
INS
PR PR
CON
PR PR am
d
SR
PR PR
INS
PR PR
CON
PR PR act
d
PR
c d
SR
PR
INS
PR
CON
PR
c d
PR
p I p I p I i c t p d t C t p
t p d t C t p t p d t C t p b Z
p I p I p I i c
C p C p C p b Z
minim; Z Z Z Z
(5.29)

in care
CON
PR
Z sunt cheltielile totale la nivelul consumatorului;
INS
PR
Z - cheltuielile totale la
nivelul instalatiilor care leaga consumatorii de surse;
SR
PR
Z - cheltuielile totale la nivelul
surselor;
PR
p - probabilitatea realizarii conditiilor impuse la diverse nivele de prognoza si la
nivelul fiecarei faze prin care trece sistemul, in asa fel, incat sa reflecte realitatea in conceptie
sistemica;
PR
C ,
PR
I - cheltuielile, respectiv, investitiile necesare realizarii instalatiilor si
activitatilor prognozate, la nivelul consumatorului ( ) CON , la nivelul lanturilor tehnologice si
energetice ce leaga consumatorii de sursa ( ) INS si la nivelul surselor ( ) SR .
Restrictiile se refera in principal la calitatea prognozei, la respectarea conditiilor
tehnologice si functionale ale instalatiilor si ale activitatilor prognozate si la asigurarea
rezervelor de resurse in limite prescrise.

5.3.7. Modele de preluarea riscului

Functia de eficienta are urmatoarele structuri:


101

( )
[ ]
( )
( )
[ ] [ ]
( )
( ) ( ) ( ) [ ] ( ) ( ) ( ) [ ]
( )
[ ]
( )
( ) ( ) ( ) [ ] ( ) ( ) ( ) [ ]
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
[ ]
+
1
]
1
+
1
]
1
+
+
1
]
1
+
+ +
+ +

,
;
;
;
;
2 , 1 ,
2 , 2 , 1 , 1 ,
2 , 1 ,
2 , 1 ,
1
2 , 2 ,
0
1 , 1 ,
2 , 1 , 3 , 2 , 1 ,
2
1
2
1
c d
DNP
c d
DNP
c d
DNP
c d
DNP am act
c d
DNP
t
t
E E EH
t
t
E E EH am act
c
EH
E f EH
e
am E EH
sp
act
E EH E EH am act
d
EH
t
RS RS RS
t
RS RS RS am act
c
RS
RS RS RS am RS act
act
RS RS RS RS RS RS act
d
RS
c d
DNP EH RS
c d
RSEH
p C p I c b Z
t p d t p t C t p d t p t I c b Z
p t P
p
c p P
i
b
p C p I c b Z
t p d t p t C t p d t p t I c b Z
C p I c p b R p C p I p b Z
minim; Z Z Z Z

(5.30)

in care
RSEH
Z sunt cheltuielile totale pentru preluarea riscului ( )
RS
Z si pentru echivalarea
variantelor comparate ( )
EH
Z ;
DNP
Z

- cheltuieli diverse si neprevazute;
RS
I ,
RS
C

-investitiile,
respectiv, cheltuielile pentru preluarea riscului;
1 , RS
p ,
2 , RS
p - probabilitatile de realizare a
investitiilor si a cheltuielilor la nivelul prestabilit in conditii date la conceperea obiectivului
industrial;
EH
C ,
EH
I

- cheltuielile, respectiv, investitiile de echivalare a variantelor
comparate;
1 , E
p ,
2 , E
p - probabilitatile de respectare a conditiilor impuse la echivalarea
variantelor comparate;
DNP
C ,
DNP
I - cheltuielile, respectiv, investitiile diverse si neprevazute;
1 , DNP
p ,
2 , DNP
p - probabilitatile de evaluare a situatiilor neprevazute si a celor diverse si
modul de acoperire cu fonduri a acestora.
Restrictiile sunt specifice fiecarui gen de risc luat in considratie (risc economic, risc
comercial, risc ecologic, risc tehnologic) si fiecarui gen de activitate legate de echivalarea
variantelor comparate si cele legate de nivelul cheltuieliolr diverse si neprevazute. La nivelul
sistemelor de energie, echivalarea se face dupa o metodologie speciala [41,42].

5.3.8. Modele ale teoriei cutrii

Pentru gasirea celei mai rationale informatii in vederea conceperii unor obiective
energetice de inalt nivel tehnologic se scrie functia de eficienta cu urmatoarele structuri:

( ) ( ) ( )
[ ]
( )
[ ]
( )
( )
[ ]
( )

+ +
+ +
+
,
;
c d
cer
pcc
cer
inc
cer
org act
c d
CER
c d
cop
pci
cop
cer
cop
org act
c d
COP
c d
CER
c d
COP act
c d
CAT
Z Z Z b Z
Z Z Z b Z
minim; Z Z b Z
(5.31)

in care
( ) c d
CAT
Z sunt cheltuielile totale pentru aplicarea teoriei cautarii in ideea gasirii celui mai
rational flux de informatii in problema studiata ( )
COP
Z si pentru eliminarea eventualelor erori
ce apar in setul de informatii ( )
CER
Z .
Problema se studiaza sub aspectul culegerii si prelucrarii datelor din punct de vedere
organizatoric ( )
org
Z , al erorilor de culegere si prelucrare ( )
cer
Z si al selectarii datelor ( )
pci
Z .
Evitarea si inlaturarea erorilor implica cheltuielile ( )
cer
Z , atat sub aspect organizatoric si al

102
prelucrarii ( )
pcc org
Z Z + , cat si sub aspectul depistarii lor in faza initiala de culegere a datelor
( )
inc
Z .
In aceasta categorie de cheltuieli se includ corectiile pentru schimbarea conditiilor de
realizare a studiului si a proiectului de executie, stabilite la elaborarea fluxului informational
pentru obiectivul conceput .
Restrictiile sunt legate de minimizarea erorilor si de calitatea inclusiv cantitatea de
informatii ceruta intr-un anumit interval de timp.

5.3.9. Modele pentru aplicarea n practic a ingineriei i analizei valorii


( ) ( ) ( )
[ ]
( )
[ ]
( )
( )
[ ]
( )

+
+
+
,
;
2 , 1 ,
2 , 1 ,
c d
ES
cop
T ES
cop
T am ESC
c d
ESC
c d
RPP RPP RPP RPP am act
c d
RPP
c d
ESC
c d
RPP act
c d
IAV
p C p I c b Z
p C p I c b Z
minim; Z Z b Z
(5.32)

in acre
( ) c d
IAV
Z sunt cheltuielile totale pentru aplicarea ingineriei si analizei valorii;
( ) c d
RPP
Z -
cheltuielile totale pentru reproiectarea produselor si instalatiilor;
( ) c d
ESC
Z - cheltuielile totale
pentru escaladarea costurilor;
RPP
p ,
ES
p - probabilitatile de respectare a conditiilor de
reproiectare si a celor legate de escaladarea costurilor;
RPP
I ,
RPP
C - investitiile, respectiv,
cheltuielile pentru reproiectarea produselor si instalatiilor analizate;
T
I ,
T
C - investitiile,
respectiv, cheltuielile totale;
ESC
b - binomul de escaladare a costurilor:

( )
+
+
n
i
i
ESC ESC
r b
1
1 , (5.33)

in care
ESC
r este rata de escaladare a costurilor.
Restrictiile sunt legate in principal de respectarea functiilor produsului respectiv a
obiectivului reproiectat si de realizarea nivelului tehnic impus.

5.3.10. Modele de decizie



103

( )
[ ]
( )
( )
( )
[ ]
( )
( )
( )
( )
( ) [ ]
( )
( )
( ) [ ] ( )
( )
( ) [ ]
( )
( )
( ) [ ] ( )
( )
( ) [ ]
( )
( )
( ) [ ]
+
+ + +
+ + +
'
+
+ +
1
1
]
1
,
_
+
+
,
1
lg
1
lg
1
lg
1
lg
1
lg
1
lg
;
;
1
lg
1
lg
;
6
5
4
3
2
1
4
3
6
5
2
1
, , ,
2 , 1 ,
t
t
l
l
l
t
t
k
k
k
t
t
j
j
j
t
t
t
t
l
l
l k
k
k
t
t
j
j
j t
c
t
d
l t k t j t t
d
t
j k l jkl
jkl
jkl
jkl t
d
t
c d
DD DD DD DD am act
c d
DD
t q d
t q
t q
t q d
t q
t q t q d
t q
t q
t p d
t p
t p t p d
t p
t p
t p d
t p
t p K H
H H H K H
q
q
p
p K H
p C p I c b Z
(5.34)

in care
( ) c d
DD
Z sunt cheltuielile totale actualizate pentru construirea si aplicarea deciziilor in
conditii de certitudine, risc si incertitudine;
DD
I ,
DD
C - investitiile, respectiv cheltuielile
pentru construirea si aplicarea deciziilor;
1 , DD
p ,
2 , DD
p - probabilitatile de realizare a
conditiilor prestabilite la construirea si aplicarea deciziilor, atat la nivelul investitiilor ( )
1 , DD
p ,
cat si la nivelul cheltuielilor ( )
2 , DD
p ;
( ) c d
t
H

- entropia sistemului conceput in cele doua
structuri discreta( ) d , respectiv, continua ( ) c ; 32 , 3
t
K - coeficient de transformare a
logaritmilui din baza doi in baza zece;
jkl
p ,
jkl
q - probalitatile de succes si insucces la
nivelul utilajelor ( ) j , obiectivelor de productie ( ) k si forteti de munca ( ) l .
Restrictiile se refera in principal la calitatea si cantitatea resurselor, a instalatiilor, a fortei
de munca, a respectarii timpului planificat de intrerupere si a preluarii avariilor in conditiile
prestabilte.

5.3.11. Costul specific actualizat al produsului i gradul de organizare
a sistemului n care el este conceput

Insumind cele zece categorii de cheltuieli (5.23) - (5.32) , se obtine cheltuielile totale in
structura cercetarii operationale generate de conceperea si realizarea obiectivelor . Aceste
cheltuieli se determina pentru fazele de cercetare - proiectare , constructii - montaj si
exploatare - dezvoltare .
Costul specific actualizat al produsului realizat in cadrul obiectivului conceput se
determina astfel:

ac t
DD IAV CAT RS PR IM OR E A S
ac t
ac t act
sp
V
Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z
V
Z
c
, ,
,
+ + + + + + + + +
, (5.35)

in care
ac t
V
,
este volumul total de productie realizat pe durata de functionare a obiectivului
conceput.

104
Gradul de organizare a sistemului in care va functiona obiectivul conceput se determina
cu relatia:

e org
t
e
c org
g
H
H
g
, ,
>
, (5.36)

in care
org
g este gradul organizarea calculat ( ) c si si cel etalon ( ) e ;
e
H ,
t
H - entropia etalon,
repectiv, entropia calculata.
Decizia optima reclama costul specific actualizat minim si gradul de organizare maxim la
nivelul sistamului analizat.

5.4. Modelul de optimizare a bilanului termoenergetic

Modelul matematic al bilantului termoenergetic la nivelul centralelor electrice ( ) i
alimentate de la sursele ( ) j , tinand cont si de tractiunea feroviara, are urmatoarea structura:

1
1
1
1
1
1
1
/
1
1
1
1
5
,
;
;
m
i
j
m
i
ci ij
ij
dj
n
j
i
ij
ij
m
i
dj ij
i j
ij
tc
ij
m Q
P
x
Q
c)
n R
x
b)
m Q x a)
minim; X Z F
(5.37)

in care
tc
ij
Z sunt cheltuielile specifice ( ) GJ lei ;
ij
x - caldura produsa in centralele ( ) i ;
dj
Q -
caldura disponibila la un anumit regim de functionare a centralelor examinate;
ij
-
randamentul instalatiilor de producere a caldurii;
/
ij
- randamentul utilizarii energiei termice
la nivelul tractiunii feroviare;
ci
P - caldura de ardere inferioara a combustibilului consumat;
j
Q - cantitatea de caldura preluata din fiecare tona de combustibil folosita in tractiune
feroviara;
i
R - volumul de resurse stocate la centrale ( ) i .
Elaborarea unui bilant energetic reclama cunoasterea, in principal, a urmatoarelor date:
1) date care descriu caracteristicile si performantele tehnico-economice ale sistemului;
2) date care descriu prevederile de plan referitor la elementele sistemuli pentru perioada
de elaborare a bilantului energetic;
3) date care descriu perturbatiile intempestive si urmarile acestora asupra planului;
4) date care descriu ritmul si modul efectiv de realizare a planului;
5) date pentru optimizarea activitatii la nivelul intregului sistem analizat;
Gospodarirea judicioasa a energiei reclama rezolvarea urmatoarelor probleme [43]:
1) exploatarea rationala a tuturor resurselor de energie;

105
2) stabilirea volumului de energie preluat prin import si cel destinat exportului;
3) precizarea modului de acoperire a cererilor de energie de toate felurile si la nivelul
tuturor consumatorilor;
4) amplasarea, tipul constructiv, capacitatea de productie, ritmul de constructie si de dare
in functiune in anul de bilant a instalatiilor energetice generatoare si consumatoare de energie;
5) termenul de scoatere din functiune a elementelor care devin neeconomice la nivelul
sistemului;
6) perioadele de efectuare a reviziilor si a reparatiilor pentru diverse elemente ale
sistemului analizat.
Dintre metodele de rezolvare a modelelor de bilant aplicate pentru gasirea variantei
optime retin atentia: metoda indicilor, metoda numerelor de ordine si metodele combinate
[44] .
Metoda indicilor consta in determinarea unei repartitii initiale, presupunand ca toate
necunoscutele sunt zero, in afara de una sungura (a carui coeficient este cel mai mic) si care
realizeaza egalitatea cu membrul al doilea al modelului .
Metoda numerelor de ordine consta in indicarea unor nimere de ordine indicilor in
succesiune crescatoare a acestora . In caz de egalitate , ordinea este de la resursele mai mari la
cele mai mici, iar in cadrul cererilor de la cele mai mici la cele mai mari.

5.5. Metode de prognoz a purttorilor de energie

Prin studii de prognoza, specialistii devanseaza cunoasterea evenimentelor ce creeaza
posibilitatea alegerii variantelor optime de realizare a actiunilor declansate prin decizii.
Studiile de prognoza se clasifica conform urmatoarelor criterii:
1. In functie de caracterul cercetarii ce sta la baza prognozei deosebim:
- prognoza explorativa care porneste de la baza prezenta de cunostinte si stabileste
tendintele de evolutie a fenomenelor;
- prognoza normativa care urmareste evaluarea obiectivelor, mergand de la viitor spre
prezent;
- prognoza mixta care utilizeaza tehnicile explorative, corelandu-le prin retroactiune.
2. Dupa orizontul de prognoza deosebim:
- prognoza pe termen scurt ( ani 5 );
- prognoza pe termen mediu ( ani ani 15 5 );
- prognoza pe termen lung ( ani 20 15 > ).
Metodele de prognoza folosite frecvent in domeniul energiei sunt: metodele bazate pe
extrapolare (liniara, exponentiala, logistica), metodele bazate pe corelatii cu indicatorii
economici sintetici ai productiei (corelatii simple sau multiple), metode analitice si metode de
creativitate bazate pe anchete.
Metodele de extrapolare opereaza cu relatii de aproximare, modele de regresie , modelul
coeficientului de elasticitate etc.
Metodele analitice de prognoza se bazeaza pe cunoasterea nivelelor de dezvoltare a
ramurilor din sectorul examinat si a consumurilor specifice aferente fiecarei activitati
tehnologice .
Metodele de creativitate bazate pe anchete pentru predeterminarea tendintelor de
dezvoltare a purtatorilor si a structurii sistemelor de energie, cuprind o suita de tehnici de

106
lucru, dintre care mentionam: metoda furtunii creierului, metoda Delphi, metoda scenariilor,
metoda arborelui de pertinenta si metoda ingineriei sistemelor.
Metoda furtunii creierului, denumita si metoda spontaneitatii cerebrale, permite
colectarea de informatii asupra unor probleme largi de la un colectiv de oameni, care nu au
aparent nici o legatura cu domeniul supus studiului. Raspunsurile inregistrate se selecteaza si
se prelucreaza in vederea obtinerii unor idei noi si interesante, privind dezvoltarea domeniul
discutat.
Metoda Delphi - ca forma evoluata a ,,Brainstormingului consta in consultarea iterativa
a expertilor, cu ajutorul unor chestionare elaborate in prealabil de cei ce conduc ancheta la
fiecare iteratie se preiau comncluziile iteratiei anterioare si se continua ancheta pina ce se
evidentiaza directiile de evolutie a fenomenului supus analizei .
Metoda scenariilor stabileste combinatiile dintre metodele singulare de prognoza si
pregateste pe aceasta cale evolutia pas cu pas a proceselor complexe. Metoda permite luarea
in consideratie a aspectelor dinamice ale dezvoltarii unui sistem complex.
Metoda arborelui de pertinenta sau a arborelui de posibilitati urmareste efectuarea
riguroasa a analizei tuturor elementelor care conditioneaza evolutia posibila a unui sistem . Cu
ajutorul acestei metode se analizeaza toate variantele si se aleg solutia pentru realizarea
rationala a obiectivului la baza estimarii tendintelor de evolutie a fenomenelor din cuprinsul
sistemului studiat agentilor termici realizarea reglajelor de precizie si utilizarea unor
tehnologii cu consumuri cit mai mici de energie.
Metoda ingineriei sistemelor reuneste tehnicile de creativitate si prin aplicarea lor permite
determinarea structurii optime a sistemului supus studiului de prognoza. Pentru aplicarea
acestei metode, se creeaza ,,uzine de gandire care analizeaza fenomenele singulare, le
coreleaza, le incadreaza in legi de evolutie probaliste si precizeaza parametrii obiectivului
final.

5.6. Modele pentru transformarea unui bilan termoenergetic real
ntr-un bilan cvasioptim

Aplicarea conditiilor de utilizare optima a energiei si combustibilului pe structura unui
bilant real se realizeaza printr-o paleta larga de metode si tehnici operative dintre care retin
atentia urmatoarele:
- respectarea cu strictete a corelatiilor furnizate furnizor - consumator;
- aplatizarea curbelor de sarcina si utilizarea eficienta a consumatorilor tampon;
- inlocuirea utilajelor energotehnologice care produc strangulari sau provoaca consumuri
mari de energie datorita gradului scazut de incarcare;
- limitarea golurilor tehnologice la nivelul sistemului analizat;
- reducerea consumurilor specifice si a consumurilor proprii tehnologice;
- crestera randamentelor de extractie, transport, transformare si utilizare a energiei;
- exploatarea rationala a instalatiilor pe baza principiilor energociberneticii;
- restructurarea tehnologiilor de realizare a produselor mai ales la nivelul produselor
energointensive;
- innobilarea combustibililor si utilizarea unor purtatori noi de energie care pot fi folositi
cu eficienta maxima in cazul analizat;
- analiza schemelor de alimentare cu energie a consumatorilor pe intregul lant energetic
de la receptor pana la sursa de combustibil.

107
- masuri practice operative de coordonare a efectelor utile obtinute la transformarea unui
bilant real intr-un bilant cvasioptim.
Modelele pentru imbunatatirea structurii unui bilant termoenergetic real in ideea
apropierii acesteia de structura unui bilant optim se refera in principal la urmatoarele:
- valorificarea superioara a purtatorilor de energie;
- ridicarea randamentelor lanturilor energetice;
- recuperarea resurselor energetice secundare;
- imbunatatirea arderii combustibililor;
- gospodarirea rationala a diverselor forme de energie in industrie.
Valorificarea superioara a combustibililor se poate realiza prin cresterea caldurii de
ardere, prin reducerea cantitatii de balast, prin alegerea proceselor care permit realizarea unei
eficiente maxime la nivelul arderii si prin imbogatirea resurselor inainte de ardere. Aceasta se
poate atinge prin prelucrari fizico-chimice, mecano-fizice etc.
Ridicarea randamentelor lanturilor energetice prevede un sir de masuri pentru
imbunatatirea transformarii energiei de la formele primare la cele utile (caldura, energie
mecanica, energie de sinteza chimica sui energie radianta). Randamentele realizate in faza de
producere a energiei termice in cadrul centralelor electrice variaza in functie de combustibilul
utilizat si incarcarea agregatelor. Astfel, pentru grupuri de (12 ...330) MW, randamentele
variaza intre (24...34,4)%, iar pentru grupuri de puteri mai mari se obtin randamente de circa
39%. La rafinarea petrolului se obtin randamente de 89%, iar pentru prepararea gazului se
face cu randamente de circa 87%. Uraniul se poate valorifica cu randamente de circa 75%.
Randamentul pentru transportul carbunelui, petrolului si gazelor variaza intre (97...99)%,
iar la energia electrica se obtin randamente de transport de circa 92% [45] . Randamentele de
utilizare a energiei in domeniul industrial sunt de circa 45% cu tendinte de crestere prin
introducerea in practica a recuperarilor de caldura, recircularilor - utilizarii eficiente a
resurselor energetice secundare si utilizarii rationale a energiei primare in procesele
energotehnologice .
Recuperarea resurselor energetice secundare trebuie facuta pe intregul lant ce leaga
sursa de consumator (recuperarea caldurii gazelor de ardere, recuperarea caldurii cu produsele
reziduale in procesele energotehnologice, a continutului de caldura din zgura furnalelor etc.
Imbunatatirea arderii combustibililor se face pe baza urmatoarelor masuri: asigurarea
oxidantului in cantitate suficienta, formarea unui amestec cat mai rational intre combustibili si
oxidant, cresterea temperaturii de ardere, imbogatirea cu oxigen a aerului necesar arderii,
cresterea incarcaturii termice specifice a focarelor industriale, asezarea corecta a arzatoarelor
si realizarea unei forme corespunzatoare a focarului, echilibrarea sarcinii termice intre
arzatoare, intensificarea arderii prin utilizarea focarelor ciclon si perfectionarea tuturor
dispozitivelor care participa la procesul de ardere (arzatoare multiple, pulverizatoare si
injectoare speciale etc.)
Gospodarirea rationala a energiei termice in industrie implica in principal reducerea
pierderilor de caldura prin termoizolarea tuturor instalatiilor, inclusiv a cailor de legatura
dintre incaperi si mediu. In acest scop, se impune revederea si eliminarea tuturor
neetanseitatilor de la ventile si vane, din circuitul de alimentare cu caldura a proceselor
industriale.
Dintre masurile necesare optimizarii locale specifice proceselor industriale, mentionam
urmatoarele:
- utilizarea eficienta a aerului comprimat ca agent de transport;
- folosirea eficienta a transformatoarelor si acumulatoarelor de caldura;

108
Viteza optima de transport a aerului comprimat ( )
opt
v si raza optima a retelei radiale de
alimentare ( )
opt
r cu aer comprimat a consumatorilor industriali si similari se determina pe
baza minimului cheltuielilor de realizare si exploatare a retelei [46]:

2
3
, /
1
1
]
1
fac e
ac t am
f opt
t p
c
K v ; (5.38)

( ) ( ) [ ]
a
opt
c
sp
i
sp n
c
ac
i
ac fac hac
opt
d k
i i p p p t D
r
/
, (5.39)

in care 3 , 125
/
f
K ;
am
c este cota anuala de amortizare a unui metru patrat de conducta
( ) an m lei
2
;
ac t ,
- randamentul total al instalatiei de aer comprimat;
e
p - pretul energiei
electrice ( ) kWh lei ;
fac
t - durata anuala de functionare a instalatiei de aer comprimat ( ) an h ;
- coeficient de pierderi de presiune prin frecare; - greutatea volumetrica a aerului
comprimat;
hac
D - debitul orar nominal de aer comprimat ( ) h m
3
care circula in instalatie;
/
fac
t - durata anuala de utilizare a debitului nominal de aer ( ) an h ;
i
ac
p ,
c
ac
p - costul aerului
comprimat obtinut la o statie individuala ( ) i , respectiv, la o statie centralizata ( ) c ;
n
p -
coeficientul normat de eficienta economica a investitiiilor;
i
sp
i ,
c
sp
i - investitiile specifice
pentru statiile de compresare individulala ( ) i , respectiv, centralizata ( ) c ; 47 , 7 k ;
a
opt
d -
diametrul optim al conductei principale ( ) m .
Folosirea eficienta a transformatoarelor si a acumulatoarelor de caldura se realizeaza pe
baza solutiei optime rezultate din analiza urmatoarelor relatii:

( ) ( ) ( ) [ ]
( )
> >
1
]
1

,
_
+
+
. 0 , 0 )
; )
; )
3
1
ac t
a t
i
i cc n a r c ac
cc T CTE t t ch n t ch t
Z Z c
C B B p p I I I Z b
p b b E C C p I I Z a
(5.40)

in care
t
Z ,
ac
Z sunt economiile in ( ) an lei rezultate din aplicarea solutiilor privind
utilizarea transfomatoarelor de caldura ( )
t
Z si a acumulatoarelor de caldura ( )
ac
Z fata de
situatiile, cand nu se prevad astfel de actiuni;
ch
I ,
ch
C - economiile de investitii si
cheltuielile realizate la statia de epurare chimica a centralei electrice de termoficare in cazul
utilizarii transformatoarelor de caldura;
t
I ,
t
C - investiiile si cheltuielile de exploatare anuala
pentru statia de transformatoare de caldura;
t
E - reducerea productiei anuale de energie
electrica in regim de termoficare ( ) an kWh datorita cresterii presiunii aburului prelevat din
turbina;
CET
b ,
T
b - consumul specific de combustibil conventional ( ) kWh t
cc
la CET,

109
respectiv, in cazul producerii separate a energiei termice;
c
I - economia la investitii pentru
cazane prin reducerea capacitatii acestora;
r
I - economia de investitii pentru instalatiile de
rezerva;
i
B - economia de combustibil ( ) an t
cc
realizata prin reducerea consumului specific
la cazane, prin reducerea consumurilor proprii ale cazanelor si reducerea consumului specific
la turbine;
cc
p - pretul combustibilului ( )
cc
t lei ;
n
p - coeficientul normat de eficienta;
a
I ,
a
C - investitiile si cheltuielile de exploatare ale acumulatoarelor de caldura;
t
B - surplusul
de combustibil datorita reducerii productiei de energie electrica in termoficare.
Daca se indeplineste conditia (5.40,c) atunci se justifica utilizarea transformatoarelor si
acumulatoarelor de caldura.
Utilizarea eficienta a resurselor energetice secundare din punct de vedere economic in
directia energetica, se poate determina pe baza urmatoarei relatii:

( ) ( )( ) [
( ) ( )] ,
3600
, ,
+ +
'
+ + +

in rest r rest pin in pr
in in r am n rec cc b n
i
c c c c c
c i i c p Q p i p
Q
Q
Z
(5.41)

in care este durata de utilizare a resursei energetice secundare ( ) s ; Q - economia de
caldura obtinuta prin utilizarea resurselor energetice secundare ( ) kW ;
i
Q - caldura de ardere
inferioara a combustibilului folosit ( ) cc kg kJ ;
b
i - investitia specifica miniera;
cc
p - pretul
combustibilului;
rec
Q - puterea instalatiei de recuperare;
am
c - cota anuala de amortizare;
r
i ,
n
i - investitiile specifice aferente instalatiei de recuperare ( )
r
i si a celei inlocuite ( )
in
i ;
in
c -
coeficient de inlocuire a instalatiei de baza prin resursa energetica secundara;
pr
c ,
pin
c -
cheltuielile anuale specifice diverse si neprevazute pentru instalatia inlocuita si cea
recuperata;
r rest
c
,
,
in rest
c
,
- cheltuielile anuale specifice diverse si neprevazute pentru instalatia
recuperata ( ) r si cea inlocuita ( ) in .
Eficienta utilizarii energiei primare la nivelul unui sistem, in vederea transformarii
bilantului real intr-un bilant energetic optim, se stabileste pe baza minimului cheltuielilor de
calcul din care deriva valoarea randamentului optim. Cheltuielile anuale de calcul pentru
aceasta actiune se pot scrie sub forma:

( )
minim.
I
P e c
P e c c p I
P e c
C Z
n
ut id
ut id r a n
p
ut id
ep cp
1
]
1
+
+ + + +

+
+
1

(5.42)

Randamentul optim de exploatare a instalatiilor complexe se determina cu urmatoarea
relatie:


110
( )
1
]
1
+

+
,
_
+
+ +
,
_
+

+
+ +
+ +
+ +
+
+
+ +
+
+
+
. ;
1
;
;
1
1
;
1
;
1
1
1
1
1
1
1 1
1
1
1
1
1
t ut id
r a n
p
p
n n
n
n
opt ex
n
ut id
r a n
n
m
opt
id
pi
id
pt
t
m
opt
n
opt
n
opt
m
opt
p
n
opt
n
opt
opt
ex
P e c
c p
F F F D
D
n n P e c
c p
I
E
E
E
E
I
I
I I
I
I
(5.43)

Daca condensatul este folosit in cadrul procesului tehnologic, atunci se tine seama de
cheltuielile anuale pentru folosirea caldurii din aceasta resursa energetica.
Investitia optima ( )
opt
I in ipoteza ( ) 1 m se determina din expresia ( ) 0 I Z
ep
.
Termenii din relatia randamentului reflecta atat cresterea randamentului ( )
n
I , cat si
actiunea factorilor care duc la scaderea acestuia ( )
m
I .
In relatiile (5.42) si (5.43) intervin urmatoarele marimi:
cp
Z sunt cheltuielile anuale de
calcul generate de folosirea rationala a resurselor primare;
ep
C - cheltuielile anuale de
exploatare; c - cheltuielile specifice medii ponderate de inchidere a bilantului energetic
(lei/unitatea de energie);
id
e - consumul specific de resurse energetice in conditii ideale de
desfasurare a procesului, cand randamentul este maxim; P - puterea instalata a agregatului
tehnologic;
ut

- durata de utilizare anuala a puterii instalate a agregatului analizat;
p
-
randamentul instalatiei cercetate; I - investitia implicata in proces;
n
p - coeficientul normat
de eficienta;
r a
c
+
- cheltuielile specifice (amortizare, reparatie etc.); , - coeficienti
caracteristici ai instalatiei analizate;
pt
E ,
pi
E - pierderile de energie datorita desfasurarii
proceselor analizate;
id
E - consumul de energie al instalatiei in cazul procesului ideal.
Gradul de utilizare incompleta a combustibilului se determina cu o relatie de forma:

[ ]

i
i
ex
opt
ex ex
B
B
, (5.44)

in care
ex
este randamentul instalatiei in regim neoptimizat; B - consumul suplimentar de
combustibil;
i
B - consumul de combustibil pentru sectia ( ) i a sistemului analizat.
Dupa determinarea optimurilor locale, se trece la corelarea acestora in vederea stabilirii
optimului global pe sistem in privinta utilizarii rationale a tuturor formelor de energie.


111
5.7. Elaborarea bilanurilor termoenergetice momentane n baza teoriei cazurilor

Teoria cazurilor constituie o noua conceptie de analiza operationala a fenomenelor reale
din cadrul sistemelor industriale, inlesnind, pe de o parte, cuantificarea activitatilor in
desfasurarea logica a evenimentelor cu toate carentele din proces si, pe de alta parte,
permitand aplicarea unor masuri care sa imbunatateasca regimul de functionare a instalatiilor
analizate.
Pe baza teoriei cazurilor, se inregistreaza neajunsurile din procesul studiat si se cauta
solutii pentru cresterea eficientei intregii activitati.
Aplicarea teoriei cazurilor la elaborarea bilabilanturilor energetice se raelizeaza in
urmatoarele faze:
1) Faza de informare si de elaborare a lucrarii, tinand seama de aspectele reale ale
proceselor examinate. In aceasta faza, se trece in revista situatia energetica a sistemului
analizat si se aplica metodologia de elaborare a bilanturilor reale, incepand cu fiecare agregat,
pana la nivel de sectie, intreprindere, ramura, respectiv economie nationala.
2) Faza de analiza, care consta in evidentierea aspectelor pozitive si a celor negative a
activitatii energetice de la nivelul sistemului cercetat. Totodata, se pun in evidenta cauzele
care contribuie la cresterea consumului de energie, in general, si a consumului specific, in
special. Pe baza analizei pierderilor de energie, se pot prevedea masuri pentru micsorarea
acestora pana la nivelul impus de norme.
3) Faza de decizie presupune formarea bancii de date, pe baza prelucrarii informatiilor
din primele doua faze (informare si analiza). In aceasta etapa, se trece la intocmirea unui plan
de masuri pentru inlaturarea cauzelor ce genereaza piederi mari si consumuri energetice
nejustificate.
Elaborarea bilantului termoenergetic pe baza teoriei cazurilor presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
- cunoasterea specificului intreprinderii si a activitatilor de la nivelul fiecarui loc de
productie;
- inregistrarea consumurilor specifice de energie realizate si compararea lor cu cele
obtinute in alte intreprinderi cu acelasi profil din tara sau de peste hotare. Aceasta comparatie
permite cunoasterea nivelului energetic la care se afla din punct de vedere al consumurilor,
sistemul cercetat si ce efort trebuie facut pentru imbunatatirea situatiei. Daca efectul util al
cercetarii depaseste efortul, atunci se trece la elaborarea bilantului energetic;
- elaborarea bilantului energetic presupune cunoasterea si clasificarea consumatorilor,
realizarea schemei energetice de alimentare, sintetizarea pe un numar de ani, astfel ca sa se
poata alege ziua caracteristica pentru masuratori. Dupa terminarea sintetizarii caracteristicilor
tuturor instalatiilor energetice din conturul de bilant si dupa prelucrarea datelor masurate se
calculeaza pierderile si consumurile de energie, apoi se elaboreaza analitic si grafic bilantul
real;
- analiza bilantului urmareste precizarea locurilor din instalatii, unde se produc piederi
nejustificate. Pe baza analizei se iau masuri pentru reducerea piederilor;
- printr-un set de decizii se transforma bilantul real intr-un bilant energetic optimizat la
care efectul util justifica efortul facut pentru imbunatatirea situatiei energetice.
Prin setul de decizii se preconizeaza: fundamentarea alegerii celor mai rationale forme a
purtatorilor de enegie adecvate proceselor analizate, alegerea parametrilor optimi ai
instalatiilor si a schemelor optime de alimentare cu energie a consumatorilor, determinarea
cantitativa a resurselor energetice secundare si precizarea celor mai rationale directii pentru

112
recuperarea lor, preliminarea consumurilor specifice de energie de toate formele, ridicarea
calitativa a nivelului de exploatare a instalatiilor si fundamentarea normelor de consum
energetic.

113

CAPITOLUL 6

METODA TERMOECONOMIC DE ANALIZ A SISTEMELOR
ENERGETICE

6.1. Analiza exergoeconomic

Exist sisteme energetice pentru care fluxul de exergie consumat x E
!
este prezent n
natur n proporii mari i care par gratuite: energia solar direct, energia hidraulic, energia
eolian .a. [47]. Aceste rezerve energetice, ca oricare altele, au nevoie pentru a fi consumate
de investii pentru a putea realiza instalaiile de conversie a energiei, precum i cheltuieli de
exploatare i ntreinere. n cazul analizei pur termodinamice nu se ine cont deloc de costuri,
subnelegndu-se c dac randamentul sistemului este ridicat, consumul de combustibil este
sczut i c n mod automat aceasta nseamn costuri minime. Ultima concluzie este valabil
doar parial, referitor la costurile de combustibil. Pentru a obine ns un produs energetic, este
necesar i o instalaie energetic, precum i un sistem de exploatare i ntreinere a acesteia.
Toate aceste categorii de eforturi au un suport economic, de care se ocup exergoeconomia
[48-102]. Spre exemplu, energia solar direct, energia hidraulic i energia eolian sunt
gratuite i pentru intrarea lor n sistemul energetic nu se pltete nimic. Instalaiile energetice
clasice sunt fundamental deosebite n aceast privin n sensul c ele funcioneaz cu
combustibil organic sau nuclear, al cror cost contribuie cu cca 60% la costul de producere a
energiei. Ce prezint ns restul de 40%? Care este situaia instalaiilor energetice solare,
hidraulice sau eoliene, la care costul combustibilului este zero? Rspunsul la aceste ntrebri
nu l poate da metoda analizei exergetice. Este necesar combinarea acesteia cu analiza
economic.
Ecuaia de baz a analizei exergoeconomice exprim rata de cost a produsului
P
C
!
n
funcie de trei termeni componeni:

EI CI C P
C C C C
! ! ! !
+ + = , [lei/s] , (6.1)

n care
C
C
!
este rata de cost a produselor consumate, [lei/s];
CI
C
!
-rata de cost corespunztor
capitalului investit, [lei/s];
EI
C
!
- rata de cost corespunztor exploatrii i ntreinerii
instalaiei, [lei/s].
Ecuaia (6.1) exprim modalitatea de operare a oricrei analize tehnico-economice. n
ultimii 20 de ani ns, n termodinamic, odat cu dezvoltarea metodei exergetice de analiz,
aceasta a fost mpletit cu analiza economic, rezultnd metoda exergoeconomic de analiz
[48-52]. Analiza exergoeconomic atribuie fiecrui flux exergetic un cost, n general
practicnd costurile specifice exprimate n lei/(kJ sau kWh). Pentru fluxurile exergetice
materiale de intrare
i
x E
!
i de ieire
e
x E
!
din sistemul energetic, pentru puterea L
!
i pentru
fluxul de cldur transferat Q
!
se calculeaz ratele de cost:

( )
i i i i i i
ex m c x E c C = = !
! !
, [lei/s]; (6.2)
Capitolul 6. Metoda termoeconomic de analiz a sistemelor energetice

114

( )
e e e e e e
ex m c x E c C = = !
! !
, [lei/s]; (6.3)

L c C
L L
! !
= , [lei/s]; (6.4)

Q c C
Q Q
! !
= , [lei/s]; (6.5)

n aceste relaii mrimile
i
c ,
e
c ,
L
c i
Q
c reprezint costuri exergetice unitare [lei/(kJ
sau kWh] iar
i
m! [kg/s] i
e
m! [kg/s] reprezint debitele masice de intrare i respectiv de ieire
din sistem pentru agenii termici. Mrimile
i
ex i
e
ex [kJ/kg] reprezint exergiile specifice ale
agenilor termici, calculate n funcie de parametrii de calitate, temperatur [
0
C] i presiune
[MPa]. Cu ajutorul fluxurilor de cost calculate cu relaiile (6.2)-(6.5) se scriu ecuaiile de
bilan exergoeconomic.
De exemplu, pentru un sistem energetic Rankine care primete fluxul de cldur Q
!
i
genereaz energia mecanic L
!
se poate scrie:

EI CI
i
i Q L
e
e
C C C C C C
! ! ! ! ! !
+ + + = +

, [lei/s] . (6.6)

Ecuaia (6.6) arat c sistemul energetic care produce lucrul mecanic de flux valoric
L
C
!
i produse secundare de flux valoric
e
e
C
!
, consum n acest scop cldura de flux valoric
Q
C
!
, substane de flux valoric
i
i
C
!
, investiia de flux valoric
CI
C
!
i cheltuieli de exploatare-
ntreinere de flux valoric
EI
C
!
. Toi termenii ecuaiei (6.6) au dimensiunea [lei/s].
Analiza exergoeconomic rspunde bine la ntrebarea privitoare la costul gratuit al
energiei solare, hidraulice sau eoliene. Conform ecuaiei (6.1), la aceste instalaii costul
C
C
!

este nul, dar pentru a se obine produsul energetic
P
C
!
, trebuie amenajate instalaii complexe
instalaiei energetice (costul
CI
C
!
) care necesit cheltuieli de exploatare-ntreinere (costul
EI
C
!
): cmpuri de panouri solare, baraje pentru lacuri de acumulare i turbine hidraulice, vaste
sisteme energetice de turbine eoliene de diametre ct mai mari (10-15 m), susinute de stlpi
ct mai nali (15-30 m).
Scopul analizei exergoeconomice este minimizarea costului produsului, conform
ecuaiei (6.1). Pentru acest domeniu de vrf al analizei sistemelor energetice contribuii
remarcabile au Kotas [49], Bejan, Tsatsaronis, Moran [53], Valero [51].
Cu ajutorul conceptelor de exergie cumulativ [54] i nsumarea exergiei extinse
[52] s-a putut arta c analiza produciei energetice face parte din analiza global a produciei
de bunuri i servicii. Bogatul instrumentar de investigare termodinamic este pus astfel la
dispoziia analizei produciei materiale care de multe ori apeleaz la experimente empirice.
Limita analizei exergoeconomice o constituie tratarea calitii produselor ca o
trstur implicit i nu ca o variabil controlabil. n p. 6.3 se va reveni mai amnunit la
aceast afirmaie.

115

6.2. Problema unitii de msur a exergiei

Dup cum se cunoate, att energia ct i exergia ca parte utilizabil a energiei, au
aceiai unitate de msur, [J]. Apelnd la diagrama de calitate a energiei (fig.2.3) observm,
c procednd aa, ajungem s msurm att exergia Ex, partea utilizabil a energiei, ct i
anergia An , partea inutilizabil a energiei, cu aceiai unitate de msur, Joule.
Situaia este diferit n procesele energetice care utilizeaz electricitate, deci exergie.
Acolo energia este msurat n [kWh], care ntr-adevr reprezint 3600 kJ, dar pentru c
unitatea de msur este din domeniul electric, ne gndim involuntar la exergie i nu la energie
n general.
Msurarea energiei utilizabile n practic (exergiei) n Joule sau kalorii poate conduce
la erori. De exemplu, hotrrile de guvern din Romnia limiteaz preul cldurii la o valoare
P, [lei/kJ].
Se poate ns uor arta cu ajutorul unor ecuaii calorimetrice,

t c m Q
p
= , (6.7)

c o mas apreciabil m, [kg], de ap natural (Dunre, Marea Neagr) sau de aer, de cldur
specific
p
c , [kJ/kg
.
K], la o variaie de temperatur t elibereaz uriae cantiti de cldur
Q, [kJ]. Ne putem gndi c aceast cldur are preul P, [lei/kJ], fixat de guvern? Rspunsul
negativ vine de la sine i el duce la concluzia, c numai exergia trebuie taxat i msurat cu o
unitate diferit fa de energie. Aceast unitate de msur exist, ea este deja aplicat n
utilizarea energiei electrice i anume, este [kWh]. Este corect ca exergia s fie msurat n
[kWh] i taxat ca energia electric iar energia n [J].

6.3. Optimizarea cost-calitate

Din studiile de analiz exergoeconomic se poate constata c ele au n vedere
reducerea ct mai accentuat a costului produsului energetic. Se cunoate ns bine c pentru
orice produs sau serviciu costul su este strns legate de calitatea acestuia. ine cont analiza
exergoeconomic de interdependena cost-calitate? Da, ine cont parial, n sensul c calitatea
se consider prin valori fixe de contract (presiunea [MPa] i temperatura aburului livrat [K],
tensiunea [V] i frecvena [Hz] curentului electric etc.) i pentru aceast calitate fix se caut
minimizarea funciei de cost
P
C
!
[relaia (6.1)]. Procednd ns aa, se ajunge la unele
formulri mai puin clare. De exemplu, n una dintre cele mai prestigioase lucrri de analiz
exergoeconomic este calculat un ciclu mixt gaz-abur (fig.6.1). Costul unitar al energiei
gazelor de ardere este considerat constant ( 51 , 14 =
ga
c $/GJ) de-a lungul ntregului traseu, de
la camera de ardere pn la evacuare. Aceast abordare consider n mod corect costul unitar
al cldurii [GJ] ca fiind constant, de la nceput pn la sfrit, dar nu exprim deloc adevrul
tehnic c inginerete nu ne intereseaz c gazele de ardere sunt evacuate n atmosfer cu
acelai cost unitar cu care ele au ieit din camera de ardere.
Abordarea poate fi mbuntit dac se exprim costul unitar al energiei gazelor de
ardere n funcie de calitatea lor, determinat la rndul ei de exergia acestora, adic de
temperatur. Calculnd costul unitar cu relaia:

116

ga ga ga
ex c C = , (6.8)

s-au obinut costuri unitare
ga
C ntre 1,58 $/kg la ieirea din camera de ardere i 0,043 $/kg la
evacuarea n atmosfer. Toate aceste date sunt nscrise n schema din fig.6.1.
Cutnd acum s minimizm raportul cost-calitate, reuim s realizm o optimizare
innd cont i de calitatea produsului (mrimea
ga
C n fig.6.1).
Fig. 6.1. Schem pentru optimizarea cost-calitate a unui sistem energetic gaz-abur
Fig. 6.2. Evaluarea i optimizarea cost-calitate a serviciilor de climatizare

117
Dac ne ocupm de o convertire de energie pentru serviciile de climatizare a spaiilor,
trebuie s exprimm numeric calitatea prin toi parametrii intrinseci (temperatura de
condiionare, natura agentului frigorific utilizat, comoditatea de exploatare datorit
automatizrii etc.) i printr-un singur parametru explicit, care n exemplul din fig.6.2 este
nivelul de zgomot al instalaiei de condiionare.
Au fost examinate [55] cinci oferte ale productorilor de echipamente de condiionare
i pe baza relaiei generale de cost (6.1) au fost calculate costurile unitare ale serviciilor de
rcire (
c
S
C ) i nclzire cu pomp de cldur (
h
S
C ) exprimate n [$/m
2
h]. Aparatele 1,2,3
funcioneaz la acelai nivel de zgomot (36 dB), pe cnd aparatul 4 este mai zgomotos (40
dB), iar aparatul 5 este mai silenios fa de aparatul 1. Optimizarea cost-calitate permite
evidenierea superioritii aparatelor 2 i 5, soluia definitiv depinznd de costurile (
c
S
C ) i
(
h
S
C ) pe care clientul este dispus s le plteasc, n funcie de calitatea serviciului obinut.
Detalii asupra metodei de optimizare cost-calitate se pot gsi n lucrarea [56].

6.4. Metoda termoeconomic de evaluare a rentabilitii utilizrii instalaiilor de
depoluare

De cele mai multe ori din lips de mijloace financiare nu s-au luat msuri constructive
de protecia mediului. Mai trziu ns, la un moment dat, datorit polurii accentuate produse
prin funcionarea instalaiilor, aceste msuri de limitare a polurii trebuie luate, uneori prin
renunarea la instalaiile poluante i montarea cu cheltuieli mari a unor instalaii noi,
nepoluante [57].
Avantajele (rentabilitatea) utilizrii, de la bun nceput, a instalaiilor nepoluante
rezult din urmtoarele analize termoeconomice [58-60].
Ecuaia de bilan (6.1) arat c rata de cost a produsului realizat
P
C
!
este egal cu
suma a trei rate de cost, care reprezint rata total a cheltuielilor fcute pentru obinerea
produsului:

1) rata de cost
C
C
!
pentru materia prim consumat;
2) rata de cost nonexergetic
CI
C
!
pentru investiiile de capital;
3) rata nonexergetic de cost
EI
C
!
pentru exploatarea i ntreinerea instalaiilor
productive.

Ratele nonexergetice de cost
CI
C
!
i
EI
C
!
sunt calculate prin mprirea contribuiei
anuale de capital investit (CI) i respectiv, a costurilor anuale de ntreinere i exploatare
(OM) la numrul de uniti de timp (uzual secunde) de exploatare a instalaiei productive
ntr-un an. Suma acestor dou variabile nonexergetice este notat cu
NE
C
!
:

EI CI NE
C C C
! ! !
+ = . (6.9)


118
n rata nonexergetic de costuri datorit capitalului investit
CI
C
!
sunt cuprinse
costurile instalaiilor productive
P
CI
C
!
precum i costurile echipamentelor de protecie a
mediului
M
CI
C
!
:

M
CI
P
CI CI
C C C
! ! !
+ = . (6.10)

n rata nonexergetic de costuri de exploatare i ntreinere
EI
C
!
sunt incluse:

!"rata de costuri de exploatare i ntreinere a instalaiilor productive
P
EI
C
!
;
!"rata de costuri pentru amenzile pltite datorit nerespectrii normelor de protecie a
mediului
M
EI
C
!
;
!"rata de costuri corespunztoare alocaiilor bugetare pentru tratarea unor boli de poluare
datorit funcionrii poluante a instalaiilor productive
B
EI
C
!
.

Pentru aceast ultim variabil, notnd cu
B
B
!
, [lei/an], alocaiile bugetare pentru
tratarea unor boli de poluare datorit funcionrii poluante a instalaiilor productive, se poate
scrie:

B
B
EI
B
C
!
!
= , (6.11)

n care , [s/an], este numrul de secunde de funcionare ntr-un an a instalaiei productive
analizate.
Prin urmare, rata total de costuri nonexergetice de exploatare i ntreinere este:

B
EI
M
EI
P
EI EI
C C C C
! ! ! !
+ + = . (6.12)


119
Cu ajutorul ecuaiilor (6.9), (6.10) i (6.12) se poate scrie expresia ratei totale pentru
costurile nonexergetice
NE
C
!
:

M P
C
B
EI
M
EI
M
CI
C
P
EI
P
CI NE
C C C C C C C C
M P
! !
" " # " " $ %
! ! !
"# "$ %
! ! !
! !
+ = + + + + = . (6.13)

Rata nonexergetic de preuri
NE
C
!
are dou componente: prima
P
C
!
pentru
instalaiile productive, iar a doua,
M
C
!
, pentru echipamentele de protejare a mediului
(fig.6.3).
Dac proprietarul instalaiei
industriale neglijeaz investiiile de
capital pentru echipamente de protecia
mediului
M
CI
C
!
, amenzile pe care le va
plti pentru poluare, care sunt incluse n
componenta
M
EI
C
!
, de obicei depesc
componenta
M
CI
C
!
, astfel nct:

M
CI
M
EI
C C
! !
. (6.14)

Situaia descris de ecuaia
(6.14) mrete rata nonexergetic de
costuri
NE
C
!
, ceea ce nseamn mrirea
costului produsului realizat, conform
ecuaiei (6.1).
Bolile de poluare provocate de
funcionarea poluant a instalaiilor productive au un rol semnificativ n cheltuielile care se
regsesc n alocaiile bugetare pentru asistena sanitar.
Dac inem cont de ecuaia (6.14), situaia de exploatare a unei instalaii productive
puternic poluante poate fi caracterizat prin inecuaia:

Fig. 6.3. Structura costului unui produs

120

M
CI
MB
EI
B
EI
M
EI
C C C C
! ! ! !
>> = + . (6.15)

La aceast situaie intolerabil se ajunge atunci cnd trebuie s fie nlocuit o instalaie
productiv poluant nc n funciune cu una nou, care respect normele de protecia
mediului.
Dac se ine cont de toate componentele de cheltuieli provocate prin funcionarea
poluant a instalaiilor productive, dac n aceste cheltuieli se includ amenzile care trebuie
pltite pentru poluare, precum i cheltuielile de tratare a bolilor provocate prin funcionare
permanent, aa cum arat ecuaia (6.15), este mai rentabil s utilizm echipamente de
protejare a mediului ambiant dect s admitem funcionarea poluant a instalaiilor
productive.

121

BIBLIOGRAFIE

[1] Keenan, J.H. and Shapiro, A.H. (1947) History and exposition of the laws of
thermodynamics, Mech. Eng., 69, p.915-921.
[2] Bejan, A. (1988) Advanced Engineering Thermodynamics, John Willey & Sons, New
York, p.89-96.
[3] Feynman, R. (1963) Lectures on Physics, Addison-Wesley, Vol.1.
[4] Tisza, L. (1966) Generalized Thermodynamics, MIT Press, p.16.
[5] Brush, S.G. (1976) The Kind of Motion We Call Heat, North Holland, Vol.1 & 2.
[6] Landau, L.D. and Lifshitz, E.M. (1980) Statistical Physics, Pergamon Press, p.45.
[7] Guggenheim, E.A. (1967) Thermodynamics, 7
th
Ed., North Holland, p.10.
[8] Keenan, J.H. (1941) Thermodynamics, John Wiley & Sons, p.6.
[9] Hatsopoulos, G.N. and Keenan, J.H. (1965) Principles of General Thermodynamics, John
Wiley & Sons, p.XXIII.
[10] Gyftopoulos, E.P. and Beretta, J.P. (1991) Thermodynamics: Foundations and
Aplications, Macmillan.
[11] Timoshenko, S. and Young, D.H. (1948) Advanced Dynamics, McGraw-Hill, p.1 and
p.106.
[12] Hatsopoulos, G.N. and Keenan, J.H. (1965), op. cit., p.367.
[13] Carnot, S. (1960) Reflections on the Motive Power of Fire, in E. Mendoza (ed.), Dover
Publications.
[14] Gyftopoulos, E.P. (1998) Prezentation of the foundations of thermodynamics in about
twelve one hour lectures, Thermodynamic Optimization of Complex Energy Systems,
NATO Science Series, 3, High Technology, Vol.69, p.1-17.
[15] Carabulea, A., Carabogdan, I.Ch. (1982) Modele de bilanuri energetice reale i optime,
Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia, Bucureti, 325 p.
[16] Nerescu, I., Radcenco, V. (1970) Analiza exergetic a proceselor termice, Editura
Tehnic, Bucureti.
[17] Radcenco, V. (1977) Criterii de optimizare a proceselor termice (ireversibile), Editura
Tehnic, Bucureti.
[18] Gouy, J. (1889) Sur lenergie utilisable, Journal de Physique, II, p.8.
[19] Stodola, A. (1910) Die Dampfturbinen, Berlin.
[20] Normativ privind alimentarea cu energie electric a consumatorilor industriali i similari,
PE-124/78, ICEMENERG, 1978.
[21] Carabogdan, I.Ch. .a. (1978) Instalaii termice industriale, Editura Tehnic, Bucureti.
[22] Carabulea, A. (1980) Economia sistemelor de energie, ndrumar, I.P.B.
[23] Leca, A. (1978) Ridicarea eficienei aparatelor schimbtoare de cldur, Editura Tehnic,
Bucureti.
[24] Bejan, A. (1996) Termodinamic tehnic avansat, Editura Tehnic, Bucureti, 848 p.
[25] Curzon, F.L., Ahlborn, B. (1975) Efficiency of a Carnot engine at maximum power
output, Am. J. Phys., Vol.43, p.22-24.
[26] Salamon, P., Nitzon, A., Andersen, B., Berry, R.S. (1980) Minimum entropy production
and the optimization of heat engines, Phys.Rev.A., Vol.21, p.2115-2119.
[27] Salamon, P., Nitzon, A. (1981) Finite time optimization of a Newtons law Carnot cycle,
J. Chem. Phys., Vol.74, p.3546-3560.
[28] Andersen, B., Salamon, P., Berry, R.S. (1984) Thermodynamics in finite time, Phys.
Bibliografie

122
Today, September 1984, p.62-70.
[29] Bejan, A. (1982) Entropy Generation Through Heat and Fluid Flow, Wiley, New York.
[30] Bejan, A. (1982) Second law analysis in heat transfer and thermal design, Adv. Heat
Transfer, Vol.15, p.1-58.
[31] Bejan, A. (1980) Second law analysis in heat transfer, Energy, Vol.5, p.721-732.
[32] Bejan, A. (1983) Second law aspects of heat transfer engineering in T.N. Veziroglu and
A.E. Bergles, eds., Multi-Phase Flow and Heat Transfer III, Vol.1A, Elsevier,
Amsterdam, 1984, p.1-22 (the Keynote Address to the Multi-Phase Flow and Heat
Transfer Symposium/Workshop, Miami Beach, Florida, April 18-20, 1983).
[33] De Vos, A. (1985) Efficiency of some heat engines at maximum-power conditions, Am.
J. Phys., Vol.53, p.570-573.
[34] Spalding, D.B., Cole, E.H. (1973) Engineering Thermodynamics, 3
rd
ed., Edward
Arnold, London, p.209.
[35] Griffits, G.M. (1974) CANDU-A Canadian success story, Physics in Canada, Vol.30,
p.2-6.
[36] Chierici, A. (1964) Planning of a Geothermal Power Plant: Technical and Economic
Principles, Vol.3, UN Conference on New Sources of Energy, New York, p.299-311.
[37] Keenan, J.M., Keyes, F.G., Hill, P.G., Moore, J.G. (1969) Steam tables, Wiley, New
York.
[38] Baehr, H.D. (1973) Thermodynamik, 3
rd
ed., Springer-Verlag, Berlin, p.378.
[39] Kestin, J. (1978) Available work in geothermal energy, Report No. CATMEC/20,
Division of Engineering, Brown University, Providence, R.I., July 1978.
[40] Kays, W.M. and Perkins, H.C. (1973) Forced convection, internal flow in ducts, in
Handbook of Heat Transfer, edited by W.M. Rohsenow and J.P. Hartnett, McGraw-Hill,
New York, p.7-14.
[41] Carabulea, A. (1978) Iniiere n ingineria sistemelor industriale. Modelarea sistemelor de
energie, Editura Tehnic, Bucureti.
[42] Marchetti, C., Nakicenovic, N. (1978) The Dynamics of Energy Systems and the Logistic
Substitution Model, Vol.1, Phenomenological Part. Energy systems Program,
International Institute for Applied Systems Analysis, Luxenburg, Austria, July, 1978.
[43] Bercovici, M., Pop, A. (1968) Optimizarea funcionrii sistemului de alimentare cu gaze
naturale prin optimizarea bilanului energetic general, St. cerc. energ. electr., 1.
[44] Miclescu, Th., Pop, A. (1962) Procedee de calcul pentru determinarea bilanurilor
energetice de perspectiv, St. cerc. energ., 2, 3, 4.
[45] Nitu, V.I., Goldemberg, C., Ionescu, S. (1968) Model de programare liniar pentru
previziunea dezvoltrii centralelor electrice, Energetica.
[46] Eremia, M. (1977) Contribuii la studiul stabilitii sistemelor electrice la mici
perturbaii, Tez de doctorat, I.P.B.
[47] Ioni I. (2001) Eficiena analizrii exergoeconomice a sistemelor energetice, Lucrrile
Conferinei Naionale de Termotehnic cu participare internaional, Ediia a XI-a, Galai,
Universitatea Dunrea de Jos, 17-19 mai 2001, Vol.2, p.155-167.
[48] Tsatsaronis G.(1984) Combination of Exergetic and Economic Analysis in
Energy-Conversion Processes, Energy Economics and Management in Industry,
Proceedings of the European Congress, Algarve, Portugal, April 2-5, 1984, Pergamon
Press, Oxford, England, Vol.1, pp.151-157.
[49] Kotas T.J. (1995) The Exergetic Method of Thermal Plant Analysis, 2-nd edition,
Krieger Publishing Company, USA.

123
[50] Manfrida, G & Galli R. (1995) Exergy Accounting of Environmental Polution by Power
Plants, ECOS95.
[51] Valero A. et all. (1999) On-line thermoeconomic diagnosis of thermal power plants,
Thermodynamic Optimization of Complex Energy Systems, Bejan and Mamut eds.,
Kluwer Academic Publishers-Dordrecht-The Netherlands.
[52] Sciubba E. Beyond Thermo-Economics: The theory of extended exergetic cost and its
accounting method, Lucrrile Conferinei Naionale de Termotehnic cu participare
internaional, Ediia a XI-a, Galai,Universitatea Dunrea de Jos, 17-19 mai 2001,
Vol.2, pp.5-28.
[53] Bejan A., Tsatsaronis G., Moran M. (1996) Thermal Design and Optimization, John
Wiley, New York.
[54] Szargut J. (1999) Exergy in thermal system analysis, Thermodynamic Optimization of
Complex Energy Systems, Bejan and Mamut eds., Kluwer Academic Publishers-
Dordrecht-The Netherlands.
[55] Ioni C.I., Popa V. (2001) The Analysis of the HVAC System Using Cost-to Quality
Criterio Optimization, Clima 2001, Proceedings, Napoli, Italia.
[56] Ioni C.I. About the Application of Extended Exergy Analysis to the Optimization of
Industrial Systems Using Cost-to-Quality Ratio, ECOS Proceedings, University of
Twente, The Netherlands, pp.187-198.
[57] Ion V.Ion. (2000) Protecia mediului n energetic, Editura ARIONDA, Galai.
[58] Ioni C.I., Iliev A.(1997) Some Achievements in research of the Water Pollution
Prevention Procedures, Proceedings at 6
th
International Expert Meeting Power
Engineering, May 13-15, Maribor, Slovenia, pp.171-180.
[59] Ioni C.I., Obreja A.(1995) Factors Affecting the Separation Speed of the Oil Residues
from the Water, Lucrrile Colocviului Naional ACVADEPOL, Iulie, Eforie Nord,
Romnia, pp.11-15.
[60] Wolf H. et al. (1987) Energia problema global, Editura Tehnic, Bucureti.
[61] Feidt M.L. (2001) Termodinamica i optimizarea energetic a sistemelor i proceselor,
Editura BREN, Bucureti.
[62] Lozano M.A. (1987) Metodologia para el anlisis exergtico de calderas de vapor en
centrales trmicas, Doctoral Thesis, Universidad de Zaragoza, Zaragoza, Spain.
[63] Lozano M.A., Valero A. (1993) Theory of exergetic cost, Energy, Vol.18, No 9,
pp.939-960.
[64] Valero A., Muoz M., Lozano M.A. (1986) A general theory of exergy saving, ASME,
AES, Vol.2-3 Computer Aided Engineering and Energy Systems, Vol.3: Second Law
Analysis and Modeling, Editors: R.A.Gaggioli Book No H0341C, pp.1-21.
[65] Lozano M.A., Valero A. (1993) Thermoeconomic analysis of gas turbine cogeneration
systems, ASME, Winter Annual Meeting Symposium on Thermodynamics and the
design, analysis and improvement of energy systems, Nov.28-Dec.3, Sesion II General
Thermodynamics and Energy Systems.
[66] Valero A., Lozano M.A., Serra L., Torres C. (1994) Aplication of the exergetic cost
theory to the CGAM problem, Energy, Vol.19, No.3, pp.365-381.
[67] Tores C. (1991) Exergoeconoma simblica. Metodologa para el anlisis
termoeconmico de los sistemas energticos, Doctoral Thesis, Universidad de Zaragoza,
Zaragoza, Spain.
[68] Lozano M.A., Bartolom J.L., Valero A., Reini M. (1994) Thermoeconomic diagnosis of
energy systems, Flowers 94, Florence World Energy Research Symposium, July 6-8,
Bibliografie

124
Florence, Italy.
[69] Valero A., Serra L., Lozano M.A. (1993) Structural Theory of Thermoeconomics,
ASME, Winter Annual Meeting Symposium on Thermodynamics and the design,
analysis and improvement of energy systems, Nov.28-Dec.3, Sesion II General
Thermodynamics and Energy Systems.
[70] Schwarcz P., Lozano M.A., Von Spakovsky M.R., Valero A. (1997) Diagnostic Analysis
of a PFBC Power Plant Using A Thermoeconomic Methodology, TAIES97:
Thermodynamic Analysis and Improvement of Energy Systems Proceedings of Int.
Conference, June 10-13, Beijing, China, Eds. Cai Ruixian, M.J.Moran, S.Zbang, Y.Xiao,
World Pubs.Corp., Beijing, China, ISBN 7-5062-3264-Z/TK.6, pp.240-249.
[71] Valero A., Lozano M.A., Bartolom J.L. (1995) On Line Monitoring of Power Plants
Performance, Using Exergetic Cost Techniques, Exergoeconomical Analysis and
Optimisation in Chemical Engineering, EUROTHERM Seminar No.41, July 17-18,
Aachen, Germany.
[72] ASME (1964) Performance Test Codes: Steam Generating Units, PTC 4.1, The
American Society of Mechanical Engineers.
[73] ASME (1970) Performance Test Codes Report: Simplified Procedures for Routine
Performance Tests of Steam Turbines, The American Society of Mechanical Engineers.
[74] ASME (1976) Performance Test Codes: Steam Turbines, PTC 6, The American Society
of Mechanical Engineers.
[75] ASME (1981) Performance Test Codes: Gas Turbine Heat Recovery Steam Generators,
PTC 4.4, The American Society of Mechanical Engineers.
[76] British Standard (1989) British Standard Specification for Gas Turbine acceptance tests,
ISO 2314.
[77] Stephenson G.R., Shewchuk C.F. (1986) Reconciliation of Process Data with Process
Simulation, AIChE Journal, Vol.32, No.2, pp.247-254.
[78] Heyen G., Marechal E., Kalitventzeff B. (1996) Sensitivity Calculations and Variance
Analysis in Plant Measurement Reconcilation, Computers Chemical Engineering,
Vol.20, Sup.S539-S544.
[79] Szargut J., Morris D.R., Steward F.R. (1988) Exergy Analysis of Thermal, Chemical and
Metallurgical Processes, Hemisphere Publishing Corporation.
[80] Hedman B. (1981) Application of the Second Law of Thermodynamics to Industrial
Processes, Ph.D. thesis, Drexel University.
[81] Griffioen A. (1996) Exergy Analysis of the Blast Furnace, Corex and CCF process,
Master thesis, University of Twente.
[82] Mozes E., Cornelissen R.L., Hirs G.G., Boom R.M. (1997) Exergy Analysis of the
Conventional Washing Machine, Proc. of Flowers97, Manfrida, Eds., Florence,
pp.931-937.
[83] Hinderink A.P., Kerkhof P.J.M., Lie A.B.K. (1996) De Swaan Arons J. And Van der
Kooi H.J., Exergy Analysis with a Flowsheeting Simulator-1, Theory, Calculating
Exergies of Material Streams, Chemical Engineering Science, Vol.51, No 20,
pp.4693-4700.
[84] Kutateladze S.S., Leontiev A.I. (1990) Heat Transfer, Mass Transfer and Friction in
Turbulent Boundary Layuers, Hemisphere Publishing Corporation, New-York.
[85] Hartnett J.P. (1985) Mass Transfer Cooling, Handbook of Heat Transfer Application,
McGraw-Hill Book company, New-York.
[86] Eckert E., Weise W. (1942) Forsch Gebiete Ingenieurw, 13, p. 246 (in German).

125
[87] Guknman A.A. (1939) To Theory of Limited States of Gas Flow, Journal Tekhnicheskoy
Fiziki, 9, No 6 (in Russian).
[88] Abramovich G.N. (1976) Applied Gas Dynamics, Nauka, Moscow (in Russian).
[89] Leontiev A.I., Shmidt K.L. (1997) Ideal Cycle of Closed Gas Turbine Instalation without
Compressor, Izvestia Akademie Nauk, Seria Energhetica, 3, pp.132-140 (in Russian).
[90] Chambadal, P. (1957) Les centrales nucleaires, Armand Colin, Paris, pp. 41-58.
[91] El-Wakil, M. (1962) Nuclear Power Engineering, McGrow-Hill Book Company, New
York, pp.162-165.
[92] Novikov, I. (1958) The Efficiency of atomic power stations, Translated from journal
Atomnaya Energiya, No 11, p. 409.
[93] Radcenco, V. (1994) Generalized Thermodynamics, Editura Tehnic, Bucureti.
[94] Radcenco, V., Vasilescu, E.E., Vonica, I., 2001, Abordarea metodei exergoeconomice
de analiz termodinamic pe baza conceptului expower, Termotehnica, Nr.1, pp.10-18.
[95] Sciubba E. (1996) A minimum entropy generation procedure for the discrete pseudo-
optimisation of finned tube heat exchangers, Rev.Gen.Therm, Vol.35.
[96] Denton J.D. (1993) Los mechanisms in turbomachenes, Journal of Turbomach., 115,
Oct.
[97] Edgar T.F., Himmelblau D.B. (1988) Optimization of Chemical of Processes, McGraw-
Hill, New York.
[98] Linnhoff B. et al. (1982) A User Guide on Process Integration for the Efficient Use of
Energy, The Institution of Chemical Engineers, Rugby, Warks.
[99] Frangopoulos C.A. (1994) Application of the thermoeconomic functional approach to the
CGAM problem, Energy Int. J., 19, pp.323-342.
[100] Moran M.J. (1998) On second-law analysis and the failed promise o finite-time
thermodynamics, Energy, 23, pp.517-519.
[101] Sekulis D.P. (1998) A fallacious argument in the finite time thermodynamics concept of
endoreversibility, Journal of Applied Physics, 83, pp.4561-4565.
[102] Gyftopoulos E.P. (1997) Fundamentals of analyses of processes, Energy Conversion
and Management, 38, pp.1525-1533.

Termoeconomie

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Termoeconomie

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

Tudor SAJIN

Q este pozitiva, daca energia

este masura devierii sistemului de la reversibilitate.

) este prezentat cu linie intermitenta.

Q cu ajutorul ecuatiilor (3.25) si (3.26) si rearanjand termenii, vom transcrie

dat de ecuatia (3.39) si a L

extras din ecuatia (3.25),

L este lucrul mecanic disipat la infruntarea fortelor de vascozitate; - coeficientul

poate fi maximizat in continuare prin distributia

m nu este neaparat constant.

descreste monoton cand raportul presiunilor a creste,

devine zero cand

functie de acest singur grad de libertate conduce la

, scade proportional cu M , cand 1 << M .

), din puterea produsa de ciclu rezulta potentialul de producere a puterii maxime

. Din acest motiv,

Das könnte Ihnen auch gefallen