You are on page 1of 12

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. Cresterea economica constituie o problema de maxima importanta pentru organele de guvernamant din toate tarile si reprezinta o prioritate in analizele economistilor din diferite timpuri ca obiectiv al politicii economice a statului.In procesul de tranzitie a tarilor Europei Centrale si de Est politicile macroeconomice au avut functia importanta de a asigura ajustarea structurilor economice la un anumit model de economie de piata de tip central si est european. In acest context politicile de macrostabilizare si crestere economica au avut un rol primordial. Cresterea economica nu poate fi analizata fara a lua in consideratie sporirea si consolidarea rolul institutiilor si politiciilor guvernamentale ( politica fiscala, bugetara, monetara) cu implicatiile pe care acestea le au in promovarea reformelor economice. In cadrul politicilor de crestere economica analistii includ politica fiscala, deoarece ea reprezinta un instrument al politicii macroeconomice care incearca reglarea impozitelor si taxelor precum si a cheltuielilor guvernamentale si a ratei impozitelor in vederea orientarii economiei. Aspectul important este, ca autoritatile fiscale ale oricarei tari trebuie sa poata evalua cat mai exact ritmul si efectele actiunii lor asupra economie. Acest fapt presupune , in primul rand, intelegerea mecanismelor prin care politica fiscala influenteaza economia, unul dintre cele mai importante fiind mecanismul de transmisie a politicii fiscale. Astfel, o buna cunoastere a mecanismului de transmisie este de o mare importanta din punct de vedere al alegerii instrumentelor potrivite, al evaluarii situatiei de fapt, al intelegerii modului de functionare a sectorului financiar si chiar din punct de vedere al corectarii al eventualelor erori de politica fiscala cu minimum de costuri si maximum de efecte. Experienta mai multor tari arata ca majoritatea politicilor de macrostabilizare si asanare economica, aplicate in perioada de tranzitie au utilizat pe larg instrumentele ficale si monetare, avand consecinte favorabile atat asupra inflatiei cat si a economiei reale. Debutul procesului de macrostabilizare in Republica Moldova a intampinat o serie de dificultati determinate de necesitatea realizarii unor reforme sistemice profunde si ajustari sectoriale impuse de procesul de privatizare, de adoptarea unor noi principii de management si de organizare a activitatii economice si de modificare a contributiei diferitelor sectoare la formarea PIB. Suplimentar, necorelarea preturilor interne cu cele practice pe pietele internationale si persistenta unui grad ridicat de rigiditate in stabilirea si modificarea acestora au facut si mai dificil efortul restructurarii de fond a economiei. Traiectoria dezinflatiei de-a lungul procesului de tranzitie nu a fost uniforma, existand frecvente episoade de reimflamare a inflatiei sau deteriorari la nivelul altor tipuri de echilibre macroeconomice. In aceste conditii, stabilizarea macroeconomica si demararea procesului de crestere economica nu afost posibila fara elaborarea si promovarea de catre BNM a unei politici fiscale adecvate, orientate spre crearea conditiilor favorabile asigurarii stabilitatii financiare si reducerii ratei inflatiei si impozitelor. In acest context de idei, identificarea influentelor pe care deciziile de politica fiscala le au asupra evolutiei economiei nationale este de maxima importanta in procesul de reorientare a mecanismului economic spre cresterea economica si perfectionarea instrumentelor de gestiune macroeconomica similare tarilor in tranzitie din Europa Centrala si de Est. Scopul lucrarii consta in cercetarea interactiunii dintre cresterea economica si politica fiscala, evaluarea impactului acesteia asupra principalelor variabile macroeconomice

(impozite si taxe, cheltuieli guvernamentale, rata impozitelor) prin prisma influentei deciziilor autoritatii fiscale asupra conjuncturii economice si financiare. Obiectul cercetarii il constituie politica fiscala si impactul ei asupra cresterii economice realizat prin intermediul mecanismelui de transmisie fiscala.

ABORDARI TEORETICE CU PRIVIRE LA ROLUL POLITICII FISCALE IN ASIGURAREA CRESTERII ECONOMICE

Principalele politici de crestere economica in contextul teoriilor economice clasice si contemporane

Conceptul de crestere economica este unul din cele mai importante din cadrul economiilor economice clasice si contemporane, iar teoria cresterii economice prezinta o imporatnta deosebita in studierea comportamntelor sistemelor economice agregate pentru intelegerea evolutiei variabilelor macroeconomice. Cresterea economica este deosebit de importanta pentru organele de guvernamant din toate tarile si reprezinta o prioritate in analizele economistilor din diferite timpuri ca obiectiv al politicii economice datorita sanselor de prosperitate economica si sociala pe care le poate oferi. La modul general, putem defini cresterea economica ca fiind capacitatea unei tari de a furniza cantitati in crestere de bunuri si servicii, fapt reflectat de cresterile, intr-o anumita perioada de timp, ale indicatorilor macroeconomici rezultativi, deoarece atat nivelul indicatorilor cat si populatia, producatoare si consumatoare de bunuri si servicii sunt variabile in raport cu timpul. Evaluarea cresterii economice ca proces global porneste de la principalele agregate macroeconomice ale sistemului conturilor nationale, reprezentate prin PIB sau venitul national.1 In orice tara sistemul conturilor nationale ofera cadrul necesar pentru elaborarea analizelor macroeconomice, precum si indicatori ce permit astfel de analize:componentele consumului, productiei, fluxurile financiare si nefinanciare.2 Conturile nationale constituie intrari pentru politicile macroeconomice, pentru implementarea, monitorizarea, evaluarea si analiza acestora si permit elaborarea modelelor si a previziunilor pe termen scurt, mediu si lung ale evolutiei economiei. Istoria dezvoltarii economice mondiale demonstreaza ca, bunastarea unui popor a fost data de nivelul PIB, care reprezinta valoarea bruta a productiei finale de bunuri

1 2

Poulon F. Economie generale, II-e Edition, Paris, Bordas, 1990 pag 287. Tanase F. Preturile si indicatorii macroeconomici,Bucuresti, ed ALL BECK,1998 pag 56

si servicii produse in cursul unei perioade de timp de catre agentii economici ce isi desfasoara activitatea in interiorul granitelor nationale. 3Rolul deosebit al PIB se datoreaza faptului ca: - PIB nominal reprezinta indicatorul fundamental pentru definirea politicilor macroeconomice si analiza performantelor economiei unei tari; - PIB evidentiaza cresterea economica a unei tari; - Deflatorul PIB, alaturi de indicele preturilor de consum sau al preturilor productiei industriale este un indicator ce permite analiza miscarii preturilor si a inflatiei. Politica economica a statululi poate fi definita ca ansamblul masurilor luate de stat in scopul asigurarii cresterii economice, ocuparii fortei de manca, echilibrarii balantei de plati externe, stabilitatii preturilor, reducerii inegalitatilor si asigurarii independentei natoinale si propune orientarea activitatii economice intr-un sens considerat rezonabil pe teritoriul national. Dupa cum afirma Keynes, guvernul poate influenta evolutia economiei prin politica fiscala expansionista care include o scadere deliberata a ratei impozitelor si taxelor sau o crestere a preturilor transferabile, cum ar fi ajutoare de somaj sau ajutoare sociale, pentru a aincuraje extra consumul sau investitiile. Tot in cadrul acestei politici, guvernul poate creste propriile sale cheltuieli cu bunuri si servicii. Keynes arata ca politicile guvernamentale contractive (de austeritate) reduc cererea agregata si adancesc decalajul recesionist, sporind somajul si facand revenirea la echilibru mult mai dificila.

Cadrul general al politicii fiscale

Politica fiscala este acea politica de ajustare, care are drept scop macrostabilizarea economica, prin intermediul dimensionarii impozitelor si taxelor precum si a cheltuielilor guvernamentale. Este forma politicii care se refera la stabilirea proportiilor dintre impozitele directe si indirecte, la ponderea impozitelor si taxelor in venituri, in scopul influentarii dezvoltarii economice si a politicii sociale.Include ansamblul de masuri de sporire sau diminuare a ratei impozitelor si cheltuielilor guvernamentale luate intr-un stat intr-o anumita perioada de timp, in scopul influentarii vietii economice si sociale . Consta, in cazul inflatiei, in ridicarea impozitelor sau scaderea cheltuielilor publice prevazute in buget, in speranta reducerii monetare, iar in caz de somaj consta in reducerea impozitelor sau cresterea cheltuielilor publice, chiar si sub forma deficiturilor bugetare, in speranta incurajarii activitatii economice. Politica fiscala va fi concentrata pe asigurarea unui rol stimulativ si nediscriminatoriu al impozitelor si taxelor, in scopul promovarii unei cresteri economice sustenabile, al consolidarii fiscale si al dezvoltarii intaririi clasei de mijloc. In domeniul bugetar se va urmari imbunatatirea eficientei alocarilor bugetare pe baza de prioritati si cresterea transparentei cheltuielilor publice. In acelasi timp, politica fiscal-bugetara va avea de infruntat doua mari provocari: mantinerea caracterului prudent pentru a se asigura sustenabilitatea externa si continuarea procesului dezinflationist si, totodata, asigurarea surselor de finatare a angajamentelor ce decurg din procesul de pregatire al aderarii la UE.
3

Bacescu M., Bacescu-Carbunaru, Mcroeconomie si piolitici macroeconomice,Bucuresti Ed. ALL Educational, 1998 pag 56.

Nivelul veniturilor si cheltuielilor bugetare si marimea deficitului bugetar vor fi stabilite la un nivel colerat cu obiectivele majore de politica economica pe care le avem de atins in uramatoarea perioada cu scopul accelerarii procesului de convergenta reala, sustinerii tendintei de scadere suplimentara a ratei inflatiei si mentinerii deficitului de cont curent in limitele sustenabile din punct de vedere al finantarii. Tinand cont de noua orientare a politicii monetare si de curs de schimb (introducerea regimului de tintire a inflatiei si masurile de liberalizare a contului de capital), se va avea in vedere o corelatie imbunatatita in cadrului ansamblului de politici macroeconomice. Daca in cadrul politicilor macroeconomice, politica monetare si de curs va da prioritate obiectivului de reducere a inflatiei, asigurarea competitivitatii externe va reveni intr-o masura prepoderenta politicii fiscal-bugetare, alaturi de politica de venituri si a pietei muncii. Principalele caracteristici ale politicii fiscale in perioada 2006-2008 sunt: * stabilirea deficitului bugetar general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum si diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, in vederea sustinerii eforturilor de reducere a inflatiei in acord cu criteriile nominale de convergenta; * reforma administratiei fiscale in vederea imbunatatirii colectarii obligatiilor bugatare; * imbunatatirea managementului cheltuielilor bugetare prin: - Prioritizarea mai buna a cheltuielilor, in special al proiectelor de investitii; - Imbunatatirea capacitatii de programare bugetara pe termen mediu; - Cresterea transparentei cheltuielilor publice; - Cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor de preaderare si dupa 2007 a fondurilor structurale si integrarea deplina a acestora in cadrul bugetar general ; * accelerarea procesului de descentralizare fiscala in scopul implicarii mai active a comunitatilor locale in procesul de colectare si alocare a resurselor publice; * continuare diminuarii contributiilor la asigurarile sociale cu scopul incurajarii procesului de creare de noi locuri de munca; * continuarea armonizarii legislatiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene. Politica fiscala poate fi folositoare pentru a creste fie cererea agregata, fie oferta agregata si poarta denumirea de politica fiscala expansionista. Atunci cand este folosita in scopul diminuarii cererii sau ofertei agregate se numeste restrictiva. Politica care este deliberat promovata de actiunea guvernului se numeste politica fiscala descriptionala (exp:madificari deliberate ale impozitelor si taxelor pentru a atinge anumite obiective). Pot exista politici fiscale expansioniste descriptionale si restrictive descriptionale. In toate oranduirile sociale, statul s-a folosit in actiunile lui economice sau noneconomice, intr-o masura sau alta, de forta finantelor publice in general si a politicii fiscal-bugetare, in particular, in cadrul carora bugetul public a ocupat un loc central. Prin bugetul public, statul intervine in sistemul economico-financiar in sensul ca: * determina politica economico-financiara nationala, avand in vedere faptul ca luarea oricarei masuri guvernamentale presupune finantarea acesteia din fonduri publice; * prin modul de procurare al resurselor financiare necesare(impozite, taxe, cotizatii, varsaminte etc.) se influenteaza in mod automat repartizarea veniturilor reale dintre subiectii economici (persoane fizice sau juridice) venituri care stau la baza deeterminarii unor agregate economice fundamentale (de exempu: consum, economisire, investire); * prin manevrarea (modificarea) structurii cheltuielilor bugetare se influenteaza in mod determinant activitatea economica a anumitor sectoare, in corelare cu prioritatile stabilite de guvern si aprobate in mod democratic; * prin manevrarea deficitului sau excedentului bugetar, produce un impact direct asupra gestiunii datorie publice, a dezvoltarii viitoare a economiei si a politicii monetare.

Politica financiara 4cu cele doua componente de baza politica fiscala si politica bugatara a aparut si s-a dezvoltat ca rezultat al eforturilor de gasire a unor solutii in combaterea recesiunilor si a crizelor economice, materializandu-se in utilizarea de catre stat a tuturor mijloacelor reflectate in bugetul public pentru a influenta variabilele macroeconomice, cum ar fi: nivelul activitatii economice; rata somajului; inflatia (preturile); soldul contului curent al balantei de plati externe; s.a. In principui, politica financiara poate stimula evolutia economiei in directia dorita la fel de bine prin modificarea cheltuielilor publice sau a impozitelor si txelor. Politica interventionista a statului este cea care urmareste, in conditiile unei cereri private slabe, relansarea cresterii economice si /sau reducerea somajului, prin relaxarea politicii fiscale (facilitati pentru stimularea comportamentelor vizand manca, economisirea, investitiile,exportul) si expansiunea politicii bugetare (cheltuieli publice mai mari). 5

Caracterul obiectiv al analizei piliticii fiscale

Analiza politicii fiscale , alaturi de analiza celorlalte instrumente fundamentale utilizate de stat pentru a influenta economia, este menita sa raspunda impreuna cu acestea, la cele patru intrebari fundamentale privind alegerea in conditiile unor resurse limitate: Ce se produce? Cum se produce? Pentru cine se produce? Cum sunt luate aceste decizii?... in sfarsit sectorul public, prin definirea functiilor statului si a modalitatiilor in care deciziile luate in sectorul public afecteaza sectorul privat.6 In acest context, complexitatea si eterogenitatea fenomenelor financiare publice in ansamblul lor, ca rezultat al interdependentelor de orice fel, prin interventia unei mari varietati de structuri face ca acestea sa fie foarte sensibile la transformarile ce au loc in cadrul societatii. Aceasta sugereaza faptul ca politica fiscala nu poate exista si nu se poate manifesta individual si izolat de celelalte politici a cheltuielilor publice (bugetara) , monetara , valutara, salariala intre ele existand relatii de interconditionare reciproca, astfel ca o ruptura intre ele este imposibila. In consecinta, analiza individuala si folosirea politicii fiscale ca variabila instrumentala se poate motiva numai prin aspectele specifice legate de mecanismul de functionare, transmisie si influentare a economiei, si numai in conditiile determinate de obiectivele urmarite, impreuna cu celelalte politici si in primul rand cu cea a cheltuielilor bugetare. In opinia noastra, in principal, exista doua motive majore pentru care politica fiscala, prin componentele sale impozitele si taxele ca instrumente fundamentale de
4

Iulian Vacarel,(coordonator), Finante publice,Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1999 pag 708, Conceptiile sunt considerate mai adecvate, in raport cu continutul economic al proceselor de definite si semantica notiunii, desi in unele lucrari de specialitate politica financiara este denumita, si uneori politica fiscala. Folosirea aceleiasi notiuni pentru un indicator global si pentru o componenta a lui, poate face dificila intelegerea specificitatii mecanismelor de functionare si a efectelor provocate de intreg pe de o parte, iar pe de alta parte de componenta individuala. 5 Iulian Vacarel,(coordonator), Finante publice,Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 2003 pag 628629,Politici financiare si monetare privind asigurarea echilibrului financiar- Politici financiare. 6 Joseph Stiglitz, Princeton University, Economics of the public sector, Second edition, Norton & Company, Ltd. London, pag 10.

interventie ale statului in economie 7- se afla in mod obiectiv in centrul dezbaterilor politice de multe ori controversate, ale specialistilor, oamenilor de afaceri, sindicatelor si ale populatiei,si anume: in primul rand, impozitele si taxele ca prelevari obligatorii, sunt legate de distributia veniturilor, ori in lipsa unor criterii de decizie general acceptate, (controversa eficienta echitate legata de principiul fiscal al capacitatii contributive) teoria distributiei este in mare masura, neglijata de teoriile economice, aceasta fiind abordata ca o rezultanta a interactiunii dintre cerere si oferta sub forma veniturilor factorilor de productie care sunt utilizati in fabricarea productiilor.8 in al doilea rand, fenomenul impactului, repercursiunii si incidentei impozitelor este dificil de definit si, in mod deosebit, de cuantificat, acesta derivand din interdependenta biunivoca dintre impozit si comportamentul economic individual intr-un anumit context, economic, social si politic.9 Keynes a propus utilizarea complementara a masurilor de politica bugetara si fiscala in conditiile interventionismului statal. Ca urmare, sunt influentate volumul productiei si cererea solvabila, deci consumul si investitiile, prin acestea efectuandu-se gradul de folosire a fortei de munca. Prin cresterea sarcinii fiscale restrange cererea globala de consum a populatiei cu efecte deflationiste si deci de reducere a gradului de folosire a fortei de munca. Degrevarile fiscale contribuie la sporirea cerererii de consum, constituind un mijloc de combatere a somajului. Inflatia si somajul pot fi evitate prin interventia nemijlocita a statului asupra cerererii agregate, care reprezinta totalitatea cheltuielilor pentru consum, cererea de investitii la care se adauga achizitiile guvernului de bunuri si servicii. Chiar daca o buna perioada de timp politica bugetara si fiscala au constituit unul din instrumentele principale de combatere a inflatiei si somajului, ea este supusa astazi la numeroase critici, mai ales dupa criza din 1974, in urma careia se asista la stoparea cresterii inflatiei galopante, somajului, dezechilibrelor externe. Criticii politicii fiscale de sorginte neo-keynesiste sustin ca, in prezent, dupa ce lumea occidentala a iesit de sub imperiul gandirii lui Keynes de mai bine de doua decenii, stimularea cererii interne nu mai antreneaza cresterea productiei nationale cum argumenta ilustrul ganditor- ci pe aceea a importurilor, conducand la dezechilibre majore ale balantei de plati. La polul opus politicii financiare de tip keynesist, care se concentreaza asupra influentarii cererii agregate din economie, se situeaza politica financiara specifica economiei ofertei.Desigur, politica fiscala poate fi relaxata in scopul stimularii comportamentelor vizand munca, economisirea si investitiile. Daca cetatenii raspund favorabil acestor stimulente, politica fiscala poate fi utilizata ca o parghie eficienta pentru cresterea ofertei totale de munca si capital in economie, ceea ce conduce automat la cresterea ofertei agregate. Adeptii teoriei supply side economics sustin ca reducerile de impozite si taxe trebuie sa vizeze urmatoarele domenii: a) stimularea formarii capitalului, prin: - reducerea impozitarii castigurilor de capital(cresteri in timp ale valorii de piata a actiunilor detinute de un investitor); - amortizarea accelerata a activelor fixe(imobilizari corporale); - reducerea impozitarii profiturilor pentru operatorii economici; b) stimularea economisirii ca sursa virtuala de investitii, prin:

Acestea sunt reguli si reglementari;proprietatea publica;cheltuielile bugetare;sistemul fiscal (impozite si taxe)Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitiva,Editura Economica Bucuresti,1999,pg 471. 8 Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitiva,Editura Economica Bucuresti,1999,pg 376. 9 Carmen Corduneanu,Sistemul fiscal si stiinta finantelor, Editura Codecs,Bucuresti 1998, pag 275-327.

- diminuarea impozitarii veniturilor provenite din economii (dobanzi) si din investitii (dividende).Daca aceste venituri nu sunt impozitate in momentul obtinerii de catre persoanele fizice, iar acestea nu procedeaza la investirea lor, veniturile in cauza vor fi taxate sub forma cheltuielilor de consum. c) stimularea cresterii ofertei pentru forta de munca prin: - reducerea ratelor de impozitare a venitului personal. Se presupune ca aceasta masura fiscala determina oamenii sa munceasca mai mult si mai intens. d) incurajarea procesului tehnologic pri: - credit fiscal (cheltuieli deductibile in stabilirea impozitului pe profit la nivelul operatorilor economici) pentru cercetare si dezvoltare, care pot conduce la imbunatatirea nivelului tehnologic. Adeptii supply-siderssustin ca legiferarea si aplicarea unor actiuni de politica fiscala de natura celor mentionate mai sus pot solutiona atat problemele recesiunii, cat si pe cele ale inflatiei.In concluzie, adeptii acestei teorii sustin ca venituile bugetare nu se reduc daca scaderea cotelor de impozitare este insotita de crestera rapida a bazei de impozitare. Acest argument este greu de verificat si realizat in practica deoarece, sporirea ofertei agregate ca efect al relaxarii fiscale se obtine dupa anumite perioade de timp (existand, deci, pe termen scurt, un impact bugetar negativ al acestei politici), nici multiplicatorul aferent nefiind de dimensiuni foarte ridicate (circa 1,5 1,7).Pe de alta parte, experienta din SUA arata ca reducerile fiscale operate dupa 1981 de Administratia Reagan au condus la importante diminuari ale veniturilor bugetare si la deficite ale bugetului federal in crestere constata (de la 64 mld. dolari in 1981 , la 146 mld. Dolari in 1982; 176 mld. dolari in 1983; 197 mld. dolari in 1985;207 mld. dolari in 1986). Din aspectele prezentate in cadrul tratarii politicii fiscale se desprinde rolul activ al acesteia in directia stimularii cresterii economice, atat in latura cererii agregate, cat si din cea a ofertei agregate, dozarea masurilor in cadrul uneia sau a celeilalte dintre politicile fiscale avand ca obiectiv minimizarea , totodata, a inflatie.10 Importanta si necesitatea studierii politicii fiscale apare in legatura cu intelegerea riscurilor si a echilibrului privind stabilitatea economico-sociala induse in modul de realizare (colectare) si de tendinta evolutiei veniturilor publice in doua directii diferite, si anume: * pe termen scurt- in legatura cu riscul derapajelor economice, daca baza de impozitare se ingusteaza si tendinta in scadere a veniturilor publice pune in pericol finanterea cheltuielilor publice angajate; * pe termen mediu si lung in legatura cu influentarea comportamentelor economice de productie sau de consum, daca presiunea fiscala in crestere descurajeaza activitatea economica. Aceasta se explica prin faptul ca legatura (sau relatiile) dintre multitudinea fenomenelor si proceselor economico-sociale care se manifesta pe termen scurt si cele care se transpun pe termen mediu si lung, este conditionata de decalajul temporal (sau lag-ul) cu care se transmit influentele reciproce, determinand o anumita viteza pentru fiecare sens schimbarilor din economie, iar in conditiile economiei de piata, veniturile si cheltuielile publice fac obiectul unor reguli obligatorii, in cadrul procesului fiscal utilizandu-se elemente de planificare si prognozare (estimare) a acestora in singurul plan de ansamblu al activitatii statului cu caracter obligatoriu politica fiscala.
10

Iulian Vacarel,(coordonator), Finante publice,Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 2003 pag 630635,Politici financiare si monetare privind asigurarea echilibrului financiar- Politici financiare.

In analizele economice privind eficacitatea politicilor fiscale,teoria economica de specialitate11 acorda o importanta deosebita fenomenului de incidenta a impozitelor respectiv identificarea adevaratilor suportatori ai diferitelor impozite. Experienta si practica fiscala a demonstrat ca realitatea economica nu corespunde, de regula, cu intentia avuta in vedere la luarea deciziei fiscale, sarcina poverii impozitelor fiind deplasata inainte sau inapoi datorita influentei induse de acestea in preturile relative ale bunurilor si serviciilor. Politica fiscala actioneaza in sfera resurselor financiare la dispozitia statului si prin utilizarea si repartizarea acestora pe diferite destinatii antreneaza consumul care in ultima instanta influenteaza productia. Astfel, prin modalitatile de mobilizare a resurselor, prin dimensiune, destinatii, conditii de utilizare, politica fiscala exercita o influenta insemnata asupra tuturor etapelor procesului economic. Deciziile de natura politicii fiscale trebuie luate insa, pe baza unor informatii care, prin natura lor sunt insuficiente, asupra unor procese dinamice, aleatoare, interconditionate si dificile. In aceste conditii, in contextul necesitatii constructiilor institutionale ca preconditie a unei reforme de succes in construirea unei economii de piata functionale, conceptul de politica fiscala trece printr-un proces de reevaluare in raport cu noile cerinte si realitati economice din Romania cand statul este obligat sa stapaneasca si sa coordoneze procesele si fenomenele economice daca doreste sa se inscrie pe calea cresterii economice si sa mentina stabilitatea politica.

INFLUENTA POLITICII FISCALE ASUPRA CRESTERII ECONOMICE PRIN INTERMEDIUL MECANISMULUI DE TRANSMISIE

Locul si importanta politicii fiscale in cadrul politicilor de crestere economica

In ultimii ani, pe fondul accentuarii presiunilor inflationiste si a celor legate de cresterea numarului somerilor, al accentuarii dezechilibrelor macroeconomice, in majoritatea tarilor,in special in cele cu o economie de tranzitie, se vorbeste tot mai mult de adoptarea unui mix de politici economice care sa contribuie la stabilizarea macroeconomica. Politicile de macrostabilizare in tarile Europei Centrale si de Est sunt elaborate pornind de la un model potrivit caruia liberalizarea comertului si reducerea subsidiilor de stat vor conduce la o dezvoltare a activitatii private, atat in domeniul investitiilor, cat si al productiei. Obiectivul ideal, care genereaza o deplina macrostabilizare este acela al asigurarii unei cresteri economice durabile, in conditiile deplinei ocupari a fortei de munca, a unui buget de stat si a unei balante comerciale echilibrate, toate acestea pe fondul stabilitatii preturilor. In functie de acest obiectiv, putem distinge mai multe politici macroeconomice:politici de stimulare a cererii agregate, a ofertei agregate, de crestere
11

Joseph Stiglitz, Princeton University, Economics of the public sector, Second edition, Norton & Company, Ltd. London, pag 411.

economica. In cadrul acestor politici este inclusa si politica fiscala.Ea este in primul rand un instrument al Guvernului in influentarea economiei, care are drept scop macrostabilizarea economica prin intermediul dimensionarii impozitelor si taxelor, precum si a cheltuielilor guvernamentale. Cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii, precum si platile transferabile prin care se redistribuie venitul national, nu au o contributie directa asupra sectorului privat, dar il pot influenta indirect datorita efectului lor asupra cheltuielilor de consum. Pe langa cheltuielile guvernamentale, politica fiscala mai utilizeaza si impozitele si taxele datorita influentei acestora in formarea venitului disponibil si, deci, in determinarea cheltuielilor de consum si a cererii si ofertei agregate. Guvernele pot schimba procesul de crestere economica prin incurajeres cheltuielilor in economie, prin reducerea taxelor (prin intermediul unei politici fiscale eficiente), prin cresterea ofertei de bani si reducerea dobanzilor (prin intermediul unei politici monetare eficiente). In plus, ele pot actiona pe latura ofertei economice prin incurajarea initiativei intreprinzatorilor si asigurand resurse pentru imbunatatirea productivitatii si cercetarii. Politica fiscala orientata catre oferta agregata include politica fiscala de perfectionare a functionarii sistemului de impozitare si taxe, care incearca sa introduca sisteme de taxare care reduc la minim distorsiunile pietelor determinate de impozite si taxe. Masurile de stimulare a ofertei agregatecare ar sustine cresterea economica sunt plasate in sfera reformelor institutionale.Incurajarea activitatii industriale, ca sector central al economiilor in tranzitie presupune elaborarea unor politici statale active, care sa utilizeze parghii atat in plan macroeconomic, cat si microeconomic si sa fie corelate cu politicile de privatizare si de restructurare ale firmelor.in cagrul altor masuri de stimulare a ofertei agregate in scopul relansarii si sustinerii cresterii economice putem include reforma sistemului financiar-bancar. Politica fiscala este considerata ca fiind una din cele mai importante politici, care trebuie adaptate in mod evident contextului economic, politic si social in vederea atingerii obiectivului major al politicii economice a statului si anume cresterea economica.Deoarece impozitele afecteaza multiple variabile care determina bunastarea oricarei economii, autoritatile oricarei tari acorda o deosebita importanta elaborarii si promovarii politicii fiscale.

Mecanismul de transmisie ca factor determinant al politicii fiscale

Importanta politicii fiscale, efectele sale sistematice, semnificative si sesizabile sunt in stiinta economica contemporana un fapt demonstrat si recunoscut. In teoria macroeconomica s-a demonstrat ca exista unii factori asociati politcii fiscale care exercita influente asupra cresterii economice. Controlul acestor factori si orientarea lor spre domenii de variatie predictibile reprezinta o obtiune practica a politicii fiscale. Acest control se exercita insa, supra unui numar restrans de factori, dintre care si mai putini ajung sa influenteze direct comportamentul agentilor economici si deciziile lor privind activitatea economica. Autoritatile monetare a oricarei tari trebuie sa poata evalua cat mai exact ritmul si efectele actiunii lor asupra economiei, fapt care presupune in primul rand intelegerea 9

mecanismelor prin care politica fiscala influenteaza economia. Unul dintre cele mai importante mecanisme prin care autoritatile fiscale pot influenta economia reala a oricarei tai este mecanismul de transmisie a politicii fiscale. Astfel o buna cunoastere a mecanismului de transmisie fiscala este de mare importanta atat din punct de vedere al alegerilor instrumentelor potrivite, cat si din punct de vedere al evaluarii situatiei de fapt, intelegerii modului de functionare a sectorului financiar si chiar din punct de vedere al corectarii al eventualelor erori de politica fiscala cu minimum de costuri si maximum de efecte. Mecanismul de transmisie fiscala poate fi definit ca sistemul de variabile, functional conexate, care descriu actiunile reciproce ale modificarilor volumului agregatelor fiscale si ale cererii agregate fiscale asupra variabilelor nefiscale (financiare si nefinanciare), in cadrul ansamblului procesului de restabilire a echilibrului fiscal. Cualte cuvinte, mecanismul de transmisie este conceptul care poate sa explice in primul rand caile prin care modificarile endogene si exogene ale variabilelor fiscale actioneaza asupra variabilelor nefiscale, cum ar fi volumul productiei si preturile si in al doilea rand modul prin care modificarile exogene ale productiei si preturilor influenteaza echilibrul fiscal. Mecanismul de transmisie desemneaza o schema teoretica ipotetica cu privire la caile prin care sfera fiscala actioneaza asupra sferei reale. Deplina utilizare a schemei respective se vadeste insa, numai prin cocretizarea sa in functie de caracteristicile diverselor economii contemporane. Intradevar, structura mecanismului de transmisie a politicii fiscale este diferita de la un sistem social economic la altul si de la un grad de dezvoltare la altul, ceea ce impune nu numai evidentierea trasaturilor generale ale schemei respective, ci si concretizarea acestor trasaturi in functie de elementele mentionate. Datorita faptului ca prin intermediul mecanismului de transmisie politica fiscala poate influenta activitatea sectorului real al economiei, inpractica tarilor economic dezvoltate se elaboreaza modele contemporane ale acestui mecanism in scopul atingerii obiectivelor finale ale politicii fiscale,care pot fi:stabilitatea preturilor, cresterea economica, stabilirea impozitelor si taxelor, determinarea si mentinerea unui anumit nivel al ratei impozitelor si inflatiei. In concluzie, putem afirma ce deoarece politica fiscala nu functioneaza intrun spatiu izolat, ci este influentata de o multitudine de factori interni si externi, o buna cunoastere a proceselor de transmisie simplifaica estimarea acelor indicatori care determina eficienta utilizarii politicii fiscale in scopul atingerii obiectivelor sale finale. Deci mecanismul de transmisie a politicii fiscale este important deoarece asigura pe de o parte legatura dintre sistemul economiei fiscale si sistemul economiei reale, iar pe de alta patre in acest mecanism exista si ao serie de legaturi inverse prin care sistemul economiei reale transmite informatii catre sistemul economiei fiscale, informatii prin intermediul carora acestea din urma determina stabilirea impozitelor si taxelor,cat si ratei impozitelor.

CONCLUZII

10

In tarile dezvoltate si in tarile cu o economie in tranzitie,cresterea economica reprezinta unul din obiectivele primordiale ale politicii economice a statului. In cadrul politicilor macroeconomice, politica fiscale reprezinta unul din pilonii prin intermediul carora statul poate influenta dezvoltarea economiei si bunastarea populatiei. Mecanismul de transmisie al politicii fiscale este unul dintre cele mai importante mecanisme prin care autoritatile fiscale pot influenta economie reala si pot evalua ritmul si efectele actiunii lor asupra economiei. In consecinta, pentru imbunatatirea managementului politicii fiscale este necesara existenta unei viziuni de ansamblu pentru intelegerea modului de functionare , transmitere si influentare a economiei prin sistemul de impozite si taxe reflectate in fluxurile de venituri si cheltuieli, al modului de formare a comportamentelor economice pozitive ca urmare a stabilizarii rationale dintre agentii economici producatori, consumatori si stat, precum si necesitatea construirii unui sistem informational si de analiza complex, flexibil si adaptabil in mod permanent care sa serveasca acestor scopuri.

Bibliografie:
Poulon F. Economie generale, II-e Edition, Paris, Bordas, 1990. Tanase F. Preturile si indicatorii macroeconomici,Bucuresti, ed ALL BECK,1998 . Bacescu M., Bacescu-Carbunaru, Mcroeconomie si piolitici macroeconomice,Bucuresti Ed. ALL Educational, 1998 . Iulian Vacarel,(coordonator), Finante publice,Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1999. Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitiva,Editura Economica Bucuresti,1999 Joseph Stiglitz, Princeton University, Economics of the public sector, Second edition, Norton & Company, Ltd. London Iulian Vacarel,(coordonator), Finante publice,Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 2003 Carmen Corduneanu,Sistemul fiscal si stiinta finantelor, Editura Codecs,Bucuresti 1998,

11

CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................................................................1 Actualitatea temei de cercetare........................................................................................................................1 ABORDARI TEORETICE CU PRIVIRE LA ROLUL POLITICII FISCALE IN ASIGURAREA CRESTERII ECONOMICE..................................................................................................................................2 Principalele politici de crestere economica in contextul teoriilor economice clasice si contemporane.............2 Cadrul general al politicii fiscale........................................................................................................................3 Caracterul obiectiv al analizei piliticii fiscale.....................................................................................................5 INFLUENTA POLITICII FISCALE ASUPRA CRESTERII ECONOMICE PRIN INTERMEDIUL MECANISMULUI DE TRANSMISIE.................................................................................................................8 Locul si importanta politicii fiscale in cadrul politicilor de crestere economica................................................8 Mecanismul de transmisie ca factor determinant al politicii fiscale...................................................................9 CONCLUZII..........................................................................................................................................................10 Bibliografie:...........................................................................................................................................................11

12