TESTUL F ( Fisher)

Testul F (Fisher-Snedecor). Se utilizeaz pentru a testa dac variaia unei variabile este mai mare ntr-o populaie dect n alta, comparaia fiind fcut folosind dou eantioane mici, cte unul din fiecare populaie. S notm cu 12 varianta n primul eantion i cu 22 varianta n cel de al doilea i s presupunem c prima din cele dou valori este mai mare. (Evident, n cazul de fa avem de comparat numai mrimi pozitive). Spre deosebire de cazurile precedente, aici nu se calculeaz diferena, ci raportul dintre valorile ce se compar. Deci, se calculeaz mrimea P = 12 / 22 i se caut valoarea critic a lui F n tabel, corespunztor pragului de semnificaie dorit, numrului de grade de libertate al primului eantion ( 1= n1 - 1) i al celui de al doilea eantion ( 2= n2 1). Dac F calculat este mai mare dect valoarea critic din tabel, se respinge ipoteza nul, ipotez conform creia cele dou eantioane ar proveni din populaii cu aceeai varian. Evident, tabelele cu valorile critice ale lui F snt mult mai complicate, ele fiind tridimensionale, cci surprind simultan pragul de valorile critice ale lui t, corespunztoare unui prag de semnificaie, snt dependente i de numrul gradelor de libertate, y, care, de regul, se obine astfel: y = n 1.
2 Y/X 2 Y/X

Fcalc =

1-R

T-p p-1

p numrul de variabile exogene din model dac Fcalc < Ftab, ipoteza nul este cea care este acceptat, fapt echivalent cu inexistena unei legturi ntre cele dou variabile la nivel de populaiei total. dac Fcalc > Ftab, ipoteza nul este cea care se respinge, acceptndu-se cea alternativ. Testul F este utilizat in compararea variantelor. Testul consta din formarea proportiei celor doua variante cu valoare mai mare la

numarator si compararea proportiei astfel formate cu valoare critica a distributiei probabilistice a lui F. Daca proportia este semnificativ mai mare decat 1, variantele vor fi declarate ca nefiind egale. Pachetele statistice executa testul F de regula in acelasi program care executa si testul t. Daca testul F nu este semnificativ, sau ofera rezultate echivoce, se va utiliza varianta variantelor egale. Ca si in cazul testului t, testul F nu se poate folosi in cazul in care variabilele studiului nu respecta o distributie normala. Folosit astfel, ofera rezultate false, in sensul in care variantele nu ar fi egale, pe cand in realitate variabilele nu respecta distributia normala. In cazul distributiilor ce nu respecta normalitatea, se recomanda proceduri non-parametrice. Testul F este insa in mod deosebit de sensibil la cea de a doua prezumtie si anume la omogenitatea variantei. Inconvenientul se poate elimina daca se lucreaza cu esantioane de talie egala sau macar foarte apropiata; daca nu e posibil se procedeaza la transformarea datelor (siruri, logaritmi) sau la extragerea de esantioane egale din esantioanele initiale (cu riscul pierderii de informatie). Ultima prezumtie este deosebit de importanta: investigatorul trebuie sa se asigure ca are de-a face cu observatii independente. Problema se pune in mod special pentru studiile care urmaresc masuratori repetate la aceiasi subiecti, situatie ce trebuie rezolvata intr-un mod particular (subiectii sunt propriul lor martor). Pentru a stabili daca variabilele de segmentare au exercitat o influen semnificativ din punct de 209 vedere statistic am recurs la testul Fisher comparnd valoarea lui Fcalculat cu Ftabelat. n cazul n care Fcalculat>Ftabelat am respins ipoteza nul, deci variabilele au produs variant la nivelul colectivitii cercetate iar n cazul n care Fcalculat<Ftabelat am admis ipoteza nul.