Sie sind auf Seite 1von 83

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

CUPRINS

INTRODUCER NOTIUNI DE FITOTERAPIE SI A

...

6 ...7

.............................12 PRINCIPII ACTIVE SI ACTIUNE Vitamine .12 .12 b. Antrace c. Sap d. Flavo f. Cumarine si f g. Derivati ai acizilor p ...13 . .16 . ....17 .....17 ..18 .18 ....18 . . . . . . . . IV.1. Albastrele (Centaurea cyanus Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.2. Anghinare (Cynara scolymus Compozitie chimica Actiune farmacodinamica
1

. b. Muci c. Pectin d. Celu e. Amid Uleiuri vola Rasini

....

. .

.22 ...22

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________ Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.3. Armurariu (Silybum marianum / Carduus marianus Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.4. Busuioc (Ocimum basilicum Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.5. Cicoare (Cichorium intybus Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.6. Cimbru de cultura (Thymus vulgaris Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.7. Cimbru de gradina (Satureja hortensis Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.8. Coriandru (Coriandrum sativum Compozitie chimica Actiune farmacodinamica
2

27

33

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________ Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.9. Craite (Tagetes patula, Tagetes erecta Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.10. Fenicul (Foeniculum vulgare Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.11. Galbenele (Calendula officinalis Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.12. Isop (Hyssopi herba Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.13. Lavanda (Lavandula angustifolia Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.14. Marar (Anethum graveolens Compozitie chimica Actiune farmacodinamica
3

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________ Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.15. Menta (Mentha piperita Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.16. Mustar alb (Sinapis alba Compozitie chimica . Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.17. Musetel (Matricaria camomilia Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.18. Patlagina (Plantago lanceolata Materia prima Pregatirea produsului in vederea prelucrarii Conditiile tehnice de receptie Valorificare Flux tehnologic IV.19. Roinita (Melissa officinalis Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.20. Salvie (Salvia officinalis Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari
4

63

..67

.70

..73

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________ Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.21. Scorus negru (Aronia prunifolia Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.22. Sovarf (Origanum vulgare Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse IV.23. Valeriana (Valeriana officinalis Compozitie chimica Actiune farmacodinamica Indicatii terapeutice si utilizari Alte utilizari Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Produse

Bibliografie

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

INTRODUCERE

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a invatat sa scrie, el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de umea Pen Tsao si continea descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante. Prin 2000 i.Hr., egiptenii antici utilizau plante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Grecii si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi proprii. S-a aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea 37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele din secolul I d.Hr.). In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa: unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in forma de plamani si astfel era folosita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca stiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor. In secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante si condimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare combinatiile de doua sau mai mult In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, unde se efectuau cercetarile si invatau studentii. Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata de una din Padova, in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constanta la Leiden in 1587, Copenhaga in 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin 1679, Tokyo 1684 si Calcutta in 1787. Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul Carl Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753
6

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia din Farmacopee, carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare. Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt utilizati in medicina conventionala.

CAPITOLUL I Notiuni de fitoterapie si aromaterapie Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de mii de ani (cuvantul fitoterapie deriva de la cuvintele grecesti phyton = planta, therapie = stiinta tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica; marturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran. Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie, experienta si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utile plante sau produse obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni si practic toate partile din plantele superioare. In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele sunt remediile noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-a uitat acest adevar, in prezent, ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa recunoastem ca in plantele medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte, substantele active sau nutritive sunt bine proportionate si mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea decat la derivatele ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice, obtinute in laborator. Pe de alta parte, trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau substantele obtinute din acestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii, dar si unele glicozide intra in acesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina, alcaloizii lisergici, glicozidele digitalice s.a.). O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatii si standardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S-a considerat ca doar un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi
7

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

nefiind decat un balast. S-a neglijat insa un fapt si anume: substantele chimice din plante constituie un complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezinta avantaje terapeutice certe fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigur ca nimeni nu contesta in prezent ca in caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave, se apeleaza la substante chimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute in laborator. Pentru majoritatea afectiunilor cronice care necesita tratamente indelungate este recomandabila utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care sa contina cat mai nealterate complexul de substante active existente in specia sau in speciile de plante asociate, cu scopul de a obtine un produs fitoterapeutic. In acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 - 30 sau chiar mai multe substante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia rationala este pe linia dintre alopatie (terapie bazata pe medicamente de sinteza, in doze corespunzatoare actiunii acestora) si homeopatie (terapie si preventie cu doze mici de substante naturale ce stimuleaza capacitatea organismului de a se apara). Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselor fitoterapeutice propriu-zise s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani, cand au inceput sa sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de laborator. Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel intracelular, la nivelul tesuturilor si organelor, in special asupra organismului bolnav. Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihosomatica si de multe ori recomanda asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poate trai fara om, in nici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelalte fiinte vii care populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana la medicament. S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului trebuie acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie considerate ca inofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoi urmeaza un examen foarte important - proba timpului. In aceasta privinta, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceasta decisiva proba a timpului in decursul mileniilor de cand este aplicata de peste 80 % din populatia globului. In ceea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca metoda de tratament la bolnavii alergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni provocate de tulpini de bacterii
8

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc aportul pe toate meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni provocate de microorganisme sau de paraziti. Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice obtinute din ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri profilactice sau curative, pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale si nici un ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa ce toate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este vorba de cele cu actiune majora sau medie, fie ca este vorba de adjuvante. De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese, dar si declin, in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si a modului de pastrare a sanatatii. Daca in antichitate si Evul mediu plantele au fost considerate singurele leacuri pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza a inlocuit aproape 80 % din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuite cu medicamente de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecte adverse care perturba mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul ca organismele vii nu au fost programate sa accepte alte subtante decat cele pe care natura le produce anume in folosul vietuitoarelor. Acum se accepta tot mai des ca plantele medicinale pot fi utilizate cu succes in tratarea unor afectiuni.

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

CAPITOLUL II Plante medicinale Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a florei euroasiatice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor. In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontane si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii: Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106 specii; Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substantelor grase din seminte sau fructe) 24 specii; Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau a altor substante ce le confera o aroma sau gust specific) 48 specii; Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti cu putere de colorare) 48 specii; Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante continute) 32 specii; Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.

10

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale; de la o planta medicinala se poate folosi: partea aeriana, in intregime (herba); organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb (bulbus); frunza (folium); mugurii (turiones, gemmae); floarea (flores); fructul (fructus); samanta (semen); scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex). Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si prelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in industria de medicamente. Actiunea terapeutica se poate datora: unei singure substante, de regula organica (principiu activ); unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura radicalilor; unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si principii secundare (efect sinergetic). Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principii, astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta. De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina, eficienta pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor, dar si antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect sedativ.

11

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

CAPITOLUL III Principii active si actiune farmacodinamica Vitamine Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2, PP, acid pantotenic, acid folic. Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze (in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor grad de a fi asimilate de organism, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita. De exemplu: macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, PP, K, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri. urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii. Glicozide (heterozide) Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte: a. Cardiotonice Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile Apocynaceae (plante tropicale si subtropicale), Liliaceae (ex. prazul, aloe) si Scrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul, lumanarica). Au actiune favorabila
12

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si ca diuretic. b. Antracenozide Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ purgativa. c. Saponozide Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi din zone calde si temperate, ex. narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii, poate fi normala sau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta). Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale). Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni: -expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului), Liquiritiae radix (lemn dulce), Senegae radix (radacina sarpelui), Hederae folium (iedera)); -diuretica (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul), Ononidis radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris herba (trei frati patati)); - citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba (origine asiatica), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarta arborelui Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus (paducel), Ginseng radix (creste in zone racoroase, China)); - antiulceroasa (Liquiritiae radix (lemn dulce)); - vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));
13

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

- adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian), Crataegi flores cum flores et fructus); - antimicrobiana, antimicotica (combat micozele - ciuperci patogene), antivirala (Calendulae flores); - antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si Bupleurum sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori in medicina traditionala chinezeasca); - analgezica, antihelmintica (combaterea viermilor intestinali), moluscicida (combaterea molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii); -citostatica (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii); - scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului. Administrate pe cale orala la homeoterme (fiinte ce isi pastreaza o temperatura interna constanta), saponozidele au o resorbtie redusa, insa prin fenomenele iritative pe care le produc favorizeaza absorbtia in organism a unor principii active. Dupa administrare orala, saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana, esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptorii care regleaza secretia bronsica determinand reflex fluidificarea ei si usurarea expectoratiei. In doze mari sunt emetice (provoaca voma) si pot determina fenomene toxice. Administrate intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa convulsii si dispnee, prin oprirea inimii in sistola si stop respirator. Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive. Tot acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul de hemoliza. Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu sterolii din membrana eritrocitelor. In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone, alantoina, saruri minerale).
14

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutica prin cresterea sintezei de colagen solubil. Au fost descoperite urmatoarele actiuni: - imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice; - protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamida si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu citostatice si raze X; - efect inhibitor asupra tumorilor cutanate; - actiunea antiulceroasa si analgezica ; - inhibarea complementului seric (proteine cu rol in imunitate); actiune tonica, anabolizanta, antimicrobiana, antifungica. d. Flavonozide Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. musetelul), Leguminosae (ex. mazare, nautul), Rosaceae (ex. marul, parul, trandafirul), fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide. Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P (factori de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potential venoactive). Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie. hipoglicemianta, hepatoprotectoare,

15

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in biosinteza prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi antialergice (izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol, lignanii silibina, silidianina, silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante. Au fost puse in evidenta la unii compusi actiunea hipoazotemica (scaderea azotului din sange) si antinefritica (biramnozida kaempferolului din Lespedeza capitataFabaceae) (Lespedeza, nativa din U.S.); antiulceroasa (kaempferolul). Flavonozidele au actiune diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad timpul de sangerare si de coagulare a sangelui. Un numar mic dintre ele sunt dotate cu proprietati antimitotice (inhiba inmultirea necontrolata a celulelor) in vitro. In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza, histidindecarboxilaza si hialuronidaza (enzime ce intervin in refacerea tesuturilor). e. Antociani Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi schimba culoarea in functie de pH - ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt: peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factori P alaturi de flavonozide si proantocianidoli (diminueaza permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc acuitatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de radicali liberi, inhiba agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe au actiune antiinflamatoare si actiune diuretica, care este insotita de o crestere a eliminarii acidului uric. f. Cumarine si furanocumarine Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai ales in familiile Apiaceae (ex. telina), Fabaceae (ex. fasolea, lintea), Lamiaceae (ex. busuiocul), Asteraceae (ex. albastrelele), Solanaceae (ex. matraguna), Rubiaceae (ex. coacazele rosii). Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae. Unele cumarine diminueaza permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic si venos (melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida); antibiotica (umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric (fraxozida); antimitotica; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida,
16

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

inofilolida, dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta, trombolitica (dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen, bergapten, xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si derivatii), antihelmintica, inhibitoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii cu virusul HIV a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis (licorice)). Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp. (angelica), Pastinaca sativa L. (pastranacul), Heracleum sphondylium L. (branca ursului), Ruta graveolens L. (ruta)) determina fenomene de fototoxicitate (dermite acute insotite de bule si vezicule, uneori chiar de o hiperpigmentare care poate persista mult timp). Acestea apar dupa contactul cu plantele respective si expunerea la soare, fiind favorizate de umiditate. g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium: anghinare (acid clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba: cicoare (acid cicoric), Echinaceae radix (echinacee) (echinacozida, acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis majoris folium (patlagina) (plantamajozida). Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel: acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice si colecistochinetice (stimuleaza secretia biliara); acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante, anihileaza actiunea radicalilor oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de imbatranire si activeaza circulatia cerebrala; angorozida A este un citostatic; echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un antigonadotrop (util in adenomul de prostata), tireotrop (regleaza secretia glandei hipofize) si hipoglicemiant. h. Taninuri Taninurile sunt compusi vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprinde multe grupari hidroxil fenolice, dar si grupari carboxilice), capabile sa
17

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

precipite proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita). Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. (stejar) 10 20%, la Salix sp. (salcie ) 9 13%, la Tilia sp. (tei) 15 20%, etc. Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic (opresc sangerarea). Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala si antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice; pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale pielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale; limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza regenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri; de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formarii ionului superoxid, si captator de radicali liberi (actiune antiimbatranire). i. Tioglicozide Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare locala a circulatiei sangelui. Holozide Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate: a. Gume Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza, manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele plantelor din familiile Leguminosae (Sophora japonica), Liliaceae si in tuberculii
18

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

plantelor din familia Araceae (exsalata de apa, cala salbatica), sub forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente. b. Mucilagii Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare. Mucilagiile au diverse roluri. Demulcenta (emolienta) datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il formeaza cu apa (Althaeae radix et folium (nalba mare), Verbasci flores, Tiliae flores (tei), Farfurae folium (podbal)); laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de cultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza peristaltismul intestinal (Lini semen (in), Agar, Carrageen (muschi islandez, muschi de piatra)); antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix (nalba)); inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina din Laminariae stipites); imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii din Angelica acutiloba (angelica), Carthamus tinctorius (sofranel)). c. Pectine Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune coagulanta. Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare. Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.
19

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film (hidrocoloid) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltarii florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal. Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina, din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare). Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele actioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza si impiedica astfel difuziunea bacteriilor in tesuturi). Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui. d. Celuloza Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite tipuri de celule: astfel, in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina, hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri etc. Celuloza este importanta pentru activitatea tubului digestiv.

e. Amidon Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi, structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide, acizi grasi etc. Amidonul are rol energetic.
20

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Uleiuri volatile Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice. Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in perii secretori de la plantele familiei Labiatae (ex. busuiocul, lavanda, cimbrul). Peretii celulelor in care se gasesc uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic. Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si de proportia lor in amestec: proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante; antimicotice,

influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare, colecisto-chinetice), hormonale (estrogene, antitirodiene, antisuprarenale, antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii; un anumit tropism raspuns de orientare la un stimul extern (neurotrop, musculotrop,vasculotrop, hemotrop). Rasini Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.

21

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

CAPITOLUL IV EXEMPLE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE IN TERAPIE IV.1. ALBASTRELE (Centaurea cyanus) Originare din Sudul Europei, cresc in culturile de cereale (indeosebi de grau si secara), pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la campie si deal, pe intreg teritoriul tarii. Partea utilizata a plantei: florile. In perioada iulie-august se recolteaza florile marginale (Cyani flores) cat timp se mentin albastre, numai pe timp uscat dupa ce se ridica roua, iar capitulele florale in intregime (Cyani flores cum receptaculi) in perioada de inflorire (iulie-septembrie).

22

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: antocianozide si protocianozide, biflavonoide glicozidate, flavone, substante amare: centaurozida (cnicina); tanin; saruri de potasiu si magneziu; mucilagii. Actiune farmacodinamica Tonic, dezinfectant renal, dezinfectant al pielii. Indicatii terapeutice si utilizari: albastrele sunt utilizate ca remediu natural in tratarea si vindecarea: afectiunilor renale si ale vezicii urinare; tratarea bolilor de rinichi si ficat, ca diuretic; tratarea iritatiilor oculare; tratarea pleoapelor ridate; tonifierea muschilor lasati (sub forma de comprese); hemoroizi, boli si infectii intestinale; indigestii, anorexie; eczeme, diaree; cearcane, colici intestinali si stomacale la sugari; constipatia poate fi combatuta cu ajutorul tincturii de albastrele si aloe. Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern. Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor, afectiunilor renale, diareelor. Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Posibila sensibilitate la Asteraceae. Produse ceai, impreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad; efect mai puternic pentru boli de piept, boli intestinale; creste diureza; contra bolilor de rinichi; infuzie: afectiuni renale si ale vezicii urinare, hemoroizi; cataplasme: afectiuni oculare, blefarita, cataracta in faza incipienta;
23

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

tinctura din flori proaspete sau uscate: anorexie, atonie musculara, bronsite, diaree, disurie (urinat dificil, cu dureri), eczeme purulente, hemoroizi- se agita, apoi se va folosi extern, la rani sau intern se va bea in loc de apa de baut; pulbere: atonie musculara, bronsite, dispepsie, eczeme zemuinde, hemoroizi; decoct: comprese aplicate pentru cearcane, colici intestinale si stomacale la sugari; produs terapeutic pe baza de albastrele: calmant, diuretic, astringent.

IV.2. ANGHINARE (Cynara Scolymus) Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetri, cu margini crestate, de culoare albicioasa, cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul iernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. De la anghinare se folosesc frunzele. In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si forma globuloasa. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae folium), au gust amar si se recolteaza de 3 - 4 ori pe an, dupa maturizare, inca din primul an, in lunile iunie-septembrie.

24

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara azulenogena, substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic, vitamine A, B, saruri de magneziu, fosfor, fier, cupru.

Actiune farmacodinamica Cinarina actioneaza ca hepatoprotector, are efect colagog (stimuleaza secretia biliara) si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor (ureea si substantele azotate), stimuleaza metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale duce la scaderea glicozuriei, stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemeni stimuleaza eliminarea anumitor substante din organism, stimuleaza secretia lactata in perioada de alaptare; actiune antiinflamatorie prin prezenta triterpenelor si sapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita substantelor amare, actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare (cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare, stomacului, intestinului subtire.

25

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Indicatii terapeutice si utilizari: ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor digerabil, tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice, angiocolite, dischinezii biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cu fermentare excesiva si meteorism, enterite, enterocolite spastice, indigestii, hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie, nefrite, edeme cardiorenale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii alimentare, eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice manifestari alergica pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul sarurilor de magneziu este eficient in atonii, spasme musculare, spasmofilie, afectiuni datorate supraincarcarii cu reziduuri si toxine a organismului, guta, migrene digestive, artrite, dermatoze; este un foarte bun drenor hepatic si biliar. Alte utilizari Medicina veterinara: - pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: anorexie cu stimularea digestiei si apetitului, stari febrile, afectiuni cronice hepatice, insuficienta biliara afectiuni renale. Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare s-au semnalat fenomene alergice specifice si altor Asteraceae sau Compositae; alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta).

Produse tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic, colagog; ceai de anghinare - hipercolesterolemie; infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;
26

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului); comprimate: Anghirol; produs medicamentos: MagAnghinar; supliment alimentar.

IV.3. ARMURARIU (Silybum marianum/ Carduus marianus) Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile mai putin nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc semintele care se zdrobesc. Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000 de ani in urma. Este de origine mediteraneana si este raspandita in toata Europa si Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic se utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus).

Compozitie chimica: similarina (de fapt 4-flavanolol lignani: silibina, silidianina, silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul lglutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric (acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este considerata un armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar
27

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.

Actiune farmacodinamica Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale tip A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor toxice la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combate riscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiune antitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelul colesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat de tip II. Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficiente hepatice, protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare: Amanita Phaloides (alfa-amanitina si faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice (medicamente hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism (diminueaza efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul), digestie dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului, prostatei, cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in general (psoriazis, vitiligo), deficite imune, hiperolesterolemie.

28

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Alte utilizari Medicina veterinara: uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor, afectiunilor renale, diareelor. Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare: este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si alaptarii; foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice; hipertensiune arteriala (cu valori mari); s-au observat in cazuri rare usoare efecte laxative;

dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae); in graviditate si lactatie.

Produse: ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea grasimilor. Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:

29

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Pulberea este indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robusta sau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica; Extractul hidroalcoolic (tinctura): in veruci (negi), papiloame si alte excrescente virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice; infuzia combinata: Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter, insuficienta hepatica, otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active; cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis. Acelasi procedeu de aplicare a cataplasmelor este recomandata in tratarea cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei cataplasme la doua zile, pe zona afectata; maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care sunt mai mereu furioase si care gasesc ceva in neregula in orice.

IV.4. BUSUIOC (Ocimum basilicum) Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aromata sensibila la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca basileus care inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este considerat "regele mirodeniilor''. De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este
30

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand terasele si gradinile. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).

Compozitie chimica: uleiuri volatile continand: eugenol (care da aroma specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor, anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metil clavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile de dafin), etc.

Actiune farmacodinamica Antispastic emolient, calmant al tusei, calmant, sedativ, antiseptic, antibacterian, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, febrifug, carminativ, antiemetic, antiaterosclerotic, hipoglicemiant (regleaza glicemia si transformarea glucidelor in grasimi), antioxidant (previne ateroscleroza vasculara, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare), antitumorala (datorita principiilor active continute: orientina, vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul de actiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta
31

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

organismului la stres (in administrarea pe perioada indelungata), tonifica sistemul nervos si are actiune antidepresiva, imbunatateste circulatia cerebrala, sporeste atentia si puterea de concentrare, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general (in combinatie cu sunatoarea), afrodisiac (stimuleaza apetitul sexual, imbunatateste capacitatea de control a energiei sexuale, combate ejacularea precoce).

Indicatii terapeutice si utilizari: bronsita, viroze respiratorii, tuse convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de dinamica sexuala, impotenta, frigiditate (se combina cu branca ursului, napraznic), vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica, astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii active prezente in anason, fenicul).

Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern: Infuzie: pentru tratarea unor afectiuni renale, cistite hemoragice, tulburari gastro-intestinale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si /sau secundare la persoanele cu sensibilitate alergica deosebita poate produce reactii alergice de intensitate variata; nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide (poate provoca varsaturi). A se evita supradozarea. Supraveghere medicala stricta. Produse frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare; infuzia - efect sedativ, in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza
32

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic, antiseptic intestinal si diuretic; uleiul volatil are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. IV.5. CICOARE (Cichorium intybus) Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichori radix) recoltate toamna tarziu cat si partile aeriene (Cichori herba) recoltate in timpul infloririi. Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust. Compozitie chimica: in partile aeriene: cicorina, acid cichoric (acid dicafeiltartric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face utila in bolile hepatice), flavonozide (glicozide de apigenol, luteol, quercetol) in radacina: inulina, colina, rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.

33

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica Datorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita acizilor polifenolcarboxilici (acidul cichori C), are proprietati eupeptice, colagoge (stimuleaza evacuarea vezicii biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si ajuta functia ficatului), impiedica formarea pietrelor la fiere, regleaza functia glicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si normalizeaza glicemia, fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si rezinelor au actiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia, stimuleaza functia cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste memoria, fiind importanta pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efecte tonifiante generale.

Indicatii terapeutice si utilizari: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet zaharat, oboseala fizica si intelectuala.

Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern: pentru tratarea anorexiei, dischinezie biliara, angiocolita, hepatite, afectiuni renale, constipatii.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare - pana in prezent nu s-au semnalizat.

Produse cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei; laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului); ceai.
34

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

IV.6. CIMBRU DE CULTURA (Thymus vulgaris) Planta mediteraneana, cultivata azi in toata Europa, T. vulgaris L. se prezinta ca un semiarbust inalt de 20 - 40 cm, cu tulpina tetragonala, erecta, lignificata la baza. In scop terapeutic se utilizeaza partea aeriana nelignificata, la inceputul infloririi (Thymi herba). Compozitie chimica: ulei volatil care in functie de chemotip are drept -terpinen 9,21%, cis-sabien hidrat component principal terpinen-47,65%, linalol 7,21%, p-cimen 5,75%; hidrocarburi terpenice (p-cimen, - si pinen, camfen, mircen, limonen, caren, triciclen, fenchen, p-mentan, menten, sabinen, terpinolen, -felandren, -felandren, cariofilen, cadinen, terpinene, tujona); compusi oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, geraniol, nerol, timol, citronelol, alcool fenchilic, pinocarveol, farnesol, nerolidol, carvacrol, pinocarvona, acetat de bornil, acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de neril, valerianat de linalil terpinen-4-ol, octan-1-en-3-ol, eugenol, metil eugenol, 1-terpineol, dihidrocarveol, verbenol, p-cimol).

Alte componente: derivati flavonici (luteolina si glicozide ale luteolinei si apigeninei, flavone di-, tri-, tetrametoxilate); acizi polifenolcarboxilici
35

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

(acid clorogenic, acid rosmarinic, acid ferulic, acid cafeic), ceruri si triterpene (acid ursolic si oleanolic), un principiu amar etc.

Actiune farmacodinamica: prin constituentii fenolici ai uleiului volatil si tanin: antiinfectioasa, antiseptica, antifungica, antibacteriana cu spectru larg, antivirala, praziticida; prin timol si carvacrol - actiune antihelmitica; prin ulei volatil si principiul amar - actiune stomahica; prin acizii polifenol-carboxilici actiune coleretica si antioxidanta; uleiul volatil prin flavone si triterpene - actiune diuretica; uleiul volatil prin compusi fenolici - actiune antalogica si revulsiva; prin flavone polimetoxilate - actiune cicatrizanta; actiune tonica (neuro-, cardio-, utero), antispastica, antidiabetica, afrodisiaca, anestezic-locala, stimulanta hepatocitara si activatoare a circulatiei;

Indicatii terapeutice si utilizari Uz intern si/sau extern: afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsita acuta, tuse convulsiva, tuse productiva, raceala (viroza respiratorie), gripa, astm, pneumonie, infectii respiratorii recidivante, bronhopneumonii, pleurezie, tuberculoza, alveolite, candidoza respiratorie) intern - infuzie tinctura de cimbru, uleiul volatil; extern - aromatizari si inhalatie, comprese; afectiuni digestive (colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic, diaree, adjuvant in dizenterie, viermi intestinali, colici biliari, anorexii, enterite, gastrite, aerofagii, digestii lente, candidoza digestiva) - condiment, pulberea de cimbru, tinctura, uleiul volatil; afectiuni ORL (laringita, faringita, amigdalita, sinuzite, rinofaringite, otite) - uleiul de cimbru; afectiuni bucale (candidoza bucala, stomatite, gingivite, carii, placa bacteriana, albirea dintilor) extern - infuzie combinata, praf de cimbru, ulei volatil de cimbru, pasta de dinti si apa de gura; afectiuni renale si genitale (infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica), insuficienta renala, candidoza genitala, ureterite, cistite, vaginite, cervicite, salpingite, pielonefrite, tuberculoza renala, prostatite) intern - uleiul volatil, extern - spalaturi vaginale cu infuzie combinata; afectiuni neuropsihice (epuizare nervoasa, astenie, oboseala generala; afectiuni locomotorii (reumatism articular si muscular, tendinite, artroze) extern cataplasme fierbinti; afectiuni circulatorii (tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral, tromboze, adjuvant in hipertensiune
36

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

arteriala, circulatie periferica deficitara) extern - bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru, intern - uleiului volatil, infuzia combinata, tinctura; afectiuni dermice (rani, ulcere pe piele, arsuri, acnee, dermite, eczeme, veruci, psoriazis, micoze localizate pe unghii (onicomicoze), micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet)) - extern - tinctura de cimbru, comprese si spalaturi; Uz extern: Perne de plante: in cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in spasmele organelor genitale pelviene; tinctura: frectie; bai: surescitare nervoasa si depresii; dezinfectant: spalaturi locale si comprese cu decoct; inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic; masajul din cadrul aromaterapiei; candela (lampa) odoranta.

Alte utilizari Cimbrul este o sursa buna de fier si este utilizat pe scara larga in bucatarie. Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza anumite mancaruri si muraturi. Cosmetic: ca ulei esential sau lotiune tonica pentru ten gras, acneic; component de baza al uleiului regenerant impotriva caderii parului; cura de uleiuri cu rozmarin, cimbru si urzici pentru par uscat si fire despicate; ceai de cimbru pentru par lucios. Se foloseste si in medicina veterinara in acelasi scopuri ca si in medicina umana. Cimbru este specie melifera, ce ofera culesuri de nectar si polen.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Consumul exagerat poate determina fenomene de hepatotoxicitate, induse de timol si carvacrol. Se recomanda evitarea contactului cu ochii si mucoasele la manipularea preparatelor cu timol, carvacrol si p-cimen. Uleiul volatil este dermocaustic.
37

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

A se evita utilizarea in sarcina, alaptare si la copii. Contraindicat in sarcina, alaptare si hipertensiune arteriala.

Produse infuzia - administrata in amigdalite, faringite, laringite; frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea preparatelor culinare, avand si efect terapeutic (ajuta digestia, stimuleaza functia hepato-biliara, sprijina functia pancreatica); sirop de cimbru - pentru tuse si raguseala; tinctura de cimbru - antihelmintic, antitusiv, expectorant, depurativ, stimulent al digestiei, tonic general, tonic nervos; ceai protector hepatic - protejeaza ficatul de agentii hepatotoxici, detoxifiant (elimina deseurile metabolice acumulate in organism), coleretic-colagog (stimuleaza secretia si eliminarea bilei), lipocatalitic (stimuleaza arderea grasimilor la nivelul ficatului); comprimate/capsule - fungicide, antihelmintice, antiprotozoarice; comprimate - tonic digestiv; comprimate pentru supt - in inflamatii ale mucoasei gatului si cavitatii bucale, insotite de tuse iritativa; suspensie - afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice; supliment alimentar - imunostimulator; supliment nutritional - un integrator alimentar ideal in cazul cistitelor, uretritelor si a nefritelor; solutie orala - un ajutor pretios in cazul infectiilor respiratorii; lotiune pentru frectie - uleiul de cimbru are efect tonic local; spray pentru calmarea durerilor de gat; crema pentru calcaie - reduce proliferarea bacteriana, datorita substantelor antiseptice si a uleiurilor naturale de cimbru si salvia; lotiune de corp cu protectie solara/lotiune de corp - plantele aromatice (rozmarin, lavanda, cimbru, limba mielului) au rol protector la nivel tisular, celular si molecular (ADN). Are efect antioxidant prin inhibarea formarii de radicali liberi, prevenind astfel cu succes imbatranirea cutanata accelerata determinata de soare;
38

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

ulei pentru ingrijire si masaj - se foloseste pentru masaj sportiv, in cazul leziunilor sportive, reumatismului, durerilor musculare, oboselii cronice, in urma activitatilor solicitante. Imbunatateste circulatia si eliminarea materiilor toxice din organism; lotiune tonica pentru ten gras si acneeic; apa de gura; baton corector - bio; deodorant - bio pentru barbati; dezinfectant casa bio - uleiuri volatile 100% pure si naturale de sovarf, busuioc, salvie, cimbru rosu, arbore de ceai; dezinfectant baie bio - foarte eficient impotriva germenilor si a mucegaiurilor; fond de ten bio - protectie solara naturala; complex capilar polivegetal revitalizant - stoparea caderii parului. IV.7. CIMBRU DE GRADINA (Satureja hortensis) Planta erbacee, anuala, originala din Europa Meridionala, raspandita pe toata suprafata pamantului, este cunoscut si cultivat din antichitate, mai ales prin imprejurimile manastirilor. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene nelignificate, uscate dupa recoltare.

39

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chmica: uleiuri volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol, timol), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic), taninuri, acizi triterpenici (oleanolic si -sitosterol), vitamine (B1), substante amare, saruri minerale, mucilagii.

Actiune farmacodinamica Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant; calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.

Indicatii terapeutice si utilizari: intern: dispepsii, dischinezii biliare, viermi intestinali; extern: plagi, reumatism, guta, seboree.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Supradozat, cimbrul de gradina si mai ales uleiul volatil extras din el, da reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir. In general cimbrul de gradina este contraindicat in cazul colonului iritabil, ulcer gastric si gastrita hiperacida. Deci bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici aceasta planta, intrerupand ismediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.

Produse frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea preparatelor culinare; ceai: expectorant, calmeaza durerile abdominale, favorizeaza eliminarea gazelor din intestine, stimuleaza secretia glandelor salivare si secretia bilei,
40

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

precum si pofta de mancare, trateaza si infrumuseteaza tenurile grase; adjuvant in tratarea petelor faciale, alinarea durerilor de cap si a crampelor; ulei de cimbru: la boli de piele - tratarea durerilor dupa amputare sau in ulceratii, pentru plagi, in entorse, luxatii; tinctura de cimbru: in combaterea starilor de raceala, tuse si febra.

IV.8. CORIANDRU (Coriandrum sativum) Originar din Asia si Orient a fost folosit din cele mai vechi timpuri in scop terapeutic si alimentar la condimentarea mancarurilor facand parte din bucataria tuturor popoarelor lumii. Prefera climatul cald si umed fiind cultivat in prezent in mai multe tari precum India, China, Iran, Ungaria, Romania, Rusia, America de Nord. Infloreste in perioada iulie-august, in stare naturala planta emana un miros greu de suportat, de unde si numele de "buruiana puturoasa" dar pe masura ce se usuca, semintele capata parfumul si aroma specifica. In scop terapeutic se folosesc semintele (Coriandrum fructus) si frunzele numite "cilantro".

Compozitie chimica: ulei volatil 0,40 - 0,95% (linalol majoritar, pinen, geraniol, borneol, camfora, limonen, cimen, terpinen, sabinen, camfen, mircen,
41

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

terpinolen); lipide 8,35 13,80%; acizi grasi (petroselinic, oleic, linoleic, palmitic), gliceride ale acizilor grasi; glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, manitol, pectine, urme de amidon); aminoacizi (acid asparagic, acid glutamic, alanina, arginina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, serina, histidina); acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); vitamine (C); steroli (tocoferoli, -sitosterol); flavone (selinona); cumarine (umbeliferona), izocumarine; saruri minerale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, Mo, Ti, Cu.

Actiune farmacodinamica Galactogog (stimuleaza secretia lactata), antiinfectios, antibacterian, antiviral, antiparazitar, stomahic (favorizeaza digestia gastrica), stimuleaza apetitul si digestia, carminativ, antispastic, combate flatulenta, analgezic, combate colicile si tulbutrarile digestive ale noilor nascuti, afrodisiac masculin, datorita uleiurilor volatile are actiune euforizanta, neurotonica, antianxioasa (in tarile arabe era folosita cu mult timp inainte pentru combaterea insomniei si tulburarilor psihice).

Indicatii terapeutice si utilizari Medicina umana: Uz intern: dispepsii digestive (balonari abdominale); stimulent al poftei de mancare; combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii; cresterea secretiei de lapte. Fructele intra in compozitia ceaiurilor pentru tratarea dischineziei biliare, sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, colicilor abdominale la aldulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice generale. Uz extern: reumatism.

Alte utilizari Medicina veterinara:


42

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Uz intern: tratarea afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, colicilor cu exces de gaze; stimularea secretiei glandelor mamare. uleiul volatil din fructe este utilizat in industria: parfumurilor, textila, sapunurilor, poligrafica, alimentara. Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Substantele volatile pot genera la anumite persoane sensibile, manifestari alergice, motiv pentru care la inceput se administreaza cu prudenta, in cantitate mica testand terenul. Continutul in ulei volatil este dependent de conditiile pedoclimatice si de marimea fructelor, fructele mai mici (C. sativum L. var.microcarpus ) avand un continut mai mare. Fructele imature au miros neplacut datorita prezentei aldehidei undecilice.

Produse frunzele proaspete de coriandru pot fi folosite in salate de verdeturi, avand actiune terapeutica, contin antihistaminice naturale fiind utile impotriva alergiilor de diverse cauze; pulberea de coriandru - in boli psihice. Consumul sistematic de pulbere de coriandru poate preveni aparitia cancerului de colon, ficat, stomac, precum si altor forme de cancer; infuzia - pentru reglarea digestiei, antiviral (impotriva racelii si gripei), combaterea colicilor noilor nascuti, reglarea nivelului glicemiei, scaderea colesterolului sanguin, eliminarea viermilor intestinali.

43

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

IV.9.CRAITE (Tagetes patula, Tagetes erecta) Plante erbacee iubitoare de soare, purtatoare de lumina. Sunt plante ornamentale de gradina originare din Mexic si Argentina, aclimatizate perfect la conditiile din Romania si care infloresc de-a lungul verii din luna mai si pana in octombrie. In scop terapeutic se folosesc florile viu colorate in galben, portocaliu sau rosu (Tages flores) culese in zile senine, atunci cand principiile active si uleiurile volatile ale plantei sunt optime.

Compozitie chimica Contin majoritar carotenoide, flavone, ulei volatil. Carotenoidele sunt reprezentate de heleniena, prezenta in cantitatea cea mai mare (0,01 - 1,45%), alfasi beta-caroten, violaxantina, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantina, licopina, rubicrom, izomerii cis si trans ai zeaxantinei, izomerii cis si trans ai luteinei, lutein esteri. Flavonele din compozitie sunt specifice: patuletina, patuletrina, quercetagetina, 5-metil quercetagetina, quercetagetrina.; camferitrina (caferol-3,7diramnozid); ulei din flori (94,0%): limonen (6,9%), terpinolen (4,7%), (Z)-miroxid (7,9%), piperitona (28,5%), piperitenona (10,9%), oxid piperitenona (7,2%) si 44

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

cariofilen (7,0%). Ulei din frunze: limonen (7,6%), terpinolen (11,2%), (Z)-miroxid (4,2%), piperitona (52,4%), piperitenona (5,0%), terpineol, eicosan, heneicosan, (Z)- -ocimen, dihidrotagetona, tagetona, ocimenon.

Actiune farmocodinamica Extractul de craite contine heleniena, care intervine in functia pigmentilor fotosensibili retinieni, marind biosinteza lor si imbunatatesc viteza de adaptare a ochiului la lumina si intuneric, ameliorand acomodarea la vederea nocturna a ochiului normal si viciile de refractie; patuletina scade permeabilitatea capilara, are actiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia sanguina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara; manifesta actiune vermifuga si purgativa. Extractul de craite s-a dovedit eficient in tratamentul hiperkeratozei plantare, prin reducerea procesului inflamator. Extractul alcoolic obtinut din radacina de craite a demonstrat proprietati hipotensive, antiinflamatoare si antiulceroase. Uleiul volatil are actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea si Penicillium digitatum. Uleiul volatil are si proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles stephensi si Culex quinquefaciatus, proprietati datorate derivatilor de tiofen). In medicina populara, craitele se folosesc ca vermifug, purgativ (actiuni datorate tagetonei) si pentru stoparea hemoragiei nazale. Uleiul de craite este anti-infectios, antibiotic, anti-parazitar, antifungic, anti-microbian, antiseptic, anti-spasmodic, insecticid si sedativ. De asemenea, are proprieteti antioxidante si antimutagene datorita xantofilelor si luteinei si ofera protectie contra radiatiilor UVA.

Indicatii terapeutice si utilizari Uz extern: helenina: glaucom, cecitate (lipsa capacitatii de a distinge obiectele prin vaz) nocturna (nictalopie) si diurna (hemeralopie), sau lipsa de adaptare la lumina nocturna sau diurna, la trecerea de la intuneric la lumina si invers, indicata persoanelor care lucreaza mult la calculator sau care suprasolicita ochii prin natura profesiei, stimuleaza acuitatea vizuala, retinita pigmentara, miopie; extract craite: pentru hiperkeratoza plantara; extracte/ulei volatil: calusuri
45

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

(bataturi), micoze cutanate, (Tinea pedis), candidoze, eczema, pitiriazis (dermatoza), arsuri solare;

Uz intern: Pentru imbunatatirea vederii, se mai poate consuma ceai de craite. Extractele obtinute din flori au proprietati antioxidante, datorate continutului de luteina. Infuzia se mai foloseste pentru viermi intestinali si ca purgativ. Extractul alcoolic din radacina de craite este hipotensiv, antiinflamator si antiulceros.

Alte utilizari Cosmetica: Intra in compozitia produselor de prevenire a fotoimbatranirii (efect antiaging, creme pentru ten matur, contur ochi, lotiune dupa soare) si ca agent de intretinere a pielii. Insecticid: aceasta planta emite mirosuri pe care tantarii nu le agreeaza si vor reusi sa-i tina la distanta. Contine otravuri naturale pentru insectele daunatoare. Extractul apos de craite nu are doar calitati insecticide, ci si fitocide si este un excelent remediu atat impotriva insectelor, cat si a ciupercilor fitopatogene.

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii Uleiul trebuie folosit cu prudenta, deoarece poate produce fotosensibilizare si dermatite de contact. Extractele si uleiurile volatile de Tagetes sunt fototoxice.

Produse infuzie, extract - activitate insecticida si fungicida, antioxidanta, antispastica, antiseptica, antibiotica si diuretica;
46

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

ulei volatil - proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles stephensi si Culex quinquefaciatus), actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea si Penicillium digitatum; tinctura - antispastica, hipotensiva, oculara, scade permeabilitatea capilara, amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii si creste acuitatea vizuala.

IV.10. FENICUL (Foeniculum vulgare) Foeniculum vulgare este o specie mediteraneana cultivata astazi in toata lumea. In scop terapeutic se utilizeaza fructele mature, uscate (Foeniculi fructus) si radacina (Foeniculi radix).

Compozitie chimica: Fructe: ulei volatil (50 - 90% anetol, hidrocarburi monotepenice, alcooli monoterpenici, aldehide, cetone, oxizi monoterpenici - constituentul caracteristic fenchona), ulei gras (gliceride ale acizilor petroselinic, palmitic, linolic, arahic, oleic si izomeri), fitosteroli ( -sitosterol, -sitosterol, colesterol, etc.), compusi triterpenici, tocoferoli, cumarine, furanocumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic), lipide, celuloza bruta, glucide, proteine, peptine, substante minerale.
47

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Radacina: ulei v -pinen, camfen), acizii cinamic, cafeic, ferulic, benzoic, anisic, vanilic, gentisic, sinapic, fumaric, citric, tartric, cumarine (umbeliferona, bergapten).

Actiune farmacodinamica Fructe si herba: stomahica, carminativa (evacueaza gazele din intestin), galactogoga (stimuleaza secretia lactata la femeile care alapteaza), diuretica, vermifuga, antispastica, analgezica, stupefiant minor, psihoactiva, bactericida, antiseptica, in special renal, estrogena (stimuleaza secretia hormonului ovarian), emenagoga (stimuleaza fluxul menstrual), tonica, stimulant (in doze mici), cardiotonic si tonic respirator.

Indicatii terapeutice si utilizari Fructe: Colici abdominali, flatulenta (balonare), hipogalactogeneza (lactatie redusa), parazitoze intestinale, litiaza renala. Herba: afectiuni respiratorii (dispnee de origine nervoasa, astm, bronsite astmatiforme, congestii pulmonare), afectiuni digestive ((aerofagii, dispepsii, gastralgii, colite spastice, flatulenta, meteorism (acumulare de gaze in intestin), indigestii, parazitoze)), afectiuni cardiace (crize de angina pectorala, palpitatii, dureri precordiale), afectiuni neurologice (paralizii, lombagii, spasmofilii), afectiuni endocrinologice (anemoree, digomenoree, dismenoree, premenopauza, menopauza).

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii Fructe: Este contraindicata administrarea in cazul ulcerului gastric si duodenal, enterocolitelor cronice si acute. In doze mari, fructele sunt toxice pentru sistemul nervos central si pot produce crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta. Herba: este contraindicata administrarea la sugari, copii si femei gravide.
48

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Produse ceai de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator, stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate, stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal; ulei de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator, stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate, stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal; tinctura de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator, stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate, stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal, calmarea tusei; sirop de tuse calmarea tusei; comprimate de supt pentru calmarea gatului;

IV.11. GALBENELE (Calendula officinalis) Originara din zona mediteraneana, creste spontan sau cultivata ca planta decorativa, in gradini, pe langa zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri, raspandita si recunoscuta in toata Europa inca din Evul Mediu, aceasta planta cu flori galben-portocalii are puteri tamaduitoare nebanuite. In trecut era numita si "floarea ploilor" deoarece atunci cand nu se deschidea era sigur ca vin ploile. In scop terapeutic se folosesc inflorescentele cu sau fara receptacol (Calendulae flores). Florile se culeg atunci cand este soare, cand planta este deschisa si emana uleiuri volatile.

49

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice, substante amare, saponozide si alcooli triterpenici, steroli, acizi polifenolcarboxilici derivati, rasini, mucilagii.

Actiune farmacodinamica: imunostimulatoare (datorita prezentei poliholozidelor omogene); antiinflamatoare, decongestiva, antiseptica; antimicrobiana (inhiba dezvoltarea E. colli, Stafilococus aureus, Candida albicans, Trichomonas); cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone), grabeste vindecarea si regenerarea tesuturilor, regleaza ciclurile menstruale, carminativ; regleaza functia biliara prin principiile amare; actiune hipolipemianta (saponozide); coleretica (esteri cafeil-chinici); spermicida (saponozide); oestrogenica (steroli).

Indicatii terapeutice si utilizari Medicina umana: Uz intern: in tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide, ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si hipotone, cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor (antiinflamator
50

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

hemoroidal, cicatrizant intern); in tratarea bolilor de stomac; in tratarea dismenoreei. Uz extern: tratarea leucoreei (secretiei vaginale), acneei, eczemelor, arsurilor, degeraturilor, ranilor, ranilor purulente, ulceratiilor, arsurilor, abceselor, fistulelor, bolilor tegumentare, eczemelor, crapaturilor pielii, cojilor de pe pielea capului.

Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern: pentru tratarea gastritelor, ulcerelor, cistitelor hemoragice, furunculozei; Uz extern: pentru tratarea degeraturilor, eczemelor, plagilor, plagilor purulente, papilomatozei (negi, excrescente), trichomonazei vaginale, arsurilor, conjunctivitelor. Cosmetica: pentru tratarea tenurilor uscate; igiena oculara (conjunctivite, blefarite), tratarea pleoapelor ridate.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse Poate determina efecte secundare (Asteraceae). Produse infuzia - pentru tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide, ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si hipotone, cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor (antiinflamator hemoroidal, cicatrizant intern); tinctura - pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastroduodenal; decoctul - se administreaza atat intern cat si extern, gargara (afte, stomatite,
51

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

gingivite, faringite), se fac bai de sezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spalaturi, clisme; pulbere de planta - pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depoziteaza in recipiente bine inchise, maxim 10 zile, datorita uleiurilor volatile care se evapora rapid); unguentul de galbenele poate fi utilizat cu succes in diverse boli dermatologice sau pentru intretinerea pielii. Se foloseste un amestec de plante impotriva psoriazisului (galbenele, coji de nuca, ventrilica, coada soricelului, stejar, barba popii, rostopasca), leucemiei; cancer pulmonar, gastric, de colon (galbenele, traista ciobanului, coada soricelului), cu efect antiartrozic, antiartritic (galbenele, tataneasa, coada calului). IV.12.ISOP (Hyssopus officinalis L.) Planta aromata de gradina de origine mediteraneana, Caucaz si Orientul Mijlociu. Denumirea deriva fie din ebraica, "esob" care se refera la o varietate de maghiran, fie din limba araba, "azzof", care semnifica iarba sfanta. Folosit de medicina populara pentru tratarea nervilor si curatirea sangelui. Parfumul sau raspandeste o savoare de sfintenie, genereaza o stare de armonie intre minte si trup, conduce spre puritate si lumina. Florile alb-albastre-violacee, apar din luna iulie pana in septembrie. In scop fitoterapeutic si dietetic se utilizeaza toate partile aeriene ale plantei (tulpina, frunze, flori) (Hyssopi herba).

52

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitia chimica Compozitia chimica a varfurilor inflorite (herba) este: 0,07 - 0,29 % ulei volatil in produsul proaspat si 0,2 - 1,5 % in cel uscat; flavonozide (diosmina, hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide in varietatile cu flori colorate (3-O-p-cumaroil-5-glucozil-delfinidolul); triterpene (acid ursolic si oleanolic), sitosterol, principii amare (marubina). Analiza uleiului volatil extras din florile de isop a evidentiat prezenta a 28 componenti in urmatoarele concentratii: 34,30 % pinocamfona, 20,60 % camfor, 10,00 % -pinen, 6,90 % -cariofilen, 5,80 % -felandren, 3,40 % germacren D, 2,70 % mirtenol, 2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % -felandren, 1,80 % hedicariol, 1,70 % sabinen, 1,10 % (E)- -ocimen, 0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen, 0,90 % metil mirtenat, 0,50 % -pinen, 0,30 % metil cavicol, 0,20 % -humulen, 0,10 % (Z)- -ocimen, 0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli sesquiterpenici, 0,01 % -cadiol, 0,01 % camfen, 0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 % -terpinen, 0,01 % -terpinen si 0,01 % terpinolen. Frunzele contin: glucide, lipide, proteine, taninuri, -sitosterol, acid ursolic, acid oleanolic, compusi flavonici (hesperidina si diosmina) si substante minerale. Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de isop a permis identificarea a 28 componenti. In cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen (42,70 %), pinen (12,70 %), camfor (11,80 %), hedicariol (5,80 %), -felandren (3,50 %) si germacren D (2,40 %). Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a continut 20 componenti dintre care cea mai mare cantitate s-a determinat la urmatorii: 32,90 % pinocamfon, 13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen oxid, 3,10 % -pinen, 3,00 % spatulenol, 2,60 % camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % -cariofilen, 2,20 % metil mirtenat si 2,00 % metil cavicol. Uleiul volatil extras din radacinile de isop a continut 20 componenti si a prezentat diferente mici fata de cel obtinut din tulpini. Dintre substantele determinate ponderea s-a constatat in cazul urmatoarelor substante: pinocamfon -pinen -cariofilen 4,70 %, metil mirtenat 3,10 %, camfor 2,90 % si cariofilen oxid 2,80 %.

53

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica Stomahic, carminativ si antispastic (prin ulei volatil), anticataral (reduce inflamatiile mucoaselor), expectorant sau mucolitic, in functie de varietate (marubina, constituenti ai uleiului volatil), antiastmatic si hipotensiv (marubina), antiseptic si cicatrizant (ulei volatil, flavonozide, polifenoli), antiviral asupra virusului herpetic (ulei volatil), antilitiazic biliar (pinen, pinocamfen din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil). Uleiul volatil prezinta actiune: tonica si stimulenta, antiinflamatoare, expectoranta, mucolitica, antiastmatica, antiinfectioasa, lipolitica, cicatrizanta.

Indicatii terapeutice si utilizari Rinite, bronsite, guturai, astm bronsic, rani superficiale. Uleiul volatil se poate administra in: depresii, astenii, scleroza in placi, rinofaringite, bronsite, astm, emfizem, pneumonii, cistite, parazitoze intestinale. Uleiul volatil are efect antiseptic si este utilizat in parfumerie, pentru aromatizarea alimentelor si bauturilor.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Sarcina Toxicitate: La administrare de 10 - 30 picaturi ulei volatil, timp de cateva zile, pot apare spasme tonico-clonice (neurotoxicitate datorata cetonelor).

Produse ceai (infuzie) in tratarea: hipertensiunii arteriale, bronsitei, adjuvant in ciroza hepatica; pulbere impotriva astmului, bronsitei si balonarii; macerat pentru tratarea: arsurilor la stomac, gastritei si gazelor intestinale,
54

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

depresiei, nevrozei astenice si adjuvant in schizofrenie; intra in compozitia suplimentelor alimentare (tablete) si a siropului contra tusei.

IV.13. LAVANDA (Lavandula angustifolia) Planta care creste sub forma unui arbust cu frunze verzi-cenusii poroase si flori albastru-violet intens parfumate isi are originea in zona Alpilor, mult raspandita in zona Mediteraneana precum si in intreaga Europa in zonele subalpine si de deal, fiind apreciata de sute de ani de toate popoarele europene pentru virtutile ei terapeutice. In traditia populara buchete de flori erau atarnate la icoane ca semn de venerare divina sau sub forma de saculeti asezati printre haine pentru indepatarea moliilor. In prezent, sunt firme in Japonia care introduc lavanda in instalatiile de aer conditionat in birouri atat pentru purificarea si parfumarea aerului cat si pentru combaterea oboselii si incordarii nervoase, a stresului.

Compozitie chimica: Florile uscate de levantica contin 1,5 - 3% ulei esential, iar cele proaspete 0,55 - 1,5% (linolol - pana la 30%, acetat de linalil 55

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

pana la 40%, geraniol, valerianat de linolol, borneol, butirat de linalil); acizi triterpenici, flavonoide, rezine, cumarine, principii amare, cineol, taninuri, substante minerale.

Actiune farmacodinamica: prezinta actiune antiseptica locala, usor antispastica, cicatrizanta, calmanta, combate starile de iritabilitate si surmenaj, in suprasolicitare intelectuala, combate insomnia, stresul, emotivitatea si starile de instabilitate emotionala (la adolescenti), estomparea fricilor si angoaselor; diuretica, coleretica; carminativa si slabe efecte stimulente nervoase; normalizeaza functia cardiaca, moderand excitabilitatea unor receptori interni.

Indicatii terapeutice si utilizari Fitoterapia cu preparate din levantica este indicata in: neurastenie, insomnie, stres, stari de iritabilitate nervoasa, migrene si alte dureri de cap, dischinezie biliara, balonare, crize biliare insotite de dureri de cap, depresie, anxietate, aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres, viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia, oboseala, reumatism, tuse convulsiva, gripa, bronsite. Se utilizeaza intern pentru actiunea carminativa, in tulburari digestive, in cefalee si ca stimulent general sub forma de potiuni, ca aromatizant si corectiv; datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia de bila si ajuta la evacuarea ei, calmand durerile abdominale si activand digestia.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Alergii cutanate, fotosensibilitate. Diabet, sarcina, alaptare, alergie la lavanda. Lavanda este contraindicata la copiii mai mici de 6 ani (datorita riscului de spasm laringian).

56

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Produse ulei - intern: antiseptic, calmant, diuretic; ulei - extern: analgezic, cicatrizant, indicat in raceala, gripa; produse pentru ingrijirea tenului, corpului; intra in compozitia tigarilor antiastmatice.

IV.14. MARAR (Anethum graveolens) Planta aromata dulce-amaruie, este un condiment nelipsit ce face deliciul bucatariei traditionale romanesti.

Calitatile plantei au fost apreciate din cele mai vechi timpuri de catre egipteni, greci, chinezi, care-l foloseau pentru reglarea hormonala si inlaturarea efectelor batranetii. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele si semintele.

57

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: vitamine A, B, C, clorofila, uleiuri volatile mai mult in fructe, saruri minerale, taninuri, mucilagi. O lingurita de seminte de marar contine mai mult calciu decat o cana de lapte.

Actiune farmacodinamica Stimuleaza digestia, reda apetitul, stimuleaza secretiile digestive, secretia de acid clorhidric, efect antispastic, combate sughitul, carminativ (calmeaza colicile), antiemetic (inlatura senzatia de voma), diuretic, depurativ (ajuta la eliminarea toxinelor), impiedica formarea calculilor renali dar si actioneaza la dizolvarea lor, stimuleaza secretia lactata la mamele care alapteaza, frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormon feminin, ajutand la dezvoltarea sanilor si a caracterelor sexuale feminine in mod natural, reglarea ciclului menstrual, remedierea tulburarilor datorate menopauzei; antioxidant natural, impiedica formarea radicalilor liberi, prin fibrele pe care le contine ajuta la reducerea colesterolului in sange, prin continutul ridicat de potasiu regleaza tensiunea arteriala, fiind totodata un cardio-protector, datorita proprietatilor diuretice impiedica retentia de lichide in organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice, prin continutul in vitamina C stimuleaza sistemul imunitar, activitatea rinichilor (previne formarea calculilor, cistitele, infectiile renale), datorita continutului in calciu, (semintele de marar) previne osteoporoza, uleiul aromat pe care il contine actioneaza asupra aparatului digestiv si sistemului nervos.

Indicatii terapeutice si utilizari Anorexie (lipsa poftei de mancare), flatulenta, balonare, indigestie, colici intestinale, hemoroizi, in disgravidie (greata provocata de sarcina) inlatura senzatia de voma, amenoree (lipsa menstruatiei), sindrom premenstrual, mame care alapteaza pentru stimularea secretiei lactate, colici de orice natura, insomnii, boli de inima, aterosleroza, afectiuni ale cailor urinare eficient in detoxifiere sau curele de slabire.

58

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Alte utilizari In cosmetica pentru tenurile grase, seboreice, cu porii dilatati se pot face comprese cu suc de marar (obtinut prin mixare cu putina apa minerala, la care se adauga sucul de la lamaie). Mararul prin continutul in fitohormoni feminini, (similar 17-estradiolului), estrogeni ce regleaza activitatea hormonala, reda fermitatea sanilor, catifeleaza pielea, incetineste procesul de imbatranire. Un tratament intern cu tinctura din seminte de marar concomitent cu masarea sanilor cu ulei din seminte de marar, timp de 10 min/zilnic, timp de 20 de zile, asigura cresterea in volum a sanilor, le da fermitate, netezire si catifelare a pielii. Medicina veterinara: Uz intern: infuzie pentru ameliorarea digestiei, afectiunilor pulmonare, crampelor abdominale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap.

Produse suc de marar proaspat pentru scaderea in greutate; frunze proaspete pentru stimularea secretiei lactate; pulberea de seminte de marar este stimulent hormonal foarte puternic determina cresterea tonusului general si a vitalitatii; tinctura din seminte de marar stimulent hormonal; comprese cu suc de marar in cosmetica pentru tenurile grase, seboreice.

59

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

IV.15. MENTA (Mentha piperita) Originara din zona mediteraneana este raspandita astazi in toata lumea, crescand spontan sau cultivata in gradini, in locuri luminoase si bine irigate. Cunoscuta ca planta aromatica utilizata in diverse preparate culinare, dar si ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri. Se utilizeaza partea aeriana a plantei (Menthae herba) sau frunzele de menta (Menthae folium).

Compozitie chimica: Frunzele si toate partile plantei contin ulei volatil, lipide, acizii triterpenici (oleanolic, ursolic), sitosterol, orgocalciferol, amestec de parafine, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic, clorogenic, ferulic, cumaric), taninuri, flavonoide (hesperitina), glucide (ramnoza, galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachinoza, verbascoza), carotenoide (radovantina, eripoxantina, violoxantina, carotina), enzime (catalaza, peroxidaza, polifenoloxidaza etc), vitamine (C, D2, tocoferoli, PP), saruri minerale (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan, zinc, bor, cupru, molibden). Uleiul volatil este format din mentol 52,6 - 63,2%, mentona, mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpine, felandrone, limonen, camfor, fenchen, terpinol, sahinea, cimen, mircen, cadinen), etc. Florile contin mai mult ulei eteric decat frunzele. Radacinile sunt lipsite de ulei volatil.
60

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica Stomahica, antispastica (miorelaxanta, combate spasmele abdominale, contractii musculare, eficienta in colici biliare, hepatice, intestinale), antivomitiva, carminativa (elimina gazele, combate flatulenta, meteorismul abdominal), usor analgezica, coleretica, colagoga, antidiareica, astringenta, uleiul volatil si componentii sai au actiune spasmolitica, decongestiva, antiinflamatorie, antiseptica, bacteriostatica (eficienta in infectii gastro-intestinale, respiratorii), expectoranta (ajuta la eliminarea secretiilor bronsice), favorizeaza menstruatia, stimuleaza contractiile uterine, diuretica, sudorifica, depurativa, tonica, reconfortanta, creste puterea de concentrare. Flavonozidele au proprietati antivirale si antioxidante.

Indicatii terapeutice si utilizari: dispepsii, dischinezii biliare, meteorism abdominal, disgravidie (combate greata si voma), entero-colite, diaree estivala sau de alte cauze, astm, bronsite, laringite, faringite, raceala, gripa, oboseala si tulburari de concentrare in special la elevi si studenti suprasolicitati.

Alte utilizari Cosmetica: menta este folosita adesea si in unele produse cosmetice precum pasta de dinti, lotiunile, gelurile si cremele de corp sau fata, sampoane sau geluri de dus.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare nu se consuma seara deoarece este usor excitant, creste tonusul nervos, putand da insomnie; nu se recomanda in ulcerul gastric, in obstructiile cailor biliare si inflamatiile vezicii biliare si in afectiuni hepatice severe, in litiaze biliare. Nu se recomanda utilizarea preparatelor care contin ulei de menta pe fata copiilor mici si nici in caile nazale, putand duce la spasme ale limbii sau oprirea respiratiei; in graviditate si lactatie: nu se cunosc restrictii.
61

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Produse In general, menta se utilizeaza sub forma de ceai, solutie alcoolica sau ulei de menta. ceaiul de menta datorita proprietatilor antibacteriene, poate fi folosit pentru curatarea fetei si tratarea acneei si punctelor negre; infuzie de menta pentru reglarea digestiei, combaterea colicilor, cresterea diurezei, in caz de dispepsii, raceli, astm, bronsite; uleiul de menta se administreaza pe cale interna, in caz de oboseala, dificultati de concentrare si atentie, este un tonic nervin, antivomitiv, anestezic (menta actioneaza ca anestezic asupra terminatiilor nervoase din stomac), antiviral (virusul gripal, herpesul simplex), antibacterian (streptococul beta- hemolitic, Pseudomonas), antifungic (Candida albicans), decongestiv; poate fi folosit si sub forma de inhalatii in infectii de cai respiratorii, laringita, raguseala, catar rino-sinusal, sau sub forma de bai pentru afectiuni reumatismale, artrite, nevralgii, lombago, urticarie; comprese sau cataplasme locale in caz de migrene; uleiul aplicat local poate anestezia gingia sau dintele care doare si poate reduce inflamatia; ulei de menta folosit in aromoterapie ajuta in alungarea anxietatii, stresului si a problemelor, precum migrenele, provocate de stres; produse cosmetice precum pasta de dinti, lotiunile, gelurile si cremele de corp sau fata, sampoane sau geluri de dus; pasta din frunze de menta impotriva problemelor digestive (indigestie, flatulenta, greata, diaree), acnee; pudra din frunze de menta impotriva gretei, pentru curatarea dintilor si a gurii; macerat din frunze de menta impotriva diareei; ceai din frunze de menta impotriva diareei; suc din frunze de menta impotriva respiratiei mirositoare.

62

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

IV.16. MUSTAR ALB (Sinapis alba) Originar cel mai probabil din zona Mediteraneana, este cultivat in toata Europa (de Nord, Centrala si de Est), inrudit cu mustarul chinezesc. Se folosesc semintele la diverse preparate culinare traditionale, prepararea muraturilor sau obtinerea pastei de mustar la care vinul folosit si mirodeniile asociate, tarhon, cucurma, hrean, ienibahar, cuisoare, scortisoara, piper, ardei iute, zahar sau miere, foi de dafin si alte ierburi aromate dau gustul specific. Folosit ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri, romanii o recomandau in caz de epilepsie, depresii, dureri reumatice.

Compozitie chimica: ulei volatil (alil-senevol), acizi organici (oleic, linolic, linoleic), mucilagii, celuloza, substante proteice, minerale (calciu, potasiu, magneziu), sinalbozidul (similar cu sinigrozidul din mustarul negru care sub actiunea enzimei mirozinaza in mediu apos se descompune in glucoza, sulfat acid si izotiocianat de p-hidroxibenzil care nu este volatil, ca izocianatul de alil).

63

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica Revulsiva, rubefianta (dilata vasele sanguine, producand o iritatie a pielii, cu incalzire), stomahica, hipocolesterolemianta, iar datorita prezentei mucilagiilor are actiune laxativa.

Indicatii terapeutice si utilizari: hipercolesterolemie, afectiuni respiratorii (traheo-bronsita, pneumonie), raceala, gripa, afectiuni reumatice, nevralgii, contracturi musculare.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Hipertensiune arteriala, bolnavi cu varice sau diferite afectiuni cutanate, precautii in cazul copiilor la care pielea este mai sensibila pentru a nu produce arsuri; la copii sub 6 ani administrarea aplicatiilor este contraindicata. Iritant cutanat si al mucoaselor. Uleiul vegetal obtinut din mustarul alb poate provoca eriteme, flictene (iritatii, basici) si chiar necroza tesuturilor.

Produse pasta de mustar este folosita ca si condiment; laxativ - semintele intregi de mustar alb; faina de mustar: in scop terapeutic se foloseste sub forma de cataplasme; datorita actiunii rubefiante stimuleaza circulatia la locul dureros, facand sa calmeze durerile sau sa decongestioneze tesuturile subiacente, fiind indicate in caz de bronsite; pneumonii, cefalalgii, migrene, afectiuni reumatice, lombago, sciatica; frunzele de mustar alb pot fi folosite in salate.

64

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

IV.17. MUSETEL (Matricaria camomilia) Pretudindeni raspandita in lume, este cea mai veche planta medicinala a tuturor timpurilor. Originara din sudul si sud-estul Europei, creste in flora spontana pe ogoare, poieni, la marginea drumurilor sau in gradini, prefera solurile nisipoase si locurile insorite din zonele de campie. Perioada de inflorire se intinde din lunile aprilie-mai pana la sfarsitul lui august. Numele deriva din latina, "matca/ uter" deoarece in medicina populara a fost folosit pentru tratarea unor afectiuni specifice femeilor ca dezinfectant, cicatrizant, calmant al durerilor. In scop terapeutic se folosesc florile (Chamomillae flores).

Compozitie chimica: uleiuri volatile, principii amare sesquiterpenice (proazulene), flavonozide (glicozide de apigenina, luteolina, kempferolul si derivati metoxilati), glucide, vitamine (B1, C, carotenoizi), colina, minerale (calciu, fier, zinc, siliciu, zirconiu, molibden, cupru, fosfor, potasiu), acizi grasi (acid oleic, linoleic, palmitic, stearic, cerotic), acizi fenolici (clorogenic, cafeic, salicilic, siringic, vanilic).

65

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Uleiul volatil: hidrocarburi sesquiterpenice (chamazulena, dihidrochamazulena, bisaboleni, trans-beta-farnesen), alcooli sesquiterpenici (alfabisabolol, spatunelol, farnesol), oxizi sequiterpenici (bisaboloxizi), cumarine (herniarina, umbeliferona, poliine).

Actiune farmacodinamica Antiseptica, dezinfectanta, antiinflamatoare, anestezica, antihistaminica (antialergica), actiune emolienta, tonic capilara, sudorifica, bactericida si bacteriostatica, carminativa (combate spasmele intestinale si ajuta la eliminarea gazelor), efect cicatrizant, regenerant, grabeste vindecarea, normalizeaza metabolismul pielii si stimuleaza epitelizarea, intareste radacina firului de par, combate matreata, impiedica formarea pietrelor la rinichi sau fiere, are actiune antispastica, relaxeaza musculatura neteda, combate spasmele, colicile abdominale, nefritice, actiune calmanta, sedativa, asupra sistemului nervos. Uleiul volatil este folosit in aromaterapie pentru calmarea durerilor de cap, actiunea relaxanta generala, combaterea insomniilor, combaterea crizelor astmatice.

Indicatii terapeutice si utilizari: infectii acute si cronice ale tubului digestiv (gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, diaree), aparatului respirator (gripe, guturai, bronsite, traheite, astm bronsic), afectiuni uro-genitale (cistite, vaginite, prostatite, leucoree), menstre cu dureri (prin actiunea antispastica, antialgica), boli renale (favorizeaza eliminara uratilor, acidului uric), combate guta, artritele, reumatism, combate insomnia, anxietatea, depresia cauzata de disfunctii ale menopauzei. Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern: tratarea gastritelor, enterocolitelor, in diaree, stari inflamatorii ale mucoaselor. Uz extern: stomatita, conjunctivita.
66

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare: poate creste efectele anticoagulante de aceea nu se administreaza impreuna cu aspirina, mai ales la cei cu tulburari de coagulare sanguina. Nu se recomanda uleiul volatil sau tinctura in perioada sarcinii. Nu trebuie administrat impreuna cu medicamente sedative sau alcool. Polenul din preparatele cu extract de musetel poate cauza reactii alergice la cei sensibili (utilizarea in acest caz trebuie facuta cu precautie); a se evita la persoanele cu ten albicios, datorita cumarinelor, alergie incrutisata cu alte specii de Asteraceae. Produse produse pe baza de musetel pentru ingrijirea tenului: creme, lotiune tonica, demachiant; produse destinate ingrijirii parului: sampon; ulei de musetel - proprietati antiinflamatorii; deo roll-on cu extract de musetel - calmeaza pielea dupa epilare; ceai de musetel; creme, balsamuri pentru maini.

IV.18. PATLAGINA (Plantago lanceolata,) Planta erbacee usor adaptabila la diverse conditii de sol, umiditate, temperatura, lumina fiind raspandita din zona de ses, campie pana in zona alpina. Se spune ca daca o broasca este muscata de paianjen se grabeste la patlagina, caci aceasta o vindeca. In medicina populara era folosita pentru tratarea ranilor, muscaturilor de sarpe sau de insecte sau pusa in incaltari pentru vindecarea bataturilor (basicilor) fiind cunoscuta ca un leac al ranilor vechi si persistente. In scop terapeutic se folosesc frunzele (Plantaginis folium).

67

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: uleiuri volatile, mucilagii (acid poliuronic, pentozan, xiloza), alantoina, flavonozide, principii amare, iridoide (aucumbina sau aucubozida cu structura furanica), compusi triterpenici (acid ursolic, oleanolic), -sitosterol), fitochinona, carotenoizi, minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, cupru, molibden).

Actiune farmacodinamica: demulcent (calmeaza mucoasele) (datorita mucilagului); emolienta, laxativa (mucilagii, planteoza, produsi de hidroliza); expectoranta, fluidifianta a secretiilor bronsice; actiune hemostatica (vitamina K si tanin), cicatrizanta; utila in tratamentul ulcerului (datorita prezentei alantoinei, enzimelor proteolitice, flavonelor si carotenoidelor), antibiotica; antiinflamatorie (prin iridoide si steroli); proprietati astringente si antipruriginoase (combate mancarimile) (taninuri, aucubozid), antidiareica, diuretica, depurativa, previne cresterea colesterolului, previne ateroscleroza, scade tensiune arteriala, regeneranta, antiinflamatoare, in afectiuni dermice ulcerative, purulente; antispastic (polifenoli); laxativ (semintele);

Indicatii terapeutice si utilizari Frunzele plantelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara, culta si traditionala.
68

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Medicina umana: Uz intern: - infuzie, pentru tratarea aterosclerozei, in hemoragii, hipertensiune arteriala, diaree, gastrite hiperacide, ulcer gastric, tuse de diverse etiologii, bronsita, astm bronsic; Uz extern: - infuzie, pentru tratarea afectiunilor vasculare (ulcer varicos), tratarea stomatitelor, laringitelor, traheitelor, tratarea ranilor purulente, ulceratiilor. Frunzele intra in compozitia pentru ceai in tratarea emfizemului pulmonar, silicozei, bronsitei, tusei convulsive si spastice. Medicina populara, pentru tratarea inflamatiilor articulatiilor: tendinitelor, bursitelor, tenosinovitelor, artritelor, miozitelor, edemelor declive (boli de picioare).

Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern: - infuzie/decoct/macerat crud, pentru tratarea bronsitelor, in catar laringo-traheal, diaree; Uz extern: - infuzie, pentru tratarea plagilor varicoase, conjunctivitelor, blefaritelor; Cosmetica: pentru igiena oculara si tratarea conjunctivitei.

Contraindicatii, precauti, reactii adverse si/sau secundare Dermatita de contact; produsele cu extracte de Plantago contraindicate la persoanele sensibile.

Produse pulberea din frunze - intra in compozitia ceaiului bronsitic pentru tratarea
69

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

emfizemului pulmonar, silicozei, bronsitei, tusei convulsive si spastice; infuzia - in uz extern poate fi folosita sub forma de bai sau comprese pentru tratarea ulcerului varicos, ulceratii diverse ale pielii, conjunctivita, sau sub forma de gargara in afectiuni ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, faringite), laringite; siropul de patlagina este recunoscut ca remediu natural pentru calmarea tusei; se gaseste in preparate standardizate sau se poate prepara in casa ca orice sirop din planta verde sau uscata; frunzele proaspete zdrobite pot fi puse sub forma de cataplasma pe suprafata pielii pe rani infectate sau sangerande; prin actiunea hemostatica, dezinfectanta, cicatrizanta, grabeste vindecarea; tinctura de patlagina - pentru efectul antiinflamator, emolient, expectorant, hemostatic, antiulceros, cicatrizant; pectinele extrase din frunze se comercializeaza sub denumirea de Plantaglucid, cu actiune buna in tratamentul ulcerului gastric. IV.19. ROINITA (Melissa officinalis L.) Planta melifera, cu flori albe-liliachii, raspandind o mireasma aseamanatoare cu lamaia, prefera poienile insorite din padurile de stejar, salcam sau fag, bogata in nectar, apreciata de albine de unde au derivat si multe denumiri ale plantei. Folosita ca mirodenie pentru gustul proaspat de lamaie, la aromarea bauturilor, dar mai ales ca planta medicinala. Vestiti medici ai antichitatii o recomandau pentru diverse afectiuni: Dioscoride pentru purificarea sangelui si muscatura de serpi, Pliniu pentru intarirea vederii, Hildegard van Binger pentru linistirea spiritului, medicii arabi pentru intarirea inimii. In scop terapeutic se foloseste partea aeriana (tulpina, frunze, flori) culeasa pe timp frumos, insorit, fara vant (vantul determina imprastirea uleiurilor volatile, principii active importante din punct de vedere curativ).

70

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitia chimica: Principalii componenti chimici identificati in organele aeriene sunt: uleiurile volatile (pana la 0,15 % substanta proaspata); componentii uleiului volatil depind de locul din care a fost recoltata planta. Astfel Melissa provenita din Finlanda contine o proportie mai mare de carvona (15,70 %) si de cariofilen oxid (7,70 %); o alta provenita din aceeasi tara a avut un continut mai mare de cariofilen oxid (12,30 %), metil cavicol (6,30 %) si anetol (6,10 %), Melissa provenita din Spania a avut un continut mai mare de geranial (45,00 %) si neral (35,00 %), cea provenita din Germania are un continut mai mare de citronelal (36,20 %), germacren D (13,50 -cariofilen (10,90 %). Alti constituenti sunt: taninurile (3 - 6 %), glucidele (zaharoza, planteoza -sitosterol, campesterol), catechinele, triterpenele (acid ursolic, acid oleanolic, acid 19- -hidroxiursolic, acid 29-hidroxioleanolic, acid 2- -hidroxioleanolic, acid 2- -hidroxioleanolic, acid 2- hidroxiursolic), acizii polifenolcarboxilici si derivatii (acid cafeic, acid clorogenic, acid protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul rozmarinic), agliconii si glicozidele flavonice (quercetina, ramnocitrina, apigenin-7-glucozida, kempferol, luteolina, luteolin-7-glucozida, ramnazina si cinarozida).
71

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica Extractele au actiune calmanta, antimicrobiana, antihistaminica si de reducere a presiunii sanguine. Continutul in polifenoli al extractelor favorizeaza tratarea herpesului, gutei si intepaturilor de insecte. Se utilizeaza de asemenea pentru inhibarea activitatii hormonilor tiroidieni. Uleiul volatil care contine citral si citronelol au actiune calmanta asupra sistemului nervos central si antispasmatica si in general uleiul volatil are proprietati digestive, carminative, coleretice, regleaza digestia stomacului, tonice, sedative. Actioneaza impotriva starilor de voma la femeile insarcinate, contractiilor din perioada ciclului. Combate migrenele, durerile de dinti, de cap si urechi generate de nevralgii; se utilizeaza impotriva tusei, raguselii si afectiunilor cailor respiratorii; contra gutei, anemiei, insomniei, dizenteriei.

Indicatii terapeutice si utilizari In medicina populara uleiul volatil se recomanda in boli de ficat, astm, anemie, balonari, indigestie, intepaturi de albine, viespi, slabirea memoriei, boli de plamani, maladia Parkinson, ameteli.

Alte utilizari Medicina veterinara Uz intern pentru tratarea colicilor intestinale, starilor diareice, vomei, anorexiei, tonic si stimulent in productia de lapte. Dozele de tratament pentru: animale mari (cabaline, bovine): 15 - 20 - 50 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine): 5 - 10 - 15 g; animale mici (pisici, caini, pasari): 2 - 5 - 8 g. Uz extern pentru tratarea plagilor. Cosmetica - varfurile inflorite sunt folosite pentru obtinerea de colonii si parfumuri.
72

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Produse sub forma de ceai (infuzie) in tratarea: cancerului de tiroida, reumatismului (actiune antiinflamatoare articulara), boli digestive (colon iritabil, colon spastic si enterita), diskineziei biliare, litiazei biliare, herpesului de tip I si II; se utilizeaza sub forma de tinctura in tratarea: problemelor menstruale, probleme ale sistemului nervos (pe termen lung contra bolii Alzheimer), depresiei, anorexiei psihice; tablete utilizate in stari de hiperexcitabilitate nervoasa; intra in compozitia ceaiurilor laxative si anticolitice; efect sedativ, calmeaza palpitatiile pe fond nervos, tulburarile nervoase, ca durerile de cap, indispozitiile, insomniile si alte neurastenii; IV.20. SALVIE (Salvia officinalis) Planta melifera venita din zona mediteraneana, creste cultivata in gradini, in locuri insorite. Este o planta mistica investita cu puteri magice; exista mai multe mituri despre aceasta planta sacra: o legenda spune ca a fost singura dintre flori care a adapostit-o pe Maica Domnului atunci cand fugea in brate cu pruncul Iisus, in fata aprozilor lui Irod, iar drept multumire aceasta a investit planta cu puteri nelimitate, de a salva vieti si a-i trata pe oamenii tuturor timpurilor de orice boala. Numele latinesc deriva de la cuvantul "salvare" care inseamna a vindeca, a salva. In scop terapeutic se folosesc frunzele (Salviae folium) si partile aeriene (Salviae herba) inflorite, recoltate la inceputul infloririi in lunile mai-iunie.

73

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitia chimica: uleiuri volatile - 1,5 5,5% (salvinol sau absintol, tuiona, alfa si beta-pinene, acetat de linalil, camfor, borneol, cineol, etc), principii amare diterpenice (picrosalvina), triterpene pentaciclice (acid ursolic, crategolic, oleanolic), steroli ( -sitosterol, stigmasterol), substante estrogene, rezine, acizi organici (acid nicotinic, acid cafeic, acid fumaric), rasini, taninuri catehice, flavonozide, vitamine (B1, C), saruri de potasiu.

Actiune farmacodinamica Compozitia chimica complexa si natura principiilor active pe care le contine ii confera salviei proprietati coleretice, carminative, estrogene, antiseptice si usor astringente; eupeptic-amar (usureaza digestia), stimulent in dispepsii si atonii gastro-intestinale, colagog si in disfunctii ovariene; prezinta actiune antisudorifica pronuntata (diminueaza transpiratia); atenueaza procesele fermentative din intestin si favorizeaza eliminarea gazelor; stimuleaza secretia biliara si a ficatului; are efect usor hipoglicemiant; prezinta efect calmant asupra sistemului nervos; datorita compusilor fitoestrogenici pe care ii contine, regleaza menstruatia si ajuta la contracararea efectelor neplacute ale menopauzei.

Indicatii terapeutice si utilizari: afectiuni inflamatorii, infectioase ale cailor respiratorii (bronsite, traheite, astm bronsic); afectiuni digestive (colite de fermentatie, diaree, enterocolite, colite de putrefactie); afectiuni ale cailor biliare, constipatie sau diaree, hiperhidroza palmo-plantara (transpiratii excesive); stari de oboseala, surmenaj sau stres, tulburari de memorie; boala Alzheimer, pentru incetinirea proceselor de imbatranire; galactoree, pentru stoparea lactatiei; preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiratiei excesive in diverse stari, cum ar fi distoniile neuro-vegetative si menopauza; preparatele din salvie sunt utile in starile de meteorism abdominal, in dischineziile biliare, ca adjuvant in tratamentul diabetului zaharat, in unele dureri abdominale, in inflamatiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) si ale pielii sau in acnee; in uz extern: rani purulente, eczeme infectate; recomandata contra depresiei si oboselii.
74

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precauti, reactii adverse si/sau secundare epilepsie, hipertensiune arteriala; nu se administreaza femeilor care alapteaza deoarece are capacitatea de a opri lactatia; poate avea drept reactii secundare scaderea apetitului alimentar, o usoara deshidratare si constipatie. Produse ulei: afectiuni dermatologice; creme antiacneice; tinctura: afectiuni dermatologice; ceai; frunzele intra in compozitia ceaiului antiastmatic, ceaiului pentru gargara si in tigarile antiastmatice;

IV.21. SCORUS NEGRU (Aronia prunifolia) Este originar din America de Nord. Efectele binefacatoare erau cunoscute si de catre populatia bastinasa. Bauturilor preparate din scoruse li s-au atribuit putere divina. Mai tarziu a fost cultivata in Rusia pe plantatii uriase. Nu peste mult timp a ajuns si in Europa si din ce in ce mai multi oameni i-au cunoscut efectele binefacatoare. Este fructul tineretii celulelor, a unei stari generale sanatoase, al vitalitatii. Se utilizeaza fructele (zemoase, acre-dulci, de culoare neagra-albastruie, de circa 1 cm diametru), care se maturizeaza in lunile septembrie-octombrie.

75

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: fructele sunt bogate in acizi organici, microelemente, vitamine. Continutul de vitamina C este deosebit de ridicat. Fructele mai contin si vitaminele B1, B2, B3, K si multivitamina P (500 mg/100 g), caroten, rutina, substante tanante, antociani, zahar, acizi organici, saruri minerale (Cu, Fe, I, Mo, Mn, Mg).

Actiune farmacodinamica: intareste sistemul imun, are un efect binefacator asupra circulatiei sangelui, a functionarii inimii, scade tensiunea, incetineste procesul de imbatranire a celulelor.

Indicatii terapeutice si utilizari: in ateroscleroza, hipertensiune arteriala, glomerulonefrita, hemoragii diverse, prevenirea instalarii trombozelor, ameliorarea circulatiei periferice, gastrite usoare.

Contraindicatii, precauti, reactii adverse si/sau secundare Consumul de scoruse va fi limitat pentru bolnavii cu ulcer gastric si duodenal si la cei cu un grad ridicat de coagulare a sangelui.

76

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Produse suc de scoruse; scoruse uscate; compot, gem, marmelada, vin, sucuri, dulceata.

IV.22. SOVARF (Origanum vulgare) Planta erbacee aromatica, cu flori rosii-purpurii, originara din zona mediteraneana, creste prin fanete, in locuri insorite si uscate din regiunile de deal si de munte. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei (Origani herba); florile infloresc din lunile iunie pana in august, iar culesul partilor aeriene se face in orele diminetii atunci cand planta contine cele mai multe uleiuri eterice.

Compozitie chimica: uleiuri volatile (carvacrol, timol), taninuri, principii amare, antociani (peonidol, marvidol), flavone (apigenol, luteol, kempferol si glicozide ale acestora), acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic, rosmarinic, clorogenic), compusi terpenici (acid ursolic, oleanolic), substante minerale.

77

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica Antispastic, bronhodilatator, expectorant, fluidifica secretiile bronsice, sedativ asupra sistemului nervos; actiune antiseptica, dezinfectanta, stomahica, carminativa, spasmolitica, secretolitica, eficient in boli cu aclorhidie gastrica.

Indicatii terapeutice si utilizari: afectiuni respiratorii, traheite, bronsite; stimuleaza secretiile digestive; in tuse convulsiva, actiune calmanta a tusei prin efect sedativ asupra sistemului nervos central, favorizeaza eliminarea secretiilor bronsice.

Alte utilizari Medicina veterinara: uz intern: infuzie - pentru tratarea iritabilitatii la caini si pisici; uz extern: cataplasme cu infuzie pentru tratamentul abceselor, furunculelor si arsurilor. Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Datorita concentratiei crescute de carvacrol si timol este iritant cutanat, iar uleiul volatil nu se poate aplica pe piele.

Produse ceai: se foloseste in tratarea gastritelor, colicilor gastrointestinale, tusei convulsive, traheitelor, bronsitelor, tusei rebele; extern - sub forma de gargarisme, se recomanda in afectiuni ale cavitatii bucale, faringite, laringite, iar sub forma de inhalatii cu abur in astmul bronsic; unguent: afectiuni dermatologice, arsuri, dureri de cap, dureri de dinti, eczeme, gingivite, halena (respiratie urat mirositoare), otita, parodontoza, rani, crize dureroase reumatice; tinctura: stari gripale, stomatite, traheite, tulburari intestinale, tuse
78

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

convulsiva.

IV.23. VALERIANA (Valeriana officinalis) Planta erbacee creste spontan pe soluri umede, in stufarisuri, paduri, la marginea apelor, in lunci si zavoaie, in zonele de deal si munte, fiind raspandita in toata Europa si Asia. In traditia mai multor popoare, se impleteau cununi din florile de valeriana care erau puse deasupra tocului usii pentru a indeparta vrajile, farmecele, blestemele, duhurile rele. Este cunoscuta si folosita in medicina empirica pentru tratarea tulburarilor emotionale, combaterea insomniilor si tratamentul clasic al crizelor epileptice; s-a observat ca reduce agresivitatea animalelor. In scop terapeutic se recolteaza toamna dupa vestejirea partilor aeriene, rizomii, stolonii (tulpinile taratoare) si radacinile (Valerianae rhizoma cum ridicibus).

Compozitie chimica: Ulei volatil (0,5 - 2%) continand: hidrocarburi mono- si sesquiterpenice (pinen, camfen, limonen, -cariofilen, azulene); alcooli mono- si sesquiterpenici ( 79

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

terpineol, geraniol, borneol, valerianol, valenol, ledol); esteri terpenoidici (acetat si izovalerianat de bornil, formiat si butirat de bornil, acetat de kessil, acetat si valerianat de mirtenil); aldehide si cetone (valerenal, valeranona); acizi (izovalerianic, acetoxivalerianic, valerenic, valerenolic, acetilvalerenolic); iridoide (valepotriati). Componentele nevolatile sunt: alcaloizi (derivati ai ciclopentanpiridineiactinidina); acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic, clorogenic); flavonoide (cvercetol, camferol, apigenina, luteolina, diosmetina); glucide; taninuri; rezine; enzime; glicozide ale iridoidelor.

Actiune farmacodinamica: actiune sedativa, tranchilizanta, hipotermizanta, decongestionant-venoasa, flebotonica (imbunatateste fluxul sanguin venos), neurotonica.

Indicatii terapeutice si utilizari Se poate utiliza in neurastenie, agitatie, tahicardie, febra, hemoroizi interni si externi, varice, astenie. Uz intern: tratarea afectiunilor cardiace (tulburari de ritm cardiac, nevroza cardiaca, palpitatii), a vomei; tratarea colicilor abdominale la adulti (dureri); astm bronsic; insomnii; colici renale; combaterea viermilor intestinali, diaree. Radacina si rizomul plantei se folosesc in amestec cu alte plante pentru tratarea: anginei pectorale, aterosclerozei, sindroamelor dispeptice (anaciditate si hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, meteorismului, colicilor hepato-biliare, dismenoreei.

Alte utilizari Medicina veterinara: Uz intern: tratarea bolilor sistemului nervos central; transpiratii excesive; nefrite, poliurie, anurie (urinare prea frecventa sau redusa); tulburari intestinale.
80

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Sarcina si alaptare; nu se administreaza in timpul conducerii autovehiculelor datorita efectelor hipnotice pe care le exercita asupra sistemului nervos; interactioneaza cu alte medicamente, potenteaza efectele produselor barbiturice si benzodiazepine, motiv pentru care administrarea de valeriana este bine sa se faca doar la sfatul medicului, cand exista si alte medicamente asociate (in special antidepresive, tranchilizante); in cazul administrarii de lunga durata pot sa apara agitatie, insomnie, midriaza, tulburari cardiace. Supradozarea duce la inapetenta, hipersalivatie, poliurie sau anurie, nefrite, tulburari intestinale, transpiratii. In faza avansata a intoxicatiei apar fenomenele de ameteala, somnolenta, hipotermie, tahicardie, tahipnee (accelerarea respiratiei), colaps (pierderea oricarei forte, scaderea brusca a tensiunii arteriale, puls rapid si foarte slab), coma asfixica. Toxicitate: valepotriatii sunt citotoxici si mutageni in vitro (neconfirmat in vivo), toxicitatea lor fiind mult mai mare decat a extractelor. Majoritatea extractelor nu contin sau au foarte mici cantitati de valtrati. Ei sunt termolabili si degradati de aciditatea gastrica. Observatii: Se poate si utiliza si specia Valeriana sambucifolia Mjkan, care are stoloni aerieni, iar frunzele au 2 - 4 perechi de fasii mai groase.

Produse infuzie, macerat la rece, infuzie combinata, pulbere, tinctura (nu se face o cura mai mare de 6 saptamani, pentru a nu aparea reactii adverse); pulberea - pentru calmarea starilor de nervozitate, tratarea tulburarilor neurovegetative (nu se pastreaza mai mult de 10 zile, deoarece isi pierde proprietatile terapeutice); infuzia din radacina uscata - pentru efectul sedativ, calmant, antispastic, somnifer (doza pentru dimineata se lasa la macerat de seara, iar cea pentru seara se pune la macerat de dimineata; consumata in cursul zilei, poate da somnolenta);
81

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

tinctura: se foloseste un amestec de plante pentru combaterea insomniei, isteriei (valeriana, hamei, levantica, flori de tei, roinita); impotriva tulburarilor cardiace (valeriana, paducel, talpa gastii); impotriva tulburarilor gastrice de natura nervoasa (sunatoare, valeriana, tei argintiu).

82

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie ______________________________________________________________________________

Bibliografie 1. Cercasov C, E. Oprea, Popa C-V, I. C. Farcasanu, Compusi naturali cu actiune terapeutica, Ed. Universitatii din Bucuresti 2009; 2. Parvu C., Universul plantelor, Plante din flora Romaniei, vol I, Editia a II a, Ed. Tehnica. Enciclopedica, Bucuresti, 2002; 3. Istudor V., Farmacognozie. Fitochmie. Fitoterapie, vol II, Aetherolaea, rezine, iridoide, principii amare, vitamine, Ed. Medicala, Bucuresti, 2001; 4. Istudor V., Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol I, Oze, ozide,si lipide, Ed. Medicala, Bucuresti 1998; 5. Parvu C., Universul plantelor, Mica enciclopedia, Editia a II a, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1997; 6. Farmacopeea romana, Editia a X a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993; 7. Flora RSR, vol. XII, 1976; 8. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania, 2009; J. Halasa si colab., 1982; L. Yaguang, 1987; L. Yaguang, 1987; U. Wrzeciona si colab., 1987; Szent Gyorgyi-1931.

83