Posted by fabricadeplante on Jan 28, 2012 in Arbori i Arbuti

Gutui japonez Chaenomeles japonica

Gutui japonez

Mugurii florilor de Gutui japonez - Chaenomeles japonica

Chaenomeles este un gen al familiei Rosaceae, ce cuprinde 4 specii de arbusti, cu inflorire in primavara. Puteti intalni urmatoarele specii: Chaenomeles japonica, C. lagenaria, C. speciosa, C. superba. Fructele sunt comestibile, avand aspectul unor gutui miniaturale, cu gust acru si continut foarte ridicat de vitamina C (chiar mai ridicat decat in cazul citricelor). Din aceste fructe se prepara insa dulceturi cu o aroma deosebita. Este un arbust foarte decorativ, ce infloreste primavara devreme, florile fiind rosii sau rosu-roz intens, sesile (fara,,codita, prinse direct pe ramura), solitare sau grupate cate 3-4. Poate fi folosit pentru decorarea marginilor drumurilor sau langa ziduri si garduri. Acest gutui japonez se preteaza foarte bine si pe post de gard viu, la soare sau la semiumbra, deorece ramurile sut tepoase si formeaza un desis in care este aproape imposibil de patruns. Inca un argument al folosirii plantelor de gutui

japonez pe post de gard viu ar fi puterea marita de drajonare, ceea ce va permite plantarea arbustilor la distante ceva mai mari, urmand sa se indeseasca odata cu trecerea timpului. Inaltimea acestuia poate ajunge chiar si la 3 metri. Gutuiul japonez Chaenomeles japonica suporta foarte bine inghetul, seceta si se adapteaza pe multe tipuri de sol, preferandu-le totusi pe cele fertile si usor acide, sarace in calciu. Este un arbust foarte rezistent, in general.

Taiere la Chaenomeles japonica Gutuiul japonez

Taierile la Chaenomeles japonica Gutuiul japonez se vor executa preferabil dupa terminarea infloririi, la inceputul verii, avand ca scop mentinerea arbustului in dimensiunile si formele dorite, fie ca este crescut solitar, in grupuri, sau ca si gard viu. Se pot aplica taieri masive (reducand planta chiar si pana la 20 cm de sol) deoarece sunt bine suportate de catre gutuiul japonez.

Inmultirea la Chaenomeles japonica Gutuiul japonez

Inmultirea la Chaenomeles japonica Gutuiul japonez se poate face prin seminte, butasi tineri (inceputul verii), drajoni despartiti de planta mama sau altoire. Cea mai eficienta metoda de inmutire la gutuiul japonez Chaenomeles japonica este aceea a despartirii drajonilor de planta mama. Pentru aceasta se sapa langa drajon, pana cand se ajunge la radacina acestuia. Dupa care se separa drajonul, impreuna cu o portiune de radacina. Dupa aceasta operatiune, se planteaza repede. Dupa plantarea drajonului de gutui japonez Chaenomeles japonica, se vor reduce o parte din ramurile acestuia, pentru ca gutuiul sa isi directioneze energia spre inradacinare si nu spre producerea de frunze in abundenta. Un numar mare de frunze ar favoriza si pierderea apei din planta prin transpiratie, iar acest lucru actioneaza de asemenea in detrimentul formarii de radacini. Cel mai bun moment pentru separarea drajonilor este primavara devreme, inainte ca gutuiul japonez Chaenomeles japonica sa intre in vegetatie.

Gutuiul japonez

Mugurii florilor de Gutui japonez Chaenomeles japonica

Posted by fabricadeplante on Jan 28, 2012 in Arbori i Arbuti

Zmoia de Siria

Zmoia

Zamosita de Siria (cunoscuta si sub numele de hibiscus numele genului din care face parte) este cultivata pentru florile sale mari, ce apar in vara. Culorile florilor sunt variate, de la alb la rosu sau mov. Se poate utiliza ca planta izolata, in grupuri sau garduri vii. Prin taieri repetate cu regularitate, se poate forma ca

un arbore de dimensiuni reduse. Uneori zamosita poate avea caracter invaziv, datorita puterii de germinare a semintelor. De aceea, sunt recomandate varietati care produc un numar mai mic de seminte. Se planteaza in primavara sau toamna intr-un sol umed, bine drenat, expus in totalitate la soare. Plantele tinere pot suferi de frig in iarna. Se recomanda acoperirea acestora in primii ani, daca sunt expuse unor vanturi reci. De asemenea, la incheierea verii se recomanda oprirea fertilizarii. In rest, zamosita se fertilizeaza o data pe luna. Taierile riguroase executate primavara devreme asigura o inflorire mai bogata. Inmultirea se realizeaza prin seminte sau prin butasi, ce vor fi recoltati in timpul verii. Pentru butasire se recolteaza crengutele semi-lignificate.

Magnolia

Magnolia

Familia Magnoliaceae contine 12 genuri si peste 200 de specii diferite, majoritatea provenind din America de Nord sau Asia. Ele au fost introduse in Europa in anii 1700. Exista magnolii pentru orice locatie; unele sunt uriase, in timp ce altele pot fi doar ceva mai mari decat un arbust. Fiind foarte indragite, magnoliile au fost indelung cercetate, obtinandu-se nenumarati hibrizi, cu diverse forme, culori, dimensiuni. Florile unor anumiti hibrizi de magnolii emana in aer parfumuri deosebite. Au fost obtinute varietati de magnolie cu inflorire tarzie, pentru ca florile tinere sa nu mai fie afectate de gerurile tarzii de primavara, in zone cu climat mai dificil. Magnolia prefera solul fertil, usor acid, bine drenat si cu o buna capacitate de retinere a apei. Este de preferat sa fie plantata in zone cu soare sau semi-umbra. Exista si specii care se pot descurca bine pe un sol uscat si alcalin: Magnolia delavayi si Magnolia grandiflora. Pe un sol alcalin, dar umed, se poate planta

Magnolia kobus, Magnolia x loebneri, Magnolia sieboldii, Magnolia stellata sau Magnolia wilsonii. Ca regula general valabila, magnoliile ar trebui plantate in locuri ferite de vant, pe cat posibil. Taieri. Magnolia tanara are nevoie de multe taieri de formare. Prin acestea se urmareste dezvoltarea unui trunchi bine conturat si a unei coroane uniforme. Taierile constau in scurtarea uniforma a ramurilor lungi si subtiri, pe care magnolia tinde sa le formeze. Se vor indeparta si ramurile crescute in partea inferioara a trunchiului, sub punctul din care ne dorim sa inceapa coroana definitiva. Unele specii de magnolie emit lastari la baza trunchiului (colet) sau la distanta, prin drajonare. Acestia trebuie indepartati. Lucrarile de taiere si eliminare a lastarilor se efectueaza vara. Inmultire. La magnolii, inmultirea se poate face prin seminte, butasi sau altoire. Cea mai rapida, sigura si la indemana metoda de inmultire sunt butasii. Acestia asigura pastrarea calitatilor genetice ale diferitelor varietati de magnolie, pe care dorim sa le inmultim. Butasii se recolteaza vara, din crengutele tinere, nelignificate (verzi). Se recolteaza fragmente din aceste crengute, realizand o taietura la maxim 1 cm deasupra frunzei si a doua taietura la aprox 5 cm sub frunza. Portiunea mai lunga a butasului se poate trata cu substante (hormoni) de inradacinare (sub forma de lichid, gel sau praf), iar apoi se plaseaza intr-un ghiveci cu turba fina, care va fi udata constant, pentru a se asigura umiditatea necesara procesului de inradacinare. In acesta conditii, procesul de inradacinare dureaza maxim doua luni.

Leandrul
Nerium este un gen ce cuprinde doua specii de arbusti, cultivati pentru inflorescentele pline de culoare, ce apar tarziu in timpul verii. In Romania, leandrul se poate creste in ghivece pe terase sau in balcoane. Acesta trebuie mutat in spatii protejate, cand temperatura coboara sub 5 grade Celsius. Nerium oleander este o specie rezistenta la poluare si se dezvolta bine folosind chiar si lumina reflectata de catre cladiri, fiind astfel o specie potrivita in orase, acolo unde climatul o permite. De asemenea, se poate cultiva si in zonele maritime, deoarece suporta sarea din aer si din sol. Leandrul prefera solul fertil, bine drenat. Tolereaza seceta si vanturile mai puternice. Plantele tinere de leandru, proaspat plantate, vor fi udate saptamanal, asigurandu-se astfel o umiditate optima a solului, in vederea dezvoltarii

radacinilor. Plantele mature rezista la seceta si se vor dezvolta mai rapid daca vor fi fertilizate macar o data pe luna. Taierile se vor aplica primavara devreme, pentru a se forma coroana dorita. Varfurile leandrului trebuie taiate, pentru a se stimula ramificarea. Se vor indeparta si lastarii de la baza plantei. Inmultirea se face prin butasi, ce vor fi recoltati preferabil vara.

Hortensia

Hydrangea este un gen ce cuprinde aproximativ 80 de specii, cultivate ca arbusti ornamentali, oferind o inflorire bogata in a doua parte a verii. In fuctie de specie, hortensia poate creste in conditii de soare sau semi-umbra. Prefera solurile umede, bine drenate. Pentru asigurarea umiditatii constante a solului pe timpul verii, se poate efectua operatiunea de mulcire, mai ales in cazul exemplarelor plantate la soare. Din cauza infloririi tarzii, este de preferat ca hortensia sa fie plantata in grupuri de plante ce infloresc mai devreme, in primavara, pentru a se asigura aspectul placut gradinii in primavara-inceput de vara, cand hortensia nu ne incanta cu florile sale. Este cunoscut faptul ca florile hortensiei isi pot schimba culoarea in functie de pH-ul solului, astfel:

pe un sol bazic florile se vor colora in nunate de rosu, iar pe un sol acid, culoarea va vira spre albastru. In cazul cultivarurilor moderne, acest lucru de obicei nu se mai intampla. Taierile hortensiei se fac in functie de specie. La Hydrangea macrophylla este recomandat sa nu se faca taieri semnificative. Toamna chiar este indicat ca florile ofilite sa fie lasate pe planta, pentru a nu expune planta la geruri timpurii in locurile in care s-au efectuat taieri. La Hydrangea paniculata se pot aplica taieri masive primavara devreme, dupa ce au trecut ultimele geruri. Aceste taieri au ca scop mentinerea hortensiei la dimensiunea dorita, dar vor intarzia inflorirea spre a doua jumatate a verii. Hydrangea paniculata infloreste in mod normal in prima jumatate a verii, inainte de Hydrangea macrophylla. Intre cele doua specii de hortensie exista unele diferente: Hydrangea paniculata are tulpini mai puternic lignificate, rezista mai bine la ger, pentru ca isi formeaza mugurii floriferi in anul infloririi, are inflorescenta in forma de panicul (piramidala). Hydrangea macrophylla are tulpinile mai slab lignificate si inflorescenta globuloasa. Isi formeaza mugurii floriferi in toamna dinaintea anului de inflorire. Asfel, mugurii vor fi prezenti pe planta in iarna, iar gerurile foarte puternice (aprox -20 grade C) ar putea afecta partial sau total capacitatea de inflorire din anul urmator, prin afectarea mugurilor. Hydrangea paniculata infloreste mai devreme si este folosita mai ales in parcuri, datorita dimensiunilor superioare si rezistentei marite. Inmultirea se face prin butasi verzi, ce vor fi recoltati in perioada de primavara-vara.

Hortensia

Parerile cititorilor:
Magla Irina - ,,Din proprie experienta indelunga folosesc lastari erbacei recoltati vara pana aproape de toamna de cca 1o cm. Se suprima frunzele, mai putin cea din partea superioara ,care daca este prea mare, se fasoneaza mai mica, se pune in pamant si se acopera cu un PET. Inradacinare aproape 1oo%!

Floarea pasiunii Passiflora caerulea ingrijire

Floarea pasiunii Passiflora caerulea este o planta cataratoare, ce nu necesita o ingrijire exagerata. Planta de floarea pasiunii (Passiflora) apartine genului Passiflora, ce contine aproximativ 400 de specii de plante.
Passiflora caerulea este o planta viguroasa, cu tulpina bine ramificata, inalta pana la 4 metri. Frunzele sunt mari, cu 5 sau 7 lobi. Florile de Passiflora caerulea sunt discret parfumate, cu diametrul de 7-8 cm, cu sepale colorate in verde deschis, asemanatoare ca forma si marime cu petalele albe. Staminele sunt numeroase si mari, iar stigmatul este mare, trifurcat. Inflorirea are loc de la inceputul verii, pana toamna tarziu.

Passiflora quadrangularis este o planta cu tulpina si lastarii muchiati, frunze intregi, oval-ascutite, colorate in verde intens, stralucitor. Florile sunt foarte mari, cu diametrul

de 10-12 cm, acand petalele colorate in rosu sau grena, de diferite nuante. Staminele numeroase si foarte mari, depasesc in lungime petalele, sunt ondulate spre varf si colorate in benzi transversale alternative, violet cu alb. Ca si la Passiflora caerulea, la planta de Passiflora quadrangularis inflorirea are loc de la inceputul verii, pana toamna tarziu.

Passiflora violacea este o planta cu frunze trilobate, colorate in verde intens pe partea superioara si verde cenusiu pe partea inferioara. Florile au diametrul de 8-10 cm si sunt intens parfumate, solitare si lung pedunculate. Petalele sunt colorate in violet de diferite nuante, iar staminele sunt numeroase, subtiri, cu lungimea de pana la 1/2 din lungimea petalelor. Inflorirea plantei de Passiflora violacea are loc de la inceputul verii, pana toamna tarziu.

Cerinte Passiflora Floarea pasiunii

Passiflora este o planta de sera calda si umeda, solicitand temperaturi de 1820 de grade celsius si o umiditate relativa a aerului de 70-80% pentru crestere si inflorire. Tolereaza insa destul de bine si aerul mai uscat. Are nevoie de multa lumina. Suporta soarela direct, dar nu si in dupa-amiezile toride de vara, cand isi poate pierde turgescenta (starea de hidratare). Necesita substraturi fertile, usoare, bine drenate, mentinute permanent umede in timpul sezonului cald. Iarna, plantele de Floarea pasiunii se trec intr-o perioada de repaus relativ,

mentinandu-se in spatii mai racoroase, cu temperatura de 5-10 grade Celsius, luminoase si udandu-se rar, doar atat cat sa nu se usuce substratul.

Inmultire Passiflora Floarea pasiunii

Passiflora-Floarea pasiunii se inmulteste foarte usor prin butasi de fragmente de lastari, primavara. Acestia su pun la inradacinat in substrat de turba amestecata cu perlit. Am avut insa rezultate foarte bune cu butasi de Passiflora inradacinati intr-un vas cu apa de la robinet. Conditiile ideale pentru inradacinare sunt: 20-22 de grade Celsius, 85-90% umiditate atmosferica, semiumbra. Prin semiumbra a nu se intelege umbra totala. Planta are nevoie totusi de lumina, pentru a desfasura fotosinteza si a produce substante organice, pe care le va aloca producerii de radacini. Inmultirea la Floarea pasiunii se poate realiza si iarna, in casa, daca se asigura conditiile de mai sus. Inmultirea la Floarea pasiunii se mai poarte realiza si prin marcotaj serpuitor, prin ingroparea lastarilor in ghivece cu pamant asezate in jurul plantei mama, in zonele unde se doreste inradacinarea. De asemenea, se mai practica si inmultirea prin seminte, mai ales in lucrarile de ameliorare, pentru obtinerea de soiuri noi.

Coacerea fructului de Passiflora

Ingrijire Passiflora Floarea pasiunii

Primavara devreme se aplica taieri de corectare a formei plantei de Floarea pasiunii. Prin aceste taieri se scurteaza lastarii laterali la 2-3 noduri. Plantele mai varstnice pot fi supuse unor taieri mai drastice, prin scurtarea severa a tulpinii, in vederea reintineririi. Dupa taieri se face fie transplantarea totala a plantei de Floarea pasiunii in amestec de pamant proaspat, fie doar prin inlocuirea pamantului de la suprafata. Udarea se face in functie de sezon, asa cum s-a precizat la exigentele ecologice. La interval de 2 saptamani se face fertilizarea cu solutii de ingrasaminte minerale complexe NPK, pe care le gasiti in supermarket. O alta lucrare necesara este tutorarea plantelor, folosind tutori sau scarite de diferite dimensiuni. Plantele de Floarea pasiunii sunt sensibile la atacul de musculita alba si acarieni.

Passiflora este una dintre cele mai apreciate plante volubile (cataratoare), fiind intalnita in holurile luminoase si spatioase, balcoane si terase, pentru imbracarea colturilor, coloanelor sau grilajelor. In timpul sezonului cald, planta de Floarea pasiunii este intalnita si in gradini, fiind utilizata pentru imbracarea coloanelor, grilajelor, boltelor, gardurilor sau zidurilor.

Personal, sunt un mare fan al acestei plante, asa ca m-as bucura sa imi impartasiti din experientele voastre legate de crestere, inmulitre, varientati cu aspect deosebit de Floarea pasiunii. Vizitati sectiunea Contact. Voi publica si pe site impresiile voastre, pentru a le face disponibile si pentru alti vizitatori interesati. Va multumesc!

A venit primavara si micile plante de Passiflora au iesit la aer

Spathiphyllum Crinul pacii

Crinul pacii (Spathiphyllum) apartine genului Spathiphyllum, care include 30 de specii de plante cu flori, originare din America Centrala si de Sud. Cele mai intalnite specii sunt Spathiphyllum walisii si Spathiphyllum floribundum. Planta de Spathiphyllum walisii creste ca o tufa bogata in frunze, colorate in verde intens. Floarea este un spadix cu spadicele alb-crem, usor parfumat. Floarea de Spathiphyllum este sustinuta de o tija florala nuda, cilindrica, inalta de 20-25 cm. Spathiphyllum infloreste abundent primavara si sporadic in celelalte sezoane. Dupa doua saptamani de la deschidere, floarea de Spathiphyllum isi schimba culoarea in verde. Din acest moment mai dureaza

inca 2-3 saptamani. Spathiphyllum floribundum are aceleasi caracteristici, fiind doar mult mai mare si mai viguroasa. Spathiphyllum are nevoie de temperaturi de 20-25 de grade celsius in timpul sezonului cald. De asemenea, Spathiphyllum are nevoie si de umiditate ridicata in atmosfera (75-80%), dar si in pamant, care trebuie mentinut umed in permanenta. Iarna se uda mai rar si se pastreaza la temperaturi de 14-15 grade Celsius. Pe timp de vara, planta de Spathiphyllum tolereaza bine umbra si semiumbra, dar iarna prefera locurile insorite. Pamantul folosit trebuie sa fie unul usor, fertil, bine drenat, cu pH usor acid.

Ingrijirea florilor de Spathiphyllum

Lucrarile de ingrijire la florile de Spathiphyllum se fac in special primavara, iar acestea constau in inlocuirea pamantului de la suprafata ghiveciului cu unul proaspat, sau transplantarea intr-un ghiveci mai mare, daca este cazul. In timpul verii este foarte recomandata stropirea prin pulverizare, pentru mentinerea umiditatii ridicate, de care planta de Spathiphyllum are nevoie. De asemenea, in sezonul cald, de crestere intensa, planta de Spathiphyllum se va fertiliza o data la doua saptamani, cu ingrasaminte minerale NPK, avand proportia inclinata in favoarea fosforului (P) si potasiului (K). Aceste ingrasaminte se gasesc in supermarketuri, de obicei in stare lichida.

Inmultirea la Spathiphyllum Crinul pacii

Plantele de Spathiphyllum se inmultesc cel mai bine prin divizarea tufei. Astfel, tufele de la plantele mature, sanatoase, se fragmenteaza primavara devreme in diviziuni care sa cuprinda minim 3-4 frunze, cu radacinile aferente. Daca radacinile sunt prea lungi, acestea se scurteaza la 5-10 cm, dupa care diviziunile rezultate se planteaza in amestec de pamant proaspat, in ghivece de diametrul 8-12 cm, in functie de vigoarea soiului. Pe masura ce cresc, plantele de Spathiphyllum se transplanteaza in ghivece de marime corespunzatoare. In functie de marime, florile de Spathiphyllum se gasesc in comert in ghivece de 10-12 cm la soiurile pitice, 14-16 cm la soiurile mijlocii si 18-20 cm la soiurile viguroase.

Inmultire la Spathiphyllum, prin divizarea tufei.

O alta metoda de inmultire pentru florile de Spathiphyllum este inmultirea in vitro, dar aceasta este utilizata doar de catre profesionisti.

Colocasia Urechea elefantului Ingrijire

Colocasia Urechea elefantului este o planta ce apartine genului Colocasia. Genul Colocasia cuprinde 8 specii de plante cu tulpini si radacini carnoase, originare din Asia. Colocasiile cele mai cultivate in apartamente sunt Colocasia esculenta si Colocasia indica. Tulpina de Colocasia este carnoasa, cu sectiune cilindrica, cu internoduri scurte, pe care se intalnesc mugurii. Tulpina plantei de Colocasia se alungeste la maturitate, iar planta poate ajunge la inaltimi de 1 1,5 m. In varf, tulpina prezinta un manunchi de frunze in forma de inima, de dimensiuni foarte mari, cu petiol lung. Planta de Colocasia este decorativa prin frunze, dar poate face si flori, grupate in inflorescenta, de culoare galben verzuie.

Colocasia este o planta otravitoare! Cerinte Colocasia Fiind o planta de origine Ecuatoriala, Colocasia are nevoie de un mediu cald si umed pentru o dezvoltare armonioasa. In timpul sezonului cald, Colocasia se simte bine la temperaturi de 22-25 de grade si umiditate crescuta in aer. De asemenea, pamantul florii trebuie sa aiba o umiditate crescuta in timpul sezonului cald. In timpul sezonului rece, Colocasia se va tine in spatii protejate, la temperaturi de 12-15 grade Celsius, iar udarile se vor executa mai rar, doar in limita prevenirii uscarii pamantului. Colocasia are nevoie de multa lumina. In zilele toride de vara ar trebui totusi evitata expunerea directa la soare, mai ales la orele amiezii. Suporta si incaperile mai umbrite, in timpul depozitarii pe timp de iarna. Colocasia prefera pamaturile fertile, bogate in humus si se poate adapta si pe soluri mai grele.

Ingrijire Colocasia Urechea elefantului

Pe masura ce plantele cresc, se vor transplanta cu tot cu balotul de pamant in ghivece mai mari, ce vor contine pamant proaspat, odata la 3-4 ani, primavara. De asemenea, primavara se va inlocui si pamantul de la suprafata in ghiveciul Colocasiei. In sezonul cald se fac fertilizari o data la 15 zile cu ingrasaminte minerale complexe echilibrate, ce se gasesc in comert. Se recomanda si pulverizarea perioadica a plantei de Colocasia, mai ales in perioadele secetoase din sezonul cald.

Inmultire Colocasia Urechea elefantului

Plantele de Colocasia se inmultesc prin butasi de fragmente de tulpina. Tulpina de Colocasia se taie in rondele de 3-4 cm grosime, care trebuie sa contina cel putin un mugure viabil. Dupa taiere, rondelele se trec prin praf de carbune vegetal si se lasa cateva zile intr-un spatiu intunecos si bine aerisit, pentru o usoara deshidratare. Dupa aceasta, se planteaza in nisip, la adancimea de 2-3 cm. Pentru inradacinearea rondelelor de Colocasia, va trebui asigurata o temperatura constanta de 24-25 de grade Celsius si umiditate moderata la nivelul nisipului, iar astfel inradacinarea se va realiza dupa 30-40 de zile. Dupa

ce lastarii plantei ajung la 5-6 cm, butasii inradacinati se pot planta in ghivece de 10-14 cm.

Floarea de ,,Sporul casei Impatiens. Ingrijire.

Impatiens, sau ,,Sporul casei este o planta (floare), cu o ingrijire usoara. Aceasta floare este folosita pentru decorul interioarelor, balcoanelor, teraselor, cat si in parcuri si gradini. Impatiens este un gen ce apartine familiei Balsaminaceae si reuneste aproximativ 400 de specii de plante cu flori, cu originea in Asia si Africa de Sud. Cea mai cunoscuta planta cultivata in apartamente este Impatiens waleriana. Denumirea populara a acestei plante este ,, Sporul casei. Denumirea acestei plante se refera la modul in care fructele plesnesc nerabdatoare, la cea mai mica atingere, imprastiind seminte de dimensiuni mici. In latina, ,,impatient=nerabdator.

Impatiens waleriana prezinta un grad ridicat de ramificare, iar tulpina si ramificatiile plantei de Impatiens ,,Sporul casei sunt carnoase, suculente si fragile. Frunzele sunt colorate in verde intens, ce poate avea reflexe rosiatice, lucioase.

Conditii de crestere Impatiens ,,Sporul casei

Plantele de Impatiens ,,Sporul casei necesita temperaturi de 18-20 de grade Celsius in timpul sezonului cald. De asemenea, plantele de Impatiens trebuie tinute in locuri cu semiunbra (razele soarelui sa fie prezente doar cateva ore pe zi). Pamantul trebuie mentinut in permanenta bine umezit. Iarna, plantele de Impatiens se pastreaza in locuri cu lumina intensa, la temperaturi de 13-15 grade Celsius si se uda mai rar. Pamantul trebuie sa fie afanat perioadic, fara ranirea radacinilor, pentru ca planta de Impatiens are nevoie de un bun drenaj. pH-ul recomandat al solului este de 6-6,5.

Inmultirea la Impatiens ,,Sporul casei

Inmultirea plantelor de Impatiens ,,Sporul casei se realizeaza prin butasi, obtinuti prin taierea varfurilor de lastari. Plantele de Impatiens se pot inmulti pe tot parcursul anului, cu rezultate bune. Varfurile de lastari se vor pune in turba cu textura fina (pH 6-6,5). Se vor pastra intr-un loc cu temperatura constanta de 22-24 de grade Celsius si uniditatea aerului de 8590%. In general plantele butasii au nevoie de o umiditate foarte ridicata in perioada inradacinarii, iar asta se poate asigura si prin stropitri repetate, foarte dese, la nivelul frunzelor. La 2 saptamani de la plantarea definitiva a butasilor inradacinati, varfurile acestora se pot taia, pentru a stimula ramificarea plantei de Impatiens ,,Sporul casei.

Ingrijire Impatiens ,,Sporul casei

Ingrijirea plantei de Impatiens necesita respectarea cu strictete a instructiunilor prezentate mai sus. In sezonul cald, este necesara pulverizarea repetata a plantei de Impatiens, pentru ca astfel se reduce incidenta atacului

acarienilor, la care planta de Impatiens este foarte sensibila. Primavara, cand plantele se scot din conditiile in care au iernat, se recomanda taieri de scurtare a lastarilor de Impatiens, la 2-3 noduri. De asemenea, se inlcuieste pamantul plantelor cu unul proaspat. Este indicat totusi ca in fiecare an, la sfarsitul iernii, sa se realizeze butasi noi de Impatiens ,,Sporul casei, deoarece plantele tinere de Impatiens sunt mult mai atractive.

Fertilizarea Impatiens ,,Sporul casei

Plantele de Impatiens ,,Sporul casei nu au cerinte speciale fata de fertilizare. In primavara este indicata fertilizarea cu produse mai bocate in azot (N), iar la inceputul infloririi, se recomanda fertilizatori mai bogati in fosfor (P) si potasiu (K). Acesti fertilizatori se gasesc in magazine (chiar si supermarket). Pentru folosirea lor si dozare, urmati instructiunile de pe eticheta. Tot ce trebuie sa faceti dupa ce primiti aceste cateva seminte de ,,Sporul casei este sa cumparati un ghiveci de flori de la IKEA, sa il umpleti cu pamant bine afanat si cu textura fina sau turba foarte fina, sa udati bine (pana la saturatie) pamantul, deasupra sa puneti semintele la distanta una de cealalta, iar peste ele sa presarati un strat subtire de pamant, turba, nisipideea este sa fie un strat subtire cam cat de doua ori grosimea semintelor. Daca acoperiti cu un strat prea gros de pamant, plantulele nu vor avea puterea sa iasa la lumina si vor putrezi in pamant. Apoi presati usor, uniform pamantul de deasupra semintelor. Puteti pune ghiveciul cu ,,Sporul casei intr-o punga stransa la gat, pentru a mentine umiditate crescuta in interior si il plasati la o temperatura de 20 de grade celsius. Dupa 3 zile incepeti sa verificati zilnic daca semintele de ,,Sporul casei au germinat. Dupa ce apar plantulele de ,, Sporul casei, scoateti ghiveciul din punga si plasati-l intr-un loc luminos, dar nu cu soare direct. Balconul este foarte potrivit. Temperatura sa nu coboare sub 10 grade celsius. Oricum, vine primavara si temperatura nu va mai fi o problema. Dupa o perioada, cand plantulele de ,,Sporul casei vor dezvolta cel putin doua seturi de frunze, va trebui sa le separati cu grija si sa plantati pe fiecare in parte in alt ghiveci. Daca doriti se grabiti putin rasarirea plantulelor de ,, Sporul casei, atunci lasati semintele intr-un pahar cu apa, timp de aproximativ 6-8 ore, pentru ca acestea sa se imbibe cu apa si sa inceapa procesele de dezvoltare a embrionului. Apoi le semanati, conform instructiunilor de mai sus.

Va doresc o primavara frumoasa si spor in case (in spiritul acestui articol)!