Umberto Eco I O Teorie a Semioticii

rezumat

Scop: explorarea posibilitatilor teoretice si a functiilor sociale ale unei abordari unitare a tuturor fenomenelor de semnificare si/sau comunicare Semiotica studiaza toate procesele culturale ca procese de comunicare. Intreaga cultura ar trebui (nu este) studiata ca un fenomen de comunicare bazat pe sisteme de semnificare Cultura poate fi inteleasa mai bine daca este abordata semiotic (semnificare+comunicare) Semiotica = A spune , A spune nu exclude a minti

Semiotica: - teoria codurilor (mecanismele semnificarii, relatia dintre semnificat si semnificant) - teoria productiei de semne (mecanismele comunicarii catre destinatar a ceea ce s-a semnificat) Semiotica semnificarii + Semiotica comunicarii Semiotica semnificarii poate exista fara cea a comunicarii. Semiotica comunicarii nu poate exista fara cea a semnificarii.

Semiotica are de a face cu orice lucru care poate fi considerat drept semn. Semn: orice lucru care poate fi considerat drept substitut semnificant pentru altceva. Semn: apare ori de cate ori un grup uman decide sa foloseasca si sa recunoasca ceva drept vehicul pentru altceva Procesul de semnificare: exista un semnal (nu stimul) care solicita un raspuns interpretativ Semnificarea : este conventie semiotica nu este doar un transfer de stimuli Procesul de semnificare este posibil doar in prezenta unui cod. Codul: sistem de semnificare care cupleaza entitati prezente cu entitati absente. A: Suma starilor (a semnificatiilor, continutului) B: Suma semnalelor (a semnificantilor, expresiei) C: Suma raspunsurilor comportamentale

: sistem semantic : sistem sintactic

A,B,C, sunt puse in relatie de catre un cod. Sistemul semantic este ansamblul

semnificatiilor care este codificat in semnalele care alcatuiesc sistemul sintactic pentru a fi comunicabil in vederea obtinerii unui raspuns comportamental al destinatarului. Semnificatii Semnificare Comunicare Raspuns comportamental A,B,C : s-coduri (inserate intr-un cod)

Codul: asociaza elementele unui sistem vehiculant (expresia) cu cele ale unui sistem vehiculat (continutul), asociere recunoscuta de o societate Codul: asociere intre planul expresiei si cel al continutului Functia-semn: asociere intre 1 element al planului expresiei si 1 element al planului Continutului Semn-vehicul: 1 element al planului expresiei, purtator de continut Text: un semn vehicul care poarta simultan mai multe continuturi, diferite+impletite lecturat pe mai multe paliere coexistenta unor coduri diferite (consecinta continuturilor diferite, din moment ce codul este legatura dinspre semn catre continut) Un element al expresiei: nu desemneaza doar un obiect vehiculeaza un continut cultural (de ex: cuvantul sirena are intelesuri dincolo de obiect) Codul nu ne impiedica sa intelegem o propozitie care e considerata falsa ( a spune nu exclude minciuna) Semnificatia poate fi inacceptabila nu pentru ca ar fi ininteligibila (poate fi foarte clar codificata si comunicata) ci pentru ca ar implica o reorganizare a codurilor noastre (inertie sau refuzul unor coduri noi necorespunzatoare valorilor societatii noastre)

Denotatie: 1 expresie (semn-vehicul) a unui continut Conotatie: expresia denotata devine continutul altor expresii Ex: denotatie: un anumit semnal inseamna un nivel de alarma al apei intr-un bazin conotatie: nivelul respectiv de alarma inseamna mai departe necesitatea evacuarii, etc. Pornind de la o expresie (semn-vehicul), continuturile se ramifica. Interpretantul (nu interpretul): suma denotatiilor si a conotatiilor semnului vehicul Continuum: continut inform decupat in diferite sisteme formale dupa criterii culturale

Sistemele semantice (ale continutului, semnificatiilor): -Pot fi diferite si pot coexista textul estetic cu multe chei de lectura

-Pot imparti aceleasi forme de expresie - Se pot dezintegra si reorganiza rapid

Codul: ansamblu de reguli combinatorii (nu 1 singura regula) Sememul: unitate de continut (balena=peste, mamifer, etc) Mobilitatea spatiului semantic = modificarea codurilor = dinamica combinatorie Mesajul = complexitate data de multitudinea de coduri, contexte, circumstante. Aceasta informatie complexa este REDUSA cand alegem o singura interpretare definitiva si NEREDUSA in cazul textului estetic care pastreaza inalterata complexitatea (care poate fi si contradictorie, tensionata, inadecvata mesajelor precise prin reducere la 1 interpretare). Isotopii: niveluri de sens paralele, coexistente, autonome Nu exista o puritate a lumii codurilor. Comunicarea + semnificarea: au loc intr-o retea globala de conditii materiale, economice, biologice, fizice, etc. Limbajul verbal: sistemul modelator prim: flexibilitate a articularii si combinatoricii celelalte limbaje ii sunt complemetare

Textul estetic: Procese in ordine: 1.Manipularea expresiei 2.Reasezarea continutului 3. Schimbarea de cod - 4.Nou tip de constiinta a lumii

Text estetic = functie poetica = ambiguitate + autoreflexivitate a mesajului

Ambiguitatea: incalcarea regulilor codului solicita un efort interpretativ aduce incitarea in fata descoperirii flexibilitatii limbajului daca exista in planul expresiei este transmisa si planului continutului Autoreflexivitatea: forteaza examinarea regulii noi de corelare intre expresie si continut orienteaza atentia asupra propriei forme Arta: sporeste dificultatea si durata perceptiei (informatia mesajului nu este redusa) Obiectul: vazut ca pentru prima data (noi coduri) Scopul: nu este explicitarea, aducerea mai aproape de intelegere a semnificatiei

este perceperea aparte Opera de arta: comunica prea mult (informatie neredusa) pare ca nu comunica deloc (informatie neredusa=informatie imprecisa, non-explicita) Arta: noi posibilitati de codificare Arta: enclava semiotica = cod iesit din regula acceptata de oricine Enclava semiotica = cod personal = Idiolect Idiolect la diverse scari de acceptare: 1.stil personal 2.curent 3.regula acceptata de societate (a schimbat codurile curente) Textul (mesajul neredus, arta) obliga la reconsiderarea codurilor obisnuite si a posibilitatilor acestora. Arta determina inaintarea cunoasterii.