Balta-Alb de Vasile Alecsandri

TEMA: contrastul dintre aparen i esen, dintre frumuseea rar a locurilor i starea de napoiere a oamenilor. STRUCTURA: ALCATUITA DIN TABLOURI, POVESTIREA IN RAMA. Calatorul francez este personaj-narator, prin el se face trecerea de la reflectare la reflectie. Personajul contempla realitatea si reflecteaza la conditia oamenilor in cadrul acelei realitati, sesizeaza opozitia intre "natura" si "civilizatie". Intre viziunea personajului si atitudinea critica a naratorului este o stransa legatura. Personajul se confunda cu naratorul, uneori "se ascunde " dupa el, inregistreaza multe senzatii, unele I se par neverosimile, oscileaza intre imaginile socante si estetism. ETAPELE CALATORIEI: - Plecarea din Paris; - ajungerea la Viena si imbarcarea intr-un vapor; - Oprirea la Braila; - la consulat; - mersul cu caruta; - sosirea in satul Balta Alba; - abandonarea in mijlocul drumului; - cainii doresc sa guste din el; - noaptea petrecuta in bordei, dormind pe un pat de lemn; - a doua zi, tanarul francez intra in apa; - ospatul cu bucate necunoscute, dar delicioase; - plimbarea cu vaporul; - balul. INTEGRAREA OPEREI IN TIPOLOGIA ROMANTICA: Elementele romantice care sunt introduse in text au rolul de a sublinia problematica sociala majora. Astfel avem introducerea cu elemente orientale, ciubucuri, cafea, prezenta unui francez intr-un mediu rural romanesc, ca element de contrast, de unic, de exceptie. Autorul surprinde exoticul, notand grotescul, facand observatii critice.

POVESTITORUL NARATOR neimplicat n firul epic Atmosfera propice: ntr-o sear, mai muli prietini alungii pe divanuri Povestirea francezului: prilej pentru a ironiza societatea
NARATOR: calatorul francez NARATOR IMPLICAT IN FIRUL EPIC CALATORIA = pretext pentru critica societii Etape: Paris Viena Brila drumul spre Balta-Alb ajungerea n sat la miez de noapte descrierea propriu-zis a blii prezentarea balului EXCLAMAIA RETORIC

Vasile Alecsandri a fost un scriitor i un om politic, figura cea mai important a literaturii romneti n perioada paoptist. A ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa dovedete c a fost un cltor pasionat cu instinct de nomad i posedat de demonul turistic (G. Clinescu). Eminescu, vorbind despre Alecsandri, il caracteriza astfel: Acel rege-al poeziei vesnic tanar si ferice / Ce din frunze iti doineste, ce cu basmul povesteste (Epigonii). Tema acestei opere este contrastul dintre aparen i esen, dintre frumuseea rar a locurilor i starea de napoiere a oamenilor. n aceast oper autorul ne prezint cltoria fcut de un francez pe teritoriul Valahiei, un inut adncit n ntuneric i populat de canibali. Motivul acestei cltorii primejdioase este spiritul de aventur, curiozitate i dorin de cunoatere. Autorul folosete motivul cltorului strin care viziteaz locuri noi. Acesta permite o percepie critic i satiric a propriei lumi atribuit unei priviri exterioare sau prin comparaie cu o lume edenic. Autorul reuete s creeze o descriere mai exotic a locurilor prin ochii cltorului. Contrastul n oper este redat prin mai multe elemente contradictorii: imaginea iniial a slbticiei i imaginea unei societi civilizate, drumul n cru, satul, cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul i balul, spiritul de aventur iniial i linitea sufleteasc de dup bal, frumuseea edenic i napoierea oamenilor. Cltorul francez trateaz evenimentele ce se ntmpl n jurul lui cu ironie, rezultat din contrastul luciditii i fanteziei, i cu autoironie, lund n derdere propriile defecte, dar satirizndu-le indirect i pe ale altora. Francezul este permanent uimit de peisajul pe care-l descoper necontenit i de oamenii ale cror cultur i obiceiuri sunt ntr-un contrast deosebit. Concluzionnd c n adevr Valahia este o ar plin de minuni! Una din rile care sunt descrise n Halima. Imaginea blii seamn cu cea a paradisului i prin frumuseea natural dar i prin indiferena i inocena cu care oamenii stau n balt: amestec nevinovat de sexuri. Din punct de vedere stilistic, textul se remarc prin antitezele care creeaz contrastul dar i prin enumeraiile i comparaiile cu care autorul descrie lumea Valahiei i sentimentele trite de cltor. Textul Balt-Alb este o povestire, fiind oper epic limitat la un singur fapt epic, de ntindere mic, iar relatarea evenimentelor se face din perspectiva cltorului care este i protagonistul operei. In finalul operei prerea pictorului francez despre Valahia se schimb de la primitiv la europenesc.

REZUMAT Intr-o seara erau multi prieteni adunati asa cum era obiceiul oriental. Printre ei se afla si un tanar francez care facea un voiaj in Orient. Tanarul a marturisit ca ii era rusine deoarece nu stia ca in Europa exista o Moldavie si o Valahie. Plecat din Paris spre a intreprinde un voiaj in Orient asa cum era la moda a ajuns sanatos la Viena si de-a colo sa imbarcat intr-un vapor cu gandul de a cobora Dunarea pana-n Marea Neagra. Cu cat se apropia cu atat mai nerebdator era si curios. Auzea numai cuvintele valah, Valahia. El este stapanit dispret fata de profesorul su de geografie care i delinitase Evropa de dincolo de grania nemeasca ca pe un teritoriu apartinand Evropei Turceti. Pentru zugrav Valahia era un pustiu de fiare salbatice si oameni pribegi ca in sanul Africii, finite antropofage. Oprindu-se vaporul la Braila tanarul zugrav s-a hotarat sa coboare. Inainte de a cobora si-a incarcat pistoalele in caz ca va fi atacat de hoti sau de oamenii din Valahia. Cand a coborat pe mal nici un om nu-l baga in seama ci doar consulul francez care-l duse pe tanar la el acasa cunoscandu-l drept compatriot. Acolo el auzi de balta facatoare de minuni si atunci l-a rugat pe consul sa-l duca si pe dansul intr-acolo. Consulul l-a dus pe tanar la caruta cu care trebuia dus pana la Balta Alba. Era o caruta mica cu patru cai slabi si cu un postas barbos,strenteros si inarmat cu un harapnic lung de-un stanjen. Suiti in caruta primitiva consulul il avertizase pe tanarul francez sa se tina bine dar nu a ascultat si acesta s-a trezit pe jos. Mirat de lucrul ce s-a intamplat si inca tulburat este luat inca o data in caruta dupa 10 minute dupa ce a cazut. A doua oara urcat in caruta se tine bine si se pregateste de plecare. Au plecat dar in timpul mersului nu putea nici sa bage mana in buzunar la pistoale pentru ca ar fi fost azvarlit din caruta. Caii alergau de parca ar fi intrat dracul in ei, caruta mergea de nici nu mai aveau timp rotile sa scartaie, iar postasul batea caii tot mai tare si acestia mergeau tot mai repede fugeau. Dupa zece ceasuri de mers au ajuns la Balta Alba. Francezul credea ca Balta Alba era un targ ca Ems sau Boden. In clipa aceea el numai spera: spera sa scape de salturile carutei, spera sa manance, spera sa se odihneasca. Uitase ca cu cateva ceasuri inainte se gandea ca Valahia era o tara cu salbatici si fiare rapitoare. Dupa inca o fuga buna de cal au ajuns intr-un sat. Aici fu abandonat de crua n mijlocul drumului cu sacul de drum cu tot, n ntuneric. Se trezi instantaneu nconjurat de o hait de cini ce i artau colii i de care ncearc c se apere cu un toiag. n cutarea vreunui tractor (han), inexistent de altfel n sat, ntlnete un tnr care vorbea franceza i, crezndu-l compatriot, i cere sprijinul. Acesta l ndrum n gazd la un strjer, n al crui bordei ia contact violent cu un pat de scnduri care-I amplific durerile provocate de zdruncinturile cruei ce-l purtase pn n acest loc. Dimineata a auzit afara sunete infernale, tropote de cai, de carute. Jumate speriat, jumate somnoros a iesit cu pistoalele in mana sa vada ce se intampla. Cand iesi vazu carute vreo 30 si toate se indreptau spre balta. Atunci realizase ca aceea este balta facatoare de minuni.Totul in mintea tanarului zugrav francez era confuz. Nu mai stia ce se petrece. Mai tarziu a mers si el la balta. Pe marginea baltii zarii un targ care nu era targ, un balci care nu era balci.

Imaginea care i se deschidea in faa ochilor era cea a unei aglomerri de crue srccioase, trasuri, caleti sau cupeuri, un blci colorat n care opulena se amesteca cu saracia, ntr-un haos uimitor. Erau oamenii pe care ii vazuse de dimineata. Unii faceau baie, altii plaja. Nimeni nu statea degeaba. Tanarul se dezbracase si intra in apa. Dupa ce a facut vreo doua sute de pasi se trezi cu patru femei in fata, ele erau acoperite de apa. Acesta rusina spunand ca in el ca este un neindamanatic. A luat-o in stanga si dupa ce a iesit din hotarele imparatiei femeiesti daduse iara de de vreo trei sirene albe si vesele care se stropeau cu apa. Isi ceruse scuze si iesi afara din balta. ntr-un final ntlnete 4 tineri care vorbeau franceza i este uimit recunoasc tocmai pe binefctorul su din seara anterioar, care povestea tovarilor despre cele ntmplate. Se recomand i leag prietenie cu acetia. Pleac apoi mpreun n sat, unde ntr-o cas rneasc sunt osptai cu bucate necunoscute, dar foarte gustoase, servite pe o msu rotund, joas, eznd turcete pe jos. Seara revin pe malul blii pentru a face o plimbare cu vaporul, un fel de plut acionat de dou roi mai mici de moar pe care le nvrteau 4 oameni. La bord, printre cele aproximativ 30 de persoane, cunoate cteva tinere frumoase, foarte bune vorbitoare de limb francez. Seara merge la balul organizat n sat i uimirea pictorului se amplific.