Antraxul este o boala infecto-contagioasa cu caracter

septicemic, produsa de Bacillus anthracis. Afecteaza mai multe specii de animale domestice si salbatice si este transmisibila si la om. Este cunoscut si sub numele de dalac, buba neagra, carbune sau pustula maligna. Clinic se caracterizeaza prin tulburari grave respiratorii, circulatorii, digestive si uneori prin hematurie, iar anatomo-patologic, prin tumefierea splinei, ramolismentul pulpei splenice si infiltratia serohemoragica a testului conjunctiv subcutanat sau subseros.

RASPANDIRE GEOGRAFICA

Antraxul este raspndit n aproape toate tarile lumii dar frecventa este variabila si dependenta n special de clima. Raspndirea bolii este mai mica n tarile cu clima rece din cauza conditiilor nefavorabile pentru sporulare, acest proces fiind slab la 20 si ncetnd complet sub 14. n zonele cu clima temperata sau calda, antraxul este mai des ntlnit. Exista zone unde antraxul este mai frecvent, in functie de gradul de contaminare a solului.

Este greu ca o tara sa fie indemna de antrax, datorita numeroaselor posibilitati de raspandire a sporilor prin schimburile comerciale de produse ce pot vehicula sporii (furaje vegetale sau animale, produse brute de origine animala: piei, copite, oase, lana etc ).

In prezent in toate tarile din lume, antraxul este in scadere ca urmare a aplicarii in mod organizat a masurilor de imunoprofilaxie.

ETIOLOGIE
Agentul etiologic este Bacillus anthracis, germene aerob, imobil,

sporulat.

B. anthracis este o bacterie de forma dreptunghiulara, cu capetele retezate, de 3-7/1-1,5m, Gram pozitiva; In organism, ca si pe mediile de cultura cu lichide organice, prezinta o capsula colorabila in roz prin metoda Giemsa, ce inconjoara corpul bacterian, de culoare violet inchis; Sporularea se produce in cadavrele deschise, in contact cu aerul, si in mediile de cultura, intre limitele de temperatura 14 - 42C. Peste si sub aceasta temperatura sporularea inceteaza; Pe agar da colonii mari (3-7mm), nepigmentate, rugoase, cu marginile neregulate, de tip R; In bulion, cultura se dezvolta pe fundul eprubetei, cu aspect de flocoane de vata, supernatantul ramanand limpede; Insamantat prin intepare in medii semisolide da o cultura cu aspect de brad rasturant.

EPIDEMIOLOGIE

Specii receptive. n mod natural, animalele cele mai receptive sunt caprele, urmnd n ordinea receptivitatii oile, taurinele, caii, bivolii, camilele, porcii, carnivorele, apoi pasarile care sunt cele mai rezistente, desi se mbolnavesc si ele n mod natural, mai ales dupa consumul de carne contaminata. Sunt receptive si animalele salbatice, att rumegatoarele (cerbi, caprioarele), carnivorele (lupi, vulpi), rozatoarele (iepuri) si alte animale. Omul este mai putin receptiv dect erbivorele si se mbolnaveste fie prin consumul de carne contaminata fie prin manipularea produselor animale, (lna, piei, coarne). Animalele mai tinere, de rase perfectionate, fac mai usor boala, pe cnd animalele de rase rustice, mai batrne si care au trait n zone contaminate, sunt mai rezistente. Receptivitatea creste n cazul oboselii, inanitiei, racelii, suprancalzirii, n caz de hipo sau avitaminoze, n timpul schimbarii dintilor, n cazul tulburarilor digestive. Frecventa bolii la anumite specii depinde nu numai de gradul de receptivitate, ci si de modul de viata al animalelor, de sursa de infectie, tipul de alimentatie, conditiile geo-climatice. Sursele de infectie n antrax, sunt constituite mai ales de animalele bolnave, cadavrele si solul si apa contaminate de acestea. Carnea, pieile, laptele si alte produse de la animalele bolnave sunt surse de infectie importante, in special pentru om. Faina de oase este cotata ca cea mai importanta sursa de infectie.

REZISTENTA/SENSIBILITATE
Formele vegetative:

30 minute la 55-60C; 6-12 ore la actiunea luminii solare directe; 10-15 minute la actiunea subsantelor dezinfectante obisnuite; Sunt distruse de putrefactie, in cadavrele nedeschise, in 2-5 zile; Sensibile la penicilina, eritromicina, tetraciclina si altele si mai putin sensibile la actiunea sulfamidelor; Formele sporulate:

Rezista 5-10 minute la temperatura de fierbere, dar sunt distruse prin autoclavare in 10-15 minute; Rezista 1-2 ore la 105C; La temperatura obisnuita, in piei si organe uscate, sporii rezista pana la 55 ani; Nu sunt distrusi de putrefactie, de sucul gastric, prin sararea si afumarea carnii, sau prin tabacirea pieilor;

MECANISMUL DE INFECTIE

Caile de infectie. n antrax, infectia se realizeaza de obicei prin ingestia de spori, formele vegetative fiind distruse de sucul gastric. In timpul bolii, germenii sunt eliminati prin toate secretiile si excretiile. Uneori, infectia se realizeaza prin contaminarea solutiilor de continuitate ale pielii de catre materialul infectios (direct sau prin intermediul insectelor hematofage). Rolul insectelor hematofage n transmiterea antraxului a preocupat pe multi cercetatori, stabilindu-se ca poate fi transmis de catre Tabanide (T.rubidus , T.striatus, T.autumnalis, T.bovinus, etc.), Stomoxis calcitrans, Stegomya fasciata, tntari din genul Anopheles si altele. La carnasiere, pasari si porci, infectia se poate realiza si cu ajutorul formelor vegetative care daca snt ingerate n cantitate mare, pot trece prin stomac fara a fi distruse n totalitate sau pot patrunde prin solutiile de continuitate din cavitatea bucala. La oi, din cauza felului de viata, infectia se realizeaza adesea si pe cale respiratorie, inhalarea prafului care contine spori. Pulmonul reprezinta o poarta de intrare importanta pentru sporii bacilului carbunos si acest lucru rezulta att din observatia ca antraxul este mai frecvent la oaie n anotimpul secetos, cnd are ocazia de a inhala mai multi spori, ct si din observatii asupra antraxului la om. Scarmanatorii de lna care inhaleaza sporii din lna oilor moarte de carbune, fac antrax pulmonar. Antraxul pulmonar a fost descris si la porc.

PATOGENEZA
Elementele esentiale ale patogenitatii germenului sunt reprezentate de capsulogeneza si toxicitate;
Pierderea capacitatii de capsulogeneza la o tulpina de B. anthracis echivaleaza cu pierderea capacitatii de invazie septicemica; Toxicitatea este datorata unui complex toxic, eliberat extracelular de

germeni. Acesta este alcatuit din 3 factori: un factor edematogen, un antigen protectiv si un factor letal, care actioneaza prin cooperare; Ca urmare a multiplicarii formelor vegetative la poarta de intrare, reprezentata mai frecvent de leziuni accidentale ale mucoasei digestive, cat si a rezistentei opuse de leucocite, ia nastere un edem inflamator local, de unde germenii progreseaza pe cale limfatica pana la nivelul lnn regionale, unde multiplicarea continua; In evolutiile septicemice, germenii patrund in circulatia sanguina unde multiplicarea excesiva continua pana la moartea animalului, cand 80% din germeni sunt prezenti in sange si 20% in splina.

 La animalele foarte sensibile (oi, capre) procesul infectios

capata de la nceput un aspect septicemic din cauza slabei fagocitoze si slabei puteri bactericide a sngelui. La animalele foarte rezistente (carnivore, porci, pasari) procesul infectios este oprit la nivelul portii de intrare sau la nivelul ganglionilor regionali respectivi, fara ca bacilii sa ajunga n snge. n acest caz, se produc leziuni hemoragice si necrotice n organele respective (n amigdale, farinx, intestin sau n ganglionii retrofaringieni, submandibulari si mezenterici). n acest caz, simptomatologia este mai stearsa sau inaparenta, boala putndu-se vindeca. Moartea animalelor bolnave de antrax se datoreste n special hipoxiei si anaxiei tisulare consecutive absorbtiei oxigenului de catre bacili, care sunt strict aerobi precum si actiunii exotoxinelor si endotoxinelor eliberate din corpii microbieni n urma dezintegrarii lor. Aceste toxine provoaca tulburari circulatorii si, actionnd asupra endoteliului vascular, produc alteratii ale vaselor, urmate de hemoragii.

TABLOUL CLINIC
Perioada de incubatie este de regula 1-3 zile la ovine si 3-5 zile la bovine si cabaline, dar poate sa ajunga si la 8-10 zile la speciile mai putin receptive si durata ei depinde de mai mult factori: receptivitatea organismului, cantitatea si virulenta germenilor, calea de infectie. Alterarea starii generale ncepe de obicei n momentul instalarii septicemiei. Boala evolueaza cu foarte rare exceptii, ca o boala acuta, febrila. Cnd infectia s-a facut pe cale faringiana, pot apare aici edeme care preceda aparitia tulburarilor generale. Dupa durata evolutiei, se disting urmatoarele forme clinice :

Forma supraacuta, fulgeratoare sau apoplectica este ntlnita la speciile cele mai receptive (oi si capre).
Cand boala dureaza mai mult (durata de ordinul orelor) se observa hipertermie, 41, (hipertermia preceda de regula aparitia tulburarilor generale) hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiratia accelerata, dispneica, mersul vaccilant, frisoane, hematurie. n cele din urma, animalul prezinta scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade n decubit, are contractii musculare, moartea producndu-se n 1 - 4 ore de la debut.

n forma acuta ntlnita la taurine si cai, boala are o durata mai lunga. Temperatura urca la 40 - 41 si peste 41 si se mentine la acest nivel tot timpul evolutiei bolii, pentru a scadea brusc nainte de moarte. Caii prezinta colici, taurinele meteorisme, se observa hiperemia mucoaselor, pulsul este filiform, n discordanta cu bataile cordului care sunt puternice, cu sunet metalic, uneori att de violente, nct pot fi percepute de la distanta. Discordanta aceasta dintre violenta batailor cordului si pulsul foarte slab, aproape imperceptibil, are importanta n diagnosticul clinic al bolii. Respiratia este accelerata si se observa tremuraturi musculare. Dupa cteva ore, mucoasele devin cianotice, cu echimoze, apare diareea sangvinolenta, hematuria si n cele din urma animalul transpira, are tenesme care pot duce chiar pna la prolaps rectal. Aceasta forma are o durata de 10 - 24 ore si animalul moare n hipotermie si convulsii. n forma subacuta, semnele clinice sunt n linii generale aceleasi doar ca pot apare perioade de ameliorare urmate de agravari si foarte rar, de vindecari spontane dar de obicei, boala se termina cu moartea n 2 - 7 zile de la debut.

Forma septicemica cu tumori se ntlneste la porci, cai, taurine. La porci, tumorile edematoase apar mai ales n regiunea gloso-faringiana si din aceasta cauza, se numeste glosantrax sau angina carbunoasa. La cai si taurine, edemele numite si tumori carbunoase sau carbunculi, apar n regiunile bogate n tesut conjunctiv (regiunea prescapulara, substernala, inguinala, etc.) jennd functiunea membrului respectiv din cauza caracterului lor invadator. Tumorile carbunoase la cabaline si taurine, apar mai ales n cazul infectiei pe cale cutanata, n timpul pasunatului n locuri umede, mpadurite, cnd transmiterea bolii s-a facut prin intermediul insectelor hematofage. n acest caz este vorba de o leziune primara dar tumoarea carbunoasa poate apare si ca leziune secundara cnd poarta de intrare a fost alta dect solutiile de continuitate ale pielii. Tumoarea carbunoasa se prezinta sub forma unei tumefactii de consistenta pastoasa cu caracter edematos si evolutiei navalitoare ajungnd n cteva ore la dimensiuni foarte mari. Aceasta forma poate evolua scurt (2 - 4 zile) sau subacut (5 - 10 zile). n cazul formei anginoase, boala se poate termina cu moartea prin asfixie naintea septicemiei sau, la porc, poate trece n forma cronica. Forma anginoasa de antrax a fost descrisa si la rate ( Marian si col. 1959 ).

Forma cronica se ntlneste de obicei la porc si se manifesta prin simptome dependente de localizarea procesului. n cazul localizarii amigdaliene, sunt afectati si ganglionii regionali si dupa faza acuta cu tulburari locale si generale intense, procesul inflamator regreseaza, starea generala se amelioreaza si evolutia devine subclinica. n cazul formei intestinale cronice, semnele clinice sunt necaracteristice sau lipsesc nct aceasta forma constituie adesea o surpriza de autopsie. Antraxul se poate manifesta si prin forme atipice care sunt rar ntlnite. Forma cutanata apare mai ales la om.

Forma intestinala si pulmonara se manifesta clinic ca si antraxul septicemic acut, cu deosebirea ca predomina semnele determinate de organele afectate. Forma intestinala este observata mai frecvent la carnasiere si la porc dect la cabaline si taurine si apare n cazul ingerarii unui numar mare de germeni. n aceasta forma pe lnga tulburarile generale deschise se observa la cine si porc vomizari la cai colici iar la rumegatoare meteorisme. Forma pulmonara este observata n cazul infectiei pe cale respiratorie. Este mai frecventa la oi, mai rara la porci si mai rara la alte specii. Aceasta forma este observata uneori si la om (boala scarmanatorilor de lna). Forma avortata este rar ntlnita. Este observata mai ales la taurinele de rase rustice si batrne. Se manifesta printr-o simptomatologie stearsa (stare subfebrila, indispozitie, inapetenta ) urmata de vindecare. Antraxul apiretic se observa la cal. Temperatura ramne normala si exista manifestari din partea aparatului digestiv (colici). In antrax numarul globulelor rosii scade (25 - 50 %) iar elementele albe cresc ca numar ( 62.000 mm3 ).

TABLOUL LEZIONAL
Deschiderea cadavrelor animalelor moarte de antrax este interzis prin lege. Dac totui cadavrele sunt deschise, leziunile sunt dependente de forma evolutiv n forma supraacuta, leziunile snt slab pronuntate si se constata mai ales o diateza hemoragica, uneori linfadenita sero-hemoragica si edeme subcutanate. La acestea se poate adauga si un edem gelatinos si hemoragic al meningelor. n formele septicemice acuta si subacuta, leziunile sunt caracteristice. Cadavrele sunt de obicei balonate, intra repede n putrefactie, nu au rigiditate cadaverica iar din orificiile naturale se scurge un lichid sanguinolent. Mucoasele sunt cianotice si au petesii. La deschiderea cadavrului, se constata congestii si hemoragii ale organelor interne. Sngele este necoagulat, negru ca pacura si vscos. n cavitatile seroase, se gaseste un lichid seros sau sero-hemoragic. Splina este marita de 5-10 ori, este tumefiata, turgescenta, cu marginile rotunjite, cu pulpa moale, cu aspect noroios, negru vscos si filant. De multe ori se constata ruptura splinei. Microscopic se constata dezintegrarea structurii organului si cantitati mari de bacili.

La porci, splina poate avea aspect si dimensiuni normale dar uneori, prezinta zone tumefiate, asemanatoare infarctelor la nivelul carora, pulpa splenica este noroioasa. Cordul, ficatul si rinichii, sunt degenerati si friabili. n bazinet si vezica, se gaseste urina amestecata cu snge ca urmare a hemoragiilor la nivelul glomerulilor renali. Se mai pot gasi leziuni de enterita hemoragica difuza sau n focare, cu infiltratia sero-hemoragica a mucoasei sau cu focare de necroza. n formele cu tumori, se mai gasesc infiltratii sero-hemoragice ale tesutului conjunctiv subcutan n zona tumorii. n glosantrax, moartea se poate produce dese ori prin asfixie, nainte de a se instala septicemia si n acest caz, numai n regiunea gloso-faringiana si ganglionii regionali, se gasesc infiltrate seroase sau sero-hemoragice. n forma cronica, se gasesc leziuni de tip hemoragic necrotic n amigdale si ganglionii regionali sau n intestin si ganglionii mezenterici.

DIAGNOSTIC
La stabilirea diagnosticului de antrax se va ine seama de situaia epizootologic a efectivului i a localitii, a locului de adpare i de proveniena a furajelor. In toate cazurile de bnuial a antraxului se va recurge la examenul de laborator (bacterioscopic, bacteriologic sau serologic). In acest timp la laborator se trimit urmtoarele probe: de la animalele bolnave frotiuri nefixate din snge sau lichid de edem, ct i snge recoltat steril; de la cadavrele nedeschise, frotiuri din snge i edeme, o poriune de ureche, un os lungxu mduv, nedeschis; de la cadavrele deschise se mai trimit n plus organe cu leziuni. n lipsa acestor materiale se pot trimite poriuni din piele (10x10 cm), poriuni de muchi, carne afumat, organe putrefiate etc. Rezultatul examinrii la microscop al frotiurilor din snge i organe (splin) colorate Gram, cu albastru de metilen (metoda Mc Fayden), Giemsa (metoda Wright-Giemsa) i. cu albastru de toluidin, depind de vechimea produsului. Astfel n frotiurile executate din cadavre vechi, nedeschise, bacili sunt uniformi, fragmentai, lizai i cu predominarea capsulelor goale; n frotiurile executate din cadavre nedeschise, imediat dup moarte, se observ un numr mare de bacili capsulai, cu morfologie caracteristic; n frotiurile din cadavrele deschise se ntlnesc i bacili capsulai, dar predomin germenii sporulai, iar n frotiurile executate din organele animalelor sacrificate de necesitate nu se observ germenii dect n cazurile n care sacrificarea s-a fcut n agonie.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Antraxul se poate confunda:

la porci, cu forma edematoasa a pasteurelozei; la taurine, cu pasteureloza, carbunele emfizematos, piroplasmozele, edemul malign; La oi, cu exterotoxiemia anaerob, piroplasmoza; La cal, cu anemia infectioasa forma acut, pasteureloza, colicile de diverse entiologii; La toate speciile, antraxul se poate confunda cu congestia sau edemul pulmonar acut, cu hemoragiile cerebrale, insolatia. La stabilirea diagnosticului, trebuie sa se tina cont daca animalele au fost vaccinate contra antraxului si daca n zona respectiva apar bolile cu care antraxul se poate confunda.

TRATAMENT
Tratamentul se poate ncerca n faza incipienta a bolii. Se injecteaza subcutan si intravenos ser anticarbunos 200 - 500 ml la cal, 100 - 200 ml la taurine, 30 - 50 ml la animalele mici. Tratamentul se repeta dupa 5 - 6 ore daca temperatura nu scade.

Rezultate mai bune se obtin cu penicilina n asociatie cu serul anticarbunos. Se injecteaza la animalele mari 400.000 - 500.000 UI intramuscular, doza repetndu-se la interval de 12 ore.
Se foloseste deasemenea teramicina intravenos 4 mg/1 kg viu n prima zi si 2 mg/kg n zilele urmatoare. Streptomicina se administreaza n doza de 10 mg/Kg.

PROFILAXIE
Antraxul fiind o boal de origine teluric cu o mare persisten a sporilor n sol, msurile de profilaxie general au o eficien limitat. Ele vizeaz: -asanarea terenurilor contaminate prin drenarea punilor i cultivarea lor cu plante leguminoase; -interzicerea pentru punat a terenurilor care au fost utilizate ca cimitire pentru animale; -controlul sanitar ; - veterinar al ntreprinderilor i instituiilor care colecteaz, transport, prelucreaz animale sau produse de origine animal; -distrugerea cadavrelor etc. De obicei, vaccinarea se face primvara cu 14-21 zile nainte de scoaterea la pune. Nu se recomand vaccinarea animalelor febrile, a celor n ultima lun de gestaie i n primele sptmni dup fatare, ca i vaccinarea simultan antipasteurelic, contra crbunelui emfizematos, colibacilozei etc; acestea se aplic cu 21 zile nainte de cea anticrbunoas.

COMBATERE
La apariia i diagnosticarea antraxului, se aplic urmtoarele msuri: -se declar oficial boala i se instituie carantin de grad II; -efectivul de animale se examineaz clinic, individual, inclusiv prin termometrie; -animalele cu semne clinice de boal i animalele febrile se izoleaz i se trateaz; -se distrug cadavrele; -se interzice sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de boal; -se fac dezinfecii etc.

BIBLIOGRAFIE