P100 - 2004

UNIV ERSITATEA TEHNIC Ă DE CONSTRUC ŢII BUCURE ŞTI
COD DE PROIECTARE SEISMICĂ

P100
PARTEA I - P100-1/2004
PREVEDERI DE PROIECTARE PENTRU
CLĂDIRI
CONTRACT 174/2002
REDACTAREA a IV-a
BENEFICIAR M.T.C.T
- FEBRUARIE 2005 –
STRUCTURA CODULUI P100
P100 – 1 Prevederi de proiectare pentru clădiri
P100 – 2 Prevederi de proiectare pentru poduri
P100 – 3 Prevederi pentru evaluarea şi pentru

proiectarea consolidării construcţ
iilor vulnerabile
seismic
P100 – 4 Prevederi pentru proiectarea rezervoarelor,

silozurilor şi conductelor
P100 – 5 Prevederi pentru proiectarea fundaţ iilor,

pereţ ilor de sprijin şi pentru proprietăţ
ile geotehnice
ale terenurilor.
P100 – 6 Prevederi pentru proiectarea turnurilor,

antenelor şi coşurilor de fum.
P100 – 7 Prevederi pentru proiectarea barajelor, pereţ

ilor
de sprijin, lucrărilor portuare
P100 – 8 Prevederi pentru proiectarea consolidării

monumentelor istorice şi a construcţ
iilor cu valoare
arhitecturală
COLECTIV DE ELABORATORI:
Capitolele 1, 2, 4 Tudor Postelnicu

Secţ
iunea 4.5 Dan Creţ u
Sorin Demetriu
Capitolul 3 Dan Lungu
Alexandru Aldea
Cristian Arion
Tiberiu Cornea
Radu Văcăreanu
Capitolul 5 Tudor Postelnicu
Radu Pascu
Dan Zamfirescu
Viorel Popa
Capitolul 6 Şerban Dima
Paul Ioan
Dan Dubină
Capitolul 7 Mircea Neacşu
Mircea Mironescu
Capitolul 8 Radu Petrovici
Capitolul 9 Maria Darie
Daniela Ţăpuşi
Capitolul 10 Radu Petrovici
Anexa A Dan Lungu

Alexandru Aldea
Cristian Arion
Tiberiu Cornea
Radu Văcăreanu
Anexa B Dan Creţ u
Sorin Demetriu
Anexa C Dan Creţ u
Sorin Demetriu
Anexa D Tudor Postelnicu
Dan Zamfirescu
Anexa E Tudor Postelnicu
Dan Zamfirescu
Viorel Popa
Anexa F Şerban Dima
Paul Ioan
Anexa G Mircea Neacşu
Coordonarea lucrării: Tudor Postelnicu

Cuprins:
1. GENERALITĂŢI 1.1
1.1. Domeniu de aplicare 1.1
ţ
1.2. Unităi de mă
sură 1.3
1.3. Simboluri 1.3
1.3.1. Simboluri folosite în capitolele 2 ş
i3ş
i anexa A 1.4
1.3.2. Simboluri folosite în capitolul 4 1.5
2. CERINŢE DE PERFORMANŢĂŞ
I CONDIŢII DE ÎNDEPLINIRE 2.1
2.1. Cerinţ
e fundamentale 2.1
2.2. Condiţ
ii pentru controlul îndeplinirii cerinţ
elor 2.1
ţ
2.2.1. Generalităi 2.1
2.2.2. Stă
ri limităultime 2.2
2.2.3. Starea de limitare a degradă
rilor 2.2
2.2.4. Mă
suri suplimentare 2.3
3. ACŢIUNEA SEISMICĂ 3.1

3.1. Reprezentarea acţ
iunii seismice pentru proiectare 3.1
3.1.1. Descrieri alternative ale acţ
iunii seismice 3.6
3.1.2. Accelerograme artificiale 3.7
3.1.3. Accelerograme înregistrate 3.7
3.1.4. Variabilitatea în spatiu a acţ
iunii seismice 3.7
3.2. Spectrul de proiectare 3.8
3.3. Combinarea acţ
iunii seismice cu alte tipuri de acţ
iuni 3.8
4. PREVEDERI GENERALE DE AMPLASARE Ş

I DE ALCĂTUIRE A CONSTRUCŢIILOR
4.1
ţ
4.1. Generalităi 4.1
4.2. Condiţ
ii de planificare a construcţ
iilor 4.1
4.3. Condiţ
ii privind amplasarea construcţ
iilor 4.1
4.4. Alcă
tuirea de ansamblu a construcţ
iilor 4.2
I
4.4.1. Aspecte de bazăale concepţ
iei de proiectare 4.2
4.4.1.1. Simplitate structurală 4.2
4.4.1.2. Redundanţ
a structurală 4.2
4.4.1.3. Geometria (configuraţ
ia) structurii 4.3
4.4.1.4. Rigiditate ş ăla translaţ
i rezistenţ ie pe douădirecţ
ii 4.3
4.4.1.5. Rigiditate ş ăla torsiune
i rezistenţ 4.3
4.4.1.6. Acţ
iunea de diafragmăa planş
eelor 4.3
4.4.1.7. Realizarea unei fundaţ
ii (infrastructuri) adecvate 4.4
4.4.1.8. Condiţ
ii referitoare la masele construcţ
iilor 4.4
4.4.2. Elemente structurale principale ş
i secundare în preluarea forţ
elor seismice 4.5
4.4.3. Condiţ ţ
ii pentru evaluarea regularităii structurale 4.5
4.4.3.1. Aspecte generale 4.5
4.4.3.2. Criterii pentru regularitatea structuralăîn plan 4.6
4.4.3.3. Criterii pentru regularitatea pe verticală 4.7
4.4.4. Condiţ
ii pentru alcă
tuirea planş
eelor 4.8
ţ
4.4.4.1. Generalităi 4.8
4.4.4.2. Proiectarea la încovoiere 4.9
4.4.4.3. Conectarea planş
eelor la elementele structurii laterale 4.10
4.4.4.4. Colectarea încă
rcă
rilor orizontale 4.10
4.4.4.5. Mă
suri specifice în planş
ee cu goluri mari 4.10
ăş
4.4.5. Clase de importanţ i de expunere la cutremur ş ă
i factori de importanţ 4.11
4.5. Calculul structurilor la acţ
iunea seismică 4.12
ţ
4.5.2. Modelarea comportă
rii structurale 4.12
4.5.2.1. Efecte de torsiune accidentală 4.13
4.5.3. Metode de calcul structural 4.13
ţ
4.5.3.2. Metoda forţ
elor seismice statice echivalente 4.15
4.5.3.3. Metoda de calcul modal cu spectre de raspuns 4.17
4.5.3.4. Metoda de calcul dinamic liniar 4.20
4.5.3.5. Metode de calcul neliniar 4.20
4.5.3.6. Combinarea efectelor componentelor acţ
iunii seismice 4.23
4.5.4. Calculul deformaţ
iilor 4.24
4.6. Verificarea siguranţ
ei 4.25
ţ
4.6.2. Starea limităultimă 4.25
4.6.2.1. Aspecte generale 4.25
II
4.6.2.2. Condiţ ă
ia de rezistenţ 4.25
ii de ductilitate de ansamblu ş
4.6.2.3. Condiţ i locală 4.26
4.6.2.4. Rezistenţ
a fundaţ
iilor 4.27
4.6.2.5. Condiţ
ii de deplasare laterală 4.28
4.6.2.6. Rosturi seismice 4.28
4.6.3. Starea limităde serviciu 4.30
ţ
4.6.3.2. Limitarea deplasă
rii relative de nivel 4.31
4.7. Sinteza metodelor de proiectare 4.31
5. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DE BETON 5.1

ţ
5.1.1. Domeniu 5.1
5.1.2. Definiţ
ii 5.1
5.2. Principii de proiectare 5.2
5.2.1. Capacitatea de disipare de energie. Clase de ductilitate 5.2
5.2.2. Tipuri structurale ş
i factori de comportare 5.3
5.2.2.1. Tipuri structurale 5.3
5.2.2.2. Factori de comportare pentru acţ
iuni seismice orizontale 5.3
5.2.3. Cerinţ
e de proiectare 5.4
ţ
5.2.3.2. Condiţ ălocală
ii de rezistenţ 5.4
5.2.3.3. Condiţ
ii de ductilitate globală 5.5
5.2.3.4. Condiţ
ii de ductilitate locală 5.7
5.2.3.5. Condiţ ă
ii de redundanţ 5.8
5.2.3.6. Mă
suri suplimentare 5.8
5.3. Proiectarea elementelor din clasa de ductilitate înaltă(H) 5.9
5.3.1. Condiţ
ii referitoare la materiale 5.9
5.3.2. Condiţ
ionă
ri geometrice 5.9
5.3.2.1. Grinzi 5.9
5.3.2.2. Stâlpi 5.9
5.3.2.3. Pereţ
i ductili 5.10
5.3.3. Eforturi de proiectare 5.10
ţ
5.3.3.2. Grinzi 5.10
5.3.3.3. Stâlpi 5.11
5.3.3.4. Noduri de cadru 5.11
III
5.3.3.5. Pereţ
i ductili 5.12
5.3.3.6. Prevederi specifice pentru pereţ
i scurţ
i 5.13
ri la starea limităultimăş
5.3.4. Verifică i prevederi de alcă
tuire 5.13
5.3.4.1. Grinzi 5.13
5.3.4.2. Stâlpi 5.14
5.3.4.3. Pereţ
i ductili 5.16
5.4. Proiectarea elementelor din clasa de ductilitate medie (M) 5.18
5.4.1. Condiţ
ii referitoare la materiale 5.18
5.4.2. Condiţ
ionă
ri geometrice 5.18
5.4.2.1. Grinzi 5.18
5.4.2.2. Stâlpi 5.18
5.4.2.3. Pereţ
i ductili 5.18
5.4.3. Eforturi de proiectare 5.18
ţ
5.4.3.2. Grinzi 5.18
5.4.3.3. Stâlpi 5.19
i ductili 5.19
i scurţ
i 5.19
ri la SLU ş
5.4.4. Verifică i prevederi de alcă
tuire 5.19
5.4.4.1. Grinzi 5.19
5.4.4.2. Stâlpi 5.19
5.4.4.4. Pereţ
i ductili 5.20
ii ş
5.5. Fundaţ i infrastructuri 5.21
5.6. Efecte locale datorate interacţ
iunii cu pereţ
ii nestructurali 5.21
5.7. Prevederi pentru proiectarea planş
eelor de beton 5.23
6. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR METALICE 6.1

ţ
6.1.1. Domeniul 6.1
6.1.2. Principii de proiectare 6.1
6.1.3. Verificarea siguranţ
ei 6.2
6.2. Condiţ
ii pivind materialele 6.2
6.3. Tipuri de structuri ş
6.3.1. Tipuri de structuri 6.4
6.3.2. Factori de comportare 6.5
IV
6.4. Calculul structurii 6.5
6.5. Reguli pentru comportarea disipativăa structurilor 6.8
ţ
6.5.2. Criterii de proiectare pentru structuri disipative 6.8
6.5.3. Reguli de proiectare pentru elemente disipative supuse la compresiune ş
i/sau
încovoiere 6.8
6.5.4. Reguli de proiectare pentru elemente întinse 6.9
6.5.5. Reguli de proiectare pentru îmbină
ri în zone disipative 6.9
6.5.6. Reguli de proiectare pentru ş
uruburile de ancoraj 6.10
6.6. Cadre necontravântuite 6.10
6.6.1. Criterii de proiectare 6.10
6.6.2. Grinzi 6.11
6.6.3. Stâlpi 6.12
6.6.4. Îmbină
rile grindă
-stâlp 6.15
6.6.5. Îmbină
rile de continuitate ale stâlpilor 6.16
6.7. Cadre contravântuite centric 6.16
ţ
6.7.2. Particularităi de calcul 6.17
6.7.3. Calculul diagonalelor 6.18
6.7.4. Calculul grinzilor ş
i stâlpilor 6.18
6.8. Cadre contravântuite excentric 6.19
6.8.2. Calculul barelor disipative 6.20
6.8.3. Elemente structurale care nu conţ
in bare disipative 6.23
6.8.4. Îmbină
rile barelor disipative 6.24
6.9. Reguli de proiectare pentru structuri de tip pendul inversat 6.24
6.10. Reguli de proiectare pentru structurile metalice cu nuclee sau pereţ
i din beton armat
ş
i pentru structuri duale 6.25
6.10.1. Structuri cu nuclee sau pereţ
i din beton armat 6.25
6.10.2. Structuri duale (cadre necontravântuite plus cadre contravânte) 6.25
6.11. Controlul execuţ
iei 6.25
7. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR COMPOZITE 7.1

ţ
7.1.1. Domeniu 7.1
7.1.2. Principii de proiectare 7.1
V
7.2. Materiale 7.2
7.2.1. Beton 7.2
7.2.2. Armă
tura din oţ
el 7.2
7.2.3. Oţ
elul structural (rigid) 7.2
7.3.1. Tipuri de structuri 7.3
7.3.2 Factori de comportare 7.3
7.4. Acţ
eelor compozite 7.5
7.5. Proiectarea structurilor disipative compozite 7.5
7.5.1. Criterii de proiectare a structurilor disipative compozite 7.5
7.6. Proiectarea cadrelor compozite necontravântuite 7.5
7.6.1. Prevederi generale 7.5
7.6.2. Calculul structural al cadrelor compozite 7.6
7.6.3. Supleţ
ea pereţ
ilor secţ
iunilor din oţ
el care alcă
tuiesc elementele compozite 7.6
7.6.4. Transferul de eforturi ş
i deformaţ el ş
ii între oţ i beton 7.7
7.6.5. Grinzi compozite 7.8
7.6.5.1. Grinzi din oţ
el compozite cu plă
ci de beton armat 7.8
7.6.5.2. Grinzi compozite din beton armat cu armatura rigidă 7.11
7.6.6. Stâlpi compoziţ
i din beton armat cu armă
turărigidă(cu secţ
iunea din oţ
el total
înglobatăîn beton) 7.12
i din ţ
7.6.7. Stâlpi compoziţ eavăumplutăcu beton 7.13
7.6.8. Elemente compozite cu secţ
iunea din oţ
el parţ
ial înglobatăîn beton armat 7.14
7.6.9. Nodurile cadrelor compozite disipative 7.14
7.7. Proiectarea cadrelor compozite cu contravântuiri centrice 7.16
7.8. Proiectarea cadrelor compozite cu contravantuiri excentrice 7.16
7.9. Proiectarea structurilor cu pereţ
i compoziţ
i 7.16
7.9.1 Calculul structurilor cu pereţ
i compoziţ
i 7.17
7.10. Proiectarea fundatiilor structurilor compozite 7.20
8. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CONSTRUCŢII DE ZIDĂRIE 8.1

ţ
8.1.1. Obiectul prevederilor 8.1
ă
8.1.2. Documente de referinţ 8.2
8.1.3. Definiţ
ii 8.2
8.1.3.1. Zidă
rii 8.2
8.1.3.2. Mortare 8.2
8.1.3.3. Corpuri de zidă
rie 8.3
VI
8.1.3.4. Pereţ
i de zidă
rie 8.3
8.1.4. Notaţ
ii 8.3
8.2. Materiale 8.3
8.2.1. Corpuri de zidă
rie. Domenii de utilizare 8.3
8.2.1.1. Caracteristicile corpurilor de zidă
rie 8.4
8.2.1.2. Caracteristici mecanice, valori minime 8.4
8.2.2. Mortare 8.5
8.2.2.1. Tipuri de mortare 8.5
8.2.2.2. Caracteristici mecanice, valori minime 8.5
8.2.3. Ţeserea zidă
riei 8.6
8.2.4. Betoane 8.6
8.2.5. Armă
turi 8.7
8.2.6. Alte materiale pentru armarea zidă
riei 8.7
8.3. Construcţ
ii cu pereţ
i structurali de zidă
rie 8.7
8.3.1. Tipuri de zidă
rie 8.7
8.3.2. Condiţ
ii de utilizare 8.8
8.3.3. Regularitate ş
i neregularitate geometricăş
i structurală 8.9
8.3.4. Coeficienţ
i de comportare 8.9
8.4. Calculul seismic al construcţ
iilor cu pereţ
rie 8.9
8.4.1. Condiţ
ii generale 8.9
8.4.2. Modele ş
i metode de calcul pentru stabilirea forţ
elor seismice 8.10
8.4.3. Determinarea forţ
elor seismice de proiectare pentru pereţ
ii structurali 8.10
8.5. Principii ş
i reguli generale de alcă
tuire specifice construcţ
iilor cu pereţ
i structurali
de zidă
rie 8.10
8.5.1. Condiţ
ii generale 8.10
8.5.2. Alcă
tuirea suprastructurii 8.11
8.5.2.1. Pereţ
i structurali 8.11
8.5.2.2. Planş
ee 8.13
8.5.3. Proiectarea infrastructurii 8.14
8.5.3.1. Fundaţ
iile pereţ
ilor structurali 8.14
8.5.3.2. Socluri 8.14
8.5.3.3. Pereţ
i de subsol 8.15
8.5.3.4. Planş
ee 8.15
8.5.4. Reguli de proiectare specifice pentru construcţ
ii cu pereţ
rie 8.15
8.5.4.1. Reguli de proiectare specifice pentru construcţ
ii cu pereţ
rie
nearmată 8.16
ii cu pereţ
rie
VII
confinată 8.16
ei 8.19
8.6.1. Cerinţ ă
a de rezistenţ 8.19
8.6.1.1. Cerinţ ăîn raport cu solicită
a de rezistenţ rile în planul peretelui 8.19
8.6.1.2. Cerinţ ăîn raport cu solicită
a de rezistenţ rile perpendiculare pe planul peretelui 8.20
8.6.2. Cerinţ
a de rigiditate 8.21
8.6.3. Cerinţ
a de stabilitate 8.21
8.7. Calculul rezistenţ
ei de proiectare pentru pereţ
ii de zidă
rie 8.21
8.7.1. Prevederi generale de calcul 8.21
8.7.2. Caracteristici geometrice ale sectiunii 8.22
8.7.3. Rezistenţ riei, betonului ş
e unitare de proiectare ale zidă i armă
turii. 8.22
8.7.4. Rezistenţ
a de proiectare a pereţ ăaxialăş
ilor la forţ i încovoiere în planul peretelui 8.23
8.7.4.1. Condiţ
ii generale de calcul 8.23
8.7.4.2. Pereţ
i de zidă
rie nearmată 8.24
8.7.4.3. Pereţ
i de zidă
rie confinatăcu sau fă
răarmă
turi în rosturile orizontale 8.25
8.7.4.4. Pereţ
i de zidă
rie cu inimăarmată 8.25
8.7.5. Rezistenţ
a de proiectare a pereţ ătă
ilor structurali la forţ ietoare 8.25
8.7.5.1. Ipoteze de calcul 8.25
8.7.5.2. Pereţ
i de zidarie nearmată 8.26
8.7.5.3. Pereţ
i de zidă
rie confinată 8.26
8.7.5.4. Pereţ rie confinatăş
i de zidă i armatăîn rosturile orizontale 8.27
8.7.5.5. Pereţ
i de zidă
8.7.6. Rezistenţ
a de proiectare a panourilor de zidă
rie de umplutură 8.28
8.7.7. Rezistenţ
a de proiectare a pereţ
ilor cuplaţ
i 8.29
8.7.8. Rezistenţ
ilor supuş
i la încovoiere perpendicular pe planul median 8.30
iilor ş
8.8. Calculul deformaţ i deplasă
rilor laterale în planul peretelui 8.30
8.8.1. Condiţ
ii generale 8.30
8.8.2. Deformaţ
iile laterale ale pereţ
ilor de zidă
rie nearmată 8.30
8.8.3. Deformaţ
iile laterale ale pereţ rie confinatăş
ilor de zidă i zidă
8.9. Cerinţ
e de calitate 8.31
ţ
ţ
8.9.2. Controlul calităii la proiectare 8.31
8.9.3. Asigurarea ş ţ
i controlul calităii la execuţ
ie 8.31
8.10. Reguli pentru "Construcţ
ii simple de zidă
rie" 8.32
ţ
8.10.1. Generalităi, domeniul de utilizare 8.32
8.10.2. Condiţ
ii generale de alcă
tuire 8.32
8.10.2.1. Regimul de înă
lţ
ime 8.32
VIII
8.10.2.2. . Forma în plan ş
i în elevaţ
ie 8.33
8.10.2.3. Alcă
tuirea structurii 8.33
8.10.2.4. Alcă
tuirea infrastructurii 8.34
9. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN 9.1

ţ
9.1.1. Domeniul de aplicare 9.1
9.1.2. Definiţ
ii 9.1
9.1.3. Concepţ
ia de proiectare 9.1
9.2. Condiţ
ii privind materialele 9.2
9.4. Criterii de proiectare pentru structuri disipative 9.4
9.4.1. Reguli pentru elementele de îmbinare 9.4
9.4.2. Reguli pentru îmbină
ri 9.5
9.4.3. Reguli pentru diafragmele orizontale 9.5
9.5. Verifică ă
ri de siguranţ 9.6
10. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU COMPONENTELE NESTRUCTURALE ALE

CONSTRUCŢIILOR 10.1
ţ
10.1.1. Obiectul prevederilor 10.1
10.1.2. Subsistemul componentelor nestructurale 10.1
10.2. Cerinţ ăseismicăspecifice CNS
e generale de performanţ 10.2
10.3. Calculul seismic al componentelor nestructurale 10.4
10.3.1. Principii ş
i metode de evaluare a forţ
ei seismice de proiectare pentru CNS 10.4
10.3.1.1. Metoda spectrelor de etaj 10.4
elor static echivalente 10.4
10.3.1.3. Coeficienţ
i de calcul pentru componentele nestructurale 10.6
10.3.2. Determinarea deplasă
rilor laterale pentru calculul CNS 10.8
10.4. Proiectarea seismicăa componentelor nestructurale 10.9
10.4.1. Prinderi ş
i legă
turi 10.9
10.4.1.1. Principii generale de proiectare 10.9
10.4.1.2. Calculul ş
i alcă turilor între CNS ş
tuirea legă i elementele de rezemare 10.9
10.4.2. Interacţ
iuni posibile ale CNS 10.10
10.4.2.1. Interacţ
iunile CNS cu elementele/subsistemele structurale 10.10
10.4.2.2. Interacţ
iuni cu alte CNS 10.10
10.4.3. . Proiectarea seismicăa componentelor arhitecturale 10.10
IX
10.4.3.1. Principii generale de proiectare 10.10
10.4.3.2. Reguli de proiectare specifice pentru componentele arhitecturale 10.10
10.4.4. Proiectarea seismicăa instalaţ
iilor 10.15
10.4.4.1. Gruparea instalaţ
iilor în categorii seismice 10.15
10.4.4.2. Condiţ
ii generale de proiectare pentru sistemele de instalaţ
ii 10.15
10.4.4.3. Reguli de proiectare specifice pentru diferite categorii de elemente ş
i/sau
subansambluri de instalaţ
ii 10.16
10.4.5. Proiectarea seismicăa echipamentelor electromecanice 10.18
10.4.5.1. Reguli generale de proiectare 10.18
10.4.6. Mă
suri specifice pentru protecţ
ia la acţ
iunea seismicăa mobilierului din construcţ
ii 10.19
ii ş
10.4.6.1 Categorii de construcţ i de mobilier/aparaturăcare necesităprotecţ
ia la acţ
iunea
seismică 10.19
10.4.6.2. Reguli generale de proiectare 10.19
ei CNS la ac ţ
10.5. Verificarea siguranţ iunea seismică 10.19
ţ
10.5.2. Încă
rcă
ri de calcul 10.19
10.5.3. Deplasă
ri de calcul 10.20
10.5.4. Reguli generale pentru verificarea siguranţ
ei CNS la acţ
10.5.5. Modele de calcul 10.21
ţ
10.6. Asigurarea calităii la proiectare ş
i în execuţ
ie 10.22
11. IZOLAREA BAZEI 11.1

11.1 Domenii 11.1
11.2 Definiţ
ii 11.1
11.3 Cerinţ
e fundamentale 11.2
11.4 Criterii de îndeplinire a cerinţ
elor 11.2
11.5 Prevederi generale de proiectare 11.3
11.5.1 Prevederi generale referitoare la dispozitivele de izolare 11.3
11.5.2 Controlul miş
cărilor nedorite 11.3
cărilor diferen ţ
iale ale terenului 11.4
11.5.4 Controlul deplasă ăde terenul faţ
rilor relative faţ ăde terenul ş
i construcţ
iile
înconjură
toare 11.4
11.6 Acţ
11.7 Factorul de comportare 11.4
ţ
11.8 Proprietăile sistemului de izolare 11.4
11.9 Calculul structural 11.5
ţ
11.9.1 Generalităi 11.5
X
11.9.2 Calculul liniar echivalent 11.5
11.9.3 Calculul liniar simplificat 11.6
11.9.4 Calculul liniar modal simplificat 11.8
11.9.5 Calculul dinamic 11.8
11.9.6 Elemente nestructurale 11.8
11.10 Verifică
ri la starea limităultimă 11.8
ANEXE
ANEXA A Acţ
iunea seismică ii ş
: definiţ i prevederi suplimentare
ANEXA B Metode simplificate de determinare a perioadelor si formelor proprii de vibratie
ANEXA C Calculul modal cu considerarea comportarii spatiale a structurii
ANEXA D Procedeu de calcul static neliniar (biografic) al structurilor
ANEXA E Procedeu de verificare a deplasă
rii laterale a cadrelor de beton armat
ANEXA F Aspecte specifice ale alcatuirii elementelor din otel
ANEXA G Proiectarea plă
cii din zona stâlpilor cadrelor compozite
XI
1. GENERALITĂŢI
1.1. Domeniu de aplicare
1.1.1 Codul P100/2004 se aplicăla proiectarea clă dirilor ş

i a altor construcţ ii de
inginerie civilăîn zone seismice. Codul P100 corespunde Eurocodului 8
(SR EN 1998 – 1:2004) din seria de coduri europene de proiectare structurală,
în curs de elaborare. P100/2004 reprezintăo versiune a prescripţ iilor de
proiectare seismicăromâneş ti, care pregă teşte, printr-un efort paralel cu
elaborarea celorlalte coduri structurale, realizarea unei ediţ ii complet
integratăîn sistemul prescripţiilor de proiectare europene, odatăcu intrarea
acestora în vigoare.
1.1.2 Aplicarea prevederilor codului P100/2004 urmăreş

te, ca în cazul unor
evenimente seismice, să asigure performanţ e suficient de înalte ale
construcţiilor pentru:
- evitarea pierderilor de vieţ
i omeneş
ti sau a ră
nirii oamenilor;
- menţ răîntrerupere, a activităţ
inerea, fă ilor ş
i a serviciilor esenţ
iale pentru
desfăşurarea continuăa vieţii sociale şi economice, în timpul cutremurului
şi dupăcutremur;
- evitarea producerii de explozii sau a degajării unor substanţ
e periculoase;
- limitarea pagubelor materiale.
1.1.3 Construcţ ie, cum sunt centralele nucleare ş

iile cu risc înalt pentru populaţ i
barajele de mari dimensiuni, nu intrăîn domeniul de aplicare al lui P100/2004
1.1.4 Construcţ iile care constituie sau adă postesc valori istorice, culturale sau
artistice de mare valoare se proiecteazăpe baza unui cod specific
1.1.5 P100/2004 cuprinde numai acele prevederi suplimentare, care împreunăcu

prevederile codurilor destinate proiectării la alte acţ iuni a structurilor din
diferite materiale (de exemplu, de beton armat, din oţ el, din zidă
rie, din lemn
etc.) trebuie respectate în vederea protecţ iei seismice a construcţiilor. Aceste
coduri (de exemplu, STAS 10107/0 – 90, STAS 10108/0 – 82 etc.) se aflăţ i
ele în revizuire în vederea armoniză rii cu sistemul de coduri europene.
1.1.6 P100 – 1 este partea de cod care se referăla proiectarea seismicăa clă dirilor
şi a altor construcţ ii asimilabile (exemplu, tribune, estacade etc.). Este
împărţit în 10 capitole şi este completat de 6 anexe, dupăcum urmează:
- Capitolul (2) cuprinde cerinţ ele de performanţ ăesenţ iale şi criteriile pentru
controlul îndeplinirii acestora la clă
diri din zone seismice.
iunii seismice ş
- Capitolul (3) prezintămetodele de reprezentare ale acţ i
pentru combinarea lor cu alte acţ
iuni.
1.1
- Capitolul (4) cuprinde reguli generale de alcă tuire pentru clă diri, precum
şi modelele ş
i metodele pentru calculul structural al clă
dirilor.
- Capitolul (5): cuprinde reguli specifice pentru structuri de beton armat
- Capitolul (6): cuprinde reguli specifice pentru structuri din oţ
el
- Capitolul (7): cuprinde reguli specifice pentru structuri compozite oţ
el –
beton
- Capitolul (8): cuprinde reguli specifice pentru structuri din zidă
rie
- Capitolul (9): cuprinde reguli specifice pentru structuri din lemn
- Capitolul (10): cuprinde cerinţ ele de bazăş i regulile de proiectare a
elementelor nestructurale ş
i echipamentele adă
postite în clădiri
- Capitolul (11): cuprinde concepte ş
i reguli pentru izolarea seismicăa bazei
structurilor.
Anexele au urmă
torul conţ
inut:
 Anexa A – Acţ
iunea seismică ii ş
. Definiţ i prevederi suplimentare.
 Anexa B – Metode simplificate de determinare a perioadelor ş
i formelor
proprii de vibraţ
ie
 Anexa C – Calculul modal cu considerarea comportă
rii spaţ
iale a structurii
 Anexa D – Procedeu de calcul static neliniar (biografic) al structurilor
 Anexa E – Procedee de verificare a deplasă
rii laterale a cadrelor de beton
armat
 Anexa F – Aspecte specifice ale alcă
tuirii elementelor din oţ
el
 Anexa G – Proiectarea plă
cii grinzilor la rezemarea pe stâlpii cadrelor
compozite
În aceastăsecţ iune se dau definiţ

ii pentru noţ
iunile de bazăutilizate în cuprinsul
întregului cod.
Aceste definiţ ii se completează, atunci când este cazul, prin explicaţ
iile termenilor
specifici fiecă
rui capitol date la începutul fiecă
ruia dintre acestea.
Termenii de utilizare generalăse definesc astfel:
- Factor de comportare: Factor utilizat pentru a reduce forţ ele corespunză toare
răspunsului elastic ţ
inând cont de ră spunsul neliniar al structurii. Depinde de
natura materialului structural, tipul de sistem structural ş i concepţ ia de
proiectare.
- Metoda ierarhizării capacităţ ilor de rezistenţ ă: Metodăde proiectare în care
unele componente ale sistemului structural sunt proiectate ş i detaliate astfel
pentru a permite disiparea energiei seismice prin deformaţii inelastice, in timp
ce toate celelalte elemente structurale sunt proiectate sa aibăsuficientă
capacitate de rezistenţăpentru a nu depă şi limitele comportă rii elastice şi a
permite dezvoltarea mecanismului de disipare de energie ales.
1.2
- Zonădisipativă(zonăcriticăsau zonăpotenţ ial plastică): Parte a unei
structuri, unde se aş
teaptăsăse dezvolte deformaţ
ii inelastice, înzestratăcu o
capacitate ridicatăde disipare a energiei.
- Structurăcu răspuns inelastic (disipativă): Structura sau parte a unei
structuri, la care se aş
teaptăsăse dezvolte deformaţ
ii inelastice, înzestratăcu o
capacitate ridicatăde disipare a energiei.
- Factor de importanţ ăş i de expunere la cutremur: Factor evaluat pe baza
consecinţ
elor cedă
rii structurale
- Structurăcu răspuns elastic (nedisipativă): Structurăproiectatăsăreziste la
acţiuni seismice fă
răconsiderarea comportă
rii inelastice (neliniare).
- Elemente nestructurale: Elemente, componente ş i sisteme care nu sunt luate
ă
in considerare la proiectare seismica fie datorita lipsei de rezistenţ, fie datorită
modului de conectare la structură .
- Elemente principale pentru preluarea forţ ei seismice: Elemente
componente ale sistemului structural supus la acţ iuni seismice care sunt
considerate în calculul structural ş ă
i sunt proiectate si detaliate în concordanţ
cu normele de proiectare seismică .
- Elemente secundare: Elemente care nu intră in componenţ a sistemului
structural de rezistenţăla acţ iuni seismice ş i nu sunt proiectate si detaliate
conform normelor de proiectare antiseismică , dar care trebuie astfel alcătuite
încât săpermitătransmiterea încă rcă
rilor gravitaţionale, atunci când structura
este supusăla deplasă rile laterale impuse de cutremur.
1.2. Unităţ
i de măsură
ţ
(1) Se utilizeazăunităile din Sistemul Internaţ
ional (SI) conform
SR ISO 1000:1995.
(2) Pentru calcule sunt recomandate urmă ţ
toarele unităi
 Eforturi ş rcări: kN, kN/m, kN/m2
i încă
 Masa: kg, t
 Masa specifică(densitate) : kg/m3, t/m3
 Greutate specifică
: kN/m3
 Eforturi unitare ş e: N/mm2 (MPa), kN/m2 (kPa)
i rezistenţ
 Momente (încovoietoare, de torsiune, etc.): kNm
 Acceleraţ
ii: m/s2
 Acceleraţ
ia terenului: g (9.81 m/s2)
1.3. Simboluri
Simbolurile utilizate sunt cele date în Eurocode 8 (SR EN 1998 – 1:2004)
1.3
1.3.1. Simboluri folosite în capitolele 2 ş
i3ş
i anexa A
ag acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontalăa miş

cării
terenului)
avg acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta verticalăa miş
cării
terenului)
IMR intervalul mediu de recurenţ ăde referinţ
ăal acţ
iunii seismice corespunză
tor
calculului la starea limita ultimă
g acceleraţ
ia gravitaţ
ională
TB, TC, TD perioadele de control (colţ ) ale spectrului de răspuns elastic pentru
componentele orizontale ale acceleraţiei terenului
(T) spectru normalizat de ră
spuns elastic pentru componentele orizontale ale
acceleraţ
iei terenului
0 factorul de amplificare dinamicămaximăa acceleraţ
iei orizontale
T perioada de vibraţ
ie a unui sistem cu un grad de libertate dinamicăsi cu
răspuns elastic
Se (T) spectrul de răspuns elastic de acceleraţ
ii pentru componentele orizontale ale
acceleraţiei terenului
SDe (T) spectrul de ră
spuns elastic pentru deplasă
ri
v (T) spectru normalizat de răspuns elastic pentru componenta verticală a
acceleraţ
iei terenului
TBv, TCv, TDv perioadele de control (colţ ) ale spectrului de răspuns elastic pentru
componenta verticalăa acceleraţ
iei terenului
0v factorul de amplificare dinamicămaximăa acceleraţ
iei verticale
Sv e(T) spectrul de ră spuns elastic de acceleraţ
ii pentru componenta verticalăa
acceleraţiei terenului
Tp perioada predominantăde vibraţ
ie a terenului în amplasament
M magnitudinea Gutenberg-Richter
Mw magnitudinea moment
Sd(T) spectrul de proiectare pentru acceleraţ
ii
q factor de comportare
γ
I ăş
factor de importanţ i de expunere la cutremur
EPA acceleraţ
ia efectivăde vârf a miş
cării terenului
EPV viteza efectivăde vârf a miş
cării terenului
EPD deplasarea efectivăde vârf a miş
cării terenului
SA spectrul de ră
spuns pentru acceleraţ
ii absolute
SV spectrul de ră
spuns pentru viteze relative
1.4
SD spectrul de ră
spuns pentru deplasări relative
VS viteza undelor de forfecare
VP viteza undelor de compresiune
VS viteza medie a undelor de forfecare ponderatăcu grosimea stratelor profilului
hi grosimea stratului de teren i
VSi viteza undelor de forfecare pentru stratul de teren i
Tg perioada de vibraţ
ie a pachetului de strate de teren
h grosimea totalăa pachetului de strate de teren din amplasament
1.3.2. Simboluri folosite în capitolul 4
a între centrul de rigiditate ş

e0 x , eoy distanţ i centrul maselor mă
suratăîn direcţ
iile de
calcul selectate
rx , ry rădă cina pătratăa raportului între rigiditatea la torsiune a structurii si rigiditatea
lateralăîn direcţiile de calcul
I factorul de imporţ
antă
ds deplasarea lateralăca efect al acceleraţ
iei seismice
de deplasarea elasticăsub încă

rcă
ri seismice de proiectare
 factor de reducere a valorii deplasă
rii aplicat la starea limităde serviciu
q factor de reducere al forţ
ei seismice
c factor de amplificare al deplasă
rii elastice în calculul la starea limităde
ă
rezistenţ
Ed valoarea de proiectare a efectului acţ
iunii seismice (a efortului)
Rd efort capabil de proiectare

 coeficient de sensibilitate al deplasării relative de nivel
Ptot încă
rcarea verticalătotalăde nivel în calculul la acţ
iuni seismice
Vtot forţ
a tă
ietoare de nivel
h înălţ
imea de nivel
E fd valoarea de calcul a efectului acţ
iunii seismice (efortului, deplasă
rii)
E F ,G efectul (efortul) încărcă

rilor neseismice asupra fundaţ
iei
rd ă
factor de suprarezistenţ
 lăţ
imea necesarăa rostului între clă
diri
 coeficient care introduce influenţ
a factorilor de care depinde amortizarea
coliziunii clă
dirilor
1.5
e 1i ăde poziţ
excentricitatea accidentalăa masei de la nivelul “i” faţ ia calculatăa
centrului maselor
Li dimensiunea planş
eului perpendicularăpe direcţ
ia acţ
iunii seismice
S d 
T1 ordonata spectrului de ră
spuns de proiectare corespunză
toare perioadei
fundamentale T 1
T1 perioada proprie fundamentalăde vibraţ
ie a clădirii în planul care conţ
ine
direcţ
ia orizontalăconsiderată
m masa totalăa clădirii calculata ca suma a maselor de nivel mi
 factor de corecţ ie care ţine seama de contribuţ ia modului propriu

fundamental prin masa modalăefectivăasociatăacestuia
Fi forţ
a seismicăorizontalăstatic echivalentăde la nivelul “i”
Fb forţ
a tă
ietoare de bazăcorespunză
toare modului fundamental
si componenta formei fundamentale pe direcţ
ia gradului de libertate
dinamicăde translaţ
ie la nivelul “i”
n numărul de niveluri al clă
dirii
mi masa de nivel
zi înălţ ăde baza construcţ
imea nivelului “i” faţ iei consideratăin model
Fixj , Fiyj forţ
ele seismice la nivelul “i” în direcţ
ia x, respectiv y, pentru subsistemul plan
j
Fix , Fiy forţ
ele seismice la nivelul“i” în direcţ
ia x, respectiv y, pentru modelul plan
general
K ixj , K iyj rigidităţ
ile relative de nivel ale elementelor verticale care intră în
componenţ a subsistemului plan j asociate direcţ iei x, respectiv y, calculate
considerând numai deplasările de translaţ
ie ale planşeului indeformabil
xj, y j distanţe în direcţia x, respectiv y, care definesc poziţ
ia subsistemului plan în
raport cu centrul de rigiditate de la nivelul “i”
eix , e iy distanţ
e în direcţ
ia x, respectiv y, care definesc poziţ
iile deplasate ale forţ
elor
seismice faţăde centrul de rigiditate
e0 ix , e 0iy distanţ
e în direcţ
ia x, respectiv y, dintre centrele de masăş
i de rigiditate la
nivelul“i”
ţ
e1ix , e1iy excentricităile accidentale în direcţ
ia x, respectiv y, la nivelul “i”
mk masa modalăefectivăasociatămodului propriu de vibraţ

ie k
Tk perioada proprie în modul propriu de vibraţ

ie k
s i, k componenta vectorului propriu în modul de vibraţ

ie k pe direcţ
ia gradului de
libertate dinamica “i”
EE efectul acţ
iunii seismice (efort , deplasare)
1.6
E E,k efectul acţ
iunii seismice în modul k de vibraţ
ie
E Edx , EEdy valoarea de proiectare a efectului aplică rii miş
cării seismice pe direcţ
ia
axelor orizontale x ş
i y, alese pentru structură,
E Edz valoarea de proiectare a efectului aplică
rii miş
ia axei
verticale z
M 1i moment de torsiune aplicat la nivelul “i” în jurul axei sale verticale
Ac aria secţ
iunii transversale a unui element de beton
A S1 armăturile de la partea inferioarăa unei grinzi
A S2 armăturile de la partea superioarăa unei grinzi
A sh aria totalăde etrieri orizontali într-un nod grindă
-stâlp
A sv aria totalăde armăturăverticalăîntr-un nod grindă-stâlp
A wh aria totalăa secţ
iunii orizontale printr-un perete
Hw înă
lţimea unui perete
ΣM Rb suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale grinzilor care intră
intr-un nod, orientate dupădirecţ
ia analizată
ΣM Rc suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor care intră
intr-un nod, orientate dupădirecţ
ia analizată
Mi,d valoarea momentelor la capetele grinzilor sau stâlpilor utilizate pentru calculul
forţ
ei tăietoare asociate plastifică
rii
MRb,i valoarea de proiectare a momentului capabil în grinzi la capă
tul i
MRc,i valoarea de proiectare a momentului capabil în stâlpi la capă
tul i
NEd valoarea forţ
ei axiale rezultatădin calculul seismic al structurii
Vc forţ
a tă
ietoare de proiectare în stâlp
V'Ed forţ
a tă
ietoare în perete rezultatădin calculul seismic al structurii
VEd forţ
a tă
ietoare de proiectare în perete
VEd,max forţ
a tă
ietoare maximăasociatăplastifică
rii, ce acţ
ioneazăla capă
tul unei grinzi
VEd,min forţ
a tă
ietoare minimăasociatăplastificării ce acţ
ioneazăla capă
tul unei grinzi
V jud forţ
a tă
ietoare de proiectare în nod
b ţ
lăimea unei grinzi mă
suratăla partea inferioară
beff ţ
lăimea de placăa unei grinzi „T” la faţ
a stâlpului
bc dimensiunea secţ
iunii transversale a unui stâlp
bj ţ
lăimea de proiectare a nodului
bo ţ
lăimea miezului de beton confinat într-un stâlp sau în elementele marginale ale
unui perete
1.7
bw ţ
lăimea inimii unei grinzi
bwo grosimea inimii unui perete
d înă
lţimea efectivă(utilă) a secţ
iunii elementului
dbL diametrul barelor longitudinale
dbw diametrul unui etrier
f cd valoarea de proiectare a rezistenţ
ei la compresiune a betonului
f ctm valoarea medie a rezistenţ
ei la întindere a betonului
f yk valoarea caracteristicăa limitei de curgere a oţ
elului
f yd ei la curgere a o ţ
valoarea de proiectare a rezistenţ elului
f ywd valoarea de proiectare a rezistenţ
ei la curgere a armă
turii transversale
hf grosimea plă
cii la grinzi cu secţ
iune „T”
hjc distanţ
a dintre planurile extreme de armă
turi din stâlp într-un nod grindă
-stâlp
hjw distanţ turile de jos ş
a dintre armă i cele de sus
hs înă
lţimea de etaj
hw înă
lţimea secţ
iunii transversale a unei grinzi
l cl înă
lţimea liberăa unui stâlp
l cr lungimea zonei critice
lw lungimea secţ
iunii transversale a unui perete
s distanţ
a dintre armă
turile transversale
xu înă
lţimea zonei comprimate
α1 factorul de multiplicare a forţ ei seismice orizontale corespunză
tor formă
rii
primei articulaţ
ii plastice în sistem
αu factorul de multiplicare a forţ
ei seismice orizontale corespunză
tor formă
rii
mecanismului cinematic global
γ
Rd factor ce ţ ine seama de efectul incertitudinilor legate de model în ceea ce
priveş te valorile de proiectare ale eforturilor capabile utilizate la estimarea
ţ
eforturilor de calcul, în acord cu principiul proiectării capacită ă;
ii de rezistenţ
ţine seama de diferitele surse de suprarezistenţă
υ forţ
a axialădeterminatăprin calcul seismic, normalizatăprin Ac fcd
ρ procentul de armare cu armă
turăîntinsă
l deschiderea grinzii
MEd momentul încovoietor de proiectare rezultat din gruparea de încă
rcări care
include acţ
iunea seismică
MEd,E momentul încovoietor rezultat numai din acţ
iunea seismică
1.8
MEd,G momentul încovoietor din acţ iunile neseismice conţ
inute în gruparea de
încă
rcări care include acţ
iunea seismică
Mpl,RdA momentul plastic de proiectare al secţ
iunii
Mpl,RdB momentul plastic de proiectare al secţ
iunii
NEd forţ
a axialărezultatădin gruparea de încă
rcă
ri care include acţ
iunea seismică
NEd,E forţ
a axialărezultatănumai din acţ
iunea seismică
NEd,G efort axial din acţiunile neseismice conţ
inute în gruparea de încă
rcări care
include acţiunea seismică
Npl, Rd efort axial plastic de proiectare al secţ
iunii
Rd rezistenţ
a unei îmbină
ri, corespunză
toare modului de solicitare la care este
supusă
VEd forţa tăietoare rezultatădin gruparea de încă
rcă
ri care include acţ
iunea
seismică
VEd,E forţ
a tă
ietoare rezultatănumai din acţ
iunea seismică
VEd,G forţa tă
ietoare din acţiunile neseismice conţ
inute în gruparea de încă
rcări care
include acţiunea seismică
VEd,M valoarea forţ
ei tăietoare asociatăplastificării unei grinzi la ambele capete
Vpl,Rd forţ
a tă
ietoare plasticăde proiectare a secţ
iunii
V wp,Ed forţ
a tă
ietoare în panoul de inimă
V wp,Rd rezistenţ ătă
a la forţ ietoare a panoului inimii (efort capabil)
e lungimea unei bare disipative
f yd valoarea de proiectare a rezistenţ
ei la curgere a oţ
elului
f ymax valoarea maximăa rezistenţ
ei la curgere a oţ
elului
q factor de comportare
tw grosimea inimii secţ
iunii
tf grosimea tă
lpii secţ
iunii
Ω factor de multiplicare al eforturilor Med,E, NEd,E , Ved,E pentru proiectarea
elementelor structurale nedisipative
α1 factorul de multiplicare al forţ
ei seismice corespunzător apariţ
iei primei
articulaţ
ii plastice în sistem
αu factorul de multiplicare al forţ
ei seismice corespunzător formării mecanismului
cinematic global
γ
M factor parţ ăpentru o proprietate a unui material
ial de siguranţ
γ
ov ăa materialului
factor de amplificare a limitei de curgeresuprarezistenţ
δ să ăde tangenta la axa grinzii la unul din
geata grinzii la mijlocul deschiderii faţ
capete
γ
s factor parţ ăpentru oţ
ial de siguranţ el
θp capacitatea de rotire plasticăa articulaţ
iei plastice
1.9
 valoarea adimensionalăa zvelteţ
ei unui element
tură, beton ş
A a, Ac , As aria de armă i respectiv oţ
el rigid
AS ş
i A T armă
turi suplimentare amplasate în placăîn zona stâlpului
tura longitudinalăş
(A S armă i A T armă
tura transversală
)
bc lăţ
imea secţ
iunii stâlpului perpendicularăpe axa grinzii ,
beff lăţ
imea efectivăa plă
cii din beton a grinzii din otel compozităcu placa
beff +
lăţ
cii din beton a grinzii din otel compozităcu placa în
zona de moment pozitiv
beff- lăţ
cii din beton a grinzii din oţ
el compozităcu placa în
zona de moment negativ
be1 ş ţ
i be2 lăimile efective parţ cii situate deoparte ş
iale ale plă i de alta a axei grinzii
bf lăţ
imea tă
lpii elementului din otel
bo dimensiunea minimăa miezului din beton mă
suratăîntre axele etrierilor
c lăţ
imea aripii tălpii elementului din oţ
el
d înaltimea sectiunii din oţ iunii ţ
el dimensiunea exterioarămaximăa secţ evii din
oţel,
dbL diametrul barelor longitudinale
dbw diametrul etrierilor de confinare
E modulul de elasticitate ale oţ
elului
E cm modulul de elasticitate al betonului pentru încă
rcă
ri de scurtădurată
EI 1 rigiditatea la încovoiere a grinzii din oţ
el compozite cu placa pentru zona de
moment pozitiv cu luarea în considerare a lă ţimii efective de placa
EI 2 rigiditatea la încovoiere a grinzii din oţ
el compozite cu placa pentru zona de
moment negativ cu considerarea armăturii din lăţ imea efectivăde placă
f cd rezistenţ
a de calcul a betonului
fy rezistenţ
a caracteristicăa oţ
elului
f yd rezistenţ
a de proiectare a oţ
elului
f ydf rezistenţ
elului tă
lpii
f ydL rezistenţ
elului armă
turilor longitudinale
f ydw rezistenţ
elului armă
turilor transversale
h înălţ
imea secţ
iunii elementului compozit
hb înălţ
imea secţ
iunii grinzii compozite
hc înălţ
imea secţ
iunii stâlpului compozit
Ia , momentul de inerţ
ie al sectiunii de armă
tură
1.10
Ic momentul de inerţ
ie al secţ
iunii brute din beton
Ieq momentul de inerţ
ie echivalent al grinzii compozite
Is momentul de inerţ
ie al secţ
iunii brute din oţ
el
l cl înălţ
imea liberăa stâlpului.
l cr lungimea zonei critice a unui element compozit
le lungimea de înglobare a riglei de cuplare din oţ
el în perete
MEd momentul de proiectare
Mpl,Rd momentul capabil
NEd forţ
a axialăde proiectare
Npl,Rd forţ
a axialăcapabilăla compresiune centrică
q factorul de comportare
s distanţ
a între etrieri
t grosimea peretelui ţ
evii,
tf grosimea tă
lpii elementului din otel
tw grosimea inimii elementului din otel
VEd forţ
a tă
ietoare de proiectare
VRd forţ
a tă
ietoare capabilăa elementului compozit
V wp,Sd forţ
a tă
ietoare de proiectare a nodului
V wp,Rd forţ
a tă
ietoare capabilăa nodului compozit
x/h înălţ
imea relativăa zonei comprimate din betonul grinzii compozite cu placa
αl factor de multiplicare al încă rcărilor seismice de cod (în condiţ
iile pă strării
constante a celorlalte încărcă ri de calcul) corespunză tor formă rii primei
articulaţ
ii plastice în sistemul structural compozit.
αu factor de multiplicare al încă rcărilor seismice de cod (în condiţile păstrării
constante a celorlalte încărcări de calcul) corespunză
tor formării mecanismului
complet de disipare in structura compozită.
νd forţ
a axialănormalizatăde proiectare a unui stalp compozit
A asc aria armă

turii din stâlpiş
orul comprimat
A sw aria armaturilor din rosturile orizontale pentru preluarea forţ
ei tă
ietoare
C*** marca blocului de zidărie
D lungimea diagonalei panoului de cadru
Eb modulul de elasticitate al betonului
Ez modulul de elasticitate secant de scurtăduratăal zidă
riei
1.11
E zc modulul de elasticitate longitudinal al zidă
riei confinate
FEd(zu) forţ
a axialădin diagonala comprimatăa panoului de umplutură
corespunzătoare acţ
iunii seismice de proiectare;
FRd(zu) rezistenţ
a de proiectarea a panoului de umplutură
FRd1(zu) rezistenţ ătă
a de rupere prin lunecare din forţ ietoare în rosturile orizontale a
panoului de zidărie de umplutură
FRd2 (zu) rezistenţ
a de rupere la strivire a diagonalei comprimate a panoului de zidărie
de umplutură
FRd3(zu) rezistenţ
a de rupere prin fisurare în lungul diagonalei comprimate
Gz modulul de elasticitate transversal al zidă
riei simple
Gzc modulul de elasticitate transversal al zidă
riei confinate
Ib momentul de inerţ
ie al secţ
iunii de beton a elementelor de confinare
Ist valoarea medie a momentelor de inerţ
ie ale stâlpilor care mă
rginesc panoul
Iz momentul de inerţ
ie al secţ
iunii de zidărie confinată
HW înă
lţimea peretelui
**
M marca mortarului
Mcap (sus), Mcap (jos) valorile rezistenţ ţ
elor de proiectare la încovoiere la extremităile
grinzii de cuplare, sus ş
i jos;
MEd valoarea de proiectare a momentului încovoietor în planul peretelui
MExd1 valoarea de proiectare a momentului încovoietor în plan paralel cu rosturile
orizontale
MExd2 valoarea de proiectare a momentului încovoietor în plan perpendicular pe
rosturile orizontale
MRd rezistenţ
a de proiectare la încovoiere în planul peretelui
MRxd1 rezistenţ
a de proiectare la încovoiere a peretelui în plan paralel cu rosturile
orizontale
MRxd2 rezistenţa de proiectare la încovoiere a peretelui în plan perpendicular pe
rosturile orizontale
NEd valoarea de proiectare a forţ
ei axiale
NRd rezistenţ ăaxială
a de proiectare la forţ
VEdu valoarea forţei tăietoare asociatărezistenţ
ei la încovoiere a secţiunii de zidă
rie
simplă, confinată sau cu inimă armată, determinată ţ inând seama de
suprarezistenţa armă turilor;
VEd valoarea de proiectare a forţ
ei tăietoare determinatăprin calculul structurii în
domeniul elastic liniar;
Vg forţ
a tă
ietoare maximăîn grinda de cuplare din încărcă
rile verticale
1.12
Vgc rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a grinzilor de cuplare din pereţ
ii cu
goluri
VRd rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare
VRda rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a armă
turilor orizontale din stratul
median al peretelui cu inimăarmată
VRdb rezistenţ
a de proiectare la forţ ătăietoare a stratului median de beton sau
mortar-beton al peretelui cu inimăarmată ;
VRdz rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a zidăriei peretelui cu inimăarmată
;
VRd1 rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a panoului de zidă
rie confinată
VRd2 rezistenţ
a de proiectare la forfecare a armă
turii din stâlpiş
orul comprimat
VRd3 rezistenţ
a de proiectare a armă
turilor din rosturile orizontale ale zidă
riei
ag valoarea de proiectare a acceleraţ
iei terenului
g acceleraţ
ia gravitaţ
ională
bz grosimea totalăa celor douăstraturi de că
rămidăale peretelui cu inima armată
d diametrul barelor din elementele de beton armat
fb rezistenţ
a caracteristicăla compresiune a corpurilor de zidă
rie normal pe faţ
a
rostului orizontal
f bh rezistenţ
a caracteristicăla compresiune a corpurilor de zidă
rie paralel cu faţ
a
rostului orizontal, în planul peretelui
fd rezistenţ
a de proiectare la compresiune a zidă
riei
fk rezistenţ
a caracteristicăla compresiune a zidă
riei
fkd1 rezistenţ
a caracteristicăa zidăriei la încovoiere paralel cu rosturile orizontale
f kd2 rezistenţ
a caracteristicăa zidă
riei la încovoiere perpendicular pe rosturile
orizontale
fm rezistenţa medie la compresiune a mortar-betonului din stratul median al
pereţilor din zidă
rie cu inimăarmată
f vd rezistenţ
a de proiectare la forfecare a zidă
riei
f vd0 rezistenţ
a de proiectare la forfecare sub efort de compresiune nul a zidă
riei
f vk rezistenţ
a caracteristicăla forfecare a zidă
riei
f vk0 rezistenţ
a caracteristicăla forfecare sub efort de compresiune nul a zidă
riei
f xd1 rezistenţ
a de proiectare a zidăriei la încovoiere paralel cu rosturile orizontale
f xd2 rezistenţ
a de proiectare a zidăriei la încovoiere perpendicular pe rosturile
orizontale
f yd rezistenţ
turii din stâlpiş
orul comprimat
h înă
lţimea liberăa peretelui
hef înă
lţimea efectivăa peretelui
hetaj înă
lţimea nivelului clă
dirii
1.13
hgol înă
lţimea golului din zidă
rie
hp înălţ
imea panoului de zidă
rie de umplutură
lo lungimea de calcul a grinzii de cuplare (între feţ
ele montanţ
ilor)
lw lungimea peretelui
lc lungimea zonei comprimate a peretelui
l min lătimea minimăa spaletului de zidă
rie la o secţ
iune compusă
lp lungimea panoului de zidă
rie de umplutură
m coeficientul conditiilor de lucru pentru zidă
rie din STAS 10109-82
n numă
rul de niveluri al clă
dirii
q coeficientul de comportare
s distanţ
a între armă
turile Asw
t grosimea peretelui de zidă
rie
t ef grosimea efectivăa peretelui
tm grosimea stratului median al peretelui din zidă
rie armată
tp grosimea panoului de zidă
rie de umplutură
x adâncimea zonei comprimate rezultatădin ipoteza secţ
iunilor plane
x conv adâncimea convenţ
ionalăa blocului eforturilor de compresiune
x echiv adâncimea echivalentăa zonei comprimate
x max adâncimea maximăa zonei comprimate

M coeficientul parţ ăpentru material
ial de siguranţ
m deformaţ
ia specificăliniarămaximă
 deformaţ
ie specificăliniară
uz deformaţ
ia specificăultimăa zidă
riei
ub deformaţ
ia specificăultimăa betonului
 efort unitar normal
d efortul unitar de compresiune determinat considerând încă
rcarea verticală
uniform
distribuităpe lungimea peretelui
 unghiul cu orizontala al diagonalei panoului de zidă
rie de umplutură
E anc valoarea de proiectare a eforturilor secţ

ionale din elementele de ancoraj
1.14
E Ed,CNS valoarea de proiectare a eforturilor secţ
ionale în CNS
E Rd,CNS rezistenţ
a de proiectare la eforturile secţ
ionale în CNS
FCNS forţ
a seismicăstatic echivalentăpentru CNS
H înă
lţimea medie a acoperiş
ului în raport cu baza construcţ
iei
Kz coeficient care reprezintăamplificarea acceleraţ
iei seismice a terenului pe
înălţ
imea construcţ
iei
La lungimea de ancoraj a elementului de prindere
MEd,CNS momentul încovoietor de proiectare pentru CNS ş
i prinderi
a de proiectare la încovoiere pentru CNS ş
MRd,CNS rezistenţ i prinderi
a axialăde proiectare pentru CNS ş
NEd,CNS forţ i prinderi
NRd,CNS rezistenţ ăaxialăpentru CNS ş
a de proiectare la forţ i prinderi
R anc rezistenţ
a de proiectare la eforturile secţ
ionale din elementele de ancoraj
a tăietoare de proiectare pentru CNS ş
VEd,CNS forţ i prinderi
VRd,CNS rezistenţ ătăietoare pentru CNS ş
a de proiectare la forţ i prinderi
X cota punctului superior de prindere al CNS de la nivelul "x"
Y cota punctului inferior de prindere al CNS de la nivelul "y"
ag valoarea de proiectare a acceleraţ
iei terenului
bst ţ
lăimea panoului de sticlă;
c liber iul dintre sticlăş
spaţ i cadrul metalic
c1 iul liber între marginile verticale ale sticlei ş
spaţ i cadru;
c2 iul liber între marginile orizontale ale sticlei ş
spaţ i cadru.
D diametrul barei de prindere
iile A ş
daA, daB deplasările relative de nivel admisibile pentru construcţ iB
dra (sticlă) deplasarea relativăde nivel care produce spargerea/că
derea sticlei din
peretele cortinăsau din vitrină
,
dr,CNS deplasarea relativăde nivel de proiectare pentru CNS
dsxA deplasarea construcţ
iei A, la nivelul "x"
dsyA deplasarea construcţ
iei A, la nivelul "y"
dsyB deplasarea construcţ
iei B, la nivelul "y"
f xd1 rezistenţ
a de proiectare a zidăriei la încovoiere paralel cu rosturile
orizontale
f xd2 rezistenţ
a de proiectare a zidăriei la încovoiere perpendicular pe rosturile
orizontale
g acceleraţ
ia gravitaţ
ională
hetA , hetB înă
lţ iile A ş
imile de etaj la construcţ iB
1.15
hst înălţ
imea panoului de sticlă;
mCNS masa maximăa CNS în exploatare
qCNS coeficient de comportare al CNS
z cota punctului de prindere de structurăa CNS;
S coeficient de amplificare dinamicăal CNS

CNS ăal CNS
coeficientul de importanţ

I ăal construcţ
coeficientul de importanţ iei.
1.16
2. CERINŢE DE PERFORMANŢĂŞI CONDIŢII DE ÎNDEPLINIRE
2.1. Cerinţ
e fundamentale
(1) Proiectarea la cutremur urmă reş ă, a

te satisfacerea, cu un grad adecvat de siguranţ
următoarelor cerinţ
e fundamentale (niveluri de performanţ ă)
- cerinţ a de siguranţ ăa vieţ
ii
Structura va fi proiectatăpentru a prelua acţiunile seismice de proiectare stabilite conform
capitolului 3, cu o margine suficientăde siguranţ ăfaţăde nivelul de deformare la care
intervine prăbuş irea localăsau generală , astfel încât vieţ
ile oamenilor săfie protejate.
Nivelul forţelor seismice din cap. 3 corespunde unui cutremur cu intervalul mediu de
recurenţăde referinţ ăIMR = 100 ani.
Notă: Nivelul de deformare structuralădin apropierea prăbuş
irii se asociazăcu un cutremur mai rar, orientativ cu
intervalul mediu de recuren ţ
ăde referinţ
ăIMR = 475 ani.
În cazul construcţiilor cu alcătuire regulatăş
i corect detaliate, dacăsunt satisfăcute criteriile asociate cerinţei de siguranţăa
vieţii pentru un cutremur cu IMR = 100 ani, de regulăsunt satisfăcute ş i cerinţele de prevenire a pră bu şirii pentru un
cutremur cu IMR = 475 ani.
- cerinţ
a de limitare a degradărilor
Structura va fi proiectatăpentru a prelua acţiuni seismice cu o probabilitate mai mare de
apariţie decât acţiunea seismicăde proiectare, fărădegradă ri sau scoateri din uz, ale căror
costuri săfie exagerat de mari în comparaţ ie cu costul structurii. Acţ iunea seismică
consideratăpentru cerinţ e de limitare a degradă rilor corespunde unui interval mediu de
recurenţ ăde referinţăde 30 de ani
(2) Diferenţ ierea siguranţ ei este introdusăprin clasificarea structurilor în diferite clase
de importanţ ăş i de expunere la cutremur. Fiecă rei clase de importanţ ăi se atribuie un
factor de importanţ ă I . Diferitele niveluri de siguranţ ăse obţin multiplicând parametrii
acţiunii seismice de referinţ ăcu factorul de importanţ ă.
Notă: Intervalele de timp la care se produc cutremurele, modul de manifestare al acestora, ca ş i efectele lor asupra
construcţiilor au un caracter imprevizibil, pronunţ at aleatoriu. Din aceastăcauză , eficienţ
a măsurilor de protecţie seismică
prezintăun anumit grad de incertitudine ş i poate fi judecatănumai în mod statistic. Se are în vedere modul în care un
eveniment seismic se încadreazăîn ş irul de evenimente aş teptate pe anumite intervale de timp, inclusiv din punctul de
vedere al intensităţ
ii, precum ş i propor ţ
ia construcţiilor, afectate în diferite grade de avariere ş
i impactul care decurge, din
punct de vedere social ş i economic.
Din aceastăcauzăresponsabilitatea pentru protecţ
ia seismicăa construcţ
iilor trebuie evaluatăprin mă sura în care se respectă
prevederile codurilor de proiectare, execuţie şi de exploatare, şi nu prin prisma apariţ iei, în cazul unei construcţ ii
individuale, a unor urmări mai deosebite.
2.2. Condiţ
ii pentru controlul îndeplinirii cerinţ
elor
2.2.1. Generalităţ
i
(1) Cu excepţ ia cazurilor menţ ionate explicit, proiectarea structurilor corespunzătoare

nivelului de protecţie seismic oferit de aplicarea prezentului cod are în vedere un răspuns
seismic cu incursiuni cu degradă ri specifice, în domeniul postelastic de deformare.
(2) Îndeplinirea cerinţelor fundamentale stabilite la pct. 2.1 se controleazăprin
verifică
rile a douăcategorii de stă
ri limită
:
2.1
- Stări limităultime, ULS, asociate cu ruperea elementelor structurale ş
i alte forme
de cedare structuralăcare pot pune în pericol siguranţ
a vieţ
ii oamenilor
- Stări limităde serviciu, SLS, care au în vedere dezvoltarea degradărilor pânăla un
nivel, dincolo de care cerinţ
ele specifice de exploatare nu mai sunt îndeplinite.
(3) Pe lângăverificările explicite ale stărilor limităse vor lua ş
i alte mă
suri specifice
pentru a reduce incertitudinile referitoare la buna comportare la cutremur a construcţ iilor
(pct. 2.2.4).
(4) iile date în cod au caracter minimal obligatoriu ş
Condiţ i nu sunt limitative.
2.2.2. Stări limităultime
(1) ăspecificatăîn pă
Sistemul structural va fi înzestrat cu capacitatea de rezistenţ rţ
ile
relevante ale codului. Acest nivel de rezistenţ ăimplicărespectarea tuturor condiţ iilor date
în cod pentru obţ inerea capacităţ ii de disipare de energie necesar (ductilitate) în zonele
proiectate special pentru a disipa energia seismică , numite zone disipative (sau zone
critice).
(2) Se pot avea în vedere în unele situaţii (recomandabil în zone de hazard seismic
inferior) şi valori mai mari ale capacită ţii de rezistenţă, decât cele corespunzătoare
valorilor de proiectare a forţ
elor seismice, cu relaxarea corespunză toare a măsurilor de
ductilizare.
În cadrul codului se dau recomandă
ri pentru asemenea soluţ
ii alternative.
(3) Structura clădirii va fi verificatăla stabilitatea de ansamblu sub acţ iunea seismică
sturnare, cât ş
de calcul. Se vor avea în vedere atât stabilitatea la ră i stabilitatea la lunecare.
(4) Calculul structural va lua în considerare, atunci când sunt semnificative, efectele
de ordinul 2.
(5) Se vor limita deplasările laterale sub acţ
iunile seismice asociate stă
rilor limită
ultime de valori care:
ăsuficientă
(i) săasigure o margine de siguranţ , a deformaţ ă
iei laterale a structurii, faţ
de cea corespunzătoare pră
buş
irii
(ii) săevite riscul pentru persoane pe care-l poate prezenta prăbuş
irea elementelor
nestructurale
2.2.3. Starea limităde serviciu (de limitare a degradărilor)
(1) Se va verifica dacădeplasă rile relative de nivel sub acţ

iuni seismice asociate
acestei stări limită , sunt mai mici decât cele care asigură protecţ ia elementelor
nestructurale, echipamentelor, obiectelor de valoare, etc.
2.2
2.2.4. Măsuri suplimentare
(1) Se vor alege, pe cât posibil, amplasamente favorabile în mediul natural ş

i în
mediul construit, cu riscuri seismice minime.
Se vor evita, ca regulăgenerală , amplasamente cu proprietă ţ
i geologice şi geotehnice cu
influenţ
e potenţ elor ş
iale negative majore asupra cerinţ i ră
spunsului seismic structural
(2) Proiectarea va urmă ri realizarea unei conformă
ri generale favorabile pentru
comportarea seismicăa construcţiei. Aceasta implică
:
- alegerea unor forme favorabile în plan ş ie ş
i pe verticalăpentru construcţ i pentru
ă(vezi 4.4.3)
structura ei de rezistenţ
- dispunerea ş i conformarea corectăa elementelor structurale ş i a structurii în
ansamblul ei, a elementelor de construcţ ie nestructurale, precum ş
i a echipamentelor
şi instalaţ
iilor adă postite de construcţ
ie
- evitarea interacţ iunilor necontrolate, cu eventuale efecte defavorabile, între
clă turate, între elementele structurale ş
dirile ală i nestructurale (de exemplu, între
elementele structurilor de tip cadru ş i pereţ
ii de umplutură ie ş
), între construcţ i
materialul depozitat etc.
(3) Construcţia va fi înzestratăcu rigiditate lateralăsuficientăpentru limitarea
cerinţ
elor seismice de deplasare.
(4) Proiectarea va avea ca obiectiv esenţ
ial, impunerea unui mecanism structural
favorabil de disipare de energie (mecanism de plastificare) la acţ
iunea cutremurului de
proiectare.
Acest deziderat presupune următoarele:
- dirijarea zonelor susceptibile de a fi solicitate în domeniul postelastic (a zonelor
“critice” sau “disipative”) cu prioritate în elementele care prin natura comportării
posedăo capacitate de deformare postelasticăsubstanţ ială, elemente a căror rupere nu
pune în pericol stabilitatea generalăa construcţ iei ş
i care pot fi reparate fărăeforturi
tehnice şi costuri exagerate
- zonele plastice trebuie săfie astfel distribuite, încât capacitatea de deformare
postelasticăsăfie cât mai mare, iar cerinţ ele de ductilitate săfie cât mai mici; se va
urmări evitarea concentră rii deformaţ iilor plastice în puţ ine zone, situaţie care
antreneazăcerinţe ridicate de ductilitate
- zonele plastice potenţ iale săfie alcă ţ
tuite astfel încât săfie înzestrate cu capacităi
suficiente de deformare postelasticăş i o comportare histereticăcât mai stabilă
- evitarea ruperilor premature cu caracter neductil, prin modul de dimensionare ş
i
prin alcă
tuirea constructivăadecvatăa elementelor.
(5) Fundaţ iile şi terenul de fundare vor prelua, de regulă , eforturile transmise de
suprastructură, fărădeformaţ ii permanente substanţ iale. La evaluarea reacţiunilor se vor
considera valorile efective ale rezistenţ
elor dezvoltate în elementele structurale (asociate
mecanismului structural de disipare de energie)
2.3
Rigiditatea fundaţ iilor va fi suficientăpentru a transmite la teren, cât mai uniform posibil,
eforturile primite la baza suprastructurii.
(6) Calculul structural va fi bazat pe un model adecvat al structurii care, atunci când
este necesar, va lua în considerare interacţ iunea cu terenul de fundare, cu elementele
structurale sau cu clă
dirile învecinate.
Metodele de calcul vor fi diferenţ iate din punct de vedere al complexită ţii ş i
instrumentelor (programelor de calcul folosite) funcţ ie de complexitatea clădirii
(caracterul ei, regulat sau neregulat), de regimul de înă
lţime, de zona seismicăde calcul şi,
de incertitudinile mai mari sau mai mici legate de caracteristicile acţ iunii ş
i răspunsului
seismic.
(7) La execuţ ia construcţ ţ
iilor se vor introduce în operămateriale cu proprietăile celor
prevă
zute în proiect, calitate atestatăconform prevederilor legale.
Se vor aplica tehnologii de execuţie în mă ăa
surăsăasigure realizarea în siguranţ
parametrilor structurali prevă
zuţ
i.
(8) La proiectarea construcţ iilor care pun probleme tehnice ş i/sau economice
deosebite (construcţii de importanţ ămajoră , construcţii cu grad mare de repetabilitate,
construcţii cu dimensiuni şi/sau cu caracteristici deosebite etc.) se recomandăelaborarea
de studii teoretice ş
i experimentale vizând, dupănecesită ţi, aprofundarea unor aspecte
cum sunt:
- influenţa condiţ elor seismice ş
iilor locale ale amplasamentului asupra cerinţ i
asupra ră
spunsului structural
- stabilirea, prin cercetă ri experimentale pe modele de scarăredusă sau pe
prototipuri în mă rime naturală ăş
, a caracteristicilor de rezistenţ i de deformabilitate,
în diferite stadii de comportare, ale elementelor structurale ş i ale structurii în
ansamblu
- dezvoltarea şi aplicarea unor metode avansate de calcul în măsurăsăreflecte cât
mai fidel comportarea structurii, evidenţ
iind evoluţ
ia stărilor de solicitare pe durata
cutremurului
Se recomandăinstrumentarea clădirii cu aparaturăde înregistrare a parametrilor acţ iunii
seismice pentru construcţ ă– expunere la cutremur (vezi 4.4.5)
iile din clasa I de importanţ
şi a clădirilor cu peste 15 niveluri.
(9) În exploatarea construcţiilor se vor adopta măsuri de funcţ ionare ş i de întreţ
inere,
care săasigure păstrarea nediminuatăa capacită ţ ăa structurii
ii de rezistenţ
Starea construcţ iei se va urmări continuu în timp pentru a detecta prompt eventualele
degradări ş
i a elimina cauzele acestora.
2.4
3. ACŢIUNEA SEISMICĂ
3.1. Reprezentarea acţ

iunii seismice pentru proiectare
(1) Pentru proiectarea construcţ iilor la acţiunea seismică , teritoriul României este
împă rţ
it în zone de hazard seismic. Nivelul de hazard seismic în fiecare zonăse
consideră , simplificat, a fi constant. Pentru centre urbane importante ş i pentru
construcţii de importanţ a specialăse recomandăevaluarea localăa hazardului seismic
pe baza datelor seismice instrumentale ş i a studiilor specifice pentru amplasamentul
considerat. Nivelul de hazard seismic indicat în prezentul cod este un nivel minim
pentru proiectare.
(2) Hazardul seismic pentru proiectare este descris de valoarea de vârf a
acceleraţ ă
iei orizontale a terenului ag determinatăpentru intervalul mediu de recurenţ
de referinţă(IMR) corespunzător stă rii limităultime, valoare numităîn continuare
“acceleraţia terenului pentru proiectare”.
(3) Acceleraţ ia terenului pentru proiectare, pentru fiecare zonăde hazard seismic,
corespunde unui interval mediu de recurenţ ăde referinţ ăde 100 ani. Zonarea
acceleraţiei terenului pentru proiectare ag în România, pentru evenimente seismice
având intervalul mediu de recurenţ ă(al magnitudinii) IMR = 100 ani, este indicatăîn
Figura 3.1 şi se foloseş te pentru proiectarea construcţ
iilor la starea limităultimă
.
Figura 3.1 Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de valori de vârf ale acceleraţ
iei
terenului pentru proiectare ag pentru cutremure avand intervalul mediu de recurentă
IMR = 100 ani
(4) Miş carea seismicăîntr-un punct pe suprafaţ a terenului este descrisăprin

spectrul de răspuns elastic pentru acceleraţ
ii absolute.
3.1
(5) Acţ iunea seismicăorizontală asupra construcţ iilor este descrisăprin doua
componente ortogonale considerate independente între ele; în proiectare spectrul de
răspuns elastic pentru acceleraţ
ii absolute se considerăacelaşi pentru cele 2 componente.
(6) Spectrele normalizate de ră spuns elastic pentru acceleraţ ii se obţ in din
spectrele de răspuns elastic pentru acceleraţ ii prin împă
rţirea ordonatelor spectrale cu
valoarea de vârf a acceleraţiei terenului ag.
(7) Condiţiile locale de teren sunt descrise prin valorile perioadei de control (colţ
)
TC a spectrului de răspuns pentru zona amplasamentului considerat. Aceste valori
caracterizeazăsintetic compoziţ ia de frecvenţe a mişcărilor seismice.
Perioada de control (colţ) TC a spectrului de răspuns reprezintăgraniţ a dintre zona
(palierul) de valori maxime în spectrul de acceleraţ ii absolute şi zona (palierul) de
valori maxime în spectrul de viteze relative (vezi Anexa A). TC se exprimăîn secunde.
În condiţiile seismice ş
i de teren din România, pentru cutremure având IMR = 100 ani,
zonarea pentru proiectare a teritoriului României în termeni de perioadăde control
(colţ
), TC , a spectrului de ră spuns obţinutăpe baza datelor instrumentale existente
pentru componentele orizontale ale miş că rii seismice este prezentatăîn Figura 3.2.
Figura 3.2 Zonarea teritoriului României în termeni de perioada de control (colţ

), TC a
spectrului de raspuns
(8) Formele normalizate ale spectrelor de ră spuns elastic pentru componentele
orizontale ale acceleraţiei terenului, (T), pentru fracţiunea din amortizarea critică
=0.05 ş i în funcţ
ie de perioadele de control (colţ ) TB, TC si TD sunt:
3.2
TTB
 1T
(T) 1  0 (3.2)
TB
TB<TTC 

0 (3.3)
T
TC<TTD (T) 0 C (3.4)
T
T T
T> TD (T) 0 C 2D (3.5)
T
unde:
(T) spectrul normalizat de răspuns elastic;
0 factorul de amplificare dinamicămaximăa acceleraţ
iei orizontale a terenului de
către structură
;
T perioada de vibraţ
ie a unei structuri cu un grad de libertate dinamicăsi cu
raspuns elastic.
Perioada de control (colţ) TB poate fi exprimatăsimplificat în funcţ

ie de TC: TB =0,1T C.
Valorile TB sunt indicate în Tabelul 3.1.
Perioada de control (colţ) TD a spectrului de ră spuns reprezintăgraniţ a dintre zona
(palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative ş
i zona (palierul) de valori
maxime în spectrul de deplasă ri relative (vezi Anexa A). Valorile TD sunt indicate în
Tabelul 3.1.
TB ş
i TC sunt limitele domeniului de perioade în care acceleraţ ia spectralăare valorile
maxime ş i este modelatăsimplificat printr-un palier de valoare constantă .
Tabelul 3.1 Perioadele de control (colţ ) TB, TC, TD ale spectrului de ră

spuns pentru
componentele orizontale ale mişcării seismice
Interval mediu de recurenţăa Valori ale perioadelor de control
magnitudinii cutremurului (colţ
)
TB, s 0,07 0,10 0,16
IMR = 100ani,
Pentru starea limităultimă TC , s 0,7 1,0 1,6
TD, s 3 3 2
Spectrele normalizate de ră spuns elastic (=0.05) pentru acceleraţie pentru condiţ iile
seismice ş i de teren din România sunt reprezentate în Figura 3.3 pe baza valorilor TB,
TC si TD din Tabelul 3.1.
Spectrul normalizat de ră spuns elastic pentru acceleraţie din Figura 3.4 se foloseşte în
Banat în zonele caracterizate de acceleraţia ag = 0,20g si ag = 0,16g. Pentru zonele din
Banat în care ag = 0,12g si ag = 0,08g se utilizeazăspectrul normalizat din Figura 3.3
pentru TC 0,7s.
3.3
3.5
TC ≤0.7s
3 b 0 =2.75
=0.05
2.5
2
1.925/T
1.5
2
1 5.775/T
0.5
T B =0.07 TTCC=0.7s
= 0.7s T D =3
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Perioada T , s
3.5
b 0 =2.75 0.7s<TC ≤1.0s
3
=0.05
2.5
2.75/T
2
1.5
8.25/T 2
1
0.5 T B =0.1 TTCC =1.0s

= 1.0s T D =3
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Perioada T , s
3.5
3 b 0 =2.75
4.4/T
2.5
1.0s<TC ≤1.6s
2 =0.05
2
8.8/T
1.5
0.5
T B =0.16 TT CC =1.6s
= 1.6s T D =2
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Perioada T , s
Figura 3.3 Spectre normalizate de ră spuns elastic pentru acceleraţ ii pentru
componentele orizontale ale miş cării terenului, în zonele caracterizate prin perioadele
de control (colţ
): TC = 0.7, TC = 1.0 si TC = 1.6s.
3.4
4.5
Tc ≤0.7s
4
=0.05
3.5 b 0 =3
3 2.1/T
2.5
2
1.5
2
1 6.3/T
T C =0.7s
0.5
T B =0.07s T D =3
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Perioada T , s
Figura 3.4 Surse crustale în Banat: spectru normalizat de ră spuns elastic pentru
acceleraţii pentru componentele orizontale ale miş cării terenului pentru zonele în care
hazardul seismic este caracterizat de ag = 0,20g ş
i ag = 0,16g.
Spectrul de ră
spuns elastic pentru componentele orizontale ale acceleraţ
iei terenului în
amplasament Se(T) este definit astfel:
S e ( T ) a g 
T (3.6)
Spectrul de ră spuns elastic pentru deplasari pentru componentele orizontale ale

miş că rii terenului, SDe(T), se obţ ine prin transformarea directăa spectrelor de ră
spuns
elastic pentru acceleraţ ie Se(T) utilizând urmatoarea relaţ
ie:
2
T 
S De ( T ) Se ( T )  (3.7)
2
(9) Componenta verticalăa acţ iunii seismice este reprezentatăprin spectrul de

răspuns elastic pentru acceleraţ ii pentru componenta verticalăa miş că rii terenului.
Formele normalizate ale spectrelor de ră spuns elastic pentru componenta verticală
v (T), pentru fracţ
iunea din amortizarea critica =0,05 ş i in funcţ
ie de perioadele de
control (colţ ) pentru spectrul componentei verticale TBv , TCv, TDv sunt descrise de
relaţiile urmatoare:
0v 1
TTBv v (T) 1  T (3.8)
TBv
TBv<TTCv v

0v (3.9)
3.5
TCv
TCv<TTDv v (T) 0 v (3.10)
T
TCvTDv
T> TDv v (T) 0v 2
(3.11)
T
unde ov = 3,0 este factorul de amplificare dinamicămaximăa acceleratiei verticale a

mişcării terenului de că iunea din amortizarea critica =0,05.
tre structura având fracţ
Perioadele de control (colţ) ale spectrelor de ră
spuns normalizate pentru componenta
verticalăa mişcării seismice se considerăsimplificat astfel:
TBv = 0,1 TCv (3.12)

TCv = 0,45 TC (3.13)
TDv = TD. (3.14)
Spectrul de răspuns elastic pentru componenta verticalăa miş

cării terenului în
amplasament Sve este definit astfel:
Sve ( T ) avg v 
T . (3.15)
Valoarea de vârf a acceleraţ

iei pentru componenta verticalăa miş
cării terenului avg se
evalueazăca fiind:
avg = 0,7 ag. (3.16)
(10) În municipiul Bucureşti, existăevidenţa instrumentalăfoarte clarăa perioadei

predominante lungi (Tp=1,41,6s) a vibraţ iei terenului în timpul cutremurelor
Vrâncene de magnitudini moderate şi mari (magnitudine Gutenberg-Richter M 7,0;
magnitudine moment Mw7,2).
Definirea perioadei predominante a vibraţ
iei terenului este datăîn Anexa A.
Proiectarea de structuri cvasiresonante cu perioada predominantăa vibraţ
iei terenului
trebuie evitată.
3.1.1. Descrieri alternative ale acţ

iunii seismice
În calculul dinamic al structurilor mişcarea seismicăeste descrisăprin variaţ

ia în timp
a acceleraţiei terenului (accelerogramă).
Atunci când este necesar un model de calcul spaţial, miş
carea seismicătrebuie săfie
caracterizatăprin trei accelerograme simultane corespunzatoare celor trei direcţ ii
ortogonale (douăorizontale ş i una verticală). Pe cele doua direcţii orizontale se
folosesc simultan accelerograme diferite.
3.6
3.1.2. Accelerograme artificiale
Accelerogramele artificiale sunt accelerogramele generate pe baza unui spectru de

răspuns elastic pentru acceleraţ
ii în amplasament, Se (T).
Spectrul de răspuns elastic al accelerogramelor artificiale trebuie săfie apropiat de
spectrul de ră
spuns elastic pentru acceleraţ
ii în amplasament.
Pe baza spectrului de ră spuns elastic pentru acceleraţii în amplasament Se(T) trebuie
generat un set de accelerograme artificiale care sărespecte următoarele condiţ
ii:
a) Numărul minim de accelerograme sa fie 3 (trei);
b) Media aritmetica a valorilor acceleraţ
iilor de vârf ale accelerogramelor generate
sănu fie mai micădecât valoarea ag pentru amplasamentul respectiv;
c) Toate valorile spectrului mediu calculat prin medierea aritmeticăa ordonatelor
spectrelor elastice de răspuns pentru acceleraţ ii corespunzând tuturor
accelerogramelor artificiale generate trebuie sa nu fie mai mici cu mai mult de
10% din valoarea corespunzatoare a spectrului elastic de răspuns în amplasament
Se(T).
3.1.3. Accelerograme înregistrate
Accelerogramele înregistrate pot fi utilizate dacăele sunt înregistrate în apropierea

amplasamentului în cauză , cu condiţia ca valoarea maximăa acceleraţ iei înregistrate
săfie scalatăastfel încat săfie aceeaşi cu valoarea ag în amplasament, iar conţ inutul de
frecvenţe săfie compatibil cu condiţ iile locale de teren.
Se pot utiliza şi accelerograme înregistrate în alte amplasamente, cu respectarea
urmatoarelor condiţ ii: acceleraţ
ia maxima sa fie scalata, caracteristicile surselor
seismice, distanţ
a sursă -amplasament şi condiţiile de teren din amplasament sa fie
similare.
În toate cazurile trebuie utilizate cel puţ
in 3 (trei) accelerograme.
Toate valorile spectrului mediu al accelerogramelor înregistrate care se vor utiliza sa
nu fie mai mici cu mai mult de 10% decât valoarea corespunzatoare a spectrului
elastic de răspuns în amplasament Se(T).
3.1.4. Variabilitatea în spatiu a acţ

iunii seismice
Pentru structurile cu caracteristici speciale, cum ar fi cele în cazul că

rora nu se poate
aplica ipoteza excitaţ iei uniforme a tuturor punctelor de reazem, se recomanda
utilizarea de modele spaţ iale ale acţ iunii seismice care să ia în considerare
variabilitatea mişcării terenului de la un punct la altul.
Trebuie verificatăcompatibilitatea dintre spectrele de răspuns ale accelerogramelor
din diferite puncte şi spectrul de ră spuns elastic pentru acceleraţii în amplasament
Se (T) recomandat de normativ, la fel ca în cazul accelerogramelor artificiale.
3.7
3.2. Spectrul de proiectare
Spectrul de proiectare pentru acceleraţ

ii Sd(T) este un spectru de ră
spuns inelastic care se
obţ iile 3.17 ş
ine cu relaţ i 3.18:
 0 
 q 1 
0 < T TB S d ( T ) a g 
1 T  (3.17)
 TB 

 

( T )
T > TB a g . (3.18)
q
unde,
Sd(T) se exprimăîn m/s2.
T perioada, în secunde.
q este factorul de comportare al structurii (factorul de modificare a raspunsului
elastic în ră ie de tipul structurii ş
spuns inelastic), cu valori în funcţ i capacitatea
acesteia de disipare a energiei.
Valorile factorului de comportare q sunt indicate pentru diferite tipuri de materiale ş
i de
sisteme structurale în capitolele prezentului normativ.
Valoarea factorului de comportare q poate fi diferităpe direcţii orizontale diferite ale
ă
structurii, dar clasificarea ductiliţtii trebuie să fie aceeaş
i indiferent de direcţ ia
considerată .
Spectrul de proiectare pentru componenta verticalăa miş cării seismice se obţine în mod
asemă nător. Valoarea factorului de comportare în acest caz se considerăsimplificat 1,5
pentru toate materialele ş i sistemele structurale, cu exceptia cazurilor în care valori mai
mari pot fi justificate prin analize speciale.
Spectrele de proiectare mai sus mentionate nu se utilizeazăpentru proiectarea structurilor
care utilizeazăizolarea bazei sau sisteme de disipare a energiei.
3.3. Combinarea acţ

iunii seismice cu alte tipuri de acţ
iuni
Pentru proiectarea la starea limităultimăa construcţ iilor amplasate în zone seismice,

valoarea pentru proiectare a efectelor combinate ale acţ iunilor se determină din
grupările de încărcări conform standardelor în vigoare.
3.8
4. PREVEDERI GENERALE DE AMPLASARE ŞI DE ALCĂTUIRE A
CONSTRUCŢIILOR
4.1. Generalităţ
i
Capitolul 4 al codului conţine reguli generale pentru alegerea amplasamentelor ş

i
alcă
tuirea de ansamblu a clă
dirilor.
În capitolul 4 se dau, de asemenea, indicaţ ii generale pentru alegerea modelelor ş i
metodelor de calcul structural la acţ iuni seismice ş i pentru selectarea valorilor
factorilor de comportare în funcţ
ie de măsura în care construcţ
iile satisfac condiţ
iile de
bunăconformare pentru cutremur.
Capitolul este corelat cu secţ iunile 5 – 11, în care sunt detaliate aspectele de proiectare
specifice construcţiilor din diferite materiale.
4.2. Condiţ
ii de planificare a construcţ
iilor
(1) Încadrarea noilor construcţ ii în mediul natural ş i în mediul construit se va face

în aşa fel încât săse evite sporirea riscurilor implicate de efectele potenţ iale, directe
sau indirecte, ale unor viitoare cutremure puternice. În acest scop se recomandăsăse
limiteze densitatea de construire, precum ş i a numă rului de persoane care pot ocupa pe
perioade lungi de timp construcţ iile de tip curent, cum sunt clă dirile de locuit. Aceasta
înseamnă , de regulă, limitarea înă lţimii acestor construcţ ii, măsurăcare poate avea ş i
efecte economice favorabile. De asemenea, se vor asigura căi multiple de acces ş i de
comunicare pentru eventuala necesitate a evacuă rii de urgenţ ăîn scopul limită rii
efectelor unor cutremure puternice.
(2) Se va limita durata situaţ iilor provizorii care pot apă rea în timpul execută rii
construcţiilor în care gradul de protecţ ie structuralăeste mai redus ş i riscul unor efecte
grave sporeş te în eventualitatea unor acţ iuni seismice de intensitate ridicată
(3) Activitatea de realizare a construcţ iilor noi se va corela cu activitatea de
înlocuire sau de consolidare în timp util a fondului construit vechi, vulnerabil seismic.
4.3. Condiţ
ii privind amplasarea construcţ
iilor
(1) Amplasamentele construcţ iilor se vor alege, de regulă

, în zone în care structura
geologicăş i alcă
tuirea straturilor superficiale de teren permite realizarea protecţ iei
seismice în condiţii economice, fărămăsuri costisitoare.
(2) Se va evita, ca regulăgenerală, amplasarea construcţ
iilor pe maluri, râpe sau
alte terenuri care prezintă risc de alunecare sau surpare. În cazul în care
amplasamentele de acest fel nu se pot evita, se vor lua măsurile necesare pentru
stabilizarea terenurilor.
(3) În cazurile în care amplasarea construcţ ţ
iilor pe terenuri cu proprietăi mecanice
inferioare (nisipuri cu grad mare de afânare, refulante sau lichefiabile, mâluri,
umpluturi neconsolidate etc) nu poate fi evitată , se vor lua măsurile necesare pentru
consolidarea terenurilor, astfel încât aceasta săpoatăasigura o bunăcomportare
seismicăa construcţ iilor
4.1
(4) Pentru construcţ iile a căror eventualăavariere poate avea urmări de gravitate
deosebităse vor preciza, în funcţ ie de specificul construcţiilor ş
i al proceselor
tehnologice, criterii specifice de excludere a anumitor categorii de amplasamente.
(5) Condiţ
ii mai detaliate pentru selectarea amplasamentului construcţ
iei se dau în
P100 – 5
4.4. Alcătuirea de ansamblu a construcţ

iilor
4.4.1. Aspecte de bazăale concepţ

iei de proiectare
(1) Proiectarea seismicăurmă reş

te realizarea unei construcţii sigure în raport cu
hazardul seismic asociat amplasamentului, care săîndeplineascăîn condiţ ii acceptabile
de cost, cerinţ
ele fundamentale enunţ
ate la 2.1.
(2) Aspectele conceptuale de bazăse referăla:
- simplitatea structurii
- redundanţ
a structurii
- geometria structurii ş i a clă dirii în întregul ei, cu considerarea modului de
distribuire a elementelor structurale, nestructurale şi a maselor
aş
- rezistenţ i rigiditatea lateralăîn orice direcţ
ie
- realizarea ca diafragme a planş
eelor
- realizarea unor fundaţ
ii adecvate.
Realizarea unei structuri simple, compacte, pe cât posibil simetrice, reprezintă
obiectivul cel mai important al proiectă rii, deoarece modelarea, calculul,
dimensionarea, detalierea ş i execuţ ia structurilor simple este supusăla incertitudini
mult mai mici şi, ca urmare, se poate impune construcţ iei, cu un grad înalt de încredere,
comportarea seismicădorită .
4.4.1.1. Simplitate structurală
(1) Simplitatea structuralăpresupune existenţ a unui sistem structural continuu ş i

suficient de puternic care săasigure un traseu clar, cât mai direct, ş i neîntrerupt al
forţelor seismice, indiferent de direcţ ia acestora, pânăla terenul de fundare. Forţ ele
seismice care iau naş tere în toate elementele clă dirii, ca forţ
e masice, sunt preluate de
planş eele - diafragme orizontale ş i transmise structurii verticale, iar de la aceasta sunt
transferate la fundaţii şi teren.
Proiectarea trebuie săasigure cănu existădiscontinuităţ i în acest drum. De exemplu
un gol mare în planş eu sau absenţ a în planşeu a armă turilor de colectare a forţ
elor de
inerţ
ie, pentru a le transmite la structura verticală– reprezintăasemenea discontinuită ţ
i.
4.4.1.2. Redundanţ
a structurală
(1) Proiectarea seismicăva urmă ri săînzestreze structura clă

dirii cu redundanţ
a
adecvată. Prin aceasta se asigurăcă
:
- ruperea unui singur element sau a unei singure legături structurale nu expune
ţ
structura la pierderea stabilităii
4.2
- se realizeazăun mecanism de plastificare cu suficiente zone plastice, care să
ăale structurii ş
permităexploatarea rezervelor de rezistenţ i o disipare avantajoasăa
energiei seismice.
Notă : Pentru a fi redundantăo structurăcu multiple legă turi interioare (multiplu static nedeterminată
) trebuie săaibă
toate legăturile dimensionate adecvat. Astfel, de exemplu, un cadru etajat de beton armat nu prezintăredundanţ ă, dacă
lungimile de înnădire ale armă turilor din stâlpi sunt insuficiente.
4.4.1.3. Geometria (configuraţ

ia) structurii
(1) Proiectarea seismicăva urmă ri realizarea unei structuri cât mai regulate,
distribuite cât mai uniform în plan, permiţ ând o transmitere directăş
i pe un drum scurt
a forţelor de inerţ
ie aferente maselor distribuite în clă
dire
(2) Structura trebuie săprezinte, pe cât posibil, ş i uniformitate pe verticala
construcţiei, urmărindu-se săse elimine apariţ ia unor zone sensibile, în care
concentrarea unor eforturi sau deformaţ
ii plastice excesive ar putea produce ruperi
premature
(3) Prin alegerea unei forme avantajoase a construcţ iei, printr-o distribuţ ie
adecvatăa maselor, a rigidităţ
ii ş ţ
i a capacităii de rezistenţ ălaterale a structurii se va
urmări reducerea în cât mai mare măsurăa excentricită ţilor.
4.4.1.4. Rigiditate ş ăla translaţ

i rezistenţ ie pe douădirecţ
ii
(1) Întrucât acţ iunea orizontală a cutremurelor se manifestă bidirecţ ional,

elementele structurale vor fi dispuse în plan într-un sistem ortogonal, în mă surăsă
ofere caracteristici de rezistenţ ăş i de rigiditate suficiente în douădirecţ
ii. Sistemele
structurale pot fi diferite în cele douădirecţ ii.
(2) Rigiditatea lateralăva fi suficientăpentru limitarea deplasă rilor orizontale,
astfel încât efectele de ordinul 2 ş
i degradă
rile construcţ
iei săpoatăfi controlate.
(3) La clă dirile etajate se recomandăutilizarea soluţ iilor cu rigiditate laterală
sporită, prin prevederea unor pereţ i structurali pe toatăînă lţimea clădirilor, în toate
cazurile în care necesitatea funcţ ionalăa unor spaţ ii libere sau forma construcţ iei nu
împiedicăintroducerea lor. De asemenea, la alegerea sistemului structural pe criterii
de rigiditate se vor avea în vedere ş i modul de realizare a pereţ ilor de compartimentare
şi de închidere, a legă turii între elementele nestructurale ş i elementele structurii de
rezistenţă, precum ş i măsura în care primele împiedicădeformaţ iile libere ale ultimelor.
4.4.1.5. Rigiditate ş ăla torsiune

i rezistenţ
(1) Structura trebuie săfie înzestratăcu suficientărigiditate ş i rezistenţăla torsiune

pentru a limita manifestarea unor miş cări de răsucire în ansamblu a construcţ iei, care
ar putea spori periculos eforturile şi deplasă rile orizontale ale clădirilor. Soluţ ia cea
mai eficientăpentru aceasta este dispunerea adecvatăa unor elemente suficient de
rigide ş
i rezistente pe perimetrul construcţiei (cel puţ in douăîn fiecare direcţ ie).
4.4.1.6. Acţ
eelor
(1) Într-o construcţ ie corect alcă

tuită pentru preluarea încă
rcărilor seismice,
planş
eele joacăun rol esenţial prin:
4.3
- colectarea forţ ie ş
elor de inerţ i transmiterea lor la elementele verticale ale structurii
- acţ iunea de diafragmăorizontală, care asigurăangajarea solidarăa elementelor
verticale în preluarea forţ
elor seismice orizontale
iunea de beton ş
Alcătuirea diafragmelor, respectiv forma, secţ i armarea lor, a
elementelor metalice sau de lemn, dupăcaz, trebuie săasigure într-un grad înalt
îndeplinirea acestor roluri.
(2) Proiectarea planş eelor cu alcătuiri neregulate (cu forme neregulate ş
i cu goluri
relativ mari etc) ş i proiectarea planş eelor în structuri neregulate (cu lipsă de
uniformitate în plan ş i pe verticală) se va baza pe modelele de calcul în mă surăsă
evidenţ ieze suficient de fidel comportarea acestor elemente la cutremur.
(3) Comportarea planş eelor de la fiecare nivel ca diafragme practic infinit rigide ş
i
rezistente pentru forţe aplicate în planul lor permite adoptarea unor modele de calcul
structural simplificate, caracterizate de manifestarea a numai 3 deplasări la fiecare
ii ş
nivel (2 translaţ i o rotaţ
ie)
4.4.1.7. Realizarea unei fundaţ

ii (infrastructuri) adecvate
(1) Alcătuirea fundaţiilor construcţiei şi a legă turii acesteia cu suprastructura

trebuie săasigure condiţia ca întreaga clădire săfie supusăunei excitaţ ii seismice cât
mai uniforme
(2) În cazul structurilor alcătuite dintr-un numă r de pereţ i structurali cu rigiditate ş
i
capacită ţi de rezistenţădiferite, infrastructurile de tip cutie rigidăş i rezistentăsau de
tip radier casetat sunt în general recomandabile.
(3) În cazul adoptă rii unor elemente de fundare individuale (directăsau la
adâncime, prin piloţ
i), este recomandabilăutilizarea unei plă ci de fundaţ
ie (radier) sau
prevederea unor grinzi de legă turăîntre aceste elemente, în ambele direcţ
ii.
(4) Se recomandăsăse evite formele de construcţ ii la care, pentru anumite direcţ ii
de acţ
iune seismică, pot apărea suprasolicitări ale unor elemente verticale şi solicitarea
dezavantajoasăa infrastructurilor.
(5) La proiectarea fundaţiei, forţ
ele transmise de suprastructurăsunt cele care
corespund mecanismului structural de disipare de energie.
(6) ii ş
Alte condiţ i criterii pentru realizarea sistemului de fundare sunt date în P100
- 5.
4.4.1.8. Condiţ
ii referitoare la masele construcţ
iilor
(1) În vederea reducerii efectelor nefavorabile datorate poziţ

ionă
rii neregulate a
încărcărilor masice, se va urmă ri dispunerea cât mai uniformă a încărcă rilor
gravitaţ ee, atât în plan cât ş
ionale pe planş i pe verticală
.
(2) În vederea reducerii forţ elor de inerţ ie seismice care acţ ionează asupra
construcţiilor se va urmă
ri realizarea de construcţii cu mase cât mai mici. În acest scop:
- La realizarea elementelor nestructurale: învelitori, termoizolaţ ii, şape, pereţi de
compartimentare ş i de închidere, parapete de balcoane etc., se vor utiliza cu prioritate
materiale uşoare. De asemenea, se va căuta săse reducăgrosimea tencuielilor ş i a
4.4
şapelor de egalizare, a straturilor pentru realizarea pantelor ş i săse micş
oreze
greutatea elementelor ornamentale la clădirile la care acestea sunt necesare.
- La construcţ iile cu regim ridicat de înă ime ş
lţ i/sau cu mase mari se recomandă
utilizarea betoanelor de înaltărezistenţ ăîn elementele structurale, în special în stâlpi ş
i
pereţ ii structurali.
- La acoperiş urile halelor parter cu deschideri mari (inclusiv elementele
luminatoarelor ş
i ale deflectoarelor) se vor aplica cu prioritate soluţ
ii din materiale
uşoare.
- În cazul clă dirilor cu funcţiuni diferite pe înă lţime se recomandăca activităţ ile
(funcţiunile) care implicăîncă rcări utile mari săfie plasate la nivelurile inferioare.
4.4.2. Elemente structurale principale ş

i secundare în preluarea forţ
elor
seismice
(1) Unele elemente structurale pot sănu fie considerate ca făcând parte din
sistemul structural care preia forţ ele seismice şi săfie proiectate ca elemente seismice
secundare. Rezistenţ aş e laterale va fi neglijabilă, ş
i rigiditatea acestor elemente la forţ i
nu este necesar ca ele săsatisfacăprevederile speciale date în secţ iunile 5 – 9.
În schimb, aceste elemente ş i legă
turile lor cu structura seismicăde bazăvor fi
alcătuite astfel încât săpreia încărcările gravitaţ
ionale aferente, în situaţ
ia deplasă
rilor
laterale produse de solicitarea seismicăcea mai nefavorabilă .
(2) Elementele secundare vor satisface condiţ
iile din codurile de proiectare pentru
structuri realizate din diferite materiale.
(3) Rigiditatea lateralăa elementelor secundare, a că
ror contribuţ
ie la preluarea
forţelor seismice este neglijatănu va fi mai mare de 15% din rigiditatea lateralăa
structurii.
(4) Elementele care nu sunt considerate secundare, se proiecteazăca elemente
seismice principale, făcând parte din sistemul care preia forţ
ele laterale. Modelarea lor
pentru calcul satisface prevederile cap. 4, iar dimensionarea şi detalierea acestora vor
respecta prevederile specifice din secţ
iunile 5 – 9.
ii pentru evaluarea regularităţ

4.4.3. Condiţ ii structurale
4.4.3.1. Aspecte generale
(1) iile se clasifică în regulate ş

În vederea proiectării seismice construcţ i
neregulate.
(2) Condiţ iile pentru caracterizarea construcţ iilor din punct de vedere al
regularităţii sunt date în 4.2.3.2 ş i 4.2.3.3. Aceste criterii trebuie considerate drept
condiţii necesare, care trebuie, de regulă, respectate.
(3) În funcţ
ie de tipul construcţ
iei, regulate sau neregulate, se aleg diferenţ
iat:
- modelul structural, care poate fi plan sau spaţ
ial
- metoda de calcul structural, care poate fi procedeul simplificat al forţ
ei laterale
echivalente (evaluate direct pe baza spectrului de ră
spuns) sau procedeul de calcul
modal
4.5
- valoarea coeficientului de comportare, q, care are valori mai reduse în cazul
structurilor neregulate, în conformitate cu indicaţ
iile din tabelul 4.1.
ţ
Tabelul 4.1 Modul de considerare a regularităii structurale asupra proiectă
rii seismice
Regularitate Simplificare de calcul admisă Factor de comportare
Caz În Calcul elastic
În plan Model Calcul elastic liniar
elevaţie liniar
* Forţa laterală
1 Da Da Plan ă
Valoarea de referinţ
echivalentă
2 Da Nu Plan Modal Valoare redusă
3 Nu Da Spaţ
ial Modal ă
Valoarea de referinţ
4 Nu Nu Spaţ
ial Modal Valoare redusă
Notă: -* Numai dacăconstrucţ ia are o înălţime pânăla 30 m şi o perioadăa oscilaţiilor proprii T < 1,50 s.
- Indicaţ iile din tabelul 4.1, referitoare la alegerea modelului şi a metodei de calcul structural corespund
nivelului de calcul minimal admis
(4) ăale factorilor de comportare sunt date în capitolele 5 – 9.

Valorile de referinţ
(5) Reducerea factorilor de comportare pentru a lua în considerare incertitudinile
privind comportarea seismicăa structurilor neregulate se va stabili funcţ ie de gradul
ţ
acestei neregularită ăse
i. Orientativ pentru cazul 2 factorul de comportare de referinţ
va reduce cu 20%, iar pentru cazul 4, cu 30%.
4.4.3.2. Criterii pentru regularitatea structuralăîn plan
(1) Construcţia trebuie săfie aproximativ simetricăîn plan în raport cu 2 direcţ ii

ortogonale, din punct de vedere al distribuţ iei rigidităţ ţ
ii laterale, capacităilor de
rezistenţăşi al maselor.
(2) Construcţia are formăcompactă , cu contururi regulate. Dacăconstrucţ ia
prezintăretrageri în plan, la diferite niveluri (margini retrase), se considerăcăclă direa
prezintăsuficientăregularitate dacă , aceste retrageri nu afecteazărigiditatea în plan a
planş eului şi dacăpentru fiecare retragere, diferenţ a între conturul planş eului şi
înfăşurătoarea poligonalăconvexă(circumscrisă ) a planşeului nu depă şeşte 15% din
aria planşeului.
Dacăforma în plan este neregulată , cu discontinuităţ
i în care pot apărea eforturi
suplimentare semnificative (fig. 4.1), se recomandătronsonarea construcţ iei prin
rosturi seismice, astfel ca pentru fiecare tronson în parte săse ajungăla o formă
regulatăcu distribuţii avantajoase a volumelor, maselor ş ţ
i rigidităilor.
(3) La clădirile etajate, la nivelurile unde se realizeazăreduceri de gabarit acestea
se vor realiza pe verticala elementelor portante (stâlpi, pereţ
i).
Se vor evita, de regulă , rezemă rile stâlpi pe grinzi, acestea fiind acceptate numai în
cazul stâlpilor cu încă
rcări mici de la ultimele 1 – 2 niveluri ale clă
dirilor etajate.
(4) Rigiditatea planş
eelor în planul lor este suficient de mare în comparaţ ie cu
rigiditatea laterală a elementelor structurale verticale, astfel încât deformaţ ia
planş eelor săaibăun efect neglijabil asupra distribuţ iei forţ
elor orizontale între
elementele structurale verticale.
4.6
Figura 4.1
(5) La fiecare nivel, în fiecare din direcţ

iile principale ale clă
dirii, excentricitatea
va satisface condiţiile:
e ox 0,30 rx (4.1 a)
e oy 0,30 ry (4.1 b)
unde:
e ox, eoy – distanţa între centrul de rigiditate ş
i centrul maselor, măsuratăîn
direcţ
ie normalăpe direcţ ia de calcul
rx, ry – rădăcina pă tratăa raportului între rigiditatea structurii la torsiune ş
i
rigiditatea lateralăîn direcţ
ia de calcul
(6) În cazul structurilor monotone pe verticală , rigiditatea laterală a
componentelor structurale (cadre, pereţ
i) se poate considera proporţ
ionalăcu un sistem
de forţ
e cu o distribuţ ie simplificată(vezi secţ iunea 4.5) care produce acestor
componente o deplasare unitarăla vârful construcţ iei
(7) Alternativ condiţ iilor date la (5), structura este consideratăregulată , cu
sensibilitate relativ mică la ră sucirea de ansamblu, dacă deplasarea maximă ,
înregistratăla o extremitate a clă dirii este de cel mult 1,35 ori mai mare decât media
deplasă rilor celor 2 extremită ţi.
4.4.3.3. Criterii pentru regularitatea pe verticală
(1) Sistemul structural se dezvoltămonoton pe verticalăfă răvariaţ ii de la nivelul

fundaţiei pânăla vârful clădirii. Dacăexistăretrageri pe înă lţ
imea clă dirii acestea nu
depăşesc, la oricare nivel, 20% din dimensiunea de la nivelul imediat inferior.
(2) Structura nu prezintăla nici un nivel reduceri de rigiditate lateralămai mari de
30% din rigiditatea nivelului imediat superior (structura nu are niveluri flexibile).
(3) ălateralămai micăcu mai
Structura nu prezintăla nici un nivel, o rezistenţ
mult de 20% decât cea a nivelului situat imediat deasupra (structura nu are niveluri
slabe din punct de vedere al rezistenţ
ei laterale).
(4) Dacădimensiunile elementelor structurale se reduc de la bazăcă tre vârful
structurii, variaţ
ia rigidităţii ş
i rezistenţ
ei laterale este uniformă
, fă
răreduceri bruşte de
la un nivel inferior la un nivel superior.
4.7
(5) Masele aplicate pe construcţ
ie sunt distribuite uniform. Aceasta înseamnăcăla
nici un nivel masa aferentănu este mai mare cu mai mult de 50% decât masele
aplicate la nivelurile adiacente.
(6) Structura nu prezintădiscontinuită ţ
i pe verticală, care sădevieze traseul
încă rcărilor că
tre fundaţ ii. Devierea poate avea loc în acelaş i plan al structurii (fig 4.2
a) sau dintr-un plan în alt plan vertical al construcţ
iei (fig 4.2 b).
perete la etaje,
întrerupt la parter
perete numai la
tirant
t parter
stâlp “critic” (b)
(a)
Figura 4.2
Devierile structurale pot fi însoţ ite de sporuri substanţ iale ale eforturilor în elementele
verticale (de exemplu, în stâlpii care susţ in pereţ
ii întrerupţ i la parter) şi în planş eele
diafragmăcare trebuie sărealizeze transferul între elementele verticale, în acelaş i plan
(fig 4.2 a) sau între planuri diferite (fig 4.2 b).
4.4.4. Condiţ
ii pentru alcătuirea planş
eelor
4.4.4.1. Generalităţ
i
(1) Diafragmele orizontale acţ ioneazăca grinzi orizontale, cu proporţ ii de grinzi

pereţi, rezemate în planurile unde se dezvoltăsubsistemele structurale verticale (cadre,
pereţi). Încă
rcările lor sunt constituite din forţ ie orizontale asociate greutăţ
ele de inerţ ii
tuturor elementelor structurale ş i nestructurale, echipamentelor ş i, respectiv, fracţ
iunii
de lungăduratăa încă rcărilor temporare, conform prevederilor de la capitolul 3.
(2) Diafragmele se modeleazăîn calcul ca grinzi pereţ
i sau ca grinzi cu ză
brele.
(3) Diafragmele trebuie săfie capabile săposede suficientăcapacitate de rezistenţ ă
astfel încât sătransmităefectele acţ iunii seismice la elementele structurii laterale la
care sunt conectate, lucrând preponderent în domeniul elastic.
(4) Proiectarea trebuie săurmă reascăevitarea solicitării planşeelor în domeniul
inelastic, care poate altera semnificativ distribuţ
ia încărcărilor laterale (ş
i prin aceasta
şi valorile forţ elor tăietoare din elementele verticale) ş i, ponderea modurilor de
vibraţie ale planşeelor şi structurii verticale.
(5) Aspectele specifice ale proiectării planş
eelor se referăla
- preluarea eforturilor de întindere din încovoiere
- transmiterea reacţiunilor la reazeme, pereţ
i sau grinzi de cadru, prin legă
tura
dintre aceste elemente ş
i placa planşeului
4.8
- colectarea încărcărilor aplicate în masa planş
eului, în vederea transmiterii lor la
elementele verticale
- preluarea forţ
elor tă
ietoare prin mecanismele specifice grinzilor pereţ i (prin
acţiune de arc sau grindăcu ză brele), inclusiv cu armături transversale de
suspendare de zona comprimatăa încărcă rilor seismice distribuite în masa
planşeului.
4.4.4.2. Proiectarea la încovoiere
(1) Întinderile din încovoiere sunt preluate de armături dispuse în elementele de

bordare ale planş eului. Aceste elemente, realizate sub formăde centuri pe pereţ i,
grinzi (de beton armat, oţ el, lemn, dupăcaz) sau ca armă turi montate între rosturile
unei zidării vor îndeplini 2 condiţii:
- săfie continue
- săfie conectate adecvat la placa (elementele) planş
eului.
Dacăsunt continue, armă turile din placăparalele cu marginea planş
eului pot îndeplini,
de asemenea, acest rol.
(2) La evaluarea eforturilor de întindere din planş eu se va ţ ine seama de efectele
flexibilităţ ţ
ii (rigidităii) relative a elementelor verticale (fig. 4.3)
(3) Atunci când planş eele nu pot fi considerate practic infinit rigide, în raport cu
componentele structurii laterale, precum ş i atunci când rigiditatea planş eelor are valori
diferite la diferitele niveluri ale clădirii, se va ţine seama de efectul deformabilită ţii lor
asupra distribuţ iei forţelor laterale pe orizontala ş i verticala clădirii. În acest scop se
pot utiliza modele de calcul simplificate, în care ansamblul structurii, inclusiv
planş eele este reprezentat printr-o reţ ea de grinzi.
Figura 4.3.
(4) La colţ urile intrânde ale planş

eelor de beton armat cu formăneregulatăse vor
prevedea armă turi adecvate în vederea limitării dezvoltării ca lungime ş
i deschidere, a
fisurilor periculoase care pot apărea în aceste zone.
4.9
În aceste zone, ca ş i la reducerea localăa dimensiunilor în plan ale planş eului,
armătura de bordare trebuie continuatăsuficient de departe de colţ
, pentru a asigura
angajarea armăturilor curente ale planş
eului.
suri cu rol similar vor fi luate ş
Mă i la planş
ee realizate din alte materiale.
4.4.4.3. Conectarea planş

eelor la elementele structurii laterale
(1) Conectarea planş eelor cu elementele structurii laterale se va dimensiona ş i

alcă tui astfel încât săfie în măsurăsătransmităforţ ele de forfecare rezultate din
acţ iunea de diafragmăorizontală . Atunci când aceste forţ e sunt excesive se poate
recurge la îngroş area localăa planşeului.
(2) Aceastălegăturăse realizeazăfuncţ ie de modul concret de alcătuire al
eului, în corelare cu sistemele de cofrare ş
planş i tehnologia de execuţ
ie, prin:
- armături perpendiculare pe interfaţ
a placă-perete (grindă
), adecvat ancorate, la
planş
eele de beton armat
- legă
turi sudate, buloane, la planş
eele metalice
- scoabe, solidarizare prin cuie, buloane, la planş
eele din lemn
(3) Elementele de conectare pot servi ş i pentru ancorarea (rezemarea) unor pereţ
i
de zidă
rie sau beton, la forţ
e normale pe planul acestora.
4.4.4.4. Colectarea încărcărilor orizontale
(1) Comportarea planş eelor ca grinzi pereţi impune prevederea unor armă turi de
suspendare necesare pentru preluarea eforturilor de întindere din planul plă cii,
rezultate din aplicarea distribuităa forţelor seismice orizontale pe planş
eu (fig. 4.4 a).
a) b)
Figura 4.4
(2) În vederea reducerii eforturilor tangenţ iale la interfaţ

a planş
eului – structura
lateralăse recomandăprevederea unor “colectori”, elemente care transmit prin
suspendare directă
, încă
rcările masice (fig. 4.4 b)
4.4.4.5. Măsuri specifice în planş

ee cu goluri mari
(1) Se va evita prevederea golurilor de circulaţ

ie pe verticalăîn zonele în care
secţiunea diafragmei este redusăsemnificativ, pentru a evita fracturarea planş eelor
astfel slăbite.
4.10
(2) În jurul golurilor de dimensiuni mari se vor prevedea elemente de bordare
similare cu cele dispuse la marginea planş
eului.
În asemenea cazuri, armarea planş eului pentru forţ e din planul acestuia trebuie
determinate pe scheme de calcul care săia în considerare slăbirile produse de goluri.
(3) La dispunerea golurilor în planş eu (funcţionale, de instalaţ
ii etc) se vor analiza
eventualele efecte ale discontinuită ţilor astfel create asupra modului în care sunt
transmise forţ ele orizontale de la planş eu la elementele structurii laterale şi, implicit,
asupra modelului de calcul structural.
Prezenţ a golurilor suprapuse pe mai multe niveluri poate expune elementele verticale
ţ
riscului de pierdere a stabilităii sau la ruperi sub forţe normale pe planul lor.
ăş
Tabelul 4.3. Clase de importanţ i de expunere la cutremur pentru clă
diri
Clasa de
Tipuri de clă
diri 
importanţ ă I
Clă diri cu funcţ iuni esenţ iale, a căror integritate pe durata cutremurelor este vitală
pentru protecţ ia civilă : staţ iile de pompieri ş i sediile poliţ iei; spitale ş i alte
construcţ ii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secţ ii de chirurgie ş i de
urgenţ ă ; clădirile instituţ iilor cu responsabilitate în gestionarea situaţ iilor de
I urgenţ ă , în apă rarea ş i securitatea naţ ională; staţiile de producere ş i distribuţ ie a 1,4
energiei ş i/sau care asigurăservicii esenţ iale pentru celelalte categorii de clă diri
menţ ionate aici; garajele de vehicule ale serviciilor de urgenţ ăde diferite
categorii; rezervoare de apăş i staţ
ii de pompare esenţ iale pentru situaţ ii de
urgenţ ă ; clădiri care conţ in gaze toxice, explozivi ş i alte substanţ e periculoase.
Clădiri a căror rezistenţ ăseismicăeste importantăsub aspectul consecinţ elor
asociate cu pră buş irea sau avarierea gravă :
clă diri de locuit ş i publice având peste 400 persoane în aria totalăexpusă
spitale, altele decât cele din clasa I, şi instituţ
ii medicale cu o capacitate de peste
150 persoane în aria totalăexpusă
II penitenciare 1,2
aziluri de bă trâni, creşe
ş coli cu diferite grade, cu o capacitate de peste 200 de persoane în aria totală
expusă
auditorii, să li de conferinţ e, de spectacole cu capacităţi de peste 200 de persoane
clă dirile din patrimoniul naţ ional, muzee etc.
Clă
diri de tip curent, care nu aparţ
in celorlalte categorii
III 1
Clă ăpentru siguranţ
diri de micăimportanţ a publică , cu grad redus de ocupare
IV ş ăeconomică
i/sau de micăimportanţ , construcţii agricole, locuinţ
e unifamiliale. 0,8
ăş
4.4.5. Clase de importanţ i de expunere la cutremur ş ă
i factori de importanţ
(1) Nivelul de asigurare al construcţ iilor se diferenţ iazăfuncţ ie de clasa de

importanţ ăş i de expunere la cutremur din care acestea fac parte. Importanţ a
construcţiilor depinde de consecinţ ele prăbuş irii asupra vieţ ii oamenilor, de importanţ
a
lor pentru siguranţa publicăş i protecţia civilăîn perioada de imediat dupăcutremur ş i
de consecinţ ele sociale ş
i economice ale pră buş irii sau avarierii grave.
(2) Clasa de importanţ ăş i de expunere la cutremur este caracterizatăde valoarea
ă
factorului de importanţ ,I conform 2.1(3).
(3) ăş
Definirea claselor de importanţ i valorile asociate 
I se dau în tabelul 4.3
4.11
(4) Factorul de importanţ ă I = 1.0 este asociat cu evenimente seismice având
perioada de revenire de referinţă
, datăla 2.1.
4.5. Calculul structurilor la acţ

iunea seismică
i
(1) Secţiunea cuprinde prevederi pentru evaluarea forţ elor seismice şi pentru
calculul efectelor structurale (eforturi şi deplasări) generate de aceste forţe. În
calculele inginereş
ti se vor considera, în functie de modul de manifestare a acţiunii
seismice:
- forţe seismice de inerţ ie generate de miş carea structurii produsă de
acceleraţ
iile seismice de la interfaţ
a teren-construcţie;
e seismice transmise de sistemele de rezemare ş
- forţ i de conectare cu structura
suport a componentelor nestructurale, echipamentelor şi instalaţ
iilor.
4.5.2. Modelarea comportării structurale
(1) Pentru determinarea efectelor structurale se utilizeazămodele de calcul care

descriu comportarea structurii la acţ iunea seismică. Modelul structural trebuie să
reprezinte adecvat configuraţ ia generală(geometrie, legă turi, material), distribuţ
ia
caracteristicilor inerţiale (mase de nivel, momentele de inerţ ie ale maselor de nivel
raportate la centrul maselor de nivel), a caracteristicilor de rigiditate şi de amortizare,
conducând la determinarea corectăa modurilor proprii de vibraţ ie semnificative, a
forţelor seismice ş i a caracteristicilor de ră
spuns seismic. În cazul metodelor de calcul
neliniar, modelele trebuie săreprezinte corect capacită ţile de rezistenţăş i de deformare
ale elementelor în domeniul postelastic.
(2) iuni verticale ş
Clădirea se schematizeazăprin sisteme rezistente la acţ i laterale,
conectate sau nu prin planş
ee (diafragme orizontale).
(3) Pentru construcţ iile care satisfac criterii de regularitate în plan ş i de
uniformitate pe verticală , calculul seismic liniar se poate realiza considerând două
modele plane, definite de elementele verticale ş i de legă
turile dintre acestea, orientate
dupădirecţ iile principale ortogonale ale ansamblului structural.
(4) În modelarea deformabilită ţii structurilor trebuie consideratăş
i comportarea
conexiunilor dintre grinzi, stâlpi ş
i/sau pereţ i structurali.
Se vor include în model ş i elementele nestructurale care influenţ eazără spunsul
seismic al ansamblului structural, de exemplu pereţ ii de compartimentare care sporesc
semnificativ rigiditatea lateralăşi rezistenţ
a structurilor în cadre.
(5) Pentru reducerea dimensiunii modelului, masa distribuită continuu este
concentratăîn puncte caracteristice, modelul dinamic obţ inut având un numă r finit de
grade de libertate dinamică. Forţ ele seismice asociate miş cării structurii sunt acţ iuni
concentrate cu punctele de aplicare în punctele de concentrare a maselor.
(6) La construcţ iile etajate, cu planş
ee din beton armat indeformabile în planul lor,
masele ş i momentele de inertie ale maselor de la fiecare etaj se concentreazăla nivelul
planşeului, în centrul maselor. Rezultătrei grade de libertate dinamică(douătranslaţ ii
orizontale şi o rotire în jurul axei verticale) pentru fiecare nivel. În cazul planş
eelor
4.12
flexibile în planul lor (de exemplu, planş ee din beton armat cu dimensiuni mari ş i
goluri importante), acestea vor fi incluse în modelul structural, cu valori
corespunză ţ
toare ale rigidităii ş
i grade suplimentare de libertate dinamică. În cazul în
care între elementele de rezistenţ ănu sunt realizate legă turi care se pot considera
indeformabile, masele se vor aplica în nodurile de intersecţ ie ale elementelor de
rezistenţăale structurii.
(7) Masele se calculeazădin încă rcă rile gravitaţionale ce rezultădin combinaţ
iile
de incă
rcă
ri specifice acţ
iunii seismice conform secţ iunii 3.3.
(8) Pentru structurile complexe cu modele de dimensiuni mari se admite utilizarea
unor modele dinamice condensate cu dimensiuni reduse. Caracteristicile dinamice ş i
de rezistenţ ăechivalente se determinăprin tehnici standard de condensare dinamică
sau statică.
(9) Pentru structurile clădirilor alcă tuite din beton armat, din beton cu armă
tură
rigidăsau din zidă rie, la evaluarea rigidită ţ ăse vor
ilor elementelor de rezistenţ
considera ş
i efectele fisurării betonului, respectiv mortarului.
(10) Deformabilitatea fundaţiei şi/sau deformabilitatea terenului trebuie considerate,
ăsemnificativăasupra ră
dacăacestea au o influenţ spunsului structural.
4.5.2.1. Efecte de torsiune accidentală
(1) În cazul construcţiilor cu planş ee indeformabile în planul lor, efectele generate

de incertitudinile asociate distribuţ iei maselor de nivel ş i/sau a variaţiei spaţ iale a
miş cării seismice a terenului se consideră prin introducerea unei excentricită ţ
i
accidentale adiţionale. Aceasta se considerăpentru fiecare direcţ ie de calcul şi pentru
fiecare nivel ş i se raporteazăla centrul maselor. Excentricitatea accidentalăse
calculeazăcu expresia:
e 1i =  0.05 Li (4.2)
unde
e 1i excentricitatea accidentală a masei de la nivelul “i” faţă de poziţ
ia
calculată a centrului maselor, aplicată pe aceeaş i direcţ
ie la toate
nivelurile
Li dimensiunea planş
eului perpendicularăpe direcţ
ia acţ
iunii seismice.
4.5.3. Metode de calcul structural
i
(1) În funcţ ie de caracteristicile structurale ş

i de importanţ
a construcţ
iei se poate
utiliza una din urmă toarele metode de calcul pentru proiectarea curentă:
- metoda forţ elor laterale asociate modului de vibraţ ie fundamental, pentru
clă
dirile care satisfac condiţiile specificate în paragraful 4.4.3,
- metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabilăîn general tuturor
tipurilor de clădiri.
4.13
În metoda de calcul cu forţ e laterale, caracterul dinamic al acţ iunii seismice este
reprezentat în mod simplificat prin distribuţ ii de forţ
e statice. Pe aceastăbazămetoda
se mai numeş te si metoda staticăechivalentă .
(2) În afara acestor metode de calcul se pot aplica:
- metoda de calcul dinamic liniar
- metoda de calcul static neliniar
- metoda de calcul dinamic neliniar
(3) Metoda de referinţăpentru determinarea efectelor seismice este calculul modal
cu spectre de ră spuns. Comportarea structurii este reprezentatăprintr-un model liniar-
elastic, iar acţ
iunea seismicăeste descrisăprin spectre de răspuns de proiectare.
(4) În metodele de calcul dinamic liniar ş i neliniar, acţ iunea seismicăeste
reprezentatăprin accelerograme înregistrate în diferite condiţ ii de amplasament ş i/sau
prin accelerograme artificiale, compatibile cu spectrul de proiectare specificat.
Precizări referitoare la selectarea, calibrarea ş
i utilizarea accelerogramelor sunt date în
capitolul 3.
(5) Metodele de calcul neliniar se pot utiliza dacă se asigură: calibrarea
corespunză toare a acţiunii seismice de proiectare; selectarea unui model constitutiv
inute ş
adecvat pentru comportarea neliniară; interpretarea corectăa rezultatelor obţ i
verificarea cerinţ
elor ce trebuie satisfă
cute.
(6) Pentru construcţ iile care satisfac criterii de regularitate în plan ş i de
uniformitate pe verticală, calculul seismic liniar se poate realiza considerând două
modele plane orientate dupădirecţ iile principale ortogonale ale ansamblului structural.
(7) La construcţ iile din clasele de importanţ ăcu coeficientul γ I 1, calculul
seismic liniar elastic poate fi realizat pe modele plane, chiar dacăcriteriile de
regularitate în plan nu sunt satisfă
cute, dar sunt îndeplinite urmă
toarele condiţ
ii:
ia are compartimentări ş
(a) construcţ i închideri distribuite relativ uniform;
(b) înălţ
imea construcţ ş
iei nu depăeş
te 10 m;
(c) raportul înă
lţime/lungime nu depaş
eşte 0,4;
(d) planş
eele orizontale au o rigiditate suficient de mare în raport cu rigiditatea
lateralăa elementelor verticale de rezistenţ ă, pentru a fi considerate diafragme
indeformabile în planul lor.
(8) Construcţ iile care nu satisfac criteriile de mai sus trebuie calculate cu modele
structurale spaţiale. În cazul modelelor spaţ iale, acţ
iunea seismicăde proiectare trebuie
aplicatăîn lungul tuturor direcţ iilor relevante. Caracterul spaţ ial al acţ
iunii seismice
este definit într-un sistem de referinţ ăreprezentat prin trei axe ortogonale, una
verticalăş i douăorizontale selectate astfel:
- la construcţiile cu elemente de rezistenţ ăverticale orientate pe douădirecţ
ii
ortogonale se considerădirecţ iile orizontale respective;
- la celelalte construcţ
ii se aleg direcţ
iile principale orizontale ale ansamblului
ă(vezi Anexa C)
structurii de rezistenţ
4.14
elor seismice statice echivalente
4.5.3.2.1. Generalităţ
i
(1) Aceastămetodăse poate aplica la construcţ iile care pot fi calculate prin
considerarea a douămodele plane pe direcţ ii ortogonale ş i al căror ră
spuns seismic
total nu este influenţ
at semnificativ de modurile proprii superioare de vibraţ
ie. În acest
caz, modul propriu fundamental de translaţ ie are contribuţ ia predominantă în
răspunsul seismic total.
(2) Cerinţ
ele de la paragraful (1) sunt considerate satisfă
cute pentru clă
dirile la
care:
a) Perioadele fundamentale corespunză
toare direcţ
iilor orizontale principale sunt
mai mici decât valoarea
T 1,6 s (4.3)
b) Sunt satisfă
cute criteriile de regularitate pe verticalădefinite la paragraful
4.4.3.2.
4.5.3.2.2. Forţ
a tăietoare de bază
(1) Forţa tă ietoare de bazăcorespunză toare modului propriu fundamental, pentru
fiecare direcţie orizontalăprincipalăconsideratăîn calculul clădirii, se determinădupa
cum urmează :
Fb I S d 
T1 m (4.4)
unde
S d 
T1 ordonata spectrului de ră
spuns de proiectare corespunză
toare perioadei
fundamentale T 1
T1 perioada proprie fundamentalăde vibraţ
ie a clădirii în planul ce conţ
ine
direcţia orizontalăconsiderată
m masa totalăa clă dirii calculata ca suma a maselor de nivel mi conform
notatiilor din anexa C

I este factorul de importanta-expunere al constructiei din sectiunea 3.2
 factor de corecţ ie care ţine seama de contribuţ ia modului propriu
fundamental prin masa modalăefectivăasociatăacestuia, ale că
rui valori sunt
= 0,85 dacăT1 TC ş direa are mai mult de douăniveluri ş
i clă i
= 1,0 în celelalte situaţ
ii.
(2) Perioada proprie fundamentalăT1 se determinăpe baza unor metode de calcul
dinamic structural. Pot fi utilizate si metode aproximative cum ar fi metoda energetică
Rayleigh descrisăîn anexa B.
(3) Perioada fundamentalăpoate fi estimatăaproximativ cu formulele simplificate
specificate pentru diferite categorii de structuri din anexa B.
4.15
4.5.3.2.3. Distribuţ
ia forţ
elor seismice orizontale
(1) Efectele acţ iunii seismice se determinăprin aplicarea forţ elor seismice
orizontale asociate nivelurilor cu masele mi pentru fiecare din cele douămodele plane
de calcul.
Forţ
a seismicăcare acţ
ioneazăla nivelul “i” se calculeazăcu relaţ
ia
mi si
Fi Fb n
(4.5)
m s i i
i1
unde
F forţ
a seismicăorizontalăstatic echivalentăde la nivelul “i”
Fb forţa tă ietoare de bază corespunză toare modului fundamental,
determinată cu relaţ
ia (4.4), reprezentând rezultanta forţ
elor
seismice orizontale de nivel.
si componenta formei fundamentale pe direcţ
ia gradului de libertate
dinamicăde translaţ
n numărul de niveluri al clă
dirii
mi masa de nivel, determinatăconform anexei C
(2) Forma proprie fundamentalăpoate fi aproximatăprintr-o variaţ ie liniară
crescă
toare pe înă
ltime. In acest caz forţ
ele orizontale de nivel sunt date de relaţia
mi zi
Fi Fb n
(4.6)
m z i i
i1
unde
zi reprezintăînălţ ăde baza construcţ
imea nivelului “i” faţ iei consideratăin model.
(3) Forţele seismice orizontale se aplicăsistemelor structurale ca forţ
e laterale la
nivelul fiecărui planş
eu considerat indeformabil în planul să
u.
4.5.3.2.4. Efecte de torsiune

(1) Modelele plane considera aceeasi poziţ ie pentru centrele de rigiditate si
centrele maselor la fiecare nivel. Pentru a considera efectele de torsiune produse de
pozitiile diferite ale acestora, precum si efectul unor excentricitati accidentale, calculul
pe modelul plan trebuie corectat prin determinarea fortelor seismice de nivel
suplimentare care revin subsistemelor plane care alcatuiesc modelul.
(2) Forţ ele seismice de nivel obţ inute pentru modelele plane asociate la două
direcţ
ii principale ortogonale se distribuie subsistemelor plane componente din fiecare
direcţ
ie conform relaţ iei:
- pentru direcţ
ia x de acţ
iune seismică
K ixj K ixj y j
Fixj  Fix  p Fix eiy
K 
p
K j
1
j
ix
j1
j
ix y K x
2
j
j
iy
2
j
4.16
- pentru direcţ
ia y de acţ
iune seismică (4.7)
K iyj Kiyj x j
Fiyj  Fiy  p Fiy eix
K 
p
K
j
1
j
iy
j1
j
ix y K x
2
j
j
iy
2
j
în care,
Fixj , Fiyj - forţ
ia x, respectiv y, pentru subsistemul
plan j
Fix , Fiy - forţ
ia x, respectiv y, pentru modelul plan
general
j j
ţ
K ix , K iy - rigidităile relative de nivel ale celor p elemente verticale care intrăîn
componenţ a subsistemului plan j asociate direcţ iei x, respectiv y, calculate
considerând numai deplasările de translaţ
ie ale planşeului indeformabil.
xj, y j - distanţ
e în direcţia x, respectiv y, care definesc poziţ
ia subsistemului plan în
raport cu centrul de rigiditate de la nivelul “i”
eix , e iy - distanţ
e în direcţia x, respectiv y, care definesc poziţ
iile deplasate ale
forţ ăde centrul de rigiditate:
elor seismice faţ
eix e 0 ix e1ix eiy e 0 iy e1iy
unde,
e0 ix , e0 iy - distanţe în direcţ
ia x, respectiv y, dintre centrele de masăş
i de rigiditate la
nivelul “i”
e1ix , e1iy - excentricităţ
ile accidentale în direcţ
ia x, respectiv y, la nivelul “i”, calculate
conform paragrafului 4.5.2.1.
În relaţ ţ
iile de mai sus s-au neglijat rigidităile axiale ş
i de torsiune ale elementelor de
rezistenţ ăverticale.
4.5.3.3. Metoda de calcul modal cu spectre de raspuns
i
(1) În metoda de calcul modal, acţiunea seismicăse evalueazăpe baza spectrelor
de ră spuns corespunză toare miş
cărilor de translaţie unidirecţ
ionale ale terenului
descrise prin accelerograme.
(2) Acţ iunea seismicăorizontalăeste descrisăprin douăcomponente orizontale
evaluate pe baza aceluiaş i spectru de răspuns de proiectare. Componenta verticalăa
acţ iunii seismice este caracterizatăprin spectrul de ră
spuns vertical.
(3) Aceastămetodăde calcul se aplicăclă dirilor care nu îndeplinesc condiţ iile
specificate pentru utilizarea metodei simplificate cu forţ e laterale static echivalente.
Pentru construcţ iile care satisfac criteriile de regularitate în plan ş i criteriile de
uniformitate verticală, calculul se poate realiza utilizând doua modele structurale plane
corespunză toare direcţ iilor principale orizontale ortogonale.
4.17
(4) Clădirile care nu satisfac criteriile de mai sus se vor calcula cu modele spaţ
iale.
(5) La utilizarea unui model spaţ ial, acţiunea seismicăse va aplica pe direcţ iile
orizontale relevante ş i pe direcţiile principale ortogonale. Pentru clădirile cu elemente
de rezistenţ ăamplasate pe douădirecţ ii perpendiculare, acestea pot fi considerate ca
direcţii relevante. În general, direcţ iile principale corespund direcţ iei forţ
ei tă
ietoare de
bazăasociatămodului fundamental de vibraţ ie de translaţ
ie si normalei pe aceasta
direcţie.
(6) Structurile cu comportare liniarăsunt caracterizate de modurile proprii de
vibraţie (perioade proprii, forme proprii de vibraţie, mase modale efective, factori de
participare a maselor modale efective). Acestea se determinăprin metode de calcul
dinamic, utilizând caracteristicile dinamice inerţ iale ş
i de deformabilitate ale
sistemelor structurale rezistente la acţ
iunea seismică.
(7) În calcul se vor considera modurile proprii cu o contribuţ
ie semnificativăla
răspunsul seismic total.
(8) Condiţ
ia din paragraful (7) de mai sus este îndeplinitădacă
:
- suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate reprezintă
cel puţ
in 90% din masa totalăa structurii,
- au fost considerate în calcul toate modurile proprii cu masămodalăefectivă
mai mare de 5% din masa totală .
(9) Forţa tăietoare de bazăF b,k aplicatăpe direcţ
ia de acţ
iune a miş
cării seismice în
modul propiu de vibraţie k este
Fb ,k I Sd 
Tk m k (4.8)
ie k ş
mk este masa modalăefectivăasociatămodului propriu de vibraţ i se determină
cu relaţ
ia
2
n 
 mi si ,k 
mk i1n  (4.9)
mi si2,k
i
1
unde
mi masa de nivel
Tk perioada proprie în modul propriu de vibraţ

ie k
s i, k componenta vectorului propriu în modul de vibraţ

ie k pe direcţ
ia gradului de
libertate dinamicăde translaţ
iile ş
Suma tuturor maselor modale efective (pentru toate direcţ i toate modurile de
vibraţ
ie) este egalăcu masa structurii.
(10) În cazul modelelor spaţ iale, condiţ
ia (8) de mai sus se va verifica pentru fiecare
direcţ
ie de calcul. În anexa C se prezintădetalii privind calculul modal cu
considerarea comportării spaţ
iale.
(11) În cazul în care condiţ iile paragrafului (8) nu pot fi satisfă
cute (spre exemplu,
la clă
dirile cu o contribuţ
ie semnificativăa modurilor de torsiune), numă rul minim r
4.18
de moduri proprii ce trebuie incluse într-un calcul spaţ
ial trebuie săsatisfacă
următoarele condiţ
ii
r 3 n ş
i Tr 0,05Tc (4.10)
unde
r numărul minim de moduri proprii care trebuie considerate
n numărul de niveluri deasupra terenului
Tr perioada proprie de vibraţ ie considerat r
ie a ultimului mod de vibraţ
4.5.3.3.2. Combinarea răspunsurilor modale

(1) Răspunsurile modale pentru douămoduri proprii de vibraţ ie consecutive, k si
k 1 sunt considerate independente dacăperioadele proprii de vibraţie Tk si Tk+1 (în
care Tk+1 Tk ) satisfac următoarea condiţ
ie
Tk 1 0,9Tk (4.11)
Pentru răspunsurile modale maxime, independente între ele, efectul total maxim se
obţine cu relaţ
ia de compunere modală
EE  E 2
E ,k (4.12)
în care
EE efectul acţ
iunii seismice (efort secţ
ional, deplasare)
E E,k efectul acţ
iunii seismice în modul k de vibraţ
ie
(2) În cazul în care condiţ ia de la paragraful (1) nu este satisfăcută , se vor
considera alte reguli de suprapunere a maximelor modale (spre exemplu, combinarea
pătraticăcompletă, sumarea algebricăa răspunsurilor modale succesive etc.).
4.5.3.3.3. Efectele torsiunii accidentale

(1) În cazul în care pentru obţ inerea ră
spunsului seismic se utilizeazăun model
spaţial, efectul de torsiune produs de o excentricitate accidentalăse poate considera
prin introducerea la fiecare nivel a unui moment de torsiune
M 1i e1 i Fi (4.13)
în care
M 1i moment de torsiune aplicat la nivelul “i” în jurul axei sale verticale
e1i excentricitate accidentalăa masei de la nivelul “i” conform relaţ

iei (4.2)
Fi forţ
a seismicăstatic echivalentăorizontalăaplicatăla nivelul “i”
iile ş
Momentul de torsiune se va calcula pentru toate direcţ i sensurile considerate în
calcul
4.19
4.5.3.4. Metoda de calcul dinamic liniar
(1) Ră spunsul seismic liniar în timp se obţ

ine prin integrarea directăa ecuaţ
iilor
diferenţiale de miş care care exprimăechilibrul dinamic instantaneu pe direcţ iile
gradelor de libertate dinamicăconsiderate în model.
(2) Miş carea seismicăa terenului este caracterizatăprin accelerograme discretizate
în timp, reprezentative pentru evenimentele seismice de proiectare ş i condiţ
iile locale
de amplasament.
(3) În calculul dinamic liniar se va considera un numă
r suficient de accelerograme
pentru fiecare direcţ ie. Dacă nu se dispune de accelerograme înregistrate în
amplasament sau acestea sunt insuficiente, se pot utiliza accelerograme artificiale
conform prevederilor din paragraful 3.1.2.
(4) Valorile de proiectare se obţ in din ră spunsul structural prin considerarea
tuturor situaţiilor la diferite momente de timp, corectate cu factorul de comportare q,
in care cel puţin un efect (efort, deplasare) este maxim.
4.5.3.5. Metode de calcul neliniar
i
1) Modelul folosit pentru calculul liniar elastic va fi completat prin introducerea
parametrilor de comportare postelastică(eforturi capabile plastice, curbe sau suprafete
de interacţ
iune, deformaţ ii ultime etc.).
(2) O condiţ ie minimăeste folosirea curbelor biliniare efort-deformaţ ie la nivel de
element. Pentru elementele ductile, care pot avea incursiuni în domeniul postelastic,
rigiditatea elasticăva fi rigiditatea secantăîn punctul de curgere. Se pot considera
modele ideal elasto-plastic. Se pot utiliza ş ii triliniare, care iau în considerare ş
i relaţ i
rigidităţile în stadiile înainte ş i dupăfisurare ale elementelor de beton sau zidă rie. Se
pot realiza modele de calcul în care comportarea neliniarăa materialului este descrisă
prin legi constitutive ş i criterii de curgere sau de cedare mai apropiate de comportarea
reală.
(3) La alegerea modelului de comportare se va ţ ine seama de posibilitatea
degradă rii rezistenţ ei şi mai ales a rigiditaţ
ii, situaţ
ie intălnita in cazul elementelor de
beton, al pereţ ilor de zidă rie ş
i al elementelor fragile.
(4) Dacănu se fac alte preciză ri, proprietăţ
ile elementelor se vor determina pe
baza valorilor medii ale rezistenţ
elor materialelor utilizate.
(5) Modelul de calcul va include acţ iunea încărcă rilor permanente, constantăîn
timp ş i acţiunea seismică, variabilăîn timp. Nu se acceptăformarea de articulaţ ii
plastice sau cedări din acţ
iunea independentăa încărcărilor permanente.
(6) La determinarea relaţ iilor efort-deformaţie pentru elementele structurale se va
ţine seama de forţ ele axiale provenite din încă rcă rile permanente. Pentru elementele
verticale se pot neglija momentele încovoietoare provenite din încărcările permanente,
dacăacestea nu influenţ eazăsemnificativ comportarea de ansamblu a structurii.
(7) Acţ iunea seismicăse va aplica în sens pozitiv ş
i negativ, în vederea obţ
inerii
celor mai defavorabile efecte.
4.20
4.5.3.5.2. Calculul static neliniar (biografic)
4.5.3.5.2.1. Generalităţ
i
(1) Calculul biografic este un calcul static neliniar în care încărcările permanente
sunt constante, în timp ce încărcă rile orizontale cresc monoton. Se poate aplica la
clă dirile noi ş
i la cele existente, în urmă toarele scopuri:
a) pentru stabilirea sau corectarea valorilor raportului dintre forţ a tăietoare de
bazăasociatămecanismului de cedare ş i forţ a tăietoare de bazăasociată
formă ii plastice (raportul u / 1 estimat in sectiunea 5.2.2.2) .
rii primei articulaţ
b) pentru stabilirea mecanismelor plastice posibile ş
i a distribuţ
iei degradărilor
c) pentru evaluarea performanţ
ei structurale
ăde un calcul elastic-liniar cu forţ
d) ca o alternativăde proiectare faţ e seismice
care foloseşte factorul de comportare q. În acest caz, calculul se va raporta la
deplasarea ultimăadmisă .
(2) Pentru clă dirile care nu îndeplinesc condiţiile de regularitate de la paragrafele
4.4.3.2 şi 4.4.3.3 se va utiliza un model de spaţ
ial de calcul.
(3) Pentru clă dirile care îndeplinesc condiţiile de regularitate de la paragrafele
4.4.3.2 şi 4.4.3.3 se poate face un calcul plan folosind douămodele, câte unul pentru
fiecare direcţie orizontalăprincipală.
(4) Pentru clă
dirile de zidă rie de înă lţ
ime mică , la care comportarea structurală
este dominatăde forfecare, fiecare nivel poate fi calculat independent.
(5) Cerinţele de la punctul (4) se considerăîndeplinite dacănumă rul etajelor este
mai mic sau egal cu 3 ş i dacă , la fiecare nivel pereţii structurali au raportul
înălţ ţ
ime/lăime mai mic decât 1.
4.5.3.5.2.2. Incărcări laterale

(1) Se vor aplica cel puţ
in douătipuri de distribuţ
ie pe verticalăa încărcă
rilor
laterale:
- o distribuţie uniformă , cu forţe laterale proporţ
ionale cu masa indiferent de
înălţimea cladirii (acceleraţie de răspuns uniformă), în scopul evaluării forţ
elor
tăietoare maxime
- o distribuţie “modală”, în care forţele seismice laterale convenţ
ionale sunt
determinate prin calcul elastic (conform 4.5.3.2 sau 4.5.3.3), în scopul
determină rii momentelor încovoietoare maxime
(2) Încărcările laterale se vor aplica în punctele în care se concentreazămasele in
model. Se va considera excentricitatea accidentalăconform relaţ iei (4.2).
4.5.3.5.2.3 Curba de răspuns

(1) Relaţia dintre forţ
a tăietoare de bazăş i deplasarea de referinţă(curba de
răspuns) se determinăprin calcul biografic pentru valori ale deplasă ă
rii de referinţ
între zero ş
i 150% din deplasarea ultimă, definităîn 4.5.3.5.2.6.
4.21
(2) ăpoate fi luatăîn centrul maselor situat la nivelul
Deplasarea de referinţ
acoperiş
ului clădirii.
4.5.3.5.2.4 Raportul u 1
(1) Raportul ( u 1 ) se determinăprin calcul biografic pentru cele douătipuri de

distribuţ
ie a încărcării laterale prezentate în paragraful (1) de la sectiunea 4.5.3.5.2.2.
La evaluarea fortelor seismice se va alege valoarea maxima a raportului.
4.5.3.5.2.5 Mecanismul de cedare

(1) Mecanismul de cedare prin articulaţii plastice se va determina pentru ambele
distribuţ
ii ale încă
rcării laterale. Mecanismele de cedare trebuie săfie în acord cu
mecanismele pe care se bazeazăfactorul de comportare q folosit in proiectare.
4.5.3.5.2.6. Deplasarea ultimă

(1) Deplasarea ultimăeste cerinţ a seismicăde deplasare derivatădin spectrele de
răspuns inelastic în funcţie de deplasarea sistemului cu un grad de libertate echivalent.
În absenţa unor spectre inelastice de deplasare, se pot aplica metode aproximative
bazate pe spectrul de răspuns elastic conform cu Anexa E.
Notă
: Procedeul de determinare al curbei de ră
spuns prin calcul static neliniar este prezentat in anexa
D.
4.5.3.5.2.7 Evaluarea efectelor torsiunii

(1) Calculul biografic efectuat pe structuri plane, poate subestima semnificativ
deformaţ iile pe latura rigidă/puternicăa unei structuri flexibile la torsiune (structura la
care primul mod de vibraţ ie este predominant de torsiune). Acest lucru este valabil ş i
pentru structurile în care modul al doilea de vibraţ ie este predominant de torsiune. În
aceste cazuri, deplasările pe latura rigidă /puternicătrebuie majorate în comparaţ ie cu
cele obţinute printr-un calcul plan în care nu se considerăefectele torsiunii.
Notă
: Latura rigidă /puternicăîn plan este aceea în care se dezvoltădeplasă
ri orizontale mai
mici decât latura opusăsub acţ
iunea forţ
elor laterale paralele cu ea.
(2) Cerinţ a de mai sus în mod simplificat se considerăsatisfăcutăatunci cînd

factorul de amplificare aplicat deplasă rilor de pe latura rigidă/puternicăse bazeazăpe
rezultatele din calculul elastic modal al modelului spaţ ial.
(3) Dacăpentru calculul structurilor regulate în plan se folosesc douămodele
plane, efectele din torsiune se estimeazăconform 4.5.3.2.4 sau 4.5.3.3.3.
4.5.3.5.3. Calculul dinamic neliniar

(1) Ră spunsul în timp al structurii poate fi obţ inut prin integrarea directăa
ecuaţiilor diferenţiale de miş care, folosind acelerogramele definite în capitolul 3
pentru reprezentarea miş cării terenului.
(2) Modelele de element conform 4.5.3.5.1(2)-(4) trebuie săfie suplimentate cu
reguli care sădescrie comportarea elementului sub cicluri de încă rcare-descă
rcare
4.22
postelastică . Aceste reguli trebuie săreflecteze realist disiparea de energie în element
în limita amplitudinilor deplasă rilor aş
teptate la seismul de proiectare considerat.
(3) Dacără spunsul este obţ inut din calculul dinamic neliniar, la cel puţ
in 7 mişcări
ale terenului compatibile cu spectrul de proiectare conform capitolului 3, în verifică ri
(deplasă ri, deformaţ ii) se va folosi media valorilor de ră spuns din toate aceste calcule
ca efect al acţiunii E d. Dacănu se realizează7 calcule dinamice neliniare, pentru E d se
va alege cea mai defavorabilăvaloare de ră spuns din calculele efectuate.
4.5.3.6. Combinarea efectelor componentelor acţ

iunii seismice
4.5.3.6.1. Componentele orizontale ale acţ

iunii seismice
(1) În calcul, se va considera acţ
iunea simultanăa componentelor orizontale ale
acţ iunii seismice.
(2) Combinaţ
ia componentelor orizontale ale acţ
iunii seismice poate fi realizată
astfel:
a) Se evalueazăseparat ră spunsul structural pentru fiecare direcţ
ie de acţ
iune
seismică , folosind regulile de combinare pentru ră spunsurile modale date în
4.5.3.3.2.
b) Valoarea maximăa efectului acţ iunii seismice reprezentatăprin acţ iunea
simultanăa douăcomponente orizontale ortogonale, se obţ ine cu regula de
combinare probalisticăexprimatăprin radical din suma pă tratelor valorilor
efectului asupra structurii, obţ
inut conform punctului (a) de mai sus, a fiecarei
componente orizontale.
c) Regula (b) de mai sus estimeazăîn spiritul siguranţ
ei valorile probabile ale
efectelor altor directii de acţ
iune seismică
.
(3) Ca o alternativăla punctele b) ş i c) din paragraful (2) de mai sus, efectele
acţ iunii datorate combinaţ iei componentelor orizontale ale acţ iunii seismice se pot
calcula folosind combinaţ iile de mai jos:
a) E Edx ”+”0,30 E Edy (4.14)

b) 0,30 E Edx ”+” E Edy (4.15)
unde
“+” înseamnă“a se combina cu”,
E Edx reprezintăefectele acţiunii datorate aplică
rii miş
ia axei
orizontale x alese pentru structură,
E Edy reprezintăefectele acţiunii datorate aplică
rii miş
că rii seismice pe direcţ
ia axei
orizontale y , perpendicularăpe axa x a structurii.
(4) Semnul fiecă rei componente în combinaţiile de mai sus se va lua astfel încât
efectul acţ
iunii considerate săfie defavorabil.
(5) Când se realizeazăun calcul dinamic liniar sau neliniar pe un model spaţ ial al
structurii, acesta va fi acţ
ionat simultan de accelerograme distincte pe ambele direcţii
orizontale.
4.23
(6) Pentru clădiri care satisfac criteriile de regularitate în plan ş
i la care pereţ ii sau
sistemele independente de contravântuire verticalăîn plane asociate celor douădirecţ ii
orizontale principale sunt singurele elemente care preiau efectele miş cării seismice, se
poate considera acţ iunea separatăa cutremurului în cele douădirecţ ii orizontale
principale fărăa se face combinaţ iile din paragrafele (2) ş i (3) de mai sus.
4.5.3.6.2. Componenta verticalăa acţ

iunii seismice
(1) Se va ţine cont de componenta verticalăa acţ iunii seismice, aş a cum a fost
definităîn capitolul 3, dacăavg este mai mare decât 0,25 g ş i în situaţ
iile de rezemare
indirectă(stălpi pe grinzi) si la console cu deschidere mare.
(2) Efectele componentei verticale a acţ iunii seismice se pot determina prin
calculul unui model parţ ial al structurii, care săconţ inăacele elemente pe care se
considerăcăacţ ioneazăcomponenta verticală(cum ar fi cele enunţ ate la paragraful
anterior) ş
i în care săse ţ
inăseama de rigiditatea elementelor adiacente.
(3) Efectele componentei verticale trebuie luate în considerare numai pentru
elementele pe care aceasta acţ ioneazăşi pentru elementele sau substructurile care
constituie reazeme pentru acestea.
(4) Dacăpentru aceste elemente sunt importante ş i componentele orizontale ale
acţ iunii seismice, atunci se pot aplica regulile (2) de la paragraful 4.5.3.6.1, extinse la
cele trei componente ale acţ iunii seismice. Alternativ, pentru calculul efectelor acţiunii
seismice se pot folosi toate combina ţ iile de mai jos:
a) 0,30 EEdx ”+” 0,30 E Edy ”+” E Edz (4.16)
b) E Edx ”+” 0,30 E Edy ”+” 0,30 E Edz (4.17)
c) 0,30 EEdx ”+” E Edy ”+” 0,30 E Edz (4.18)
unde
“+” înseamna “a se combina cu”,
E Edx ş
i E Edy vezi 4.5.3.6.1(3),
E Edz reprezintăefectele acţ iunii datorate aplicării componentei verticale a acţ

iunii
seismice de proiectare aşa cum a fost definităîn capitolul 3.
4.5.4. Calculul deformaţ

iilor
(1) Calculul deformaţ iilor (deplasă ri laterale) este necesar pentru verifică ri la
starea limităde serviciu, iar pentru unele structuri cu deformabilitate mai mare, cum
sunt structurile tip cadru, si pentru verifică ri la starea limităultimă(vezi 2.2.1 (2)).
(2) Calculul deplasărilor laterale pentru SLS se face cu relaţ
ia
d s q d e (4.19)
unde,
4.24
ds deplasarea unui punct din sistemul structural ca efect al acţ
iunii seismice
q factorul de comportare specific tipului de structură(vezi capitolele 5..9)
de deplasarea aceluiaşi punct din sistemul structural, determinatăprin calcul static
elastic sub încă
rcări seismice de proiectare (capitolul 3)
 factor de reducere care ţ
ine seama de perioada de revenire mai scurtăa acţ
iunii
seismice
(3) Calculul deplasărilor laterale pentru ULS se face cu relaţ
ia
d s c q d e (4.20)
unde,
c factor supraunitar care ţine seama de faptul căîn ră spunsul seismic inelastic
cerinţele de deplasare sunt superioare celor din ră spunsul elastic pentru
structuri cu perioada de oscilaţie mai micădecât Tc; pentru structuri tip cadre
de beton armat valorile c sunt date în Anexa E
(4) Valorile deplasă rilor ds pentru SLS ş ine ş
i ULS se pot obţ i din calculul dinamic
liniar, respectiv, neliniar.

ei
i
(1) Verificarea siguranţ ei se realizeazăprin intermediul condiţ iilor specifice

stărilor limitărelevante ş
i prin respectarea mă
surilor specifice, menţ
ionate la 2.2.4
4.6.2. Starea limităultimă
4.6.2.1. Aspecte generale
(1) Cerinţ ele asociate stă rii limite ultime, se consideră realizate dacă sunt
îndeplinite condiţiile privind rezistenţa, ductilitatea, stabilitatea.
4.6.2.2. Condiţ ă
ia de rezistenţ
(1) Pentru toate elementele structurale ş

i nestructurale se va respecta relaţ
ia:
E d R d (4.21)
E d – este valoarea de proiectare a efectului (vezi 3.3) acţiunii (efortului secţ
ional), în
combinaţ ia care conţine acţ iunea seismică , tinând seama ş i de efectele de
ordinul 2, atunci când acestea sunt semnificative
Rd – valoarea corespunză toare efortului capabil, calculatăpe baza regulilor specifice
diferitelor materiale (în funcţ ie de valorile caracteristice ale rezistenţelor ş i
factorilor parţ
iali de siguranţ ă ) şi a modelelor mecanice specifice tipului de
sistem structural, conform secţ iunilor 5 la 9 şi codurilor specifice diferitelor
materiale
(2) Efectele de ordinul doi pot fi considerate nesemnificative dacăla toate
nivelurile este îndeplinităcondiţ
ia:
4.25
P d
 tot r 0 ,10 (4.22)
Vtot h
unde:
 coeficientul de sensibilitate al deplasă
rii relative de nivel
Ptot încă
rcarea verticalătotalăla nivelul considerat, în ipoteza de calcul seismic
dr deplasarea relativăde nivel, determinatăca diferenţ a deplasărilor laterale
medii la partea superioarăş i cea inferioarănivelului considerat, calculată
conform (4.5.4)
Vtot forţ
a tă
ietoare totalăde etaj
h înă
lţimea etajului
(3) Dacă0,1 < 0,2, efectele de ordinul 2 pot fi luate în considerare în mod
aproximativ, multiplicând valorile de calcul ale eforturilor cu factorul 1/1-.
(4) Dacă0,2 < < 0,3 determinarea valorilor eforturilor secţ
ionale se face pe baza
unui calcul structural cu considerarea echilibrului pe poziţ ia deformatăa
structurii (printr-un calcul de ordinul 2 consecvent)
(5) Nu se admit valori 0,3
(6) Dacăeforturile de calcul Ed sunt obţ inute prin metode de calcul neliniar
(utilizând valori medii ale rezistenţelor), verificarea de la paragraful (1) se
exprimăîn termeni de forţ ănumai pentru elementele cu comportare fragilă . În
zonele disipative, proiectate ca zone ductile ş i pentru ansamblul structurii,
relaţia (4.2a) se exprimăîn termeni de deformaţ ii (deplasări).
ii de ductilitate de ansamblu ş
4.6.2.3. Condiţ i locală
(1) Structura în ansamblu ş i elementele structurale implicate în mecanismul

structural de disipare al energiei seismice, asociat tipului de structurăş
i coeficientului
de comportare specific, prezintăductilitate adecvată .
(2) În acest scop, se vor respecta condiţ iile date în capitolele 5 la 9, specifice
diferitelor materiale structurale utilizate, privind impunerea unor mecanisme
favorabile de disipare a energiei ş i înzestrarea zonelor disipative cu suficientă
capacitate de deformaţ ie în domeniul postelastic
(3) Prin dimensionarea adecvatăa rezistenţ ei elementelor structurale la clădirile
multietajate se va evita manifestarea unor mecanisme de disipare de energie de tip
nivel slab, la care săse concentreze cerinţ
e excesive de ductilitate
(4) Impunerea mecanismului de plastificare dorit se realizează practic prin
dimensionarea capacită ţilor de rezistenţăîn zonele selectate pentru a avea un răspuns
seismic elastic la valori de momente suficient de mari. Modul în care se stabilesc
valorile momentelor de dimensionare se prezintăla capitolele 5 – 9, funcţ ie de tipul de
structurăşi natura materialului din care este alcă
tuităstructura clă
dirii
(5) Legă turile între elementele structurale (de exemplu nodurile structurilor tip
cadru), inclusiv conectorii dintre elementele realizate din materiale diferite sau din
betoane cu vârste diferite, ş
i planş
eele vor fi proiectate la eforturi de calcul suficient de
4.26
spunsul seismic al acestor elemente nu depăş
mari, astfel încât săse asigure cără eşte
limitele stadiului elastic.
(6) Pentru a satisface condiţ iile de la (5) planşeele vor fi proiectate la forţ
e cu 30%
mai mari decât cele furnizate de calculul structural sub încărcă rile seismice de calcul
4.6.2.4. Rezistenţ
a fundaţ
iilor
(1) Sistemul fundaţ iilor va fi verificat în acord cu prevederile P100 – 5 ş

i
Normativului de proiectare a fundaţ ăP10/2004.
iilor de suprafaţ
(2) La dimensionarea fundaţ iilor, acţiunea suprastructurii în combinaţ ia de
încărcări care include acţ iunea seismicăcorespunde mecanismului de plastificare
asociat tipului de structurăutilizat, considerând efectele suprarezistenţ
ei elementelor
structurale
(3) În cazul fundaţiilor elementelor verticale individuale (stâlpi, pereţ i), condiţ
ia
de la paragraful (1) se poate considera satisfăcutădacăefectele acţ iunii EFd asupra
fundaţiei se determinădupăcum urmează :
E Fd = E F,G + 
Rd  EF,E (4.23)
în care:
E F,G - efectul acţiunii (efortul secţional) din încă rcările neseismice, incluse în
combinaţ ia de acţ
iuni considerate în calculul la cutremur
E F,E - efectul acţ
iunii (efortul secţ
ional) din încă
rcările seismice de proiectare

Rd - ă
factorul de suprarezistenţ, egal cu 1 pentru q 3, ş
i 1,15 în celelalte cazuri
 - valoarea (Rdi/Edi) q în zona disipativăa elementului i a structurii care are
influenţ
a cea mai mare asupra efortului EF considerat, iar
R di - rezistenţ
a (efortul capabil) al elementului i
E di - valoarea de proiectare a efortului în elementul i corespunză
toare acţ
iunii
seismice de proiectare
(1) Raportul  se calculeazăastfel:
- în cazul fundaţiilor de stâlpi ş
i pereţi,  se determinăca valoare a raportului
momentelor MRd/MEd în secţ iunea transversalăde la baza zonei plastice
iilor stâlpilor cadrelor cu contravântuiri centrice  este valoarea
- în cazul fundaţ
minimăa raportului forţ elor axiale NRd/NEd, determinate pentru toate diagonalele
întinse
- în cazul fundaţ iilor stâlpilor cu contravântuiri excentrice,  este valoarea
minimăa raportului forţ elor tă ietoare VRd/VEd determinatăpentru toate zonele
disipative forfecate sau a raportului momentelor încovoietoare MRd/MEd
determinate în toate zonele disipative.
(2) Pentru fundaţii comune pentru mai multe elemente verticale (grinzi de fundaţii,
ia (EFd = EF,G + 
radiere sau infrastructuri tip cutie) relaţ Rd  EF,E ) se aplicăpentru
baza tuturor elementelor verticale, considerând  Rd = 1.
4.27
4.6.2.5. Condiţ
ii de deplasare laterală
(1) Verificarea structurii la starea limităultimătrebuie săaibăîn vedere ş i

limitarea deplasărilor laterale pentru:
- limitarea degradă rilor structurale, în vederea asigură rii unei margini de
siguranţăsuficiente faţ ăde deplasarea lateralăcare produce prăbuşirea
- evitarea prăbuşirii unor elemente nestructurale care ar putea pune în pericol
vieţ
ile oamenilor
- limitarea efectelor de ordinul 2, care dacăsunt excesive pot conduce la
ţ
pierderea stabilităii structurilor
- pentru evitarea sau limitarea efectelor coliziunii între clă dirile vecine, în
situaţ
iile în care dimensiunile rosturilor seismice nu pot fi oricât de mari.
(2) Verificările deplasă rilor laterale prevăzute la (1) nu sunt necesare pentru
iile amplasate în zonele seismice, caracterizate de valori a g 0,12g.
construcţ
De asemenea, aceastăverificare nu este necesarăpentru construcţ
iile aflate sub
influenţ
a cutremurelor crustale din zona Banatului.
(2) În cazul clădirilor cu pereţ i structurali, cu rigiditate lateralăconsistentă
(orientativ cu perioada oscilaţ iilor proprii 0,8 sec.) se considerăcădeplasă rile
laterale sunt suficient de mici pentru a satisface condiţiile date la (1).
(3) Pentru restul clădirilor cu structura din cadre verificarea deplasărilor laterale se
efectueazăconform procedeului dat în Anexa E.
4.6.2.6. Rosturi seismice
(1) Rosturile seismice se prevă d cu scopul de a separa între ele corpuri de

construcţ ie cu caracteristici dinamice diferite pentru a le permite săoscileze
independent sub acţ iunea miş cărilor seismice sau pentru a limita efectele eventualelor
coliziuni, la un nivel situat sub capacitatea de rezistenţăa acestor clă diri, dimensionate
în ipoteza unei comportă ri independente.
(2) În cazul în care rosturile separătronsoane cu caracteristici dinamice ş i
constructive similare, acestea pot avea dimensiuni stabilite din condiţ
ia de rost de
dilataţ
ie – contracţ
ie.
(3) În cazul în care corpurile de clădire învecinate:
- au caracteristici dinamice (mase, înă
lţimi, rigidităţ
i) foarte diferite;
- au rezistenţ e laterale foarte diferite (de exemplu, când construcţ ia nouăeste plasată
în vecinătatea unei construcţ ii vechi, cu vulnerabilitate seismicăînaltă);
- au unul faţ ă de celă lalt poziţ ii excentrice (planurile principale verticale
perpendiculare pe rost sunt relativ distanţate - fig. 4.7);
- au planş
eele decalate pe verticală
- lă ţimea rostului se dimensioneazăpunând condiţ ia ca în timpul cutremurului
tronsoanele separate prin rost sănu se afecteze prin coliziune, atunci când acestea ar
oscila defazat;
(4) ţ
Lăimea necesarăa rosturilor definite la (3) se determinăcu relaţ
ia:
4.28
d1 d2 20 mm (4.26)
în care (în fig. 4.8)
Δ ţ
lăimea necesarăa rostului seismic
d1, d2 deplasările maxime ale celor douătronsoane sub acţ iunea încărcă rilor
seismice orizontale la nivelul extremită ţilor superioare a corpului de clădire
cu înălţ
imea mai mică , deplasări calculate conform 4.5.4.
Δ
Figura 4.7
(1) (2)
Δ1 Δ2
20 mm
Figura 4.8
(5) În cazuri intermediare celor definite la (2) ş i (3), respectiv pentru clădiri
proiectate pentru un nivel de siguranţ ăsimilar (pe baza unor Coduri de
proiectare apropiate conceptual ş i la nivelul prevederilor de detaliu), cu
caracteristici apropiate din punct de vedere dinamic ş i al gabaritelor,
dimensiunea rosturilor se determinăcu relaţia:
 d12 d 22 21 ,2 d1 d 2
(4.27)
în care:
ρ– coeficient care introduce influenţ
a factorilor de care depinde amortizarea coliziunii
4.29
(6) Valoarea ρ1,2 < 0 se stabileş
te cu expresia:
1 ,2 1 - 
1 e
1 e 1
2 2
(4.28)
unde:
T
 2 1 , raportul perioadelor fundamentale ale celor douăcorpuri de clă
diri
T1
 1 ,2 , media geometricăa fracţ

iunilor din amortizarea critică
, corespunză
toare
celor douăclă diri
1
ψ ie al ciocnirii; în cazurile curente   (q – factorul de
factorul de restituţ
q
comportare al structurii)
În cazul ideal al unei coliziuni elastice, T 1, T 2 ş i ξ1, ξ2 se determinăpe baza
ţ
proprietăilor iniţ
iale (elastice) ale celor 2 corpuri de clădire.
(7) se admite săse adopte rosturi de dimensiuni inferioare valorilor obţ
inute prin
iilor (4.27) ş
aplicarea relaţ i (4.28), dacă
:
(a) forţ
ele de impact rezultate dintr-un calcul dinamic sunt luate în considerare
la dimensionarea celor douătronsoane;
(b) în rosturi se poziţioneazădispozitive de amortizare (tampoane, resoarte etc.)
cu caracteristici şi poziţ
ii determinate printr-un calcul dinamic adecvat.
(8) La alegerea poziţ iei rosturilor se va urmări ca tronsoanele de la extremităţ
ile
clădirii, care suportă ş ocul maxim, să aibă, în raport cu tronsoanele
intermediare, o masăsporită(inclusiv prin prevederea unui numă r suplimentar
de travei) ş ăsuperioarăpentru a limita efectele
i/sau o capacitate de rezistenţ
negative suplimentare în aceste corpuri de clădire.
(9) Dimensiunile rosturilor stabilite conform alineatelor (4) ş
i (5) sunt valabile ş
i
pentru elementele de finisaj.
În cazurile în care se adoptăelemente de mascare, acestea vor fi astfel alese încât sănu
aibăo influenţ ăsemnificativăasupra oscilaţiilor corpurilor de clă
dire învecinată, iar în
cazul degradă rii elementelor de mascare sănu existe riscul de desprindere ş i că
dere a
unor piese care săpericliteze vieţ ile oamenilor sau unele componente importante ale
construcţ iilor, instalaţ
iilor etc.
4.6.3. Starea limităde serviciu
i
(10) Cerinţele de limitare a degradă rilor asociate stării limităde serviciu se

considerăsatisfă cute, dacăsub acţ iuni seismice având o probabilitate mai mare de
manifestare decât acţiunea seismicăfolosităîn cazul verificării la starea limităultimă
(conform 2.1), deplasările relative de nivel se încadreazăîn limitele date la 4.6.3.2.
4.30
(11) În cazul clă dirilor cu importanţ ă pentru protecţia civilă sau conţ inând
echipamente sensibile pot fi necesare verificări suplimentare pentru starea limităde
serviciu, cerinţ
e prevăzute în reglementă
ri specifice
4.6.3.2. Limitarea deplasării relative de nivel
(1) Dacăîn secţ iunile 5 – 9 nu se dau prevederi specifice diferite, vor fi satisfă
cute
următoarele condiţ
ii:
(a)pentru clă
diri cu elemente nestructurale din materiale fragile ataş
ate structurii
d r 0 ,004h (4.24)
(b) Pentru clă diri având elemente nestructurale fixate astfel încât nu afectează
deformaţiile structurale sau având elemente nestructurale ductile
d r 0 ,008h (4.25)
unde
dr deplasarea relativăde nivel
h înă
lţimea de nivel
 factorul de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtăa acţiunii
seismice asociate cu starea limităde serviciu; valorile se dau în Anexa E.
4.7. Sinteza metodelor de proiectare
(1) Funcţie de importanţ a construcţiei, ş

i mai general, funcţ ie de exigenţ ele
impuse în ceea ce priveş te performanţa seismicăa acesteia, procesul de proiectare
poate fi organizat în douămetode generale de calcul, care sunt denumite în continuare
metoda A ş i metoda B.
(2) Cele douămetode diferăîn esenţ ăprin modul indirect, implicit, în cazul
metodei A, ş i direct, explicit, în cazul metodei B, în care este considerat în calcul
caracterul neliniar al ră spunsului seismic. Funcţie de caracteristicile structurii ş
i de
precizia necesarăa rezultatelor calcului structural se pot folosi, dupăcaz, procedee de
calcul structural statice sau dinamice, pe modele plane sau spaţ iale.
(3) Metoda A, cu caracter minimal, obligatoriu, utilizeazămetode de calcul
structural în domeniul elastic.
(4) Impunerea prin proiectare a mecanismului de plastificare (de disipare de
energie) dorit se face plecând de la valorile eforturilor produse de încărcă
rile seismice
de proiectare, printr-o ierarhizare adecvatăa capacită ţ ăa elementelor
ii de rezistenţ
structurale (metoda „proiectă ţ
rii capacităii de rezistenţă”).
(5) Condiţ iile de rigiditate laterală(de control al deplasă rilor laterale) la starea
limităultimăimplicăevaluarea cerinţ elor de deplasare pe baza valorilor deplasă rilor
furnizate de calculul structural elastic sub încă rcările de calcul. Acestea se amplifică
prin coeficienţ i supraunitari, funcţ ie de ductilitatea cu care este structura ş i de
caracteristicile de oscilaţ ie (perioada vibraţ iilor proprii), ale acesteia pentru a evalua,
într-o manierăaproximativă, valorile efective ale deplasă rilor seismice.
4.31
(6) Condiţ iile de ductilitate, de ansamblu sau locale, sunt considerate satisfă cute
prin respectarea unor reguli de dimensionare (de exemplu, prin limitarea zonelor
comprimate la elementele structurilor de beton armat) ş i/sau de alcă
tuire constructivă
(de exemplu, prin prevederea unei armă turi transversale minime).
(7) Metoda B, se bazeazăpe utilizarea metodelor de calcul neliniar, static sau
dinamic.
Ca urmare metoda se aplică , ca metodăde verificare, unor structuri complet
dimensionate prin aplicarea metodei A. Caracteristicile de rezistenţăşi de deformaţie
ale elementelor se determinăpe baza valorilor medii ale rezistenţ
elor materialelor.
(8) Mecanismul de plastificare la acţ iuni seismice este pus în evidenţ ăexplicit,
în mod aproximativ în cazul aplică rii metodei de calcul static neliniar (de tip biografic),
sau riguros, în cazul aplicării metodei de calcul dinamic neliniar.
(9) Metoda de calcul dinamic neliniar furnizeazăcerinţ ele de deplasare ş i de
ductilitate corespunză toare accelerogramelor utilizate. Capacitatea de deformare se
stabileşte separat, individual pentru fiecare element esenţ ial pentru stabilitatea clădirii.
(10) Metoda de calcul static neliniar permite evaluarea capacită ţilor de deformare.
Cerinţ ele de deplasare lateralăsau de ductilitate se stabilesc separat, cel mai bine din
spectrele răspunsului seismic neelastic.
iale care caracterizeazămetodele A ş

Elementele esenţ i B sunt prezentate în tabelul 4.4.
4.32
Tabelul 4.4
Caracteristicile de bazăale Stabilirea Verificarea
Modelarea modelului structural
Nr. Metoda Metoda eforturilor condiţiilor de
acţiunii Legea fizică Caracterul Tipul secţionale de conformare
crt. de proiectare de calcul seismice a materia- acţ iunii modelului dimensionare antiseismică
ului seismice structural
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 Metoda A Statică forţe convenţ ionale liniară(L) static (S) a) plan (PL), cu - valorile eforturilor de la Se impun
liniară(SL) distribuite după o considerarea extremită ţile unor urmă toarele
metoda lege similară simplificată a elemente ale structurii se condiţ ii generale:
curentă de distribuţiei forţelor efectelor de modifică în raport cu a) Condiţ ia de
proiectare de inerţie în torsiune generală valorile rezultate din rigiditate:
răspunsul seismic calculul structural, în Valorile de calcul
liniar vederea impunerii ale deplasă rilor
mecanismului de trebuie săfie mai
plastificare dorit mici decât valorile
- diagramele de eforturi admise
pe elementele structurale
sunt cele asociate b) Condiţ ia de
mecanismului de ductilitate:
b) spaţ
ial (SP) plastificare Aceasta se
exprimă , în mod
aproximativ, prin
condiţ ii de
alcătuire a
secţiunilor în
funcţ ie de valorile
eforturilor
secţionale
2 Dinamică accelerograme liniară(L) dinamic (D) a) plan (PL) - eforturile rezultate din Nu se poate
liniară(DL) calculul structural se verifica explicit
reduc proporţ ional pânăla realizarea
valorile corespunză toare mecanismului de
forţei seismice de calcul. plastificare urmărit
- se procedează în
continuare ca la pct. 1
b) spaţ
ial (SP)
4.33
0 1 2 3 4 5 6 7 8
3 Metoda B Statică forţe convenţ ionale neliniară static (S) a) plan (PL) - Se stabilesc:
metoda bazată neliniară distribuite după o (NL)
pe considerarea (SNL) lege similară a) mecanismul de
proprietă ţilor de distribuţiei forţelor plastificare a
deformare a de inerţie în structurii (în
structurii răspunsul seismic ipoteza considerată
privind distribuţ ia
forţelor orizontale)
b) spaţ
ial (SP) b) capacită ţ
ile de
deformare ş i de
ductilitate a
structurii
4 Dinamică accelerograme neliniară dinamic (D) a) plan (PL) - Se stabilesc:

neliniară (NL) a) mecanismul de
(DNL) plastificare a
structurii
b) spaţ
ial (SP) b) cerinţ ele de
deplasare ale
structurii ş i de
ductilitate în
articulaţiile
plastice
4.34
5. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DE BETON
5.1. Generalităţ
i
5.1.1. Domeniu
(1) Acest capitol se referăla proiectarea în zone seismice a clă dirilor şi altor
construcţ
ii similare, definite la 1.1, cu structura din beton armat, numite în continuare
construcţ
ii de beton.
(2) Pentru proiectarea construcţ iilor de beton la încărcă
ri neseismice se foloseş
te
STAS 10107/0-90. Prevederile date în continuare completeazăprevederile STAS
10107/0-90 pentru cazul proiectă
rii la acţiuni seismice.
Notă
: Dupăintrarea în vigoare a codului armoni zat cu Eurocode 2, în curs de elaborare, în locul STAS 10107/0 -90 se
va utiliza acest cod.
(3) Alte reglementă

ri tehnice complementare prezentului capitol sunt :
P 85 /2004 : Ghid de proiectare pentru construcţ

ii cu pereţ
i structurali.
NP 033 - 99 : Cod de proiectare pentru structuri din beton cu armăturărigidă
.
P10 /1986 : Normativ privind proiectarea ş
i executarea lucră
rilor de fundaţ
ii directe
în construcţ
ii.
rilor din beton, beton armat ş
NP 012 – 99 : Ghid de practicăpentru executarea lucră i
beton precomprimat.
ST 009 – 96 : Specificaţ eş
ie privind cerinţ ăpentru armături.
i criterii de performanţ
5.1.2. Definiţ
ii
(1) Termenii specifici prezentului capitol, pentru zone, elemente ş

i sisteme
structurale, se definesc dupăcum urmează:
- Zonăcritică(zonădisipativă ): zonăa unui element structural principal, unde apar
cele mai nefavorabile combinaţ ii de eforturi (M, N, V, T) ş i unde pot sa apara
deformaţ ii plastice. Lungimea zonelor critice este precizatăîn articolele relevante ale
prezentului capitol.
- Grindă: Element structural solicitat preponderent de încărcări transversale, la care
forţa axialăde proiectare normalizată(eforturile de compresiune sunt considerate
pozitive) d N Ed / Ac f cd 0 ,1 .
- Stâlp: Element structural, care susţ ine încă
rcări gravitaţ
ionale prin compresiune
axială, la care d > 0,1.
- Perete (perete structural): Element structural vertical care susţ
ine alte elemente, la
iunii l w/bw 4.
care raportul dimensiunilor laturilor secţ
- Perete ductil: perete cu rotirea împiedicatăla bazădimensionat ş i alcătuit pentru a
disipa energie prin deformaţ
ii de încovoiere în zona criticăde la baza lui.
- Perete cuplat: element structural alcă tuit din doi sau mai mulţ i pereţi (montanţi),
conectaţ
i într-un mod regulat prin grinzi ductile (grinzi de cuplare), capabile săpreia
5.1
prin efect indirect cel puţ
in 30% din momentele de la baza montanţ
ilor, lucrând
separat.
- Sistem structural tip pereţ i: Sistem structural în care pereţii verticali, cuplaţ
i sau
nu, preiau majoritatea încărcă rilor verticale şi orizontale, a că rui rezistenţ ăla forţe
laterale este cel puţ
in 70% din rezistenţa întregului sistem structural. Altfel spus, acest
sistem este proiectat pentru a prelua cel puţ in 70% din forţ a seismicălateralăde
proiectare.
- Sistem structural tip cadru: sistem structural în care încă rcările verticale cât ş
i
cele orizontale sunt preluate în proporţ
ie de peste 70% de cadre spaţiale.
- Sistem structural dual: Sistem structural în care încă rcările verticale sunt preluate
în principal de cadre spaţ iale, în timp ce încă rcările laterale sunt preluate parţ ial de
sistemul în cadre ş i parţ
ial de pereţ i structurali, individuali sau cuplaţ i. Sistemul are
douăvariante de realizare:
- Sistem dual, cu pereţ i predominanţ i: Sistemul dual în care contribuţ ia
pereţilor în preluarea forţelor laterale reprezintăpeste 50% din total.
- Sistem dual, cu cadre predominante: Sistemul dual în care contribuţ ia
cadrelor în preluarea forţ
elor laterale reprezintăpeste 50% din total.
- Sistem flexibil la torsiune: În aceastăcategorie se încadreazăsistemele cu pereţ i,
şi cele duale fă rărigiditatea suficientăla torsiune (4.4.1.5), de exemplu sisteme
structurale constând din cadre flexibile combinate cu pereţ i concentraţ
i în zona din
centrul clădirii (sistem cu nucleu central).
- Sistem tip pendul inversat: Sistem în care peste 50% din masăeste concentratăîn
treimea superioarăa structurii sau la care disiparea de energie se realizeazăîn
principal la baza unui singur element al clă
dirii.
Notă : Structurile parter tip cadru, cu stâlpi la care νd<0,3, având extremităţ
ile superioare conectate prin intermediul unui
planş eu-diafragmă , nu aparţin acestei categorii.
5.2. Principii de proiectare
5.2.1. Capacitatea de disipare de energie. Clase de ductilitate
(1) Proiectarea seismicăa construcţ iilor de beton armat va asigura o capacitate

adecvatăde disipare de energie, fă răo reducere substanţ ialăa rezistenţ ei la forţ
e
orizontale ş i verticale. În acest scop se vor respecta cerinţele ş
i criteriile date în
capitolul 2.
(2) Aplicarea prevederilor din prezentul cod pentru construcţ ii de beton asigură
acestora, cu un grad de încredere înalt, o capacitate substanţ ialăde deformare în
domeniul postelastic, distribuităîn numeroase zone ale structurii, şi evitarea cedă
rilor
de tip fragil. Construcţiile care respectăaceste prevederi se încadreazăîn clasa de
ductilitate înaltăH.
(3) Alternativ, pentru construcţii amplasate în zonele seismice de caracterizate de
valori a g  0,12g , se poate adopta o proiectare care săînzestreze structurile cu
capacitate de ductilitate mai mică
, cu un spor corespunză ă. În acest caz
tor de rezistenţ
construcţ iile se încadreazăîn clasa de ductilitate medie (M), pentru care codul
cuprinde prevederi separate.
În cazuri deosebite (de exemplu la structuri cu elemente care au secţiuni dezvoltate ş
i
cu rezistenţăînaltăca urmare a respectării altor condiţ ii) se admite ş i pentru
5.2
construcţ iile amplasate în zonele seismice ag 
0,12g proiectarea pentru clasa medie de
ductilitate.
(4) Opţ iunea de a proiecta pentru una din cele doua clase de ductilitate se face prin
selectarea valorilor coeficienţ
ilor de comportare q date în tabelul 5.1.
5.2.2. Tipuri structurale ş

i factori de comportare
5.2.2.1. Tipuri structurale
(1) Clădirile din beton pot fi clasificate într-una din următoarele tipuri,
corespunzător comportă
rii estimate sub încă
rcări seismice orizontale:
(a) sistem tip cadre;
(b) sistem dual (preponderent cu cadre sau cu pereţ
i);
(c) sistem tip pereţ
i;
(d) sistem pendul inversat;
(e) sistem flexibil la torsiune;
(2) Cu excepţ ia sistemelor flexibile la torsiune, construcţ iile de beton pot fi
încadrate în sisteme structurale diferite în cele douădirecţ
ii principale.
(3) Pentru sistemele tip cadru ş i tip pereţ i cu elementele verticale distribuite
uniform în plan, condiţ ia (4.1) pentru estimarea rigidită ţii la torsiune nu trebuie
verificatăexplicit pentru încadrarea construcţiei în sistemele definite la paragraful (1).
5.2.2.2. Factori de comportare pentru acţ

iuni seismice orizontale
(1)Factorul de comportare q, care ţ ine seama de capacitatea de disipare de energie a

structurii pentru fiecare direcţ
ie de calcul a clă
dirii, are valorile din tabelul 5.1.
Tabelul 5.1 Valorile factorului de comportare q pentru structuri regulate în elevaţ

ie
q
Tipul de structură
Clasa de ductilitate H Clasa de ductilitate M
Cadre, Sistem dual, Pereţ
i cuplaţ
i 5αu/α1 3,5 αu /α1
Pereţ
i 4 αu/α1 3,0
Nucleu (flexibilăla torsiune) 3,0 2,0
Structuri tip pendul inversat 3,0 2,0
(2) În cazul clă

dirilor cu neregularitate pe verticală
, valorile q din tabelul 5.1 se
reduc cu 20%.
(3) αu/α1 introduce influenţ a unora dintre factorii că rora li se datorează
suprarezistenţ
a structurii, în special a redundanţ
ei construcţ
iei.
5.3
(4) αu/α1 se poate determina din calculul static neliniar pentru construcţ ii din
aceeaş i categorie, ca valoare a raportului între forţ a lateralăcapabilăa structurii (atinsă
când s-a format un număr suficient de articulaţ ii plastice, care săaducăstructura în
pragul situaţ iei de mecanism cinematic) ş i forţa lateralăcorespunză toare atingerii
capacită ţii de rezistenţăîn primul element al structurii. u/ 1 este astfel raportul
valorilor adimensionalizate ale acestor forţ e.
(5) Pentru cazurile obiş
nuite se pot adopta urmă
toarele valori aproximative ale
raportului u/1:
(a) Pentru cadre sau pentru structuri duale cu cadre preponderente:
- diri cu un nivel: αu/α1 = 1.15;
clă
- diri cu mai multe niveluri ş
clă i cu o singurădeschidere: αu/α1 = 1.25 ;
- diri cu mai multe niveluri ş
clă i mai multe deschideri: αu/α1 = 1.35 ;
(b) Pentru sisteme cu pereţ i structurali ş i sisteme duale cu pereţ i preponderenţ i:
- structuri cu numai 2 pereţ i în fiecare direcţ ie: αu/α1 = 1.0;
- structuri cu mai mulţi pereţ i: αu/α1 = 1.15;
- structuri cu pereţ
i cuplaţ iş i structuri duale cu pereţ i preponderenţ i: αu/α1 = 1.25.
(6) În cazul în care structura prezintăregularitate completăş i se pot asigura

condiţ
ii de execuţie perfect controlate, factorul αu/α1 poate lua valori sporite cu pânăla
20%.
5.2.3. Cerinţ
e de proiectare
i
(1) Prevederile prezentei secţ iuni se aplică structurilor de rezistenţ ă ale

construcţ iilor prevă zute la 5.1.1(1), executate monolit, prefabricat sau mixt (parţ
ial
monolit – parţ ial prefabricat).
Proiectarea seismicăa structurilor de beton precomprimat se va face pe baza unor
prescripţii speciale.
(2) La proiectarea seismicăa structurilor de beton armat, prevederile date în
prezenta secţiune vor fi considerate împreunăcu prevederile specifice celorlalte coduri
care reglementeazăproiectarea construcţ iilor de beton armat (vezi 5.1.1.(2) ş
i (3)).
5.2.3.2. Condiţ ălocală

ii de rezistenţ
(1) Acţ iunea seismică, implicând incursiuni în domeniul postelastic, nu trebuie să

ţ
producăreduceri semnificative ale capacită ă
ii de rezistenţ.
(2) Se admite căcerinţ a de rezistenţ ăîntr-o anumităsecţ iune este satisfăcutădacă
valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă, determinatăpa baza STAS 10107/0-
90, este mai mare, la limităegală, cu valoarea de proiectare a efortului maxim din
secţiunea considerată, conform relaţ iei (4.21).
5.4
5.2.3.3. Condiţ
ii de ductilitate globală
5.2.3.3.1. Mecanismul structural de disipare de energie

(1) Proiectarea seismicăare ca principal obiectiv dezvoltarea unui mecanism de
plastificare favorabil (vezi paragraful 4.6.2.3.). Aceasta înseamnă:
(a) La structurile tip cadre etajate, deformaţ iile plastice săaparămai întâi în
secţ ţ
iunile de la extremităile riglelor ş
i ulterior şi în secţ
iunile de la baza stâlpilor.
(b) În cazul structurilor cu pereţ
i, deformaţ iile plastice săse dezvolte în grinzile de
cuplare (atunci când acestea există)şi în zonele de la baza pereţ
ilor.
(c) Nodurile (zonele de legă turăîntre elementele verticale ş
i orizontale) ş
i planş
eele
săfie solicitate în domeniul elastic.
(d) Zonele disipative săfie distribuite relativ uniform în întreaga structură , cu cerinţ
e
de ductilitate reduse, evitându-se concentrarea deformaţ iilor plastice în câteva
zone relativ slabe (de exemplu, în stâlpii unui anumit nivel).
(2) Verificarea formă rii unui asemenea mecanism se poate realiza utilizând
calculul dinamic neliniar cu accelerograme naturale sau sintetice, compatibile
spectrului de proiectare.
(3) Pentru structuri obiş nuite, obiectivul precizat la (1) se poate realiza
dimensionând elementele la eforturi determinate în acord cu metoda proiectării
capacită ţ ă
ii de rezistenţ, realizând pentru zonele pentru care se urmă reş
te o comportare
elasticăo asigurare suplimentarăfaţ ăde zonele critice (disipative).
(4) Dimensionarea ş i alcă tuirea elementelor structurale va evita manifestarea unor
ruperi cu caracter neductil sau fragil (vezi 5.2.3.3.3).
(5) Deplasările laterale asociate cerinţelor de ductilitate vor fi suficient de reduse
pentru a nu apă ţ
rea pericolul pierderii stabilităii sau pentru a nu spori excesiv efectele
de ordinul 2.
5.2.3.3.2. Valorile de proiectare (de dimensionare) ale eforturilor

(1) În vederea impunerii mecanismului structural de disipare de energie, care să
îndeplineascăcerinţ ele date la (5.2.3.3.1), la nodurile grinzi – stâlpi ale structurilor tip
cadru, va fi îndeplinităurmă toarea condiţ ie:
M Rc Rd M Rb (5.1)
în care:
M Rc suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor; se
considerăvalorile minime, corespunzătoare variaţ iei posibile a forţ
elor
axiale în combinaţ
ia de încărcă
ri care cuprinde acţ
iunea seismică;
M Rb suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile în grinzile care intrăîn
nod;
Rd ădatorat efectului de consolidare al oţ
factorul de suprarezistenţ elului, care
se va considera 1,3 pentru clasa de ductilitate înaltă(H) ş
i 1,2 pentru clasa de
ductilitate medie (M).
5.5
(2) Expresia (5.1) va fi îndeplinităîn cele 2 planuri principale de încovoiere. Se
considerăambele sensuri ale acţ iunii momentelor din grinzi în jurul nodului (orar ş i
antiorar), sensul momentelor din stâlp fiind opus totdeauna momentelor din grinzi.
Dacăstructura tip cadru este dezvoltatănumai într-una din direcţ ii, satisfacerea relaţ
iei
(5.1) se verificănumai pentru acea direcţie.
(3) Nu este necesarăverificarea relaţ iei (5.1) la :
- construcţ ii cu un nivel;
- ultimul nivel al construcţ iilor etajate;
- primul nivel al clă dirilor cu 2 niveluri, dacăvaloarea normalizatăa forţ
ei
axiale d 0,3 în toţi stâlpii.
Notă: Obiectivul impunerii mecanismului de disipare de energie urmărit, se poate atinge şi dacăîn locul verificării
M RB
condiţ
iei (5.1) la fiecare nod, stâlpii se dimensioneazăla valorile de momente M Edc M 'Edc , în care
M 'E db
sumele momentelor capabile din grinzi M RB ş
i ale momentelor în grinzi rezultate din calculul structural
M 'Edb se refrăla extremităţ

ile din toate deschiderile de la nivelul considerat. M 'Ed c este momentul în stâlp
rezultat din calculul structural sub încă

rcările seismice de proiectare.
(4) În cazul structurilor cu pereţ

i, incertitudinile legate de distribuţ
ia eforturilor în
răspunsul inelastic se pot lua în considerare în mod acoperitor prin adoptarea unei
diagrame înfăşură toare de momente de proiectare ca în fig. 5.1.
S-a notat:
M 'Ed momentele rezultate din calculul structural la încă
rcă
rile seismice de
proiectare
M Ed momentele de proiectare
hs înălţimea primului nivel de deasupra bazei
Notă: Alternativ, pentru determinarea valorilor M Ed în pereţ

i se poate utiliza procedura datăîn P 85/2004, unde se dau
şi alte prevederi necesare, cum sunt cele care se referăla aplicarea metodei ierarhizării capacită ţ ăîn
ii de rezistenţ
pereţ i cuplaţ
i, sau în pereţi în care la bazăse dispune mai multăarmă tur ădecât cea strict necesarădin calcul (de
exemplu, din necesitatea respectării coeficienţ
ilor minimi de armare).
MEd
'
'
MEd
M Ed
hs hs
sistem cu perete sistem dual
Figura 5.1
(5) Eforturile (momentele încovoietoare) de dimensionare se pot redistribui între

elementele verticale ale structurii în limita a 30%, iar între elementele orizontale în
limita a 20%, pe baza capacităţ ii înalte de deformare plasticărealizatăprin aplicarea
măsurilor prevăzute în cod.
În urma redistribuţ iei, valorile însumate ale eforturilor nu trebuie săfie inferioare celor
5.6
obţinute din calculul structural.
5.2.3.3.3. Evitarea ruperilor cu caracter neductil
(1) Prin modul de dimensionare ş i de alcă
tuire a elementelor structurale de beton
armat se vor evita ruperile premature, cu caracter neductil, care pot împiedica
mobilizarea mecanismului proiectat de disipare a energiei. Asigurarea faţ ăde aceste
tipuri de rupere va fi superioarăîn raport cu cea faţ ăde cedarea la moment încovoietor,
cu sau fărăforţ ăaxială . În acest scop se vor evita:
(a) Ruperile în secţ
iuni înclinate datorate acţ
iunii forţ
elor tă
ietoare;
(b) Dislocările produse de forţele de lunecare în lungul unor planuri prefisurate, ca de
exemplu rosturile de lucru la elemente monolite sau rosturile dintre elementele
prefabricate şi suprabetonare;
(c) Pierderea ancorajului armă turilor ş
i degradarea aderenţ
ei cu betonul la armăturile
de oţel în zonele de înnă
dire;
(d) Ruperile zonelor întinse, armate sub nivelul corespunză
tor eforturilor de fisurare
ale secţ
iunilor.
(2) Valorile de proiectare ale forţ elor tăietoare ş i forţelor de lunecare vor fi cele
asociate mecanismului de plastificare structural ş i includ eventualele efecte de
suprarezistenţ ă, precum ş i, acolo unde este semnificativ, sporul datorat manifestării
modurilor superioare de vibraţ ie pe structura plastificată . Prevederi pentru evaluarea
forţelor tă ietoare de proiectare în elementele structurilor cu pereţ i sunt date în
prescripţiile de calcul specifice acestor construcţ ii (P 85/2004).
(3) În anumite situaţii, ca de exemplu la grinzile de cadru care conlucreazăcu zone
ample de planş eu, momentul de fisurare poate avea o valoare superioarămomentului
capabil, ipotezăcare trebuie luatăîn considerare la evaluarea forţ ei tăietoare de
dimensionare a armă turilor transversale.
(4) Pentru evitarea ruperilor zonelor întinse, se vor prevedea cantită ţi de armătură
suficiente, care vor respecta cantităţile minime din prescripţ iile de calcul specifice
construcţ iilor de beton armat (STAS 10107/0-90 ş i P85/2004, etc.).
5.2.3.4. Condiţ
ii de ductilitate locală
(1) În vederea obţ inerii unei ductilită ţi de ansamblu substanţ iale, prin
dimensionarea ş i alcă
tuirea elementelor structurale de beton armat se va asigura în
zonele critice ale acestora o capacitate înaltăş i stabilăde disipare a energiei, fără
reducerea semnificativăa rigidităţii ş
i/sau a rezistenţ ei.
(2) Acest obiectiv se considerărealizat dacăsunt satisfă
cute următoarele condiţ
ii:
(a) Zonele comprimate la starea limităde rezistenţ ăîn secţ iunile elementelor de beton
armat au o dezvoltare limitată , funcţ ie de natura elementului ş i a solicitării
acestuia.
În cazul pereţ ilor structurali se admite condiţ ia echivalentăa limită rii efortului
unitar mediu de compresiune în secţ iune. Prevederi concrete referitoare la aceste
condiţii se dau în continuare diferenţ iat funcţie de tipul elementelor.
(b) Flambajul barelor de oţ el comprimate în zonele plastice potenţ
iale este împiedicat
prin prevederea de etrieri ş i agrafe la distanţ
e suficient de mici, conform
prevederilor date la 5.3 şi 5.4.
5.7
(c) Proprietăţ ile betonului ş i oţelului sunt favorabile sub aspectul realiză
rii unei
ductilităţ
i locale suficient de mari. Astfel:
ăsuficientăla compresiune ş
- betonul trebuie săaibăo rezistenţ i o capacitate de
deformare suficientă.
- oţelul folosit în zonele critice ale elementelor seismice principale trebuie să
posede alungiri plastice substanţ iale. Oţ elurilor neductile, cum este STNB din
plase şi carcase sudate, pot fi utilizate numai în situaţiile în care, prin modul de
dimensionare, se poate asigura o comportare elasticăa acestor armă turi.
- raportul între rezistenţ elului ş
a oţ i limita lui de curgere trebuie sănu fie excesiv
de mare (orientativ 1,4).
- armăturile utilizate la armarea zonelor plastice potenţ iale trebuie săposede
proprietăţi de aderenţ ăsubstanţ
iale printr-o profilaturăeficientă.
(3) Pentru sporirea ductilităţ
ii locale se poate aplica una sau mai multe dintre
următoarele mă
suri:
- modificarea secţ iunii transversale a elementelor, în sensul mă ţ
ririi lăimii
(evază
rii) acesteia în zona comprimată;
- în cazul elementelor comprimate, reducerea efortului unitar mediu de
compresiune, respectiv sporirea dimensiunilor secţ
iunii transversale;
- sporirea armă
turii din zona comprimatăa secţ
iunilor;
- ţ
limitarea cantităii de armă
turăîn zona întinsăa secţ
iunii;
- mă
rirea clasei betonului;
- confinarea betonului din zona comprimată prin armături transversale
adecvate.
5.2.3.5. Condiţ ă
ii de redundanţ
(1) Se va urmă ri realizarea unui grad înalt de redundanţ ăîmpreunăcu o bună

capacitate de redistribuire a eforturilor, pentru a permite ca disiparea energiei săfie
distribuităîn toatăstructura ş i săcreascăenergia totalădisipată . În consecinţ ă,
sistemelor structurale cu grad redus de nedeterminare staticăli s-a atribuit un factor de
comportare mai mic (vezi tabelul 5.1). Capacitatea de redistribuţ ie necesarăeste
asiguratăprin prevederile de asigurare a ductilităţ iunile 5.3 ş
ii locale date in secţ i 5.4.
5.2.3.6. Măsuri suplimentare
(1) Aceste măsuri urmăresc o asigurare suplimentarăfaţ ăde incertitudinile privind

comportarea elementelor structurale ş iei în ansamblu, precum ş
i a construcţ i fidelitatea
modelului de calcul în raport cu răspunsul seismic real.
(2) Alegerea unei configuraţ ii cât mai regulate în plan ş i în elevaţie reduce
substanţ ial incertitudinile în ceea ce priveş
te comportarea de ansamblu a construcţ iei ş
i
permite alegerea unor modele ş i metode de calcul structural în acelaşi timp simple şi
suficient de sigure.
(3) În vederea reducerii incertitudinilor referitoare la rezistenţ
a elementelor
structurale:
5.8
- se vor adopta dimensiuni suficiente pentru secţ
iunile elementelor structurale, astfel
încât abaterile de execuţie, încadrate în toleranţele admise, sănu influenţ eze
semnificativ comportarea structuralăş i/sau sănu sporeascăexagerat efectele de
ordinul 2;
- se va limita Raportul dimensiunilor secţ iunii elementelor liniare de beton armat,
ţ
pentru a minimiza riscul instabilităii laterale a acestora;
- se va prevedea o armare minimăpe toatădeschiderea, la partea superioarăa
grinzilor, pentru a acoperi diferenţele dintre distribuţ ia reală a momentelor
încovoietoare şi diagramele de momente rezultate din calcul;
- se va prevedea o armăturăminimăla partea inferioarăa grinzilor pe reazeme,
pentru a asigura o capacitate suficientăde rezistenţăpentru momente pozitive, care
pot apărea în aceste secţ
iuni chiar atunci când nu rezulta din calculul structural.
(4) În vederea reducerii incertitudinilor legate de localizarea zonelor plastice ş
i
pentru a asigura elementelor de beton armat o comportare ductilă:
- se vor lua măsuri de armare transversalăpentru a obţ ţ
ine capacităi de deformare
minimale în toate secţ iunile, astfel încât săpoatăfi acoperite cerinţ e limitate de
ductilitate care s-ar putea manifesta ş i în afara zonelor critice;
- se va prevedea o cantitate de armăturăîntinsăsuficientăpentru a împiedica
producerea unei ruperi casante dupăfisurarea betonului întins;
- se vor prevedea lungimi de ancorare ş i de înnădire ale armăturilor suficiente pentru
a împiedica smulgerea barelor din beton la solicitarea lor ciclic alternantă
.
5.3. Proiectarea elementelor din clasa de ductilitate înaltă(H)
5.3.1. Condiţ
ii referitoare la materiale
(1) La realizarea elementelor seismice principale se vor utiliza betoane de clasa cel
puţin C 20/25.
(2) Elementele structurale se armeazănumai cu bare din oţ
el profilat. Fac excepţ
ie
iş
etrierii închiş i agrafele pentru armarea transversală
.
(3) În zonele critice ale elementelor principale se vor utiliza oţ
eluri cu alungiri
specifice corespunzătoare efortului maxim de cel puţ
in 7,5%.
5.3.2. Condiţ
ii geometrice
5.3.2.1. Grinzi
(1) Lăţ
imea grinzilor va fi cel puţ
in 200 mm.
(2) Raportul între lăţ
imea bw ş
i înă
lţimea secţ
iunii hw nu va fi mai mic decât ¼.
(3) Excentricitatea axului grinzii, în raport cu axul stâlpului la noduri va fi cel mult
ţ
1/5 din lăimea bc a stâlpului normalăla axa grinzii.
5.3.2.2. Stâlpi
(1) Dimensiunea minimăa secţ

iunii nu va fi mai micăde 300 mm.
5.9
5.3.2.3. Pereţ
i ductili
(1) Prevederile date aici se referăla pereţ i individuali sau cuplaţ i, ancoraţ
i adecvat
la baza lor în infrastructură(fundaţ ie) astfel încât aceş tia nu se pot roti.
(2) Grosimea bwo, a inimii satisface relaţ
ia:
bwo max {150 mm, h s/20} (5.2)
unde hs este înălţ
imea liberăa nivelului.
(3) Prevederi suplimentare referitoare la dimensiunile necesare ale bulbilor sunt
date în P85/2003.
(4) Cuplarea pereţ ilor prin goluri distribuite neregulat nu este permisă
, cu excepţ
ia
situaţ
iilor în care neregularitatea poate fi apreciatăca nesemnificativăsau aceasta este
consideratăîn calculul structural ş i de dimensionare prin modele de calcul adecvate.
5.3.3. Eforturi de proiectare
i
(1) Valorile de proiectare ale eforturilor se ob ţ in din calculul structural pentru

ia de calcul seismic, considerând efectele de ordinul 2, conform 4.6.2.2, ş
situaţ i
regulile ierarhizării capacităţ ă
ii de rezistenţ, conform 5.2.3.3.2.
5.3.3.2. Grinzi
(1) Pentru evaluarea momentelor încovoietoare de proiectare se aplicăprevederile

de la 5.3.3.1 (1).
(2) Forţ ele tăietoare de proiectare în grinzi se determinădin echilibrul fiecă rei
deschideri sub încă rcarea transversalădin gruparea seismicăş i momentele de la
extremită ţile grinzii, corespunză toare pentru fiecare sens de acţ iune formării
articulaţiei plastice în grinzi sau în elementele verticale conectate în nod.
(3) La fiecare secţiune de capăt, se calculează2 valori ale forţ elor tăietoare de
proiectare, maximăVEd,max ş i minimăVEd,min, corespunzând valorilor maxime ale
momentelor pozitive ş i negative Mdb,i , care se dezvoltăla cele 2 extremităţii=1ş ii=
2 ale grinzii:
 M Rc 
M db ,i Rd M Rb ,i min
1, M 

 Rb 
(5.3)
în care:
MRb,i valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i, în sensul
momentului asociat sensului de acţ iune a forţ
elor;
Rd ădatorat efectului de consolidare al oţ
1,2, factorul de suprarezistenţ elului;
M Rc ş
i M Rb sumele valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale
i grinzilor care întrăîn nod. Valoarea M Rc trebuie săcorespundă
stâlpilor ş
forţei axiale din stâlp în situaţ ia asociatăsensului considerat al acţ
iunii
seismice.
5.10
5.3.3.3. Stâlpi
(1) Valorile momentelor încovoietoare ş

i a forţ
elor axiale se determinăconform
5.3.3.1(1).
(2) Valorile de proiectare ale forţelor tă
ietoare se determinădin echilibrul stâlpului
la fiecare nivel, sub momentele de la extremităţ i, corespunzând, pentru fiecare sens al
acţiunii seismice, formării articulaţ iei plastice care apare în grinzile sau în stâlpii
conectaţ i în nod.
(3) ţ
Momentul de la extremităi se determinăcu:
 M Rb 
M dc ,i Rd M Rc ,i min
1,
 

 M Rc 
(5.4)
în care:
Rd factor care introduce efectul consolidă rii oţ elului ş
i a fretă
rii betonului în
zonele comprimate:
Rd = 1,3 pentru nivelul de la baza construcţ iei şi
Rd = 1,2 pentru restul nivelurilor.
MRc,i valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i corespunză
toare
sensului considerat.
M ş
Rci M Rb au semnificaţ iile date la 5.3.3.2. Valorile momentelor capabile în
stâlpi sunt stabilite pe baza valorilor forţ elor axiale din situaţ
ia corespunzătoare
sensului considerat al acţ
iunii seismice.
5.3.3.4. Noduri de cadru
(1) Forţ a tă ietoare de proiectare în nod se stabileş te corespunză tor situaţiei

plastifică rii grinzilor care intrăîn nod, pentru sensul de acţ
iune cele mai defavorabil al
acţ iunii seismice.
(2) Valorile forţ
elor tăietoare orizontale se pot stabili cu urmă
toarele expresii
simplificate:
(a) pentru noduri interioare
 
V jhd Rd As1 As2 f yd Vc (5.5)
(b) pentru noduri de margine

V jhd Rd As1 f yd V c (5.6)
în care:
As1 , As2 ariile armă turilor de la partea superioarăş i de la partea inferioarăa grinzilor;
Vc forţa tă ietoare din stâlp, corespunză toare situaţiei considerate (vezi 5.3.3.3(2)
şi (3));
γ
Rd factor de suprarezistenţ ă, 1,2.
5.11
5.3.3.5. Pereţ
i ductili
(1) Determinarea momentelor încovoietoare în pereţ ii structurali se face în

conformitate cu prevederile articolului 5.2.3.3.2.(4).
(2) Valorile de proiectare VEd ale forţ
elor tăietoare în pereţ
ii structurali se stabilesc
cu expresia:
VEd  V Ed
' cu respectarea condiţ '
iei 1,5VEd VEd qVEd' (5.7)
în care:
VEd' forţa tăietoare rezultatădin calculul structural la încărcările seismice de
proiectare;
 raportul dintre valoarea momentului de răsturnare (momentul capabil), calculat
la baza suprastructurii, asociat mecanismului de plastificare al peretelui (sau
pereţilor cuplaţi) ş
i valoarea momentului de ră sturnare rezultat din calculul la
încărcările seismice de proiectare; la evaluarea momentelor capabile se va
ăγ
considera un coeficient de suprarezistenţ Rd=1,1.
ε coeficient de amplificare care introduce efectul modurilor superioare de

vibraţie; ε= 1,2
(3) La dimensionarea la forţ e tăietoare a pereţ
ilor care fac parte din structuri duale
se va utiliza diagrama înfăş ură toare din fig. 5.2, pentru a ţ ine seama de efectele
modurilor superioare de vibraţie.
În fig. 5.2, diagrama (a) reprezintăvalorile forţ elor tăietoare obţ
inutădin calculul
structural la forţ
ele seismice de proiectare, în timp ce diagrama (b) este cea asociată
mecanismului de plastificare (momentului de răsturnare capabil).
Notă : Alternativ, pentru determinarea valorilor de proiectare ale forţ ei tăietoare din pereţ
i, în
locul prevederilor de la (2) ş i (3) se pot aplica procedeele date în Ghidul de proiectare pentru
construcţii cu pereţi structurali P85/2004.
0,5Vw,b
(c) 2
(b) H
3 w
(a)
1
Hw
3
Vw,b
Figura 5.2
5.12
i scurţ
i
(1) În cazul pereţ ime/lungime Hw/lw 2, valorile de proiectare

ilor cu raportul înălţ
ale momentelor sunt cele obţ inute din calculul structural la încă
rcă
rile seismice de
proiectare.
(2) Forţ
a tă
ietoare de proiectare se calculeazăcu expresia :
M
VEd  Rd VEd ' qV '
Ed (5.8)
M Ed
în care valorile MRd ş
i MEd sunt determinate la baza pereţ
ilor
Notă: Se pot folosi procedee mai riguroase de determinare a valorilor de proiectare a forţ
elor
tă
ietoare, indiferent de proporţ
iile acestora, date în ghidul P85/2004
5.3.4. Verificări la starea limităultimăş

i prevederi de alcătuire
5.3.4.1. Grinzi
a la încovoiere ş
5.3.4.1.1. Rezistenţ ătăietoare
i forţ
(1) ă
Calculul grinzilor la starea limităde rezistenţ, la încovoiere ş ătăietoare
i forţ
se face conform STAS 10107/0-90.
(2) Lăţ
imea efectivăa grinzilor cu secţ
iune în formăde T, în zona aripilor, beff se
determinădupăcum urmează:
ţ
- în cazul grinzilor care intrăîntr-un stâlp exterior, beff se ia egalăcu lăimea stâlpului
bc , dacănu existăgrinzi transversale în nod ş i egalăcu bc plus de douăori grosimea
plăcii hf de fiecare parte a grinzii, dacăasemenea grinzi există .
- în cazul grinzilor care intrăîn stâlpii interiori, beff este mai mare decât valorile
indicate mai sus cu câte 2hf de fiecare parte a grinzii;
(3) Armă turile din placă
, paralele cu grinda se considerăactive în preluarea
momentelor grinzii pe reazeme, dacăsunt plasate la interiorul dimensiunii beff ş
i dacă
sunt ancorate adecvat.
5.3.4.1.2. Asigurarea cerinţ

elor de ductilitate locală
(1) Zonele de la extremităţile grinzilor cu lungimea lcr = 1,5h w, măsurate de la faţa
stâlpilor, precum ş i zonele cu aceastălungime, situate de o parte ş i de alta a unei
secţ iuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în cazul combinaţ iei
seismice de proiectare, se considerăzone critice (disipative).
(2) Cerinţele de ductilitate în zonele critice ale grinzilor se considerăsatisfă cute
dacăsunt îndeplinite condiţ
iile de armare date în continuare la alineatele (3)…(7).
(3) Cel puţ
in jumă iunea de armăturăîntinsăse prevede ş
tate din secţ i în zona
comprimată.
A
(4) Coeficientul de armare longitudinalădin zona întinsă  s satisface
b d
condiţ
ia :
5.13
f
0,5 ctm (5.9)
f yk
Limita inferioarăa coeficientului de armare trebuie respectatăpe toatădeschiderea

grinzii.
(5) Armă ş
turile longitudinale se vor dimensiona astfel încât sănu se depăească
înălţ
imea zonei comprimate admisăde STAS 10107/0-90.
(6) Se prevede armare continuăpe toatădeschiderea grinzii. Astfel:
(a) la partea superioarăş i inferioarăa grinzilor se prevă
d cel puţ
in câte douăbare cu
suprafaţ a profilatăcu diametrul 14 mm;
(b) cel puţ
in un sfert din armătura maximăde la partea superioarăa grinzilor se
prevede continuăpe toatălungimea grinzii;
(7) Etrierii prevăzuţ
i în zona criticătrebuie sărespecte condiţ
iile :
(a) diametrul etrierilor dbw 6 mm;
(b) distanţ
a dintre etrieri s va fi astfel încât :
hw
s min{ ;150mm;7 d bL } (5.10)
4
în care dbL este diametrul minim al armă
turilor longitudinale.
5.3.4.2. Stâlpi
a la încovoiere ş
i la forţ
(1) ă
Calculul stâlpilor la starea limităde rezistenţ ăaxialăş
, la încovoiere cu forţ i
la forţ
a tă
ietoare se face conform STAS 10107/0-90.

(1) Valorile normalizate ale forţ ei axiale d vor respecta condiţ iile din STAS
10107/0-90 pentru stâlpii fă când parte din structuri care preiau efectul acţ iunii
seismice, ca ş i prevederile din acelaş i standard privind armarea transversalănecesară
iile în care valorile d nu respectă
în situaţ , în limitele indicate, aceste condiţii.
(2) Coeficientul de armare longitudinal ătotalăva fi cel puţ
in 0,01 ş
i maximum
0,04.
(3) Între armă turile din colţ
uri se va prevedea, pe fiecare latură, cel puţ
in câte o
barăintermediară.
(4) ţ
Zonele de la extremită ălcr ,
ile stâlpilor se vor considera zone critice pe o distanţ
datăla (5).
(5) În afara cazului când este determinatăprintr-un calcul riguros, lungimea
zonelor critice se determinăcu :
l cl
lcr max{1,5hc ; ;600 mm} (5.11)
6
5.14
unde hc este cea mai mare dimensiune a secţ
iunii stâlpului, iar lcl este înă
lţimea liberă
.
(6) Dacălcl/hc < 3, întreaga lungime a stâlpului se considerăzona criticăş
i se va
arma în consecinţă.
(7) În interiorul zonelor critice se vor prevedea etrieri ş i agrafe, care săasigure
ductilitatea necesarăş i împiedicarea flambajului local al barelor longitudinale. Modul
de dispunere a armă turii transversale va fi astfel încât săse realizeze o stare de
solicitare triaxialăeficientă .
Condiţ iile minime pentru a realiza aceste cerinţ
e sunt cele date la (8)…(10).
(8) Coeficientul de armare transversalăcu etrieri va fi cel puţ
in:
- 0,005 în zona criticăa stâlpilor de la baza lor, la primul nivel;
- 0,0035 în restul zonelor critice.
(9) Armarea transversalăva respecta condiţ
iile:
(a) Distanţ ş
a dintre etrieri nu va depăi:
b0
s min{ ;125mm ;7 d bL } (5.12)
3
în care b0 este latura minimăa secţ iunii utile (situatăla interiorul etrierului perimetral),
iar dbL este diametrul minim al barelor longitudinale;
Ultima condiţie se înlocuieş
te la baza stâlpului (în secţ
iunea teoreticăde încastrare) cu
ia s ≤6 dbL .
condiţ
(b) Distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţ
ul unui etrier sau prinse
de agrafe nu va fi mai mare de 150 mm.
(10) La primele douăniveluri ale clădirilor cu peste 5 niveluri ş i la primul nivel în
iş
cazul clădirilor mai joase, se vor prevedea la bazăetrieri îndesiţ i dincolo de zona
ăegalăcu jumă
criticăpe o distanţ tate din lungimea acesteia.
5.3.4.2.3. Noduri de cadru

(1) Forţ
a de compresiune înclinatăprodusăîn nod de mecanismul de diagonală
comprimatănu va depăş i rezistenţ
a la compresiune a betonului solicitat transversal la
întindere.
(2) În afarăde cazul în care se foloseş
te un model de calcul mai riguros, cerinţ
a de
la (1) se considerăsatisfă
cutădacă:
(a) la noduri interioare:

V jhd  1  d b j hc f cd (5.13)

în care = 0,6(1 – fck /250), d este forţ
a axialănormalizatăîn stâlpul de deasupra, iar
f cd este în MPa.
(b) la nodurile exterioare:

V jhd 0,8 1  d b j hc f cd (5.14)

unde:
5.15
V jhd este datăde expresia (5.5) sau (5.6), dupăcaz.
Lăţ
imea de proiectare a nodului bj se ia
bj = min{bc ; (bw+0,5h c)} (5.15)
(3) În nod se va prevedea suficientăarmă turătransversalăpentru a asigura
integritatea acestuia, dupăfisurarea înclinată
. În acest scop armă
tura transversală
, Ash,
se va dimensiona pe baza relaţ iilor:
(a) la noduri interioare:
A shfywd 0,8(As1 + A s2)fyd (1 – 0,8d) (5.16a)
(b) la noduri exterioare:
A shfywd 0,8As2fyd (1 – 0,8d) (5.16b)
În relaţ iile (5.16a) şi (5.16b), d corespunde forţ
ei axiale a stâlpului inferior. Aceste
relaţii sunt valabile, dacăexistăgrinzi care intrăîn nod în direcţ ie transversală. În caz
contrar coeficientul 0,8 se mă reşte la 1.
(4) Etrierii orizontali calculaţ i cu (5.16a) ş
i (5.16b) se vor distribui uniform pe
înălţimea nodului. În cazul nodurilor exterioare, etrierii vor cuprinde capetele îndoite
ale armăturilor longitudinale din grindă.
(5) Armă tura longitudinalăverticalăAsv care trece prin nod, incluzând armă
tura
longitudinalăa stâlpului, va fi cel puţ
in :
Asv  Ash 
h jc / h jw 
2
(5.17)
3
în care :
hjw distanţ
a interax între armă
turile de la partea superioarăş
i cea inferioarăa
grinzilor;
hjc distanţ
a interax între armăturile marginale ale stâlpilor
(5) Armă tura orizontalăa nodului nu va fi mai micădecât armă
tura transversală
îndesitădin zonele critice ale stâlpului.
5.3.4.3. Pereţ
i ductili
a la încovoiere ş
i la forţ
(1) Calculul pereţ
ilor la starea limităde rezistenţ ă, la încovoiere cu forţ
a axialăse
face conform STAS 10107/0-90, cu completă rile date în P85/2004.
(2) Calculul pereţ ătăietoare în secţ
ilor la forţ iuni înclinate ş
i la lunecare în rosturi
orizontale se va face conform P85/2004.


În 5.3.4.3.2. sunt cuprinse cele mai importante prevederi privind asigurarea proprietăţ ilor de deformabilitate în domeniul
ilor structurali trebuie avute în vedere ş
postelasic din zonele critice din P85/2004. La proiectarea pereţ i celelalte măsuri impuse în
acest ghid de proiectare .
5.16
(1) Cerinţele de ductilitate se considerăsatisfă
cute dacăsunt respectate prevederile
P85/2004, privind alcă tuirea secţ iunilor de beton, şi cele referitoare la armarea
longitudinalăşi transversală.
(2) Înălţ
imea zonei critice l cr deasupra bazei se determinăcu:
l cr = 0,4l w + 0,05Hw (5.18)
cu limită
rile:
hs, pentru n 6 niveluri
l cr  2hs, pentru n 7niveluri (5.19)
2lw
în care hs este lumina liberăa etajului, iar baza se defineş
te drept nivelul superior al
fundaţ iei sau al infrastructurii.
(3) Înălţ
imea zonei comprimate în secţ
iunile pereţ
ilor nu va fi mai mare decât :
x u 0,10 (Ω+ 2) lw (5.20)
Condiţ ia (5.20) reprezintăş i criteriul pentru prevederea de bulbi sau tă
lpi la capetele
libere ale secţiunilor pereţilor
(4) În caz cănecesitatea bulbilor rezultădin aplicarea condiţ ţ
iei (5.20), lăimea
bulbului va fi cel puţ in hs/10, iar lungimea lui cel puţ
in egalăcu de douăori grosimea
inimii peretelui, bwo, şi cel puţin 0,10 lungimea peretelui, lw.
(5) Dacăcondiţ ia (5.20) nu este respectatăse prevă
d măsuri speciale de confinare
a zonelor comprimate conform alineatului (7).
(6) ţ
În zonele critice se vor lua măsuri pentru evitarea pierderii stabilităii laterale.
În cazurile curente aceste cerinţ
e se realizeazăprevăzând o lăţime a bulbului hs /15.
(7) În cazul în care relaţ ia (5.20) nu este satisfăcutăse va prevedea o armă tură
specialăde confinare, pe o distanţ ăde cel puţ in xu/2 de la marginea cea mai
comprimatăa secţ iunii. Secţ iunea armă turii de confinare, A wh, în fiecare direcţ
ie va fi
stabilităpe baza relaţiei :
f  x 
Awh 0 ,10 sbo cd  0 ,5  u  (5.21)
f ywd  lw 

în care:
s distanţ
a interax pe verticalăîntre seturile de etrieri de confinare;
bo dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare mă
surată
perpendicular pe direcţ
ia braţ
elor etrierilor.
(7) Armarea transversalăla capetele secţ
iunilor în zonele critice va respecta
condiţ
iile
(a) diametrul dbw al etrierilor
dbw max (dbL /3; 6mm) (5.22)
(b) distanţ
a între etrieri
s min (120mm, 10dbL) (5.23)
5.17
Dacă în zonele de capă t ale secţ iunilor coeficientul de armare longitudinală
2


f yd N / mm 2 
distanţ ş
a dintre etrieri nu va depăi 6dbL.
5.4. Proiectarea elementelor din clasa de ductilitate medie (M)
5.4.1. Condiţ
ii referitoare la materiale
(1) La realizarea elementelor seismice principale se vor utiliza betoane de clas ăcel
puţ in C 16/20.
(2) Elementele structurale se armeazănumai cu bare din oţ
el profilat. Fac excepţ
ie
iş
etrierii închiş i agrafele pentru armarea transversală
.
(3) În zonele critice ale elementelor principale se vor utiliza o ţ
eluri cu alungiri
specifice corespunzătoare efortului unitar maxim de cel puţin 5%.
5.4.2. Condiţ
ii geometrice
5.4.2.1. Grinzi
(1) Se aplică5.3.2.1.
5.4.2.2. Stâlpi
(1) Se aplică5.3.2.2.
5.4.2.3. Pereţ
i ductili
(1) Se aplică5.3.2.3.
5.4.3. Eforturi de proiectare
i
(1) Se aplică5.3.3.1.
5.4.3.2. Grinzi
(1) Se aplică5.3.3.2., cu Rd = 1.0 în relaţ

ia 5.3.
5.18
5.4.3.3. Stâlpi
(1) Se aplică5.3.3.3., cu Rd = 1.0 în relaţ

ia 5.4.
(1) Se aplică5.3.3.4., cu Rd = 1.0.

i ductili
(1) Se aplică5.3.3.5. La calculul lui  din relaţ

ia (5.7), momentele capabile se
determinăcu Rd = 1.0:
i scurţ
i
(1) Se aplică5.3.3.6
5.4.4. Verificări la SLU ş
i prevederi de alcătuire
5.4.4.1. Grinzi
a la încovoiere ş
i forţ
(1) Se aplică5.3.4.1.1.
5.4.4.1.2. Asigurarea ductilităţ

ii locale
(1) Zonele de la extremită ţile grinzilor cu lungimea l cr = hw, mă

surate de la faţa
stâlpilor, precum şi zonele cu aceastălungime situate de o parte ş i de alta a unei
secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în cazul combinaţ iei
seismice de proiectare, se considerăzone critice.
(2) Cerinţele de ductilitate în zonele critice se considerăsatisfăcute dacăsunt
îndeplinite condiţiile de armare date la 5.3.4.1.2.(3)…(7), cu excepţia relaţ
iei (5.10)
care se modificăastfel :
s min{hw/4; 200 mm; 8dbL} (5.26)
5.4.4.2. Stâlpi
a la încovoiere ş
i forţ
(1) Se aplică5.3.4.2.1.

ii locale
(1) ei axiale d nu vor depăş

Valorile normalizate ale forţ i valoarea 0,55.
(2) Coeficientul de armare longitudinalătotalăva fi cel puţ
in 0,008 ş
i maximum
0,04.
(3) Se aplică5.3.4.2.2.(3).
5.19
(4) Se aplică5.3.4.2.2.(4).
(5) În afara cazului când este determinatăprintr-un calcul riguros, lungimea
zonelor critice se determinăcu:
l cr max{hc; l cl/6; 450 mm} (5.27)
(6) Se aplică5.3.4.2.2.(6).
(7) Se aplică5.3.4.2.2.(7).
(8) Coeficientul de armare transversalăcu etrieri va fi cel puţ
in:
- 0,0035 în zona criticăa stâlpilor de la baza lor, la primul nivel;
- 0,0025 în restul zonelor critice.
(9) Armarea transversalăva respecta condiţ
iile:
(a) Distanţ ş
a dintre etrieri nu va depăi
s {bo/2;175 mm; 8dbL} (5.28)
în care bo este latura minimăa secţ iunii utile (situatăîn interiorul etrierului perimetral),
iar dbL este diametrul minim al barelor longitudinale;
(b) Distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţ
ul unui etrier sau prinse
de agrafe nu va fi mai mare de 200 mm.
(1) Armă tura orizontalăde confinare în nodurile de cadru ale elementelor seismice
principale va fi cel puţ
in egalăcu cea dispusăîn zonele critice adiacente ale stâlpilor
care concurăîn nod, cu excepţ ia cazurilor prevă
zute la alineatul (2).
(2) Dacăîn nod intrăgrinzi pe toate cele 4 laturi ş i lăţimea acestora este cel puţin
egalăcu 3/4 din lă timea stâlpului paralelăcu secţiunea transversalăa grinzii, distanţa
între etrierii orizontali se poate dubla faţăde valoarea prevă zutăla alineatul (1), fără
însăa depăş i 150 mm.
(3) Trebuie prevă zutăcel puţ in o barăverticalăintermediară(între barele de la
colţurile stâlpului) pe fiecare laturăa nodului.
5.4.4.4. Pereţ
i ductili
a la încovoiere ş
i forţ
(1) Se aplică5.3.4.3.1.

ii locale
(1) Cerinţele de ductilitate se considerăsatisfă cute dacăsunt respectate prevederile

P85/2004 privind alcă tuirea secţ iunilor de beton ş i cele referitoare la armarea
longitudinalăşi transversalăcu excepţ iile din alineatele urmă toare.
5.20
(2) Procentele minime de armare în câmp în zona criticăde la baza peretelui,
pentru zonele seismice cu ag > 0,12g vor fi cel puţ
in egale cu 80% din cele prevăzute
in P85/2004, în tabelul 3 de la paragraful 7.4.2.
(3) Procentele minime de armare longitudinalăin zonele de la extremităţ ile
pereţ ilor, în zona criticăde la baza peretelui pentru zonele seismice cu ag > 0,12g vor
fi cel puţ in egale cu 80% din cele prevă zute in P85/2004, în tabelul 4 de la paragraful
7.5.1.
(4) În cazul în care zona comprimatănu depăş eşte valoarea limitădatăla
paragraful 6.4.1 din P85/2004, distanţ
a maximădintre etrieri va fi 150 mm, dar nu mai
mult decât 12dbL.
(5) În cazul în care zona comprimatădepă şeşte valoarea limitădatăla paragraful
6.4.1 din P85/2004, trebuie prevăzutăarmă turătransversalăde confinare, în cantitate
cel puţin egalăcu 80% din valoarea datăîn P85/2004, relaţia 7.2 de la paragraful 7.5.2.
ii ş
5.5. Fundaţ i infrastructuri
(1) Prezenta secţ iune cuprinde prevederi de principiu ş i un numă r restrâns de

prevederi de alcă tuire pentru proiectarea elementelor infrastructurilor (fundaţ iilor)
structurilor de beton. Elementele de bazăale proiectării seismice ale acestor elemente
constituie obiectul părţii 5 (P100 - 5) a codului.
(2) Dacăeforturile de proiectare aplicate fundaţ iilor (infrastructurilor) reprezintă
reacţ
iunile unor structuri disipative, proiectate pe baza conceptelor ierarhiză rii
ţ
capacităii de rezistenţă, fundaţ iile trebuie, de regulă, săevidenţ ieze o comportare în
domeniul elastic de deformaţ ie.
(3) Întrucât ră spunsul seismic al fundaţ iilor (infrastructurilor) prezintăun grad de
incertitudine mai mare decât în cazul suprastructurii, la proiectare se recomandăsăse
prevadămă suri pentru a asigura acestor elemente, în special prin armarea transversală
a zonelor cele mai solicitate, o capacitate minimalăde deformare în domeniul
postelastic.
(4) Dacără spunsul aş teptat al structurii este quasi – elastic (orientativ q 1,5),
dimensionarea elementelor fundaţ iilor se va face ca pentru elemente de beton armat
care nu se proiecteazăpentru a prelua acţ iunea seismică , conform codului de
proiectare pentru structuri de beton armat.
5.6. Efecte locale datorate interacţ

iunii cu pereţ
ii nestructurali
(1) Prezenta secţ iune se referăla structuri tip cadru de beton armat cu panouri de
umplutură din zidă rii executate din materiale ş i cu legă turi care influenţ ează
semnificativ comportarea structurilor. Aceasta cuprinde mă suri pentru evitarea
efectelor locale nefavorabile ale interacţiunii dintre elementele cadrului ş
i panourile de
umpluturăş i prevederi pentru protejarea elementelor structurale prin dimensionare ş i
alcătuire adecvate faţ ăde aceste efecte, urmărind, în special, evitarea ruperii cu
caracter neductil la acţiunea forţelor tă
ietoare.
(2) Se va urmă ri, pe cât posibil, ca prin modul de dispunere a zidăriei în rama
formatăde elementele structurale (de exemplu, pentru realizarea parapeţ ilor, a
golurilor de supralumină ii ş
, etc) sănu se creeze proporţ i comportare de tip stâlp sau
5.21
grinda scurtă. În situaţ
iile când aceasta nu este posibil se vor lua măsurile indicate la
(5).
(3) Zonele în care pot apărea forţe tăietoare suplimentare faţ ăde cele rezultate din
comportarea de ansamblu – acţ ionând local extremităţ ile grinzilor ş
i stâlpilor - vor fi
dimensionate ş i armate transversal pentru a prelua în condiţ ii de siguranţ ă
corespunzătoare acestor forţ
e, care pot proveni din:
(a) acţiunea de diagonalăcomprimatăcu lăţ ime relativ mare, exercitatăde panoul de
zidărie, rezultatădin împănarea zidă
riei în zona nodurilor de cadru (fig.5.3);
Fig. 5.3
Figura 5.4
(b) lipsa contactului între pereţ ii de umpluturăş i intradosul grinzilor, ca urmare a

execuţ iei incorecte, care are ca efect concentrarea acţiunii de diagonalăcomprimată
asupra extremităţ ilor stâlpilor;
(c) crearea unor condiţ ii de comportare de tip stâlp scurt sau de tip grindăscurtă, ca
urmare a zdrobirii locale a zidăriei pe o anumităporţ iune în zona nodurilor unde se
concentreazăeforturile de compresiune diagonale sau ca urmare a desprinderii locale a
zidăriei a elementelor cadrului de beton armat, rezultate din diferenţ a deformaţiilor
structurii ş
i a panourilor de umplutură(fig. 5.4);
5.22
(d) prevederea unor goluri de uş
i sau ferestre în panoul de zidărie (vezi aliniatul (2)).
Notă: Pentru stabilirea eforturilor din elementele cadrului în aceste situaţ ii se va apela la modele în care acţ iunea
structuralăa panoului se echivaleazăprintr-o diagonală. Pentru a ţ ine seama de variabilitatea mare a caracteristicilor
mecanice ale zidă riei este recomandabil săse facămai multe ipoteze, cu caracter nefavorabil pentru structura de beton
armat, în ceea ce priveş te proprietăţ
ile de rigiditate ş ăale zidăriei. Lă
i de rezistenţ ţimea diagonalei în calcul se va lua
0,1 din lungimea acesteia.
(4) În vederea reducerii efectelor negative ale interacţ iunii structură– panouri de
zidărie, în cazurile când acestea se datoreazăcapacită ţ
ii de rezistenţ ărelativ mari a
panourilor, se pot avea în vedere ş i soluţ
ii implicând fragmentarea acestor panouri sau
adoptarea unor legături flexibile între panouri ş
i structură.
(5) Pentru a ţ
ine seama de incertitudinile legate de efectele interacţ
iunii structură–
panou de umpluturăse vor considera zone critice :
(a) ambele extremităţ
i ale stâlpilor în contact cu panourile de zidă
rie.
(b) întreaga lungime a stâlpilor de la primul nivel;
(c) întreaga lungime a stâlpilor, în cazul în care panoul este prevă
zut cu un gol de
fereastrăsau de uşă, adiacent stâlpului;
(d) întreaga lungime când pereţ ii de umpluturăsunt dispuş i numai pe o parte a
a cum se întâmplăla stâlpii marginali ş
stâlpilor (aş i de colţ
).
(6) În cazul stâlpului adiacent unui gol în panoul de umpluturăse vor lua
suplimentar următoarele măsuri:
(a) Forţ a tă
ietoare de proiectare în stâlpi se determinăconsiderând un model de calcul
cu articulaţ ii plastice dezvoltate la cele douăextremită ţi ale golului. În cazul
stâlpilor din clasa de ductilitate H momentele capabile de proiectare se multiplică
cu un coeficient  Rd= 1,3;
(b) Armătura transversalăde forţătă ietoare se prevede pe distanţ a golului, plus o

lungime egalăcu hc (dimensiunea secţ iunii stâlpului) în zona în contact cu zidăria;
(c) Dacălungimea pe care stâlpul nu este în contact cu panoul de umpluturăeste mai
micăde 1,5h c, forţ
a tăietoare se va prelua prin armături înclinate.
5.7. Prevederi pentru proiectarea planş

eelor de beton
(1) Plăcile de beton armat pot îndeplini rolul de diafragmăorizontalăpentru

încă in 80 mm ş
rcări aplicate în planul lor, dacăau grosimi de cel puţ i sunt armate
pentru a fi în mă surăsăpreia eforturile ce le revin din încărcările verticale şi
orizontale.
(2) Planş eele diafragmăpot fi realizate şi ca elemente mixte: din dale prefabricate
suprabetonate, cu condiţ
ia conectă
rii adecvate a celor douăstraturi de beton.
(3) Calculul eforturilor în diafragme se va face pe baza prevederilor date în
reglementările specifice diferitelor tipuri de structuri (de exemplu, P85/2004) iar
dimensionarea lor pe baza prevederilor STAS 10107/0-90.
(4) În cazul planş eelor aparţ inând structurilor cu pereţ i de beton armate din
categoria de ductilitate H se va verifica transmiterea forţ
elor orizontale de la diafragme
la perete. Aceasta implică :
5.23
(a) Limitarea eforturilor unitare de forfecare la interfaţ
a perete – diafragme la
valoarea 1,5f ctd.
(b) Prevederea unei armă turi de conectare, dimensionate pe baza unui model cu
diagonale înclinate la 45
5.24
6. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR METALICE
6.1. Generalităţ
i
6.1.1. Domeniul
(1) Acest capitol se referăla proiectarea în zone seismice a clă dirilor şi a altor
construcţ
ii cu structurămetalică, denumite în continuare construcţ
ii metalice.
(2) Prevederile cuprinse în acest capitol se referăla clă
diri cu raportul dintre înă
lţime
(H) ş
i latura cea mai mică(B) a acesteia, mai mic sau egal cu 4.
(3) Pentru proiectarea construcţ iilor metalice la încă
rcă
ri neseismice se foloseş
te
STAS 10108/0-78. Prevederile date în continuare completeazăprevederile STAS
10108/0-78 pentru cazul proiectă
rii la acţ
iuni seismice.
NOTĂ: Dupăintrarea în vigoare a codului pentru structuri de oţ
el, armonizat cu Eurocode 3, în
curs de elaborare, în locul STAS 10108/0-78 se va utiliza acest cod.
(4) Pentru clă
diri cu structuri compozite metal-beton, se aplicăprevederile din
capitolul 7.
(5) Codurile complementare prezentului capitol sunt:
(6)
SR EN 10025+A1:1994 Produse laminate la cald din oteluri de construcţ
ie nealiate.
Condiţii tehnice de livrare
SR EN 10210-1:1998 Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de
constructie nealiate si cu granulatie fina. Partea 1: Condiţ ii
tehnice de livrare
C150 - 99 Normativ pentru calitatea îmbinărilor sudate din oţ el ale
construcţ iilor civile, industriale ş
i agricole.
C133 - 82 Instrucţ
iuni tehnice privind îmbinarea elementelor de
construcţii metalice cu şuruburi pretensionate de înaltă
ă
rezistenţ .
GP 016 - 97 Ghid pentru proiectarea îmbinărilor prin contact ale stâlpilor
din oţ
el făcând parte din structura clă
dirilor etajate.
6.1.2. Principii de proiectare
(1) Clă dirile rezistente la seism vor fi proiectate în concordanţ ăcu unul din
următoarele concepte (vezi tabelul 6.1) privind răspunsul seismic al structurilor:
a) Comportare disipativăa structurii
b) Comportare slab disipativăa structurii
(2) În conceptul (a) se ţ ine cont de capacitatea unor pă rţi ale structurii (zone
disipative) de a prelua acţ iunea seismicăprintr-o comportare inelastică . Când se
folosesc condiţiile de proiectare (spectrul de proiectare) definite în capitolul 3, factorul
de comportare q, care depinde de tipul structurii (vezi 6.3), se ia mai mare de 2,0.
Aplicarea conceptului (a) presupune îndeplinirea prevederilor date în 6.2 6.11 .
6.1
(3) Structurile proiectate dupăconceptul (a) trebuie săaparţ inăclaselor de ductilitate
a structurii M sau H. Acestor clase le corespunde o capacitate substanţ ialăa structurii
de a disipa energia în mecanisme plastice. Pentru o anumit ăclasăde ductilitate trebuie
satisfăcute cerinţe specifice în ceea ce priveş te tipul structurii, clasa secţiunilor ş i
capacitatea de rotire a zonelor potenţ
ial plastice.
Tabelul 6.1: Concepte de proiectare, factori de comportare ş

i clase de ductilitate
ale structurii
Factor de Clasa de ductilitate

Conceptul de proiectare
comportare q cerută
Structuri cu disipare mare q > 4,0 H (mare)
Structuri cu disipare medie 2,0 < q ≤4,0 M (medie)
Structuri slab disipative q = 1,0 L (redusă

)
(4) În conceptul (b) efectele acţ iunilor (eforturile ş

i deplasările) sunt evaluate pe
bazele unui calcul structural în domeniul elastic, q luându-se egal cu 1,0 (vezi Tabelul
6.1.). Rezistenţa elementelor ş i a îmbinărilor trebuie evaluatăîn conformitate cu STAS
10108/0-78, fă rănici o cerinţăsuplimentară .
6.1.3. Verificarea siguranţ

ei
(1) La proiectare se ţ ine cont de posibilitatea ca limita de curgere efectivăa oţ

elului
săfie mai mare decât limita de curgere caracteristică(f yd), prin introducerea unui
coeficient de amplificare a limitei de curgere ov 1,25 .
6.2. Condiţ
ii pivind materialele
(1) Oţ
elul utilizat trebuie sărespecte prevederile standardelor de la 6.1.1.(4)
(2) Raportul dintre rezistenţ a la rupere f ud ş
i rezistenţ
a minimăde curgere f yd va fi cel
puţin 1,20, iar alungirea la rupere A 5 va fi cel puţ in 20%. Oţ elurile folosite în
elementele structurale cu rol disipativ vor avea un palier de curgere distinct, cu
alungire specificăla sfârş
itul palierului de curgere, de cel puţ in 1,5%.
Oţeluri cu limita de curgere de proiectare f yd 350 N/mm 2 se pot folosi numai dacă
proprietăţile plastice ale materialului sunt atestate prin încercă
ri experimentale.
(3) Elementele din tablăde grosimi mai mari de 16 mm, solicitate la tensiuni de
întindere, perpendicular pe planul lor, se vor controla ultrasonic pe toatăzona astfel
solicitată. Se vor efectua încercări la tracţiune pe direcţ ia grosimii (conform SR EN
10002-1:2002) a pieselor din zona îmbină rilor rigide grindă-stâlp.
(4) Îmbinările cu ş uruburi ale structurilor rezistente la seism se vor proiecta cu
ş ăgrupele 8.8 ş
uruburi de înaltărezistenţ i 10.9.
6.2
(5) În cazul prinderilor grindă- stâlp cu placăde capă t, se vor folosi ş
uruburi de
ă
înaltărezistenţ . La montaj se va asigura o pretensionare a acestora cu un efort de
50% din efortul de pretensionare prescris pentru îmbinările care lucreazăprin frecare.
(6) Şuruburile de ancoraj ale stâlpilor în fundaţ ii vor fi realizate din oţ eluri din
grupele de calitate 4.6, 5.6, 5.8 ş i 6.8. În cazul solicită rilor foarte mari, care ar
conduce la rezolvă ri constructive complicate ale bazelor stâlpilor, se acceptăutilizarea
şuruburilor cu caracteristici fizico-mecanice ale grupei de calitate 8.8. (din oţ el slab
aliat cu tratament termic de normalizare).
(7) Pentru zonele ş i barele disipative, valoarea limitei de curgere fy,max care nu poate
fi depăşităde materialul folosit efectiv la realizarea structurii, trebuie specificatăş i
notatăîn planurile de execuţ ie.
(8) Limita de curgere f y,max nu va fi mai mare ca limita de curgere care defineş
te
marca oţelului amplificatăcu 1,1γ ov ( f y ,max 1,1 ov f yd
).
elul OL37 (cu fyd = 230 N/mm 2 ) rezultăfy,max = 323 N/mm2.
NOTĂ: Pentru oţ
(9) Energia de rupere KV a oţ elului ş i a îmbinărilor sudate va fi cel puţ in 27 J la

temperatura minimăde exploatare consideratăîn gruparea de încă rcări care include
acţiunea seismică
. Aceste valori vor fi înscrise în planurile de execuţ
ie.
(10) Alegerea clasei de calitate a oţelului funcţ
ie de condiţ
iile de lucru, temperatura
de exploatare ş
i grosime se face conform Tabelului 6.2
Tabelul 6.2 Alegerea clasei de calitate a oţ

elului
Grosimea maximăpentru elementele structurale din oţ

el
Marca oţ elului
şi clasa de Grosime maximă(mm)
calitate cf. pentru cea mai joasătemperaturăde lucru
SR EN 10025+
A1:1994 0ºC - 10ºC - 20ºC
S1 S2 S1 S2 S1 S2
OL 37.2 150 41 108 30 74 22
OL 37.3 250 110 250 75 187 53
OL 37.4 250 250 250 212 250 150
OL 44.2 90 26 63 19 45 14
OL 44.3 250 63 150 45 123 33
OL 44.4 250 150 250 127 250 84
OL 52.2 40 12 29 9 21 6
OL 52.3 106 29 73 21 52 16
OL 52.4 250 73 177 52 150 38
OL 52.4kf 250 128 250 85 250 59
Condiţii de lucru :
- S1: ● Elemente nesudate, indiferent de solicitare
● Elemente sudate, comprimate
- S2: ● Elemente sudate, întinse
6.3
6.3.1. Tipuri de structuri
(1) Construcţ iile metalice vor fi încadrate în unul din urmă toarele tipuri structurale
în funcţ
ie de comportarea structurii de rezistenţăsub acţ iunea seismică(vezi tabel 6.3):
a) Cadre necontravântuite. Forţ ele orizontale sunt preluate în principal prin
încovoiere. La aceste structuri, zonele disipative sunt situate la capetele grinzilor în
vecinătatea îmbină
rii grinda-stâlp, iar energia este disipatăprin încovoiere ciclică.
b) Zonele disipative pot fi situate ş
i în stâlpi :
- la baza stâlpilor;
- la partea superioarăa stâlpilor de la ultimul etaj al clădirilor multietajate;
- la partea superioarăş i la baza stâlpilor la clădirile cu un singur nivel la care NSd în
stâlpi satisface condiţ ia NSd/NRd < 0,3. (NSd – efortul axial de proiectare în gruparea de
încă rcări care conţine seismul; N Rd - rezistenţa la compresiune centrică ).
c) Cadrele contravântuite centric. Forţ ele orizontale sunt, în principal, preluate de
elemente supuse la forţ e axiale. În aceste structuri, zonele disipative sunt, de regulă,
situate în diagonalele întinse. Contravântuirile pot fi proiectate în una din urmă toarele
douăsoluţ ii:
- Contravântuiri cu diagonale întinse active, la care forţele orizontale sunt preluate
numai de diagonalele întinse, neglijând diagonalele comprimate.
- Contravântuiri cu diagonale în V, la care forţ ele orizontale sunt preluate atât de
diagonalele întinse cât ş i cele comprimate. Punctul de intersectare al acestor diagonale
este situat pe grindă, care trebuie săfie continuă
.
Contravântuirile în K, la care intersecţ
ia diagonalelor este situatăpe stâlpi (vezi fig.
6.1) nu sunt permise.
Figura 6.1 : Cadru cu contravântuiri în K
d) Cadre contravântuite excentric. La aceste cadre forţ ele orizontale sunt, preluate, în
principal, de elementele încărcate axial. Prinderea excentricăa diagonalelor pe grindă
duce la apariţ ia unor bare disipative care disipeazăenergia prin încovoiere ciclică
şi/sau prin forfecare ciclică. Trebuie utilizate configuraţ iile din Tabelul 6.3.,care
asigurăcătoate barele disipative pot fi active.
6.4
e) Structuri de tip pendul inversat. La aceste structuri, cel puţ in 50% din masăeste
amplasatăîn treimea superioarăa înă lţimii construcţiei (de exemplu structurile cu un
singur stâlp cu secţ iune plinăsau cu zăbrele). Structurile de tip cadre parter
necontravântuite pe ambele direcţ ii, la care forţ
ele axiale din stâlpi îndeplinesc condiţ
ia
NSd<0,3N pl,Rd, nu fac parte din aceastăcategorie.
f) Structuri metalice asociate cu nuclee sau pereţ i de beton armat. La aceste structuri
forţ ele orizontale sunt preluate, în principal, de nucleele sau pereţ ii din beton armat
amplasaţ i, de regulă, în centrul clă
dirii, situaţ
ie în care nu asigurăo rigiditate suficientă
la torsiune, în timp ce structura metalicăpreia numai forţ ele gravitaţ
ionale.
g) Structuri duale (cadre necontravântuite asociate cu cadre contravântuite). La
aceste structuri forţele orizontale sunt preluate de ambele tipuri de cadre proporţ
ional
cu rigiditatea acestora.
6.3.2. Factori de comportare
(1) Factorul de comportare q, exprimăcapacitatea structurii de disipare a energiei.

Coeficientul q poate fi luat din Tabelul 6.3, cu condiţ ia satisfacerii cerinţ
elor de
regularitate a structurii din cap. 4 ş iilor de la 6.4 6.11.
i a condiţ
(2) Dacăclă direa este neregulatăîn elevaţ
ie (vezi 4.4.3.3.), valorile lui q menţ
ionate
în Tabelul 6.3 trebuie reduse cu 20%.
(3) Când nu sunt efectuate calcule pentru evaluarea multiplicatorului αu /α1 pot fi
utilizate valorile aproximative ale raportului αu/α1 prezentate în Tabelul 6.3. Parametrii
αu ş i α1 sunt definiţ
i dupăcum urmează :
α1 coeficient de multiplicare al forţ ei seismice orizontale de proiectare care
corespunde apariţ
ie primei articulaţ
ii plastice.
αu coeficient de multiplicare al forţ ei seismice orizontale de proiectare, care
corespunde apariţ iei unui numă r de articulaţ ii plastice suficient de mare pentru a
aduce structura în vecinătatea de mecanism cinematic. Coeficientul αu poate fi
obţinut printr-un calcul structural static neliniar (pushover).
(4) Valorile raportului αu/α1 obţinute prin calcul pot rezulta mai mari decât cele date
în Tabelul 6.3. Valoarea adoptatăîn calcul se limiteazăla: αu/α1 = 1,6.
(5) Structura va fi conformatăastfel încât săaibăcapacitatea de deformare în
domeniul inelastic cât mai apropiatăpe ambele direcţ ii. Factorul de comportare q
se va considera pe fiecare direcţ
ie cu valoarea datăîn Tabelul 6.3.
6.4. Calculul structurii
(1) Proiectarea planş

eelor ca diafragme orizontale, trebuie săsatisfacă4.4.1.6.
(2) Calculul structurii se realizeazăîn ipoteza cătoate elementele structurilor sunt
active, cu excepţ ia structurilor în cadre contravântuite centric, cu diagonale în X sau
alternante, la care, dacănu se efectuazăun calcul neliniar, diagonala comprimatănu
participăla preluarea acţ iunii seismice.
6.5
Tabelul 6.3. Factorii de comportare maximi q
Clasa de
Tipuri de structuri ductilitate
H M
a) Cadre necontravântuite
- Structuri parter
3 2,5
u u u
1,1 1,0 5 4
1 1 1
- Structuri etajate
u u
1,2 1,3
1 1
u
5 4
1
- Zone disipative in grinzi si la baza stâlpilor

b) Cadre contravântuite centric
Contravântuiri cu diagonale intinse
4 4
Zonele disipative - numai diagonalele întinse

Contravântuiri cu diagonale in V
2,5 2
- Zone disipative diagonale întinse ş

i comprimate
u
c) Cadre contravântuite excentric 1,2
1
u
5 4
1
- Zone disipative în barele disipative încovoiate sau forfecate
6.6
Tabelul 6.3 (continuare) Factorii de comportare maximi q
Clasa de
Tipuri de structuri ductilitate
H M
d) Pendul inversat
u u
1 1,1
1 1
u
2 2
1
Zone disipative in stâlpi

- Zone disipative la baza stâlpilor NSd / Npl Rd ≥0,3
e) Structuri cu nuclee sau pereţ

i de beton
vezi cap. 5
f) Cadre duale (cadre necontravântuite asociate cu cadre contravântuite în X ş

i
alternante)
u
1,2
1
u
4 4
1
- Zone disipative in cadrele necontravântuite ş

i in diagonalele întinse
Cadre duale (cadre necontavântuite asociate cu cadre contavântuite excentric)
u
1,2
1
u
5 4
1
- Zone disipative in cadrele necontravântuite ş

i in barele disipative
6.7
6.5. Reguli pentru comportarea disipativăa structurilor
i
(1) Criteriile de proiectare date la 6.5.2. se aplicăzonelor sau barelor structurilor

proiectate conform conceptului comportă rii disipative la acţ
iunea seismică
.
(2) Criteriile de proiectare date la 6.5.2 se considerăsatisfă
cute dacăsunt respectate
regulile date la 6.5.3. 6.5.5.
6.5.2. Criterii de proiectare pentru structuri disipative
(1) Structurile cu zone disipative trebuie proiectate astfel încât plastificarea

secţiunilor, pierderea stabilităţ
ii locale sau alte fenomene datorate comportă rii
histeretice sănu conducăla pierderea stabilităţ
ii generale a structurii.
(2) Elementele componente ale secţ iunii zonelor disipative trebuie săîndeplinească
iile de ductilitate ş
condiţ ă.
i rezistenţ
(3) Zonele disipative vor fi situate numai în barele structurii, evitându-se apariţ
ia
articulaţ
iilor plastice în îmbinări.
(4) Zonele nedisipative, elementele nedisipative ş i îmbinările zonelor disipative cu
restul structurii trebuie săaibăo rezervăde rezistenţ ăsuficientăpentru a permite
dezvoltarea plastificărilor ciclice numai în zonele potenţial plastice (disipative).
6.5.3. Reguli de proiectare pentru elemente disipative supuse la compresiune

şi/sau încovoiere
(1) Elementelor care disipeazăenergia lucrând la compresiune ş i/sau încovoiere,

trebuie săli se asigure o ductilitate suficientăprin limitarea supleţ
ii pereţilor secţ
iunii,
conform claselor de secţ iuni transversale definite în Anexa F.
Corelarea dintre capacitatea globalăa structurii de a disipa energia (clasa de
ductilitate), exprimatăprin factorul de comportare q ş i ductilitatea localăa elementelor,
exprimatăprin clase de secţ iuni (vezi anexa F) este indicatăîn Tabelul 6.4.
Tabelul 6.4. Relaţ iune ş

ia dintre clasa de secţ i factorul de comportare q al
structurii.
Clasa de ductilitate Clasa de secţ

iune
H clasa 1
M clasa 2 sau 1
L clasa 3, 2 sau 1
6.8
6.5.4. Reguli de proiectare pentru elemente întinse
Pentru elemente întinse trebuie respectate condiţ

iile din STAS 10108/0-78.
6.5.5. Reguli de proiectare pentru îmbinări în zone disipative
(1) Alcă tuirea constructivăa elementelor cu zone potenţ ial disipative trebuie să
limiteze apariţia tensiunile reziduale mari, defectele de execuţ ie ş i să dirijeze
dezvoltarea deformaţiilor plastice în zonele special conformate în acest scop.
(2) Îmbinările elementelor disipative realizate cu sudurăîn adâncime cu pătrundere
completă(nivel de acceptare B – conform normativ C150-99) trebuie proiectate astfel
încât sălucreze în domeniul elastic pe toatădurata de acţ iune a seismului. Eforturile la
care se verificăîmbinarea (Npl,Rd, Mpl,Rd, Vpl,Rd ale elementelor disipative) se amplifică
cu 1,20.
(3) Pentru îmbină rile cu suduri în relief sau cu ş
uruburi trebuie satisfă
cută
următoarea relaţ
ie :
Rd 1,1ov R fy (6.1)
Rd rezistenţ
a îmbină rii (corespunză toare modului de solicitare la care este
supusă) calculatăcu relaţ iile din STAS 10108/0-78
R fy rezistenţ
a plastică a elementului disipativ care se îmbină
(corespunză toare modului de solicitare la care acesta este supus),
conform prevederilor din 6.6.2., 6.7.3. şi 6.8.2. utilizând limita de
curgere de proiectare a oţ
elului
γ
ov conform 6.1.3(1)
(4) Pentru îmbină rile solicitate în planul lor se vor folosit şuruburi din categoriile A
şi B, iar pentru îmbină rile solicitate perpendicular pe planul acestora se vor utiliza
şuruburi din categoria B ş i C. Suprafeţ ele îmbină rilor care transmit eforturile prin
frecarea dintre suprafeţ e trebuie săfie prelucrate în conformitate cu prevederile
Normativului C133-82 ş i protejate prin metalizare.
(5) La îmbină rile cu ş
uruburi solicitate în planul lor, rezistenţa la forfecare a
şuruburilor trebuie sădepăşeascăcu cel puţ in 20% rezistenţ a la presiune pe pereţii
găurii.
(6) Atunci când existăincertitudini asupra comportă rii unor elemente structurale se
va recurge ş i la testarea acestora prin încercă ri experimentale. În aceste situaţ ii,
rezistenţ aş i ductilitatea elementelor ş i a îmbină rilor vor fi stabilite prin încercări la
încărcări ciclice, pentru a satisface cerinţ ele specifice definite la 6.6  6.9 pentru
fiecare tip de structurăş i clasăde ductilitate structurală.
(7) Se pot folosi rezultatele experimentale obţ
inute pe elemente similare.
(8) Rezistenţ a de calcul la forfecare sau presiune pe pereţii gă
urii a îmbinărilor cu
şuruburi de înaltărezistenţ ă, se admite săse calculeze ca cea pentru îmbină ri cu
şuruburi obiş nuite. Rezistenţ a îmbinărilor supuse la forfecare ş i/sau întindere ş i
forfecare, va fi determinatăîn concordanţ ăcu STAS 10108/0-78. Rezistenţ a la
presiune pe pereţ urii va fi mai micădecât 2 ,5d tfyd .
ii gă
6.9
(9) Într-o îmbinare cu ş
uruburi nu se vor folosi, pentru preluarea eforturilor, ş
i
cordoanele de sudură
.
(10) Se acceptăfolosirea gă urilor ovalizate la îmbinări solicitate în planul lor, cu
condiţ
ia ca ovalizarea săfie perpendicularăpe direcţ ia de solicitare.
6.5.6. Reguli de proiectare pentru ş

uruburile de ancoraj
(1) Şuruburile de ancoraj vor fi proiectate la efortul maxim de întindere rezultat din
combinaţ ia de încă rcări care include acţ
iunea seismică
. Efectele acţ
iunii E Fd (eforturile
de la baza stâlpului) se determinăcu relaţia (4.23):
EFd EF ,G RdEF ,E (4.23)
iile termenilor E F,G, γ
Semnificaţ Rd, E F,E sunt cele de la 4.6.2.4.
Raportul Ωse calculeazăfuncţ ie de tipul structurii cu relaţ

iile de la 6.6.3 pentru cadre
necontravântuite, cu relaţ iile de la 6.7.4 pentru cadre contravântuite centric ş i cu
relaţ
iile de la 6.8.3 pentru cadre contravântuite excentric.
În cazul unui calcul simplificat se pot adopta valorile din Anexa F.
(2) Pentru evitarea ruperii fragile, se recomandăca detaliul de prindere a stâlpilor în
infrastructurăsăasigure o zonăde deformaţ ie liberăa ş
uruburilor de ancoraj de minim
5d, unde d este diametrul tijei ş
urubului.
(3) Se recomandă ca transmiterea forţ elor orizontale de la infrastructură la
suprastructurăsănu se realizeze prin intermediul ş uruburilor de ancoraj. Pentru
aceasta, se poate aplica una din următoarele condiţ
ii constructive:
a) înglobarea bazei stâlpului într-o suprabetonare armatăcu înălţ
imea egalăcu
cel puţ
in 40 cm sau 0,5 din înă lţimea secţ
iunii stâlpului;
b) prevederea unor elemente sudate sub placa de bazăa stâlpului, care vor fi
ii, odat ăcu subbetonarea bazei.
înglobate în goluri special executate în fundaţ
Aceste elemente vor fi dimensionate astfel încât săpoatătransmite forţ a
tăietoare de la baza stâlpului la fundaţ
ie.
c) înglobarea stâlpului în infrastructurăpe o înălţime care sa îi asigure ancorarea
directă răa fi necesare ş
, fă uruburi de ancoraj.
6.6. Cadre necontravântuite
6.6.1. Criterii de proiectare
(1) Cadrele necontravântuite trebuie proiectate astfel încât articulaţiile plastice săse
formeze în grinzi, conform 4.6.2.3. Se acceptăformarea articulaţ iilor plastice ş i în
stâlpi conform 6.3.1.(1)a.
(2) Zonele nedisipative ş
i îmbină
rile zonelor disipative cu restul structurii vor
respecta 6.5.2.(4)
(3) Formarea articulaţ iilor plastice în zonele special conformate în structurăpoate fi
obţinutărespectând 4.6.2.3, 6.6.2 ş i 6.6.3.
6.10
6.6.2. Grinzi
(1) Grinzile vor fi conformate ş i verificate la stabilitate generalăconform STAS

10108/0-78 în ipoteza cănumai la unul din capete s-a format o articulaţ
ie plastică.
(2) În zonele potenţ
ial plastice (clasa de secţ
iune 1) trebuie îndeplinite următoarele
condiţ
ii :
M Ed
1,0 (6.2)
M pl ,Rd
N Ed
0 ,15 (6.3)
N pl ,Rd
VEd
0,5 (6.4)
V pl ,Rd
unde :
VEd=VEd,G + VEd,M (6.5)
NEd, MEd, VEd sunt eforturile de proiectare, respectiv forţ

a axială
, moment încovoietor
şi forţa tăietoare de proiectare din gruparea de încărcări care include
acţ iunea seismică
Npl, Rd, M pl,Rd, Vpl, Rd sunt eforturile (capabile) plastice de proiectare ale secţ
iunii
Npl,Rd = Afyd
Mpl,Rd = Wplfyd
V pl,Rd = 
d t f 
t w f yd 3 pentru secţ
iuni dublu T laminate
V pl,Rd = hwt w f yd 3 pentru secţ

iuni dublu T sudate
A – aria netăa secţ

iunii
d, t f, tw , hw conform figurii 6.6.
V Ed,G forţ
a tă
ietoare din acţ
iunile neseismice
V Ed,M forţ ietoare rezultatădin aplicarea momentelor capabile Mpl,Rd,A ş
a tă i M pl,Rd,B cu
semne opuse la cele douăcapete A ş i B ale grinzii.
V Ed,M= (Mpl,Rd,A+Mpl,Rd,B) / l; l = deschiderea grinzii
(3) Pentru secţ iuni aparţ inând clasei de secţ iile (6.2) (6.5) se vor
iuni 3, în relaţ
înlocui Npl, Rd, Mpl,Rd, Vpl, Rd cu Nel, Rd, Mel,Rd , Vel, Rd .
Af yd
N el ,Rd 
s
Wf yd
M el ,Rd 
s
6.11
V el ,Rd 
d t t f
f w yd
s 3
NOTĂ: Coefi ci entul γ
s est e coefi cientul γ
m din STAS 10108/0-78 pânăla intrarea în vigoare a codului CR3, în curs
de elaborare.
(4) Ambele tălpi ale grinzilor vor fi rezemate lateral, direct sau indirect.
Suplimentar, reazeme laterale vor fi amplasate în zonele unde se aplicăforţ ele
concentrate, în dreptul schimbă rii secţ iunii transversale ş i în alte locuri unde calculul
structurii indicăposibilitatea apariţiei unei articulaţii plastice.
(5) Reazemele laterale adiacente zonelor potenţ ial plastice trebuie săpreia o forţ ă
lateralăegalăcu 0,06γ ă
ov f yd tf b. Celelalte reazeme laterale vor fi calculate pentru o forţ
egalăcu 0,02γov f yd t f b.
(6) Pentru dirijarea articulaţ iilor plastice în grindă , în vecinătatea îmbină rii grindă-
stâlp (vezi anexa F), se poate reduce lă ţimea tălpilor (prin racordă ri cu pantăde 1:3 ÷
1:5) cu pânăla 35% pe lungimea de 1,5 hw (hw fiind înălţ imea inimii grinzii). Zona de
secţiune redusăva fi mă rginităde rigidiză ri tranversale amplasate pe ambele feţ e ale
inimii. Secţ iunea redusăse va verifica în domeniul elestic la starea limităultimăla
eforturile rezultate din grupă rile de încă rcări (3.21) şi (3.22).
(7) Pentru zonele disipative ale grinzii se vor folosi sec ţ
iuni din clasa 1 (vezi anexa F).
6.6.3. Stâlpi
(1) Stâlpii trebuie verificaţ i considerând cea mai defavorabilăcombinaţ ie de forţă

axialăş i moment încovoietor. În verifică
ri, eforturile NEd, M Ed, V Ed, trebuie calculate cu
relaţiile :
ov  NEd,E
NEd= NEd,G + 1,1γ M
ov  M Ed,E
MEd= M Ed,G+ 1,1 γ M
(6.6)
ov  VEd,E
M
V Ed= V Ed,G+ 1,1 γ
în care:
NEd,G , MEd,G , VEd,G efortul axial, momentul încovoietor ş i forţ
a tă
ietoare în stâlp din
acţiunile neseismice conţ inute în gruparea de încărcă ri care
include acţ iunea seismică.
NEd,E , MEd,E , VEd,E efortul axial, momentul încovoietor şi forţ
a tăietoare în stâlp din
acţiunile seismice de proiectare (vezi 3.4).
M valoarea maximăa lui iM = Mpl,Rd,i / M Ed,i calculată pentru toate grinzile în
care sunt zone potenţ ial plastice; MEd,i reprezintă momentul încovoietor în
grinda "i" din gruparea de încă rcări care include acţ iunea seismică, M pl,Rd,i
rezistenţa plasticăde proiectare în grinda "i". i se calculeazănumai pentru
M
grinzile dimensionate din combinaţ ia de încă rcă

ri care include acţ iunea
seismică (în calcul nu se consideră grinzile dimensionate din condiţ ii
M
constructive). Pentru o direcţie de acţiune a seismului, Ω este unic pe întreaga
structură.
6.12
Pentru fiecare grindăa structurii, se calculeazăun singur raport i , la capătul grinzii unde momentul
M
NOTĂ:
i minime ale raportului iM (pe întreaga structură
M Ed ,i are valoarea maximă. Valorile maxime ş ) nu vor
diferi cu mai mult de 25%.
ăş
(2) Verificarea de rezistenţ i stabilitate a stâlpilor trebuie fă
cutăîn conformitate cu
STAS 10108/0-78.
(3) Forţ a tăietoare din stâlp, V Ed, rezultatădin calculul structurii trebuie săsatisfacă
condiţ
ia :
VEd
0,5 (6.7)
V pl ,Rd
(4) Transferul eforturilor de la grinzi la stâlpi se face în ipoteza de îmbinare grinda-
stâlp rigidă
.
(5) Panourile de inimăale stâlpilor din zona îmbină
rilor grindă
-stâlp (vezi fig. 6.2)
trebuie săsatisfacăurmă
toarea condiţie:
Vwp ,Ed
1,0 (6.8)
Vwp ,Rd
hws
M pl,Rd,j b
Vj Vi
V wp,Ed
hw
dp
tw
Vj V wp,Ed Vi d
M pl,Rd,i
tf
ds
t wp
bs
Figura 6.2. Îmbinare grinda – stâlp. Panoul de inimă
în care:
V wp,Ed - valoarea forţei tăietoare în panou calculatăfuncţ
ie de rezistenţ
a plasticăa
zonelor disipative ale grinzilor adiacente
M M pl ,Rd ,j
Vwp ,Ed  pl ,Rd ,i
hw
6.13
V wp,Rd - efortul capabil de forfecare a panoului de inimădeterminat astfel:
 3bst 2f 
1
V wp,Rd = 0,6f ydds t wp  dacă N Ed 0 ,75 N pl ,Rd (6.9)

 dd s t wp 

 3bst 2f 
 1,2 N Ed 
1
V wp,Rd= 0,6fyd dst wp  
1,9  dacă N Ed 0 ,75 N pl ,Rd (6.10)
 dd t 
 N pl ,Rd 
 s wp 
 
în care:
t wp = grosimea inimii panoului (grosimea inimii stâlpului ş
i a plăcilor de dublare –
dacăsunt folosite, vezi fig. 6.3)
ds = înă
lţimea totalăa secţ
iunii stâlpului (inimă+ tă
lpi)
ţ
bs = lăimea tălpii stâlpului
t f = grosimea tălpii stâlpului
d= înă
lţimea totalăa secţ
iunii grinzii (inimă+ tă
lpi)
hw = înă
lţimea inimii grinzii
f yd = limita minimăde curgere a oţ
elului din panoul de inimă
(6) Grosimile inimilor stâlpilor ş i ale plăcilor de dublare (fig.6.3), atunci când
acestea sunt necesare, vor satisface urmă toarea condiţie:
twp (dp + h ws) / 90 (6.11)
unde:
twp - grosimea inimii stâlpului sau plă
cii de dublare;
dp - înă
lţimea panoului de inimămăsuratăîntre rigidizările de continuitate
a tălpilor grinzilor;
hws - înălţ
imea inimii stâlpului;
t wp
t wp
t wp
tw
twp
placi de dublare placi de dublare
Figura 6.3. Panou de inimăîncadrat de plă

ci de dublare
(7) Când îmbinarea grindă-stâlp se realizeazăprin sudarea directăde tă lpile stâlpului

a tălpilor grinzilor sau a ecliselor prevă zute pe tă lpile grinzilor, se vor prevedea
rigidizări de continuitate pentru a transmite eforturile din tălpile grinzii la inima sau
6.14
inimile stâlpului. Aceste rigidiză ri vor avea grosimea cel puţ
in egalăcu grosimea tă
lpii
grinzii sau a eclisei de pe talpa grinzii.
(8) Prinderea rigidiză rilor de continuitate de tălpile stâlpului se va face fie cu sudură
în adâncime cu pătrunderea completă , fie cu sudurăîn adâncime cu pă trundere
incompletăcombinatăcu suduri de completare în relief sau cu suduri în relief pe
ambele feţe. Îmbinările sudate vor avea capacitatea de rezistenţ ăegalăcu minimul
dintre:
ăa rigidizărilor de continuitate;
- capacitatea de rezistenţ
- efortul maxim din tălpile grinzii.
(9) Prinderile rigidizărilor de continuitate de inima stâlpului vor avea capacitatea
portantăcel puţ
in egalăcu:
- suma capacităţ ăa prinderilor plă
ilor de rezistenţ cilor de continuitate de tălpile
stâlpului;
ăa rigidizărilor de continuitate;
- capacitatea de rezistenţ
- efortul efectiv care este transmis de rigidizare.
(10) În zona îmbină rii grindă
-stâlp, tălpile stâlpului vor fi legate lateral la nivelul
tălpii superioare a grinzilor. Fiecare rezemare lateralăva fi proiectatăla o forţ ăegală
cu 0,02 fyd tf b (t f, b – dimensiunile tălpii grinzii).
(11) În planul cadrelor în care grinzile pot forma articulaţ
ii plastice, zvelteţ
ea
stâlpului se limiteazăla:
E
0 ,7 (6.12)
f yd
În planul în care nu se pot forma articulaţ
ii plastice în grinzi, zvelteţ
ea stâlpului se
limiteazăla:
E
1,3 (6.13)
f yd
(12) Verificarea la compresiune ş i încovoiere pe una sau douădirecţ

ii, în domeniul
elastic, se realizeazăcu relaţ
iile din STAS 10108/0-78, în care se va considera
c y = c z = 1,0.
(13) La stâlpi se va utiliza clasa de secţ ial plastice, ş
iuni 1, în zonele potenţ i clasa 2 în
celelalte zone.
6.6.4. Îmbinările grindă-stâlp
(1) Dacăstructura este proiectatăsădisipeze energia în grinzi, îmbinările grinzilor

cu stâlpii trebuie săfie proiectate astfel încât sălucreze în domeniul elastic pe toată
durata de acţ ie de momentul capabil Mpl,Rd ş
iune a seismului, funcţ i de forţa tă
ietoare
(V Ed,G + V Ed,M) evaluate conform 6.6.2.
(2) Zona potenţ ial plastică, adiacentăîmbinării grindă-stâlp trebuie proiectatăastfel
încât capacitatea de rotire plasticăθp în articulaţ ia plasticăsănu fie mai micăde
6.15
0,035 rad, pentru structurile din clasa de ductilitate H ş
i de 0,025 rad pentru cele din
clasa M.
θp este definit ca:
0.5l 0.5l
geata  la mijlocul grinzii

Figura 6.4. Să

p  (6.14)
0 ,5l
unde: δş i l sunt să geata grinzii la mijlocul deschiderii ş
i, respectiv, deschiderea
grinzii (vezi fig. 6.4.)
6.6.5. Îmbinările de continuitate ale stâlpilor
Îmbină rile de continuitate ale stâlpilor se vor amplasa la aproximativ 1/3 din înălţ
imea
de etaj a stâlpului şi se vor calcula în conformitate cu prevederile din GP 016-97.
6.7. Cadre contravântuite centric
(1) Cadrele contravântuite centric trebuie proiectate astfel încât curgerea

diagonalelor întinse săse producăînainte de formarea articulaţ iilor plastice sau de
pierderea stabilităţ ii generale în grinzi şi stâlpi. Îmbinările vor fi verificate la γov Npl,Rd
în care Npl,Rd este rezistenţa plasticăa diagonalei întinse (γ ov conf. 6.1.3).
(2) Diagonalele contravântuirilor trebuie amplasate astfel încât structura săaibă

deplasări laterale relative cu valori apropiate, la fiecare nivel ş
i pe orice direcţ
ie
contravântuită.
(3) În acest scop, la fiecare etaj trebuie respectate urmă
toarele reguli:
A A
0 ,05 (6.15)
A A 
în care:
6.16
A+ ş i A - sunt ariile proiecţiilor orizontale ale secţ
iunilor transversale ale
diagonalelor întinse, când acţiunea seismicăorizontalăare sensuri diferite (vezi
fig. 6.5).
(4) Prinderile grindă -stâlp ale cadrelor contravântuite centric ş i ale cadrelor
necontravântuite situate pe direcţ
ia contravântuităa clădirii vor fi de tip rigid.
(5) Cadrele necontravântuite, situate pe direcţ ia contravântuităa clădirii, vor fi astfel
proiectate încât săpoatăprelua cel puţ in 25% din acţ iunea seimicăde calcul, în ipoteza
în care cadrele contravântuite au ieş
it din lucru. Cadrele contravântuite vor fi proiectate
la eforturile rezultate din calculul static în cea mai defavorabilăcombinaţ ie de
încărcări.
6.7.2. Particularităţ
i de calcul
(1) Încă ionale, se considerăpreluate numai de grinzi ş

rcările gravitaţ i stâlpi, fă
răa
se ţ
ine cont de elementele de contravântuire.
(2) Sub acţ
iunea seismică
, într-un calcul static liniar se considerăcă:
- la cadre cu contravântuiri în X sau alternante (la care diagonalele întinse ş
i
cele comprimate nu se intersectează , vezi fig. 6.5), se iau în considerare
numai diagonalele întinse;
- la cadre cu contravântuiri în V, se iau în considerare atât diagonalele întinse
cât şi cele comprimate.
1 2 1 2
+ A1 A2 -
A = A1 cos 1 A = A 2cos 2
1 2
Figura 6.5. Exemple de aplicare a prevederilor de la 6.7.1.(3)
(3) Luarea în considerare a ambelor tipuri de diagonale, întinse ş

i comprimate, în
calculul oricăror tipuri de contravântuiri centrice este permisă, dacăsunt
satisfă
cute urmă toarele condiţ
ii:
a) se face un calcul static neliniar sau un calcul dinamic neliniar;
b) modelarea diagonalelor se face cu elemente finite care să simuleze
flambajul diagonalelor comprimate;
6.17
6.7.3. Calculul diagonalelor
(1) La cadrele cu contravântuiri cu diagonale in X, coeficientul de zvelteţ e

Af yd
 trebuie săia valori în intervalul: 1,3 2,0 . Limita de 1,3 este
Ncr
stabilităpentru a evita supraîncă rcarea stâlpilor in stadiul premergă
tor atingerii forţ
ei
critice de flambaj (când atât diagonalele comprimate cat si cele întinse sunt active).
2 EI
Ncr  2 - forţ a criticăde flambaj, Lcr – lungimea de flambaj.
Lcr
(2) La cadrele contravântuite cu diagonale care lucreazăla întindere dar nu sunt
dispuse in X (tabel 6.3 ş e  trebuie limitat la:
i figura 6.5), coeficientul de zvelteţ
2 ,0.
(3) La cadrele cu contravântuiri in V, coeficientul de zvelte ţ
e trebuie limitat la
2 ,0.
(4) Efortul plastic capabil Npl,Rd al secţ
iunii transversale a diagonalelor trebuie sa fie
astfel ca: N pl ,Rd N Ed .
(5) La cadrele cu contravântuiri in V, diagonalele comprimate trebuie dimensionate

la compresiune conform STAS 10108/0-78.
(6) Îmbinările diagonalelor cu celelalte elemente ale structurii trebuie săsatisfacă
prevederile de la 6.5.5.
(7) Valorile maximăş i minimăale raportului iN (definit la 6.7.4.(1))pentru toate
diagonalele sistemului nu vor diferi cu mai mult de 25%.
(8) Diagonalele vor avea secţiuni din clasa 2 de secţiuni; supleţ
ea cornierelor va fi
240
mai micădecât 9,0 (vezi anexa F, fyd în N/mm2).
f yd
6.7.4. Calculul grinzilor ş

i stâlpilor
(1) Stâlpii si grinzile care au forţe axiale vor fi calculate în domeniul elastic la cea
mai defavorabilăcombinaţ ie de încărcări.
ri, eforturile NEd ş
În verifică i M Ed se vor calcula cu relaţ
iile:
N Ed N Ed ,G 1,1 ov N N Ed ,E
(6.16)
M Ed M Ed ,G 1,1 ov N M Ed ,E
unde:
NEd,G , MEd,G efortul axial, respectiv momentul încovoietor, din stâlp sau grindă
produse de acţ iunile neseismice, incluse in gruparea de încă
rcă
ri care
include acţiunea seismică;
6.18
NEd,E, MEd,E efortul axial, respectiv moment încovoietor în grindăsau stâlp, produse
de acţiunile seismice de proiectare;
N este valoarea maximăa raportului iN N pl ,Rd ,i / N E d ,i calculatăpentru
diagonalele întinse ale sistemului de contravântuire al cadrului. iN se
calculeazănumai pentru diagonalele dimensionate din combinaţ ia de
încărcări care include acţ iunea seismică(în calcul nu se consideră
diagonalele dimensionate din condiţ ii constructive). Pentru o direcţie de
acţiune a seismului, Ω este unic pe întreaga structură;
N
Npl,Rd,i este efortul axial plastic al diagonalei i;

NEd,i este efortul axial de proiectare în aceeaşi diagonala "i", in gruparea de
încărcări care include acţiunea seismică.
(2) La cadre cu contravântuiri in V, grinzile trebuie proiectate pentru a prelua:
- toate acţ
iunile neseismice, fărăa se lua in considerare reazemul format de
diagonale (numai în cazul contravântuirilor în V inversat);
- efortul neechilibrat aplicat grinzii de că tre contravântuiri dupăflambajul
diagonalei comprimate. Aceast efort este calculat considerând Npl,Rd pentru
diagonala întinsăşi 0,3Npl,Rd pentru diagonala comprimată .
(3) În secţ iunea de intersecţ ie cu diagonalele, grinda va fi prevăzută , atât la talpa
superioarăcât şi la talpa inferioară, cu legături laterale capabile săpreia fiecare o forţă
lateralăegalăcu 0,02bt f fyd .
E
(4) ea stâlpilor în planul contravântuit, se limiteazăla 1,3
Zvelteţ .
f yd
(5) Îmbinările de continuitate ale stâlpilor se vor face la aproximativ 1/3 din
imea de etaj a stâlpului ş
înălţ i se vor calcula în conformitate cu prevederile din
GP 016-97.
6.8. Cadre contravântuite excentric
(1) Cadrele contravântuite excentric trebuie proiectate in aş a fel încât barele

disipative, elemente special amplasate în structură
, sa fie capabile sa disipeze energia
prin formarea de mecanisme plastice de încovoiere ş i/sau de forfecare.
(2) Structura va fi astfel proiectatăîncât săse obţ inăo comportare de ansamblu
omogenă, prin realizarea unor bare disipative cu caracteristici cât mai apropiate.
(3) Regulile date in continuare sunt menite săasigure căformarea articulaţ iilor
plastice (inclusiv efectele rezultate din autoconsolidarea o ţ elului în articulaţ iile
plastice) va avea loc în barele disipative, înainte de pierderea stabilităţ ii generale sau
apariţia articulaţ
iilor plastice în alte elemente structurale (stâlpi, contravântuiri, grinzi
adiacente barelor disipative).
(4) Barele disipative pot fi orizontale sau verticale (vezi structurile din tabelul 6.3.).
6.19
(5) Prinderile grindă -stâlp ale cadrelor contravântuite excentric ş i ale cadrelor
necontravântuite situate pe direcţia contravântuităa clădirii se recomandăsăfie de tip
rigid.
(6) Cadrele necontravântuite, situate pe direcţ ia contravântuităa clădirii, vor fi astfel
proiectate încât săpoatăprelua cel puţ in 25% din acţ iunea seimicăde calcul, în ipoteza
în care cadrele contravântuite au ieş
it din lucru. Cadrele contravântuite vor fi proiectate
la eforturile rezultate din calculul static în cea mai defavorabilăcombinaţ ie de
încărcări.
6.8.2. Calculul barelor disipative
(1) Inima unei bare disipative trebuie sa fie realizatădintr-un singur element (fă
ră
plăci de dublare) fă
răgăuri.
(2) Barele disipative sunt clasificate in 3 categorii funcţ
ie de tipul mecanismului
plastic dezvoltat :
- ă
bare disipative scurte, care disipeazăenergia prin plastificarea barei din forţ
tăietoare (eforturi principale);
- bare disipative lungi, care disipeazăenergia prin plastificarea secţ
iunii din
moment încovoietor;
- bare disipative intermediare, la care plastificarea secţ
iunii este produsăde
moment încovoietor ş ătă
i forţ ietoare;
(3) Pentru secţ iunile dublu T, sunt folosiţ
i următorii parametri pentru a defini
eforturile capabile plastice (fig. 6.6):
M pl ,link f yd bt f 
d t f  (6.17)
 
V pl ,link  f yd / 3 t w 
d t f  (6.18)
b
tf
tw
hw
d
Figura 6.6. Notaţ

ii pentru bara disipativăcu secţ
iune dublu T
(4) Dacă NEd / N Rd 0 ,15 la ambele capete ale barei disipative vor fi satisfăcute
condiţ
iile :
VEd V pl ,link (6.19)
6.20
M Ed M pl ,link (6.20)
unde:
a axiala, momentul încovoietor ş
NEd, MEd, VEd sunt eforturile de proiectare, forţ i forţ
a
tăietoare, la ambele capete ale barei disipative.
(5) Dacă NEd /N Rd > 0,15, in relaţ iile (6.19), (6.20) trebuie folosite urmă
toarele
valori reduse Vpl,link,r si Mpl,link,r :

V pl,link,r = Vpl,link 1  
N Ed / N pl ,Rd 
0 ,5
2
(6.21)

Mpl,link,r = 1,18Mpl,link 1
N Ed / N pl ,Rd   (6.22)
(6) DacăNEd /NRd 0,15 lungimea barei disipative "e", va satisface relaţ
ia (6.23)
dacăR < 0,3 ş ia (6.24) dacăR ≥0,3:
i relaţ
e ≤1,6 Mpl,link. / Vpl,link (6.23)
e ≤(1,15 - 0,5R)1,6 M pl,link. / Vpl,link
coeficientul R având expresia:

d 2t f
R N Ed t w (6.24)
VEd A
în care: A este aria brută
(7) Valorile maxime ş i minime ale raportului Ωi în elementele disipative ale
structurii (definite la (6.8.3.(1)) nu vor diferi cu mai mult de 25% pentru a realiza o
comportare disipativăomogenăpe ansamblul structurii.
(8) Lungimile “e” care definesc tipul barei disipative cu secţ
iune dublu T simetrice
se stabilesc dupăcum urmează(fig. 6.7.a):
dacăe < 1,6 Mpl,link / Vpl,link - bara disipativăeste scurtă (6.25)
dacăe > 3,0 Mpl,link / Vpl,link - bara disipativăeste lungă (6.26)
dacă1,6 Mpl,link / Vpl,link ≤e ≤3,0 Mpl,link / Vpl,link - bara disipativăeste

intermediară (6.27)
(9) Când se formeazăo singura articulaţ ie plastica la unul din capetele barei
disipative (vezi Fig. 6.7.b), lungimile “e” care definesc tipurile de bare disipative cu
secţiune dublu T sunt:
e < 0,8 (1 + ) Mpl,link / Vpl,link - bare disipative scurte (6.28)
e > 1,5 (1 + ) Mpl,link / Vpl,link - bare disipative lungi (6.29)
0,8 (1 + ) M pl,link / Vpl,link ≤e ≤1,5 (1 + ) Mpl,link / Vpl,link - bare disipative
intermediare (6.30)
6.21
M Ed , A
în care:  1,0 , iar M Ed ,A M Ed ,B sunt momentele încovoietoare la
M Ed ,B
capetele barei disipative produse de acţ iunea seismică
e
p
e
p
a) b)
Figura 6.7 : a) momente egale la capetele barei disipative;
b) momente inegale la capetele barei disipative
(10) Unghiul de rotire inelasticăal barei disipative θp (definit în fig. 6.7), format între
bara disipativăsi elementul din afara acesteia, rezultat în urma unui calcul neliniar, se
va limita la:
θp ≤0,08 radiani pentru barele disipative scurte;
θp ≤0,02 radiani pentru barele disipative lungi;
θp va avea o valoare determinata prin interpolare liniara între valorile de mai sus,
pentru barele disipative intermediare.
(11) La capetele barei disipative, în dreptul diagonalelor contravântuirii, se vor
prevedea rigidizări pe toatăînălţ
imea inimii pe ambele feţ e ale acesteia. Rigidizările
trebuie săaibăo lă ţ
ime însumatăde cel puţ in (b – 2t w), iar grosimea tst ≥0,75 tw ş i
t st ≥10 mm.
(12) Barele disipative trebuie prevăzute cu rigidiză
ri ale inimii, dupăcum urmează
(vezi anexa F.3):
a) Distanţ
a "a" dintre rigidiză
ri trebuie sărespecte condiţ
iile:
a ≤(30 t w – hw/5) pentru p = 0,08 rad
a ≤(52 t w – hw/5) pentru p ≤0,02 rad
Pentru 0,02 rad < p < 0,08 rad "a" se determinăprin interpolare liniară
.
b) Barele disipative lungi trebuie sa fie prevăzute cu rigidizări pe ambele feţ e
ale inimii, amplasate la distanta de 1,5b de fiecare capăt al barei disipative
(rigidiză
ri ce delimiteazăzonele potenţ ial plastice).
c) Barele disipative intermediare, trebuie sa fie prevă zute cu rigidiză
ri ale inimii
care sa întruneascăcerinţele de la a) si b) de mai sus.
d) Nu sunt necesare rigidiză
ri la barele disipative cu o lungime mai mare de
5Mpl,link / Vpl,link.
e) Rigidizările inimii trebuie sa se prevadă pe toata înălţimea acesteia. La
barele disipative cu o înă lţ
ime mai mica de 600 mm, rigidiză rile se pot
prevedea numai pe o singura parte a inimii, alternativ.
6.22
rii va fi tst ≥t w ş
Grosimea tst a rigidiză i t st ≥10 mm, iar lă
ţimea rigidiză
rii
bst ≥b/2 – tw.
(13) Sudurile in relief ale rigidizărilor de inima barei disipative trebuie sa aibă
rezistenţa mai mare sau egalăcu γ ov fyd Ast , unde Ast = tstbst este aria secţ
iunii rigidiză
rii.
Rezistenţ a sudurilor in relief dintre rigidizare ş i tălpi trebuie sa fie mai mare sau egală
cu γ f A
ov yd st /4.
(14) La capetele barei disipative, atât la talpa superioarăcât ş i la talpa inferioară,
trebuie prevă
zute legă turi laterale, având o rezistenţ ăla compresiune mai mare sau
egalăcu 0,06f ydbtf (b, t f – dimensiunile secţiunii tă
lpii barei disipative).
(15) Inimile grinzilor adiacente barei disipative se vor verifica la pierderea stabilităţ
ii
locale conform STAS 10108/0-78.
(16) Barele disipative vor avea clasa 1 de secţ
iune.
(17) Intersecţ ia dintre axa diagonalei ş
i axa grinzii se va găsi în dreptul rigidizării de
la capătul barei disipative sau în interiorul lungimii barei disipative. Nici o parte a
prinderii nu se va extinde pe lungimea barei disipative(vezi Anexa F).
6.8.3. Elemente structurale care nu conţ

in bare disipative
(1) Elementele care nu conţ in bare disipative stâlpii, diagonalele contravântuirilor ş i

grinzile (când se folosesc bare disipative verticale - tabel 6.3 caz c), trebuie verificate
în domeniul elastic, luând in considerare cea mai defavorabila combinaţ ie de eforturi.
Pentru verifică
ri, eforturile NEd, MEd, V Ed se vor calcula cu relaţ
iile:
N Ed N Ed ,G 1,1ov  N Ed ,E
M Ed M Ed ,G 1,1ov  M Ed ,E (6.31)
V Ed VEd ,G 1,1 ov V Ed ,E
NEd, MEd, V Ed eforturi de proiectare

NEd,G , MEd,G , VEd,G sunt eforturile (efort axial, moment încovoietor ş i forţă
tăietoare) din stâlp sau în diagonala contravântuirii din
încărcările neseismice incluse în gruparea care include acţiunea
seismică;
NEd,E , MEd,E , VEd,E sunt eforturile (efort axial, moment încovoietor şi forţă
tăietoare) din stâlp sau în diagonala contravântuirii din
încărcări seismice.
 - pentru bare disipative scurte are valoarea maximă
 1,5V pl ,link ,i / V Ed ,i calculatăpentru toate barele disipative
i
V
dimensionate din combinaţ ia de încărcări care include acţ

iunea
seismicăPentru o direcţ ie de acţiune a seismului, i este unic
V
pe întreaga structură .
6.23
- pentru bare disipative intermediare ş i lungi are valoarea
maximăi 1,5 M pl ,link ,i / M Ed ,i calculatăpentru toate barele
M
disipative dimensionate din combinaţ ia de încă rcări care

include acţ iunea seismică. (În calcul nu se includ barele
disipative dimensionate din condiţ ii constructive). Pentru o
direcţie de acţiune a seismului, iM este unic pe întreaga
structură.
i maximăale rapoartelor iV , respectiv
- Valorile minimăş
iM (pe întreaga structură
) nu vor diferi cu mai mult de 25%.
V Ed,i, MEd,i sunt eforturile de proiectare ale forţei tăietoare ş
i momentului
încovoietor in bara disipativa "i", în gruparea de încă
rcă
ri care
include acţiunea seismică ;
V pl,link,i, Mpl,link,i ătă
sunt eforturile plastice, forţ ietoare si moment încovoietor,
în bara disipativa "i" conform 6.8.2 (3).
(2) La stâlpi se va utiliza clasa de secţ ial plastice ş
iuni 1 în zonele potenţ i clasa 2 în
celelalte zone.
(3) Grinzile adiacente barelor disipative ş
i diagonalele vor avea clasa de secţ
iuni 2.
E
(4) ea stâlpilor, în planul contravântuit, se limiteazăla 1,3
Zvelteţ .
f yd
(5) Îmbinările de continuitate ale stâlpilor se vor face la aproximativ 1/3 din
imea de etaj a stâlpului ş
înălţ i se vor calcula în conformitate cu prevederile din
GP 016-97.
6.8.4. Îmbinările barelor disipative
(1) Îmbinările barelor disipative sau ale elementelor care conţ in bare disipative
ăa secţ
trebuie proiectate luând în considerare rezerva de rezistenţ iunii Ω(vezi 6.8.3) şi
sporul probabil al limitei de curgere a materialului exprimat prin γ
ov (vezi 6.1.3).
6.9. Reguli de proiectare pentru structuri de tip pendul inversat
(1) La structurile de tip pendul inversat (definite la 6.3.1.(d)), stâlpii vor fi verificaţi
la compresiune ş i încovoiere, luând in considerare cea mai defavorabilăcombinaţ ie de
eforturi axiale si momente încovoietoare în gruparea fundamental ăş i gruparea care
include acţiunea seismică.
(2) La verificări se vor folosi eforturile NEd, MEd,VEd calculate conform 6.6.3.
(3) e al stâlpilor trebuie limitat la 1,5 ( - vezi 6.7.3.(1));
Coeficientul de zvelteţ
(4) Coeficientul de sensibilitate la deplasarea relativăde nivel θdefinit la 4.6.2.(2)
trebuie limitat la θ0,20.
6.24
6.10. Reguli de proiectare pentru structurile metalice cu nuclee sau pereţ
i din
beton armat ş i pentru structuri duale
6.10.1. Structuri cu nuclee sau pereţ

i din beton armat
(1) Elementele metalice trebuie verificate conform prezentului capitol ş i STAS

10108/0-78. Elementele de beton vor fi proiectate conform capitolului 5.
(2) Elementele la care exista o interacţ
iune intre metal si beton, trebuie verificate
conform capitolului 7.
6.10.2. Structuri duale (cadre necontravântuite plus cadre contravântuite)
(1) Structurile duale cu cadre necontravântuite si cadre contravântuite lucrând in

aceeaş i direcţie, trebuie proiectate folosind un singur factor q. Forţ ele orizontale
trebuie distribuite între diferitele cadre proporţ
ional cu rigiditatea lor elastică.
(2) Cadrele necontravântuite vor fi dimensionate pentru a prelua cel puţ
in 25% din
acţiunea seismică
.
(3) Cadrele necontravântuite si cadrele contravântuite vor respecta prevederile 6.6,
6.7 ş
i 6.8.
6.11. Controlul execuţ

iei
(1) Controlul execuţ

iei trebuie să asigure ca structura reală corespunde celei
proiectate.
(2) In acest scop, pe lângăprevederile din C150-99, trebuie satisfă
cute următoarele
cerinţ
e:
a) Desenele elaborate pentru execuţ ie si montaj trebuie săindice detaliile
îmbină rilor, mărimea si calitatea ş uruburilor şi sudurilor precum ş
i marca
otelului. Pe desene va fi notatălimita de curgere maximăadmisăa oţ elului
fy,max ce poate sa fie utilizatăde fabricant in zonele disipative;
b) Trebuie controlatărespectarea prevederilor din 6.2.(1) 6.2.(5);
c) Controlul strângerii ş
uruburilor si calitatea sudurilor trebuie săse realizeze în
conformitate cu prevederile normelor de la 6.1.1.(4);
d) În timpul execuţiei, se va verifica dacălimita de curgere a oţelului, folosit în
barele ş
i zonele disipative, este cea indicatăîn proiect. În mod excepţ ional se
acceptăo depăş ire de maxim 10% a valorii fy,max înscrisăpe desene.
(3) Atunci când una din condiţ iile de mai sus nu este satisfăcută , trebuie elaborate
soluţii de remediere a deficienţelor pentru încadrare construcţiei în gradul de asigurare
în gruparea fundamentalăş i specialăde încărcări.
6.25
7. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR COMPOZITE
7.1. Generalităţ
i
7.1.1. Domeniu
(1) Prevederile din acest capitol se referă la proiectarea structurilor compozite oţ el
laminat - beton armat solicitate la acţiunea seismică.Structurile compozite sunt structurile
alcătuite din elemente compozite la care conlucrarea intre betonul armat ş i otelul laminat
se manifestăla nivel de secţiune. Într-o secţiune compozită, componentele din oţ el laminat
pot fi neînglobate, parţ
ial sau total înglobate în beton armat (secţ iuni din beton armat cu
armă tura rigidă-BAR).
În cadrul acestui capitol se fac de asemenea referiri la structurile hibride. Aceste structuri
sunt alcătuite din elemente sau subsisteme din materiale diferite care conlucreazăîntre ele
în cadrul structurii hibride de exemplu stâlpi din beton armat şi grinzi din oţ
el.
(2) Regulile din acest capitol sunt complementare prevederilor din celelalte norme în
vigoare pentru structuri compozite ca de exemplu:
- NE 033-99 Cod pentru structuri din beton armat cu armatura rigidă
NOTĂ: Dupăintrarea în vigoare a codului pentru structuri de oţ
el, armonizat cu Eurocode 3, în curs
de elaborare, în locul STAS 10108/0-78 se va utiliza acest cod.
- P134-93 iuni tehnice pentru calculul ş
Instrucţ i alcă
tuirea plă
cilor compuse tablă
cutată
- beton armat
- P83-81 iuni tehnice pentru calculul ş
Instrucţ i alcă
tuirea constructivăa
elementelor compuse oţ
el-beton
(3) Dacăpentru anumite situatii, nu se dau preciză ri specifice în acest capitol, se pot
aplica, dupăcaz, prevederile pentru construcţ iile de beton armat din cap 5 sau pentru
construcţiile de oţ
el din cap 6 cuprinse în prezentul cod .
7.1.2. Principii de proiectare

(1) Structurile compozite rezistente la acţ iunea seismică vor fi proiectate în
concordanta cu urmatoarele concepte privind ră
spunsul seismic al structurilor:
(a) ră
spuns structural disipativ al structurii
(b) răspuns structural slab disipativ al structurii
(2) În cazul (a), comportarea structurală se caracterizează prin dezvoltarea
deformaţ iilor postelastice seismice în anumite zone ale structurii numite zonele disipative .
Factorul de comportare q va avea în acest caz valori mai mari decat 1.5 ş i va depinde de
tipul structurii compozite.
(3) Prevederile de proiectare pentru structurile disipative compozite urmă resc
mobilizarea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei seismice.
(4) În proiectarea structurilor disipative compozite, se definesc două clase de
ductilitate: M- medie şi H –mare. Ele corespund unei anumite capacită ţ
i de disipare a
energiei prin mecanisme structurale plastice. O structurăîncadrata într-o clasa de
7.1
ductilitate trebuie sărespecte anumite condiţ ii referitoare la: tipul structurii, clasa
secţiunilor din oţ
el, capacitatea de rotire a articulaţiilor plastice, detaliile constructive.
(5) În cazul ( b) structura va avea un raspuns în domeniul elastic. Clasa de ductilitate
este în aceastăsituaţ ie L-redusa. Factorul de comportare q se va considera egal cu 1.5.
Aceste tipuri de structuri compozite nu se recomandăîn zone seismice caracterizate de
valori mari ale acceleratiei de vârf a terenului .
(6) În tabelul 7.1 sunt prezentate variantele de proiectare ale unei structuri compozite :
Tabelul 7.1
Conceptul de proiectare Factotul de comportare q Clasa de ductilitate
Structurăcu disipare mare q ≥4 H – mare
Structurăcu disipare medie 1,5-2<q<4 M -medie
Structurăslab disipativa q=1.5 L -redusă
(7) În cazul structurilor hibride se recomandăsoluţ

ii care sănu conducăla variaţ
ii
ăş
bruste de rezistenţ i rigiditate pe verticală.
7.2. Materiale
7.2.1. Beton
(1) În structurile compozite se vor utiliza betoane de clasăcel puţ
in C20/25.
(2) Caracteristicile de calcul ale betonului sunt date în STAS 10107/90 .
7.2.2. Armătura din oţ

el
(1) Armă tura din oţ el beton utilizatăîn zonele disipative ş
i în zonele puternic solicitate
ale structurilor nedisipative va avea caracteristicile de calcul date în STAS 10107-90
respectand ş i conditiile date în cap 5 din prezentul cod.
(2) Ca armaturi se vor folosi numai bare cu profil periodic ( PC 52, PC60). Excepţ
ie
fac armăturile pentru etrieri ş
i agrafe, care pot fi realizate din OB37.
( 3) Plasele sudate din oţ
el neductil se vor folosi în zonele disipative numai dacăsunt
dublate de o armaturăductilăsau dacăarmăturile neductile sunt solicitate sub limita
convenţionalăde curgere.
7.2.3. Oţ
elul structural ( rigid)
(1) Condiţ iile impuse oţ elului structural (rigid) utilizat la structurile compozite
rezistente la acţ iuni seismice sunt cele prevazute în capitolul 6 „ Prevederi specifice
pentru construcţ ii de oţ
el” în afara regulilor din prezentul capitol.
7.2
7.3.1. Tipuri de structuri
(1) Structurile compozite se clasificăîn funcţ tuirea ş
ie de alcă i de comportarea lor la
acţ iuni seismice astfel :
ie compozităcu grinzi ş
a) Cadre necontravântuite. Cadrele pot fi realizate în soluţ i stâlpi
compoziti sau hibridăalcatuite de exemplu cu stâlpi din beton armat ş i grinzi din oţ el sau
compozite.
b) Cadre contravântuite. Contravântuirile cadrelor compozite sau hibride se pot realiza în
soluţ
ie compozităsau din oţel. Cadrele pot avea:
b1) contravântuiri centrice
b2) contravântuiri excentrice.
Dintre cele douăsoluţ ii de mai sus se recomandăcadrele cu contravântuiri excentrice
Barele disipative ale acestor cadre se vor realiza din oţ
el sau în soluţ
ie compozită.
c) Structuri de tip pendul inversat . La aceste tipuri de structuri, cea mai mare parte a
masei se concentreazăîn treimea superioarăa înă lţ
imii structurii iar zonele disipative se
dezvoltăîn elementele compozite verticale.
d) Structuri compozite cu pereţ
i structurali compoziti.
e) Structuri compozite duale : pereti ş
i cadre compozite
f) Structuri compozite cu nuclee alcatuite din pereti compoziti
7.3.2 Factori de comportare

(1) Factorii de comportare q exprimăcapacitatea de disipare a energiei seismice a unui
anumit tip de structura compozita. În condiţ
iile în care sunt respectate criteriile de bună
conformare date în prezentul cod se pot considera în calcul factorii de comportare din
tabelul 7.2.
(2) Valorile factorului de comportare q date în tabelul 7.2 se vor reduce cu 20% dacă
clă direa nu are regularitate în elevaţ
ie.
(3) In cazul în care raportul αu/αl nu este determinat prin calcul se pot folosi valorile
date în tabelul 7.2
(4) Se pot adopta pentru q valori mai mari decât cele date în tabelul 7.2 dacăraportul
αu/αl se determinăprintr-un calcul biografic. Valoarea raportului αu/αl nu va depăş
i 1,6.
7.3
Tabelul 7.2 Valori maxime ale factorilor de comportare pentru structuri compozite
Tipuri de structuri compozite Clasa de
ductilitate
H M
a) Cadre compozite fă
răcontravântuiri cu zone
disipative în grinzi ş
i la baza stâlpilor 5αu/αl 4
a1) Cadre cu o deschidere ş
i un nivel αu/αl =1,1
a2) Cadre cu o deschidere ş
i mai multe niveluri αu/αl =1,2
a3) Cadre cu mai multe deschideri ş
i niveluri αu/αl =1,3 .
b) Cadre compozite contravântuite .
b1) cu contravântuiri centrice 4 4
b2) cu contravântuiri excentrice. αu/αl =1,2 5αu/αl 4
c) Structuri de tip pendul invers. 2αu/αl 2
c1) Zone disipative la baza stâlpilor αu/αl =1,0
c2) Zone disipative la extremităţ
ile stâlpilor αu/αl =1,1 .
d) Structuri cu pereţ iş
i structurali compoziţ i structuri duale 4αu/α1 3αu/αl
d1) pereţ
i compoziţ
i la care zonele de capă
t sunt
compozite iar inima este din beton armat αu/αl =1,1
d2) pereţ
i compoziţ
i la care zonele de capă
t sunt
compozite iar inima este din beton armat cuplaţ
i
cu grinzi compozite sau din oţ
el αu/αl =1,1
d3) pereţ
i compoziţ
i alcă
tuiţ
i dintr-un panou vertical
din oţ
el înglobat în betonul armat al inimii peretelui
ş
i sudat de cadrul de înră
mare din oţ
el sau din
beton armat cu armăturărigidă αu/αl =1,2
d4) pereţ
i din beton armat cu armaturărigidă
cu diagonale din oţ
el înglobate în betonul armat al
inimii peretelui cu bulbii ş
i centurile armati cu
i cu grinzi compozite αu/αl =1,2
armatura rigida eventual cuplaţ .
f) Structuri cu un singur nucleu 3 2
unde:
αu reprezintăfactorul de multiplicare al încărcărilor seismice de cod (în condiţ
ile
păstrării constante a celorlalte încă rcă ri de calcul) corespunză tor formarii
mecanismului complet de disipare.
7.4
αl reprezintăfactorul de multiplicare al încărcă rilor seismice de cod (în condiţ
iile
pă strării constante a celorlalte încă rcări de calcul) corespunză tor formă rii primei
articulaţ ii plastice în sistemul structural.
7.4. Acţ
eelor compozite
(1) Planş eele compozite trebuie săfie capabile săcolecteze ş i sătransmitălucrând în
domeniul elastic, forţ
ele seismice de calcul la sistemele structurale verticale la care sunt
conectate. Pentru verifică rile de rezistenţ ăale planş eelor compozite ca diafragme
orizontale, se vor utiliza forţ ele seismice asociate mecanismului structural de disipare
avand valori mai mari decat forţ ele seismice obţ
inute din calcul vor multiplicate cu 1,3.
(2) Pentru ca plă cile compozite cu tablăcutată săîndeplineascărolul de diafragmă
,
vor avea o grosime minimăde 100mm, iar grosimea minimăa stratului de beton de peste
tabla cutatăva fi de 50mm.
(3) Conectorii dintre placă(compozităsau din beton armat) ş i grinzile din oţ el se vor
verifica la acţ
iunea combinatăa încărcă ionale ş
rilor gravitaţ i seismice. Relaţ iile pentru
calcul conectorilor sunt date în NE033-99 cap 5
7.5. Proiectarea structurilor disipative compozite

7.5.1. Criterii de proiectare a structurilor disipative compozite
(1) Zonele disipative se vor dirija prin proiectare de regulăcă tre elementele structurale
compozite cu potenţ ial de ră spuns postelastic favorabil, elemente la care fenomenul de
curgere, flambajul local ş i alte fenomene asociate comportă rii postelastice alternante nu
afecteazăstabilitatea generalăa structurii, în zone în care exista posibilitatea de interventie
post seism.
(2) Zonele disipative ale structurilor compozite vor fi înzestrate prin proiectare cu o
capacitate de rezistenţ ăş i o ductilitate adecvate. Ductilitatea va fi asiguratăprin
respectarea unor reguli de alcatuire constructivăş
i indeplinirea unor condiţii de ductilitate.
(3) Zonele nedisipative, vor fi dimensionate cu un grad de asigurare superior faţăde
zonele critice pentru a se dirija dezvoltarea deformaţiilor plastice ciclice numai catre
zonele disipative .
7.6. Proiectarea cadrelor compozite necontravântuite

7.6.1. Prevederi generale
( 1) Cadrele compozite se vor proiecta astfel încât zonele critice săfie dirijate la
extremită ţile grinzilor compozite. Se admit deformaţ ii plastice în secţ
iunile de la baza
stâlpilor şi în secţ iunile stâlpilor de partea superioara a ultimului nivel al cadrelor etajate
în condiţ iile în care forţa axiala indeplineste relaţ
ia 7.16.
(2) Zonele disipative ale cadrelor compozite se vor înzestra prin proiectare cu o
ductilitate adecvată
.
(3) Nodurile grindă -stâlp vor fi dimensionate cu un grad de asigurare superior zonelor
disipative astfel încât sălucreze în domeniul elastic.
7.5
7.6.2. Calculul structural al cadrelor compozite
(1) Rigiditatea secţ
iunilor compozite având beton în zona comprimatăse calculează
prin transformarea lor în secţ iuni echivalente cu considerarea unui coeficient de
echivalenţa n=E/Ecm
unde :
E ş i Ecm sunt modulul de elasticitate al oţ elului şi respectiv modului de
elasticitate al betonului pentru incarcari de scurta durata
(2) ţ
În calculul rigidităii secţ
iunilor compozite, betonul întins se neglijeazăfiind
fisurat.
(3) In cazul grinzilor compozite, se considerădouărigidităţ i la încovoiere: EI 1 pentru
zona de moment pozitiv cu luarea în considerare a lăţ imii efective de placăş i EI 2 pentru
zona de moment negativ cu considerarea armăturii din lăţimea efectivăde placă(tab 7.5).
(4) Se poate realiza un calcul simplificat al rigiditatii considerând pentru întreaga
grindăcompozităun moment de inerţ ie echivalent constant egal cu:
Ieq =0,6I1+0,4I2 (7.1)
(5) Pentru stâlpii compoziţ
i, rigiditatea se va calcula cu relaţ
ia :
(EI) c=0,9(EI a+ 0,5EcmIc +EIs ) (7.2)
(EA)c =0,9(EAa+ 0,5E cmAc +EAs ) (7.3)
unde:
Ia , Ic , Is şi Aa, Ac, As, sunt momentele de inerţ ie ş
i ariile secţ
iunilor de
armă tură , din beton şi respectiv din oţ
el rigid.
(6) Relaţiile de calcul ale eforturilor de proiectare pentru impunerea mecanismului de
disipare în cazul cadrelor compozite sunt cele date în cap 5.3.3
7.6.3. Supleţ
ea pereţ
ilor secţ
iunilor din oţ
el care alcătuiesc elementele compozite
(1) Ductilitatea elementelor compozite disipative solicitate la compresiune ş i încovoiere
este condiţ
ionatăde evitarea fenomenelor de instabilitate localăa elementelor din otel. De
aceea se impune limitarea supleţ ei pereţ ilor secţiunilor din oţ el. Zonele compozite cu
secţiunea din oţel neînglobatăîn beton vor respecta condiţ iile de supleţe prevăzute în
anexa G. În cazul zonelor disipative ale elementelor compozite cu sectiunea din o ţ el
înglobatăîn beton, supleţ
ea limităva fi cea datăîn tabelul 7.3
(2) Limitele c/tf date în tabelul 7.3 pot fi mărite dacăsunt prevă
zute detaliile speciale
de conectare ale tălpilor prevăzute în paragraful 7.6.8
7.6
ia intre factorul de comportare ş
Tabelul 7.3 Relaţ i limitele supleţ
ei pereţ
ilor
secţiunilor din oţel ale elementelor compozite
Clasa de ductilitate a structurii H M
Factorul de comportare q q≥4 1,5<q<4
Talpile secţ
iunilor I sau H parţ
ial înglobate (c/t f ) 9ε 14ε
iuni de ţ
Secţ evi rectangulare umplute cu beton (h/t) 24ε 38ε
iuni de ţ
Secţ evi cilindrice umplute cu beton (d/t) 80ε2 2
85ε
Tă
lpile secţ
iunilor I sau H ale elementelor BAR (c/tf ) 23ε 35ε
Inimile secţ
iunilor I sau H ale elementelor BAR (d/tw) 96ε 150ε
Ţevi rectangulare umplute ş
i înglobate în beton (d/t) 72ε 100ε
150ε2 2
Ţevi cilindrice înglobate ş
i umplute cu beton (d/t) 180ε
ε= (fy/235) 0.5
unde :
ţ
c/tf reprezintăraportul dintre lăimea aripii tălpii ş
i grosimea ei,
d/tw raportul dintre înaltimea ş
i grosimea inimii secţ
iunii din oţ
el,
d/t raportul între dimensiunea exterioarămaximăş
i grosimea peretelui ţ
evii,
fy rezistenta caracteristica a otelului (in N /mm2).
7.6.4. Transferul de eforturi ş

i deformaţ el ş
ii între oţ i beton
(1) Pentru manifestarea acţ iunii compozite pe tot domeniul de solicitare, se va asigura
transferul de eforturi şi deformaţ ii între componenta din oţ el ş
i componenta din beton
armat prin aderenţ ă, frecare sau prin conectori. Atingerea capacită ţ
ilor de rezistenţăla
încovoiere cu forţăaxialăş i la forţătă ietoare ale elementelor compozite este condiţionată
de asigurarea unei conlucrări eficiente între componenta din beton armat ş i cea din oţ
el.
(2) Pentru calculul capacită ţii de rezistenţăla lunecare longitudinalădatoratăaderenţ ei
ş i frecă
rii între componentele de oţ el ş
i beton se vor folosi următoarele valori capabile ale
efortului tangenţ ial în funcţ
ie de zona de acţ iune :
- secţ
iuni din oţ
el total înglobate 0,55N/mm2
- tălpile profilelor parţ
ial înglobate 0,2N/mm2
- inimile profilelor parţ
ial înglobate -
- interiorul ţ
evilor cilindrice umplute cu beton 0,2 N/mm2
- interiorul ţ
evilor rectangulare umplute cu beton 0,125 N/mm2
(3) Valorile de proiectare ale forţ
ele de lunecare vor fi cele asociate mecanismului de
disipare.
(4) În cazul grinzilor din oţ el compozite cu placa de beton armat se va neglija
aderenţa între beton ş i talpa secţ iunii din oţ
el, în preluarea eforturilor tangentiale,
lunecarea fiind preluatăîn întregime de conectori.
7.7
(5) In cazul folosirii conectorilor ductili de tipul gujoanelor,grinzile disipative vor avea
conexiune totalăsau parţ ialăcu un grad de conectare mai mare de 0,8 între placa din beton
armat şi grinda din oţ
el.
(6) În cazul în care se utilizeazăconectori neductili, conexiunea între placăş
i grindă
va fi totală.
(7) ţ
În calculul capacităii conectorilor în zonele disipative se va aplica un coeficient
de reducere egal cu 0,75. Relaţ iile de calcul ale eforturilor capabile ale conectorilor sunt
date în NE 033-99 cap 5.
(8) La stâlpii compoziţ i trebuie săse asigure prin aderenţaşi eventual prin conectori
repartizarea reacţ iunilor transmise de grinzi în noduri între componentele din beton armat
şi oţ
el ale acestor stâlpi.
(9) În cazul stâlpilor compoziţi dacăaderenţ a şi frecarea nu pot asigura intregral
transferul de eforturi tangenţiale asociate mecanismului de disipare, se vor dispune
conectori care săasigure o conexiune totalăprin care săse preia în întregime forţele de
lunecare de proiectare.
7.6.5. Grinzi compozite

(1) În zonele disipative ale grinzilor compozite se vor verifica urmă
toarele condiţ
ii :
MEd /Mpl,Rd ≤1,0 (7.4)
NEd/Npl,Rd ≤0,15 (7.5)
VEd/Vpl,Rd≤0,5 (7.6)
unde:
MEd , NEd ,VEd sunt eforturile de proiectare iar
Npl,Rd Mpl,Rd Vpl,Rd sunt eforturile capabile ale grinzii
(2) Pentru grinzile compozite se vor determina eforturile de proiectare VEd, MEd cu
relaţ
iile prevăzute în articolul 5.3.3.2
(3) Eforturile capabile ale grinzilor compozite se vor determina în conformitate cu
prevederile NP033-99 cap 4.2.1
7.6.5.1. Grinzi din oţ

el compozite cu plăci de beton armat
(1) ţ
Pentru asigurarea ductilităii, în zonele disipative se va limita înălţ
imea relativa a
zonei comprimate a betonului plăcii grinzii compozite x/h conform tabelului 7.4
(2) În zonele disipative ale grinzilor compozite din apropierea nodului grinda - stalp
vor fi prevă zute în placăarmă turi suplimentare. Dispunerea acestor bare este arătatăîn
fig 7.2 iar calculul lor este dat în anexa G.
7.8
Tabelul 7.4 Valori maxime ale înălţ imii relative a zonei comprimate din beton x/h
pentru asigurarea ductilităţ
ii grinzilor din oţel compozite cu placădin beton
Clasa de ductilitate q fy (x/h)max

H q ≥4 355 0,20
H q ≥4 235 0,27
M 1,5 < q < 4 355 0,27
M 1,5 < q < 4 235 0,36
unde:
imea totalăa grinzii compozite ş
h este înălţ i
f y este rezistenţ
a caracteristicăa oţ
elului armăturii
(3) ţ
Lăimea efectivăa plăcii beff (fig 7.1) va avea valoarea:
beff = be1 +be2 (7.7)
beff
be1 be2
b1 b1 b2
ia lăţ
Figura 7.1 Definiţ imilor efective be ş
i beff
(4) Lăţimile efective parţ iale ale plăcii situate deoparte ş

i de alta a axei grinzii ,be1 şi
respective be2 utilizate pentru calculul momentelor capabile MRd ş i respectiv a rigiditatilor
EI se vor determina conform tabelului 7.5. Aceste valori nu vor depăş i jumătatea
elor între grinzi (b1) ş
distanţ i distanţa pânăla marginea liberăa plă cii (b2).
(5) Valorile date în tabel sunt valabile în condiţ
iile în care în placăsunt prevă
zute
armă turile suplimentare din fig 7.2.
7.9
Tabelul 7.5 Lăţ
imea efectivăa plăcii be
be Element transversal perpendicular be pentru be pentru

pe axa grinzii I(elastic)
M Rd(plastic)
A.Stâlp Existăsau nu grindătransversală Pentru M - : 0,1l
interior Pentru M + : 0,075l
B1. Stâlp Existăo grindămarginalătransversala Pentru M - : 0,1l
exterior rezematăpe stâlp, cu conexiune totală Pentru M + : 0,075l Pentru M- :
cu placa ş i armături suplimentare în 0.05 l
placăA T şi AS corespunză tor ancorate
de conectori
B2. Stâlp Existăo fâşie de placăîn consolăfaţ ă Pentru M - : 0,1l Pentru M+:
de stâlp cu armă turi suplimentare Pentru M +:b /2+0,7h /2 0,0375 l
exterior c c
ancorate cu bucle. sau h c/2+0,7bc/2
Pentru M- :0
B3. Stâlp Existăun dispozitiv adiţ ional fixat de Pentru M - : 0 Pentru M+:
exterior talpa stâlpului cu o lă ţime bel mai 0,0375 l
M+ : bel/2≤0.05l
mare decât lă ţ
imea tălpii stâlpului bc
B4. Stâlp Nu existăelement transversal sau nu Pentru M - : 0 Pentru M-: 0
exterior existăarmă
turi suplimentare ancorate Pentru M+ :bc /2 sau Pentru M+ :
de stâlp hc /2 0,0025 l
unde :
- M -, M + indicăsituaţ iile de calcul ale valorii lă ţimii efective de placăbe (în
zona de moment negativ ş i respectiv pozitiv). Pentru momentul negativ, betonul
plăcii fiind fisurat, lăţ
imea efectivăde placăbe cuprinde armăturile întinse
care intervin în determinarea momentului capabil ş i al rigiditatii.
- l reprezintădeschiderea grinzii.
- bc reprezintălăţ
imea stâlpului perpendicularăpe axa grinzii , hc înălţ
imea
secţ
iunii stâlpului, bel latimea elementului suplimentar sudat de stâlp.
- AS ş i AT sunt armă turile suplimentare amplasate în placăîn zona stâlpului (A s
armătura longitudinalăş i A T armătura transversală
). Relaţ
iile de calcul pentru
aceste armă turi şi pentru rezultanta eforturilor de compresiune din placăsunt
date în anexa G.
Cazurile A, B1, B2, B3 sunt ilustrate în fig 7.2
7.10
A - Nod interior B - Nod exterior C - Grindăcompozită
ăde stâlp
D - Grindămarginala compozităE - Fâsie de placăîn consolăfaţ
F - Conectori G - Dispozitive suplimentare sudate de stâlp pentru preluarea
compresiunilor din placă
Figura 7.2 Dispunerea barelor suplimentare As, AT ş ii de calcul ale lăţ
i situaţ imii
efective de placă
7.6.5.2. Grinzi compozite din beton armat cu armatura rigidă

(1) Pentru proiectarea acestui tip de grinzi se vor respecta prevederile NP033-99
cap 4.2.1
(2) ţ
Lăimea efectivăde placăse va determina în conformitate cu 5.3.4.1.1.
(3) În structurile disipative, se considerăzone disipative (critice), zonele de la
extremită ţ
ile grinzilor cu lungimea lcr =1.5hb (hb - înălţ
imea grinzii) mă suratăde la faţ
a
stâlpilor sau zonele de aceeaş i lungime situate deoparte ş i de alta a unei secţ
iuni din
câmpul grinzii în care poate interveni curgerea din acţiuni seismice.
(4) Asigurarea cerinţ elor de ductilitate localăîn aceste zone se va face respectând
condiţ
iile de la 5.3.4.1.2
7.11
7.6.6. Stâlpi compoziţi din beton armat cu armăturărigidă( cu secţ
iunea din oţ
el
total înglobatăîn beton )
(1) Pentru stâlpii compoziţ i se vor determina eforturile de proiectare cu relaţ
iile
prevăzute în articolul 5.3.3.3. Aceste eforturi vor respecta următoarele condiţ
ii :
MEd /Mpl,Rd ≤1,0 (7.8)
NEd/Npl,Rd ≤0,3 (7.9)
VEd/Vpl,Rd ≤0,5 (7.10)
unde:
MEd , NEd ,VEd sunt momentele, forţ ele axiale ş
i forţ
ele taietoare de proiectare iar
Npl,Rd, Mpl,Rd, Vpl,Rd sunt momentele, forţele axiale de compresiune centrică şi
forţele taietoare capabile
(2) Eforturile de proiectare se vor determina astfel încât să favorizeze dezvoltarea
mecanismului favorabil de disipare a energiei sismice. La un anumit nivel momentele din
stâlpi ş iile realizarii echilibrului de nod ş
i grinzi se pot redistribui în condiţ i a pă
strari i
constante a forţei tăietoare de nivel.
(3) Relaţ iile de calcul ale eforturilor capabile Npl,Rd, Mpl,Rd , Vpl,Rd ale stâlpilor compoziţ i
sunt date în NE033-99 cap 4.2.2. Capacitatea de rezistenţ ăla forţ ătă ietoare a stâlpului se
va determina ca suma a contribuţ iilor componentelor din oţ el laminat ş i din beton armat.
(4) În structurile compozite disipative, zonele de la extremitatile stâlpilor se
ţ
proiecteaza ca zone disipative pentru care se iau măsuri de asigurare a ductilităii.
(5) Lungimea zonelor critice ale stâlpilor compoziţ
i se calculeazăcu relaţ
iile:
l cr=max(hc ,lcl/6,600mm) pentru clasa de ductilitate M (7.11)
l cr=max(1,5hc ,lcl/6,600mm) pentru clasa de ductilitate H (7.12)
unde:
hc este înălţ
imea secţ
iunii stâlpului compozit
lcl înălţ
imea liberăa stâlpului.
(6) Pentru a asigura o capacitate de rotire plasticăsuficientăş i pentru a compensa
pierderea capacită ţ ădatoratădesprinderii betonului de acoperire , în zonele
ii de rezistenţ
disipative definite mai sus se vor respecta condiţ iile de confinare cu etrieri date în
5.3.4.2.2., în care forţ a axialănormalizatăde proiectare se calculeazăcu relaţia:
ν
d = NEd / Npl,Rd = NEd / (Aa fyd +A c f cd + A s fyd ) (7.13)
unde:
Aa, Ac , As reprezintăariile de armă el beton , de beton ş
turădin oţ i respectiv de oţ
el
rigid, iar
fyd ,fcd rezistenţ elului ş
a de proiectare a oţ i respectiv a betonului
(7) Distanţ ş
ele s între etrieri în zonele disipative nu vor depăi valorile:
s≤min (bo/2,200mm, 9dbL ) pentru clasa de ductilitate M (7.14)
s≤min (bo/2,175mm, 8dbL ) pentru clasa de ductilitate H (7.15)
unde :
7.12
bo este dimensiunea minimăa miezului din beton masuratăîntre axele etrierilor
dbL este diametrul barelor longitudinale
Pentru zona disipativăde la baza stâlpilor având clasa de ductilitate H
s ≤min (bo/2,150mm, 6dbL ) (7.16)
(8) In cazul primelor douăniveluri ale clă dirii , etrierii se vor îndesi pe o lungime
egalăcu lungimea critica a stâlpilor mărităcu 50%.
( 9) Diametrul etrierilor dbw trebuie sărespecte condiţ
iile:
dbw≥6mm pentru clasa de ductilitate M
dbw≥max ( 0,35dbL max[fydL/fydw]0.5, 8mm) pentru ductilitate H (7.17)
unde :
fydL ş
i f ydw sunt rezistenţ
ele de calcul ale oţ turilor longitudinale ş
elului armă i
respectiv transversale.
(10) In zonele disipative diametrul etrierilor de confinare dbw pentru împiedicarea
flambajului local al talpii comprimate va respecta condiţ
ia :
dbw ≥[(bf tf /8)(fydf /fydw)]0,5 (7.18)
unde:
bf ş
i tf sunt lăţ
imea ş
i grosimea tă
lpii ,
fydf, fydw sunt rezistenţ elului tălpii ş
ele de calcul ale oţ i respectiv al armă
turii
transversale.
(11) În zonele disipative (critice) distanţ a între doua bare longitudinale consecutive
legate la colţde etrieri sau cu agrafe nu va depă şi 250mm pentru clasa de ductilitate M şi
200mm pentru clasa de ductilitate H.
(12) Prevederile constructive privind ancorajul ş i înnădirea armă turilor stâlpilor
compoziţ
i vor fi aceleaş
i cu cele date în secţ
iunea 5 pentru stâlpii din beton armat .
(13) Acoperirea cu beton a armăturii rigide va fi de minim 75 mm pentru elemente de
clasa M ş
i 100mm pentru elemente din clasa H.
i din ţ
7.6.7. Stâlpi compoziţ eavăumplutăcu beton
(1) Pentru proiectarea stalpilor din ţ el umplute cu beton sau umplute ş
evi de oţ i
înglobate în beton se vor respecta prevederile NP033 - 99 cap 4.2.2
(2) În cazul elementelor disipative din ţ ă
evi umplute cu beton, capacitatea de rezistenţ
la forţătă ietoare a stâlpului se va determina luând în considerare în calcul sau numai
contribuţia sectiunii din oţ
el , sau numai pe cea a miezului din beton armat transversal cu
ţeava din oţel .
(3) ia între clasa de ductilitate ş
Relaţ i supleţ ilor ţ
ea limităa pereţ evii este datăîn tab7.3
7.13
7.6.8. Elemente compozite cu secţ
iunea din oţ
el parţ
ial înglobatăîn beton armat
(1) În zonele disipative ale elementelor compozite cu secţ iunea din oţ el parţ ial
înglobatăîn beton, distanţ
ele s între armă
turile transversale vor satisface condiţ
iile date la
7.6.6
(2) În cazul elementelor disipative, rezistenţ a la forţ ătă ietoare se va determina
considerând în calcul numai contribuţ ia secţ
iunii din oţel cu excepţ ia cazurilor în care sunt
luate mă suri speciale de mobilizare a rezistenţ ei la forţătă ietoare a betonului armat prin
realizarea de legaturi transversale între beton şi grinda din otel.
(3) Armă turile suplimentare sudate de tălpi ca în fig 7.3b pot întârzia flambajul local al
tălpilor în zonele disipative. În cazurile în care aceste bare se aflăla o distanţăsl < c unde
c este lă ţimea aripii tălpii, valorile pentru supleţea limităa tălpilor din tabelul 7.3 pot fi
mărite astfel :
Pentru sl /c < 0.5 limitele date în tabelul 7.3 pot creş
te cu 50%
Pentru 0.5 < sl /c < 1 se va realiza o interpolare liniarăîntre valorile din tabel şi
cele mărite cu 50%
a) etrieri sudaţ
i de inimă b) bare drepte sudate de tă
lpi
Figura 7.3 Armătura transversalăa elementelor compozite parţ
ial înglobate în beton
(4) Diametrul acestor armă in 8mm ş
turi suplimentare dbw va fi cel puţ i
dbw ≥[(bf tf /8)(fydf / f ydw)]0,5 (7.19)
(5) Armă turile suplimentare se vor suda de tă lpi la ambele capete, iar capacitatea
sudurilor nu va fi mai micădecât capacitatea la întindere a armăturilor. Aceste armă turi
vor avea acoperirea cuprinsăîntre 20mm ş i 40mm
7.6.9. Nodurile cadrelor compozite disipative

(1) Pentru proiectarea nodurilor compozite ş
i hibride se vor respecta prevederile
NE033-99 cap 4.2.4
(2) Nodurile compozite vor fi dimensionate cu un grad de asigurare superior zonelor
disipative ale elementelor adiacente astfel încît deformatiile plastice săfie dirijate că
tre
acestea.
(3) În timpul acţ
iunii seismice se va asigura integritatea betonului comprimat al placii
din jurul stalpilor prin prevederea de armaturi suplimentare. Armă turile din placă ,
amplasate în placa în zona nodurilor, vor respecta condiţ iile de alcă
tuire prevăzute în fig
7.2 şi anexa G.
7.14
(4) Pentru proiectarea îmbinărilor cu sudurăsau cu ş
uruburi a elementelor în nod se
va respecta condiţ
ia:
R d ≥1.5 R fy (7.20)
unde :
ăa îmbinarii iar
Rd este capacitatea de rezistenţ
ăa elementului disipativ care se îmbină.
Rfy este capacitatea de rezistenţ
(5) În cazul nodurilor compozite grindă–stâlp la care panoul de oţ el al nodului este
total înglobat în beton, capacitatea de rezistenţ ăa nodului se va calcula ca sumăa
contribuţ iei betonului armat ş
i a panoului de oţ
el din nod dacăsunt îndeplinite următoarele
condiţ ii:
a) raportul dimensiunilor nodului va respecta condiţ
iile
0,6≤hb/h c ≤1,4 (7.21)
unde :
hb şi hc sunt dimensiunile panoului nodului ( egale cu înă
ltimea secţ
iunii din oţ
el a
grinzii şi respectiv a stâlpului)
b) Vwp,Sd < 0,8 Vwp,Rd (7.22)
unde:
Vwp,Sd este forţ a tă
ietoare de proiectare a nodului asociatăplastificării zonelor
disipative ale grinzilor compozite adiacente
Vwp,Rd este forţ
a tă
ietoare capabilăa nodului compozit
Cele douăvalori se calculeazăîn conformitate cu NE 033-99 –cap 4.2.4
(6) La proiectarea nodurilor compozite alcă tuite din grinzi de oţ
el compozite cu plăci
de beton armat şi stâlpi compoziţi sau de beton armat se vor lua urmă toarele mă
suri:
- la faţ
a stâlpului se vor amplasa rigidizări verticale .
- forţa tăietoare din grinzi se va distribui între armă
turile verticale suplimentare
sudatăde talpa grinzii ş
i secţ
iunea din oţel a stâlpului.
(7) Nodurile compozite se vor proiecta astfel încât capacitatea de rotire plastică θp în
zonele disipative ale elementelor adiacente nodului săfie cel puţ in egalăcu 0.035rad
pentru structuri de ductilitate H ş
i 0.025 rad pentru ductilitate M .
(8) La proiectarea nodurilor hibride alcătuite din grinzi din oţ el sau compozite ş
i
stâlpi din beton armat se va ţ
ine seama de următoarele condiţ
ii de alcătuire :
- grinda din oţ
el va trece continuăprin nod
- la faţ
a stâlpului se vor dispune rigidizări verticale
- în apropierea rigidizărilor verticale se vor dispune în stâlpi armă turi verticale
suplimentare sudate de talpile grinzii ş i având o capacitate de rezistenţ ăla
întindere egalăcu forţ a tăietoare de calcul a grinzii din oţ
el . Armă
tura verticală
din nod va fi confinatăcu armă turătransversalăcare va respecta condiţ iile din
paragraful 7.6.6
(9) Nodurile hibride alcă tuite din stâlpi din beton ş
i grinzi din oţ
el nu se recomandăîn
zone cu seismicitate ridicată
7.15
7.7. Proiectarea cadrelor compozite cu contravântuiri centrice
(1) La proiectarea cadrelor compozite cu contravântuiri centrice se vor respecta
prevederile secţ
iunii 6.7 referitoare la :
- criteriile de proiectare (6.7.1)
- calculul cadrelor (6.7.2)
- dimensionarea elementelor diagonale (6.7.3) ş
i a grinzilor ş
i stâlpilor (6.7.4)
(2) tuite din grinzi ş
Cadrele compozite cu diagonale centrice vor fi alcă i stâlpi în
ie compozităcu noduri rigide ş
soluţ i diagonale din oţ
el.
7.8. Proiectarea cadrelor compozite cu contravantuiri excentrice

(1) La proiectarea cadrelor compozite cu contravântuiri excentrice se vor respecta
prevederile secţ
iunii 6.8 referitoare la :
- criteriile de proiectare (6.8.1)
- dimensionarea barelor disipative (6.8.2)
- dimensionarea elementelor care nu conţ
in bare disipative (6.8.3)
(2) Cadrele compozite cu contravântuiri execentrice vor fi alcatuite din grinzi, stâlpi şi
diagonale compozite sau din oţ el. Barele disipative vor fi din oţ
el sau compozite cu placă
din beton armat.
(3) Cadrele compozite cu diagonale excentrice se vor proiecta astfel încât disiparea să
se producăprin formarea de zone critice la extremitatile barelor disipative înaintea cedării
îmbină rilor, a curgerii sau flambajului grinzilor ş
i a stâlpilor.
(4) Diagonalele, stâlpii, ş
i zonele grinzilor din afara barelor disipative se vor proiecta
sălucreze în domeniul elastic la forţ ele maxime asociate curgerii barelor disipative, cu
considerarea efectelor consolidării oţ
elului .
(5) În cazul structurilor la care barele disipative sunt amplasate lângă stâlpi din beton
armat sau stâlpi compoziţ i, se vor prevedea la faţa stâlpilor rigidiză
ri verticale pe ambele
părti ale secţ iunii barei disipative. Armatura transversalădin stâlp din zona barei
disipative va respecta condiţ iile date la 7.6.6.
(6) Îmbinarile barelor disipative se vor proiecta considerând suprarezistenţ
a secţ
iunii
şi cea a materialului barei disipative datorat ăconsolidării oţ
elului.
(7) În evaluarea capacită ţii de rezistenţ ăa diagonalelor compozite întinse se va
considera în calcul numai secţ
iunea din oţel rigid a diagonalei.
7.9. Proiectarea structurilor cu pereţ

i compoziţ
i
(1) Prevederile acestui capitol se referăla sistemele structurale compozite aparţ
inând
tipurilor definite în fig 7.4.
7.16
Tip 1 Pereţ
i compoziţ
i din Tip 2 Pereţ
i compoziţ
i sau din
beton armat cu armaturărigidă beton armat cuplaţ
i cu grinzi
în zonele de capat compozite sau metalice
Tip 3 –Pereţ
i compoziţ
i Tip 4 –Pereţ
i compoziţ
i
el înglobat în inima ş
cu panou din oţ i cu diagonale din armatura rigida înglobate
cu bulbi ş
i centuri cu armatura rigidă în inimăş
i cu bulbi ş
i centuri cu armaturărigidă
Figura 7.4 Sisteme structurale pentru pereţ

ii compoziţ
i
(2) În cazul pereţ ilor compoziţ i de tipul 1 energia se disipeazăîn zonele disipative
amplasate la baza pereţilor prin curgerea armă turii verticale.
(3) În cazul tipului 2 de pereti compoziţ
i disiparea energiei se realizeazăîn zona de la
baza pereţilor ş
i în grinzile de cuplare.
(4) În cazul peretilor compoziti de tip 3 cu panoul din oţ
el înglobat în betonul armat al
inimii disiparea energiei se produce în zona de la baza peretelui ş i prin curgerea la forta
tăietoare a panoului. Prin înglobarea în beton armat, panoul din oţ el este impiedicat să-şi
piardăstabilitatea.
(5) În cazul pereţ ilor compoziti de tip 4 disiparea energiei seismice se produce în
secţiunile de la baza pereţ ilor, diagonalele din oţ
el înglobate asigurând armarea eficientăa
inimii peretelui.
7.9.1 Calculul structurilor cu pereti compoziti

(1) Calculul rigidită ţii pereţ
ilor compoziţ i va ţ
ine seama de aportul armă
turii rigide
înglobate. Pentru peretii compoziţ ţ
i,rigidităile se vor calcula cu relaţ
iile :
7.17
(EI) c=0,9(EI a+ 0,5EcmIc +EIs ) (7.23)
(EA)c =0,9(EAa+ 0,5E cmAc +EAs ) (7.24)
(2) Relaţiile de calculul eforturilor de proiectare pentru impunerea mecanismului de
plastificare în cazul peretilor compoziti sunt date în capitolul 5.3.3.5 din prezentul cod.
(3) Pentru calculul capacităţ ăş
ilor de rezistenţ i pentru alcă
tuirea pereţ
ilor compoziţ
i se
vor respecta prevederile date în NP 033-99 cap 4.3.
(4) În cazul pereţilor compoziţ i cu inima din beton armat (tipul 1 ş i tipul 2 )se
considera căforţa tă
ietoare este preluatăintegral de inima din beton armat a peretelui iar
momentul de răsturnare de ansamblul peretelui.
(5) În cazul pereţ i care au armaturărigidăîn inimă(tipul 3 ş
ilor compoziţ i 4) forţ
a
tăietoare este preluatăprin suma contribuţ iilor betonului armat ş
i a armă
turii rigide din
inimă .
(6) Asigurarea cerinţ elor de ductilitate localăş
i lungimile zonelor critice ale pereţ
ilor
compoziti sunt cele din 5.3.4.3.2
(7) Panourile din beton armat ale peretilor compoziţ i vor respecta prevederile de
alcătuire constructivăş
i de dimensionare ale pereţ
ilor din beton armat date în cap 5 .
(8) Zonele de capă ilor cu armatur ărigidătotal înglobatăîn beton vor fi
t ale pereţ
proiectate în conformitate cu paragraful 7.6.6 din prezentul cod ş
i cu paragraful 4.2.2 din
NP033-99
(9) Elementele compozite parţ ial înglobate în beton din zonele de capat ale pereţ
ilor
se vor proiecta ţ
inând cont de prevederile paragrafului 7.6.8.
(10) Transferul eforturilor tangenţ iale între elementele de capătşi panoul din beton
armat al inimii peretelui se va realiza prin conectori sau bare sudate de secţ
iunea din oţ
el
a stâlpului sau bare trecute prin găurile armăturii rigide (fig 7.5)
a)Element de capă
t parţ
ial înglobat utilizat în sisteme de tip 1
b)Element de capă
t total înglobat utilizat în sisteme de tip 1
A = bare sudate de stâlp B = armă
turătransversală
C = conectori D = agrafe
Figura 7.5 Detalii pentru zonele de capăt ale pereţ
ilor compoziti
7.18
(11) Riglele de cuplare din oţ el sau compozite cu placădin beton vor avea o lungime de
înglobare suficientă în peretele din beton armat, capabilă să transmită peretelui
momentele ş i fotele tăietoare de proiectare ale grinzii de cuplare. Lungimea de înglobare
l e se mă
soară de la primul rând de armaturăal zonelor de capă t (fig 7.6). Lungimea de
inglobare nu va fi mai micăde 1.5h unde h este înălţ imea grinzii de cuplare.
le
le
C
C
A B
A=Armă
turăsuplimentarăa peretelui în zona de înglobare a grinzii din oţ
el
B = Grindăde cuplare din oţ
el C = Rigidiză
ri verticale
ilor din beton armat ş
Figura 7.6 Grinzi de cuplare ale pereţ i detalii de înglobare
pentru clasa de ductilitate H
(12) În zona de înglobare a grinzii de cuplare se vor dispune în perete armă turi verticale
sudate de talpile grinzii cu capacitatea de rezistenţ ă la intindere egalăcu forţ ătă ietoare
capabila a grinzii. 2/3 din aria acestei armături se va amplasa în prima jumă tate a lungimii
de înglobare. Armă tura se va prelungi simetric deasupra şi dedesubtul tălpilor grinzii de
cuplare cu o lungime egalăcu lungimea de ancoraj. În aceastăzonăarmă tura transversală
va respecta condiţ iile date în 7.6.6.
(13) În cazul clasei de ductilitate M armătura de confinare a elementelor de capăt ale
pereţilor compoziti se va realiza pe o distanta egala cu h, iar pentru clasa de ductilitate H
aceasta distanta se va extinde la 2h. (h este înălţ imea elementului de capat în planul
peretelui), fig 7.5.
(14) Conectarea panoului din oţ
el cu cadrul de înrămare se va realiza continuu cu
sudurăsau cu ş
uruburi.
(15) Grosimea minimăde înglobare în beton a panoului din oţ
el va fi de 200 mm
(minimum 100m pe fiecare parte a panoului).
(16) Procentul minim de armare al betonului de înglobare va fi de 0.25% pe ambele
direcţ
ii
(17) Conectarea între panoul din oţ el şi betonul de înglobare se va realiza cu conectori
sudaţ
i sau cu agrafe care trec prin gă
uri practicate în panoul din oţ
el.
(18) Golurile din panoul din oţ
el al inimii peretelui compozit vor fi rigidizate.
7.19
7.10. Proiectarea fundatiilor structurilor compozite
(1) Sistemul de fundaţ
ii al structurilor compozite se va proiecta cu un grad de asigurare
sporit în raport cu suprastructura la forţ e corespunzatoare mecanismului structurii de
disipare a energiei.
(2) Se recomandăca armatura rigidădin oţ el a elementelor compozite verticale săfie
ancorata în elementele din beton armat ale infrastructurii (pereţ ii subsolurilor ş
i în
fundaţ ii) astfel încât placa de bazăa acesteia săse afle sub cota în care se consideră
încastrarea structurii. Armatura rigidăse va ancora atat la nivelul plăcii de bazăcât ş
i pe
înălţ
imea de înglobare .
(3) La proiectarea infrastructurilor se vor respecta prevederile cap 5.6 din prezentul
cod ş
i cap 4.2.2. din NP 033-99
7.20
8. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CONSTRUCŢII DE ZIDĂRIE
8.1. Generalităţ
i
8.1.1. Obiectul prevederilor
(1) Prezentul capitol are ca obiect definirea cerinţ

elor specifice pentru construcţ
iile
de zidă
rie amplasate în zone seismice.
(2) Prevederile din prezentul capitol completeazăprevederile generale privind
elementele şi structurile de zidărie date în "Cod de proiectare a structurilor de zidă
rie"
cu următoarele elemente specifice proiectarii seismice:
- precizeazăcerinţ ăseismicăpentru construcţ
ele de performanţ iile de zidă
rie;
- precizeazăcondiţ
iile de efectuare a verifică ă
rilor de siguranţ;
- defineş te ş i detaliazăcerinţ e suplimentare pe care trebuie săle satisfacă
materialele utilizate ş
i unele condiţ
ii tehnologice speciale;
- precizeazăcoeficienţ ii de calcul specifici pentru diferite materiale ş
i pentru
diferite tipuri de structuri;
- defineş te ş i detaliazăcerinţ ele/regulile constructive suplimentare pe care
trebuie săle satisfacădiferitele sisteme de zidărie.
(3) Prevederile se referăla pereţ
ii structurali de zidărie cu următoarele tipuri de
alcătuire:
- zidărie simplă
/nearmată
;
- zidărie confinată
;
- zidărie confinatăş
i armatăîn rosturile orizontale;
- zidărie cu inimăarmată
.
(4) Prevederile prezentului capitol se referăş
i la panourile de zidă
rie de umplutură
la cadre de beton armat sau de oţel.
Notă: Zidăria armată vertical ş
i orizontal, executatăcu corpuri de zidărie cu forme speciale, nu face obiectul
prezentului Cod.
(5) Prevederile din acest capitol nu se aplicăstructurilor realizate cu corpuri de

zidarie şi/sau cu mortare pentru care nu existănorme naţ ionale, sau norme europene
asimilate ca norme naţ ionale. Utilizarea acestora se poate face numai pe baza unor
reglementări specifice sau a agrementelor tehnice corespunzătoare.
Nota: Reglementările specifice la care se face trimitere în prezentul capitol trebuie săfie elaborate ş i aprobate
conform legislaţ iei din România ş i săfie bazate pe rezultatele relevante ale unui număr suficient de mare de încercări
care săfundamenteze, cu un grad corespunză tor de încredere, caracteristicile mecanice ş
i celelalte proprietăţi necesare
pentru proiectarea structurilor din zidărie.
(6) Condiţiile de calitate ş i/sau caracteristicile mecanice ale materialelor

componente ş
i ale zidăriilor realizate cu acestea, pot fi stabilite pe baza:
- informaţ iilor existente într-o bazăde date naţ ionalăsau stră ină; în ultimul caz,
la elaborarea ş i aprobarea agrementului tehnic conform legislaţ iei din România
pentru produsul respective este obligatorie cunoaş terea, interpretarea ş i validarea
condiţiilor concrete în care s-au obţ inut datele respective;
8.1
- încercă rilor cu program specific pentru definirea caracteristicilor necesare
pentru proiectarea structurilor de zidă
rie în zone seismice.
ă
8.1.2. Documente de referinţ
(1) Prevederile din prezentul capitol se aplică împreună cu prevederile

reglementărilor în vigoare referitoare la:
- acţ ii, clasificarea ş
iuni în construcţ i gruparea încă
rcărilor - seria STAS 10101
- calculul ş
i alcă iilor de beton ş
tuirea construcţ i beton armat - STAS 10107/0-90
ia lucrărilor de beton ş
- execuţ i beton armat - Cod NE 012-99
- proiectarea ş
i execuţ
ia structurilor de zidărie - Cod de proiectare a structurilor
de zidă
rie
- materialele componente ale zidă
riei (corpuri de zidă
rie, mortare)
8.1.3. Definiţ
ii
(1) În acest capitol se folosesc definiţ

iile generale din Cap.1, sect.1.2
(2) Definiţiile specifice lucră
rilor de zidă rie folosite în cadrul prezentului capitol,
sunt cele din Codul CR6 cu preciză ri suplimentare faţ ăde acestea, atunci când este
cazul.
8.1.3.1. Zidării
- Zidărie simplă/nearmată: zidă rie care nu conţ ine suficientăarmă turăpentru

a putea fi consideratăzidă rie armată- cum sunt zidă ria confinată, zidă
ria
confinatăşi armatăîn rosturile orizontale, zidăria cu inimăarmată .
- Zidărie confinată: zidă rie prevă zutăcu elemente de confinare de beton armat
pe direcţ ori) ş
ie verticală(stâlpiş i orizontală(centuri).
- Zidărie confinatăş i armatăîn rosturile orizontale : zidărie confinatăla care,
în rosturile orizontale, sunt prevăzute armă turi, de regulădin oţ
el, pentru sporirea
rezistenţ ătă
ei la forţ ietoare ş ţ
i a ductilităii peretelui.
- Zidărie cu inimăarmată: perete alcătuit din douăziduri paralele cu spaţ iul
dintre ele umplut cu beton armat sau cu mortar-beton armat, cu sau fă rălegă turi
mecanice între straturi, la care cele trei componente conlucreazăpentru preluarea
tuturor categoriilor de solicitări.
8.1.3.2. Mortare
- Mortar de zidărie cu compoziţ ie prescrisă: mortar preparat în proporţ

ii
prestabilite, ale cărui proprietăţ
i sunt deduse din dozajele componentelor.
- Mortar de zidărie de uz curent : mortar de zidărie fă
răcaracteristici speciale.
8.2
8.1.3.3. Corpuri de zidărie
- Corpuri de zidărie de categoria I: corpuri de zidă rie pentru care probabilitatea de

a la compresiune specificatăeste 5%.
a nu atinge rezistenţ
- Corpuri de zidarie de categoria II: corpuri de zidărie pentru care nu se cere
ţ
atingerea calităii prevăzute pentru corpurile din categoria I.
8.1.3.4. Pereţ
i de zidărie
elor verticale ş
- Perete structural : perete destinat săreziste forţ i orizontale care
acţ
ioneazăîn planul său.
- Perete de rigidizare: perete dispus perpendicular pe un alt perete, cu care
elor verticale ş
conlucreazăla preluarea forţ i orizontale ş
i contribuie la asigurarea
stabilităţ
ii acestuia.
- Perete nestructural : perete care nu face parte din structura principalăa
construcţ iei; acest tip de perete poate fi suprimat fă
răsăprejudicieze integritatea
restului structurii.
- Perete de umplutură: perete care nu face parte din structura principalădar
care, în anumite condiţ ii, contribuie la rigiditatea lateralăa construcţ iei şi la
disiparea energiei seismice; suprimarea în timpul exploată rii a acestui tip de
perete sau crearea de goluri de uş i/ferestre în perete poate fi făcutănumai cu o
justificare prin calcul.
8.1.4. Notaţ
ii
(1) În acest capitol se folosesc notaţ

iile generale date la Cap.1, secţ
iunea.1.4.
(2) Notaţ iile specifice lucrărilor de zidă rie folosite în acest capitol sunt cele date în
"Cod de proiectare şi execuţ ie a structurilor de zidărie".
(3) Notaţ
iile suplimentare introduse în acest capitol sunt explicitate în text.
8.2. Materiale
8.2.1. Corpuri de zidărie. Domenii de utilizare
(1) Pentru realizarea elementelor structurale ş i nestructurale de zidă rie, în

condiţiile prezentului Cod, se pot folosi următoarele corpuri de zidă
rie, cu înălţimea
rândului 150 mm din producţ ia curentădin România:
- cără
mizi pline (SR EN 771-1:2003);
mizi ş
- cără i blocuri ceramice cu goluri verticale (SR EN 771-1:2003).
(2) Zidă
riile realizate din:
- blocuri mici cu goluri verticale de beton cu agregate uş
oare (STAS 6029-89);
- blocuri pline din BCA (STAS 10833 -80);
8.3
pot fi folosite pentru realizarea elementelor structurale ş i nestructurale, în condiţ iile
prevăzute în normele tehnice specifice, numai pentru construcţ ii din clasa de
importanţ ăIV, dacăsunt satisfăcute condiţ iile date la 8.5. cu privire la alcătuirea
generalăa construcţ iei şi numai dacă, prin calcul, se demonstreazăcăsunt satisfacute,
pentru forţele seismice de proiectare date în prezentul Cod, cerinţ ele de stabilitate, de
rezistenţăş i de rigiditate prevă
zute la 8.6.
(3) Corpurile de zidă rie cu goluri orizontale (SR EN 771-1:2003) pot fi folosite
pentru pereţ i structurali numai la construcţ ii cu un singur nivel cu funcţiunea de anexe
gospodă reş ti ş i la construcţ ii provizorii precum ş i pentru pereţ i nestructurali la
construcţii din clasa de importanţ ăIV.
(4) Corpurile de zidă rie cu goluri verticale cu înă lţimea rândului > 150 mm, din
producţ ia internă(290 x 240 x 188 – SR EN 771-1:2003), cele din import, pentru toate
toate tipurile ş i toate categoriile de înă lţime a rândului, precum ş i corpurile de zidă
rie
cu legă turi mecanice de tip "nut ş i feder/lambăş i uluc", produse în ţarăsau din import,
se vor folosi pentru realizarea elementelor structurale ş i nestructurale, numai în
conformitate cu reglementă rile specifice.
8.2.1.1. Caracteristicile corpurilor de zidărie
(1) Caracteristicile mecanice, geometrice, de formă ş i de aspect, inclusiv

toleranţele de fabricaţ ie, ale corpurilor de zidă
rie vor fi conforme standardelor de
produs.
(2) În scopul de a evita ruperile fragile, corpurile de zidă
rie cu goluri realizate la
turnare trebuie săsatisfacăurmă toarele cerinţ e geometrice:
- volumul de goluri 50% din volumul blocului;
elor exterioare 15 mm ş
- grosimea feţ i cea a nervurilor interioare 10 mm;
- nervurile interioare verticale ale blocurilor cu goluri sau celulare trebuie săfie
continue pe toatălungimea orizontalăa blocului.
(3) Pentru executarea elementelor structurale de zidă rie se vor folosi corpuri de
zidărie de categoria I. Corpurile din categoria II pot fi folosite numai pentru:
- elemente structurale la construcţ ăIV în zonele cu
ii din clasa de importanţ
ia de proiectare ag ≤0,12g ;
acceleraţ
- elemente nestructurale la construcţ ăIII ş
ii din clasele de importanţ i IV, în
zonele cu ag ≤0,16g;
- anexe gospodă ti ş
reş i construcţ
ii provizorii în toate zonele seismice.
(4) Că rămizile pline ş a medie la compresiune C100,
i cu goluri, cu rezistenţ
folosite în condiţiile prezentului Cod, vor fi de calitatea A, conform SR EN 771-
1:2003. Că ră
mizile C75 pot fi de calitatea I.
8.2.1.2. Caracteristici mecanice, valori minime
(1) La proiectarea pereţilor structurali ş i nestructurali de zidă rie, rezistenţa

necesarăla compresiune a corpurilor de zidărie va fi stabilităde către proiectant, prin
8.4
calcul, în funcţ rcările verticale ş
ie de intensitatea eforturilor din încă i seismice,
respectând valorile minime date la (2).
(2) Rezistenţa caracteristicăla compresiune a corpurilor de zidărie, determinatăîn
conformitate cu art.3.1.2.1 din codul de proiectare a structurilor de zidărie, va fi cel
puţ in egalăcu valorile următoare:
- Pereţ
i structurali:
a rostului orizontal : fb = 7,5 N/mm2;
normal pe faţ
a rostului orizontal, în planul peretelui : fbh = 2,0 N/mm2.
paralel cu faţ
- Pereţ
i nestructurali:
fb = 7,5 N/mm2 - pentru construcţ ăI ş
iile din clasele de importanţ i II;
fb = 5,0 N/mm2 - pentru construcţ ăIII ş
iile din clasele de importanţ i IV.
(3) Valorile rezistenţ elor caracteristice folosite la proiectare sunt valori minimale,
garantate printr-un certificat de conformitate cu norma de produs.
(4) În lipsa certificatului de conformitate, ş i ori de câte ori existădubii privind
conformitatea calităţii corpurilor de zidărie cu norma respectivă, punerea în operăse
va face numai dupăefectuarea unor încercări sistematice la recepţ ie.
8.2.2. Mortare
8.2.2.1. Tipuri de mortare
(1) Pentru executarea elementelor structurale ş i nestructurale de zidă

rie se vor
folosi mortare de zidă rie cu compoziţ ie prescrisă, definite conform codului de
proiectare a structurilor de zidă
rie, art.1.5.5 (6).
(2) Mortarul de zidă rie de uz curent, fă ţ
răproprietăi speciale, va putea fi folosit,
prin excepţ
ie de la (1), numai pentru:
- construcţ ăIV, în zonele cu ag≤0,12g;
ii din clasa de importanţ
- elemente nestructurale la construcţ ăIII ş
ii din clasele de importanţ i IV, în zonele
cu ag≤0,16g
- anexe gospodă ti ş
reş i construcţ
ii provizorii în toate zonele seismice.
(3) Folosirea altor tipuri de mortare (mortar pentru rosturi subţ
iri, mortar uş
or) se
va face numai pe baza reglementă rilor specifice.
8.2.2.2. Caracteristici mecanice, valori minime
(1) Pentru proiectarea pereţ ilor structurali ş

i nestructurali de zidă rie, rezistenţa
minimăa mortarului se va stabili prin calcul în funcţ ie de intensitatea eforturilor din
încărcările verticale ş
i seismice, cu respectarea valorilor minime date la (2).
(2) Rezistenţ
a minimăla compresiune a mortarului pentru pereţ
ii de zidă
rie va fi:
- Pereţ
i structurali:
M10 pentru zidă
rie executatăcu corpuri cu rezistenţ
a la compresiune > C100;
8.5
M5 pentru zidă a la compresiune C100;
M2.5 pentru zidă
ria de la anexe gospodă ti ş
reş i construcţ
ii provizorii.
- Pereţ
i nestructurali:
M5 pentru zidă
a la compresiune > C100;
M2.5 pentru zidă a la compresiune C100
ria executatăcu corpuri cu rezistenţ
M1 pentru zidă
ria de la anexe gospodă ti ş
reş i construcţ
ii provizorii.
(3) Consistenţ
a mortarului folosit pentru zidă rie, va fi aleasăastfel încât săse
asigure umplerea completăa spaţ iilor respective. Pentru asigurarea lucrabilităţii, la
prepararea mortarelor se pot folosi aditivi în condiţ iile prevăzute în Instrucţ
iunile
tehnice C17-82 sau, pentru aditivii din import, conform Agrementelor tehnice
respective.
8.2.3. Ţeserea zidăriei
(1) Elementele structurale la care se folosesc corpurile de zidă

rie menţ
ionate la
art.8.2.1 vor fi realizate cu zidă rie "ţesută", conform codului de proiectare a
structurilor de zidărie, art.8.1.4.
(2) Zidă riile neţesute, la care rosturile verticale de capă t, din asizele succesive, se
aflăpe aceiaş i verticală, nu sunt acceptate pentru elementele structurii principale a
construcţ iilor pentru nici o zonăseismicăde calcul. Acest procedeu de executare a
zidăriei poate fi folosit numai pentru spaleţ i nestructurali care au lungimea egală cu
lungimea blocului de zidă rie ş
i cu prevederea măsurilor de ancorare date la Cap.9.
(3) Pentru pereţ ii structurali ai construcţ iilor situate în zone seismice rosturile
verticale ş
i orizontale ale zidăriei vor fi umplute complet cu mortar.
8.2.4. Betoane
(1) Clasa betonului pentru centuri ş ori ş

i stâlpiş i pentru zidă
ria cu inimăarmatăva
fi stabilităprin calcul în funcţie de intensitatea eforturilor din încă rcările verticale ş
i
seismice, cu respectarea condiţ iilor minime date la (2) şi (3).
(2) Clasa minimăa betonului pentru elementele de confinare va fi C12/15.
(3) Pentru stratul median al pereţilor din zidă
rie cu inimăarmatăse va folosi
a medie la compresiune fm 15 N/mm2 sau beton din clasa 
mortar-beton cu rezistenţ
C12/15.
(4) Pentru elementele de zidă rie cu inimăarmată , se va folosi beton cu agregat
mărunt (12 mm) sau mortar-beton cu compoziţ ia stabilităastfel încât săse obţină
rezistenţ a la compresiune luatăîn calcul la proiectare. Rezistenţ a la compresiune a
mortar - betonului, în funcţ ie de compoziţ ia acestuia, va fi luatădintr-o bazăde date
naţ ionalăsau dintr-o ţarăcu experienţ ăîn domeniu; în lipsa acestor date, rezistenţa va
fi verificatăprin încercări preliminare.
(6) ori ş
Pentru stâlpiş i pentru stratul median de la zidăria cu inimăarmată, clasa de
consistenţăa betonului proaspăt va fi aleasăastfel încât săse asigure betonarea corectă
a elementelor.
8.6
8.2.5. Armături
(1) Prevederile prezentului articol se referăla armă

turile din oţ
el pentru zidă
riile
armate enumerate la 8.1.3.1.
(2) Armă turile folosite pentru pereţii de zidă rie armată, inclusiv pentru riglele de
cuplare în cazul pereţ ilor cu goluri, vor fi de tip OB37/PC52 sau, în cazul oţ elurilor
din import utilizate pe baza unui agrement tehnic, vor fi echivalente cu acestea din
punct de vedere al caracteristicilor mecanice de rezistenţ ăşi deformabilitate.
(3) Caracteristicile mecanice de rezistenţăş i deformabilitate, fasonarea, înnădirea
şi ancorarea armăturilor vor fi conform STAS 10107/0-90, cu excepţ ia cazurilor în
care, în acest capitol, sunt date alte prevederi. Limita de curgere a oţ elurilor pentru
armarea pereţ ilor de zidărie va fi 400 MPa.
(4) Folosirea plaselor sudate STNB pentru armarea stratului median al pereţilor
din zidărie cu inimăarmatăeste permisănumai dacă, prin calcul, se demonstreazăcă ,
în toate ipotezele de calcul relevante, armăturile ră
mân în domeniul elastic de
comportare.
(5) Pentru asigurarea durabilităţ
ii armă
turilor se vor lua următoarele mă
suri:
- grosimea stratului de acoperire cu beton pentru elementele de confinare se va
lua conform STAS 10107/0-90;
- acoperirea lateralăcu mortar a barelor dispuse în rosturile orizontale va fi cel
puţin 20 mm la pereţii care se tencuiesc ulterior ş
i cel puţ
in 35 mm la pereţii care
rămân netencuiţi.
8.2.6. Alte materiale pentru armarea zidăriei
(1) Zidăria poate fi armatăş i cu grile polimerice de înaltădensitate ş ă

i rezistenţ
prin inserţ
ia grilelor în asize sau prin inserţ
ia grilelor în tencuială
.
(2) Domeniile de utilizare, metodologia de calcul ş i tehnologia de execuţ ie pentru
zidăria armatăcu grile polimerice vor fi stabilite prin reglementă ri specifice.
8.3. Construcţ
ii cu pereţ
i structurali de zidărie
8.3.1. Tipuri de zidărie
(1) Prezentul capitol se referăla tipurile de zidă

rie indicate la 8.1.1.(3).
(2) Pentru pereţ ii din zidă
rie confinată, zidărie confinatăş i armatăîn rosturile
orizontale şi zidărie cu inimăarmată, conlucrarea zidăriei ş
i betonului armat, se obţ
ine
prin turnarea elementelor de beton armat dupăexecutarea zidă riei.
(3) Pentru structurile din cadre de beton armat sau de oţel, pereţ
ii de umpluturădin
zidărie, executaţi dupăturnarea/montarea cadrelor, pot fi consideraţ i pereţi structurali
dacăsunt panouri pline sau cu un gol de uş ă
/fereastra care nu intersecteazăbielele
comprimate definite la 8.6.1.(8) .
8.7
8.3.2. Condiţ
ii de utilizare
(1) Din cauza capacităţ

ii scă zute de a disipa energia seismică, datoritărezistenţ
ei
mici la întindere şi a ductilităţ
ii reduse, se recomandăca utilizarea structurilor de
zidărie nearmatăsăfie evitată.
(2) Structurile de zidă
rie nearmatăpot fi folosite numai dacăsunt îndeplinite toate
condiţ
iile urmă toare:
- structura se încadreazăîn categoria structuri regulate (cu regularitate în plan ş

i
în elevaţ
ie conform 4.4.3.2 si 4.4.3.3.);
- sistemul de aş
ezare a pereţ
ilor este de tip pereţ
i deş
i (sistem fagure), definit la
8.5.2.1.1.(4).
- aria minimănetăa zidăriei pe ambele direcţ ii principale va fi stabilităprin
calcul astfel încât efortul tangenţ
ial mediu pe fiecare din direcţii săfie cel mult
85% din valoarea de proiectare a rezistenţ ei la forfecare fvd stabilităconform
8.3.3.(4);
imea nivelului hetaj 3,00 m;
- înălţ
- regimul maxim de înălţ ime al construcţ
iei este limitat, în funcţ
ie de zona
seismicăa amplasamentului dupăcum urmează :
în zonele seismice cu ag≥0,28g: n = 1 (P)
în zonele seismice cu 0,2≥ag≥0,12g: n 2 (P+1E)
în zona seismicăcu ag=0,08g: n 3 (P+2E);
- sunt respectate cerinţ
ele de alcătuire de la art.8.5.4.1.
- calităţ
ile materialelor folosite sunt cele prevă
zute la 8.2.
(3) Structurile de zidă rie nearmatăpot fi folosite, indiferent de zona seismică,
pentru construcţii cu un singur nivel cu funcţ
iunea de anexe gospodăreş ti precum şi
pentru construcţii provizorii.
(4) Construcţ iile cu structuri de zidă
rie confinată, cu sau fărăarmă turi în rosturile
orizontale, ş
i cele de zidă rie cu inimăarmatăpot fi utilizate, în condiţiile de calcul, de
dimensionare ş i de alcătuire constructivăprecizate în acest capitol, indiferent de zona
seismicăcu respectarea regimului de înă lţime precizat la (5).
(5) Regimul de înălţ ime al construcţ iilor cu structuri din zidă
rie confinată, zidă rie
confinatăş i armatăîn rosturile orizontale ş i zidărie cu inimăarmată , va fi limitat, în
funcţie de zona seismicăde calcul, dupăcum urmează :
- în zonele seismice cu ag≥0,28g: n 2 (P+1E);
- în zonele seismice cu 0,24g≥ag≥0,20g: n 3 (P+2E);
- în zonele seismice cu 0,16g≥ag≥0,12g: n 4 (P+3E);
- în zona seismicăcu ag=0,08g : n 5 (P+4E).
8.8
8.3.3. Regularitate ş
i neregularitate geometricăş
i structurală
(1) Criteriile pentru evaluarea regularităţ

ii clădirii sunt date la 4.4.3.
8.3.4. Coeficienţ
i de comportare
(1) Coeficienţ ii de comportare "q" pentru structurile de zidă rie se stabilesc în

ie de tipul zidăriei ş
funcţ i de clasa de regularitate a construcţ
iei conform tabelului 8.1.
Tabelul 8.1
Regularitate Coeficientul de comportare q pentru
tipul zidă
riei
Plan Elevaţ
ie Zidărie Zidărie Zidărie Zidărie cu
nearmată confinată confinatăşi inimă
armatăîn armată
rosturi
Da Da 2,00 2,50 3,00 3,50
Nu Da 2,00 2,50 3,00 3,50
Da Nu 1,75 2,00 2,50 3,00
Nu Nu 1,50 1,75 2,00 2,50
8.4. Calculul seismic al construcţ

iilor cu pereţ
i structurali de zidărie
8.4.1. Condiţ
ii generale
(1) Modelul de calcul structural trebuie săreprezinte în mod adecvat proprietăţ

ile
de rigiditate ale întregului sist em structural.
(2) Rigiditatea elementelor structurale trebuie săfie evaluatăluând în considerare
atât deformabilitatea din încovoiere cât ş i cea din forfecare şi, dacăeste cazul,
deformabilitatea axială. Pentru calcule se poate folosi rigiditatea elasticăa zidariei
nefisurate.
(3) Dacăse urmă reş te o evaluare mai precisăa deplasă rilor se poate folosi
rigiditatea zidă riei fisurate, pentru a ţ ine seama de influenţ a fisură rii asupra
deformabilităţ ii. În absenţ a unor calcule mai exacte, rigidităţile de încovoiere ş i de
forfecare ale zidă riei fisurate pot fi luate egale cu jumă tate din rigiditatea elasticăa
secţiunii întregi de zidă rie nefisurată
.
(4) Pentru modelul de calcul, planş eele pot fi considerate, fără verifică
ri
suplimentare, diafragme rigide în plan orizontal dacă
:
- satisfac condiţ
iile de la art.8.5.2.2.(1);
- golurile nu afecteazăsemnificativ rigiditatea în plan orizontal a planş
eului.
8.9
(5) Plinurile de zidărie (sub/peste nivelul planşeului-buiandrugi ş i/sau parapeţ
i) pot
fi considerate, în modelul de calcul, ca grinzi de cuplare între douăelemente de perete
dacăsunt ţ esute efectiv cu pereţ iş
ii alăturaţ i dacăsunt legate atât cu centura planşeului
cât şi cu buiandrugul de beton armat de sub zidărie.
(6) Dacăsunt îndeplinite condiţ iile de la (5) şi modelul de calcul ia în considerare
grinzile de cuplare, se poate folosi un calcul de cadru pentru determinarea efectelor
acţiunilor verticale ş
i seismice în montanţ işi în grinzile de cuplare .
(7) Forţele tăietoare de bazăpentru pereţ ii structurali determinate prin calculul
liniar elastic, conform 4.4.3. pot fi redistribuite între pereţ ii de pe aceiaşi direcţ
ie, cu
condiţ cut ş
ia ca echilibrul global săfie satisfă i ca forţa tăietoare în oricare perete sănu
fie redusă /sporităcu mai mult de 20%.
(8) Pentru determinarea eforturilor secţ ionale (N,M,V) în elementele structurii ş i
pentru determinarea deplasărilor laterale ale acesteia poate fi folosit orice program de
calcul bazat pe principiile recunoscute ale mecanicii structurilor.
(9) În modelul de calcul se va ţ ine seama de pereţ
ii de zidă
rie de umpluturăcare
care îndeplinesc condiţ
iile de la 8.3.1.(3).
(10) Calculul eforturilor secţionale ş i dimensionarea panourilor de pereţ i de
iunea seismicăse va face conform art.8.6.1.(8) ş
umpluturăpentru acţ i respectiv 8.7.6.
8.4.2. Modele ş
i metode de calcul pentru stabilirea forţ
elor seismice
(1) Pentru stabilirea forţ elor seismice de proiectare, care acţ ioneazăîn planul
peretelui, modelul ş i metoda de calcul vor fi cele date în tabelul 4.1., în funcţ
ie de
clasa de regularitate a construcţiei.
(2) Forţele seismice de proiectare care acţ
ioneazăperpendicular pe planul peretelui
se vor determina în conformitate cu prevederile de la Cap.9, secţ
iunea 9.3.
8.4.3. Determinarea forţ

elor seismice de proiectare pentru pereţ
ii structurali
(1) Distribuţ
ia forţ
ei totale între pereţ
ii structurali rezultădin modelul de calcul.
(2) Pentru construcţ iile cu planş ee rigide în plan orizontal, forţ a seismicăde
proiectare pentru ansamblul construcţ iei se distribuie pereţ
ilor structurali proporţ
ional
cu rigiditatea lateralăa fiecăruia determinatăconform principiilor de la 8.4.1.
(3) Pentru construcţiile cu planş ee fă
rărigiditate în plan orizontal, forţ
a seismică
de proiectare pentru ansamblul construcţ iei se distribuie pereţ ilor structurali
proporţ
ional cu masa aferentăfiecă ruia.
8.5. Principii ş i reguli generale de alcătuire specifice construcţ

iilor cu pereţ
i
structurali de zidărie
8.5.1. Condiţ
ii generale
(1) Construcţiile cu structura de zidărie vor satisface condiţ iile generale de

alcătuire de ansamblu date la 4.4. ş
i prevederile urmă
toarelor aliniate.
8.10
(2) Construcţ iile cu pereţi structurali de zidărie vor fi alcătuite astfel încât săse
realizeze o structurăspaţ ialăalcătuitădin:
- pereţ
i structurali dispuş
i, cel puţ
in, pe douădirecţ
ii ortogonale;
- planş
ee care, de regulă
, formeazădiafragmărigidăîn plan orizontal.
(3) Legă
tura dintre pereţ
ii structurali se realizeazăprin:
- ţ
esere la colţ ii ş
uri, intersecţ ii ş
i ramificaţ i armă
turi în rosturile orizontale;
- stâlpiş
ori de beton armat plasaţ
i la colţ ii ş
uri, intersecţ i ramificaţ
ii.
(4) Legă ee ş
tura între planş i pereţ
i se realizeazăprin:
- în cazul zidăriei nearmate : centurile de beton armat turnate pe toţ
i pereţ
ii;
- în cazul zidăriei confinate: înglobarea/ancorarea armă turilor din planş
ee în
sistemul de centuri ş
i ancorarea armă
turilor din centuri în stâlpişori;
- în cazul zidăriei cu inimăplină: înglobarea/ancorarea armăturilor din stratul
median în sistemul de centuri.
(5) Legă turile dintre pereţ ii structurali ş i planş eele de beton armat se vor
dimensiona conform cerinţelor precizate la 4.4.4.3. ş
i 4.4.4.4.
(6) Pentru construcţ iile amplasate pe terenuri de fundare dificile (pământuri
sensibile la umezire, pă mânturi cu umflă ri şi contracţii mari ş
i similare) se va ţ
ine
seama ş i de prevederile reglementărilor specifice (P7-92; NE 001-96, etc).
8.5.2. Alcătuirea suprastructurii
8.5.2.1. Pereţ
i structurali
8.5.2.1.1. Condiţ
ii generale
(1) Toţ
i pereţ
ii de zidărie care îndeplinesc condiţiile geometrice de la art.8.5.2.1.2,
condiţia de continuitate pânăla fundaţ ii şi care sunt executaţ i din materialele
menţionate la par.8.2, vor fi consideraţ i "pereţi structurali" şi vor fi proiectaţ i
conform prevederilor din prezentul capitol.
(2) Pereţ
ii structurali care alcă
tuiesc o structurăde zidă
rie sunt de douăcategorii:
- pereţ
i izolaţ
i (montanţ
i), legaţ
i între ei numai prin planş
ee;
- pereţ i cuplaţ i (cu goluri de uşiş i/sau ferestre) constituiţi din montanţ
i legaţ
i
între ei, la nivelul fiecărui planş
eu, prin grinzi de cuplare de beton armat.
(3) Pereţii de zidă rie care nu îndeplinesc condiţ iile de la (1) vor fi consideraţ
i
i nestructurali" ş
"pereţ iş
i vor fi calculaţ i alcă
tuiţ
i conform prevederilor din Cap.9.
(4) Structurile construcţ iilor etajate curente de zidă rie, se clasifică
, în funcţ
ie de
distanţ
ele maxime între pereţ ii structurali ş
i de aria maximăa celulei formatăde pereţ ii
dispuşi pe cele douădirecţ ii principale, în douăcategorii:
- structuri cu pereţ
i deş
i (sistem fagure), cu înă
lţimea de nivel 3,20 m, având:
distanţ
ele maxime între pereţ ii principale 5,00 m;
i, pe cele douădirecţ
aria celulei formatăde pereţ ii principale 25,0 m2;
ii de pe cele douădirecţ
8.11
- structuri cu pereti rari (sistem celular), cu înă
lţimea de nivel 4,00m, având:
distanţ
ele maxime între pereţ ii principale 9,00 m;
i, pe cele douădirecţ
aria celulei formatăde pereţ ii principale 75,0 m2.
ii de pe cele douădirecţ
(5) Structurile construcţiilor tip "sală/hală" cu deschideri mici au, de regulă
,
următorii parametri geometrici de ansamblu:
- distanţ i 18,0 m;
ele maxime între pereţ
imea de nivel 9,00 m.
- înălţ
(6) Planş eele intermediare parţ iale ale construcţ iilor tip "sală/hală " vor avea
structură verticală proprie, independentă de structura care susţ ine acoperiş ul
construcţ iei principale. În cazul în care aceastăcondiţ ie nu poate fi realizată, zona cu
planş ee intermediare va fi separatăprin rost vertical de restul construcţiei.
8.5.2.1.2. Arii minime de zidărie ş

i cerinţ
e privind geometria pereţ
ilor
(1) Valorile minime ale ariilor nete de zidarie, pe ambele direcţ ii principale ale
construcţiei, se vor stabili prin calcul în funcţ ie de tipul zidă riei, zona seismicăş i
numărul de niveluri al construcţ iei. Aceste valori vor fi corelate cu proprietă ţile de
rezistenţăale zidăriei (marca corpurilor de zidărie şi a mortarului).
(2) Lungimea minimăa spaleţ ilor adiacenţ iş
i golurilor de uş i ferestre se stabileş
te,
în funcţ
ie de cea mai mare înă
lţime a golurilor adiacente sau de grosimea peretelui,
dupăcum urmează:
- pentru zidărie nearmată
:
spaleţ
i marginali la pereţ
i de faţ i interiori : lw,min = 0,6 hgol 1,20 m
adăş
spaleţ
i intermediari la pereţ
i de faţ i interiori : lw,min = 0,5 h gol 1,00 m
adăş
- pentru zidăria confinată
:
spaleţ
i marginali la pereţ
i de faţ i interiori : lw,min = 0,5 hgol 1,00 m
adăş
spaleţ
i intermediari la pereţ
i de faţ i interiori : lw,min = 0,4 h gol 0,80 m
adăş
- pentru zidăria cu inimăarmată: l w,min = 3 t unde t este grosimea peretelui.
(3) În cazul în care lungimile minime date mai sus nu pot fi respectate se vor
introduce stâlpişori de beton armat pentru sporirea rezistenţ
ei spaletului la forţa
tăietoare.
(4) Grosimea minimăa pereţ
ilor structurali de zidărie de toate tipurile va fi de 240
mm.
(5) Valoarea raportului între înălţ imea efectivăa peretelui (hef) ş i grosimea
efectivăa acestuia (tef), determinate conform codului de proiectare a strcuturilor de
zidărie -art.6.1.4 ş
i respectiv 6.1.5., este limitată, indiferent de zona seismicăş i de
numărul de niveluri al construcţiei, dupăcum urmează :
- zidărie nearmatăhef/tef 12;
- zidărie confinatăş rie cu inimăarmatăhef/tef 15.
i zidă
8.12
iuni de zidărie slăbite prin goluri ş
8.5.2.1.3. Secţ işliţ
uri.
(1) Golurile pentru uş iş i ferestre vor fi amplasate, de regulă
, în aceiaş
i poziţ
ie la
toate nivelurile construcţ
iei.
(2) Nu se admite ca secţ
iunea orizontalăa pereţ
ilor structurali săfie slă
bităprin:
- goluri verticale pentru coş
urile de fum sau ventilaţ
ii;
- ş
liţ
uri orizontale sau oblice pentru instalaţ
ii realizate prin spargere sau zidire.
(3) În cazul în care prin proiect se prevăd ş liţ
uri verticale executate prin zidire,
adâncimea acestora va fi ⅓din grosimea peretelui. Secţ iunile slăbite vor fi verificate,
prin calcul, pentru condiţ ia de rezistenţ ă. Dacărezistenţ a secţ iunii slăbite este
insuficientăpentru preluarea eforturilor de proiectare, secţ iunea respectivăva fi
întărităprin armare în rosturile orizontale sau prin elemente de beton armat.
(4) Se acceptăexecutarea, numai prin frezare, a ş liţurile verticale sau oblice, cu
adâncimea de maximum 20 mm, pentru instalaţ iile electrice, fărăafectarea integrităţii
barelor longitudinale din centuri.
8.5.2.2. Planş
ee
(1) Pentru proiectarea planş eelor se va ţ ine seama de condiţ

iile generale date la
4.4.4. ş
i de prevederile specifice date în continuare.
(2) Urmă
toarele categorii de planş
ee sunt considerate rigide în plan orizontal:
- planşee de beton armat monolit sau din predale cu suprabetonare continuăcu
grosime 60 mm, armatăcu plasăde oţ el beton cu aria 250 mm2/m;
- planş ee din panouri sau semi panouri prefabricate de beton armat îmbinate pe
el beton ş
contur prin piese metalice sudate, bucle de oţ i beton de monolitizare;
- planş ee executate din prefabricate de tip fâş
ie, cu bucle sau bare de legă
turăla
extremită ţişi cu suprabetonare continuăcu grosime 60 mm, armatăcu plasădin
oţel beton cu aria 250 mm2/m.
(3) Următoarele categorii de planş
ee sunt considerate fă
rărigiditate în plan
orizontal:
- planş ee din fâş turăla extremităţ
ii prefabricate cu bucle sau bare de legă i, fără
suprabetonare armatăsau cu ş apănearmatăcu grosimea 30 mm;
- planş ee din prefabricate de beton cu dimensiuni mici, sau din blocuri ceramice,
cu suprabetonare armată ;
- planş
ee din lemn.
(4) Planşeele fărărigiditate în plan orizontal nu sunt acceptate pentru zonele cu
ag≥0,12g , cu excepţ iile de la (5).
(5) Planş
eele fă
rărigiditate în plan orizontal pot fi folosite numai pentru:
- toate planşeele construcţ iilor cu maximum trei niveluri (P+2E) din clasele de
importanţăIII şi IV; în zona seismicăcu ag=0,08g;
- planş eul peste ultimul nivel al construcţiilor cu maximum douăniveluri (P+1E),
din clasa de importanţ ăIV, situate în zonele seismice cu 0,12g≤ag≤0,16g.
8.13
(6) În cazul planş eelor cu goluri de dimensiuni mari se vor respecta condiţ
iile
generale date la 4.4.4.5.
8.5.3. Proiectarea infrastructurii
(1) Alcă tuirea infrastructurii construcţ iilor de zidărie va respecta principiile

generale date la 4.4.1.7 ş
i prevederile specifice date în continuare.
(2) Dimensionarea fundaţ iilor, soclurilor ş i pereţilor de subsol se va face prin
calcul pentru satisfacerea condiţ iilor de rezistenţ ăsub efectul încă
rcărilor verticale, al
încărcărilor provenite din acţ iunea seismicăş i al împingerii pământului, în cazul
pereţilor de contur ai subsolurilor.
(3) Pentru dimensionarea fundaţ iilor, soclurilor şi pereţ ilor de subsol acţ iunea
seismicăse va lua în calcul cu valorile care corespund rezistenţ elor de proiectare la
încovoiere ale pereţ ilor din elevaţ ie determinate considerând suprarezistenţ a
armă turilor; în cazul pereţ i se va ţ
ilor cuplaţ ine seama ş i de modificarea forţ ei axiale
corespunză tor rezistenţ
elor de proiectare la forţătă ietoare ale grinzilor de cuplare.
8.5.3.1. Fundaţ
iile pereţ
ilor structurali
(1) Fundaţ
iile pereţ
ilor structurali vor fi de tip "talpăcontinuă".
(2) Tălpile de fundaţ ie pot fi realizate, în funcţie de mărimea eforturilor ş
i de
natura terenului de fundare, din beton simplu sau din beton armat.
8.5.3.2. Socluri
(1) În cazul construcţ răsubsol, soclul ş

iilor fă i fundaţ
iile vor fi, de regulă
, axate
faţăde pereţii structurali.
(2) Lăţimea soclului va fi cel putin egalăcu grosimea peretelui de la parter; se
admite o retragere de maximum 50 mm a feţ ei exterioare a soclului în raport cu planul
zidăriei de la parter.
(3) Soclul se va executa, de regulă, din beton armat.
(4) În cazul amplasamentelor cu teren normal de fundare, pentru construcţ ii din
clasa de importanţ ăIII, cu regim de înălţ ime ≤P+2E, în zonele seismice cu ag0.16g,
precum ş i pentru construcţii din clasa de importanţ ăIV, în toate zonele seismice, se
acceptă executarea soclului din beton simplu dacă rezultatele calculelor de
dimensionare cu încă rcările menţ ionate la 8.5.3.(2) permit aceastăsoluţ
ie.
(5) În situaţiile de la (4), în socluri, la nivelul pardoselii parterului se va prevedea
un sistem de centuri care formeazăcontururi închise. Aria armăturilor longitudinale
din centuri va fi cu cel puţ in 20% mai mare decât aria armăturilor centurilor de la
nivelurile supraterane de pe acelaş i perete. În cazurile în care înălţimea soclului, peste
nivelul tălpii de fundare, este ≥1,50 m se va prevedea ş i o centurăla baza soclului cu
aceiaşi armăturăca ş i centura de la nivelul pardoselii.
(6) Centurile din socluri nu vor fi întrerupte de golurile pentru instalaţ
ii.
8.14
(7) În cazul clă dirilor la care, conform prevederil or de la (4), soclurile sunt
executate din beton simplu, mustă ţile pentru elementele din suprastructură(stâlpiş ori
şi stratul median al pereţ ilor din zidăria cu inimăarmată) vor fi ancorate în soclu pe o
lungime de minimum 60d 1,0 m. În cazul în care, conform (5), în soclul de beton
simplu se prevede ş i o centurăla baza soclului, mustăţ ile vor fi ancorate în aceasta.
8.5.3.3. Pereţ
i de subsol
(1) Pereţ
ii de subsol vor fi dispuş
i, de regulă
, axat, sub toţ
i pereţ
ii structurali din
parter.
(2) Pereţ
ii de subsol se vor realiza, de regulă
, din beton armat.
(3) În cazul amplasamentelor cu teren normal de fundare, pentru construcţ ii din
clasa de importanţ ăIII, cu regim de înă ime ≤P+2E, în zonele seismice cu ag0.16g ,
lţ
precum ş i pentru construcţ ii din clasa de importanţ ăIV, în toate zonele seismice,
pereţii de subsol pot fi executaţ işi din beton simplu dacărezultatele calculelor de
dimensionare cu încă rcările menţ ionate la 8.5.3.(2) permit aceastăsoluţ
ie.
(4) În cazurile în care, conform (3), pereţ
ii de subsol se executădin beton simplu ,
peretele de subsol va fi prevă zut cu douăcenturi - la baza peretelui ş i la nivelul
planşeului peste subsol. Aria armă turilor longitudinale din centuri se va determina prin
calcul ş i va fi cu cel puţin 20% mai mare decât aria armă turilor din centurile de la
nivelurile supraterane de pe acelaş i perete.
(5) Mustă ţile pentru elementele din suprastructură(stâlpiş ori şi stratul median al
pereţilor din zidărie cu inimăarmată ) vor fi ancorate în centura inferioarăa peretelui
sau, dupăcaz, vor fi înnă dite cu mustăţile din talpa fundaţ
iei.
(6) Amplasarea golurilor de uş i din pereţii interiori de subsol va fi fă cutăastfel
încât săexiste un decalaj de cel puţ in 1,0 m faţ ăde poziţ ia golurilor cele mai apropiate
de la parter. Golurile de uş iş i ferestre din pereţ ii exteriori pot fi amplasate în axul
golurilor din suprastructurădar vor avea dimensiuni mai mici cu cel puţ in 30%. Dacă
aceste condiţ ii nu pot fi respectate rezistenţa zonelor slă bite va fi verificatăprin calcul.
8.5.3.4. Planş
ee
(1) În cazul construcţiilor fărăsubsol, situate în zonele seismice cu ag≥0,16g, placa

suport a pardoselii de la parter se va executa din beton armat, legatăcu centurile de la
partea superioarăa soclurilor, inclusiv în cazul în care, conform 8.5.2.2.(5), planş eele
nivelurilor supraterane sunt executate din grinzi ş i podinădin lemn.
(2) În cazul construcţ iilor cu subsol, placa planş eului peste subsol va avea cel
puţ in aceiaş i grosime ca ş i plăcile etajelor supraterane şi va respecta toate celelalte
condiţ ii de alcătuire referitoare la acestea.
8.5.4. Reguli de proiectare specifice pentru construcţ

ii cu pereţ
i structurali de
zidărie
(1) Pentru proiectarea pereţ ilor structurali ş i a planş eelor se vor respecta
regulile generale din paragraful 8.5.2. şi regulile specifice date în continuare.
8.15
ii cu pereţ
i structurali de
zidărie nearmată
(1) Se vor prevedea centuri de beton armat în planul pereţ ilor, la toate planşeele,
inclusiv cel peste ultimul nivel locuibil, în cazul construcţ
iilor cu pod necirculabil.
(2) Înă lţ
imea minimăa centurilor va fi egalăcu grosimea plă cii planş
eului, pentru
ii interiori, ş
pereţ i cu dublul acesteia pentru pereţ
ii de contur.
(3) Lăţimea centurilor pentru pereţii de contur va fi egalăcu grosimea peretelui
sau 250 mm, dacăcentura este retrasăde la faţa peretelui pentru izolaţ
ia termică
.
(4) Procentul de armare longitudinalăal centurilor va fi 0,5%, cu etrieri d 6
mm dispuşi la maximum 150 mm distanţ ă.

ii cu pereţ
i structurali de
zidărie confinată
(1) Dimensiunile secţ iunii transversale ş i armarea longitudinalăşi transversalăale

stâlpişorilor şi centurilor se stabilesc, prin calcul, ţ
inând seama de efectele încă rcă
rilor
verticale ş i ale forţelor seismice de proiectare, cu respectarea condiţ iilor minime
precizate în continuare.
(2) Stâlpiş orii şi centurile vor fi prevă
zuţ
i la exterior cu protecţ
ie termicăpentru
evitarea punţ ilor termice.
8.5.4.2.1. Prevederi referitoare la stâlpiş

ori
(1) Stâlpiş
orii de beton armat vor fi prevă
zuţ
i în urmă
toarele poziţ
ii:
- la capetele libere ale fiecă
rui perete;
- de ambele pă
rţ ă1,5 m2
i ale oricărui gol cu o suprafaţ
- la toate colţ
urile de pe conturul construcţ
iei;
- în lungul peretelui, astfel încât distanţ
a între stâlpiş ş
ori sănu depăească4,0 m;
- la intersecţiile pereţilor, dacăcel mai apropiat stâlpiş
or dispus prin regulile de
mai sus se aflăla o distanţ ămai mare de 1,5 m;
- în toţ
i spaleţ
ii care nu au lungimea minimăprevă
zutăla art.8.5.2.1.2.
(2) Stâlpiş
orii vor fi executaţ
i pe toatăînă
lţimea construcţ
iei.
(3) Secţ
iunea transversalăa stâlpiş
orilor va satisface următoarele condiţ
ii:
iunii transversale 62500 mm2 - 250 x 250 mm;
- aria secţ
- latura minimă≥250 mm.
(4) Armarea stâlpiş
orilor va satisface urmă
toarele condiţ
ii:
- procentul minim de armare longitudinalăva fi :
1% pentru zonele seismice cu ag ≥0,20g;
0.8% pentru zonele seismice cu 0,16g ≥a g ≥0,08g;
- diametrul barelor longitudinale va fi ≥12 mm;
8.16
- diametrul etrierilor va fi 6 mm;
a maximăîntre etrieri va fi 150 mm în câmp curent ş
- distanţ i 100 mm pe
lungimea de înnă
dire prin suprapunere a armă
(5) Barele longitudinale ale stâlpiş
orilor de la ultimul nivel vor fi ancorate în
centurile ultimului planş
eu conform cerinţelor din STAS 10107/0-90.
(6) Înnă dirile barelor longitudinale din stâlpiş
ori se vor face prin suprapunere, fără
cârlige, pe o lungime de cel puţ in 60 d.
8.5.4.2.2. Prevederi referitoare la centuri

(1) Centurile vor fi prevă
zute în urmă
toarele poziţ
ii:
- la nivelul fiecărui planş eu al construcţ
iei, inclusiv în cazul în care ultimul
eu este realizat din grinzi ş
planş i podinădin lemn conform art. 8.5.2.2. (4).
- în poziţ ie intermediară , la construcţiile etajate cu pereţ i rari (sistem celular) ş
i
la construcţiile tip "sală
/hală" ai căror pereţ i structurali au înălţimea > 3,20 m - în
zonele seismice cu ag ≥0,20g - sau > 4,00 m - în zonele seismice cu ag ≤0,16g.
(2) Centurile vor fi continue pe toatălungimea peretelui ş i vor alcătui contururi
închise. La colţ urile, intersecţ iile ş
i ramificaţ iile pereţ
ilor structurali se va asigura
legătura monolităa centurilor amplasate pe cele douădirecţ ii iar continuitatea
armă turilor va fi realizată prin ancorarea barelor longitudinale în centurile
perpendiculare pe o lungime de cel putin 60d. Aceastăprevedere se aplicăş i centurilor
din socluri (8.5.3.2), pereţ i de subsol (8.5.3.3), de la planşeul peste subsol (8.5.3.4), şi
centurilor de la zidăria nearmată(8.5.4.1).
(3) Centurile de la nivelul planşeelor curente şi de acoperişale construcţ
iilor din
zonele seismice cu a g ≥0,20g nu vor fi întrerupte de golurile din zidărie. Pentru
iile din zonele seismice cu ag≤0,16g se acceptăsăse întrerupă
construcţ :
- centura planş eului curent, în dreptul casei scării, cu condiţ
ia săse prevadădoi
ori de beton armat la marginea golului ş
stâlpiş i o centură-buiandrug, la podestul
intermediar, legatăde cei doi stâlpiş
ori;
- centura zidului de la mansardă , în dreptul lucarnelor, cu condiţia săse prevadă
doi stâlpişori de beton armat monolit la marginea golului cu armăturile
longitudinale ancorate corespunzător în centura planş eului inferior şi o centură
peste parapetul de zidă
rie al ferestrei, legatăde cei doi stâlpişori.
(4) Secţ
iunea transversalăa centurilor va respecta urmă
toarele condiţ
ii minimale:
- iunii transversale 50000 mm2 - 250 x 200 mm;
aria secţ
- ţ
lăimea minimă250 mm dar ⅔din grosimea peretelui;
- înălţ
imea minimă200 mm.
(5) Armarea centurilor va respecta următoarele condiţ
ii:
- procentul minim de armare longitudinalăva fi :
1% pentru zonele seismice a g ≥0,20g;
0.8% pentru zonele seismice ag ≤0,16g.
- diametrul barelor longitudinale va fi ≥10 mm;
8.17
- diametrul etrierilor va fi 6 mm
a maximăîntre etrieri va fi 150 mm în câmp curent ş
- distanţ i 100 mm pe
lungimea de înnă
dire prin suprapunere a armă
(6) Înnă dirile barelor longitudinale din centuri se vor face prin suprapunere, fără
cârlige, pe o lungime 60 d. Secţ iunile de înnădire vor fi decalate cu cel puţ
in 1.00 m;
într-o secţiune se vor înnădi cel mult 50% din barele centurii.
(7) În cazul şliţurilor verticale realizate prin zidire, conform prevederilor de la
par.8.5.2.1.3., continuitatea armă turilor care se întrerup va fi asiguratăprin bare
suplimentare cu cel puţ in aceiaşi secţiune totalăca şi a barelor întrerupte.
(8) Pentru construcţ iile cu pereţi rari (sistem celular) la care sunt prevă zute goluri
importante în planş ee, sau în cazul planş eelor de acoperişale construcţ iilor "sală/hală
"
situate în zonele seismice cu ag ≥0,20g, care au raportul laturilor lmax /lmin 3,0,
armă turile longitudinale din centuri vor fi determinate luând în considerare ş i
eforturile rezultate din acţ iunea de diafragmăorizontalăa planş eului.
8.5.4.2.3. Reguli de proiectare specifice pentru construcţ

ii cu pereţ
i de zidărie
confinatăş i armatăîn rosturile orizontale
(1) Alcă tuirea construcţ
iilor cu pereţ
rie confinatăşi armatăîn
rosturile orizontale se va face conform regulilor de la 8.5.4.2.2. ş i cu respectarea
următoarelor reguli suplimentare.
(2) Armă
turile din rosturile orizontale ale zidăriei vor fi determinate prin calcul.
(3) Independent de rezultatele calculului, armă
turile din rosturile orizontale vor
respecta următoarele condiţ
ii minimale:
a între rosturile orizontale armate va fi ≤400 mm;
- distanţ
- aria de armaturădispusăîntr-un rost orizontal va fi ≥100 mm²;
(4) Armă turile dispuse în rosturile orizontale vor fi ancorate în stâlpiş ori sau
prelungite în zidă rie, dincolo de marginea opusăa stâlpişorului, pentru a se realiza o
lungime de ancoraj 60 d. Barele se vor fasona fă răcârlige.
8.5.4.2.4. Reguli de proiectare specifice pentru construcţ

ii cu pereţ
i de zidărie cu
inimăarmată
(1) Pereţ
ii de că
rămidădin straturile marginale vor avea grosimea de minimum ½
cară
midă i cu zidăria ţ
, executaţ esută, ş
i cu rosturile verticale umplute cu mortar.
(2) Grosimea stratului median (de beton sau mortar-beton) va fi ≥100 mm.
(3) Armarea stratului median se va determina prin calcul.
(4) Pentru primul nivel al construcţ
iilor cu înă
lţime ≥P+2E, procentele de armare
minime raportate la secţ iunea de beton a stratului median vor respecta condiţ iile din
a între bare va fi 150
tabelul 8.2. Diametrul minim al barelor va fi ≥8 mm iar distanţ
mm.
Tabelul 8.2
8.18
Zona seismică Barele orizontale Barele verticale
de calcul OB37 PC52 OB37 PC52
ag≥0,16g 0,30% 0,25% 0,25% 0,20%
ag≤0,12g 0,25% 0,20% 0,20% 0,15%
(5) Pentru construcţ ime < P+2E, ş

iile cu înălţ i pentru nivelurile de peste parter ale
construcţ iilor cu înălţime ≥P+2E, procentele minime de armare se vor lua egale cu
0.80 din valorile din tabelul de mai sus. Diametrul minim al barelor va fi ≥6 mm
iar distanţa între bare va fi 1.5 t m unde tm este grosimea stratului median.
(6) Armarea cu plase STNB se poate face în condiţ iile stabilite la 8.2.5. Armarea
cu plase STNB nu se va folosi la pereţ
ii parterului, indiferent de numă rul nivelurilor.

ei
(1) Verificarea siguranţ ei structurilor de zidă

rie se va face prin calcul, cu excepţ
ia
"Structurilor simple" proiectate conform prevederilor din secţ iunea 8.10.
(2) Verificarea siguranţ
ei structurilor de zidă
rie se face în raport cu:
- stă ăş
rile limităultime de rezistenţ i de stabilitate (SLU);
- starea limităde serviciu (SLS).
(3) rilor verticale ş
Combinarea efectelor încărcă i seismice se face conform Cap.3.
8.6.1. Cerinţ ă
a de rezistenţ
8.6.1.1. Cerinţ ăîn raport cu solicitările în planul peretelui

a de rezistenţ
(1) Elementele structurale ş i nestructurale de zidă

rie vor fi proiectate pentru a avea,
în toate secţ
iunile, rezistenţele de proiectare la eforturi secţ
ionale (NRd, MRd, VRd) mai
mari decât eforturile secţ ionale de proiectare (NEd, MEd, VEd) rezultate din încă rcările
gravitaţionale ş
i efectele acţiunii seismice de proiectare stabilite conform 8.4.3.
(2) Rezistenţ ele de proiectare la eforturi secţionale (NRd, MRd, VRd) ale pereţ
ilor
structurali se determinăconform prevederilor secţ iunii 8.7.
(3) În starea limităultimă , valoarea rezistenţ ătă
ei de proiectare la forţ ietoare VRd
a unui perete structural, trebuie săsatisfacărelaţ iile:
VRd 1.25VEdu (8.1)
VRd  qVEd (8.2)
unde,
VEdu valoarea forţei tăietoare asociatărezistenţ
ei la încovoiere a secţiunii de zidă
rie
simplă, confinată sau cu inimă armată, determinată ţ inând seama de
suprarezistenţa armă turilor;
8.19
VEd valoarea forţ
ei tă
ietoare determinatăprin calculul structurii în domeniul elastic
liniar;
q coeficientul de comportare utilizat pentru calculul structural.
(4) În cazul pereţilor structurali a că ăde proiectare la încovoiere MRd
ror rezistenţ
îndeplineşte condiţ
ia
MRd ≥qMEd (8.3)
unde M Ed este momentul încovoietor determinat prin calculul structurii în domeniul
elastic liniar,
rezistenţ ătăietoare VRd va fi limitatăla
VRd = qV Ed (8.4)
(6) Pereţ
ii de zidă
rie de umpluturădin structurile din cadre se vor verifica la starea
limita ultimă, separat, pentru:
- efectele rezultate din interacţ
iunea cu structura;
- efectele acţ
iunii seismice perpendicularăpe planul peretelui conform 8.6.1.2.
(7) Evaluarea eforturilor rezultate din interacţiunea cu structura, în lipsa unei
metode de calcul mai exactă , se va face considerând ansamblul format din cadru ş i
panourile de zidărie modelat ca un sistem triangulat, cu diagonale articulate la capete,
constituite de bielele comprimate din zidă rie; lăţ
imea diagonalei active va fi luată
egalăcu 0,10D, unde D este lungimea diagonalei panoului de cadru.
(8) Cerinţ a de siguranţăpentru efectele rezultate din interacţ
iunea cu structura
este îndeplinitădacăeste satisfacutărelaţ
ia:
FEd (zu) F Rd (zu) (8.5)
unde
FEd (zu) forţa axialăde proiectare din diagonala comprimatăcorespunză
toare
acţiunii seismice de proiectare;
FRd (zu) rezistenţa de proiectarea a panoului de umpluturădeterminatăconform
8.7.6. (1)
(9) Stâlpii ş ele ş
i grinzile cadrului se vor verifica pentru forţ i deformaţ
iile
suplimentare rezultate din interacţ
iunea cu panoul de zidă
rie.
8.6.1.2. Cerinţ ăîn raport cu solicitările perpendiculare pe planul

a de rezistenţ
peretelui
(1) Pentru panourile de zidărie fărăgoluri de uş i sau ferestre, momentele

încovoietoare de proiectare produse de forţ ele seismice perpendiculare pe planul
peretelui (MExd1 ş i M Exd2) pot fi calculate, în absenţ a unei metode mai exacte (de
exemplu, cu elemente finite), conform prevederilor din codul de proiectare a
strcuturilor de zidărie, Cap.5.5.4., prin analogia cu o placă ,ţinând seama de condiţ
iile
efective de rezemare/fixare de la extremită ţile panourilor.
(2) În cazul panourilor cu goluri, pentru calculul momentelor încovoietoare de
proiectare, panourile vor fi divizate în semipanouri care pot fi calculate folosind
8.20
regulile de la panourile pline (exemple de împărţ
ire în semipanouri se dau în fig.5.5
din CR6).
(3) Cerinţ ăla acţ
a de rezistenţ iunea forţ
elor seismice perpendiculare pe plan, este
îndeplinitădacăsunt satisfăcute relaţ
iile:
MRxd1 MExd1 (8.6)
MRxd2 MExd2 (8.7)
unde MRxd1 ş i MRxd2 sunt rezistenţele pe proiectare la încovoiere perpendicular pe
planul peretelui de zidă
rie determinate conform 8.7.8.
(4) Panourile de zidă rie care nu îndeplinesc condiţ
ia de la (3) vor fi divizate prin
centuri ş i/sau stâlpiş
ori intermediari. Aceste elemente vor fi dimensionate pentru
forţele seismice perpendiculare pe plan aferente panourilor adiacente şi vor fi ancorate
de structura principală.
8.6.2. Cerinţ
a de rigiditate
(1) Structurile de zidă rie trebuie săfie proiectate astfel ca valoarea deplasă rii
relative de nivel d r determinatăconform 8.8 sănu depăş eascădeplasarea relativăde
nivel admisibilăstabilităconform 4.6.3.2. Aceastăcondiţ ie nu trebuie săfie verificată
prin calcul pentru clădirile tip "fagure".
8.6.3. Cerinţ
a de stabilitate
(1) Cerinţ a de stabilitate lateralăa pereţ

ilor de zidă rie este satisfă
cutădacăsunt
respectate cerinţ ele de alcătuire pentru ansamblul construcţ iei ş
i cerinţ
ele geometrice
şi de alcătuire constructivăpentru fiecare perete în parte.
8.7. Calculul rezistenţ

ei de proiectare pentru pereţ
ii de zidărie
8.7.1. Prevederi generale de calcul.
(1) Calculul rezistenţ ei de proiectare a pereţilor de zidă rie se va face conform

prevederilor din "Codul de proiectare ş i executie pentru structurile de zidă
rie" - Codul
de proiectare a strcuturilor de zidărie ş
iţ inând seama de prevederile suplimentare din
acest capitol.
(2) Rezistenţ
ilor structurali se determinăpentru:
- solicitările secţ
ionale care acţioneazăîn planul peretelui: forţ
a axială(NRd) ,
încovoiere (M Rd) ş ătă
i forţ ietoare (VRd) ;
- solicitările secţionale care acţ ionează perpendicular pe planul peretelui:
încovoiere în plan paralel cu rosturilor orizontale (MRxd1 ) , încovoiere în plan
perpendicular pe rosturile orizontale (MRxd2 ) .
(3) Pentru calculul rezistenţei de proiectare a pereţilor structurali se vor folosi
caracteristicile geometrice ale pereţ ilor ş
i rezistenţ
ele de proiectare ale materialelor
stabilite în paragrafele următoare.
8.21
8.7.2. Caracteristici geometrice ale sectiunii
(1) Dimensiunile ale secţiunii transversale a pereţilor de zidă

rie, folosite pentru
calcul, sunt dimensiunile "nete" (perete netencuit) determinate conform prevederilor
de la 8.5.2.1.2.
(2) Pereţii cu goluri 800 x 800 mm pot fi consideraţ
i în calcule ca pereţ
i plini, în
funcţie de poziţia golului ş
i dimensiunea peretelui.
(3) Pentru pereţ
ii în forma de T,L sau I, lungimile tălpilor active se iau egale cu
grosimea peretelui la care se adaugă
, de fiecare parte a inimii, cea mai micădintre
valorile:
- În zona comprimată
:
Hw/5 - unde Hw este înă
lţimea totalăa peretelui structural considerat;
½ din distanţ
a între pereţ
ii structurali care sunt legaţ
i cu un perete transversal;
distanţ
a pânăla capă
tul peretelui transversal de fiecare parte a inimii;
½ din înălţ
imea peretelui (hSO).
- În zona întinsă
:
- ¾ din înălţ
imea peretelui (hSO);
- distanţ
a pânăla capă
tul peretelui transversal de fiecare parte a inimii.
(4) Golurile din tălpi cu dimensiunea maximăhSO/4 pot fi neglijate iar golurile
cu dimensiune > hSO/4 vor fi considerate margini ale tă
lpii.
e unitare de proiectare ale zidăriei, betonului ş

8.7.3. Rezistenţ i armăturii.
(1) Rezisţ entele de proiectare ale zidăriei se stabilesc, conform codului de

proiectare a strcuturilor de zidărie, prin împărţirea valorilor rezistenţelor caracteristice
ale zidă riei la coeficientul parţial de siguranţă pentru material  M stabilit conform
aliniatului (2). Rezistenţele de proiectare vor fi corectate cu coeficienţ ii condiţiilor de
lucru "m" conform STAS 10109/1-82.
f
- rezistenţ riei: f d  k , în care fk este
M
datăîn CR6, Anexa 3.2. Tabelul 1
f f
- rezistenţ ele de proiectare la încovoiere ale zidăriei: f xd 1  xk 1 ş
i f xd 2  xk 1 ,
M M
în care fxk1 şi fxk2 sunt date în CR6, Anexa 3.2 Tabelul 5; valorile f xd1 ş
i fxd2 pentru
coeficienţ ii M folosiţi în acest capitol sunt date în tabelul 8.3
f
- rezistenţ riei: f vd  vk în care fvk este datăîn
M
CR6, art. 3.5.2.
(2) Pentru calculul la starea limităultimă , valorile coeficientului parţ
ial de
ăpentru zidărie, 
siguranţ M , se vor lua dupăcum urmează :
- zidărie cu corpuri din categoria I ş
i mortar cu compoziţ : M = 2,2
ie prescrisă
8.22
i mortar oarecare: 
- zidărie cu corpuri din categoria II ş M = 2,5
Valorile corespund condiţ

iilor normale de control al execuţ
iei date la 8.9.3(1).
(3) Pentru cazurile în care, conform 8.9.3(3), beneficiarul poate accepta controlul
redus al execuţ
iei, coeficientul parţ ăse va lua 
ial de siguranţ M = 3,0.
(7) Pentru calculul la starea limităde serviciu valoarea coeficientului parţ ial de
siguranţăse va lua  M = 1,0 pentru toate elementele structurale ş i nestructurale,
indiferent de clasa de importanţăa construcţ iei, cu excepţ
ia pereţ
ilor construcţiilor din
clasa de importanţ ăI pentru care se va lua 
M = 1,50.
8.7.4. Rezistenţ
a de proiectare a pereţ ăaxialăş
ilor la forţ i încovoiere în planul
peretelui
8.7.4.1. Condiţ
ii generale de calcul
(1) Ipotezele de calcul folosite pentru determinarea rezistenţ ei de proiectare la

forţăaxialăş i moment încovoietor în planul peretelui sunt date în codul de proiectare a
structurilor de zidărie, art.6.6.1.
(2) În cazul pereţilor cu formăcomplexăa secţ iunii transversale (I,L,T) rezistenţ
a
de proiectare la forţăaxialăş i moment încovoietor în planul peretelui se va determina
pe baza secţ iunii de calcul cu lungimile tălpilor determinate la art.8.7.2.(4); se va
verifica, conform codului de proiectare a structurilor de zidărie, dacătă lpile nu
prezintărisc de flambaj.
(3) Legă turile dintre inima ş
i tă
lpile pereţilor cu formăcomplexăvor fi verificate
pentru eforturile de forfecare verticale corespunzătoare forţei tăietoare de proiectare
stabilităla 8.6.1.(5). Calculul rezistenţei de proiectare la forţătăietoare în această
secţiune se va face considerând:
- secţ turii, ţ
iunea netăa peretelui în dreptul legă inând seama de ş
liţ
urile verticale;
- rezistenţ
a de proiectare la forfecare (f vd0) calculatăcu relaţ
ia
f
f vd 0  vk 0 (8.8)
M
unde
f vk0 rezistenţ
a caracteristicăla forfecare a zidă
riei sub efort de compresiune nul
datăîn CR6, tabelul 3.5;

M coeficientul parţ ăstabilit conform art. 8.7.3.(5).
ial de siguranţ
(4) Verificarea de la (3) nu este necesarădacălegătura între talpa ş
i inima peretelui
satisface condiţiile de mai jos:
i) Pentru zidaria nearmată
ii sunt executate simultan (complet ţ
- zidurile de pe cele douădirecţ esute);
- secţ i nu este slăbităprin ş
iunea de legăturăîntre pereţ liţ
uri verticale;
- pentru construcţ iile situate în zonele seismice cu ag≥0,20g, la colţ
uri, intersecţ
ii
şi ramificaţ
ii sunt prevăzute în rosturile orizontale minimum douăbare cu d = 8
8.23
mm la interval 400 mm care continuă în perete pe o lungime de 40 d 600
mm.
ii) Pentru zidăria confinatăcu sau fă
răarmă
turi în rosturile orizontale:
- ş
trepii reprezintă50% din suprafaţ rie ş
a de contact între zidă i beton;
- secţ i nu este slăbităprin ş
iunea de legăturăîntre pereţ liţ
uri verticale;
- pentru construcţ iile situate în zonele seismice cu ag≥0,20g, la colţ
uri, intersecţ
ii
şi ramificaţ
ii sunt prevăzute în rosturile orizontale minimum douăbare cu d = 8
mm la interval 400 care continuăîn perete pe o lungime de 40 d 600 mm.
(5) Dacăla legătura între inimăş
i talpăsau pe lungimea tă lpii active se aflăşliţuri
cu adâncime mai mare decât valoarea limitădatăla art.8.4.5 (2), secţ iunea respectivă
se considerămargine liberă.
8.7.4.2. Pereţ
i de zidărie nearmată
(1) Pereţii de zidărie nearmatăvor fi proiectaţ i astfel ca, sub efectul încărcă
rilor
verticale şi al forţ
elor seismice de calcul, întreaga secţ iune orizontalăa peretelui să
rămânăcomprimată , oricare ar fi poziţ
ia acesteia pe înălţimea construcţ iei.
(2) În condiţia stabilităla (1), rezistenţ
a de proiectare la încovoiere asociatăforţ
ei
axiale de proiectare se calculeazăpe baza urmă toarelor ipoteze:
- zidăria se aflăîn domeniul liniar elastic de comportare;
- este valabilăipoteza secţ
iunilor plane;
- blocul eforturilor de compresiune are formătriunghiularăcu: valoare nulăla
in comprimatăş
fibra cea mai puţ i valoare fd la fibra cea mai comprimată.
8.7.4.2.1. Pereţ
i de zidărie confinatăcu sau fărăarmături în rosturile orizontale
(1) Calculul rezistenţ ei de proiectare a pereţ
ilor de zidărie confinatăcu sau fără
armături în rosturile orizontale se face în urmă
toarele condiţii:
- se neglijeazărezistenţ a la eforturi unitare de întindere a betonului din
orul întins ş
stâlpiş i a mortarului din rosturile orizontale ale zidăriei.
- se ţine seama de rezistenţ
a elementelor de confinare verticale datăde secţ
iunea
orului comprimat ş
de beton a stâlpiş i de armătura ambilor stâlpişori.
(3) În absenţ a unui calcul mai exact, rezistenţ a de proiectare la încovoiere, asociată
forţei axiale de proiectare, pentru un perete de zidărie confinatăcu secţ iunea orizontală
de formăoarecare, se calculeazăprin însumarea rezistenţ ei de proiectare la încovoiere
a secţ iunii ideale de zidă rie nearmatăcu rezistenţ a de proiectare la încovoiere
corespunză toare armă turilor din stâlpiş
orii de la extremită ţi.
(4) Rezistenţa de proiectare la încovoiere a secţ
iunii ideale de zidă
rie nearmatăse
calculeazăîn urmă toarele ipoteze:
- este valabilăipoteza secţ
iunilor plane;
- valorile maxime ale deformaţ riei ş
iilor specifice ale zidă i betonului sunt egale:

m = - 0,0035;
8.24
- aria de beton armat a stâlpiş orilor comprimaţi poate fi înlocuităcu o arie
echivalentăde zidărie; coeficientul de echivalenţăse ia egal cu raportul dintre
rezistenţ or ş
a de proiectare la compresiune a betonului din stâlpiş i rezistenţ
a de
proiectare la compresiune a zidăriei;
- blocul eforturilor de compresiune are formădreptunghiulară , cu valoarea
maximăegalăcu fd ş i este concentrat pe o adâncime xechiv = 0,8 x unde "x" este
adâncimea zonei comprimate rezultatădin ipoteza secţ iunilor plane;
- adâncimea maximăa zonei comprimate va fi x xmax = 0,30 l unde l este
lungimea peretelui.
8.7.4.3. Pereţ
i de zidărie cu inimăarmată
(1) Rezistenţ
a de proiectare la încovoiere asociatăforţei axiale de proiectare pentru
zidăria cu inimăarmatăse determinăfolosind urmă toarele ipoteze:
- ipoteza secţ
iunilor plane;
- zidăria ş
i betonul au comportare ductilădefinităde curbele "-
" respective;
- straturile de zidărie ş
i beton conlucreazăpânăîn stadiul ultim;
- blocul eforturilor de compresiune în stadiul ultim este dreptunghiular cu
adâncimea xconv = 0.85x unde x este distanţ a de la fibra cea mai comprimatăpână
la axa neutrăa secţ
iunii orizontale a peretelui;
iile specifice în stadiul ultim ale zidăriei ş
- deformaţ i betonului sunt egale
=0.0035;
- armă
tura este uniform distribuităîn lungul peretelui.
8.7.5. Rezistenţ
a de proiectare a pereţ ătăietoare
ilor structurali la forţ
8.7.5.1. Ipoteze de calcul
(1) Eforturile unitare tangenţiale date de forţ a tăietoare de proiectare stabilită

conform 8.6.1.(5), se considerăuniform distribuite pe:
- toatălungimea peretelui, în cazul zidă
riei nearmate, proiectatăîn conformitate
cu 8.7.4.2.(1);
riei confinate ş
- lungimea zonei comprimate în cazul zidă i al zidăriei cu inimă
armată.
(2) În cazul pereţ
ilor în formăde I,L,T rezistenţ ătăietoare a
peretelui este egalăcu rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a inimii.
8.7.5.2. Pereţ
i de zidarie nearmată
(1) Rezistenţa de proiectare la forţătă ietoare a pereţ ilor de zidă

rie nearmată
, VRd,
se va calcula conform prevederilor codului de proiectare a structurilor de zidă rie,
art.6.2, ţinând seama de condiţ ia de la 8.7.4.2 (1), cu relaţ
ia
8.25
V Rd = fvd tlw (8.9)
unde
f vd rezistenţa de proiectare la forfecare a zidăriei, stabilităconform art. 8.7.3(1),
corespunzătoare efortului unitar de compresiune d, determinat considerând că
încărcarea verticalăeste uniform distribuităpe lungimea peretelui;
t grosimea peretelui;
lw lungimea peretelui.
(2) Armă tura constructivădispusăîn centurile planş eelor conform prevederilor

art.8.5.4.1. nu va fi luatăîn considerare pentru calculul rezistenţ ătă
ei la forţ ietoare.
8.7.5.3. Pereţ
i de zidărie confinată
(1) Rezistenţa de proiectare la forţ ătăietoare a pereţilor de zidărie confinată, VRd,

se obţ ine prin însumarea de rezistenţ ei de proiectare la forfecare a panoului de zidarie
(V Rd1) şi a rezistenţei de proiectare la forfecare datoratăarmă turii din stâlpişorul
comprimat (VRd2)
VRd = V Rd1 + VRd2 (8.10)
(2) Rezistenţ
a de proiectare la forfecare a panoului de zidărie se va calcula cu formula
VRd1 = f vd tlc (8.11)
unde
f vd rezistenţa unitarăde proiectare la forfecare a zidă
riei, corespunză
toare efortului
unitar de compresiune d determinat considerând că întreaga încă rcare
verticalăeste preluatăde zona comprimatăa peretelui;
t grosimea peretelui;
lc lungimea zonei comprimate a peretelui.
(3) Pentru parter, rezistenţ
a de proiectare la forfecare a panoului de zidă
rie se va lua
egalăcu 0,30 din valoarea datăde relaţ ia (8.10).
(3) Rezistenţa de proiectare la forfecare a armă
turii verticale din stâlpiş
orul comprimat
se va calcula cu formula
VRd 2 0.2 Aasc f yd (8.12)
unde
A asc ş
i f yd sunt aria ş
i rezistenţ
turii din stâlpiş
orul comprimat;
(4) O parte,  50%, din armă tura din centura superioarăa planşeului poate fi
consideratăca armă
turăîn rosturile orizontale, conf. 8.7.5.4.(2).
i de zidărie confinatăş
8.7.5.4. Pereţ i armatăîn rosturile orizontale
(1) Rezistenţa de proiectare la forţ ătăietoare a pereţ

ilor de zidărie confinatăş i
armatăîn rosturile orizontale se calculeazăprin însumarea rezistenţei la forfecare a
8.26
zidăriei confinate (VRd1+VRd2 - determinatăconform 8.7.5.3) ş i a rezistenţ
ei de
proiectare la forfecare a armă
turilor din rosturile orizontale
VRd = V Rd1 + VRd2 + VRd3 (8.13)
(2) Rezistenţa de proiectare la forfecare a armă
turilor din rosturile orizontale se
calculeazăcu formula:
Asw
VRd 3 0. 8L f yd (8.14)
s
unde
L lungimea peretelui;
A sw aria armăturii din rosturile orizontale (pentru preluarea forţ
ei tăietoare);
s distanţ
a între armă
turile pentru preluarea forţ
ei tăietoare - A sw;
f yd rezistenţ
turii.
(3) O parte, 50%, din armătura din centura planş
eului poate fi adă
ugatăarmă
turii
din rosturile orizontale (A sw).
8.7.5.5. Pereţ
i de zidărie cu inimăarmată
(1) Rezistenţ ătăietoare a pereţ

a de proiectare la forţ ilor din zidă rie cu inimă
armatăse determinăprin însumarea rezistenţ ătă
elor de proiectare la forţ ietoare ale
celor trei materiale componente:
VRd = V Rdz + VRdb + V Rda (8.15)
unde
VRdz rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a zidăriei;
VRdb rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a stratului median de beton sau
mortar-beton;
VRda rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a armă
turilor orizontale
(2) Lungimea zonei comprimate a peretelui din zidărie cu inimăarmatăş
i valoarea
efortului unitar de compresiune în perete se determinăpe baza ipotezelor de la
8.7.4.2.3.
(3) Rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a zidăriei VRdz se determinăcu
relaţ
ia
VRdz = f vd lc bz (8.16)
în care
f vd rezistenţ
riei -vezi 8.7.5.3 (2)
lc lungimea zonei comprimate;
bz grosimea totalăa celor douăstraturi de că
rămidă
.
(4) Pentru parter, rezistenţ
a de proiectare la forfecare a panoului de zidărie se va
lua egalăcu 0,30 din valoarea datăde relaţia (8.15)
8.27
(5) Rezistenţ ătăietoare ale stratului de beton VRdb ş
ele de proiectare la forţ i ale
armăturilor orizontale se determinăconform Ghidului de proiectare P85-2004.
8.7.6. Rezistenţ
a de proiectare a panourilor de zidărie de umplutură
(1) Rezistenţ a de proiectare a panourilor de zidă

rie de umpluturăFRd (zu) va fi
luatăegalăcu cea mai micădintre valorile corespunză toare urmă
toarelor moduri de
rupere ale zidăriei:
- rupere prin lunecare din forţ a tăietoare în rosturile orizontale (de regulă
, la
jumătatea înă
lţimii panoului) - FRd1(zu)
- strivirea diagonalei comprimate la colţ
ul cadrului - FRd2 (zu)
- fisurarea diagonalăîn lungul bielei comprimate - FRd3 (zu)
FRd (zu) = min (FRd1,F Rd2,FRd3) (8.17)
(2) Rezistenţa de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin lunecare
ătă
din forţ ietoare în rosturile orizontale se determinăcu formula:
1
FRd 1 ( zu )  f vd 0 l p t p ( 1 ) (8.18)
cos 
unde
 hp 
0. 07
4
l 1
 (8.19)
 p 
(3) Rezistenţ
a de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin strivirea
diagonalei comprimate se determinăcu relaţia:
Eb
FRd 2 ( zu ) 0.8 f d cos 4
3
I sth p t p (8.20)
Ez
(4) Rezistenţ
a de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupereprin fisurarea
diagonalăîn lungul bielei comprimate
f lt
FRd 3 ( zu )  vd 0 p p (8.21)
0.6 cos 
(5) În formulele (8.188.21) s-au folosit notaţ
iile:
hp înălţ
imea panoului de zidărie
lp lungimea panoului de zidărie
tp grosimea panoului de zidă
rie
 unghiul cu orizontala al diagonalei panoului de zidă
rie
E b, Ez modulii de elasticitate ai betonului din cadru ş
i zidăriei
Ist valoarea medie a momentelor de inerţ
ie ale stâlpilor care mă
rginesc panoul
fd rezistenţ
riei
f vd0 rezistenţ
a de proiectare la forfecare sub efort de compresiune zero a zidă
riei
(formula 8.8)
8.28
8.7.7. Rezistenţ
ilor cuplaţ
i
(1) Grinzile de cuplare între montanţii pereţ

ilor cu goluri de uş
i/ferestre vor fi
proiectate astfel încât săatingărezistenţ a de proiectare la încovoiere înainte ca
montanţ ii săatingărezistenţ a de proiectare la încovoiere asociatăforţei axiale de
proiectare.
(2) Rezistenţ ătă
a de proiectare la forţ ietoare a grinzilor de cuplare Vrc se va
determinăcu relaţ
ia
Vrc 

sus
1.25 M cap jos
M cap 
1.4V g (8.22)
lo
unde
Mcap (sus) şi Mcap (jos) valorile rezistenţelor de proiectare la încovoiere la extremităţ
ile
grinzii de cuplare, sus ş i jos, calculate folosind rezistenţa de proiectare a
armăturii;
lo lungimea de calcul a grinzii de cuplare (între feţ
ele montanţ
ilor);
Vg forţ
a tăietoare maximădin încă
rcă
rile verticale
(4) Pentru calculul rezistenţ elor de proiectare la încovoiere se va ţine seama de
armăturile dispuse în planşeul de beton armat legat de grinda de cuplare respectivă
, pe
o bandăcu lă ţimea de ş ase ori grosimea plăcii de fiecare parte; aceste bare vor fi
înnădite şi ancorate conform prevederilor STAS 10107/0-90.
Tabelul 8.3.
Coeficient fxd1 - N/mm2 fxd2 - N/mm2

M Rezistenţ
a mortarului Rezistenţ
a mortarului
M10&M5 M2.5 M10&M5 M2.5

M = 1,0 0,27 0,18 0,55 0,35

M = 1,5 0,18 0,12 0,36 0,24

M = 2,2 0,12 0,08 0,25 0,16

M = 2,5 0,11 0,07 0,22 0,14

M = 3,0 0,09 0,06 0,18 0,12
8.7.8. Rezistenţ
ilor supuş
i la încovoiere perpendicular pe
planul median
(1) Pentru calculul rezistenţelor de proiectare la încovoiere perpendicular pe planul

peretelui de zidărie (MRxd1 ş i MRxd2) se vor folosi rezistenţele de proiectare la întindere
din încovoiere perpendicular pe planul zidă riei, fxd1, fxd2, determinate conform
8.7.3.(3), date în Tabelul 8.3
8.29
(2) Pentru pereţii de zidă rie confinatăş i armatăîn rosturile orizontale, la calculul
momentului M Rxd2 (cu plan de rupere perpendicular pe rosturile orizontale) se va ţ ine
seama ş i de armăturile ancorate în stâlpiş
orii care mărginesc panoul..
8.8. iilor ş
Calculul deformaţ i deplasărilor laterale în planul peretelui
8.8.1. Condiţ
ii generale
(1) Pentru calculul deformaţ iilor ş

i deplasă
rilor laterale ale pereţ
ilor de zidă
rie sub
efectul forţelor care sunt aplicate în planul lor se va ţ ine seama de deformaţ iile
specifice de încovoiere şi de forfecare.
(2) Relaţia "efort unitar-deformaţ ie specifică" pentru zidărie se va lua conform
codului de proiectare a structurilor de zidărie, art.3.7.1. fig.3.2.
(3) Pentru calculul deformaţ iilor laterale ale pereţ ilor de zidărie sub acţ iunea
forţelor seismice se va folosi modulul de elasticitate secant de scurtăduratăal zidăriei,
Ez = 1000 fk (8.23)
unde,
fk este rezistenţ
a caracteristicăla compresiune a zidă
riei stabilităconform CR6,
art.3.7.2.
(4) Modulul de elasticitate transversal se va lua
Gz = 0,25E z (8.24)
8.8.2. Deformaţ
ilor de zidărie nearmată
(1) Calculul deformaţ iilor laterale pentru pereţ ii de zidărie nearmatăse va face
folosind dimensiunile secţ
iunii nefisurate, cu limitările prevăzute la art.8.3.2.
8.8.3. Deformaţ
ilor de zidărie confinatăş
i zidărie cu inimă
armată.
(1) Deformaţ
ilor de zidă
rie confinatăş i de zidărie cu inimă
armatăse vor calcula folosind dimensiunile secţ iunii transversale a zidă riei ş
i
betonului.
(2) Valoarea modulului de elasticitate pentru zidăria confinatăş
i zidă
ria cu inimă
armatăeste datăde relaţ
ia
E I Eb I b
E zc  z z (8.25)
I z I b
unde
Ez ş
i Eb modulii de elasticitate ai zidăriei ş
i betonului;
Iz ş
i Ib momentele de inerţ ie ale secţ
iunii de zidărie şi respectiv de beton, calculate în
raport cu axele principale de inerţie ale peretelui.
8.30
(3) În lipsa unor date mai exacte, modulul de deformaţie transversalăpentru pereţ
i
rie confinatăş
de zidă i din zidă
rie cu inimăarmatăse va lua
Gzc = 0,25 Ezc (8.26)
8.9. Cerinţ
e de calitate
i
(1) Realizarea performanţ elor seismice ale construcţ

iilor de zidă ă
rie în concordanţ
cu prevederile prezentului capitol este condiţ ionatăîn mod deosebit de asigurarea ş i
rilor în fazele proiectare ş
controlul lucră i de execuţ ie.
(2) ţ
Sistemul calităii pentru construcţ
iile de zidă
rie se va aplica cu componentele
stabilite, în funcţie de categoria de importanţ ăa construcţ iei, conform Hotarârii
Guvernului României nr.766/1997 - anexa 3.
8.9.2. Controlul calităţ
ii la proiectare
(1) ţ
Controlul calităii la proiectare se realizeazăprin verificatori atestaţ
i conform
legii, pentru cerinţ
a A în domeniul A1.
(2) Verificarea cerinţ ei de rezistenţăş i stabilitate se va face pentru toate
elementele structurilor de zidărie precum şi pentru elementele nestructurale de zidă
rie
care prin pră buşire totalăsau parţ ialăpot pune în pericol vieţ ile oamenilor sau
construcţiile ală
turate.
8.9.3. Asigurarea ş
i controlul calităţ
ii la execuţ
ie
(1) Condiţ
iile de execuţ ie pe baza că rora se face alegerea coeficientului de
ăpentru material 
siguranţ M ,conform 8.3.3.(5), se definesc dupăcum urmează :
- Control normal
a. lucrările sunt supravegheate în mod permanent de un responsabil cu
execuţ ia atestat conform legii;
te/controleazăîn mod ritmic desfăş
b. proiectantul urmăreş urarea lucră
rilor;
c. reprezentantul tehnic al beneficiarului verificăîn mod permanent
calitatea materialelor ş
i modul de punere în operă
;
d. se efectueazătoate verifică rile preliminare ş
i în etape intermediare
conform reglementarilor în vigoare (C56-86, NE 012-99, etc).
- Control redus
a. lucrările nu sunt supravegheate în mod permanent de un responsabil cu
execuţ ia atestat conform legii;
b. proiectantul nu controleazădecât rar sau foarte rar execuţ
ia lucră
rilor;
c. reprezentantul tehnic al beneficiarului nu verificăsistematic calitatea
materialelor ş
i modul de punere în opera;
d. nu se efectueazăverificările preliminare ş i în etape intermediare (cu
exceptia fazelor determinante) conform reglementărilor în vigoare.
8.31
(2) Pentru construcţiile de zidă
rie care fac obiectul prezentului Cod, proiectantul,
executantul şi beneficiarul vor asigura toate condiţiile pentru realizarea controlului
normal.
(3) Controlul redus poate fi acceptat, la cererea specială a beneficiarului,
consemnatăîn tema de proiectare, prin excepţ ie de la prevederile aliniatului (2), pentru
construcţiile din clasa de importanţ ăIII, cu înălţ ime ≤P+2E, în zona seismicăcu
a g=0,08g, precum ş i pentru construcţ
iile din clasa de importanţ ăIV cu înă lţime ≤P+E
+ mansardă, în zonele seismice cu ag ≤0,16g.
8.10. Reguli pentru "Construcţ

ii simple de zidărie"
i, domeniul de utilizare
(1) Construcţiile din clasele de importanţ ăIII ş i IV situate în zonele seismice

pentru care acceleraţ ia de proiectare a terenului este ag  0.12 ş i care respectă
condiţiile generale privind materialele ş i alcătuirea generalădin prezentul paragraf
sunt considerate "construcţii simple de zidărie"
(2) Pentru aceste construcţ ii nu este obligatorie verificarea prin calcul a siguranţei
în raport cu cerinţ a de rezistenţădacăsunt îndeplinite în totalitate condiţ iile generale
de alcătuire de la 8.10.2.
(3) Constatarea satisfacerii tuturor condiţ iilor de la 8.10.2. va fi fă cutăde un
verificator atestat pentru cerinţ ăş
a de "rezistenţ i stabilitate" conform Legii nr. 10/1995.
(4) În cazul în care una din condiţ
iile de mai jos nu este satisfacută
, justificarea
cerinţ ăva fi fă
ei de rezistenţ cutăprin calcul, conform acestui capitol.
8.10.2. Condiţ
ii generale de alcătuire
8.10.2.1. Regimul de înălţ

ime
(1) Regimul de înă lţime maxim al "construcţ iilor simple de zidărie" se stabileş te,
conform tabelului 8.4., în funcţ ie de zona seismicăde calcul ş i de tipul zidăriei folosită
pentru realizarea pereţ ilor ş
i este condiţ ionat de respectarea valorilor minime ale
ariilor nete de zidărie raportate la aria planşeului (pentru fiecare direcţie principală ).
Tabelul 8.4
Tipul sursei seismice Vrancea Banat
Coeficientul de calcul Ks = 0,08 Ks= 0,12 Ks = 0,12
Tipul Numă r de Procentul minim al ariei orizontale a
zidăriei niveluri pereţilor raportatăla aria planş
eului
Zidărie 1 3% 4% 4.5%
simplă
2 4% 6% 7%
8.32
3 6% nu se acceptă
Zidărie 1 2.5% 3.5% 4%
confinată 2 3.5% 5.5% 6.5%
3 4.5% 7% 8%
Zidărie cu 1 2% 3% 3.5%
inimă 2 3% 5% 4.5%
armată
3 4% 6% 7%
4 5% 7% 8%
8.10.2.2. Forma în plan ş

i în elevaţ
ie
(1) Forma în plan a construcţ iei trebuie săfie aproximativ dreptunghiulară

. Se
e care nu depăş
admit retrageri sau proeminenţ esc:
- 15% din aria planş
eului;
- 15% din dimensiunea construcţ
iei pe direcţ
ia considerată
.
(2) Raportul între latura mare ş
i latura micăa dreptunghiului în care se înscrie planul
este 3.
(3) Ariile planş
eelor nu descresc pe înă
lţime cu mai mult de 15%.
8.10.2.3. Alcătuirea structurii
(1) Pereţ ii structurali vor fi continui pe întrega înă lţime a construcţiei, pânăla
fundaţ
ii. În cazul pereţ ilor cu goluri, golurile vor fi suprapuse pe aceiaş
i verticală
.
(2) Pereţii structurali vor fi dispuş i aproximativ simetric pe ambele direcţ ii.
Aceastăcondiţ ie este satisfăcutădacădistanţ eului ş
a între centrul de greutate al planş i
centrul de greutate al secţ iunilor orizontale ale pereţilor este mai micăde 0,12 din
latura respectivăa construcţ iei.
(3) Pe fiecare direcţie vor exista cel puţ
in doi pereţ
i paraleli pentru care lungimea
însumatăa montanţ ilor este mai mare cu 50% decât latura respectivă .
(4) Distanţ
a între pereţ
ii de la (3) va fi, cel puţin într-una din direcţ
ii, mai mare
decât 75% din lungimea construcţ iei pe direcţia opusă.
(5) Se admite prevederea unor stâlpi pentru preluarea localăa încă rcărilor verticale
cu condiţia ca suma încărcă rilor verticale aferentăacestora sănu fie mai mare de 20%
din greutatea totalăa construcţ iei.
(6) rie, beton ş
Materialele folosite pentru zidă i armă
turăvor corespunde cerinţ
elor
de la secţ
iunea 8.2
(7) Se vor respecta, în funcţ ie de tipul zidăriei, principiile ş
i regulile generale de
alcătuire specifice construcţiilor cu pereţ i structurali din zidărie date în paragrafele
8.5.1 şi 8.5.2.
8.33
(8) Planş eele vor fi realizate din beton armat. Prin excepţ ie, se admite ca pentru,
construcţiile cu 1şi 2 niveluri, din zonele cu ag = 0,08 g, ultimul planşeu săfie realizat
din grinzi şi podinăde lemn.
8.10.2.4. Alcătuirea infrastructurii
(1) Alcă tuirea infrastructurii va respecta principiile, regulile ş

i prevederile
constructive minimale date la paragraful 8.5.3.
8.34
9. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN
9.1. Generalităţ
i
9.1.1. Domeniul de aplicare
(1) Codul P100/2004, capitolul 9, se aplicăproiectă rii ş

i calculului structurilor din lemn,
utilizând lemn brut, lemn ecarisat, lemn lamelat încleiat şi panouri pe bazăde lemn,
îmbinate cu adezivi sau cu elemente de îmbinare metalice.
(2) La proiectarea elementelor, subansamblelor ş
i structurilor din lemn se aplică
prevederile codului NP 005/2003.
(3) Standardele complementare prezentului capitol sunt:
STAS 1040/85 ş
Lemn rotund de ră ii. Manele ş
inoase pentru construcţ i
pră
jini.
STAS 256-79 Lemn pentru mină
.
STAS 3416-75 Lemn rotund pentru piloţ
i.
STAS 4342-85 Lemn rotund de foioase pentru construcţ
ii.
SR EN 1313-1+A1:2001 Lemn rotund ş i cherestea. Abateri admisibile ş
i dimensiuni
iale. Partea I: Cherestea de răş
preferenţ inoase.
STAS 1928-90 Cherestea de stejar. Clase de calitate.
SR EN 1611-1:2001 Cherestea. Clasificare dupăaspect a lemnului de răş
inoase.
Partea 1: Molid, brad, pin ş
i Duglas European.
STAS 3363-86 Cherestea de cireş r ş
, frasin, paltin, pă i ulm. Clase de
calitate.
STAS 6709-86 Cherestea de arţ n ş
ar, carpen, jugastru, mesteacă i salcâm.
Clase de calitate.
9.1.2. Definiţ
ii
(1) In acest capitol sunt folosiţ

i urmă
torii termeni:
- Îmbinări semi-rigide: Îmbină ri cu o flexibilitate importantă
, a că ă
ror influenţ
trebuie consideratăîn calcul structural (ex. îmbinări cu dornuri).
- Îmbinări rigide: Îmbină
ri cu flexibilitate neglijabilă(ex. îmbinări încleiate).
- Îmbinări cu tije: Îmbinări cu organe de îmbinare de tip dorn (ex. cuie, ş
uruburi,
dornuri, etc.) încă
rcate perpendicular pe axa lor.
- Îmbinări prin chertare: îmbinările la care eforturile se transmit prin arie de
presiune ş
i fă
răorgane de îmbinare.
9.1.3. Concepţ
ia de proiectare
(1) Construcţ iile din lemn trebuie proiectate ţ

inând cont de unul din următoarele concepte
(tabelul 9.1):
a. comportare structuralădisipativă;
b. comportare structuralăpuţ
in disipativă.
9.1
(2) Comportarea structuralădisipativăeste consideratăcapacitatea unei pă rţi structurale
(zone disipative) de a rezista acţiunii seismice prin incursiuni dincolo de limita elastică .
Când se foloseş te spectrul de proiectare (3.3), factorul de comportare q este luat mai mare
ca 1. Valoarea lui q depinde de tipul structurii de rezistenţ ădin lemn ş i de clasa de
ductilitate.
(3) Structurile proiectate dupăconceptul a) trebuie săfie incluse în clasa M sau H de
ductilitate.
(4) Zonele disipative vor fi localizate în îmbină ri ş
i conectori metalici, luând în considerare
şi eventualele influenţe locale datorate tijelor care se deformează, iar elementele din lemn
rămân în domeniul de comportare elastică .
(5) În conceptul b), efectele acţiunii sunt calculate pe baza unei analize globale elastice,
fărăa lua în considerare comportarea neliniarăa materialului. Când se folosesc condiţ iile
de proiectare definite în paragraful 3.3, factorul de comportare q se ia egal cu 1. Acest
concept este corespunză tor clasei de ductilitate L.
Tabelul 9.1. Concept de proiectare, factor de comportare q, clasa de ductilitate cerută
Clasa de ductilitate
Concept de proiectare Factor de comportare q
cerută
Structuri slab disipative q=1 L (redusă)
1,25 ≤q < 3 M (medie)
Structuri disipative
q=3 H (mare)
9.2. Condiţ
ii privind materialele
(1) Când se foloseş te conceptul de comportare structuralădisipativă

, sunt considerate
următoarele cerinţe:
a. Sunt considerate ca zone dispative în noduri numai acele materiale ş i îmbină
ri
mecanice care au o comportare corespunzătoare la solicitarea de oboseală
.
b. Îmbină
rile încleiate sunt considerate zone non-disipative
c. Îmbinările prin chertare nu pot fi folosite atunci când eforturile de forfecare sau de
întindere perpendicularăpe fibre sunt predominante.
(2) Pentru feţele panourilor realizate din placaj utilizate la pereţ i şi planş ee, cerinţ
ele
menţ ionate mai sus sunt satisfăcute dacăsunt îndeplinite următoarele condiţ ii:
a. Plă in 650 kg/m3.
cile aglomerate derivate au densitatea specificăde cel puţ
b. Placajele au cel puţ
in 9 mm grosime.
c. Plăcile fibrolemnoase (PFL) ş
i cele din aş
chii din lemn (PAL) au cel puţ
in 13 mm
grosime.

(1) Valorile coeficientului de comportare q sunt asociate spectrelor de proiectare şiţin cont
de influenţa coeficientului de amortizare propriu fiecă rei construcţ ii. În concordanţ ăcu
comportarea lor ductilăş i capacitatea de disipare de energie sub acţ iuni seismice,
9.2
structurile din lemn se vor încadra în una dintre cele trei clase de ductilitate. Coeficientul
de comportare q poate fi luat din tabelul 9.2 cu condiţ ia satisfacerii cerinţelor de
regularitate a structurii (4.4.3).
Tabelul 9.2. Coeficienţ

i de comportare q pentru structuri
Clasa de Coeficient de
Tip de structură
ductilitate comportare q
Console Structuri non-
1
Ferme cu îmbinari prin chertare disipative
Arce cu 2 sau 3 articulaţ

ii
Şarpante îmbinate cu inele 1,25
Capacitate scazută
Pereţ
i din panouri din lemn cu feţ
e încleiate de disipare de
energie (L)
Şarpante îmbinate cu buloane
1,5
Şarpante îmbinate cu cuie
Şarpante îmbinate cu buloane ş
i dornuri
2
Structuri mixte (cadre ş
i elemente de umplutură) Capacitate medie
de disipare de
energie (M) 2,5
Cadre îmbinate cu dornuri sau buloane
Panouri din lemn îmbinate cu diafragme (feţ

e)
încleiate, conectate cu cuie şi buloane Capacitate înaltăde
Cadre îmbinate cu dornuri ş i buloane disipare de energie 3
(H)
Şarpante îmbinate cu conectori sau inele
Structuri din panouri din lemn cu feţ
e îmbinate
cu cuie pe scheletul din lemn
(2) Pentru structuri neregulate pe înălţ ăde valorile

ime, coeficientul q se reduce cu 20% faţ
prezentate în tabelul 9.2 (cu condiţia q ≥1).
(3) Elementul structural cel mai puţ ă
in ductil din ansamblul structurii de rezistenţ
determinăvaloarea coeficientului de comportare q.
(4) Dacăelementele zonelor disipative nu îndeplinesc condiţ iile cerute în paragraful 9.4.2,
punctul 8, b., coeficientul se ia conform valorilor din tabelul 9.3.
Tabelul 9.3. Tipuri de structuri ş

i coeficient de comportare q conform paragraf 9.4.2
Coeficient de
Tipuri de structuri comportare q
Cadre cu noduri îmbinate cu buloane ş
i dornuri 2,5
Pereţ
i din panouri îmbinaţ
i cu cuie 3
9.3
9.4. Criterii de proiectare pentru structuri disipative
9.4.1. Reguli pentru elementele de îmbinare
(1) Îmbină , nu sunt sensibile la sarcini repetate ş

rile mecanice au o ductilitate bună i au
capacitate de disipare de energie.
(2) Pentru a se evita ruperea prin fisurare prematură , trebuie respectate reguli privind
distanţele dintre tije şi dintre tije ş
i capă
tul elementului din lemn care sunt stabilite astfel
încât săse asigure o comportare ductilă(cf. NP 005/03 – “Cod pentru proiectarea
construcţ iilor din lemn”). Majorarea spaţ iilor dintre piesele de îmbinare ş ăde
i cele faţ
limitele elementului din lemn contribuie la creş terea rezistenţei la fisurare ş ă
i, în consecinţ,
la ductilitatea îmbinării.
(3) Fisurarea poate fi prevenităprin adăugarea în zona de îmbinare a unor piese de
rigidizare, cu o bună rezistenţ ă la întindere transversală , cum sunt contraplăcile.
Capacitatea de disipare de energie poate fi îmbunată ţităprin alegerea de tije zvelte, care
permit formarea de articulaţ ii plastice. Fisurarea este limitatăatunci când grosimea
elementului din lemn creşte în raport cu diametrul tijelor.
(4) Elemente de îmbinare de tip tije (cuie, agrafe ş iş uruburi) - Cu excepţia elementelor
din oţ el dur, cuiele, agrafele şişuruburile au o comportare plastică . Creş
terea lungimii de
pătrundere a tijei în elementul de lemn previne riscul de smulgere. Pentru majorarea
rezistentei la smulgere se recomandăutilizarea tijelor profilate (cu caneluri în spirală , cu
dinţi, etc.). Un coeficient de zvelteţ
e al tijei mai mare ca 8 garanteazăo bunăductilitate.
(5) Pentru îmbinările între panourile de placaj pe structurăde lemn, comportarea ductilăse
manifestăatunci când coeficientul de zvelteţ e al tijei este mai mare ca 4. Încercări pe
panouri cu structura din lemn îmbinate cu cuie demonstreazăo ductilitate sporităş i o
capacitate mare de disipare de energie.
(6) Broş e (dornuri) - Îmbină rile cu tije metalice zvelte au capacitatea de a plastifica în
acelasi timp oţ elul şi lemnul din îmbinare, ceea ce permite o disipare bunăde energie.
Coeficientul de zvelteţ e al dornului trebuie săfie mai mare ca 8, ca săse obţ inăo
ductilitate bună. Pentru tije masive şi distanţ
e normale intre tije, capacitatea de disipare de
energie a structurii depinde numai de capacitatea portantăa lemnului.
(7) Buloane - Pentru imbină rile cu buloane, toleranţ ele rezultate în urma practică rii
golurilor (pregăurire) provoacăneregularităţ i în distribuţ
ia eforturilor. Suprasarcinile care
afectează , în consecinţ ă, anumite buloane pot provoca fisuri în piesele din lemn,
modificând distribuţ ia eforturilor în îmbinare. În zone seismice se recomandărealizarea cu
precizie deosebităa acestor îmbină ri şi utilizarea de preferinţ ăa buloanelor zvelte.
Buloanele cu diametru mai mare de 16 mm se deformeazăpuţ in şi, prin urmare, disiparea
de energie este redusă . Este recomandatăutilizarea buloanelor împreunăcu crampoanele
cu dinţi.
(8) Inele - Din cauza capacităţii reduse de deformare plastică
, utilizarea acestor mijloace
de îmbinare nu este indicatăpentru îmbină ri disipative.
(9) Crampoane (inele cu dinţ i) - Dacăsunt bine concepute, acestea sunt capabile de o
bunăcomportare plastică . Pentru prevenirea fisurării lemnului, trebuie respectate distanţ
ele
dintre dinţ
i, prevă
zute în prescripţ iile tehnice în domeniu (NP 005/96).
(10) Conectori cu dinţ i ambutisaţ i - în cazul utiliză rii conectorilor cu dinţi, există
eventualitatea unei rupturi fragile a plă cii şi a smulgerii dinţ ă
ilor. În consecinţ, nu sunt
recomandaţ i pentru utilizarea lor în îmbină ri disipative.
9.4
9.4.2. Reguli pentru îmbinări
(1) Elementele comprimate ş i îmbină rile care pot ceda din deformaţ ii datorate încă
rcă
rilor
alternante vor fi proiectate astfel încât săse previnădistanţ area pieselor componente.
(2) Buloanele şi dornurile vor fi montate în goluri practicate în prealabil prin pregă
urire.
Buloanele şi dornurile mari (d > 16 mm) nu vor fi folosite în îmbină rile lemn pe lemn ş i
metal pe lemn, exceptând combinaţ iile cu alţ
i conectori.
(3) Dornurile, cuiele netede ş
i scoabele nu vor fi folosite fă rărezerve adiţ
ionale - piese
suplimentare de strângere (buloane) care se dispun în noduri sau pe lungimea elementului
compus pentru a strânge pachetul de bare împotriva retragerilor.
(4) În cazul încărcării perpendiculare pe fibre, rezervele adiţ
ionale vor fi folosite pentru
evitarea despicării lemnului.
(5) Panourile cu elementele structurale din lemn, îmbinate cu cuie, prezintăo comportare
ductilă, superioară . Trebuie ca panourile săfie realizate din lemn sau din produse pe bază
de lemn cu feţ e având grosimea t1 > 4d (d - diametrul cuiului). Pentru îmbinarea faţ ă–
ramă , se recomandăca diametrul cuielor săfie ≤3,1 mm ş i acestea săse dispunăla o
distanţăde maximum 150 mm la elementele perimetrale (montanţ i marginali, rigla
superioarăş i inferioară )şi la maximum 300 mm la montanţ ii şi riglele intermediare.
(6) Îmbinările cu cuie ş
i dornuri, lemn pe lemn sau metal pe lemn sunt suficient de ductile
atunci când grosimea minimăa lemnului îmbinat este de 8d ş i diametrul tijei d < 12 mm.
(7) Toate reazemele trebuie săaibe o legaturămecanică . Elementele de fixare trebuie
concepute astfel încât săse evite deplasarea elementelor de lemn din îmbinare.
(8) Zonele disipative trebuie săîndeplineascăurmă
toarele cerinţ
e:
a. În îmbină rile cu cuie, buloane şi dornuri de tip lemn pe lemn ş
i lemn pe metal,
grosimea minimăa elementelor îmbinate este de 10 d, iar diametrul minim al
elementului de îmbinare d nu trebuie sădepaş ească12 mm.
b. În pereţii structurali ş
i diafragme orizontale, se recomandăca grosimea elementelor
săfie ≥4d iar diametrul cuielor d sănu depaş ească3,1 mm.
c. Dacăaceste cerinţ e nu sunt îndeplinite, dar este asiguratăo grosime minimăde 8d
pentru cazul a ş
i 3d pentru cazul b, se vor utiliza valorile reduse pentru coeficientul de
comportare q, date în tabelul 9.3.
9.4.3. Reguli pentru diafragmele orizontale
(1) Distribuţ
ia forţ
elor tăietoare în diafragme se face luând în considerare poziţ
ia în plan a
elementelor de rezistenţăverticale care preiau încărcările laterale.
(2) Continuitatea grinzilor trebuie asiguratăîn special în zonele de discontinuitate ale
diafragmelor de planş eu.
(3) În cazul în care nu se dispun rigidiză ri pe întreaga înălţ ime a grinzilor de planş
eu,
raportul între înă
lţimea ş
i grosimea grinzilor (h/b) trebuie săfie mai mic ca 4.
(4) Când planşeele sunt rigide în plan nu trebuie săexiste nici o discontinuitate a grinzilor
în reazemele unde forţ ele orizontale sunt transferate elementelor verticale (ex. pereţ ilor
structurali).
(5) În cazul construcţiilor de dimensiuni reduse în plan (exemplu: case individuale) se
considerăcăplanş eul asigurăcontravântuirea în plan orizontal dacă
:
9.5
- dimensiunile în plan ale clă
dirii sunt mai mici de 12 m;
- grinzile planş
eelor din lemn sunt continue;
- elementele de fixare (tijele) sunt dispuse la maximum 15 cm pe conturul exterior al
eu ş
panourilor de planş i la 30 cm pe riglele intermediare.
ă
9.5. Verificări de siguranţ
(1) Pentru verificarea la starea limităultimăa structurilor proiectate conform conceptului

de comportare structuralănon-disipativă(Clasa L), caracteristicile materialului vor fi
considerate corespunză toare combinaţ iei fundamentale de încărcări.
(2) Pentru verificarea la starea limităultimăa structurilor proiectate conform conceptului
de comportare structuralădisipativă(clasa M sau H), caracteristicile materialului vor fi
considerate corespunză toare combinaţ iei excepţ
ionale de încărcări.
(3) Pentru a se asigura incursiunea în domeniul post-elastic a zonelor disipative, toate
celelalte elemente structurale ş i îmbină ri trebuie să fie proiectate cu suficientă
ă
suprarezistenţ. Cerinţ ăsunt cerute în special pentru:
e speciale de suprarezistenţ
- ancorări (tiranţ
i) sau orice alte îmbină
ri la elemente masive;
- îmbină ri între diafragme orizontale ş
i elemente verticale care preiau încă
rcă
ri
laterale.
(4) Îmbinările prin chertare nu prezintăriscul de cedare casantădacăverificarea la forţa
tăietoare este facutăcu considerarea unui coeficient de sigurantăsuplimentar cu valoarea
1.3.
9.6
10. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU COMPONENTELE
NESTRUCTURALE ALE CONSTRUCŢIILOR
10.1. Generalităţ
i
10.1.1. Obiectul prevederilor
(1) Prezentul capitol stabileşte condiţ

iile minime de siguranţ ăla acţ
iunea seismică
şi regulile de proiectare (alcă tuire generală, calcul ş
i detaliere constructivă) pentru
subsistemul Componentelor NeStructurale (CNS) ale construcţ iilor.
(2) Prevederile din acest capitol se referăla:
componentele nestructurale (CNS);
- piesele de prindere ale CNS de structura principalăsau de alte CNS;
- elementele/subansamblurile structurii principale de care sunt prinse CNS .
(3) Condiţ ăş
iile de siguranţ i regulile de proiectare stabilite în cele ce urmeazăsunt
diferenţ
iate în funcţie de următorii parametri:
ăa construcţ
- clasa de importanţ iei;
- zona seismicăde calcul;
- categoria (funcţ
iunea) CNS;
- caracteristicile constructive ale CNS ş
i ale prinderilor acestora;
- interacţ
iunile componentelor nestructurale cu elementele structurii principale.
(4) Mă surile prevăzute în acest capitol se referăla protecţ ăde cele două
ia CNS faţ
efecte ale cutremurului:
1. Efectul direct al forţ
elor de inerţie corespunză toare produsului dintre masa
CNS ş i acceleraţia pe care aceasta o capătăîn timpul cutremurului.
2. Efectul indirect rezultat din deformaţ iile impuse CNS prin deplasă rile
laterale relative ale punctelor de prindere/de contact cu structura principală.
10.1.2. Subsistemul componentelor nestructurale
(1) Subsistemul componentelor nestructurale (CNS) include toate părţ ile şi

elementele construcţiei, cu excepţ ia celor care aparţ in subsistemului elementelor
structurale, precum ş
i mobilierul fix de uz profesional.
(2) Subsistemul componentelor nestructurale este constituit din urmă
toarele
categorii de componente:
A. Componente arhitecturale (elemente de construcţ
ie):
A.1. Elemente ataş
ate anvelopei construcţ
iei:
- finisaje, elemente de protecţie termicăsau decoraţii din că
rămidă, beton, piatră
,
materiale ceramice, sticlăsau similare care au ca suport elementele de închidere,
structurale sau nestructurale;
- copertine, balustrade, atice, marchize, profile ornamentale, statui;
10.1
- firme, reclame, antene de televiziune.
A.2. Elemente ale anvelopei:
- elementele structurii proprii a anvelopei - panouri de perete pline sau vitrate,
montanţ i, rigle, buiandrugi, centuri ş
i alte elemente care nu fac parte din
structura principalăa construcţ iei;
- tâmplăriile înglobate, inclusiv geamurile/sticla.
A.3.Elemente de compartimentare interioarăfixe sau amovibile (inclusiv finisajele
şi tâmplă
riile înglobate).
A.4. Tavane suspendate.
A.5. Alte elemente de construcţ
ie: garduri de incintă(împrejmuiri).
B. Instalaţ
ii:
B.1 Instalaţ
ii sanitare
B.2 Instalaţ
ii electrice/iluminat
B.3 Instalaţ
ii de încă ionare ş
lzire, de condiţ i de ventilaţ
ie
B.4 Instalaţ ii speciale cu utilaje care opereazăcu abur sau cu apăla temperaturi
ridicate (bucătă rii, spă
lătorii, etc)
C. Echipamente electromecanice:
C.1 Ascensoare
C.2 Scări rulante
D. Mobilier ş
i alte dotă
ri:
D.1 Mobilier profesional: de birou (rafturi, dulapuri), din unită ţi medicale, de
cercetare, inclusiv sistemele de computere, din muzee de interes naţ
ional.
D.2 Mobilier ş i dotări speciale din construcţ
ii din clasa de importanţăI: panouri de
control şi comandăale dispeceratelor din servicii de urgenţ ă , din unităţi de
pompieri, poliţ ie, centrale telefonice, echipamente din staţ ii de
radiodifuziune/televiziune ş i similare.
D.3 Rafturi din magazine ş
i din depozite accesibile publicului.
10.2. Cerinţ ăseismicăspecifice CNS

e generale de performanţ
(1) Cerinţ
ele utilizatorilor privitoare la comportarea la cutremur a CNS se referăla:
- evitarea pierderilor de vieţ i omeneş ti sau a rănirii persoanelor din exteriorul
iilor prin desprinderea ş
sau din interiorul construcţ i căderea CNS ;
- evitarea întreruperii activităţilor ş iale în timpul ş
i serviciilor esenţ i după
cutremur prin avarierea/ieş
irea din funcţiune a CNS;
- evitarea degradă
rii unor bunuri culturale sau artistice valoroase;
- limitarea pagubelor materiale ca amploare ş
i gravitate;
- asigurarea că ie ş
ilor de evacuare a persoanelor din construcţ i a căilor de acces
pentru echipele de intervenţie;
10.2
- evitarea/limitarea avarierii unor elemente structurale ca urmare a interacţ
iunii
acestora cu elementele nestructurale;
- limitarea impactului psihologic datorat disconfortului ocupanţ
ilor.
(2) În funcţ ie de clasa de importanţ ăa construcţiei şi de rolul componentei în
sistemele respective, CNS trebuie săsatisfacăurmătoarele cerinţ
e:
- pentru construcţ iile din clasa de importanţ ăI, trebuie săasigure funcţ ionarea
continuăîn timpul cutremurului ş i imediat dupăacesta, cu eventuale întreruperi
în limitele timpului necesar pentru intrarea în funcţ iune a echipamentelor ş i
instalaţ
iilor de rezervă ; efectele avariilor locale (ruperea unei conducte de apă, de
exemplu) vor fi limitate ş i nu vor împiedica funcţ ionarea normalăa restului
construcţ iei;
- pentru instalaţ iile cu echipamente speciale, care lucreazăcu apăfierbinte sau
cu abur sub presiune precum ş i pentru instalaţ iile de gaz ş i instalaţiile ş
i
echipamentele electrice trebuie săse evite pericolul de producere a exploziilor şi
scurt-circuitelor care ar putea genera incendii sau degajă ri de apăş i abur la
temperaturi ridicate;
- pentru construcţ iile din clasele de importanţ ăII-IV, trebuie săfie asigurată
stabilitatea tuturor componentelor iar remedierea eventualelor avarii ş i repunerea
în funcţ iune a instalaţiei trebuie săfie posibile într-un interval de timp acceptabil
pentru utilizatori.
(3) Pentru satisfacerea cerinţ elor de la (1), toate categoriile de componente
nestructurale ale construcţiilor trebuie săfie proiectate ş i executate astfel încât să
rămânăstabile ş i să-ş
i pă
streze integritatea fizicăsub acţ iunea forţ elor ş
i deplasă rilor
datorate celor douăefecte ale acţiunii seismice precizate la 10.1.1.(4).
(4) Prevederile prezentului capitol nu se aplică urmă toarele categorii de
componente care prezintăun nivel de risc redus din punct de vedere al parametrilor
enunţ
aţi la 10.1.1.(3) :
- toate CNS, cu exceptia celor din categoria A1 situate pe faţadele către spaţ
ii
ri de persoane ş
publice sau cu aglomeră i a celor din categoria B4, pentru
- construcţ ăIV, din zonele seismice cu ag≤0,12g,
iile din clasa de importanţ
- construcţ ăIII, pentru zona seismicăcu ag=0,08g;
ia B4), C ş
- toate componentele din categoriile B (cu excepţ i D, pentru:
- construcţ ăIII din zona seismicăag=0,12g,
- construcţ ăII din zona seismicăag=0,08g;
ia B4), C,D, cu 
- componentele din categoriile B (cu excepţ CNS 1, indiferent de
zona seismică ş i de clasa de importanţ ă a construcţ iei, dacă îndeplinesc
următoarele douăcondiţii:
- sunt montate la înă
lţime mai micăde 1,50 m peste nivelul
planşeului;
- au greutate totalămaximăîn exploatare mai micăde 0,20 kN.
10.3
10.3. Calculul seismic al componentelor nestructurale
10.3.1. Principii ş
i metode de evaluare a forţ
ei seismice de proiectare pentru CNS
(1) Forţ
a seismicăde proiectare pentru CNS depinde de următorii factori:
- importanţ
a CNS;
- valoarea acceleraţ iei de proiectare a terenului ş
i caracteristicile spectrale ale
acţ
iunii seismice la amplasament;
- amplificarea acceleraţ
iei terenului la nivelul de prindere al CNS;
- amplificarea dinamicăproprie a CNS;
- modificarea (reducerea) efectului forţ ei seismice datorită capacităţ ii de
ie a energiei a CNS ş
absorbţ i a prinderilor acesteia de structura principală
;
- greutatea în exploatare a CNS.
(2) Forţa seismicărezultatădin acţ iunea directăa cutremurului asupra unei CNS
poate fi calculată, în funcţie de importanţaş i de rolul în construcţ
ie ale componentei
respective, folosind unul dintre următoarele procedee:
- Metoda spectrelor de etaj
- Metoda forţ
elor static echivalente
(3) Forţa seismicădeterminatăconform prezentului paragraf se foloseşte numai
pentru proiectarea CNS, a prinderilor acesteia ş i pentru verificarea locală a
elementelor de reazem şi nu se adunăcu efectele forţei seismice pentru structura
principală
.
10.3.1.1. Metoda spectrelor de etaj
(1) Pentru CNS de mare importanţ ăsau care conţ in surse de risc deosebit
(recipienţi sau instalaţ ii pentru substanţ e toxice, explozibile, etc), calculul forţ ei
seismice rezultate din acţ iunea directăa cutremurului asupra CNS se va face pe baza
unui model de calcul complet, folosind spectrul de acceleraţ ie obţinut din ră spunsul
seismic al structurii principale la nivelul de prindere al CNS (spectrul de etaj).
(2) Modelul de calcul utilizat va ţ ine seama de proprietă ţile mecanice relevante ale
structurii principale, ale CNS şi ale prinderilor acestora de structura principală.
(3) Acţ iunea seismicăpentru care se calculeazăspectrele de etaj va fi modelată
conform prevederilor de la Cap.3 din prezentul Cod.

elor static echivalente
(1) Pentru construcţ iile la care se aplicăprevederile prezentului Cod (vezi

secţiunea 1.1.), efectul acţiunii directe a cutremurului asupra CNS poate fi considerat
echivalent cu efectul unei forţe statice F CNS.
(2) Forţa seismicăstatic echivalentăFCNS , care modeleazăacţ iunea directăa
cutremurului asupra unei CNS aflatăla cota "z" în raport cu baza construcţ
iei, se
calculeazăcu formula:
10.4
CNS ag CNS K z
FCNS ( z )  mCNS (10.1)
qCNS
unde:

CNS ăal CNS (vezi 10.3.1.3.1);
coeficient de importanţ
ag acceleraţ
ia seismicăde calcul a terenului stabilităconform hărţ
ii de zonare
seismică
;
CNS coeficient de amplificare dinamicăal CNS (vezi 10.3.1.3.2.);
z
K z 1 2 coeficient care reprezintăamplificarea acceleraţ
iei seismice a terenului
H
pe înălţimea construcţ iei, în care:
z cota punctului de prindere de structurăa CNS;
H înălţ
imea medie a acoperiş
ului în raport cu baza construcţ
iei;
Notă: Produsul agK z reprezintăacceleraţia seismicăla punctul de prindere de structurăal CNS (la cota z) iar produsul
a gK zCNS reprezintăacceleraţ
ia seismicăla nivelul centrului de greutate al CNS .
qCNS coeficient de comportare al CNS (vezi 10.3.1.3.3.);

mCNS masa maximăa CNS în exploatare (pentru rafturile de depozitare vezi alin. 5)
(3) Valoarea forţ
ei seismice FCNS, stabilităcu relaţ
ia (10.1), se limiteazădupăcum
urmează:
FCNS 4
CNS ag (10.2)
FCNS 0,75
CNSag mCNS (10.3)
(4) Forţ
a seismicăstatic echivalentăFCNS poate fi consideratăîn calcul ca:
- încă rcare uniform distribuită, perpendicularăpe axa CNS, orizontal şi vertical
(în cazul elementelor liniare care pot oscila simultan pe cele douădirecţii- ţ
evi,
conducte, canale de ventilaţie ş
i similare);
- încărcare uniform distribuită, perpendiculară pe planul CNS (în cazul
elementelor plane - pereţ ade cortinăş
i interiori, faţ i similare);
- forţăconcentratăaplicatăîn centrul de greutate al CNS, pe direcţia cea mai
defavorabilă(în cazul elementelor care au trei dimensiuni comparabile -utilaje,
uri de fum ş
echipamente, rezervoare, coş ie ş
i de ventilaţ i similare);
(5) Pentru rafturile din oţ
el din magazine sau depozite accesibile publicului, care sunt
montate la cota 0,00 sau mai jos calculul, se poate face ca folosind ipotezele
generale de calcul pentru structuri, cu urmă
toarele preciză
ri:
- masa supusăacţ
iunii seismice se va lua egalăcu cea mai defavorabilădin
urmă
toarele :
greutatea proprie a raftului + câte ⅔ din încă
rcarea capabilăla fiecare nivel de
depozitare;
greutatea proprie a raftului + încă
rcarea capabilăla cel mai înalt nivel de
depozitare:
- coeficientul de comportare se va lua qCNS = 4,0
10.5
ăse va lua 
- coeficientul de importanţ CNS = 1,5
- pentru rafturile rigide , cu T0  0,06s forţ

a seismicăde proiectare se va
determina cu relaţ
ia
FCNS 1,25 a g m CNS (10.1a)
unde mCNS se stabileş
te ca mai sus.
10.3.1.3. Coeficienţ
i de calcul pentru componentele nestructurale
10.3.1.3.1. ăpentru CNS (

Coeficientul de importanţ CNS)
(1) Coeficientul de importanţ ăpentru CNS se va lua  CNS 1,5, la aprecierea

proiectantului şi/sau beneficiarului, pentru urmă
toarele categorii de componente:
- elemente de construcţ ii, utilaje ş
ie, instalaţ i echipamente curente ş i de rezervă,
esenţ
iale pentru continuarea în siguranţ ăa funcţ ionării construcţ
iilor din clasa de
importanţăI, inclusiv prinderile acestora;
- CNS amplasate pe că ile de evacuare ş i sistemele de iluminat de rezervă
, pentru
evacuare, ale construcţ
iilor din clasa de importanţ ăII, care adăpostesc aglomeraţ ii
de persoane;
- recipienţ işi rezervoare care conţin substanţ
e toxice sau explozibile considerate
a fi periculoase pentru siguranţa publică ;
ii comerciale ş
- rafturi din marile spaţ i din depozite accesibile publicului.
(2) ăse va lua
Pentru toate celelalte categorii de CNS, coeficientul de importanţ
CNS I unde I este coeficientul de ă
importanţ al construcţ
iei.
10.3.1.3.2. Coeficientul de amplificare dinamicăal CNS (CNS)

(1) Coeficientul de amplificare dinamicăal CNS se stabileş
te în funcţ
ie de
rigiditatea componentei şi a prinderilor respective:
ie TCNS 0, 06 s): CNS = 1,0
- componente rigide (cu perioada proprie de oscilaţ
ie TCNS > 0,06 s): CNS = 2,5
- componente flexibile (cu perioda proprie de oscilaţ
10.3.1.3.3. Coeficientul de comportare al CNS (qCNS)

(1) Coeficientul de comportare al CNS, depinde de capacitatea deformare ş i de
absorbţ ie de energie a CNS ş
i a prinderilor acesteia de structurăş
i este independent de
flexibilitatea acestora.
(2) Pentru CNS enumerate la art.10.1.2, valorile CNS ş
i qCNS sunt date în tabelele
10.1 ş
i 10.2
10.6
Tabel 10.1
Categoria şi tipul componentelor nestructurale CNS qCNS
A.1. Elemente ataş ate anvelopei construcţ
iei:
- dacălucreazăîn consolăsau dacăsunt ancorate de structura principalăsub 2,5 2,5
nivelul centrului de greutate
- dacăsunt ancorate peste nivelul centrului de greutate 1,0 2,5
- ornamente, firme, reclame, antene de televiziune şi similare, indiferent de modul 2,5 2,5
de prindere de structura principală
A.2. Elemente ale anvelopei
- elemente propriu zise 1,0 2,5
- placaje şi finisaje cu elemente şi prinderi ductile 1,0 2,5
- placaje şi finisaje cu elemente şi prinderi fragile 1,0 1,5
- prinderi şi rigidizări ale elementelor anvelopei 1,25 1,0
A.3. Elemente de compartimentare, fixe sau amovibile, inclusiv finisaje ş
i
tâmplă
rii înglobate
- pereţi nestructurali interiori din zidă
rie simplăcare nu sunt fixaţi de structura 2,5 1,5
principalăla partea superioară ,
- parapeţ i interiori din zidă
rie simplăcare lucreazăîn consolăsau care sunt fixaţ i 2,5 1,5
sub nivelul centrului de greutate
- restul elementelor de compartimentare interioară , indiferent de materialele din 1,0 2,5
care sunt executate
A.4 Tavane false 1,0 2,5
A.5 Garduri de incintă 2,5 2,5
Tabelul 10.2
Categoria şi tipul componentelor nestructurale CNS qCNS
B. Instalaţ
ii
B.1 Instalaţ ii sanitare (alimentare cu apă
, evacuarea apelor uzate)
- sisteme de conducte cu prinderi ductile 1,0 2,5
- sisteme de conducte cu prinderi fragile 1,0 1,5
B.2 Instalaţ
ii electrice/iluminat
- sisteme de cabluri principale 2,5 3,5
- echipamente electrice 1,0 2,5
- corpuri de iluminat 1,0 1,5
B.3 Instalaţ
ii de condiţ
ionare/încălzire & ventilaţ
ie
- echipamente izolate împotriva vibraţ
iilor 2,5 2,5
- echipamente neizolate împotriva vibraţiilor 1,0 2,5
- echipamente montate pe conducte 1,0 2,5
- alte echipamente 1,0 2,5
B.4 Instalaţ
ii speciale cu utilaje care opereazăcu abur sau apăla temperaturi ridicate
- boilere, cazane 1,0 2,5
- vase de presiune rezemate pe manta sau aş
ezate liber 2,5 2,5
C. Echipamente electromecanice
- ascensoare ş
i scă
ri rulante 1,0 2,5
D.Mobilier
- mobilier din unită ţi medicale, de cercetare, inclusiv sistemele de computere; 1,0 1,5
mobilier de birou (rafturi,clasoare, dulapuri)
- mobilier din muzee de interes national 1,0 1,0
- mobilier ş i dotă ri speciale din construcţ ii din clasa de importanţ ăI: (panouri de 1,0 1,0
comandăale dispeceratelor din servicii de urgentă , din unităţi de pompieri,
poliţie, centrale telefonice, echipamente din staţ ii de radiodifuziune/televiziune)
- rafturi din oţel din magazine ş i din depozite accesibile publicului (T00.06 s) 1,0 (*) 4,0
- rafturi din oţ el din magazine ş i din depozite accesibile publicului (T00.06 s) 2,5 (*) 4,0
(*) rafturi montate peste cota 0,00. Pentru rafturile montate la cota 0,00 sau mai jos vezi 10.3.1.2.
10.7
10.3.2. Determinarea deplasărilor laterale pentru calculul CNS
(1) CNS care sunt prinse la douăcote de nivel diferite, pe aceiaş i structură
/acelaşi
tronson (A), vor fi proiectate pentru a prelua deplasarea relativădr,CNS datăde relaţia:
d r ,CNS d sxA d syA 

X Y  aA
d
(10.4)
hetA
(2) CNS care sunt prinse la douăcote de nivel diferite pe douăstructuri/două
tronsoane diferite (A ş
i B) vor fi proiectate pentru a prelua deplasarea relativădr,CNS
datăde relaţia
Xd Yd
d r ,CNS d sxA d syB  aA  aB (10.5)
hetA hetB
(3) În formulele (10.4) ş
i (10.5) s-a notat:
- dsxA deplasarea construcţ
iei A, la nivelul "x"
- dsyA deplasarea construcţ
iei A, la nivelul "y"
- dsyB deplasarea construcţ
iei B, la nivelul "y"
- X cota punctului superior de prindere de la nivelul "x", mă
suratăde la baza
structurii (secţ
iunea teoreticăde încastrare);
- Y cota punctului inferior de prindere de la nivelul "y", mă
suratăde la baza
structurii;
- daA, daB deplasă ia A ş
rile relative de nivel admisibile pentru construcţ i
respectiv, construcţ
ia B definite conform art.4.6.3.2.
- hetA , hetB înălţ
imile de etaj folosite pentru calculul deplasă
rilor relative de nivel
la construcţ ia A şi, respectiv, la construcţ
ia B
Deplasările ds se calculeazăcu relaţ
ia (4.19).
(4) Factorul , din relaţ
ia (4.19), definit conform 4.6.3.2., se va lua dupăcum
urmează:
- = 0,7 pentru :
elementele anvelopei ş i elementele ataş ate anvelopei amplasate pe faţ adele
către spaţ iile publice (strada) sau către alte spaţii în care este posibilăprezenţ a
unui numă r mare de persoane (curţ ile interioare ale ş colilor, atriumuri, ş
i
similare);
sistemele de conducte care sunt fixate pe douătronsoane adiacente în cazul
construcţ ăI ş
iilor din clasele de importanţ i II;
- = 0,35 pentru toate celelalte categorii de CNS.
10.8
10.4. Proiectarea seismicăa componentelor nestructurale
10.4.1. Prinderi ş
i legături
10.4.1.1. Principii generale de proiectare
(1) CNS proiectate pentru a rezista acţiunii seismice, vor fi prinse de elementele
şi/sau subsistemele structurale, sau, dupăcaz, de alte CNS, astfel încât forţ ele de
calcul, determinate conform 10.5.2., săfie transmise, în totalitate, structurii principale
a construcţ iei.
(2) Prinderile CNS vor fi proiectate, de regulă , astfel încât săpoatăprelua
deplasările relative ale structurii determinate conform 10.5.3; dacăaceastăcondiţ ie nu
este satisfăcută , la proiectarea CNS se va ţ ine seama ş i de eforturile asociate
deformaţ iilor şi/sau deplasărilor împiedicate.
(3) Prinderile vor avea suficientărezistenţăş i rigiditate ş
i vor fi alcătuite astfel
elor seismice ş
încât săasigure transferul direct al forţ i gravitaţionale aferente de la
CNS la structura principalăsau la o altăCNS, care, la rândul să u, trebuie săfie legată
direct de structura principală.
(4) Prinderile CNS de elementele structurii principale, sau de alte CNS, vor avea
suficientăductilitate pentru a asigura capacitatea de rotire necesarăpentru preluarea
deplasă rilor relative ale etajelor determinate conform art.10.5.3.
(5) Prinderile CNS de elementele structurii principale, sau de alte CNS, pot fi
realizate prin orice procedeu tehnic, verificat în practică , care asigurăblocarea ş i/sau
limitarea deplasărilor, în ambele sensuri, pe direcţ iile tuturor gradelor de libertate ale
CNS (monolitizarea armă turilor, sudură, buloane,etc).
(6) Efectul frecării datorat greută ţii proprii a CNS nu va fi luat în considerare
pentru transmiterea forţ elor seismice corespunză toare CNS la structura principală, sau
la altăCNS.
(7) Rezistenţa, stabilitatea ş
i rigiditatea elementelor de construcţ
ie pe care sunt
fixate/rezemate CNS (elementele structurii principale sau o altăCNS) vor fi verificate
pentru efectul local ş
i de ansamblu al forţ elor de legă
tură.
10.4.1.2. Calculul ş
i alcătuirea legăturilor între CNS ş
i elementele de rezemare
(1) Forţele de proiectare pentru ancore, vor fi determinate cu încărcările de calcul

ale CNS conform 10.5.2. pentru care efectele acţ iunii seismice vor fi majorate cu
30%.
(2) Pentru calculul solicitărilor în ancore se va ţine seama ş
i de condiţ
iile probabile
de instalare, inclusiv de excentricită ţ
ile de montare.
(3) Pentru prinderile cu ancore înglobate în beton sau în zidă rie, eforturile capabile
ale prinderii vor fi mai mari cu 30% decât eforturile capabile ale CNS care se fixează.
(4) În cazul în care prinderile se realizeazăcu elemente cu lungime de ancoraj
mică(La 8d) forţ ele seismice care acţioneaza asupra CNS vor fi calculate folosind
coeficientul de comportare qCNS = 1,5 chiar dacăvaloarea datăîn tabelele 10.1 sau
10.2 este mai mare.
10.9
(5) Bolţurile montate prin împuş care nu vor fi folosite ca ancore solicitate la
iile situate în zonele seismice cu ag≥0,16g.
întindere pentru CNS în construcţ
10.4.2. Interacţ
iuni posibile ale CNS
10.4.2.1. Interacţ
iunile CNS cu elementele/subsistemele structurale
(1) Interacţ iunile CNS cu elementele ş i/sau subsistemele structurale vor fi

controlate astfel încât efectele lor reciproce sănu provoace distrugerea prematurăa
elementelor structurale ca urmare a modifică rii schemei statice (de exemplu, prin
formarea stâlpilor scurţ i) sau prin introducerea unor solicitari suplimentare în
elementele structurii (de exemplu, în cazul panourilor din zid ă
rie de umplutură).
(2) Efectele de ansamblu ş i locale datorate interacţ
iunii structurii cu pereţ
ii
nestructurali vor fi luate în considerare pentru proiectarea structurii conform
iunile 4.4 ş
prevederilor de la secţ i 5.6.
10.4.2.2. Interacţ
iuni cu alte CNS
(1) Interacţiunile diferitelor CNS ş

i efectele lor reciproce trebuie controlate astfel
încât distrugerea/avarierea unei CNS sănu provoace avarierea, distrugerea sau ieş irea
din funcţ iune a unui ansamblu de CNS sau a unei CNS de nivel superior (pe care îl
susţin/îl deservesc).
10.4.3. . Proiectarea seismicăa componentelor arhitecturale
10.4.3.1. Principii generale de proiectare
(1) Componentele arhitecturale enumerate la art.10.1.2.(2). pct.A ş i prinderile

acestora trebuie săreziste încărcărilor determinate conform paragrafului 10.5.2 şi să
preia deplasările determinate conform 10.5.3.
(2) Pentru CNS care sunt susţ inute pe elemente structurale în consolăsau pe grinzi
cu deschideri mari se va ţ ine seama de deformaţ iile verticale ale consolei/grinzii
(inclusiv de deformaţ
iile datorite rotirii nodului din secţ iunea de reazem).
10.4.3.2. Reguli de proiectare specifice pentru componentele arhitecturale
10.4.3.2.1. Reguli de proiectare specifice pentru elementele componente ale

anvelopei
(1) Pereţ ii exteriori nestructurali, care nu constituie panouri de umpluturăla cadre
(de exemplu, pereţ i rezemaţ i pe console, pereţ i cu goluri mari) executaţ i din zidărie de
cără midă /blocuri sau din panouri prefabricate vor fi proiectaţ i pentru a rezista efectelor
acţ iunii seismice perpendicularăpe plan ş i deplasărilor determinate conform 10.5.3.
(2) Pereţ ii exteriori nestructurali executaţ i din zidă rie menţ ionaţi la (1) vor fi
prevăzuţ i, dupăcaz, cu stâlpiş ori ancoraţ i în structura principalăş i cu centuri. În cazul
pereţilor rezemaţ i pe console se va ţine seama ş i de prevederile de la 10.4.3.1.(2).
10.10
(3) Pereţ ii exteriori nestructurali din zidă rie care constituie panouri de umplutură
în cadrele de beton armat sau de oţ el vor fi proiectaţi conform prevederilor Cap.8 din
prezentul Cod.
(4) Pereţ ii exteriori nestructurali executaţi din panouri prefabricate de beton vor fi
rezemaţ i direct pe elementele structurii principale sau vor fi prinş i de aceasta cu
ancore sau cu alte dispozitive de prindere ş i vor respecta următoarele reguli:
- prinderile şi rosturile între panouri trebuie săpermitădeplasări relative de nivel
cel puţ
in egale cu deplasarea de nivel calculatăsau cel puţin 15 mm;
- prinderile care asigurămiscarea liberăîn planul panoului, în limitele deplasă rii
relative de nivel calculată
, pot fi realizate folosind găuri ovalizate, fante, prinderi
care permit deplasări prin încovoierea unor piese de oţ el, sau orice alt sistem care
asigurăcapacitate de deplasare necesarăş i ductilitatea corespunză toare;
- corpul ancorelor/conectorilor trebuie săaibăsuficientădeformabilitate ş i
capacitate de rotire pentru a preveni ruperea betonului/zidă
riei la deformaţ
ii mici
sau în zona prinderilor sudate;
- toate piesele sistemelor de prindere vor fi dimensionate conform art.10.4.1.;
- mărimea deformaţ iei perpendiculare pe plan a pereţ ilor exteriori nestructurali,
produse de forţ ele seismice de calcul, nu va depăş i deformaţ ia admisibilăa
panoului calculatăîn funcţ ie de geometria, proprietăţ
ile mecanice ale materialelor
constitutive ş
i de schema staticăa sistemului de prindere de structura principală;
- sticla înglobatăîn ferestrele obişnuite, în faţ
adele cortinăş i sticla vitrinelor se
va proiecta şi monta în conformitate cu prevederile art.10.4.3.2.4.
10.4.3.2.2. Reguli de proiectare specifice pentru tavanele suspendate

(1) Masa tavanului suspendat pentru care se calculeazăforţ
a seismicătrebuie să
includă
:
- reţ ă(gră
eaua proprie de rezistenţ tarul);
- panourile de tavan;
ţ
- corpurile de iluminat, dacăsunt agăate, prinse cu cleme sau sprijinite lateral
de tavan;
- orice altăCNS care este sprijinitălateral de tavan.
(2) Forţ a seismicăaferentămasei totale a tavanului calculatăconform (1) va fi
transmisă , împreunăcu încă rcările verticale corespunzătoare, prin prinderile tavanului,
la elementele structurii principale sau la elementele de margine ale structurii tavanului.
Prinderile vor fi dimensionate conform 10.4.1.
(3) Tavanele suspendate ale construcţ iilor din clasele de importanţ ăI şi II situate
în zonele seismice cu ag≥0,20g trebuie sărespecte ş i următoarele reguli suplimentare:
- reţ
eaua de susţ
inere a panourilor va fi alcă
tuitădin profile laminate T din oţ
el;
- aripa cornierului marginal de închidere va fi de cel puţ
in 50 mm;
- în fiecare din cele douădirecţ ii orizontale ortogonale, un capă t la reţ elei de
susţinere a tavanului va fi fixat de cornierul de margine iar celălalt capă t va avea
posibilitatea de deplasare liberăpe cel puţ in 20 mm;
10.11
- tavanele suspendate cu suprafaţ a mai mare de 100 m2 vor fi prevă
zute cu
prinderi laterale de structura principală
;
a mai mare de 250 m2 vor fi divizate în zone cu
- tavanele suspendate cu suprafaţ
a 250m2 prin rosturi de separare sau prin pereţ
suprafaţ i dezvoltaţ i pe toată
înălţ
imea etajului; se poate renunţ a la aceastămă surădacăprin calcul se
demonstreazăca sistemul de prindere poate prelua integral deplasările laterale ale
tavanului;
- se vor prevedea măsuri pentru a permite deplasarea tavanului în vecină
tatea
capetelor de sprinklere sau a altor piese care traverseazătavanul;
- în cazul în care tavanul are cote de nivel diferite, stabilitatea lateralăa fiecă rei
zone va fi asiguratăprintr-un sistem propriu de blocare a deplasă rilor laterale
(contravântuire);
- conductele, canalele de ventilaţ ie, cablurile electrice ş
i alte elemente de
instalaţ
ii nu vor fi fixate de tavanul suspendat.
10.4.3.2.3. Reguli de proiectare specifice pentru elementele de compartimentare

(1) Pereţii despă rţitori din zidărie de cără midăsau blocuri vor fi dimensionaţ i
pentru a rezista forţ ei seismice perpendicularăpe planul peretelui calculatăcu relatia
(10.1) în care masa peretelui va include ş i masa în exploatare a mobilierului sau altor
echipamente sau instalaţ ii suspendate de perete (de exemplu, rafturi de bibliotecă
inclusiv cărţile, boilere ş i sisteme de conducte inclusiv apa conţ inută
, etc). Momentele
încovoietoare în panoul de perete vor fi calculate conform prevederilor din " Cod de
proiectare şi execuţ ie a structurilor din zidărie, CR6", cap.5 având în vedere condiţ iile
concrete de rezemare la extremită ţile peretelui nestructural.
(2) Pereţ ii despărţ
itori pot fi executaţ i din zidărie simplădacăeforturile unitare
normale din încovoiere perpendicularăpe planul peretelui, calculate conform (1),
sunt mai mici, cel mult egale, cu rezistenţ ele de proiectare la întindere din încovoiere
perpendicular pe planul peretelui (fxd1 ,fxd2 ) pentru zidă ria respectivădate în Cap.8 art.
8.3.3. din prezentul Cod.
(3) Indiferent de rezultatele calculului prevăzut la (2), legă
tura peretelui despărţ
itor
cu un perete de zidă rie perpendicular (chiar dacăeste asiguratăprin ţ esere) sau cu
elementele verticale de beton armat adiacente (stâlpi sau pereţ i structurali) va fi
asiguratăsuplimentar prin armă turi (minimum douăbare d = 6 mm OB37/ 500 mm).
(4) În cazul în care eforturile unitare normale din încovoiere perpendicular pe
planul peretelui au valori mai mari decât (fxd1 ,fxd2 ) se pot adopta urmă
toarele soluţ
ii:
- peretele se armeazăîn rosturile orizontale dacă , din calcul, rezultăcăruperea
se produce în plan perpendicular pe rosturile orizontale în câmpul peretelui ş
i la
reazeme;
- dimensiunile panoului se reduc prin centuri ş i stâlpiş
ori intermediari astfel
încât eforturile unitare efective sădevinămai mici decât eforturile unitare de
calcul; centurile şi stâlpiş
orii vor fi ancoraţ i de structura principalăş i vor fi
dimensionaţ i pentru a prelua încă rcările laterale aferente panourilor de zidă rie
adiacente.
10.12
(5) Pereţ ii despărţ
itori care sunt fixaţi la nivelul tavanului suspendat precum ş i
orice alţi pereţi despărţitori mai înalţi de 2,00 m vor fi fixaţ i lateral de structura
principală. Sistemul de fixare va fi independent de sistemul de fixare al tavanului
suspendat.
(6) Dispunerea în plan a elementelor de fixare lateralăş i dimensionarea acestora se
va face în aş
a fel încât deplasările laterale ale capetelor superioare ale pereţ
ilor săfie
compatibile cu deplasă rile laterale ale tavanului.
(7) Proiectarea ş i executarea pereţ ilor despă rţitori din sticlă se va face în
conformitate cu prevederile reglementă
rilor specifice.
(8) Pereţii despărţitori din BCA, scheletul metalic sau din lemn al pereţ ilor uş ori
(de tip "gips carton") şi prinderile acestuia de structura principalăvor fi dimensionate
pentru a prelua încărcările de calcul date la 10.5.2. Greutatea acestor pereţi va include
şi greutatea în exploatare a mobilierului ş i a echipamentelor ş i instalaţ iilor
suspendate de perete.
10.4.3.2.4. Reguli de proiectare specifice pentru faţ

adele vitrate
(1) Scheletul metalic al faţ adelor cortină , ramele vitrinelor ş i ferestrelor ş i
prinderile acestora de structura principalăvor fi proiectate pentru a prelua deplasă rile
relative de nivel calculate, fă
rădeformaţ ii permanente ş rădeteriorarea sticlei ş
i fă ia
pieselor de etanşare.
(2) Sticla părţilor vitrate ale faţ
adelor (pereţ i cortina vitraţi, vitrine de mari
dimensiuni) trebuie săsatisfacăcerinţ a referitoare la limitarea deplasării relative de
nivel datăde relaţia:
d ra ( sticla ) 1,25I d r ,CNS 15 mm (10.6)
unde
dra (sticlă) deplasarea relativăde nivel care produce spargerea/că derea sticlei din
peretele cortinăsau din vitrină
, stabilităconform prevederilor alin (5);

I ăal construcţ
coeficientul de importanţ iei;
dr,CNS deplasarea relativăde nivel pentru calculul CNS stabilităconform 10.3.2.
(3) Verificarea condiţ iul dintre sticlăş
iei (10.6) nu este necesarădacăspaţ i cadrul
metalic c liber este suficient de mare pentru ca sănu se producăcontactul între acestea
când este atinsădeplasarea maximă:
cliber 1,25I d r ,CNS  15 mm (10.7)
(4) Valoarea cliber se calculeazăcu relaţ
ia
 hst c 2 
cliber 2c 1 
1
 
 (10.8)
 bstc1 
unde
hst - înă
lţimea panoului de sticlă;
ţ
bst - lăimea panoului de sticlă;
iul liber între marginile verticale ale sticlei ş
c 1 - spaţ i cadru;
10.13
iul liber între marginile orizontale ale sticlei ş
c 2 - spaţ i cadru.
(5) Valoarea dra(sticlă), depinde de tipul sticlei respective; aceastăvaloare se
precizează de că tre producător sau poate fi determinată prin calcul conform
precizărilor din norma de producţie.
(6) Sticla ferestrelor cu suprafaţămai mare de 2,00 m2, situate la înă
lţime mai
mare de 2,00 m peste nivelul trotuarului va fi de tip "securizat" .
10.4.3.2.5. Reguli de proiectare specifice pentru gardurile de incintă.

(1) Gardurile de incintăcu înălţ ime mai mare de 1,50 m vor fi proiectate pentru a
rezista forţ
elor seismice stabilite conform 10.5.2.;
(2) Pentru proiectarea gardurilor de incintăse vor folosi reglementă
rile specifice
materialelor de construcţ
ie respective.
10.4.3.2.6. Reguli de proiectare specifice pentru asigurarea căilor de evacuare din

construcţ ie
(1) ăa construcţ
Pentru asigurarea evacuării în siguranţ iei în cazul unui cutremur
sever se vor avea în vedere următoarele măsuri privind elementele de construcţ ie ş
i
finisajele căilor de evacuare:
- pentru zonele seismice cu a g≥0,2g , uş ile cu comandămecanicăale garajelor
staţ
iilor de salvare, ale unită ţilor de pompieri ş i similare precum ş i cele ale
construcţiilor care adă postesc aglomeraţ ii mari de persoane (orientativ, peste 250
de persoane) vor fi proiectate astfel încât săse evite pericolul de blocare pentru
deplasări relative de nivel 1,50 dr,CNS ;
- uş ile obişnuite ale unităţ ilor funcţ ionale ale construcţ iilor din clasele de
importanţ ăI şi II situate în zonele seismice a g≥0,2g (săli de clasă, cabinete, să li de
operaţ ii ş
i similare) precum ş i uşile exterioare, de evacuare, ale construcţ iilor din
clasele de importanţ ăIIII situate în zonele seismice ag≥0,2g vor fi proiectate
astfel încât săse evite pericolul de blocare pentru deplasă ri relative de nivel 
1,25 dr,CNS ;
- copertinele situate deasupra uş ilor de evacuare din clădire vor fi verificate
pentru o forţăseismicăverticalămai mare cu 50% decât cea datăde relaţ ia (10.1)
pentru construcţiile din clasele de importanţ ăI şi II ş
i cu 25% pentru construcţiile
din clasa de importanţ ăIII;
- pardoselile, tavanele suspendate ş i celelalte finisaje de pe că
ile de evacuare din
construcţie vor fi proiectate astfel încât că derea/avarierea lor sănu împiedice
circulaţ
ia persoanelor;
- toate piesele de mobilier din construcţ iile din clasele de importanţ ăI ş i II aflate
pe căile de evacuare vor fi fixate de structurăsau de pereţ ii nestructurali conform
prevederilor de la art.10.4.1.
10.14
10.4.4. Proiectarea seismicăa instalaţ
iilor
10.4.4.1. Gruparea instalaţ

iilor în categorii seismice
(1) Pentru diferenţ ierea măsurilor de proiectare la acţ iunea seismică, instalaţ
iile
din construcţii se clasificăîn trei categorii pe baza analizei rolului funcţional şi a
consecinţelor produse de avarierea/ieşirea din funcţ
iune ale acestora:
(I) Instalaţii "esenţ
iale" necesare funcţ ionă rii neîntrerupte a construcţiilor din
clasa de importanţăI, inclusiv instalaţ
iile care asigurăfuncţ ionarea acestora.
(II) Instalaţ
ii a căror avariere poate avea consecinţ e grave privind siguranţ a
persoanelor din construcţ
ie sau din exterior, pentru construcţ
iile din clasele de
importanţ ăII ş
i III.
(III) Instalaţ
ii curente (care nu fac parte din cele douăcategorii de mai sus).
10.4.4.2. Condiţ
ii generale de proiectare pentru sistemele de instalaţ
ii
(1) Obiectivul principal al prevederilor date în aceastăsecţiune este proiectarea

rezemărilor ş i prinderilor pentru CNS din categoria instalaţii identificate la art.
10.1.2.2. pct. B.
(2) Prinderile ş i reazemele (suporturile) tuturor categoriilor/tipurilor de instalaţii
vor fi proiectate pentru încă rcările de proiectare stabilite conform 10.5.2. ş i pentru
deplasările relative determinate conform 10.5.3.
(3) Capacitatea de rezistenţ ăla cutremur a utilajelor ş
i echipamentelor care fac
parte din sistemele de instalaţ ii se stabileş
te conform cataloagelor furnizorului. În
cazul în care dispozitivul sau sistemele de prindere sunt livrate împreună cu
echipamentele/utilajele, producă torul va preciza valorile eforturilor capabile ş i
categoria de deformabilitate ale acestora.
(4) La interfaţ a cu terenul sau cu structurile adiacente care se pot deplasa
independent, conductele de alimentare/evacuare trebuie săaibăflexibilitatea necesară
ădeplasă
pentru a prelua în siguranţ rile diferenţ
iale probabile .
(5) Pentru construcţ iile din clasele de importanţ ăI şi II situate în zonele seismice
AD, aş ezate pe terenuri cu consistenţ ăredusă , se va ţ ine seama de sensibilitatea la
acţ iunea seismicăa reţ elelor exterioare îngropate şi a zonelor de legă turăcu instalaţ
iile
interioare.
(6) Pentru utilajele şi echipamentele incluse în sistemele de instalaţ ii care au
coeficientul de importanţăCNS >1,.0 vor fi luate ş
i alte măsuri suplimentare:
- eliminarea impactului pentru elementele vulnerabile la impact, pentru
elementele executate din materiale neductile sau din materiale a că ror ductilitate
poate fi redusădatorita condiţ
iilor de exploatare (temperaturi joase, de exemplu);
- la proiectare se va ţ ine seama de deplasă rile impuse utilajelor/echipamentelor
de reţelele interioare şi exterioare datoritămiş cărilor relative între punctele de
prindere pe structuri separate.
(7) Utilajele/echipamentele care conţin importante cantităţi de substanţe care sunt
considerate periculoase pentru siguranţa persoanelor, vor fi proiectate pentru forţele
seismice ş i cele gravitaţ
ionale în condiţ rii proprietăţ
iile degradă ilor materialelor ca
10.15
urmare a condiţ iilor de mediu nefavorabile (care favorizeazăcoroziunea, de exemplu).
Pentru aceste cazuri dimensionarea se va face cu rezistenţ e de proiectare ale
materialului reduse în raport cu cele folosite în condiţ ii normale de exploatare.
Reducerile rezistenţ elor vor fi mai mari în cazul utilajelor /echipamentelor executate
din materiale neductile.
(8) Prinderile ş i reazemele utilajelor/echipamentelor din instalaţ iile sanitare, de
condiţionare, încălzire şi ventilaţ
ie trebuie săsatisfacăcondiţ
iile generale de la 10.4.1.
şi următoarele reguli suplimentare:
- prinderile şi reazemele care transmit forţ
ele seismice la structura principalăvor
fi alcătuite, dimensionate ş i executate în conformitate cu documentaţ ia
furnizorului;
- folosirea ancorelor mecanice cu expansiune nu este acceptatăpentru utilaje
şi/sau echipamente cu putere mai mare de 8 kW;
- reazemele executate piese din oţ el prelucrat la rece vor fi dimensionate pentru
a rămâne în domeniul elastic de comportare.
(9) Utilajele/echipamentele montate pe izolatori de vibraţ ii vor fi prevă zute cu
dispozitive de limitare a deplasă rilor orizontale (pe ambele direcţ ii principale) şi a
deplasă rilor verticale. Toate piesele acestor dispozitive vor fi executate din materiale
ductile.
10.4.4.3. Reguli de proiectare specifice pentru diferite categorii de elemente ş

i/sau
subansambluri de instalaţ ii
10.4.4.3.1. Reguli de proiectare specifice pentru instalaţ

ii sanitare
(1) Proiectarea sistemelor de sprinklere se va face conform reglementă rilor
specifice ş i a prevederilor din prezentul Cod referitoare la mă elor ş
rimea forţ i
deplasă rilor seismice.
(2) Sistemele de conducte cu 
CNS > 1,0 vor satisface ş
i urmă
toarele reguli:
- spaţ iile libere între conducte sau între conducte şi alte elemente de construcţ
ie
elor ş
vor fi stabilite astfel încât, sub efectul forţ i deplasărilor de calcul, sănu se
producăciocnirea acestora;
- conductele trebuie săpoatăprelua efectele deplasă rilor relative care se produc
, pe teren, pe echipamente ş
între punctele de rezemare pe structură i utilaje sau pe
alte conducte.
(3) Nu este necesar săse prevadălegături pentru limitarea deplasărilor laterale din
cutremur ale sistemele de conducte dacăsunt îndeplinite următoarele condiţ
ii:
- conducta este suspendată , pe toatălungimea, cu bare rotunde care au lungime 
300 mm de la partea superioarăa conductei pânăla elementul structural de care
sunt prinse, conducta poate suporta deplasă rile relative între punctele de reazem ş
i
sistemul de suspendare este alcă tuit astfel încât barele sănu fie solicitate la
încovoiere;
- pentru conductele cu deformabilitate mare, cu diametrul 25 mm, care au
CNS > 1,0, din zonele seismice ag≥ 0,16g, dacăs-au luat mă suri pentru evitarea
impactului între ele, cu o conductăde dimensiuni mai mari, sau cu alt utilaj;
10.16
 CNS > 1,0, din zonele seismice ag≤0,12g, dacăs-au luat mă
suri pentru evitarea
impactului între ele, cu o conductăde dimensiuni mai mari, sau cu alt
utilaj/echipament;
CNS = 1, 0, din zonele seismice ag≥0,16g.
ii electrice ş
10.4.4.3.2. Reguli de proiectare specifice pentru instalaţ i de iluminat
(1) Prinderile ş
i reazemele prin care se transferăforţ ele seismice aferente utilajelor
şi/sau echipamentelor electrice vor fi realizate din materiale ductile.
(2) Pentru sistemele de cabluri care traverseazărosturile între construcţii/tronsoane
adiacente precum ş i pentru sistemele de cabluri legate de echipamente izolate
împotriva vibraţ iilor se vor lua mă suri pentru a se asigura preluarea deplasă rilor
relative calculate conform 10.5.3. Pentru construcţ iile din clasele de importanţ ăI ş i II
aceste deplasă ri vor fi majorate cu 30%.
(3) Se vor lua mă suri pentru eliminarea riscului de impact între utilajele electrice
şi elementele structurii sau alte CNS.
(4) Tablourile ş i dulapurile electrice precum ş i stelajele pentru baterii vor fi fixate
pentru asigurarea stabilită ţ
ii, prin ancorare, conform 10.4.1., de elemente de
construcţie suficient de rezistente pentru a prelua încă rcările seismice corespunză toare
maselor respective.

ii de condiţ
ionare, de
încălzire şi de ventilaţ
ie
(1) Pentru sistemele de conducte ş i canale care traversează rosturile între
construcţii şi/sau tronsoane adiacente precum ş i pentru sistemele de conducte legate
de echipamente izolate împotriva vibraţ iilor se vor lua măsuri pentru a se asigura
preluarea deplasă rilor relative calculate conform 10.5.3. Pentru construcţ iile din
clasele de importanţ ăI şi II aceste deplasă
ri vor fi majorate cu 30%.
(2) Nu este necesar săse prevadălegă turi pentru limitarea deplasărilor laterale
pentru sistemele de conducte la care CNS 1,0 dacăuna din condiţ iile urmă toare este
îndeplinităpe toatălungimea fiecărei conducte :
conducta este suspendatăcu elemente de prindere care au lungime 300 mm
de la partea superioarăa conductei/canalului pânăla elementul structural de
care sunt prinse ş i sunt alcă tuite astfel încât nu rezultă o încovoiere
semnificativăa elementului de suspendare ş i a elementelor sale de legă
tură
;
sau
iunea transversală0,5 m2
conducta are secţ
(3) Utilajele legate direct cu sistemele de conducte/canale (cum sunt ventilatoare,
exhaustoare, schimbă toare de căldură , umidificatoare) a căror greutate în exploatare
este mai mare de 0,35 kN trebuie săfie rezemate ş i legate lateral, independent de
sistemul de conducte.
10.17
(4) Accesoriile folosite la sistemele de conducte (de exemplu, amortizoarele) vor fi
prinse cu elemente de fixare capabile săpreia deplasă rile laterale în ambele sensuri.
(5) Pentru conductele legate direct de echipamente fixarea lateralănu este
obligatorie dacăacestea au flexibilitatea necesarăpentru a suporta deplasările relative
între punctele de prindere.

ii speciale cu utilaje care
opereazăcu abur sau apăla temperaturi ridicate (bucătării, spălătorii, etc)
(1) Prezentul articol se referăla boilerele ş i vasele de presiune din construcţ iile
social-culturale ş i similare. Articolul nu se referăla instalaţ ţ
iile speciale din unităi de
producţ ie, cu utilaje care opereazăcu abur sau cu apăla temperaturi ridicate.
(2) Proiectarea boilerelor ş i vaselor de presiune care au  CNS 1, 0 se va face
conform reglementă rilor specifice cu precizările de la 10.4.4.2.
(3) i vaselor de presiune care au 
În cazul boilerelor ş CNS > 1,0 se vor lua ş
i
următoarele mă
suri suplimentare:
- rezistenţ ele de proiectare în oţ el se vor reduce cu 15% pentru corpul
recipientului şi cu 25% pentru prinderile acestuia;
- se vor evita interacţ i, conductele aferente ş
iunile necontrolate între recipienţ i
alte elemente de construcţ
ie (structurale/nestructurale).
10.4.5. Proiectarea seismicăa echipamentelor electromecanice
10.4.5.1. Reguli generale de proiectare
(1) Cajele ascensoarele care nu fac parte din structura principală , cabinele,
dispozitivele de acţ ionare ş i sistemele de ghidare ale acestora precum ş i structura de
rezistenţăa scă rilor rulante, împreunăcu prinderile respective vor fi dimensionate,
conform reglementă rilor specifice pentru forţ
ele de proiectare stabilite conform 10.5.2.
şi pentru deplasările laterale stabilite conform 10.5.3.
(2) Pentru ascensoarele cu vitezăde deplasare ridicată (orientativ peste 45
m/minut) se vor prevedea dispozitive de decuplare calibrate pentru o valoare a
acceleraţ
iei terenului de 50% din acceleraţ
ia seismicăde proiectare.
(3) Scările rulante din spaţ iile aglomerate vor fi proiectate pentru a prelua
deplasă
ri între punctele de reazem cu 25% mai mari decât cele stabilite conform 10.5.3.
(4) Contragreutăţile vor fi prevăzute cu dispozitive speciale pentru a evita ieş
irea
acestor de pe ş
inele de ghidaj ş i impactul lor cu cabina.
(5) Se vor prevedea dispozitive de blocare la partea inferioarăş
i superioarăa
cabinei ş
i la contragreutate.
10.18
10.4.6. Măsuri specifice pentru protecţ
ia la acţ
iunea seismicăa mobilierului din
construcţii
ii ş
10.4.6.1. Categorii de construcţ i de mobilier/aparaturăcare necesităprotecţ
ia
la acţiunea seismică
(1) ţ
Se vor lua măsuri pentru asigurarea stabilităii la ră
sturnare/deplasare pentru
următoarele categorii de mobilier/aparatură:
- mobilierul profesional ş i aparatura construcţ
iilor din clasa de importanţ ăI care
asigura funcţ ionarea neîntreruptăîn timpul cutremurului ş i imediat dupăaceasta
(în particular pentru unităţile medicale, de comunicare în masă , pentru sistemele
informatice care conţ in baze de date de importanţănaţ ionalăş i similare);
- mobilierul profesional (dulapuri, rafturi, etc) în care sunt depozitate substanţea
căror degajare/împrăş tiere poate conduce la incendii/explozii sau poate constitui
pericol pentru viaţ a oamenilor (de exemplu dulapurile care conţ in recipienţ i cu
bacterii, viruş
i, etc);
- mobilierul ş
i obiectele din muzee de interes naţ
ional;
- rafturile de depozitare din marile spaţ
ii comerciale accesibile publicului.
10.4.6.2. Reguli generale de proiectare
(1) Stabilitatea mobilierului enumerat la 10.4.6.1. va fi asiguratăprin dispozitive

de prindere calculate pentru forţele stabilite la 10.5.2., cu majorarea cu 25% a efectelor
forţelor seismice.
(2) Dispozitivele de prindere vor fi ancorate în elemente de structurăsau
nestructurale capabile săpreia în totalitate forţ
ele de legă
tură
.

ei CNS la acţ
iunea seismică
i
(1) Componentele nestructurale vor fi proiectate pentru a avea, în toate secţiunile,

eforturi secţionale capabile (NRd,CNS ,MRd,CNS,VRd,CNS) cel puţ in egale cu eforturile
secţionale de proiectare rezultate din încă
rcările de calcul determinate conform 10.5.2.
(2) Eforturile secţ ionale capabile ale CNS ş i ale prinderilor respective se
calculeazăîn conformitate cu reglementă rile tehnice specifice materialelor din care
acestea sunt executate (beton armat, metal, zidărie,lemn, sticlă, etc).
(3) Nivelurile de siguranţ ăla cutremur ale CNS sunt diferenţ iate prin coeficientul
de importanţă CNS , în funcţie de rolul acestora în funcţionarea construcţiei ş
i, implicit,
în funcţ
ie de consecinţ ele avarierii sau ieş
irii din funcţ
iune a componentei respective.
10.5.2. Încărcări de calcul
(1) Eforturile secţionale de proiectare (N Ed,CNS, MEd,CNS,VEd,CNS ) pentru

dimensionarea CNS vor fi calculate prin însumarea eforturilor secţ
ionale provenite din:
10.19
- forţ ele seismice orizontale şi verticale, determinate conform 10.3.1.1. sau
10.3.1.2.; combinarea efectelor forţ elor seismice orizontale ş i verticale (în
situaţiile în care ambele valori sunt semnificative) se va face cu relaţiile de la
4.5.3.6.2.;
- încă
rcările verticale de proiectare cu valorile stabilite la Cap.3;
- forţele care rezultădin interacţ
iunea CNS cu structura principală
, determinate
conform 10.4.2.1.
(2) Pentru determinarea forţ elor de proiectare conform (1), forţ ele seismice
orizontale vor fi considerate ca acţionând separat, în ambele sensuri, pe direcţia de
calcul.
(3) La determinarea încă rcă ii ş
rilor de proiectare pentru sistemele de instalaţ i
echipamente se va ţ ine seama ş i de efectele dinamice ale sistemului de conducte,
utilajelor ş
i echipamentelor ş
i ale prinderilor respective.
(4) În cazul construcţ iilor pentru care, conform tabelului 4.1., pentru determinarea
forţelor ş i deformaţiilor seismice se acceptăutilizarea modelului de calcul plan,
calculul eforturilor secţ ionale pentru dimensionarea CNS se poate face în mod
simplificat considerând acţ iunea seismicăaplicatăseparat pe direcţ iile principale ale
construcţ iei.
(5) Pentru verificarea condiţ
iei de stabilitate efectul favorabil al încă
rcă
rilor
verticale va fi redus cu 15%.
(6) Dimensionarea elementelor anvelopei ş i a celor ataşate anvelopei se va face
pentru eforturile cele mai mari care rezultădin acţiunea cutremurului ş i din acţ
iunea
vântului.
10.5.3. Deplasări de calcul
(1) CNS ş i prinderile acestora de structura principalăvor fi proiectate pentru a

prelua deplasă
rile rezultate din însumarea următoarelor categorii de deplasă
ri :
- deplasări relative ale punctelor de prindere de structura principală, determinate
conform 10.3.2.;
- deplasă
ri între CNS care pot avea miş
cări diferite în timpul cutremurului;
- deplasă ri datorate variaţiilor de temperaturăclimatice (pentru elementele
anvelopei) sau ale temperaturii de exploatare (pentru instalaţ
ii), dacăacestea sunt
semnificative;
- deplasă ri relative între tronsoanele adiacente, datorate tasă
rii terenului de
fundare, în cazul în care CNS este fixatăde ambele tronsoane (de exemplu, în
cazul sistemelor de conducte care traverseazărostul de tasare).
10.5.4. Reguli generale pentru verificarea siguranţ

ei CNS la acţ
iunea seismică
(1) Verificarea siguranţ ei CNS, pentru toate categoriile de construcţ ii ş

i pentru
toate tipurile de CNS, în afara celor exceptate de la aceastăcerinţ ăconform
art.10.2.(4), se va face prin calcul, în raport cu stă
rile limităultime relevante:
10.20
sturnare ş
- starea limităultimăde stabilitate, la ră i la deplasare;
ă
- starea limităultimăde rezistenţ.
(2) ăse referăla:
Verificarea de siguranţ
- componenta propriu-zisă;
- prinderile componentei;
- elementele structurale sau nestructurale de care este prinsăcomponenta
respectivăsau cu care aceasta se poate afla în interacţ
iune.
(3) Pentru CNS care au coeficientul de importanţ ă CNS>1,0 se va face ş
i
verificarea siguranţ
ei în raport cu starea limităde serviciu (SLS).
10.5.5. Modele de calcul
(1) ţ
Modelele de calcul utilizate pentru determinarea stabilită ei ş
ii, rezistenţ i
ţ
rigidităii CNS vor ţ
ine seama de:
- dimensiunile geometrice ale componentei;
- schema staticăde fixare a componentei de elementele de reazem;
- caracteristicile mecanice de rezistenţăş i de deformabilitate ale materialelor din
tuite componenta ş
care sunt alcă i prinderile sale;
- direcţ
iile pe care acţ
ioneaza forţ
a seismică;
- deplasă
rile relative determinate conform 10.5.3.;
- încă
rcările de calcul determinate conform 10.5.2.
Verificarea condiţ ăş
iilor de stabilitate, de rezistenţ i de rigiditate
(1) Stabilitatea generalăa componentelor nestructurale sub acţ iunea fortelor de
proiectare va fi asiguratănumai cu dispozitive mecanice proiectate conform 10.4.1.2.
(2) Condiţ ăa CNS este asiguratădacăeste satisfăcutărelaţ
ia de rezistenţ ia:
E d,CNS Rd,CNS (10.6)
unde
E d,CNS valoarea de proiectare a eforturilor secţionale (NEd,CNS ,MEd,CNS,VEd,CNS) în
rcărilor verticale aferente ş
CNS datorite efectelor încă i acţ
iunii seismice;
R d,CNS valoarea eforturilor secţ
ionale capabile ale CNS (NRd,CNS ,MRd,CNS,VRd,CNS).
(3) Pentru elementele de prindere care asigurăstabilitatea la ră sturnare a CNS
ataşate anvelopei precum şi a boilerelor ş
i vaselor de presiune, condiţ ă
ia de rezistenţ
este:
1,25
CNS Eanc R anc (10.7)
unde
Eanc - valoarea eforturilor secţionale în elementele de prindere rezultatădin încă
rcă
rile
de proiectare date la 10.5.2.
10.21
Ranc – valoarea eforturilor secţ
ionale capabile respective.
(4) Condiţia de la 10.5.4.(3) referitoare la verificarea siguranţ
ei în raport cu SLS
pentru CNS care au  CNS > 1,0 se considerăsatisfacutădacăsub efectul cutremurului
cu IMR = 30 ani (vezi cap.3):
- fisurarea elementelor din beton armat ş i din zidărie (deschiderea fisurilor,
ele între fisuri) este limitatăş
distanţ i nu împiedicăfuncţ ionarea construcţ
iei;
- deformaţ iile efective ale tavanelor suspendate ş
i faţ
adelor vitrate sunt mai mici,
cel mult egale, cu valorile garantate de furnizor;
- deformaţiile/deplasă iilor, utilajelor ş
rile efective ale instalaţ i echipamentelor
ş
nu depăesc valorile de ieşire din funcţ
iune/avarie garantate de furnizor.
10.6. Asigurarea calităţ

ii la proiectare ş
i în execuţ
ie
(1) Documentaţ ia de execuţie trebuie săconţ inătoate informaţ iile necesare (note
de calcul, desene la scara convenabilă ) pentru a se putea verifica dacădimensionarea
şi detaliile constructive sunt conforme cu prevederile prezentului capitol în ceea ce
priveşte:
- nivelul forţ
elor seismice luate în considerare;
- stabilitatea ş
i rezistenţ
a elementului;
- proiectarea prinderilor.
(2) Elementele din documentaţ ia de execuţ ie menţionate la (1) vor fi supuse
verificării de către verificatorul atestat pentru cerinţ
a de "rezistenţăşi stabilitate"
conform Legii nr.10/1995
(3) Pentru utilajele/echipamentele al că ror coeficient de importanţ ăeste CNS >1,0,
furnizorul va prezenta certificate de conformitate cu rezistenţ a la forţ
ele seismice
cerutăprin documentaţ ia de execuţ
ie sau prin Caietul de sarcini.
(4) Pentru construcţ iile din zonele seismice ag≥0,2g, proiectantul va stabili, prin
caietul de sarcini, un program de verificare a rezistenţ ei ancorelor montate pentru
prinderea CNS care au  CNS >1,0 precum şi pentru elementele ataş
ate anvelopei situate
către spaţii publice sau cu aglomerări de persoane.
10.22
11. IZOLAREA BAZEI
11.1 Domenii
(1) Capitolul acoperăproiectarea structurilor izolate seismic la care sistemul de

izolare, dispus sub masa principalăa suprastructurii, are drept scop reducerea ră
spunsului
ăla forţ
seismic al sistemului de rezistenţ e laterale.
(2) Reducerea răspunsului seismic a sistemului de rezistenţ ăla forţ

e laterale poate fi
obţ inutăprin creşterea perioadei fundamentale a structurii, prin modificarea formei
modului fundamental de vibraţ ie şi prin creş
terea amortiză
rii sau prin combinarea acestor
efecte. Sistemul de izolare poate fi realizat din resorturi şi/sau amortizori liniari sau
neliniari.
(3) Regulile specifice referitoare la izolarea bazei sunt date în prezentul capitol.
(4) Capitolul nu se referăla sistemele pasive de disipare a energiei care nu sunt

ă
dispuse la o singurăinterfaţ, ci sunt distribuite la mai multe niveluri ale structurii.
11.2 Definiţ
ii
(1) Termenii utilizaţ

i în prezentul capitol au următoarele semnificaţ
ii:
Sistemul de izolare: totalitatea componentelor folosite pentru izolarea seismică

, de
regulădispuse sub masa principalăa construcţ
iei deasupra interfeţ
ei de izolare;
Interfaţa de izolare: suprafaţ a care separăinfrastructura ş

i suprastructura, unde se
poziţioneazăsistemul de izolare;
Dispozitive izolatoare: elementele care alcă tuiesc sistemul de izolare. Dispozitivele

considerate în acest capitol sunt: reazeme laminate din elastomeri, dispozitive elasto-
plastice, cu amortizare vâscoasăsau cu frecare, penduli ş i alte dispozitive a că ror
comportare este conformăcu prevederile 11.1(2). Fiecare dispozitiv îndeplineşte una sau
mai multe din următoarele funcţiuni:
- transmiterea încărcă rii verticale, în condiţ ţ
iile unei flexibilităi laterale sporite ş
i a unei
rigidităţ
i verticale înalte;
- disiparea energiei, prin amortizare vâscoasăsau histeretică
;
- capacitatea de revenire la poziţ
ia iniţ
ială;
- suficienta rigiditate elasticăla deplasă
rile laterale produse de încă
rcările laterale de
serviciu neseismice.
Infrastructura: partea structurii situatăsub interfaţ a de izolare, incluzând fundaţ iile.

Flexibilitatea lateralăa infrastructurii este practic neglijabilăîn raport cu cea a sistemului
de izolare;
11.1
Suprastructura: partea structurii care se izoleazăş
i este situatăsub interfaţ
a de izolare;
Izolarea completă: izolarea care asigurăsuprastructurii o comportare în domeniul

elastic. În caz contrar se considerăcăsuprastructura este doar parţ
ial izolată
.
Centrul de rigiditate efectiv: centrul de rigiditate deasupra interfeţ ei de izolare. La

clă
diri, flexibilitatea suprastructurii poate fi neglijatăîn determinarea poziţ iei acestui
punct, care în aceste condiţii coincide cu centrul de rigiditate al dispozitivelor izolatoare.
Deplasarea de proiectare a sistemului într-o direcţ ie principală este deplasarea

orizontalămaximăa centrului de rigiditate efectiv, înregistratăsub acţ iunea seismicăde
a superioarăa substructurii ş
proiectare, între faţ i partea inferioarăa suprastructurii.
Deplasarea de proiectare totalăa unui dispozitiv de izolare într-o direcţ ie principală

,
este deplasarea orizontalămaximăînregistratăde dispozitivul considerat, însumând
deplasarea de proiectare ş
i cea produsăde rotirea de ansamblu în jurul axei verticale.
Rigiditatea efectivăa sistemului de izolare într-o direcţ ie principalăeste raportul între

valoarea forţ a de izolare ş
ei orizontale totale transmisa prin interfaţ i valoarea absolutăa
deplasă rii de proiectare (rigiditate secantă
). Rigiditatea efectivăse obţ ine în general prin
calcul iterativ.
Perioada efectivăeste perioada fundamentalăîn direcţia consideratăa unui sistem cu un

singur grad de libertate având masa suprastructurii şi rigiditatea egalăcu rigiditatea
efectivăa sistemului de izolare.
Amortizarea efectivă a sistemului de izolare este valoarea amortizării vâscoase

echivalente care corespunde energiei disipate prin sistemul de izolare pentru un ră
spuns
ciclic având amplitudinea deplasării de proiectare.
11.3 Cerinţ
e fundamentale
(1) Cerinţ ele fundamentale stabilite la 2.1 ş i în capitolele corespunză
toare ale
prezentului cod, conform tipului de structurăconsiderat trebuie satisfă
cute.
(2) Dispozitivele de izolare trebuie realizate cu un grad de siguranţăsuperior celui

utilizat la proiectarea structurii. Practic aceasta se realizeazăamplificând acţ iunea
seismicăaplicatăfiecă rui dispozitiv cu un factor x. Valoarea recomandatăpentru clădiri
este x = 1.2.
11.4 Criterii de îndeplinire a cerinţ

elor
(1) În scopul satisfacerii cerinţ

elor fundamentale, se vor verifica stă
rile limitădefinite
la 2.2.1(1).
(2) Reţ elele utilitare care intersecteazărosturile trebuie sără mânăsolicitate în

domeniul elastic, în cazul stă
rii limităde serviciu (de limitare a degradărilor).
11.2
(3) Pentru aceeaş i stare limită, deplasările relative de nivel ale suprastructurii ş
i
substructurii se vor limita în conformitate cu 4.4.3.2.
(4) La starea limităultimă, capacitatea ultimăa izolatorilor exprimatăîn termeni de

rezistenţăş i de deformabilitate nu va fi depă ş ăîn
ită, considerând factori de siguranţ
conformitate cu 11.10(6) P.
(5) In cadrul capitolului se considerănumai cazul izolării totale.
(6) Deş i poate fi acceptabil în anumite cazuri ca infrastructura săaibăparţ ial o

comportare inelastică, în prezentul capitol se presupune căaceasta ră
mâne solicitatăîn
domeniul elastic.
(7) La starea limităultimă, dispozitivele izolatoare pot atinge capacitatea lor ultimă ,
în timp ce suprastructura ş i infrastructura ră mân în domeniul elastic. Din acest motiv nu
este necesarăaplicarea conceptelor ierarhiză rii capacită ţ ăş
ii de rezistenţ i a detaliilor de
ductilizare atât în suprastructura, cât şi în infrastructură .
(8) La starea limităultimă , reţ elele de gaz ş i celelalte reţ ele care pot provoca efecte
dezastruoase, care traverseazăsuprafeţ ele de separare ale suprastructurii de terenul
înconjurător sau de alte construcţ ii, vor fi proiectate astfel încât săsuporte deplasă rile
relative între suprastructura izolatăş i terenul sau construcţ iile înconjurătoare, considerând
un factor de siguranţ ă ,x definit la 10.3(2).
11.5 Prevederi generale de proiectare
11.5.1 Prevederi generale referitoare la dispozitivele de izolare
(1) iu suficient între suprastructurăş

Se va prevedea spaţ i infrastructurăprecum şi alte
mă suri, care săpermităinspectarea, întreţ inerea şi înlocuirea dispozitivelor pe durata de
exploatare a construcţiei.
(2) ăde efectele potenţ

Dacăeste necesar, dispozitivele vor fi protejate faţ iale al unor
surse de hazard ca focul, atacul chimic sau biologic.
(3) Materialele utilizate în proiectarea ş

i execuţ
ia dispozitivelor trebuie săfie
conforme cu normele relevante în vigoare.

cărilor nedorite
(1) Pentru a minimiza efectele de torsiune, centrul rigidităţii efective ş

i centrul de
amortizare al sistemului de izolare trebuie săfie cât mai apropiat de proiecţia centrului
maselor pe interfaţa de izolare.
(2) Pentru a minimiza diferenţ a de comportare a dispozitivelor de izolare, eforturile

de compresiune rezultate din acţ
iunile permanente trebuie săfie cât mai uniforme.
(3) Dispozitivele vor fi fixate în suprastructurăş

i în infrastructură
.
11.3
(4) Sistemul de izolare trebuie proiectat astfel încât ş
ocurile ş
i miş
cările de torsiune să
fie controlate prin măsuri adecvate.
(5) Cerinţele de la (4) referitoare la efectele şocurilor, se considerăsatisfă

cute, dacă
efectele potenţiale ale ş
ocurilor sunt evitate prin prevederea unor dispozitive adecvate (de
exemplu amortizări, absorbante de ş oc etc.).

cărilor diferenţ
iale ale terenului
(1) Elementele structurale dispuse deasupra ş i dedesubtul interfeţei de izolare trebuie

săfie suficient de rigide în ambele direcţii orizontale ş i în direcţie verticalăastfel încât
efectele deplasărilor diferenţ
iale ale miş
cărilor terenului săfie minimizate.
(2) În cazul clădirilor, cerinţ

ele de la (1) se considerăsatisfă
cute dacăsunt îndeplinite
toate condiţiile de mai jos:
(a) Deasupra ş i dedesubtul sistemului de izolare se prevă

d diafragme rigide, constând
din plăci de beton armat, proiectate ţ
inând seama de toate modurile posibile, locale sau
globale de pierdere a stabilităţ
ii;
(b) Dispozitivele care alcă

tuiesc sistemul de izolare sunt fixate la ambele capete de
diafragmele rigide, fie direct, fie, dacănu este posibil, prin intermediul elementelor
verticale care trebuie săprezinte deplasă ri orizontale relative sub acţiunea seismicăde
proiectare mai mici decât 1/20 din deplasarea relativăa sistemelor de izolare.
11.5.4 ăde terenul ş

Controlul deplasărilor relative faţ i construcţ
iile înconjură
toare
(1) Se va prevedea un spaţ iu suficient între suprastructura izolatăş i terenul sau
construcţ
iile înconjură
toare pentru a permite deplasările acesteia în toate direcţ iile.
11.6 Acţ
iunea seismică
(1) Se presupune căcele 3 componente ale miş
cării seismice acţ
ioneazăsimultan.
(2) Fiecare componentăa acţ iunii seismice este definităla 3.2 prin spectrul elastic
iile locale de teren ş
pentru condiţ i acceleraţia de proiectare ag.
(3) Pentru clă
diri, combinaţ
iile componentelor acţ
iunii seismice sunt cele date în
4.4.3.5.
11.7 Factorul de comportare

(1) Cu excepţ
ia datăla 11.10(5), valoarea factorului de comportare se va lua q = 1.
11.8 Proprietăţ
ile sistemului de izolare
(1) ţ
Valorile de calcul ale proprietăilor fizice ş
i mecanice ale sistemului de izolare
trebuie săfie cele mai nefavorabile de pe întreaga duratăde exploatare a structurii.
Acestea vor reflecta influenţ
a:
11.4
- pasului de încă
rcare
- mă
rimii încă
rcă
rilor verticale
- mă
rimii încă
rcă
rilor orizontale simultane
- temperaturii
- modifică ţ
rii proprietăilor pe durata de exploatare
(2) iile ş
Acceleraţ i forţ
ele de inerţie induse de cutremur trebuie evaluate considerând
valoarea maximăa rigidităţ ilor şi valorile minime ale coeficienţ ilor de amortizare şi
frecare.
(3) Deplasă ţ
rile vor fi determinate pe baza valorilor minime ale rigidităii ş
i
coeficienţilor de amortizare ş
i frecare.
11.9 Calculul structural
11.9.1 Generalităţ
i
(1) Ră spunsul dinamic al sistemului structural va fi caracterizat în termeni de

acceleraţ
ie, forţ ie ş
e de inerţ i deplasă
ri.
(2) Pentru clă diri, se va ţ
ine seama de efectele de torsiune, inclusiv de cele datorate
ţ
excentricităii adiţ
ionale, definite la 4.4.2.
(3) Modelarea sistemului izolator trebuie săreflecte cu suficienta acurateţ e distribuţia
spaţialăa dispozitivelor izolatoare, astfel încât translaţia pe cele douădirecţ ii orizontale şi
efectele corespunzătoare de răsturnare ş i rotaţia în jurul axei verticale săfie considerate
în mod adecvat. Modelul trebuie săreflecteze adecvat caracteristicile diferitelor tipuri de
izolatori folosite în sistemul de izolare.
11.9.2 Calculul linear echivalent
(1) Dacăse respectăcondiţ iile de la pct. (5) de mai jos, sistemul izolator poate fi
caracterizat de un model cu comportare vâsco-elasticălinearăechivalentă , în situaţ
ia când
acesta este alcătuit din reazeme elastomerice laminate, sau de un model biliniar histeretic,
în situaţ
ia în care sistemul este alcă tuit din dispozitive de tip elasto-plastic.
(2) Dacăeste folosit modelul linear echivalent, se va utiliza rigiditatea echivalentăa
fiecărui dispozitiv izolator (valoarea secantăa rigidităţ ii la deplasarea totalăde proiectare
ddb), în condiţiile respectă rii 11.8(1). Rigiditatea efectivăkeff a sistemului izolator este
suma rigidităţilor efective a izolatorilor luaţ
i individual.
(3) Dacăse foloseş te modelul linear echivalent, disiparea de energie a sistemului
izolator poate fi exprimatăîn funcţ ie de amortizarea vâscoasăechivalentă , amortizarea
efectivă(eff). Disiparea de energie în dispozitive se exprimăpe baza energiei disipate
mă surate în cicluri cu frecvenţ ă în domeniul frecvenţ elor naturale ale modurilor
considerate. Pentru moduri superioare în afara acestui domeniu, factorul amortiză rii
modale a structurii în ansamblu trebuie săfie cel al suprastructurii considerate fixate
(încastrată) la bază.
11.5
(4) Dacăvalorile rigidită ţii efective sau a amortizării efective ale amortiză
rilor depind
de deplasarea ddc , se va aplica un procedeu de calcul iterativ, pânăcând diferenţ a între
valoarea selectatăş i cea calculatănu depăş eşte 5% din valoarea selectată.
(5) Comportarea sistemului izolator poate fi echivalentăcu o comportare liniarădacă
sunt îndeplinite urmă
toarele condiţ
ii:
(a) Rigiditatea efectivăa sistemului izolator, definităca la (2) de mai sus este cel
puţ in 50% din rigiditatea efectivăcorespunzătoare unei deplasă
ri 0,2d dc;
(b) Factorul amortizării efective a sistemului izolator, definit la (3) de mai sus, nu
depăş
eşte 30%;
(c) Caracteristicile forţ
a-deplasare ale sistemului izolator nu variazăcu mai mult de
10% funcţ
ie de viteza de încă rcare ş
i de mărimea încă rcărilor verticale;
(d) Creş ei de revenire a sistemului izolator pentru deplasări între 0,5ddc ş
terea forţ i ddc
este cel puţ
in 2,5% din greutatea totalăde deasupra sistemului izolator.
(6) În cazul în care comportarea sistemului izolator se consider ăca echivalent liniară
iar acţ
iunea seismicăeste definităprin spectrul elastic conform 11.6(2) trebuie aplicatăo
corecţie a amortizării în acord cu 3.2.2.2(5).
11.9.3 Calculul liniar simplificat

(1) Metoda simplificatăde calcul liniar considerădouătranslaţ ii dinamice orizontale,
iar efectele torsiunii sunt suprapuse static. Se presupune căsuprastructura este un solid
rigid care se translateazădeasupra sistemului izolator, cu condiţ
ionările (2) ş
i (3) de mai
jos.
Perioada efectivăa translaţ iei este:
M
Teff 2 (11.1)
Keff
unde:
M este masa suprastructurii
Keff este rigiditatea orizontalăefectivăa sistemului izolator definit la 10.9.2(2).
(2) Miş carea de torsiune în jurul axei verticale poate fi neglijatăla evaluarea
rigidităţii orizontale efective ş
i în calculul liniar simplificat dacă
, pe fiecare din cele două
direcţii orizontale, excentricitatea (incluzând excentricitatea accidentala) între centrul de
rigiditate al sistemului izolator ş i proiecţia pe verticalăa centrului masei suprastructurii
nu depăş eş te 7,5% din lungimea suprastructurii perpendicular pe direcţ ia orizontală
considerată . Aceasta este o condiţ ie pentru aplicarea metodei simplificate de calcul liniar.
(3) Metoda simplificatăpoate fi aplicatăla sistemele izolatoare cu comportare lineară
amortizatăechivalentă, dacăsunt îndeplinite urmă toarele condiţii:
(a) Distanţ a de la amplasament la sursa seismicăpotenţ
ială(falie) cea mai apropiată
cu o magnitudine Ms 6.5 este mai mare de 15 km;
(b) Dimensiunea cea mai mare în plan a suprastructurii este 50 m;
11.6
(c) Infrastructura este suficient de rigidăastfel încât efectele deplasă
rilor diferenţ
iale
ale terenului sa fie minime;
(d) Toate dispozitivele izolatoare sunt dispuse deasupra elementelor infrastructurii
care preiau încă
rcările verticale;
(e) Perioada efectivăT eff satisface urmă
toarele condiţ
ii:
3T f Teff 3s (11.2)
unde:
Tf este perioada fundamentalăa suprastructurii cu baza fixată(exprimatăprintr-o
expresie simplificată)
(4) La clă
diri, pe lângăcondiţ
iile (3) de mai sus, mai trebuie satisfă
cute următoarele
condiţ
ii:
(a) Sistemul de rezistenţăpentru încărcări laterale al suprastructurii este regulat ş
i
ăde cele douăaxe principale în plan:
aranjat simetric faţ
(b) Rotirea în plan vertical la baza infrastructurii este neglijabilă
;
(c) ţ
Raportul între rigidităile verticale ş
i orizontale ale sistemului izolator satisface
condiţ ia:
Kv
150 (11.3)
K eff
(d) Perioada fundamentalăîn direcţ

ie verticală
, Tv, nu este mai mare de 0,1 secunde,
unde:
M
Tv 2 (11.4)
Kv
(5) Deplasarea centrului de rigiditate sub acţ iunea seismicăse calculeazăpentru

fiecare direcţ ie orizontală , cu expresia:
 
MS e Teff ,eff
d dc  (11.5)
K eff ,min
unde:
Se (Teff, eff) este acceleraţ ia spectralădefinităla 3.2.2.2, luând în considerare valoarea
potrivităa amortiză rii eff conform 10.9.2 (3).
(6) Forţ ele orizontale aplicate la fiecare nivel al suprastructurii se calculeazăpentru
fiecare direcţ ie orizontalăcu expresia:
 
f j m j S e Teff ,eff (11.6)
unde:
mj este masa nivelului j
(7) Sistemul de forţ e obţ inute conform (6) induce efecte de torsiune datorate
ţ
excentricităilor naturale (structurale) ş
i accidentale.
(8) În cazul în care condiţia datăîn (2) de mai sus privind neglijarea miş că rii de
torsiune în jurul axei verticale este satisfăcută
, efectele de torsiune în dispozitivele
11.7
ie efectele definite la (5) ş
individuale pot fi evaluate amplificând în fiecare direcţ i (6) cu
factorul i (exemplificat pentru direcţ
ia x).
l
xi 1  tot2,y y i (11.7)
ry
unde:
y este direcţia orizontalăperpendicular pe direcţ ia consideratăx
(xi , yi) sunt coordonatele izolatorului i în raport cu centrul de rigiditate efectiv
ltot,y este excentricitatea totalăîn direcţ ia y
ry este raza de torsiune a sistemului izolator, stabilit cu expresia:
 
ry2  xi2 k yi yi2 k xi / k xi (11.8)
kxi, kyi sunt rigidităţile efective ale izolatorului i în direcţiile x ş
iy
(9) Efectele de torsiune în suprastructurăse pot evalua conform 4.4.3.2.4
11.9.4 Calculul liniar modal simplificat

(1) Dacădispozitivele izolatoare pot fi considerate ca având o comportare echivalent
liniară
, dar condiţiile 11.9.3(2), (3) ş
i dacăeste cazul (4) nu sunt satisfăcute, se poate
efectua un calcul modal conform 4.3.3.3.
(2) În cazul în care condiţ iile (2), (3) ş i dacăeste cazul (4) sunt îndeplinite, se poate
utiliza un calcul simplificat, care considerădeplasă rile orizontale ş i mişcarea de torsiune
în jurul axei verticale şi presupune căinfrastructura ş i suprastructura au comportare de
corp rigid. În acest caz, excentricitatea accidentală (conform 4.3.2(1)) a masei
suprastructurii trebuie luatăîn considerare în calcul. Deplasă rile fiecărui punct al
structurii de determinăprin compunerea deplasă rilor de translaţ ie ş i de rotaţ ie. Această
procedurăse aplicăla evaluarea rigidităţ ii efective a fiecă rui izolator. Forţ ele de inerţie ş
i
momentele se iau în considerare apoi la verificarea izolatorilor, a infrastructurii ş i
suprastructurii.
11.9.5 Calculul dinamic

(1) Dacăsistemul izolator nu poate fi reprezentat de un model liniar echivalent (de
exemplu, dacăcondiţ iile de la 11.9.2(5) nu sunt îndeplinite) răspunsul trebuie evaluat
printr-un calcul dinamic, utilizând legi constitutive pentru izolatori care săpoată
reproduce comportarea sistemului în domeniul deformaţ iilor şi vitezelor anticipate în
ipoteza de proiectare seismică.
11.9.6 Elemente nestructurale
(1) La clădiri elementele nestructurale vor fi calculate conform 4.3.5 considerând
rii (vezi 4.2.5.1(2) ş
efectele dinamice ale izolă i (3)).
11.10 Verificări la starea limităultimă

(1) Infrastructura va fi verificatăsub forţ
ele de inerţie aplicate direct asupra acesteia
şi sub forţele şi momentele transmise de sistemul izolator.
11.8
(2) Elementele infrastructurii şi suprastructurii vor fi verificate la starea limităultimă
folosind coeficientul 
M definit în secţiunile relevante ale codului.
(3) În cazul clădirilor, verificările de siguranţăreferitoare la echilibrul şi rezistenţ
a în
infrastructurăş i suprastructurăvor fi efectuate conform 4.4. Nu este necesar săse
satisfacăcondiţ iile proiectă rii capacităţ ăş
ii de rezistenţ i cele de ductilitate globalăsau
locală .
(4) Elementele structurale ale infrastructurii ş i suprastructurii pot fi proiectate ca
nedisipative. Pentru construcţ iile din beton, oţ el şi compozite se poate adopta clasa de
ductilitate L, corespunzătoare construcţ iilor pentru alte încă
rcări decât cele seismice.
(5) Condiţia de rezistenţăa elementelor structurale ale suprastructurii se poate
considera satisfăcutăpentru încă
rcări seismice corespunză
toare unui factor de comportare
q = 1.5.
(6) a sistemului izolator se va evalua considerând factorul 
Rezistenţ x definit la
11.3(2).
(7) Depinzând de tipul de dispozitiv considerat, rezistenţ
a elementelor izolatoare se
evalueazăla starea limităultimăfie în funcţ
ie de:
(a) Forţ e, luând în considerare valorile maxime ale forţ elor orizontale ş
i verticale în
situaţ
ia de proiectare la cutremur, inclusiv efectele de răsturnare, sau în funcţ
ie de:
(b) Deplasarea orizontalătotalăîntre feţ ele superioarăş i inferioarăa dispozitivului.
Deplasarea orizontalătotalăinclude distorsiunea datoratăacţ iunii seismice de proiectare
ş iei, curgerii lente, temperaturii ş
i efectelor contracţ i postcomprimării (la elementele de
beton precomprimat).
Notă : Capitolul 11 reproduce practic nemodificat textul capitolului cu acela ş i titlu din Eurocode 8. Se dau aici numai
principiile generale ale proiectării izolatorilor seismici. Acolo unde este cazul s-au adoptat prevederile potrivit condiţ
iilor
seismice din ţara noastră, în special din zona capitalei.
11.9
ANEXA A
ACŢIUNEA SEISMICĂ:
DEFINIŢII ŞI PREVEDERI SUPLIMENTARE
A.1 Perioadele de control (colţ

) ale spectrelor de răspuns
Perioadele de control (colţ

) ale spectrelor de ră
spuns, TC si TD, se definesc dupăcum
urmează:
EPV
TC = 2 (A1.1)
EPA
EPD
TD = 2 (A1.2)
EPV
unde EPA este acceleraţ ia efectivăde vârf, EPV este viteza efectivăde vârf si EPD
este deplasarea efectivăde vârf ale miş
cării terenului,
Perioda de control (colţ
) TB se considerăTB = 0,1TC.
Definiţ ia mă rimilor EPA, EPV si EPD - invariantăfaţ ăde conţ inutul de frecvenţe al
miş cărilor seismice - se obţ
ine prin medierea spectrului de raspuns pentru acceleraţ ii
absolute SA, a spectrului de raspuns pentru viteze relative SV şi a spectrului deraspuns
pentru deplasări relative SD pe un interval de perioade cu lăţimea de referinţ ăde 0,4 s.
Intervalul de mediere este mobil ş i se poziţ
ioneazăpe axa perioadelor acolo unde se
realizeazămaximul mediei valorilor spectrale, respectiv:
(SAmediat pe 0,4s )max

EPA = (A1.3)
2,5
(SVmediat pe 0,4s )max
EPV = (A1.4)
2,5
(SDmediat pe 0,4s )max
EPD = . (A1,5)
2,5
A.2 Perioada (frecvenţ

a) predominantăa vibraţ
iilor terenului
Perioada (frecvenţ a) predominanta a vibraţiilor terenului se defineş te ca fiind abscisa
pe axa perioadelor (frecvenţelor) ce corespunde vârfului densităţ ii spectrale de putere
a acceleraţ
iei terenului măsuratăla cutremure de magnitudine medie ş i mare.
In condiţiile de teren din Estul, Sudul ş i parţ ial centrul Bucureştiului, pentru
cutremurele Vrâncene moderate ş i puternice (magnitudine Gutenberg-Richter M 7,0;
magnitudine moment Mw 7,2) există evidenţ a instrumentalăclarăa perioadei
predominante lungi, Tp = 1,4 ÷ 1,6s a vibraţ
iilor terenului, Figura A.1.
A.1
0.35
4 Martie 1977, M=7.2, comp.NS
Densitatea spectrala normalizata

0.30 30 Aug. 1986, M=7.0, comp. NS
0.25
0.20
0.15
2
0.10 w p =2 p /T p  Tp 

0.05 INCERC Bucures ti
0.00
0 10 20 30 40
Pulsatia w, rad/s
Figura A.1 Densitatea spectralăde putere normalizatăpentru componenta NS a
înregistrărilor cutremurelor din 4 Martie 1977 ş
i 30 August 1986 la staţ
ia INCERC în
Estul Bucureş tiului
A.3 Caracterizarea seismicăa condiţ

iilor de teren
Pentru construcţ ă
iile din clasa 1 de importanţ-expunere se recomandărealizarea de
studii pentru caracterizarea seismicăa condiţ iilor de teren în amplasament. Aceste
studii trebuie săconţ ină:
(i) Profilul vitezei undelor de forfecare V s ş
i al undelor de compresiune Vp, de
la suprafaţ a terenului pânăla roca de bază , dar pe minim 30 metri
adâncime de la suprafaţ a terenului atunci când roca de bazăeste la mare
adâncime.
(ii) Profilul vitezelor V s se caracterizeazăprin VS reprezentând viteza medie
ponderatăcu grosimea stratelor profilului, definităconform ecuaţiei A.3.1:
n
hi
VS  i1 (A3.1)
n h
 i
i 1 Vi
unde hi si Vi reprezintăgrosimea ş
i respectiv viteza undelor de forfecare pentru stratul i.
Mă
rimea VS se calculeazăpentru cel puţ
in 30 m de profil de teren.
(iii) Stratigrafia amplasamentului (grosimea ş
i tipul de teren pentru fiecare
strat) ş ţ
i profilul densităilor.
A.2
Estimarea perioadei de vibraţ ie a pachetului de strate de grosime h considerat în
amplasament, Tg se poate face simplificat cu formula:
4h
Tg  (A3.2)
Vs
unde h este grosimea totalăa profilului de teren considerat.
Pe baza valorilor vitezei V S , condiţ
iile de teren se clasificăin urmă
toarele 4 clase:
Clasa A, teren tip roca VS 760 m/s,
Clasa B, teren tare 360 < VS < 760 m/s,
Clasa C, teren intermediar 180 < VS 360 m/s,
Clasa D, teren moale VS 180 m/s.

Pentru stabilirea spectrelor de răspuns elastic corespunză toare clasei de teren astfel
determinate se vor utiliza metodologiile din practica internatională
.
A.4 Instrumentarea seismicăa construcţ

iilor
In zonele seismice pentru care valoarea acceleraţ iei de proiectare ag având IMR100
ani este ag0,24g, construcţ iile având inălţ
imea peste 50 m sau mai mult de 16 etaje
sau având o suprafaţ a desfăşuratăde peste 7500m2, vor fi instrumentate cu un sistem
de achiziţie digital si minim 4 (patru) senzori triaxiali pentru acceleraţ
ie.
Aceastăinstrumentare minimalăva fi amplasatăastfel: 1 senzor in câmp liber în
vecinătatea construcţiei, 1 senzor la subsol şi 2 senzori pe planşeul ultimului etaj.
Instrumentele vor fi amplasate astfel încât accesul la aparate săfie posibil în orice
moment.
inerea ş
Instrumentarea, întreţ i exploatarea este finanţ iei ş
atăde proprietarul construcţ i
este realizatăde organizaţ
ii autorizate.
Inregistră rile obţ
inute în timpul cutremurelor puternice trebuie puse la dispoziţ
ia
autoritatilor abilitate si a instituţ
iilor de specialitate în 24h de la producerea
cutremurului.
A.5 Sursa Vrancea. Zonarea acceleraţ

iei terenului pentru IMR = 475 ani
Aceastăhartăde zonare va fi introdusăin ediţ
ia urmă
toare a normativului. Informativ,
pentru Bucureş
ti ag, IMR=475ani = 0,36g.
A.3
A.6 Tabel cu principalele localitaţ
i din România
Localitate TC (sec) ag pentru IMR=100ani

cm/s2
Rm. Să rat 1,6 0,28
Buzău 1,6 0,28
Urziceni 1,6 0,28
Bucureş ti 1,6 0,24
Bârlad 1 0,28
Tecuci 1 0,28
Focş ani 1 0,32
Galaţ i 1 0,24
Brăila 1 0,24
Slobozia 1 0,2
Feteş ti 1 0,2
Călă raş i 1 0,2
Giurgiu 1 0,2
Alexandria 1 0,2
Turnu Mă gurele 1 0,16
Roş iori de Vede 1 0,2
Caracal 1 0,16
Slatina 1 0,16
Ploieş ti 1 0,28
Craiova 1 0,16
Oneş ti 0,7 0,28

Târgoviş te 0,7 0,24
Câmpulung Muscel 0,7 0,24
Vaslui 0,7 0,24
Bacă u 0,7 0,28
Roman 0,7 0,24
Piteş ti 0,7 0,2
Curtea de Argeş 0,7 0,2
Braş ov 0,7 0,2
Sfântu Gheorghe 0,7 0,2
Tulcea 0,7 0,16
Constanţ a 0,7 0,16
Mangalia 0,7 0,16
Medgidia 0,7 0,16
Fă gă raş 0,7 0,16
Miercurea Ciuc 0,7 0,16
Huş i 0,7 0,2
Iaş i 0,7 0,2
Paş cani 0,7 0,2
Piatra Neamţ 0,7 0,2
Fă lticeni 0,7 0,16
Dorohoi 0,7 0,12
Suceava 0,7 0,16
A.4
Localitate TC (sec) ag pentru IMR=100ani
cm/s2
Rădăuţ i 0,7 0,16
Câmpulung Moldovenesc 0,7 0,12
Botoş ani 0,7 0,16
Odorheiu Secuiesc 0,7 0,12
Sighiş oara 0,7 0,12
Tg. Mureş 0,7 0,12
Reghin 0,7 0,08
Mediaş 0,7 0,16
Sibiu 0,7 0,16
Turda 0,7 0,08
Dej 0,7 0,08
Bistriţa Nă să
ud 0,7 0,08
Cluj Napoca 0,7 0,08
Zală u 0,7 0,08
Alba Iulia 0,7 0,08
Sighetu Marmaţ iei 0,7 0,16
Baia Mare 0,7 0,12
Carei 0,7 0,20
Satu Mare 0,7 0,12
Oradea 0,7 0,12
Timiş oara 0,7 0,16
Arad 0,7 0,16
Hunedoara 0,7 0,08
Oră ştie 0,7 0,08
Deva 0,7 0,08
Petroş ani 0,7 0,12
Tg. Jiu 0,7 0,12
Caransebeş 0,7 0,12
Reş ita 0,7 0,12
Lugoj 0,7 0,12
Orşova 0,7 0,16
Drobeta Turnu Severin 0,7 0,12
A.5
ANEXA B
METODE SIMPLIFICATE DE DETERMINARE A

PERIOADELOR ŞI FORMELOR PROPRII DE VIBRAŢIE
B.1. Metoda aproximativăRayleigh
(1) Perioada proprie fundamentală , corespunzătoare modului fundamental de translaţ

ie se
poate determina utilizând urmatoarea relatie (Rayleigh):
n
W d i i
2
T1 2 i
1
n
(B.1)
g Wi d i
i
1
unde
Wi încă
rcarea gravitaţ
ionalăla nivelul “i ”, corespunzătoare masei de nivel mi
di deplasarea elasticăpe direcţ
ia gradului de libertate dinamicăprodusăde încă
rcă
rile
Wi i= 1,2,…,n
g acceleraţ
ia gravitaţ
ională
.
(2) În relaţia de mai sus, forma proprie fundamentalăeste aproximatăde deformata statică
produsăde încărcă rile gravitaţ
ionale Wi (i=1,2…,n) aplicate convenţional pe direcţ iile
gradelor de libertate dinamicăorizontale. Structura elasticăcu mase concentrate la nivelul
planş eelor este consideratăcu baza de rezemare incastrată.
(3) În metoda aproximativăRayleigh se pot considera, alternativ, sisteme compatibile de
forţe laterale Fi (i=1,2…,n) aplicate static, care produc deplasă rile orizontale di
corespunză toare. În acest caz, relaţ
ia pentru determinarea aproximativăa perioadei
fundamentale este:
n
W d i i
2
T1 2 i
1
n
(B.1')
g Fi di
i
1
(4) Perioada fundamentalăse poate determina aproximativ cu expresia:

T1 2 d (B.2)
unde
d este deplasarea orizontală(în metri) la extremitatea superioarăa clă dirii (la nivelul
acoperişului), produsăde încă rcă
rile gravitaţionale aplicate conventional pe direcţ ia
orizontală.
B.1
B.2. Formule simplificate pentru estimarea perioadei fundamentale
(1) Pentru proiectarea preliminarăa clădirilor cu înălţ

imi pânăla 40 m, se poate utiliza
urmă toarea formulăsimplificatăpentru estimarea perioadei fundamentale de translatie
T1 Ct H 3 4 (B.3)
unde :
T1 este perioada fundamentalăa clă
dirii, în secunde.
Ct este un coeficient ale că
rui valori sunt funcţ
ie de tipul structurii, dupăcum urmează
:
Ct = 0,085 pentru cadre spaţ
iale din oţ
el,
Ct = 0,075 pentru cadre spaţ
iale din beton armat sau din oţ
el cu contravântuiri
excentrice,
Ct = 0,05 pentru celelalte tipuri de structuri.
H înălţ
imea clădirii, în metri, mă suratăde la nivelul fundaţ
iei sau de la extremitatea
superioarăa infrastructurii rigide.
(2) Alternativ, valoarea coeficientului Ct corespunză
toare clădirilor cu pereţ
i structurali din
beton armat sau din zidă rie este datăde relaţia
Ct 0,075 / Ac (B.4)
în care

Ac A j 0,2 
l wj H 
2
 (B.5)
j
unde
Ac aria totala efectivă(în m2) a pereţ
ilor structurali de la primul nivel al
clădirii,
Aj aria efectivăa secţiunii transversale (în m2) a peretului structural “j” situat la primul
nivel al cladirii,
l wj lungimea peretelui structural “j” (în m) de la primul nivel, pe direcţ
ie paralelăcu
fortele aplicate, cu restricţ
ia
l wj / H < 0,9 (B.6)
(3) Pentru structurile în cadre de beton armat şi otel care nu depaş
esc 12 etaje în înăime ş
lţ i
au o înălţime minimăde etaj de aproximativ 3 metri, perioada fundamentalăde translaţ ie pe
orice direcţie orizontalăse poate estima cu relaţia simplificată:
T1 = 0,1 n (B.7)
unde “n” este numărul de niveluri al structurii.
B.2
B.3. Aproximaţ
ii ale formei proprii fundamentale
(1) La proiectarea preliminarăşi în metoda de calcul cu forte seismice laterale, forma

proprie fundamentalăse poate aproxima printr-o variaţ
ie liniarăpe verticală
.
B.3
ANEXA C
CALCULUL MODAL CU CONSIDERAREA COMPORTARII SPATIALE A

STRUCTURILOR
C.1. Generalităţ
i
(C1.1) În cazul construcţ iilor cu distribuţie neuniformăa maselor ş i rigidităţilor elementelor

structurale, deplasările ş i eforturile se vor determina pe un model spaţ ial de calcul.
Calculul răspunsului seismic structural, reprezentat de eforturi ş i deplasări, se poate realiza
prin integrarea directăa ecuaţ iilor de miş care sau prin suprapunerea ră spunsurilor modale
maxime.
Acţ iunea seismicăse schematizeazăprin miş cari de translaţ ie variabile în timp ale bazei de
rezemare în trei direcţ ii ortogonale determinate, descrise prin accelerograme. Aceasta produce
oscilaţ ii de translaţ ie şi de torsiune. Caracterul nesincron al miş că rii seismice aplicate bazei
structurii genereazăoscilaţ ii de torsiune chiar şi în cazul structurilor teoretic perfect simetrice.
În calculul modal cu spectre de ră spuns, acţiunea seismicăse înlocuieş te cu spectre de ră spuns
de proiectare distincte asociate componentelor miş carii.
Miş carea seismicădescrisăprin spectrul de ră spuns de proiectare trebuie consideratăcel puţ in
în direcţ iile principale asociate structurii, pentru care se vor alege douăsensuri de acţ iune.
Direcţ iile principale de acţ iune sunt definite de direcţ ia rezultantei forţ ei seismice de bazădin
modul fundamental ş i de normala pe aceastădirecţ ie. Ră spunsul structurii se obţ ine prin
combinarea ră spunsurilor corespunză toare celor douădirecţ ii de acţ iune seismicăconsiderate.
(C.1.2) Calculul dinamic spaţ ial este necesar în cazul construcţ iilor de importanţ ăridicată ,
precum ş i pentru construcţ ii care prezintădiscontinuităţ i ale distribuţ iilor elementelor de
rezistenţăş i maselor de nivel. Aceste situaţ ii sunt precizate in capitolul 4. Deasemenea,
calculul modal spaţ ial furnizeazăinformaţ ii privind conformarea structuralăîn vederea
realizării unei distribuţ ii corecte a elementelor de rezistenţ ăverticale ş i orizontale, pentru
evitarea dezvoltă rii unor eforturi si deplasări excesive provenite din torsiunea generală .
(C.1.3) Calculul spaţ ial permite o evaluare mai realistăa efectelor acţ iunii seismice în
comparaţ ie cu metodele de calcul plan. Prin integrarea ecuaţ iilor de miş care pentru un set
adecvat de accelerograme, calculul dinamic spaţ ial furnizeazăun volum mare de informaţ ii ş
i
necesităun efort substantial pentru interpretarea ş i utilizarea rezultatelor. Din acest motiv, în
prezenta anexăse prezintănumai metoda pentru calculul răspunsurilor modale maxime
utilizand spectrul de ră spuns de proiectare asociat miş cării de translaţie a bazei de rezemare.
Metoda de calcul cu spectre de ră spuns poate fi descoperitoare dacăcontribuţ iile răspunsurilor
modale exprimate prin factori de echivalenţ ăa maselor modale efective au valori sub 0,7. În
acest caz, eforturile ş
i deformaţ iile se limiteazăinferior la valorile furnizate de calculul plan.
(C.1.4) Relaţ i ipoteze ş

iile de calcul sunt stabilite în aceleaş i au o formăasemă
nătoare cu
relaţ
iile din secţiunea 4.5.
C.1
(C.1.5) În cazul structurilor care nu sunt simetrice în raport cu planele verticale xoz si yoz,
ecuaţ iile de miş care ş i implicit vibraţ iile structurii sunt cuplate elastic.
Ca urmare, ră spunsul sistemului structural la componentele miş cării terenului pe directia x sau
y va include urmatoarele deplasă ri suplimentare: translaţ ii în direcţ iile y sau x, precum ş i
rotirea planş eelor în jurul axei verticale oz. Cuplarea vibraţ iilor modale de translaţ ie şi de
torsiune se identificăprin valori nenule ale factorilor de participare a maselor modale efective
corespunză toare.
În cazul structurilor simetrice, la care centrele de rigiditate coincid cu centrele maselor,
ecuaţ iile de miş care se decupleazăpentru cele trei direcţ ii ortogonale principale de oscilaţ ie.
În aceastăsituaţ ie, torsiunea generalănu este prezentă.
Efectele produse de rotirea bazei generatăde nesincronismul undelor seismice, precum ş i ale
eventualelor distribuţ ii neuniforme a maselor, diferite de cele admise în modelele de calcul, se
vor obţ ine prin aplicarea forţ elor seismice modale de nivel într-o poziţ ie diferităde cea a
centrului maselor de nivel ş i definităde o excentricitate accidentală.
rile ş
(C.1.6) Deplasă i aceleraţ
iile de nivel sunt raportate la centrul maselor de nivel.
(C.1.7) La structurile spaţ iale elementele verticale ş i orizontale de la un anumit nivel (stâlpi,
pereţi structurali ş
i grinzi) sunt conectate la planş ee care pot fi considerate indeformabile sau
deformabile în planul lor. Din aceste considerente, anexa C prezint ăprocedeele generale de
calcul, în scopul utilizării, cu mici intervenţii, a orică rui program de calcul automat destinat
calculului dinamic liniar spaţ ial.
C.2. Determinarea fortelor seismice, eforturilor ş

i deplasărilor modale
(C.2.1) În cazul vibraţ iilor spaţ iale, forţele seismice de calcul asociate fiecă rui mod de
vibraţie se stabilesc cu relaţ ii similare relaţiilor prezentate în capitolul 4 pentru calculul plan.
Forma deformatei, definităde poziţ iile deplasate ale centrelor maselor, este în general o curbă
strâmbăîn spaţ iu, ca urmare a cuplajelor generate de distribuţ ia neuniformăa rigidită ţ ilor ş
ia
maselor. În consecinţ ă, forţele seismice asociate gradelor de libertate dinamicăconsiderate
vor avea orientă ri diferite în raport cu sistemul general de axe în care este descrisăstructura,
indiferent de direcţ ia acţ iunii seismice. Fiecă rui grad de libertate dinamicăîi corespunde o
componentă , forţa seismicăstaticăechivalentă , pentru fiecare mod de vibraţ ie considerat.
La determinarea ră spunsului structural la acţ iuni seismice se pot distinge douăsituaţ ii:
- structuri cu planş ee indeformabile în planul lor,
- structuri cu planş ee deformabile sau fărăplanş ee.
(C.2.2) În general, într-un punct nodal definit de intersecţ ia a cel puţ in douăelemente
structurale, se considerăpatru grade de libertate dinamică , trei de translaţ
ie pe direcţ
iile axelor
generale ce definesc structura (ux, uy, uz) şi o rotaţ
ie în jurul axei normale la baza de rezemare
(z dacăbaza de rezemare se gă seş te în planul orizontal xOy, cu axa z verticală ).
C.M. = centrul maselor

C.R. = centrul de rigiditate
Figura C.1 Grade de libertate dinamicăla nivelul “i” în ipoteza

planşeului indeformabil în planul să
u
C.2
Calculul răspunsului modal spaţ ial la acţ iuni seismice in cazul prezenţ ei planş eelor
indeformabile in planul lor se poate efectua în următoarele ipoteze :
- se neglijeazăcuplajele inerţ iale,
- se neglijeazăinfluenţ a componentei verticale a miş cării seismice a terenului,
- acţ iunea seismicăeste reprezentatăprin miş carea terenului pe una din direcţ iile
axelor orizontale x sau y, sau intr-o direcţ ie oarecare în planul bazei de rezemare,
- la fiecare nivel centrele maselor ş i centrele de rigiditate sunt distincte şi se pot afla
sau nu pe aceeaş i verticalăa structurii; prin unirea lor rezultăfie o axăverticală
dreaptă , fie o linie poligonalăstrâmbăîn spaţ iu,
- în centrul maselor de la fiecare planş eu se considerătrei grade de libertate
dinamică , douătranslaţ ii ux şi uy în direcţiile axelelor x ş iy şi o rotire u în jurul
axei verticale z (fig. C1),
- masele se reduc în centrul maselor (fig. C2), rezultând :
- mase de nivel
n n
mi mi, j A*j m j (C1)
j
1 j1
- momente de inertie ale maselor de nivel in raport cu axa verticala z considerata

n n
J i mi , j d 2j J m, j (C2)
j1 j
1
în care n = numă
rul de mase discrete concentrate mi,j sau distribuite m j pe
suprafeţele A*j ,
dj - distanţ a de la centrul maselor la poziţ
ia masei concentrate mi,,j ,
i - indice de nivel, de la 1 la N,
N - numă rul total de niveluri ale construcţiei.
Figura C.2
ăA*j se obţ
În cazul unei mase m distribuite uniform pe o suprafaţ ine:
mi , j A*j m - masa la nivelul i
J m , j I p ,m m - momentul de inerţ ăde axa z din centrul de greutate
ie faţ
ei A*j , al masei m distribuite uniform
al suprafeţ
Ip,m - momentul de inerţ ei A*j faţ
ie polar al suprafeţ ăde centrul sau
de greutate.
Pentru un mod de vibraţie k, se definesc urmă toarele mărimi:
- masa modalăgeneralizatăîn modul de vibraţ ie k
  
N
M k mi six2 ,k siy2 ,k J i si2,k (C3)
i1
C.3
în care six,k , siy ,k şi si,k sunt componentele din centrul maselor ale vectorului propriu în
modul de vibraţ iile x, y ş
ie k, la nivelul i, pe direcţ i z, respectiv.
- factorii de participare modali
N
px ,k mi six ,k
i
1
N
p y ,k mi siy,k (C4)
i1
N
p ,k J i si,k
i
1
- masele modale efective
2
p x,k p 2y,k p 2,k
m x ,k  m y ,k  J ,k 
* * *
(C5)
Mk Mk Mk
- factorii de participare a maselor modale efective (coeficienţ
i de echivalenţ
a
modali)
m*x,k m*y ,k J * ,k
x ,k  y,k  ,k  (C6)
m m J
unde
N N
m mi si J J i (C7)
i
1 i1
reprezinta masa intregii constructii, respectiv suma momentelor de inertie ale maselor de nivel
in raport cu axa verticala z.
(C.2.3) În cazul unei acţ iuni seismice definite printr-un spectru de proiectare
S dx 
T I S d T (vezi relaţ ia 3.17) asociat unei miş cări de translaţie a bazei într-o direcţie
paralelăcu axa x se dezvoltăurmătoarele forţ e taietoare de bazămodale :
p x,k
F x,k  p x,k S dx  T k S dx  Tk  m *x,k
Mk
p x,k p y,k
F y,k  p y,k S dx  T k  F x,k
Mk p x,k
ş i momentul de torsiune (C8)
p x,k pθ,k
M θ,k  pθ,k Sdx  Tk  Fx,k
Mk p x,k
Pentru fiecare mod propriu de vibraţ ie k, pe direcţiile gradelor de libertate dinamica ux ,
uy , ula fiecare nivel, în centrul maselor, se dezvoltăurmă toarele forţ
e seismice de nivel static
echivalente (figura C3).
mi si x,k
Fi x,k Fx,k
px,k
mi si y,k
Fi y,k F y,k (C9)
p y,k
ş i momentul de torsiune
J i si θ,k
M i θ,k M θ,k
pθ,k
C.4
Figura C.3 Forţ
e seismice de nivel static echivalente în modul k de vibraţ
ie
Pentru o mişcare de translaţ ie a terenului în direcţ

ia y, reprezentatăprin spectrul de
proiectare S dy 
T I S d 
T , forţ
ele taietoare modale la baza structurii sunt:
p x,k
Fx,k  F y,k
p y,k
F y,k S dy (T k )m *y,k (C10)
p θ,k
M θ,k  F y,k
p y,k
În aceastăsituaţ ie, forţele seismice modale de nivel static echivalente se obţ in cu
relaţiile (C9) de mai sus.
În cazul unei miş cări seismice descrise ca o translaţ
ie a terenului într-o direcţ
ie având
orientarea faţ ăde axa x (figura C4), la baza structurii in fiecare mod k de vibratie forţ ele
taietoare de bazăse obţ in cu relaţiile precedente în care
S dx 
T I S d 
T cos (C11)
S dy 
T I S d 
T sin 
Figura C.4
C.5
Forţ ele seismice de nivel static echivalente si rezultantele acestora la baza structurii,
pentru fiecare mod k de vibratie se obţ in prin sumarea algebricăa forţ elor rezultate pentru
cele douăcomponente Sdx ş i Sdy ale spectrului de proiectare S d 
T .
(C.2.4) Pentru structurile care au numai mase discrete ş i grade de libertate dinamice de
translaţie independente (fărălegă
turi indeformabile), se aplicărelaţiile de calcul de mai sus, în
care Jθ,k 0 ş i si θ,k 0 .
C.3. Calculul eforturilor ş

i deplasărilor din acţ
iunea seismică
(C.3.1) În cazul structurilor spaţ iale, eforturile ş i deplasările se obţ in parcurgând urmă toarele
etape:
Etapa I constăîn:
a) schematizarea structurii reale ş i alegerea modelului dinamic prin definirea gradelor de
libertate dinamicăş i a maselor asociate acestora cu relaţ iile (C1) ş i (C2)
b) calculul valorilor, vectorilor proprii ş i al mă rimilor modale asociate – mase modale
generalizate conform relatiei (C3), factori de participare modalăconform relaţ iei (C4),
masele modale efective din relaţ iile (C5) ş i coeficienţ ii de echivalenţ ămodali din
relaţiile (C6) – pentru un numă r suficient de moduri proprii de vibraţ ie, r, astfel încât
suma coeficienţ ilor de echivalenţ ămodalădin relaţ ia (C6) săîndeplineascăcondiţ iile
r r

k 1
x, k 0,9 
k
1
y ,k 0,9 si r GLD (C12)
în care
r - numă rul de moduri proprii de vibraţ ie considerate in calcul
GLD - numărul gradelor de libertate de translaţ ie ş
i de rotaţ ie considerate în modelul
dinamic (vezi ş i paragraful 4.5.3.3.1, aliniatele 8, 10 si 11)
Etapa a II-a se referăla determinarea ră spunsului structurii pentru fiecare direcţ ie principală
de acţiune seismicăconsiderată , pentru care se parcurg urmă toarele faze:
a) calculul forţ elor seismice static echivalente de nivel pentru fiecare mod propriu
de vibraţ ie considerat, 1 k r, conform paragrafului C.2.3, relaţ iile (C8) ş i (C9) sau
relaţiile (C10) ş i, respectiv, (C11)
b) calculul static al eforturilor si deplasă rilor pentru fiecare din cele r seturi de forţ e static
echivalente obţ inute la pasul anterior, aplicate în centrele maselor de nivel
c) suprapunerea răspunsurilor modale. Ră spunsurile modale maxime se combină
probabilistic prin una din cele douăreguli cunoscute, SRSS (radical din suma
pătratelor ră spunsurilor modale) sau CQC (combinare pă traticăcompletă ). În anumite
situaţii, când perioadele proprii de vibraţ ie succesive (Tk+1 < Tk ) se aflăîn relaţ ia Tk+1
 0.9 T k, ră spunsurile modale se combină prin adunarea valorilor absolute
(ABSSUM).
r
- regula de combinare SRSS: E E  E
k 1
2
E ,k (C13)
Aceastăregulăse va aplica la structuri cu perioade naturale distincte cu contribuţ

ii
semnificative la ră
spuns.
r
- regula de combinare ABSSUM: E E E E ,k (C14)
k
1
C.6
Aceastăregulă, care presupune obţ inerea ră spunsurilor modale maxime în acelaş i
moment de timp, se va aplica la structuri cu perioade naturale foarte apropiate Tk+1 
0.9 T k.
r r
- regula de combinare CQC : E E  kl E E,k E E ,l 
1/ 2
(C15)
k1 l1
în care EE reprezintăeforturile sau deplasările totale, iar EE,k si E E,l reprezintă
eforturile sau deplasă rile în modurile de vibraţ ie k si l
kl - reprezintăcoeficientul de corelaţ ie între modurile k si l ş i are valori pozitive sau
negative ( 0 kl 1 cu kl 1 pentru k=l )
Semnele eforturilor, deplasă rilor ş i forţelor seismice static echivalente de nivel
obţinute prin suprapunere modalăse vor considera identice cu cele obţ inute pentru modul
fundamental de vibraţ ie.
Etapa a III-a constăîn introducerea unui caz suplimentar de încă rcare statică, numai cu
momente de torsiune la fiecare nivel. Aceste momente de torsiune reprezintăprodusul dintre
forţele seismice de nivel si mă rimea exccentricită ţilor accidentale definite cu relaţ ia (4.2) din
secţiunea 4.5.2.1, paragraful (1). În aceastăetapăse parcurg urmă torii paş i:
a) combinarea forţ elor seismice modale static echivalente de nivel conform relaţ iilor
(C13-C15)
b) calculul momentelor de torsiune suplimentare pentru fiecare direcţ ie principalăde
acţiune seismică
Μit  Fix Fiy e1i (C16)
în care F ix, F iy sunt forţ ele seismice static echivalente de nivel obţ inute în pasul
anterior
c) calculul eforturilor ş i deplasă rilor asociate momentelor de torsiune obţ inute cu relaţ ia
(C16) aplicate în centrul maselor la fiecare nivel
d) suprapunerea ră spunsurilor eforturi, deplasă ri şi reacţ iuni obţinute în etapele II ş i III de
mai sus. Pentru stabilirea celei mai defavorabile situaţ ii se vor considera toate
combinaţ iile care rezultăprin schimbarea sensului celor douăacţ iuni:
E E E E ,II E E ,III
în care E E ,II - răspunsul obţ inut conform etapei a II-a din suprapunerea răspunsurilor
modale
E E ,III - ră
spunsul obţinut în etapa a III-a din momente suplimentare de torsiune
Etapa a IV-a efectueazăcombinarea răspunsurilor structurii la acţ iunea seismicăpentru cele
douădirecţ ii principale de miş care a bazei de rezemare. Ră spunsurile aferente celor două
direcţii de acţ iune se combinăconform regulilor din paragraful 4.5.3.6 folosind relaţ iile 4.14
şi 4.15
E Edx ”+”0,30 E Edy 0,30 E Edx ”+” E Edy
sau regula de combinare SRSS

E  EEdx E Edy
2 2
C.7
ANEXA D
PROCEDEU DE CALCUL STATIC NELINIAR (BIOGRAFIC) AL

STRUCTURILOR
D.1. Concepţ
ia procedeului
Procedeul face parte din categoria celor care considerădeplasă rile structurale drept
parametru esenţial al ră
spunsului seismic al structurilor (procedeu bazat pe deplasare).
Procedeul implicăconstruirea diagramei forţ ei tă
ietoare de bază– deplasarea laterală
caracteristicăpentru structura analizată. În versiunea din prezenta anexă , deplasarea la
vârful construcţiei este consideratădeplasare caracteristică, deş i procedeul se poate
modifica pentru orice altălocalizare a deplasării caracteristice pe înălţimea clădirii.
ă– deplasare se obţ
Curba forţ ine prin calcul static neliniar (biografic) al structurii.
Pe această curbă se marchează punctele reprezentând cerinţ ele de deplasare
corespunzătoare stă
rilor limităasociate unor cutremure cu diferite perioade de
revenire.
Aceste cerinţ
e sunt determinate din spectrele de deplasare ale ră
spunsului seismic
inelastic.
Condiţ ia generalăde siguranţ ă: cerinţ ăcapacitate se controleazăverificând dacă
deplasă rile (de exemplu, deplasă rile relative de nivel), deformaţ iile (exemplu, rotirile
în articulaţ iile plastice) în cazul elementelor ductile, rezistenţ ele în cazul elementelor
fragile, asociate cerinţ elor, sunt mai mici decât valorile admise pentru stă rile limită
considerate. Aplicarea procedeului implicăurmătoarele operaţ ii principale:
(i) stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii
ălaterală– deplasare la vârful construcţ
(ii) construirea curbei forţ iei
(iii) transformarea curbei forţ ălaterală– deplasare la vârf pentru construcţ
ia
realăcu mai multe grade de libertate (MDOF) în curba corespunzătoare
sistemului echivalent cu un grad de libertate (SDOF)
(iv) selectarea spectrelor de deplasare inelastice relevante din baza de date,
atunci când aceasta existăsau construirea spectrelor pe baza unor seturi de
accelerograme compatibile cu spectrul de proiectare (de acceleraţ ie);
caracteristicile structurii cu un grad de libertate utilizate la construirea
spectrelor sunt cele stabilite la treapta (iii) a calculului
(v) stabilirea cerinţ ei de deplasare lateralăpentru stările limităconsiderate,
determinarea valorilor corespunză toare ale deplasă rilor relative sau a
deformaţ iilor în elementele structurale ş
i verificarea încadrării acestora în
limitele admise
D.1
Forţ a
laterală
F formarea mecanismului
cinematic plastic
Fy
apariţia
articulaţiilor Siguranţă
plastice limitată
Degradare
limitată
dy d SLS du dULS Deplasare

laterală
,d
`Figura D.1.
În cazul construcţ iilor nou proiectate, procedeul se utilizeazăpentru verificarea

comportă rii (performanţ elor) seismice ale unei construcţ
ii proiectate prin metode de
proiectare curente (metoda A).
Procedeul se poate folosi ş i la verificarea structurilor existente oferind avantajul, în
raport cu procedeele obiş nuite de verificare bazate pe evaluarea gradului de asigurare
seismicăR (vezi P100/92), cănu necesităprecizarea factorului de comportare q. În
marea majoritate a cazurilor valoarea acestui coeficient nu poate fi determinatăpractic
la construcţ iile existente. Pe de altăparte, procedeul evalueazămult mai precis gradul
de degradare ş i vulnerabilitatea construcţ iei, considerând drept principal parametru al
comportă rii seismice, deplasarea lateralăa structurii.
D.2. Evaluarea proprietăţ ăş

ilor de rezistenţ i de deformaţ
ie a elementelor
structurale
Sunt prezentate exemplificativ, procedurile specifice elementelor de beton armat.

Pentru evaluarea capacitaţ ii de rezistenţ ăa elementelor se folosesc valorile medii ale
elor materialelor, beton ş
rezistenţ i oţ el. Ideal, capacitatea de deformaţie se poate
determina experimental sau estima prin analogie cu rezultatele experimentale
disponibile în literatura de specialitate.
Alternativ, capacită ţile de rezistenţ ăsi deformaţ ie se pot determina analitic, prin
utilizarea unor relaţ
ii constitutive adecvate pentru beton si otel, dupăcum urmează:
(i) La calculul capacităţ
ii de rotire specifică(curburii) ş
i la evaluarea capacităţ
ii
ăse considerăurmă
de rezistenţ toarele valori ale deformaţ iei ultime a betonului
comprimat:
iuni de beton neconfinate, cu = 0,5 o/oo
- pentru secţ
- pentru cazul secţ
iunilor confinate (cu etrieri prevăzuţi cu cârlige ancorate în miezul
de beton la un unghi de 135o, dispuş i la distanţe de cel mult 6 diametre ale armăturii
longitudinale)
D.2
1,4 f yk su
cu 0. 004  0.02 (D.1)
f ck
unde:
 coeficientul volumetric al armăturii transversale
fyk limita de curgere caracteristicăa armă
turii transversale
su deformaţ
ia din armă
turile transversale asociate efortului unitar maxim;
(su=5%)
fck rezistenţ
a caracteristicăa betonului confinat
(ii) Relaţ
ia (D.1) se aplica numai zonei de beton confinate, exceptând stratul de
acoperire.
(iii) La evaluarea capacităţii de rotire plasticăla încovoiere, lungimea zonei plastice lp
se va determina cu relaţia:
l p 0 ,008l 0 ,022 f ys 
dbL (D.2)
l distanţ iunea critică(de moment maxim) ş

a între secţ i punctul de schimbare a
curburii (de anulare a momentului) (mm)
fys limita de curgere a armă
turilor longitudinale (MPa)
dbL diametrul armă
turilor longitudinale (mm)
(iv) Pentru starea limităultima se va considera numai 2/3 din rotirea la rupere,
iilor de la punctele (i), (ii) ş
calculata pe baza indicaţ i (iii)
(v) În calculul deplasărilor se vor considera valorile de rigiditate corespunzătoare
secţiunilor fisurate. Pentru elementele structurale se recomandăutilizarea rigidităţ ilor
corespunză toare punctului de iniţ iere a curgerii. Perioada structurii determinatăastfel
este asociata limitei inferioara a rigidităţii globale.
ălaterală– deplasarea la vârful construcţ

D.3. Construirea curbei forţ iei
Curba se obţ ine prin calcul static neliniar, de tip biografic, utilizând programe de
calcul specializate care iau în considerare modifică rile structurale la fiecare pas de
încărcare.
Încărcările gravitaţ
ionale corespunză
toare grupă
rii seismice de calcul se menţ
in
constante.
Pentru a ţ
ine seama de incertitudinile privind distribuţ ia pe verticalăa forţ
elor laterale
se considerădouădistribuţii înfăşurătoare diferite şi anume:
- o distribuţ
ie în care forţ
ele laterale sunt proporţ
ionale cu masele de nivel
- o distribuţ ie rezultatădin analiza modalăpentru modul 1 de vibraţie; se poate
accepta o distribuţ ie simplificatătriunghiulară(triunghiul cu baza la vârful
construcţ iei).
Cele douădistribuţii se menţ in pe rând constante, mărind la fiecare pas de încărcare,
numai valoarea forţ
ei laterale.
D.3
Calculul permite determinarea ordinii probabile a articulaţ
iilor plastice, respectiv
determinarea mecanismului de cedare.
Ruperea structurii corespunde deplasă rii la care structura nu mai poate susţ ine
încă rcările verticale, respectiv ruperii unui element vital pentru stabilitatea structurii
(stâlp, perete).
Se recomandăca diagrama săfie construităpânăla o deplasare cu cca 50% mai mare
decât cerinţ a de deplasare corespunzătoare stă
rii limităultime, pentru a evidenţia
evoluţia procesului de degradare până în apropierea prăbuş irii ş
i implicit a
vulnerabilităţ ăde prăbuş
ii clădirii faţ ire.
D.4. Echivalarea structurii MDOF cu un sistem SDOF
Curba stabilităpentru structura realăse converteş te într-o relaţ ă– deplasare

ie forţ
pentru sistemul echivalent cu un grad de libertate pentru ca parametrii acesteia să
poatăfi puş i în relaţ
ie directăcu spectrele ră
spunsului seismic, construite pentru
sisteme cu un grad de libertate.
Notaţ
ii:
 vectorul formei deplasărilor normalizate (valoarea 1 la vârf). Procedura se poate
modifica foarte uş or pentru cazul în care se selecteazăalt nivel pentru deplasarea
caracteristica, considerând valoarea 1 la nivelul deplasării caracteristice.
n
M mi , masa sistemului MDOF (suma maselor de nivel m i)
1
F tă
ietoare de bazăa sistemului MDOF
M 
T 
M
 mii2 masa generalizatăa sistemului echivalent SDOF
L 
T 
M
1 mi
i coeficient de transformare
Relaţ
iile de echivalare între mă ri d ş
rimile răspunsului SDOF, deplasă e F, ş
i forţ i
mărimile asociate răspunsului MDOF, d ş i F, rezultăastfel:
M

d  d
mii d 2
(D.3)
L mii
M M F mi mi
2

F  2 F  
i
F (D.4)
L  mii 
2
În vederea stabilirii parametrilor structurali definitorii pentru spectrele răspunsului

seismic inelastic, curba F - d urmeazăsăfie idealizatăsub forma unei diagrame
biliniare (fig. D1).
În acest scop forţa de iniţ
iere a curgerii se ia egalăcu rezistenţ
a ultimăa sistemului,
corespunză toare formării mecanismului plastic.
Rigiditatea iniţialăa sistemului idealizat se determinăastfel încât capacitatea de
absorbţ ie de energie sănu se modifice prin schematizarea curbei (ariile celor două
curbe săfie egale).
D.4
In cazul idealiză rii sub forma unei diagrame biliniare fă
răconsolidare în domeniul
post-elastic, deplasarea la curgere dy rezultă:
 Em 
d y 2
d
m  
 (D.5)
 F y 
unde:
dm, Em sunt deplasarea, respectiv energia de deformaţ
ie (aria situatăsub curba)
corespunzătoare formării mecanismului plastic
În cazul în care cerinţ
a de deplasare determinatăconform paragrafului D.5 este mult
diferităde valoarea dm, adoptarea unei proceduri iterative este recomandabilă.
D.5. Selectarea spectrelor de răspuns
Cerinţele de deplasare pentru starea limităde serviciu (SLS) se determinădirect din

calculul static elastic al structurii MDOF sub încărcă rile seismice de calcul reduse
corespunză tor coeficienţilor , care ţin seama de perioada de revenire mai scurtăa
acţiunii seismice asociate cu starea limităde serviciu (vezi Anexa E, paragraful E.1).
Cerinţ ele de deplasare ale sistemului SDOF echivalent, pentru starea limităultimă
(ULS), se obţ in din spectrele de deplasare ale răspunsului seismic inelastic. Se pot
folosi, dacăexistă , spectre aproximative, specifice amplasamentului.
În caz contrar, spectrele se pot calcula folosind programe de calcul specifice, utilizând
accelerograme înregistrate sau simulate compatibile cu spectrul de proiectare pe
amplasament.
Pentru clă dirile noi, cu structura de beton armat, dimensionate conform prevederilor
capitolelor 3-6, spectrul inelastic de deplasare, SDi(T) se poate aproxima cu ajutorul
relaţiei D.6. Nu se admite utilizarea relaţ iei D.6 în cazul construcţ iilor existente,
dimensionate la forţ e laterale mai mici decât cele prevă
zute în acest cod.
d SD i (T) c SD e (T)
*
(D.6)
c coeficient de amplificare al deplasă
rilor în domeniul inelastic (vezi Anexa E,
paragraful E.2)
SDe (T) spectrul de ră
spuns elastic (capitolul 3)
Parametrii care caracterizeazăvalorile spectrale, respectiv cerinţ

ele de deplasare, sunt:
- perioada Ta sistemului SDOF echivalent, determinate cu formula:
Md *y
T 2

(D.7)
F y*
- coeficientul seismic c*y
*
Fy
cy * (D.8)
Mg
D.5
D.6. Controlul deplasărilor structurale
Dupădeterminarea cerinţ elor de deplasare ale sistemului SDOF, acestea se convertesc

în cerinţ
ele de deplasare ale structurii reale MDOF, inversând relaţ
ia (D.3):
L

d  d
mii d  (D.9)
M mii2
Corespunzător acestor deplasă ri globale, se determină mecanismul de cedare,
eforturile in elementele fragile, deplasările relative de nivel ş i deplasă rile individuale
ale elementelor (rotiri dezvoltate în articulaţ iile plastice punctuale echivalente etc) ş i
se verificădacăsunt îndeplinite condiţ iilor pentru starea limităconsiderată . Valorile
admisibile ale deplasării relative de nivel, corespunzătoare stă rii limita ultime drULS
,a ,
pot fi majorate cu 25% fata de valorile prevăzute în cadrul Anexei E.
Pe baza verificărilor deplasărilor structurale se valideazăsoluţ ia de structură
proiectatăprin metodele obişnuite sau se corectează
, dacăeste cazul, soluţ
ia pânăla
obţinerea performanţ
elor necesare.
D.6
ANEXA E
PROCEDEU DE VERIFICARE A DEPLASĂRII LATERALE

A CADRELOR DE BETON ARMAT
Se are în vedere verificarea la douăstă ri limită, respectiv starea limităde serviciu (SLS)
şi starea limităultimă(ULS). Condiţ ia de verificare asociatăstă rii limite ultime este de
regulădimensionantăîn cazul zonelor seismice caracterizate prin perioade de colt mari
(1,6s, în cazul oraşului Bucureş ti), datorita amplifică rilor importante ale deplasarilor in
domeniul inelastic, înregistrate in cazul structurilor cu perioade in domeniul 0-Tc .
E.1. Verificarea la starea limităde serviciu (SLS)
Verificarea la starea limita de serviciu are drept scop menţ inerea funcţiunii principale a
clădirii in urma unor cutremure, ce pot apă rea de mai multe ori in viata construcţ iei, prin
limitarea degradă rii elementelor nestructurale si a componentelor instalaţ iilor aferente
construcţ iei. Prin satisfacerea acestei condiţ ii se limiteazăimplicit si costurile reparaţ iilor
necesare pentru aducerea construcţ iei in situaţ ia premergă toare seismului.
Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:
q d r d r,a
SLS SLS
dr (1)
d rSLS deplasarea relativăde nivel sub acţ

iunea seismica asociata SLS
 factor de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtăa acţ
iunii
seismice. Valoarea factorului 
este:
 0.4 pentru clă
dirile încadrate in clasele I si II de importanta
 0.5 pentru clă
dirile încadrate in clasele III si IV de importanta.
dr deplasarea relativa a aceluiaş i nivel, determinatăprin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare (vezi capitolul 4). Se ia în considerare numai
componenta deformaţ iei care produce degradarea pereţ ilor înrămaţ i, extră
gând
partea datoratădeformaţ iei axiale a stâlpilor in cazul in care aceasta are o
contribuţie semnificativa la valoare deformaţ iei totale. Rigiditatea la incovoiere a
elementelor structurale, utilizatăpentru calculul valorii dr , se va determina
conform tabelului F.1.
SLS
d r ,a valoarea admisibila a deplasă rii relative de nivel. In lipsa unor valori specifice
elementelor nestructurale utilizate, determinate experimental, deplasarea admisă
poate fi selectatăconform tabelului F.2.
E.1
Valoarea deplasă rii relative de nivel d rSLS poate fi determinata alternativ prin calculul
dinamic liniar al structurii sub acţ iunea accelerogramelor asociate cutremurului de
proiectare, reduse corespunză tor prin coeficientul . Calculul dinamic liniar se
recomanda in cazul structurilor cu o distribuţ ţ
ie neregulata a rigidităii pe verticala.
Tabelul E.1 Valori de proiectare ale modulelor de rigiditate

Modul de interacţ
iune Elementele nestructurale Elementele nestructurale nu
contribuie la rigiditatea de interacţ
ioneazăcu structura
ansamblu a structurii
Rigiditatea secţ
ională EbIb* 0,5 E bIb*
*
Eb - Modulul de elasticitate al betonului
Ib - Momentul de inerţ
ie al secţ
iunii brute de beton
Tabelul E.2 Valori admisibile ale deplasă

rii relative de nivel
Tipul de elemente Materiale fragile ataş
ate Clădirile cu elemente
nestructurale structurii nestructurale fixate astfel încât nu
interacţioneazăcu structura
Rigiditatea 0,004 h* 0,008 h*
secţională
*
h – înă
lţimea de nivel
E.2. Verificarea la starea limităultimă(ULS)

Verificarea la starea limita ultima are drept scop evitarea pierderilor de vieţ i omeneş ti la
atacul unui cutremur major, foarte rar, ce poate apă rea in viaţa unei construcţ ii, prin
prevenirea pră buş irii totale a elementelor nestructurale. Se urmă reş te deopotrivă
realizarea unei margini de siguranţ a suficiente fata de stadiul cedă rii elementelor
structurale.
Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:
d rULS c q d r d ULS
r ,a (2)
ULS
dr deplasarea relativăde nivel sub acţ
iunea seismica asociata ULS
E.2
dr definit in cadrul paragrafului F.1. In lipsa datelor care săpermităo evaluare mai
precisă , rigiditatea la încovoiere a elementelor structurale, utilizatăpentru calculul
valorii dr, se considerăegalăcu jumătate din valoarea corespunză toare secţ
iunilor
nefisurate.
c coeficient de amplificare al deplasă rilor, care ţ ine seama că pentru T<Tc
deplasările seismice calculate in domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
corespunză toare ră
spunsului seismic elastic. Valorile c se aleg conform relaţ
iei (3).
d rULS
,a valoare admisibila a deplasă
rii relative de nivel, egalăcu 2%.
 2 pentru T Tc 3

c  1 pentru T 0 ,8 Tc (3)

int erpolare liniară pentru Tc 3 T 0 ,8 
 Tc
Pentru structurile ce posedăneregularităţi importante ale rigidităţ

ii si/sau rezistenţ
ei pe
ULS
verticalăse recomandăverificarea prin calcul dinamic neliniar a valorilor d r ,a , după
dimensionarea prealabilăa elementelor structurale.
E.3
ANEXA F
ASPECTE SPECIFICE ALE ALCĂTUIRII

ELEMENTELOR DIN OŢEL
F.1. Clase de secţ

iuni
Clasificarea secţiunilor transversale se face funcţ ie de supleţ

ea pereţilor secţiunii ş
i de
ia ş
distribuţ i semnul tensiunilor σ. Prin supleţ e, se înţelege raportul dintre lăţimea şi
grosimea peretelui. Aceastăclasificare este necesarăpentru a delimita secţ iunile care
pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic de celelalte secţiuni.
Sunt definite patru clase de secţiuni:
 Clasa 1 – secţ iuni care permit plastificarea lor ş i dezvoltarea articulaţ

iilor plastice
(rotire sub efort constant), fărăapariţia voalărilor, pânăla atingerea unghiurilor de
rotire plasticăadmisibile. Este posibilăredistribuirea eforturilor în structură , iar
calculul se face pe baza teoriei for mării articulaţ
iilor plastice.
 Clasa 2 – secţ iuni care permit formarea articulaţ iilor plastice, dar care au o
capacitate de rotire plasticăredusăş
i nu permit redistribuirea plasticăa momentelor
încovoietoare în structură. Calculul eforturilor în structurăse face în domeniul
elastic.
 Clasa 3 – secţ iuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme pânăla
nivelul limitei de curgere (rezistenţa criticăde voalare se situeazăla nivelul limitei
de curgere), fă răa se putea dezvolta însăarticulaţ ii plastice. Calculul eforturilor în
structurăse face în domeniul elastic.
 Clasa 4 – secţ iuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare (caracterizat de

rezistenţ
e critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedicăatingerea limitei
de curgere în fibra extremăcomprimată . Calculul eforturilor în structurăse face în
domeniul elastic.
F.1
F.2. Supleţ
ea pereţ
ilor secţ
iunilor conform claselor de secţ
iuni
În tabelul F.1 sunt date valorile maxime ale supleţ

ilor pereţ
ilor barelor funcţ
ie de
forma secţiunii ş
i de distribuţ
ia tensiunilor.
Tabel F.1.
VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR

STRUCTURALE METALICE
(a) Tă
lpi încadrate de inimi
Clasa Modul de
Încovoiere Compresiune
secţ
iunii obţ
inere
- -
Distribuţia
tensiunilor
+ - + -
Ţevi laminate c 3t t 33 c 3t t 42

1
Alte secţ
iuni c t 33 c t 42
Ţevi laminate c 3t t 38 c 3t t 42
2
Alte secţ
iuni c t 38 c t 42
- -
Distribuţia
tensiunilor
+ - + -
Ţevi laminate c 3t t 42 

c 3t t 42
3
Alte secţ
iuni c t 42 c t 42
f y (N/mm2) 235 275 355

 235 f y
 1 0,92 0,81
F.2
Tabel F.1 (continuare)

(b) Tă
lpi ieş
ite în consolă
Secţ
iuni laminate Secţ
iuni sudate
Clasa Modul de Compresiune + Încovoiere
Compresiune
secţ
iunii obţ
inere
Distribuţia - - + - - -
tensiunilor + - + + +
10 10
Secţ
iuni laminate c t 10 ct ct
 
1 9 9
Secţ
iuni sudate c t 9 ct ct
 
11 11
Secţ
iuni laminate c t 11 ct ct
 
2 10
c t 10 ct
10
Secţ
iuni sudate ct
 
- - -
Distribuţia + + +
tensiunilor
Secţ
iuni laminate c t 15 c t 23 k
3
Secţ
iuni sudate c t 14 c t 21 k 
fy (N/mm2) 235 275 355

 235 f y
 1 0,92 0,81
F.3
Tabel F.1.(continuare)
(c) Inimi
Clasa Compresiune +
Încovoiere Compresiune
secţ
iunii Încovoiere
+ + +
Distribuţia
tensiunii
- - -
Când 0,5 :
c t 396 131
1 c t 72 c t 33
Când 0 ,5 :
c t 36 
Când 0,5 :
c t 456 131
2 c t 83 c t 38
Când 0 ,5 :
c t 41,5
+ +
Distribuţia
tensiunii
-
+
Când  1:
c t 42
0,67 0,33
3 c t 124 c t 42 Când  1:
c t 62
1 

fy
235 275 355
(N/mm2)
 235 f y
 1 0,92 0,81
F.4
Tabel F.1 (continuare)

(d) Corniere Nu se aplică

cornierelor prinse pe
A se vedea ş i pct. (c) “Tălpi toatălungimea de alte
ieş
ite în consolă ” elemente
Clasa
Compresiune
secţ
iunii
- -
+
Distribuţia
tensiunilor -
h b h
3 15 11,5
t 2t
(e) Ţevi rotunde
Clasa Compresiune
secţ
iunii Compresiune + Încovoiere
1 d t 502
2 d t 702
3 d t 902
f y (N/mm2 ) 235 275 355
 235 f y  1 0,92 0,81
2 1 0,85 0,66
F.5
F.3. Rigidizările barelor disipative
F.3.1. În figurile F.1, F.2 ş i F.3 este prezentat modul în care se amplaseazărigidizările
la barele disipative scurte, lungi ş i intermediare.
a
e
a-a a a a a
bst tst
hw
tw
a
Fig.F.1. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativăscurtă
a
d e d
c c=1,5b c=1,5b c
a-a
bst tst
hw
tw
b
a
Fig.F.2. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativălunga

a
d e d
c c' a' a' a' c' c
a-a
bst tst
hw
tw
b
a
Fig.F.3. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativăintermediară
F.6
F.3.2. Distanţ
ele dintre rigidiză
ri sunt:
M pl ,link
- în cazul barei disipative scurte: e 1,6
V pl ,link
 h 
a 30t w  w  pentru θp = 0,08 rad
 5 
 h 
a 52t w  w  pentru θp = 0,02 rad
 5 
M pl ,link
- în cazul barei disipative lungi: e 3
V pl ,link
c = 1,5b
c = min (1,5b, 0,5d)
M pl ,link M pl ,link
- în cazul barei disipative intermediare: 1,6 e 3
V pl ,link V pl ,link
a’ se determinăprin interpolare liniarăîntre valorile:
M
a’= a dacăe 1,6 pl ,link ş i p 0,08...0 ,02 rad
V pl ,link
M pl ,link  M
a' 1,5
V pl ,link b  dacăe 3 pl ,link ş
 i p 0 ,02 rad
  V pl , link
c’ = min (1,5b, a’)

c = min (1,5b, 0,5d)
În relaţ iile de mai sus s-au folosit notaţiile:

t w - grosimea inimii barei disipative
b - lăţ imea tălpii barei disipative
e - lungimea barei disipative
a, a’, c , c, c’, d - distanţ
e între rigidizări (conform figurilor F.1, F.2, F.3)
F.7
F.4. Valori ale coeficientului Ω
(1) Pentru un calcul simplificat se pot folosi valorile coeficientului Ωdate în tabelul
F.2.
Tabel F.2
VALORI ALE COEFICIENTULUI Ω
Tipul structurii Ω
a) Cadre necontravântuite 3,0

b) Cadre contravântuite centric 2,0
c) Cadre contravântuite excentric 2,5

d) Pendul inversat 2,0
f) Cadre duale
- cadre necontravântuite + cadre contravântuite centric 2,0
- cadre necontravântuite + cadre contravântuite excentric 2,5
F.5. Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate
(1) Se vor aplica prezentele prevederi dacăîn normele de proiectare ale structurilor
metalice nu sunt alte specificaţ
ii.
(2) Lungimea de flambaj l f a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe poate fi
obţinutădin diagrama prezentatăîn figura F.4.
(3) Lungimea de flambaj l f a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile poate fi
obţinutădin diagrama prezentatăîn figura F.5.
(4) Factorii de distribuţ ii 1 ş

ie a rigidităţ i 2 (fig. F.6) sunt obţ
inuţ
i cu relaţ
iile:
K C K 1
1  (F.1)
K C K 1 K 11 K 12
K C K 2
2  (F.2)
K C K 2 K 21 K 22
F.8
Articulat
1,
1,0
0
0,
95
0,9
0,
9
1
0,
0,8
85
0,
8
0,7
0,
75
0,6
0,
7
0,
0,5
675
0,
65
0,
0,4
625
0,
0,3
6
0,
57
5
0,2
0,
55
0,
0,1
52
5
Incastrat
0,
5
0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
Incastrat 2 Articulat
Figura F.4 – Raportul l f /L dintre lungimea de flambaj ş
i
lungimea teoreticăa unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe
Articulat
1,0 5,
0
4,
0
0,9
3, ,8
0
2 6
2 , ,4
1
2
0,8
2,
2
2,
0
0,7
1, ,8
9
1
1,
0,6
7
1,
6
1,
5
0,5
1,
4
0,4
1,
3
1,
2 5
0,3
1,
2
1,
15
0,2
1,
1
1,
0,1
05
Incastrat
1,
0
0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
Incastrat 2 Articulat
Figura F.5 – Raportul l f /L dintre lungimea de flambaj ş
i
lungimea teoreticăa unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile
F.9
(5) Când grinzile nu sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinată
în conformitate cu tabelele F.3, F.4, cu condiţ ia ră mânerii în domeniul elastic a
grinzilor sub acţ
iunea momentelor de calcul.
Tabel F.3
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe
 
I
1 K 0,5
L

I
2 K 0,75
L

I
3 K 1,0
L
Tabel F.4
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile
 
I
1 K 1,5
L

I
2 K 0,75
L

I
3 K 1,0
L
K1
Factor de distributie 
1
K11 K12
Stalp de verificat KC
K21 K22
Factor de distributie 2
K1
Figura F.6 – Factori de distribuţ

ie pentru stâlpii continui
F.10
(6) Pentru structurile clă dirilor în cadre rectangulare cu planş
ee din beton, cu
topologia structurii regulatăş i încărcare uniformă, se pot adopta, pentru grinzi,
rigidităţ
ile din tabelul F.5.
Tabel F.5
Rigiditatea K a unei grinzi dintr-o structurăcu planş
ee din beton armat
Structurăcu noduri Structurăcu noduri
Condiţ
ii de încărcare pentru grindă
fixe deplasabile
Grinzi care suportădirect planş
eul I I
1,0 1,0
din beton armat L L
I I
Alte grinzi încărcate direct 0 ,75 1,0
L L
Grinzi supuse numai la acţ
iunea I I
0 ,5 1,5
momentelor de la extremităţi L L
(7) Dacămomentul de calcul al unei grinzi depă ş

eş ăelastic
te momentul de rezistenţ
Wel fyd / 
M0 , se poate considera grinda articulatăîn acel punct.
(8) Dacăgrinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor trebuie corectatăîn
consecinţ ă. Pentru aceasta se pot utiliza funcţ
iile de stabilitate. O alternativăsimplă
constăîn neglijarea surplusului de rigiditate datorat întinderii axiale ş i considerarea
efectelor compresiunii axiale cu valorilor aproximative prezentate în tabelele F.6 ş i
F.7.
Tabel F.6
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe
 
I N 
K 0 ,5 1 1 ,
0 
L 
1.
 N E 

I  N 
2. K 0,75 
1 1,0
 

L NE 

I N 
K 1,0 1 0 ,4 
L 
3.
 N E 
în care: N E 2 EI L2
F.11
Tabel F.7
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile
 
I N 
1. K 1,5 1 0 ,2 

L 
NE 

I  N 
2. K 0,75 
1 1,0
 

L NE 

I N 
3. K 1,0 
1 0,4 
L NE 

în care: N E 2 EI L2
(9) Urmă toarele relaţ

ii se pot utiliza ca alternativăla valorile date în diagramele din
figurile F.4 şi F.5:
(a) cadre cu noduri fixe:
lf1 0 ,145
1 2 0,26512 

1 2 0 ,24712 
(F.3)
L 2 0 ,364 
(b) cadre cu noduri deplasabile:
1 0 ,2 
1 2 0 ,1212 
0 .5
lf
 (F.4)
1 0 ,8
L  1 2 0 ,6012 

(10) O structurăpoate fi consideratăcu noduri fixe în cazul în care sistemul de

contravântuire reduce deplasă
rile orizontale cu cel puţ
in 80%.
F.12
ANEXA G
PROIECTAREA PLĂCII GRINZILOR LA REZEMAREA PE

STÂLPII CADRELOR COMPOZITE
G.1.Generalităţ
i
(1) Acestăanexăse referăla proiectarea plăcii din zona stâlpilor din oţel sau
compoziţi în cazul cadrelor alcă
tuite din grinzi din oţ
el compozite cu plăci din beton
armat.
(2) Pentru a se asigura ductilitatea la încovoiere a zonelor disipative ale acestor

grinzi sunt necesare îndeplinirea a douăcondiţ ii:
-săse evite flambajul componentei din oţ el .
-săse evite zdrobirea betonului plăcii
Prima condiţ ie limiteazăsuperior aria de armă tura longitudinala întinsăAS din
lătimea efectivăa plă cii ş
i impune limitarea supleţ ei pereţ ilor comprimaţi ai secţ
iunii
din oţel.
A doua condiţ ie limiteazăinferior aria de armaturătransversalăAT care trebuie
dispusăîn placă în imediata vecinătate a stă lpului.
G.2. Reguli pentru prevenirea zdrobirii premature a betonului plăcii grinzii

compozite (fig 7.2)
G.2.1 Grinda compozitătransmite un moment negativ stâlpului marginal (exterior)
G 2.1.1 Nu existăgrindătransversalăde faţ

adăş
i nici placăîn consolăfata de stâlp
spre exterior .
(1) În acest caz momentul maxim ce se poate transfera de la grindăla stâlp este cel
capabil al grinzii din oţ
el
G.2.1.2 Nu existăgrindăde faţ

adătransversala dar existăplacăîn consolă.
(1) În acest caz momentul maxim ce se poate transfera stâlpului este momentul
ţ
capabil al grinzii compozite. Barele din lăimea efectivăde placăse vor ancora în placa
în consolăprin bucle care înconjoarăstâlpul
G.2.1.3 Existăgrindătransversalăde faţ

adădar nu existăplacăîn consolăspre
exterior.
(1) Când existăgrindătransversalăsingurul mod de transfer al momentului este

preluarea de că
tre aceastăgrindăa forţ
elor de intindere din armă
turile din placă
.
(2) Barele de armă

turăale plă
cii se vor ancora cu ciocuri de conectorii grinzii
transversale .
(3) Aria de armă ţ

tura As care se va dispune pe o lăime egalăcu lăţ
imea efectivă
definităîn tabelul 7.5 va fi determinatăde relaţia:
G.1
As  FRd3 / f sd (G.1)
FRd3 = n P Rd (G.2)
unde:
ţ
n este numărul de conectori din lăimea efectivăa plă
cii
PRd efortul capabil al conectorului
(4) Grinda transversalăde faţ adăsolicitatăla forţele orizontale aplicate

ătăietoare ş
conectorilor trebuie verificatăla încovoiere , forţ i torsiune.
adăş
G.2.1.4. Existăgrindăde faţ i placăîn consolă.
(1) În acest caz se aplicăG 2.1.2
G.2.2 Grinda compozitătransmite un moment pozitiv stâlpului marginal (exterior)
adătransversalăş
G.2.2.1. Nu existăgrindăde faţ i nici placăîn consolă
(1) Transferul momentului este posibil prin transmiterea directa a compresiunii de

la placăla talpa stâlpului.
(2) Forţ
a maximătransmisăde placăeste datăde relaţ
ia:
FRdl = b c deff (0,85f cd) (G.3)

unde
deff este în cazul plă cilor din beton armat înă
lţimea totalăa plă
cii iar in cazul
placilor compozite cu tablăcutatăreprezintăgrosimea betonului de peste tabla
cutată
bc este lă ţimea stâlpului
( 3) Dacăsunt prevă zute dispozitive suplimentare de preluare a compresiunii,

sudate de talpa stâlpului beff poate creş
te dar nu mai mult decât valorile date în tabelul
7.5
(4) Betonul din vecină tatea tălpii stâlpului trebuie fretat cu armaturătransversală
AT .Aria acestei armături trebuie săsatisfacărelaţ ia:
A T0,21 deff bc(0,15l –bc ) fcd / ( 0,15l f sd) (G.4)
(5) Aceasta armă turăse va distribui uniform pe o lungime egalăcu beff . Prima
ămai mare de 30 mm de talpa stâlpului.
barănu va fi la o distanţ
(6) Armătura transversalăpoate fi ş

i armă
tura determinata din încovoierea plă
cii
G.2.2.2. Nu existăgrindăde faţ

adătransversală, existăplacăîn consolă
(1) Momentul poate fi transferat în acest caz prin douămecanisme:
Mecanismul 1 : prin compresiune directăasupra stâlpului.Forta de transfer prin

acest mecanism va fi data de relaţ
ia (G.3)
G.2
Mecanismul 2 : prin diagonale comprimate din beton care acţ ioneaza înclinat pe
părţile laterale ale stâlpului . Înclinarea acestor diagonale este de 45o . Forţ
a de
transfer prin acest mecanism va fi data de relaţ ia:
FRd2=0,7 hc deff (0,85) f cd (G.5)

unde hc este înălţ
imea secţ iunii stâlpului
(2) Armătura transversalăcu rol de tirant A T trebuie săsatisfacărelaţ

ia :
A TFRd2 / (2 fsd ) =0,3hc deff f cd /fsd,T (G.6)
(3) ţ
Aria de armaturăA T se va distribui pe o lăime egalăcu hc ş
i va fi ancorat ă
corespunzător . Rezultăo lungime totalăa barelor de armătură
L=bc +4hc+2 l b (G.7)

unde lb este lungimea de ancoraj a barei
(4) Forţ
a maximăde compresiune ce poate fi transmisăde placăva fi:
FRd1 + F Rd2 = b+eff deff (0,85 f cd ) în care b+eff =0,7hc +bc (G.8)
ţ
Momentul capabil pozitiv al grinzii compozite se va calcula considerând o lăime
efectivăde placăegalăcu b+eff
G.2.2.3 Existăgrinda transversalăde faţ

adă
(1) În acest caz compresiunea din placăacţ ioneazăasupra grinzii de faţ

adă.
mobilizand al treilea mecanism de transfer ş ăFRd3 datăde relaţ
i o forţ ia (G.2)
(2) Pentru a se transmite forţ

a de compresiune maxima a plăcii trebuie respectată
condiţ
ia :
FRd1+ F Rd2+ FRd3 ≥beff deff (0,85fcd ) (G.9)

ţ
unde beff este lăimea efectivădatăîn tabelul 7.5
La limită, pentru un momentul capabil al secţ

iunii grinzii compozite se poate
determina FRd3 şi numărul de conectori n .
G.2.3 Grinzi compozite transmit momente de ambele semne stâlpului central

(interior)
G.2.3.1 Nu existăgrindătransversală
(1) În acest caz , transferul compresiunii din placăse realizeazăprin două

mecanisme
Mecanismul 1 : prin compresiune directăasupra stâlpului. Forta F Rdl este datăde

relaţ
ia (G.3)
G.3
Mecanismul 2 : prin diagonale comprimate din beton care acţ ioneazăînclinat pe
părţile laterale ale stâlpului . Înclinarea acestor diagonale este de 45o .Relaţ
ia pentru
calculul forţei FRd2 este datăde (G.5)
(2) Armătura transversalăcu rol de tirant A T trebuie săsatisfacărelaţ

ia (G.4)
(3) Aceeaş i cantitate de armăturăA T trebuie dispusăîn ambele părţ

i ale stâlpului
pentru a se ţ
ine cont de inversarea sensului momentelor.
( 4) ş
In acest caz rezultanta compresiunilor din beton nu poate depăi:
FRd1 + F Rd2 =(0,7hc +b c )deff (0,85 fcd ) (G.10)
Rezultanta fortelor din placăeste suma dintre forţ

a de întindere din barele de armătură
din zona de moment negativ FSt ş i forţ
a de compresiune din beton din zona cu
moment pozitiv FSc
FSc +FSt =ASf yd +b+ eff deff (0,85 fcd ) (G.11)

unde:
ţ
AS este aria armaturii din zona de lăime efectivăb- eff definităconform
tabelului 7.5
b+eff este lă
ţimea efectivăde placădefinităîn tabelul 7.5
(5) Dacăprin proiectare se urmă reşte ca oţ

elul tălpii inferioare a grinzii săajungă
la curgere fă
răca betonul plă cii săse zdrobeascătrebuie săse îndeplineascăcondiţ ia:
1,2(FSc +FSt ) F Rd1+FRd2 (G.12)
Dacăcondiţ ia nu este îndeplinită, capacitatea de transmitere a compresiunii din placă

poate mărităfie prin introducerea unei grinzi transversale (FRd3),fie prin mărirea forţ
ei
de compresiune directăasupra stâlpului prin sudarea unor dispozitive adiţ ionale de
stâlp.
G.2.3.2 Existăgrindătransversală
(1) In cazul existenţei unei grinzi transversale se manifestăal treilea mecanism de

transmitere a forţei de compresiune FRd3 dat de relaţ ia (G.3)
(2) Pentru ca mecanismul 2 săfuncţioneze trebuie prevazutăarmatura transversală

cu rol de tirant AT determinatăconform G.3.2.2.(2)
(3) Forţ
a de compresiune maximăcare poate fi transmisăîn acest caz este:
FRd1+ F Rd2+ FRd3=(0.7hc +bc )d eff (0.85 fcd ) + n P Rd (G.13)

unde n este numă rul de conectori din zona de lă ţime max ( b- eff , b+ eff)
(4) Dacăprin proiectare se urmă reş

te curgerea tălpii inferioare a grinzii ,fă
ră
zdrobirea betonului plăcii trebuie săfie îndeplinităcondiţ ia:
1,2 (FSc +FSt )  FRd1 + FRd2 + FRd3 (G.14)
G.4

P100 - 2004

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

P100 - 2004

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

UNIV ERSITATEA TEHNIC Ă DE CONSTRUC ŢII BUCURE ŞTI

COD DE PROIECTARE SEISMICĂ

P100 – 1 Prevederi de proiectare pentru clădiri

P100 – 2 Prevederi de proiectare pentru poduri

P100 – 3 Prevederi pentru evaluarea şi pentru

P100 – 4 Prevederi pentru proiectarea rezervoarelor,

P100 – 5 Prevederi pentru proiectarea fundaţ iilor,

P100 – 6 Prevederi pentru proiectarea turnurilor,

P100 – 7 Prevederi pentru proiectarea barajelor, pereţ

P100 – 8 Prevederi pentru proiectarea consolidării

Capitolele 1, 2, 4 Tudor Postelnicu

Anexa A Dan Lungu

Coordonarea lucrării: Tudor Postelnicu

3. ACŢIUNEA SEISMICĂ 3.1

4. PREVEDERI GENERALE DE AMPLASARE Ş

5. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DE BETON 5.1

6. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR METALICE 6.1

7. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR COMPOZITE 7.1

8. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CONSTRUCŢII DE ZIDĂRIE 8.1

9. PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN 9.1

10. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU COMPONENTELE NESTRUCTURALE ALE

11. IZOLAREA BAZEI 11.1

1.1. Domeniu de aplicare

1.1.1 Codul P100/2004 se aplicăla proiectarea clă dirilor ş

1.1.2 Aplicarea prevederilor codului P100/2004 urmăreş

1.1.3 Construcţ ie, cum sunt centralele nucleare ş

1.1.5 P100/2004 cuprinde numai acele prevederi suplimentare, care împreunăcu

În aceastăsecţ iune se dau definiţ

Simbolurile utilizate sunt cele date în Eurocode 8 (SR EN 1998 – 1:2004)

ag acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontalăa miş

1.3.2. Simboluri folosite în capitolul 4

a între centrul de rigiditate ş

de deplasarea elasticăsub încă

Rd efort capabil de proiectare

E F ,G efectul (efortul) încărcă

 factor de corecţ ie care ţine seama de contribuţ ia modului propriu

mk masa modalăefectivăasociatămodului propriu de vibraţ

Tk perioada proprie în modul propriu de vibraţ

s i, k componenta vectorului propriu în modul de vibraţ

1.3.3. Simboluri folosite în capitolul 5

1.3.4. Simboluri folosite în capitolul 6

1.3.5. Simboluri folosite în capitolul 7

1.3.6. Simboluri folosite în capitolul 8

A asc aria armă

1.3.7. Simboluri folosite în capitolul 10

E anc valoarea de proiectare a eforturilor secţ

(1) Proiectarea la cutremur urmă reş ă, a

(1) Cu excepţ ia cazurilor menţ ionate explicit, proiectarea structurilor corespunzătoare

2.2.2. Stări limităultime

2.2.3. Starea limităde serviciu (de limitare a degradărilor)

(1) Se va verifica dacădeplasă rile relative de nivel sub acţ

(1) Se vor alege, pe cât posibil, amplasamente favorabile în mediul natural ş

3.1. Reprezentarea acţ

(4) Miş carea seismicăîntr-un punct pe suprafaţ a terenului este descrisăprin

Figura 3.2 Zonarea teritoriului României în termeni de perioada de control (colţ

Perioada de control (colţ) TB poate fi exprimatăsimplificat în funcţ

Tabelul 3.1 Perioadele de control (colţ ) TB, TC, TD ale spectrului de ră

0.5 T B =0.1 TTCC =1.0s

Spectrul de ră spuns elastic pentru deplasari pentru componentele orizontale ale

(9) Componenta verticalăa acţ iunii seismice este reprezentatăprin spectrul de

unde ov = 3,0 este factorul de amplificare dinamicămaximăa acceleratiei verticale a

TBv = 0,1 TCv (3.12)

Spectrul de răspuns elastic pentru componenta verticalăa miş

Valoarea de vârf a acceleraţ