Congresul de la Viena si sistemul concertului european, 1814-1848

noiembrie 1814 - 9 iunie 1815) Revolutia Franceza si perioada napoleoniana ( 1789-1815) -in acest interval exista un singur an de pace (1802-1803)
-Franta revolutionara nu poate fi intealasa fara Napoleon; -aceasta peruioada poate fi definite ca functionarea unui pendul;

(1

-in relatiile interstatale domnea anarhia adica unitatea de baza este statul independent, care are posibilitatea de a face propriile alegerei) , aflate in opoziie cu imperiul ( care reprezenta hegemonia-impactul statului dominant asupra politicii interne a statului pe care il controla Imperiul Sovietic ); -perioada napoleoniana incepe cu afirmarea dreptului poparelor de a se afirma in fata monarhului tiran ( afirmarea independentei statelor ); -dr. popoarelor de a se autodetermina si autoguverna;=> Revolutia franceza; ( exportata in teriotoriile guvernate); Revolutia franceza -oportunitate: impunerea de taxe si impozite; -elita aristocratica trebuie sa fie co-interesata in guvernare; -modelul anglo-saxon : monarhia este golita de continut iar puterea se afla in mainile aristocratiei iar nobilimea este deschisa spre reforma, spre capitalism; -modelul continental este total diferit : monargul nu este responsabil in fata nimanui; aristocratia este inchisa si dependent de monarhie iar repartizarea puterii in stat in societatea franceza este diferita ( Biserica si statul impugn taxele iar momentul declansarii colectarii taxelor duce la izbucnirea conflictelor ); -Starile in Franta: aristocratia/ nobilimea si clerul/ burghezia, rnimea i pturile oreneti srace (nemultumiti); Intre 1789-1791-starea moderata a Revolutiei; -starea moderata nu dorea o monarhie de drept divin, ci una constitutional; -elita aristocratica paraseste Franta: exil anti-revolutionar; -amenintari interne ( intrigi contra revolutiei) dar si externe; -principalele puteri din centrul Europei sunt preocupate cu alte probleme;

In 1791 -Prusia si Austria fac publica declaratia de la Pillnitz; Franei i se cere s restaureze vechiul regim -lanseaza un apel pt o interventie impotriva revolutiei; -M.B nu dorea sa participle la o contra revolutie; -joaca un rol important in debutul procesului de radicalizarea a revolutiei; -da nastere ideii unui razboi preventive, deoarece se credea ca Franta va dori sa isi exporte modelul ( eliberarea popoarelor surori); -raboiul convenea tuturor: revolutionarilor( preluarea puterii asupra armatei;) si regalistilor ( viitoarea confruntare va fi o infrangere a revolutiei); -Robespierre sustinea ca razboiul aducea doua lucuri : prabusirea revolutiei/ instaurarea unei noi tiranii; 1792 -Franta spera la un raznoi contra Austriei pe care incearca sa o izoleze oferind M.B concesii teritoriale in schimbul neutralitatii ( M.B nu are prieteni eterni ci doar interese eterne) -in aprilie incepe epoca razboielor revolutionare; -Franta declara razboi Austriei : ciocnire de principia intr-o monarhie absolutista bazata pe principia divine si ceea ce se dorea a fi o republica;) -in august regale este arestat, ceea ce provoaca izolarea complete a Frantei in plan international; -Franta este proclamata republica; -Franta si Austria aleg sa poarte un razboi comun; -in noiembrie dupa Victoria franceza de la Valmy, Fr trece in defensive iar trupele francize patrund in Belgia si in Sfantul Imperiu German; -Invazia a continuat, ns pe 20 septembrie la Valmy, acetia au fost nvini de Dumouriez i Kellerman, o btlie n care artileria francez s-a ntrecut pe sine nsi. Dei lupta a fost una bine organizat, le-a dat o mare ncredere de sine francezilor. Mai mult, prusienii, vznd c ncletarea devine mai lung i mai costisitoare dect au prevzut, au decis c riscul de mrire a cheltuielilor i de a se declana o lupt continu era mult prea mare, i au decis s se retrag din Frana pentru a-i proteja armata. A doua zi, monarhia a fost abolit, i a fost declarat Prima Republic.; -Franta doreste marirea granitelor natural si doreste exportarea propiului model din motive de securitate ( control asupra Belgiei, Olandei si teritoriului german de azi de la V de Rin ); -Franta dorea crearea unui hegemon peste celelate puteri;

-trecerea in ofesinva a Frantei a fost o surprinza, se voteaza un decret prin care Franta ofera asistenta tuturor poparelor care doresc sa isi declare libertatea in termini politici si sociali; -element innovator: rasturnarea ordinii sociale/ exportul revolutiei care a dus la expansiunea teritoriala; -in decembrie 1792 -Conventia Nationala care cerea ca in toate teritoriile ordinea sociala sa fie modificata dupa modelul francez; -Belgia este ocupata de trupele francezesi eliberata de sub vechiul regim => reactia M.B -planuri francize pentru eliberarea Tarilor de Jos -controlul francez asupra Rhinului, accesul la piata financiara de la Amsterdam; -dupa ocuparea Belgiei si ameinintarea Tarilor de Jos Marea Britanie intra in razboi; 1793 -in ianuarie Ludovic al XVI-lea este executat; -in august : ridicarea la arme in masa a serviciului military obligatoriu; Pana in 1815 -doar doua state nu implemnteaza serviciul military obligatoriu: M.B ( care era bazata pe forta marina) si Rusia care avea suficiente resurse umane, dar nu avea industriale; Impact -reactie: introducerea unui sistem similar; -Razboi intre natiuni cu pierderi mari; -armate mari de mercenari ft scumpe; -serviciul militar sta la baza spiritului national; -necesitatea de nationalism duce la propaganda moderna, insa apar si efecte negative : campanii propagandiste agresive ( fenomenulbulgare de zapada pt radicalizarea reveolutiei) -revolutiile radicale duc la ostilitati mari din exterior, care tin pana in 1794 cand teoristii cad; 1793-1794 -manipularea sentimentului national; -radicalizarea agendei externe a revolutiei; 1794-1795 -a treia impartirea a Poloniei : disesiuni intre Rusia , Austria si Prusia;

1795 -prima mare fisura in tabara contra-revolutionarilor; -pacea dintre Franta si Prusia; -franta preia controlul asupra Tarilor de Jos; -republica batava incheie o alianta cu Franta; -in septembrie este votata anexarea Belgiei de catre Franta; -dispre Prusia, efortul limitat al M.B=> distrugerea mitului cetatii asediate; -treptat intram in etapa moderata a Revolutiei Franceze;=> intrarea lui Napoelon;

-confruntarea cu Austria ( Italia-teatru de razboi) si M.B (navala) continua; -M>B obtine o serie de victorii contra Austriei=> incheie tratatul de la Campoformio -Napoelon allege sa iasa din blocada marina britanica printr-o campanie in Africa de Nord si rupe idea razboiului limitat ( 1798- dorea sa preia controlul asupra Mediteranei sis a infranga I.O) - succese in Egipt impotriva mamelucilor numai ca ramane inzolat in Africa de Nord; -esecul cuceriri orasului Accra=> abandonarea armatelor si intoarcerrea in metropola ca invins; 1799 1803 -Tratatul de la Amiens; 1804 -cum ostilitatile reizbucnesc, Napoelon pune la punct operatiunea de invadarea a insulele britanice; 1805 -batalia de la Trafalgar impotriva unor flote franco-spaniole -victorie britanica; -Napoleon dorea un compromise pentru ca nu avea sufieciente resurse; Noimbrie-lovitura de stat-devine principalul jucator politic; Pozitia sa este consolidate de victoria de la Marengo ( Austria cere pacea in 1801) Franta ramane cu un singur inamic: M.B

- in fata esecului, aplica blocada continental ( orice vas care se afla intr-un port englez era retinut)=> Franta napoeoniana nu avea resurse : 1) o mare parte din Europa avea nevoie de produsele britanice 2) contraband la scara imensa; 1805-1807 -Napoleon invinge in mai multe randuri Prusia, Austria si Rusia; -7/9 iulie 1807 Tratatul de la Tilsit : Prusia este injumatatita, pierde teritoriile poloneze in favoarea Rusiei iar in schimb Rusia devine aliat. 1807-1812 -razboi anglo-rus -dupa 1807 Europa este impartita in cercuri concentrice : Franta( Belgia/ teritoriile italiene si statele client : germane, Austria/ Prusia ) - M.B , Rusia, I.O; -Rusia este singura in fata unei Europe centralizate de Napoleon; -obsesia pentru alinierea flacuilor: Rusia-M.B (politica bismarkiana) 1812 -razboi preventiv: Rusia nu mai respecta prevederile Decretului de la Berlin ; -Napoleon cauta o confruntare decisiva; -batalie importanta: Borodino -ocupa Moscova, din care se retrage deoarece nu avea resurse si infrastructura doar cu 50.000 din 500.000 1813 -infrangerea decisive de la Leipzig : batalia natiunilor -> armata austro-prusaca-rusa; -Napoleon nu mai este sustinut de Franta si generalii sai; -Napoeleon se retrage la V de Rhin ( granite naturala ); 1814 -trupele urmaritoare patrund pe teritoriul francez; -In Spania are loc razboiul de Guerrila; -apare idea razboiului periferic : poti lovi inamicul in punctele slabe fara a utiliza prea multe resurse;-> Grecia, Africa de Nord, Italia; -Napoleon este exilat pe Insula Elba aproape un an;

1815 -martie : Napoleon se intoarce si mobilizeaza o noua armata; -iunie: este infrant decisive si definitive la Waterloo;

Consecinte ale perioadei revolutionare-napoleoniene -dupa 1815 se incearca readucerea pendulului la mijloc;
-coordonate: nationalismul- desi franta a incercat s ail utilizeze in folosul sau, a sfarsit prin a fi folosit impotriva sa ( ex aparitia nationalismul german si reconfigurarea acestuia); -Napoleon ofera rolul de potential hegemon al I . German; -ascensiunea Prusiei iar Rusia devine un adevarat jucator la nivel continental; -Austria cea mai in pierdere , fiind epuizata de razboi; -consecinte de ordin military: armata/ razboi de guerilla/ razboi asimetric/inovatii tactice -in 1806, Napoeleon desfiinteaza Imperiul Roman, care are nevoie de o perioada pentru a isi gasi locul in sistemul european; -Saxonia joaca un rol important si in Polonia, iar de soarta Saxoniei depend cele 3 mari puteri continentale : Prusia, Rusia si Austria; -Saxonia este stat tampon intre Austria (S) si Prusia (N) -victoria impotriva lui Napoleon a dus la afirmarea Rusiei ca o putere cu adevarat continental iar Prusia devine cea mai mare utere terestra; 1813-1815 (perioada complicate) -cele 4 mari puteri doresc inffrangerea lui Napoleon si in acelasi timp se tem ca hegemonia franceza va fi inlocuita cu o alta; -in 1814 realizeaza ca inca au nevoie de Franta: aceasta nu trebuie distrusa insa nu trebuie sa faca parte din nicio tabara;/ moderatie/ -preocuparea principal este pacea dintre puteri, deoarece un razboi intre marile puteri nu ar fi benefic; -Nu revolutia da nastere razboiului, ci invers, acest fiind vazut ca un element destabilizator; Cea mai mare eroare a congresului de la Viena: Inghetarea timpului la 1815.

In secolul XIX, Europa reprezenta centrul lumii cunoscute, sis pre deosebire de modernitatea timpurie, in materie de relatii international a fost mai mult axata pe apararea si mentinerea echilibrului de putere. Acest secol al impulsului nationalist si al unei revolutii europene a fost cunoscut ca o epoca a furtunii si rascularii. Cu toate acestea, secolul XIX in ceea ce priveste afacerile internationale a fost surprinzator de stabil, spre deosebire de Vechiul Regim, (XVII-XVIII) epoca monarhiei de drept divin si a constructiei statului modern- care nu a cunoscut nici pe departe o armonie si stabilitate divina. In acest timp, actorii principali ai sistemului statal european au urcat si coborat de pe scena relatiilor international intr-un ritm ametitor. Dupa Congresul de Pace de la Westfalia din 1648, Suedia, Republica Provinciilor Unite ( Olanda) si Spania au incetat a mai fi Mari Puteri, pe cand Polonia a incetat sa mai existe inainte de sf. Sec XVIII. In schimb, locul acestora a fost luat de Rusia ( Imperiul Nebuloasa ) si de catre Prusia. Ambele fiind aproape necunoscute cu 100 de ani inainte. Marile Puteri: care au declansat Primul Razboi Mondial in 1914 au fost aceleasi care au organizat Congresul de la Viena in 1814-1815 ( Prusia isi schimba numele in Germania ). Iar in 1861 Cele Cinci Mari Puteri devin 6, prin adaugarea Italiei, iar in 1878 devin 7 prin alaturarea Turciei. Cu toate acestea in 1882, cancelarul von Bismarck vorbea tot de 5 Mari Puteri, Italia nefiind considerate esentiala nici macar pt cele mai precare momente ale echilibrului european. Franceza ramane in continuarea limba preferata a diplomatiei, desi pierdea teren. Incepand cu 1860, diplomatii prusaci si austrieci inceteaza sa mai corespondeze cu propriile ministere in limba franceza, italienii incepand cu anii 90in schimb rusii vor continua sa isi scrie rapoartele in franceza pana in preajma Conflagratiei Mondiale. Cu toate acestea, secolul XIX a fost martorul unei profesionalizari graduale a diplomatiei. Aparitia statului modern cu structura sa birocratica complexa si centralizata a dus la crearea Serviciilor Externe, cu cariere regulate, norme privind diverse problematici: recrutarea, educarea, promovarea, plata si pensionarea personalului diplomatic.

Congresul de la Viena si noul echilibru european

Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814 - 9 iunie 1815), conferin a statelor europene desfurat la sfritul rzboaielor napoleoniene cu scopul de a restaura ordinea conservatoare existent naintea izbucnirii Revoluiei Franceze, prin restabilirea vechilor regimuri absolutiste, i de a nltura, prin stabilirea de noi granie, urmrile ocupaiei franceze n Europa. Dupa prabusirea imperiului napoleonian, reconfigurarea hartiieuropene a fost decisa in cadrul Congresului de la Viena de catre reprezentantii puterilor invingatoare ( Austria, Rusia, Prusia si Marea Britanie ) alaturi de alti 217 plenipotentiari mandatati de Entitatile Suverane Europene ( de la Principatele Italiene si Orasele Libere Germane pana la Ordinul Cavalerilor Teuotoni sic el suveran al Cavalerilor de la Malta ). Amfitrionul acestui eveniment a fost Ministrul Afacerilor Externe austriac, Principele Klemens L. W. von Metternich ( 1773-1859) .

Insasi Ludwig van Beethoven si-a pus muzica in serviciul Noii Ordini prin premiera operei Fidelio. Congresul de la Viena, datorita sesiunilor plenare, a sesiunii comitetelor specializate si a celor 41 de reuniuni a celor Cinci Mari Puteri a sfarsit prin a redesena sistemul international european, noua realitate geopolitica si teritoariala fiind sintetizata in 121 de articole ale Actului final de la Viena ( 9 iunie 1815) . Sistemul international este marcat de opozitia fundamentala dintre Marea Britanie si Rusia, puteri preponderente in Europa. Interesul general era de a stabili o pace durabila si justa . Aceasta pace a avut conditii favorabile pentru indeplinire : lipsa razboiului dintre Marile Puteri si absentei Puterilor Revizioniste.

Actori de prim rang la Viena si interesele lor:

1)Marea Britanie -politica externa realista, empirica, evita declaratiile de principia; -singurul Imperiu colonial cu puncte de sprijin in intreaga lume cunoscuta; -detine suprematie navala de necontestat; -doreste afirmarea puterii sale maritime (obtinerea de baze si pozitii strategice suplimentare) si de aparare a echilibrului de forte continental; -preintimapina hegemonia rusa pe continent printr-o dubla bariera germanica: Prusia si Austria; -adepta a statu quo-ului teritorial; -nu acorda momentan atentie nationalismelor; -dpdv economic interesat de imperiul colonial spaniel pt piata de de desfacere latino-americana; -doreste mentinerea integritatii I.O care apara Drumul Matasii si blocheaza expansiunea rusa spre Stramtori si accesul in Mediterana Orientala; 2)Rusia Imperiul Nebuloasa -Mare Putere prin ostentatie,dimensiuni terestre si capacitate terestra; -cauta suprematia continental prin asigurarea unui rol de arbitru al sistemului; - in relatia cu I.O doreste obtinerea liberului pasaj prin Stramtori- Bosfor si Dardanele => accesul la Mediteraneana ( interese comerciala si militar -strategice); -in zona Pacificului : Alaska, California si aria Vancouver-ului; -negociatori: Alexandru I si Ministrul de Externe , Nesselrode

3)Austria -conglomerat etnic instabil=> riscul unor miscari nationale revolutionare -declin relative de putere cu Rusia; -doreste consolidarea pozitiilor de preponderenta in Pen. Italica si zona danubianagermana ( armonizare, nu unificare); -negociatori: Rasoumoffski 4)Prusia -element essential al cordonului sanitar ca inconjoara Franta dupa infrangerea lui Napoleon I; -se opune preponderentei austriece in spatial german, fara a avea capacitatea de a rivaliza cu el; -doreste accesul la Marea Nordului, in defavoarea Hanovrei, legata dinastic si geostrategic de M.B; -negociatori: printul cancelar Klaus August von Handenberg si von Humbolt; - datorita separarii prin Culoarul Wesser isi doreste propria unitate geografica; 5)Franta -doreste consolidarea regimului intern; -doreste eliminarea cat mai rapida a ocupatiei straine; -doreste reintegrarea in sistemul international ca Mare Putere pentru : consolidarea monarhiei restaurate si pentru amorul propriu;

Marile Puteri au interese divergente si se confrunta la nivel diplomatic: Marea Britanie vs Rusia si Prusia vs Austria in spatial german.

-camaniile prelungite conduc la modernizarea statelor ; -Europa se polarizeaza pornind de la noi concepete de idei; -exportarea unui model: inovatiile francize pana la Pen. Balcanica ( administrative), teritoriile italiene, Belgia ( stat-tampon); -mostenirea propagandista|: transformarea propagandei intr-un instrument central -nasterea ideii existentei unei opinii publice educate, caruia statul trebuia sa I se justifice;

-construirea unui system financiar modern si capacitatea statului de a se imprumuta masiv (M.B in razboaiele napoleoniene) Perioada pax Britanica: -disparitia Frantei=> Suprematia extra europeana a M.B -M.B isi consolideaza propriile colonii si preia posesiunile francize; -1812-razboi anglo-american (Casa Alba este incediata pentru prima si ultima data)=> doua state in America de Nord (SUA si Canada); -M.B profita enorma din punct de vedere economic de pe urma razboiului; -inovatii tehnologice in sex XIX in M.B; 1807-1812-condominium franco-prus -compromis construit pornind de la o pozitie de forta a Frantei ; -Napoleon recontruieste Marele Ducat Polonez si un regat saxon foarte puternic pentru a avea entitati care sa depinda de Franta ; -Austria, Bavaria,Prusia, Saxonia sunt puternice in statul german;

Protagonistii principali ai Congresului:

1)Alexandru I, Tarul Rusiei (1801-1825) -orgoliu maladiv care se manifesta prin nevoia de a isi lega de numele sau o opera importanta; -cauta sa joace rolul de arbitru in Europa, symbol a unei hegemonii moderate in Rusia; - se simte amenintat de o posibila coalitie franco-austro-britanica cu functie antirusa; -antagonism ruso-prusac in chestiunea Saxei; 2) Klemens L.W von Metternich, Ministrul de Externe austriac ( 1809-1848) -gazda si moderatul congresului; -conservator, ostil oricaror manisfestari de tip radical-revolutionar; -adeptul inghetarii ordinii dinastice, politico-sociale si economice restaurate; -ofera o tripla dimeniune statu quo-ului ce se reface la Viena: teritoriala, politica si social-economica , care trebuie aparat pe toate aceste trei paliere de orice subversiune revolutionara ori nationala;

3) Robert Castlereagh, Ministrul Secretar de Stat pentru Afacerile Externe ale M.B ( 1812-1822) -caracter ferm, curaj civic, realism,autoritate exceptionala; -unul dintre cei mai importanti inspiratori si campioni ai sistemului concertat ca si instrument de gestionare a relatiilor internationale; 4) Charles-Maurice, principe de Talleyrand- Perigord, Ministrul de Externe si prim-plenipotentiar al Frantei lui Ludovic al XVIII-lea (1754-1838) -poltician corupt-diplomat abil; -reuseste sa convinga Congresul de faptul ca perspectiva unei Frante umilite si sensibil slabite ar ridica problem in calea restaurarii unui echilibru international; -participa la Congres nu doar ca reprezentant al Frantei ci sic a purtator de cuvant al Puterilor de rang mediusi secund : Spania, Suedia, Portugalia; -va specula abil pe marginea divergentelor dintre invingatori ( ex. Saxa) si va reusi chiar sa incheie un tratat secret cu M.B si Austria cu functie anti-rusa si anti-prusaca. - revenirea lui Napoleon I si cele 100 de zile vor anula in amre parte aceste succese diplomatice; 5) Ducele de Richelieu, Ministrul de Externe francez , intre 1815-1823 -succesorul printului Talleyrand; -prieten personal al Tarului Alexandru I ; -fost guvernator in Odessa; -va urmari aplicarea stricta a celui de-al doilea Tratat de Pace de la Paris ; -ia initiative pentru cel de-al doilea Congres , de la Aix la Chapelle ( 1818) care pune capat ocupatiei militare in spatial francez si sanctioneaza readmiterea Frantei in sistemul concertat.

Temele esentiale ale Congresului : Principii

1)Principiul echilibrului de forte: -presupunea prevenirea hegemoniei unipolare sau multipolare; -nici una dintre puteri nu trebuia sa ajunga la pozitia de a putea impune vointa sa tuturor celorlalte; -in urma Congresului de la Viena se ajunge la instrumentalizarea principiului echilibrului de forte ;

2)Echilibrul satisfactiilor-compensatiilor: -bazat pe consesns si adeziunea morala; -a presupus satisfacearea principalelor revendicari alre puterilor de acelasi ordin prin raportarea la statu quo; -finalitate : absenta ulterioara a unor puteri revizioniste si configurarea unui system international stabil; -pe langa frazele pompoase cu rolul de a linisti poporul, adevaratul scop al Congresului e de a imparti intre invingatori prada invinsilor; 3)Cod de conduita internationala: -semnifica subordonarea interesului national interesului general in vederea mentinerii stabilitatii sistemului; 4)Principiul legitimitatii: - adica reinstalarea vechilor dinastii legitime alungate si deposedate de Revolutie si Imperiu in Domeniile lor istorice ; -restaurarea formelor traditionale de viata politica, sociala si economica ( dinainte de 1789) ; Exceptii de aplicare ale sistemului : -dispare Sacrul Imperiu Roman de neam German -dispare Regatul Independent al Poloniei; -dispar Republicile Traditionale Italiene ( Venetia, Genova, Lucca ) ; -uniunea Norvegiei cu Suedia; -crearea unui Regat al Tarilor de Jos ( in locul Provinciilor Unite ); - nerestituirea insulei Malta Ordinului cavaleresc omonim;

Deciziile majore ale Congresului:

1) Franta: -factor de decizie, insa pierde toate cuceririle Revolutiei si Imperiului si revine la granitele din 1792, iar dupa cele 100 de zile la cele din 1789; -redobandeste o parte din fostul patrimoniu colonial: Martinique si Insua Bourbon, Guyana franceza de la Portugalia si Guadelupa de la Suedia;

-Congresul a sanctionat reintoarcea Bourbonilor pe tronul Frantei, prin Ludovic al XVIII-lea (1814-1824); -plateste despagubiri de razboi in valoare de 700 milioane de franci; -suporta ocupatia militara pana in 1818; 2)Regatul Tarilor de Jos - s-a nascut prin unificarea fostelor teritorii ale Republicii Provinciilor Unite cu cele belgiene: Frandra, Brabant, Hainut plus Marele Ducat de Luxemburg (strategie britanica de izolare a Frantei ) ; -rationament geostrategic principal: crearea unui puternic stat tampon care sa impiedice expansiunea Frantei inspre Nord ; -a recuperate o parte din fostele colonii ale Republicii Provinciilor Unite : Java si Antilele -cedeaza ca despagubire de razboi : Colonia Capului si Ceylonul M.B - Austria cedeaza teriotriile belgiene in schimbul Iliriei si a recunoasterii influentei exclusive in spatial Italian; 3)Polonia si Saxa -Rusia a reclamat intreg teritoriul fostului Regat Polonez, invocand efortul miliatr depus in razboiul anti-napoleonian; -Austria a incercat sa evite o Polonie dominate total de Rusia : datorita unui nationalism polonez active ce ar fi putut duce la o noua revolutie dar si pentru ca ar fi insemnat o pierdere semnificativa pierdere de putere fata de Rusia; -Prusia cauta sprijinul Rusiei in chestiunea Saxei, in timp ce presa Austria sa accepte pretentiile ruse asupra Poloniei; -Austria dorea sa colaboreze in priviinta saxei in schimbul cooperarii in chestiunea Poloniei; => se creeaza primele anatagonisme : Prusia se raliaza Rusiei, in timp ce Marea Britanie se apropie de M.B.=> datorita manevrelor abile ale plenipotentiarului francez, Talleyrand a dus la semnarea unui Tratat secret de alianta defensive contra Rusiei si Prusiei semnat de M.B, Austria si Franta la 3 ianuarie 1815. Echilibrul compensatiilor : -Alexandru I reuseste sa ajunga la un compromise direct cu Austria, cu prevederea de compensatii acceptabile pentru Prusia -Impartirea Poloniei in 1815: -crearea orasului liber Cracovia;

-aparitia Regatului autonomy al Poloniei ( 2/3 din vechiul regat ) care se afla sub protectorat rus si aflat sub granitele acestuia; -Galitia revine Austriei; -Prusia primeste Posen si drept compensatii Posen si teritorii in regiunea Rinului; -Prusia a abandonat teritoriile poloneze in schimbul :Thorn, Danzing si jumatatea de Nord a Saxonei ; -Congresul a recunoscut Rusiei achizitii teritoriale dobandite anterior in detrimental Suediei si al I.O : Finlanda ( 1809) si Basarabia ( 1812)=> Imperiul Tarist si-a impins astfel frontierele cu 400 de km spre Occident. 4)Germania -Congresul nu era de accord cu o Germanie unificata; -Sacrul Imperiu Roman de Neam German a fost inlocuit de o Confederatie Germanica cu preponderenta austriaca si prusaca; - formula federala cu organism comun reprezentat de Dieta de la Frankfurt, cu presedintie austriaca; - nr de state germane a fost redus de la peste 650 la 39; -nr oraselor libere de la 51 la 4, Principatele si Electoratele ecleziastice nefiind restabilite; -Anticul Electorat al Hanovrei ridicat la rangul de regat , a fost restituit Casei Regale Britanice cu titlul de feuda electorala; -au devenit state membre ale Confederatiei Regatului Tarilor de Jos, caruia ii fusese atribuit Marele Ducat de Luxemburg si Danemarca care in schimbul Norvegiei ii fusesera cedate Ducatele Holestein si Lauenburg;=> Prusia capata controlul in Nordul Germaniei (dublu mandate : in numele Confederatiei si al Europei); -Austria si-a consolidate astfel pozitia in zona danubiana; -antagonismul austro-prusac => de la o Confederatie Germanica bazata pe un puternic dualism hegemonic (oct. 1814), s-a ajuns la una fondata pe un dualism informal (mai-iunie 1815) . -incapacitatea Prusiei pentru un conflict deschis cu Austria a dus la recunoasterea preponderentei Vienei, insa nu anuleaza hegemonia Prusiei in Nordul Confederatiei; -desi initial multe state au fost ostile Confederatiei, ulterior datorita presiunii M.B si-au schimbat pozitia;

5)Italia- Spatiul Italian -Peninsula italic a fost divizata in 7 entitati; -dispar Republicile Venezia, Genova si Lucca -Regatul Sardiniei este restituit lui Vittorie Emanuelle di Savoia (1802-1821) plus Liguria -zona Lombardo-veneta intra in posesiunea Austriei, care domina politica intregii peninsule; -Ducatele Parma, Piacenza,Guastella sunt acordate cu titlu viager Mariei Luiza de Habsburg; -Mondena revina Arhiducelui Francisc dEste -Marele Ducat al Toscanei revine Marelui Duce Ferdinand, nepotul imparatului Francisc I de Habsburg; -regatele de Napoli-Sicilia sunt restituite lui Ferdinand al IV-lea de Bourbon care sub numele de Ferdinand I (1815-1825) devine Regele Celor Doua Sicilii -statul Italian este legat de Austria printr-un tratat de alianta militara iar Franta pierde temporar orice influenta in spatiu Italian=>nemultumirea Frantei si a Regatului sard. -Statul Pontifical cu Legatia Bologniei si o parte din cea a Ferrarei ii este restituit lui Papa Pius al VII-lea ( 1800-1823); 6)Marea Britanie: -nu avea pretentii teritoriale; -dorea recunoasterea severanitatii asupra unor puncte strategice: Insula Malta; Heliogoland; Insulele Ionice; Capul Bunei Sperante si Ceylon( ultimele doua cedate de Regatul Tarilor de Jos ) , insulele Mauritius, Tobago, Santa Lucia ( cedate de Fr), Trinidad ( de Spania) , astfel reuseste sa dispuna de baze strategice de-a lungul costelor Europei septentrionale;

Alte decizii: -la Congres este exclus I.O, dorinta a Rusiei ce considera Orientul European zona
exclusive de influenta;

-Spatiul elevetian: nr cantoanelor creste de la 19 la 22 ( se adauga Geneva, Wallis,

Neuchatel). Iar prin decizia unanima a Marilor Puteri Confederatia Helveta a fost neutralizata;

-Comertul cu sclavi la propunerea M.B: datorita opozitiei Frantei, Congresul s-a

rezumat sa condamne in februarie 1815 comertul cu sclavi ca fiind incompatibil cu civilizatia si drepturile omului. Pana in 1819, M.B a reusit sa convinga Spania si Portugalia sa aboleasca traficul de sclavi;

-Regimul fluviilor europene: Congresul a afirmat principiul liberei navigatii pe

fluviile international: Rin, Dunare si Vistula;

Actul final de la Viena a fost semnat de plenipotentiarii celor 5 Mari Puteri plus Spania, Portugalia si Suedia la 9 iunie 1815. Nu avea perpetuitate, nu avea ambitia sa inghete definitive o realitate data.

Probleme cu potential risc pentru ordinea stabilita:

1)Nationalismul: -in timpul Congresului nationalismul si autodeterminarea au ramas straine criteriilor de reglemntare si gestionare a relatiilor international; -trasarea de la Viena a ignorant aproape complet traditiile, etniile, limba si cultura popoarelor=> imposibila coincidenta Stat Natiune - desi lipsit de vigoare in 1815, nu vor intarzia sa produca efecte perturbatoare: spatial german ( 1815) si Italian ( 1820), razboiul grec de independent (18211823) si secesiunea Belgiei ( 1830); 2)Liberalismul Politic -opus principiului legitimitatii; -viza afirmarea si asigurarea libertatilor natural si civile ale individului; -propunea reformarea in cadrul Statelor restaurate, fara a pune neaparat in discutie statu quo-ul territorial, insa practice, acest liberalism politic va duce la alterarea ordinii stabilite la Viena.

Constructia diplomatica a Congresului de la Viena 1.Tratatul de la Chaumont ( 9 martie 1814) timp de 20 de ani -perfecteaza alianta defensive anti-napoleoniana intre M.B , Rusia, Prusia si
Austria;

2)Primul Tratat de Pace cu Franta-Paris (30 mai 1814)

-caracterizat de clementa fata de Franta: restaurarea Bourbonilor, revenirea la

froentierele din 1792 si lipsa reparatiilor de razboi;

-chestiuni terioriale generale;

-problema constituirii unui Mare regat al Tarilor de Jos; -diferite aspect legate de diferendele coloniale; 3)Actul final de la Viena ( 9 iunie 1815) -acordul post-razboi principal; 4)Sfanta Alianta (Tratatul) (26 septembrie 1815) -stipulat la Paris din initaitiva tarului Alexandru I ; -reunea initial : Rusia, Austria si Prusia; -adera ulterior majoritatea statelor monarhice, fara M.B si Statul Pontifical; -principiile crestine au permis Rusiei sa excluda I.O din sistemul european; -documentul dorea construirea unui instrument colectiv de securitate cu forme de colaborare international la nivel dinastic pe baza matricei crestine comune civilizatiei europene; -pactul va instrumentalizat gratie eforturilor cancelarului austriac Metternich prin afirmarea principiului legitimitatii si al interventiei ( in afacerile interne ale Statelor Suverane, chiar si prin forta armata, pentru a se preintampina destabilizarea regimurilor legitime de catre miscarile nationale sau radicalrevolutionare); -prin acest tratat se dorea extinderea obligatiilor si reposnabilitatilor Marilor Puteri inca pe langa protejarea statu quo-ului sa intre si apararea noii ordini politicosociale restaurate; 5) Al doilea Tratat de pace cu Franta-Paris ( 20 noiembrie 1815) - pastreaza elementele esentiale ale primului insa are clause mult mai severe; -Franta este readusa la frontierele din 1789; -sunt introduce elemente de control ale puterii francize; -plata unei indemnizatii de razboi pentru construirea de fortificatii la frontier cu regatul Tarilor de Jos si in spatial german, care urmau a fi ocupate de 150.000 de soldati; 6)Quadrupla Alianta (Tratatul) (20 noimebrie 1815) -alianta intre M.B, Rusia,Austria si Prusia contra Frantei;

-reinoirea Tratatului de la Chaumont; - este un raspuns al Ministrului britanic de Externe , Castlereagh la Sfanta Alianta; -embrionul sistemui concertat-un instrument de securitate bazat pe sistemul directoratului; -la origine: o liga permanta cu scopul de a asigura respectarea celui de-al doilea Tratat de la Paris ; sa impiedice revenirea lui Napoleon sau a oricarui membru al familiei sale la tronul Frantei; sa ia masuri contra tulburarilor revolutionare in spatiu francez; -in timp va duce la instituirea unui sistem de conferinte periodice ale Celor Cinci Puteri ce aveau drept scop apararea stabilitatii sistemului si asigurarea pacii.

Congresele circumscrise epocii congresului (1815-1822)

1) Aix-la-Chapelle (1818) -pune capat ocupatiei militare din Franta; - permite admiterea Fr. In concertul european; 2)Troppau (1820) -datorat tulburarilor revolutionare de la Napoli; -semnat de Rusia, Austria si Prusia; -a instrumentalizat principiul interventiei; -marcheaza prima rupture intre M.B si Sfanta Alianta=> dezaprobarea oficiala a principiilor Aliantei de catre Ministrul britanic de externe, Castlereagh; - Franta se asociaza cu M.B prin refuzul de a se subscribe declaratiei de la Troppau; - Austria esueaza in tentative de a obtine legitimiarea interventiei din Peninsula Italica;

3)Laybach (1821) -reia delibararile de la Troppau cu privire la miscarile revolutionare din Regatul Celor Doua Sicilii; - invocand cererea de ajutor trimisa de Congresului de catre Ferdinand IV de Bourbon, Austria primeste acordul Rusiei si Prusiei pt o interventie in sudul pen. Italice ( are loc in martie 1821) 4)Verona (1822)

-s-a reunit in privinta tulburarilor revolutionare din Spania, mandant interventia militara franceza in peninsula; -actiunea este respinsa si condamnata de M.B care opune veto oricarei extinderi a actiunii represive in Portugalia; -a marcat disocierea definitive a guvernului englez de politica Sfinte Aliante;

Crize si represiune- Repere ale evolutiei sistemului pana la 1848

dupa Congresul de la Viena, pana in 1848 s-au creat bazele unei restructurari economice, sociale si politice; au loc transformari institutionale si teriotoriale in intreaga Europa; la nivel diplomatic este repropus principiul echilibrului continental cu variatii esentiale, cu valente revolutionare chiar; in randul Puterilor: Franta redimensionata, creste infuenta Austriei si Rusiei iar M.B ramane in continuare garant al balantei de forte; S.U.A are inca o pozitie marginala iar statele asiatice se mentineau inca intr-o pozitie de izolare; Globalizarea economiei; Sfera politicii international tinde spre mondializare;

Restauratia -acea perioada a istoriei europene de dupa epoca napoleoniana pana la revolutiile din
1830-1831;

-miscarea liberal-revolutionara este activate de Revolutia industrial engleza si de

Revolutia Franceza; Semne ale ruperii echilibrului de putere creat de Metternich prin sistemul congreselor: -miscarile din anii 30 si consecintele lor au activat profunde transformari in cadrul sistemului european; - Revolutia de la Paris ( iulie 1830) => o serie de miscari victorioase : Belgia , Statele germane sau infrante : Polonia, Statul Pontifical iar pe langa acestea modifica geografia puterilor facand sa apara o fractura intre Puerile liberale occidentale ( M.B si Fr) si cele conservatoare din Centru si Est ( Austria, Prusia, Rusia) - impletirea in varii moduri a tematicilor sociale ( prevalente in Vest ) cu cele nationale ( Prvalente in Est ) ;

-chestiunile sociale si nationale ce aparusera in deceniile precedente vor erupe la : Paris, Berlin, Viena, Milano, Roma, Venetia, Praga , Praga, Budapesta, Bucuresti;

Miscari revolutionare 1820-1821

1) Spania: - la Cadiz din 1812, sustinatorii Bourbonilor aprobasera o Constitutie profund demicratica care desi fusese abrogata de Ferdinand al VII-lea in momentul revenirii la tron, ramase un punct de referinta pt liberalismul spaniel si european, in contrapartida cu cea franceza ; -in Spania se organizeaza doua societati secrete : una moderata ( Masoneria) si una democratica ( Carboneria)care opereaza si recruteaza masiv in cadrul armatei; - la 1 iuanurie 1820, trupele spaniole concentrate la Cadiz pt a pune capat rebeliunilor din coloniile sud-americane au sfarsit prin a se revolta pentru repunerea in vigoare a Constitutiei in 1812; -in martie, Regele a trebuit sa o consimta sis a o concedieze; -Miscarea s-a propagate destul de repede si in Portugalia, astfel Juan al IV-lea a fost constrans si el de Cortesuri sa acorde o Constitutie; 2)Italia: -ecou puternic in Peninsula Italica, intensificat cu propaganda carbonara pe langa militari; -initiativa rascularii este luat la 1 iulie 1820 de catre sublocotentii Morelli si Silvati ai regimentului din Nola, In Regatul Celor doua Sicilii, carora li se alatura si alte trupe, inclusive cele trimise de govern impotriva lor; - in frunte rebelilor se afla : Guglielmo Pepe - Regele Ferdinand este constrans sa promita ca va concedia Constitutia si l-a numit loctiitor pe fiul sau Francesco; - Franceso a enuntat si promulgat carta constitutional la 6 iulie 1820- ii cheama la guvernare pe moderati ( ostili radicalismului si adeptii statului administrativ ) ; -noul guvern constitutional a organizat alegerei pt formarea unui Parlament Napoletan modern care va functiona timp de 5 luni , avand o imensa activitate legislative; -acordarea constitutiei=>insurectie la Palermo, care s-a extins in Agrigento; -unificarea celor doua Regate ( Napoli si Sicilia) a creat nemultumire in randul aristocratiei care si-a pierdut astfel autonomia si independent; -Palermo din capital a fost redusa la centru administrative de provincie; -institutiile napoletane erau rau primate in Sicilia; -Noul Minister nu recunoaste autonomia insule si dorea potolirea revoltei cu forta;

-Parlamentul napoletan ales, la randul sau a refuzat sa recunoasca un statut de autonimie insulei; -Austria supune chestiunea napoletana atentiei Sfinte Aliante in cadrul a doua Congrese; -la Troppau ( oct- noimebrie 1820) Rusia, Austria si Prusia au instrumentalizat prin cadrul Protocolului omonim dreptul de a intervene pt a restabili ordinea politico-sociala in statele in care suveranii legitimi au fost rasturnati; ( Franta si M.B refuza orice amestesc)=> in lipsa unui consens, Metternich a cautat sa legitimeze interventia austrica invocand solictitarile si aprobarea lui Ferdinand I de Bourbon;

Congresul de la Laybach si interventia austriaca -ianuarie 1821 la Lubiana-laybach cu toti suveranii italieni; -regele Celor Doua Sicilii a obtinut de la Parlamentul napoletan autorizatia de a se deplasa la Laybach cu scopul de a oferi o constitutie, insa o data ajuns acolo a cerut interventia militara austriaca; -Parlamentul din Napoli a incercat sa reziste dar in randul populatiei prevalau neincrederea si deziluzia fata de sistemul constitutional; -la 23 martie 1821 austriecii au intrat in Napoli , dupa o scurta ciocnire la Rieti cu armata lui Guglielmo Pepe iar dupa acest precedent, reprimarea a devenit cu mult mai usoara pentru austrieci. -in Piemont, convingerea eronata ca garnizoanele austriece ar suferi o slabire i-a impins pe conjurati la actiune; ( Alessandria 9-10 martie 1821 unde a fost proclamata Constitutia spaniola din 1812, unitatea Italiei si razboiul contra Austriei); -12 martie soldatii si ofiterii insurgent ocupa citadel militara din Torino; -Regele Vittorio Emanuele I abdica iar in locul sau vine Carol Alberto; -Carol Alberto accepta in final Constitutia si formeaza un nou govern ce ii include sip e unii lideri ai miscarii; - revine Carol Felice ( fiul lui Emanuele Vittorio si al carui loc Carol Alberto il tinuse) care il obliga sa respinga orice inovatie sis a se alature trupelor ramase fidele dinastiei; -in lipsa sustinerii poprului, armata piemonteza a avut o victorie facila asupra trupelor revolutionare la 8 aprilie 1821; -9 aprilie austriecii patrund in Piemont si mentin garnizoana pana in 1823;

Congresul de la Verona si interventia Franceza -interventia in Spania a fost decisa la Congresul de la Verona din 1822;

-Franta , membre a Sfintei Aliante din 1818 a fost cea care si-a asumat responsabilitatea interventiei militare, nu din fidelitate pentru Sfanta Alianta, ci pentru prestigiul international al Frantei si al monarhiei, o ocazie unica a Frantei de a se reabilita si de a se reaseza in randul Marilor Puteri; -guvernul transalpine viza consolidarea hegemoniei austriece in Peninsula Italica; -La trocadero, langa Cadiz, pe 31 august 1823 revoltatii sunt invinsi; -la acest asediu participa si Carol Albert care dorea sa isi rascumpere pacatele datorate trecutelor simpatii pentru liberali; -in Portugalia interventia lui Don Miguel a condus la abolirea Constitutiei;

America Latina, Statele Unite si Doctrina Monroe (1823)

-in 1815 S.U.A este singura republica in intreaga emisfera vestica; -in urmatorii 7 ani aproape intreaga arie continental din Canada pana la Capul Horn s-a eliberat de sub controlul european( maj. republici) -in sec XVIII America latina avea putine legaturi cu S.U.A si mai nimic in comun; -in 1808 cand Napoleon a invadat Spania, America Latina a capatat gustul pt libertate; - elita guvernatoare,a format o serie de juntas(adunari provizorii) care dorea guvernarea Amercii Latine in numele lui Ferdinand VII pana la restaurarea lui; -catre 1812 toate provinciile principale erau indepedente de facto in raport cu Spania; -comertul si intelectul s-au deschid catre lume si ideile modern; -porturile sud-americane au fost invadate in scurta vreme de un nr atata de mare de nave comerciale yankee incat presedintele Madison a numit consuli la Bueno Aires si Caracas intre 1810-1812;

Restauratia spaniola -restaurarea lui Ferdinand al VII-lea i-a surprins pe liderii sud-americani care au respins cererea de suspunere neconditionata; -pana in 1816 suveranul reuseste sa ocupe toate statele, mai putin La Plata ( Argentina), restaurand sistemul colonial spaniol; -Jose de San Martin tine miscarea de emancipare din La Plata-in ianuarie 1817 isi incepe marsul epic catre Anzialaturi de 3500 de oameni, animale si cateva piese de artilerie; -la Chacabuco, pe coasta Pacificului a reusit sa infranga armata regalista;

-Chile a fost eliberat si organizat ca republica; Revolutiile: -Simon Bolivar intinde revolutia in toata Valea Orinoco, elaborand o constitutie democratica pentru Republica Venezuela si il transforma ulterior in Marea Republica Columbiana; -Argentina si Chile dupa obtinerea propriei independente vin in ajutorul provinciei Peru, la finele lui 1820; -in septembrie 1822, este proclamata independeta Braziliei; -viceregele accepta un tratat ce afirma independent Mexicului si a Amercii Centrale; => in 1822, America de la Marile Lacuri pana la Capul Horn este independent ( suveranitatea europeana se mentine in Belize, Guiana, Bolivia );

Razboiul Crimeii
Rzboiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 pn n 1856 i a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, i o alian a Regatului Unit al Marii Britanii i Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei i a Imperiului Otoman, pe de alt parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele rzboaie religioase[1] pe continent, primul conflict la declanarea cruia presa i opinia public occidental a jucat un rol semnificativ,[2] i care, n acelai timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, pres scris, jurnalism independent ('free-lance')); n aceeai not a premierelor, rzboiul Crimeii este considerat a fi cel dinti rzboi total.[3], care a afectat n mod tragic populaia civil expus la curire etnic i abuzuri gen viol[4][5]; n acelai timp, este rzboiul care a influenat n mod durabil percepia ruilor n ce privete Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerat o trdare[6], comparabil poate numai cu invazia i jefuirea capitalei bizantine de ctre occidentali n timpul celei de-a IV-a cruciade.[7] Este, de asemenea, rzboiul care a pus n eviden prpastia care se csca deja de pe atunci, n termeni de mentaliti i valori pe continentul nostru, ntre Occidentul catolic i protestant, substanial secularizat i marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, i Estul ortodox, adncit n forme de religiozitate pline de ardoare i pioenie, pe de alt parte: occidentalii percepeau manifestrile de religiozitate specifice ortodocilor venii n pelerinaj a fi pur i simplu barbare, considerndu-le superstiii degradante sau ceremonii ipocrite mai rele dect cele mai joase fetiisme de pe malurile vreunui ru din Africa.[8] Acest clivaj cultural durabil va influena politica occidental n disputa pe tema Locurilor Sfinte, i va conduce ntr-un final, mpreun cu ali factori, la rzboiul Crimeii. Cele mai multe lupte ale rzboiului s-au dus n Peninsula Crimeea de la Marea Neagr. nceputul rzboiului[modificare]

Orice cercetare atent pentru gsirea cauzei Rzboiului Crimeii va concluziona c e vorba despre o multitudine de factori: pe de-o parte, leaderii politici din Marea Britanie erau alarmai de puterea crescnd a Rusiei, ntruct aceast evoluie putea s amenine n Est imperiul colonial britanic; englezii se temeau, astfel, c ruii i-ar putea extinde influena n Persia i n India. Pe de alt parte, opinia public britanic de orientare liberal, era serios ngrijorat de creterea puterii ruseti, care n ochii ei echivala cu o cretere a influenei conservatismului politic: liberalii britanici, ca i cei francezi, i percepeau pe rui a fi principalii promotori ai despotismului i absolutismului n Europa: Rusia era membru fondator al Sfintei Aliane, i era adesea numit stlpul reaciunii; modul cum, la iniiativa Rusiei, a fost nbuit Revoluia romn de la 1848 de ctre trupele ruseti i otomane, ca i regimul de teroare politic[9] introdus n Principate de ctre trupele ruseti de ocupaie (n colaborare cu guvernul reacionar impus de acestea, i n flagrant contrast cu politica liberal[10] aplicat n Principate de ctre ocupaia ruseasc doar cu 14 ani nainte, cnd teritoriile romneti au primit prima lor constituie prin Regulamentul Organic), ca i intervenia trupelor ariste n Ungaria vecin pentru nbuirea capitolului local al revoluiei paoptiste din Imperiul Austriac, reprezentau, probabil, suficiente indicii alarmante pentru liberalii ntregii Europe asupra adevratei naturi a Rusiei ariste[11]. O alt seciune a populaiei occidentale, n special franceze, era alarmat de influena pe care ruii (prin numrul cel mai mare de pelerini) i arismul (prin politica lui de protejare a cretinilor ortodoci din Imperiul Otoman) o dobndesc asupra teritoriilor din Palestina (ara Sfnt). O alt ngrijorare occidental a momentului: teama statelor germane relevante (Austria i Prusia, membre i ele alturi de Rusia n Sfnta Alian) c panslavismul aflat din ce n ce mai mult n graiile arului Nicoale I, ar putea provoca revolte ale numeroaselor populaii slave (dintre care unele i ortodoxe) tritoare n imperiul lui Frany-Iosif. Rusia, mai exact arul Nicoale I, care guverna ara ca despot absolut, considera a fi o misiune religioas legitim aprarea obiditelor minoriti cretin-ortodoxe din Imperiul Otoman, aflat, deja, n perioada de accelerat decdere. Imperiul arist fusese extins recent att n teritoriile ttare de la grania sa sudic, ct i n Caucaz, arul considernd deja un el fezabil cucerirea Constantinopolului i al Orientului Apropiat otoman (Palestina, n primul rnd). Cum s-a amintit, deja, britanicii au devenit din aceast cauz (extinderea rapid a Imperiului arist) din ce n ce mai temtori c noua putere a Rusiei le-ar putea amenina propriul imperiu colonial n Est[12]; alturi de francezi, britanicii au invocat atunci, n mod ipocrit[13], principiul echilibrului de putere pe continent, pentru a interveni n Rusia i a diminua astfel puterea statului lui Nicolae I. n deceniul al cincilea al secolului al XIX-lea, conductorii britanici i-au exprimat temerile n legtur cu aciunile imperialiste de ocupare prin fora de ctre Rusia a unor ri ca India, Afganistan, Turcia, Moldova i ara Romneasc i erau dornici s gseasc o cale pentru a contrabalansa aceast ameninare. Originea crizei prin care s-a ajuns la Rzboiul Crimeii st n chestiunea Locurilor Sfinte. Era vorba de reglementarea drepturilor pelerinajelor, pe de-o parte ale catolicilor latini, pe de alta, ale ortodocilor, n Locurile Sfinte din Palestina: la Ierusalim, Betleem etc. Pelerinii ortodoci erau mai muli dect cei latini. mprirea locurilor sfinte ntre grupurile de pelerini fusese reglementat, n 1757, printr-un act al sultanului, care fusese foarte exact. Spre exemplu, la Ierusalim catolicii primiser dreptul folosirii alternative a Bisericii Sfntului Mormnt i, cu o

alt frecven, i alte locuri de pelerinaj. La Bethleem ortodocii au primit altarul principal din Biserica Naterii Domnului, iar catolicii au primit un loc care se gsete sub biseric. Armenii apostolici au primit, de asemenea, dreptul de folosin al unor altare din aceleai locuri. Chestiunea era mai complicat, deoarece Frana avea un rol tradiional de protector al catolicilor din Orient, acordat de ctre sultan n 1740, printr-un acord special. Pe de alt parte, n 1774, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, Rusia obinuse protecia pelerinilor de rit ortodox. Prin urmare, n afar de rivalitatea dintre grupurile de pelerini, n realitate, existau dou rivaliti de influen: influena francez - exercitat n folosul catolicilor i influena rus - exercitat n folosul ortodocilor. Din 1774, chestiunea pelerinajelor la locurile sfinte evoluase fr ncetare ntr-un sens favorabil ortodocilor i, prin consecin, influenei ruse. Printr-o serie de documente succedate, mai ales ntre 1808 i 1820, ntr-un timp cnd Frana fusese nvins n rzboaiele napoleoniene i nu putea s intervin direct n politica Orientului, Rusia obinuse pentru pelerinii ortodoci avantaje din ce n ce mai mari; spre exemplu, Biserica Sfntului Mormnt trecuse n minile ortodocilor. Nu exist nici o ndoial c pelerinii ortodoci aveau, la mijlocul sec. XIX, o situaie mult mai favorabil dect cea a pelerinilor catolici. Aceasta este situaia pe care Napoleon al III-lea a vrut s-o schimbe din momentul n care a devenit prin-preedinte. Prin urmare, guvernul francez a nceput s negocieze cu turcii din luna mai 1850, contestnd poziiile obinute de ortodocii din Palestina. Discuiile au durat mult timp, iar ca rezultat, la 8 februarie 1852, un firman al sultanului le ddea catolicilor trei chei ale bisericii din Bethleem. Printre altele, catolicii primeau dreptul de a oficia predici la altarul Mormntului Fecioarei. Cu aceast decizie a sultanului problema prea a fi rezolvat, cel puin din punct de vedere francez. Dar reacia ruilor la firmanul sultanului era previzibil. Trimisul lui Nicolae I i-a cerut sultanului s anuleze decizia i s stabileasc statu quo ante. n opinia arului, prestigiul Rusiei n Orient nu trebuia s sufere nici o atingere, de aceea trebuiau luate msuri ct mai repede. Consulul rus a intervenit energic pe lng sultan, care a cedat, semnnd un nou firman, n martie 1852, anulnd decizia luat n urm cu o lun. Dar documentul era secret, pe cnd primul act fusese public. Contradicia trebuia, din pcate, s apar la scurt timp. Sultanul nu-i fcea iluzii, el a vrut doar s ctige timp i chiar a reuit s ctige cteva luni. Cnd pelerinii au sosit n 1852, conflictul s-a produs. Catolicii au afirmat c lor le aparineau cheile de la biserica din Betleem, iar ortodocii c un ordin al sultanului le-a napoiat-o! Consulul rus a intervenit direct pe lng administraia turc, cerndu-i s publice decizia secret a sultanului care restabilea drepturile ortodoxe. Guvernul turc, foarte ncurcat, s-a mulumit s reuneasc un oarecare numr de notabili din Ierusalim i Bethleem i s le citeasc firmanul secret al sultanului. Documentul n-a fost publicat ns, astfel nct pelerinii catolici i-au exercitat drepturile fr a ine seama de drepturile obinute ulterior de ctre Rusia. n deceniul urmtor, a fost gsit un pretext n cauza aprrii sfintelor locuri cretin-catolice din Palestina. Conform cu tratatelor negociate pn la acea vreme, Frana era protectoarea cretinilor catolici din Imperiul Otoman, n vreme ce Imperiul Rus era protectorul cretin-ortodocilor. Totui, pentru civa ani, clugrii catolici i cei ortodoci i-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii Naterii Domnului din Bethleem i asupra Bisericii Sfntului Mormnt din

Ierusalim. Cele dou pri au fcut cereri pe care sultanul nu avea cum s le satisfac simultan. n 1853, sultanul a dat satisfacie, n final, catolicilor, n ciuda protestelor vehemente ale clugrilor ortodoci. arul Nicolae I al Rusiei a trimis n misiune, la nalta Poart, un diplomat, Alexandr Sergheevici Menikov. Conform mai vechilor tratate, Sultanul Abd-ul-Mejid I se obliga s "protejeze religia cretin i bisericile sale". Menikov a ncercat s negocieze noi tratate, care s fi permis s se amestece n afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de cte ori rui ar fi considerat inadecvat protecia Sultanului. n acelai timp, guvernul britanic al primului ministru George Hamilton-Gordon l-a trimis n misiune n Turcia pe Lord Stratford, care a aflat de preteniile ruilor imediat ce a ajuns la Istanbul. Lord Stratford a reuit s-l conving pe sultan s resping cererile ruilor, demonstrndu-i c acestea compromit independena turcilor. Benjamin Disraeli a acuzat aciunile guvernamentale care fceau rzboiul inevitabil, pornind procesul prin care primul-ministru avea s fie forat s demisioneze. Imediat dup ce a aflat de eecul diplomatic al lui Menikov, arul a ordonat armatei ruse s intre n Moldova i Valahia, (principate autonome sub suzeranitatea otoman, n care Rusia era considerat ca un aprtor special al bisericii ortodoxe), folosindu-se de pretextul eecului rezolvrii problemei Locurilor Sfinte. Nicolae I a crezut c puterile europene nu aveau s protesteze la aciunea rus de ocupare a unor teritorii periferice aflate n sfera de influen otoman. n plus, arul spera ca aceste puteri s-i fie recunosctoare pentru rolul Rusiei la nbuirea revoluiilor europene de la 1848. Cnd arul i-a trimis trupele n cele dou principate romne, ("Principatele Dunrene"), Marea Britanie, ncercnd s echilibreze situaia, a trimis o flot n Dardanele, unde i s-a alturat i o flot din Frana. n tot acest timp, puterile europene ncercau s gseasc o soluie de compromis. Reprezentanii britanici, francezi, austrieci i prusaci s-au ntlnit la Viena, unde au redactat o not, pe care sperau s o gseasc acceptabil att partea rus, ct i partea otoman. Nota a fost aprobat de ar, dar a fost respins de sultan, care a considerat c redactarea ambigu lsa cale liber pentru prea multe interpretri diferite. Anglia, Frana i Austria au sugerat prii ruse o serie de amendamente care i-ar fi calmat pe turci, dar aceast nou iniiativ a fost ignorat de Curtea de la Sankt Petersburg. n vreme ce englezii i francezii au renunat la ideea negocierilor, austriecii i prusacii mai sperau, totui, intr-o posibilitate de nelegere. n aceast situaie, sultanul a declarat rzboi, armatele sale atacnd forele ruseti n apropierea Dunrii lng Tulcea. Ca rspuns, flota rus a atacat flota otoman pe care a distrus-o n btlia de la Sinope, la 30 noiembrie 1853, ceea ce fcea posibil debarcarea trupelor terestre pe pmnt otoman. Distrugerea flotei otomane i creterea ameninrii ruseti au alarmat guvernele francez i britanic, care au luat msuri imediate pentru ajutorarea turcilor. n 1853, dup ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunrene, Marea Britanie i Frana au intrat n rzboi de partea otomanilor. ncercri de meninere a pcii[modificare] arul Nicolae a presupus c, recunosctori pentru rolul avut n nbuirea revoluiilor de la 1848, austriecii aveau s-i fie aliai, sau cel puin aveau s rmn neutri. Austria se simea ns ameninat, la rndul ei, de prezena trupelor ruseti la Dunre. Cnd anglo-francezii au pretins retragerea ruilor din Principatele Dunrene, Austria i-a sprijinit i, dei nu a declarat imediat

rzboi Rusiei, a refuzat s se declare neutr. Cnd, n vara anului 1854, Viena a mai fcut o cerere pentru retragerea trupelor, Rusia s-a temut c Austria avea s intre n rzboi. Dei principalele motive de rzboi au disprut dup ce Rusia i-a retras trupele din Principatele Dunrene, Anglia i Frana nu au ncetat ostilitile. Hotrte s rezolve o dat pentru totdeauna aa numit Problem oriental, aliaii au propus anumite condiii pentru ncetarea focului, i anume: obligaia Rusiei de a renuna la protectoratul asupra Principatelor Dunrene; abandonarea oricror pretenii de amestec n treburile interne otomane avnd ca pretext protejarea cretinilor din Turcia; revizuirea Conveniilor Strmtorilor din 1841 i liberul acces al tuturor naiunilor la navigaia pe Dunre. Cnd arul a refuzat s accepte condiiile de pace, a izbucnit ceea ce avea s fie numit Rzboiul Crimeii. Asediul Sevastopolului[modificare]

Zuavi francezi i soldai rui n lupt corp la corp pe Curganul Malahov. Articol principal: Asediul Sevastopolului (1854). n luna urmtoare, dei pretextul pentru rzboi dispruse, trupele aliate au debarcat n Crimeea i au asediat oraul Sevastopol, baza principal a flotei ariste a Mrii Negre, de unde venea principala ameninare de invadare a Mediteranei. Ruii i-au sabordat vasele de rzboi, tunurile navale fiind folosite la mrirea numrului pieselor de artilerie folosite la aprarea fortificaiilor, iar marinarii au fost ncadrai n trupele terestre pe post de infanteriti. Oraul a fost cucerit de englezi, francezi si italieni n septembrie 1855, imediat dupa capturarea fortului Malakof, principala reduta de rezisten. Rusii rmai n via au abandonat oraul, strecurndu-se pe un pod de vase spre nordul golfului de Nord (Severnaia). n acelai an, ruii au asediat i cucerit fortreaa turceasc de la Kars. Campania din Marea Azov i asediul Taganrogului[modificare] Articol principal: Asediul Taganrogului . n primvara anului 1855, comandanii aliai franco-britanici au decis s trimit un corp expediionar n Marea Azov care s distrug comunicaiile i aprovizionarea Sevastopolului. Pe 12 mai 1855, vasele de rzboi franco-engleze au intrat n Strmtoarea Kerci i au distrus bateriile de coast din golful Kamievaia. Nou zile mai trziu, flota aliat a atacat portul Taganrog, important datorit depozitelor de alimente (pine, gru, orz i secar), stocate aici dup oprirea

exporturilor ruseti, datorat izbucnirii rzboiului. Portul era important i datorit faptului c se afla aproape de importantul ora Rostov pe Don.

Bombardarea centrului oraului Taganrog de pe o plut britanic, n timpul primei tentative de asediu. Guvernatorul Taganrogului, Egor Tolstoi, i generalul-locotenent Ivan Krasnov au refuzat ultimatumul, rspunznd c ruii nu-i predau niciodat oraele. Aliaii au bombardat oraul timp de mai bine de ase ore i au debarcat 300 de soldai, care au atacat centrul oraului, de unde au fost respini de trupele cazacilor de pe Don i de subunitile de voluntari. n iulie 1855, navele aliate au ncercat s ocoleasc Taganrogul pentru a se ndrepta ctre Rostov pe Don, intrnd pe rul Don prin rul Mius. Pe 12 iulie 1855 nava britanic Jasper a euat lng Taganrog datorit unui pescar care mutase balizele de semnalizare n apele puin adnci. Cazacii au luat cu asalt vasul britanic i l-au aruncat n aer. A treia ncercare de asediu a fost fcut pe 19-31 august 1855, dar oraul fusese, ntre timp, bine fortificat, iar desanturile aliate nu au reuit s se apropie suficient de rm pentru a debarca. Flota aliat a prsit Golful Taganrog pe 2 septembrie, continund s efectueze operaiuni militare minore de-a lungul rmurilor, Mrii Azov pn toamna trziu. Teatrul de rzboi din Baltica[modificare] Marea Baltic este unul dintre teatrele de rzboi uitate. Popularizarea n exces a altor teatre de lupt a umbrit conflictul din aceast zon, aflat n vecintatea capitalei Rusiei. De la nceput, campania din Baltica a intrat n impas. Flota rus a Mrii Baltice, copleit numeric, i-a redus micrile la zonele din jurul fortificaiilor. Pe de alt parte, dei comandanii aliai aveau cea mai mare flot de la rzboaiele napoleoniene, au considerat fortificaiile ruseti, n special fortreaa de la Kronstadt, prea greu de cucerit, i de aceea i-au limitat operaiunile la blocarea comerului ruilor i la raiduri pe coastele mai puin aprate ale Finlandei.

Bombardarea Sveaborg. Rusia era dependent de importuri att pentru industria civil, ct i pentru cea militar i pentru aprovizionarea armatei, blocada afectnd foarte serios economia rii. Flota franco-britanic a reuit s distrug cteva forturi de pe coasta finlandez, dar multe alte tentative au fost respinse de rui. Incendierea depozitelor de gudron din Oulu (Uleborg) i Raahe (Brahestad) a provocat critici internaionale, iar n Anglia, un deputat a cerut explicaii Primului Lord al Amiralitii despre un sistem care duce un mare rzboi prin jefuirea i distrugerea proprietii ranilor lipsii de aprare. n toamn, flota aliat a prsit Baltica pentru a se muta n Marea Alb, debarcnd infanteriti n

Peninsula Kola i pe Solovki. ncercarea aliailor de a lua cu asalt Arhanghelskul a dat gre, la fel ca i tentativa de cucerire a Petropavlovskul n Kamciatka. n 1855, flota aliat a ncercat s distrug docurile puternic fortificate de la Sveaborg, de lng Helsinki. Peste 1.000 de tunuri au ncercat s distrug fortreaa n timpul unui bombardament de dou zile. n ciuda focului inamic, marinarii rui de pe corabia Russia cu 120 de tunuri la bord au aprat cu succes intrarea n port. Aliaii au lansat peste 20.000 de proiectile de artilerie asupra ruilor, dar nu au reuit s le reduc la tcere bateriile de coast. A fost pregtit o nou flot, format din peste 300 de vase de rzboi, dar, mai nainte de declanarea atacului, s-a ncheiat rzboiul. O parte a reuitei aprtorilor rui a fost pus pe seama noilor mine marine. Minarea apelor este, n mod tradiional, considerat ca aprut n timpul Rzboiului Crimeii. Faza final a rzboiului i tratativele de pace[modificare]

Pierderile teritoriale otomane (cu galben) Negocierile de pace au nceput n 1856, n Rusia fiind pe tron un nou ar, Alexandru al II-lea. Prin prevederile tratatului de pace de la Paris din 1856, planul n patru puncte propus n 1854 a fost substanial dezvoltat. n principal, privilegiile speciale ale Rusiei n Principatele Dunrene au fost transferat ctre grupul Marilor Puteri. Astfel, rile Romne au intrat sub protecia aliailor, iar Moldova a primit napoi sudul Basarabiei, ocupat de rui nc din 1806. n plus, navelor de lupt ale tuturor naiunilor le-a fost interzis accesul n Marea Neagr. Flota rus fusese deja distrus n timpul rzboiului. Mai mult, arul i sultanul au fost de acord s nu mai nfiineze nici un arsenal naval militar pe rmurile mrii. Clauza Mrii Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoas pentru Rusia, datorit scderii drastice a ameninrii ariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au acionat n direcia respectrii independenei i integritii Imperiului Otoman. Tratatul de la Paris a fost valabil pn n 1871, cnd Frana a fost zdrobit de Prusia n rzboiul franco-prusac. n vreme ce Prusia i alte cteva state germane s-au unit pentru a forma Imperiul German, mpratul francez Napoleon al III-lea a fost detronat, aprnd Republica Francez. n timpul domniei sale, dornic s obin sprijinul Angliei, Napoleon al III-lea s-a opus cu putere Rusiei n ceea ce privete rezolvarea Problemei Orientale. Conflictul ruso-otoman nu amenina n niciun fel interesele Franei. De aceea, Frana a ncetat politica antirus dup proclamarea Republicii. ncurajat de atitudinea francez i avnd i sprijinul cancelarului german Otto, Frst von Bismarck, Rusia a denunat tratatul din 1856. Cum Anglia singur nu era capabil s asigure respectarea tratatului, Rusia i-a renfiinat flota din Marea Neagr. Rzboiul Crimeii a produs un exod n mas al ttarilor din Crimeea ctre teritoriile otomane, ducnd la depopularea grav a peninsulei. Stalin, dup Al II-lea Rzboi Mondial, a deportat toi ttarii din Crimeea n Siberia. Caracteristicile rzboiului[modificare]

Rzboiului Crimeii a ajuns s fie renumit pentru incompetena militar i logistic de care au dat dovad toi liderii armatelor implicate n conflict. (Vezi i: Atacul Brigzii uoare). Holera a fcut ravagii printre militarii francezi n timpul asediului Sevastopolului. n noaptea de 14 noiembrie 1854, o furtun violent a scufundat 30 de vase de aprovizionare cu materiale medicale, hran, haine i alte mrfuri extrem de necesare (pierderile suferite atunci au determinat apariia primelor prognoze meteorologice). Tratamentul revolttor la care au fost supui militarii rnii n iarna grea care a urmat a fost raportat de corespondenii de rzboi, ducnd la introducerea metodelor moderne de ngrijire a bolnavilor pe cmpul de lupt, cum este, de exemplu, anestezia, folosit n premier de medicul rus Nicolai Pirogov, medic care este de asemenea, cel care a introdus sistemul modern de triaj, raional, bazat pe acordarea prioritii maxime celor cu anse de supravieuire, i nu celor cel mai grav rnii (cum se ntmpla n vechiul sistem de triaj introdus de francezul Dominique Jean Larrey)[14]. Printre noile tehnici folosite pentru tratarea rniilor a fost i folosirea pentru prima oar a unui vehicul de tip ambulan. De asemenea, putnd fi considerat ca un semn premonitoriu al slbticiei rzboiului modern al secolului XX, golit total de cutumele cavaleriei medievale, Rzboiul Crimeii ridic pe noi culmi bestialitatea uman, odat cu folosirea de ctre soldaii francezi aflai sub comanda generalului Patrice de MacMahon, a cadavrelor soldailor rui i chiar a trupurilor ruilor rnii i czui pe cmpul de lupt, drept saci de nisip pentru construit baricade[15]. n aceeai not inedit, i n acelai timp a morbidului, nregistrat i ea de istorici, Rzboiul Crimeii a rmas cunoscut pentru introducerea turismului de rzboi[16], ca i pentru jaful la care s-au dedat trupele occidentale care au asediat i cucerit Sevastopolul[17]. Rzboiul Crimeii a introdus pentru prima oar i folosirea din punct de vedere tactic a cilor ferate i a altor invenii moderne ca telegraful. n timpului Rzboiului Crimeii, care este considerat de unii cercettori primul rzboi modern, s-au folosit la scar larg traneele i bombardamentele oarbe de artilerie (care se bazau mai mult pe datele obinute de patrulele de recunoatere dect pe observarea direct a cmpului de lupt). Folosirea gloanelor Mini i a armelor cu evi ghintuite au crescut n mod semnificativ puterea de foc a aliailor. n timpul Rzboiului Crimeii, militarii britanici i francezi au nvat de la camarazii lor turci s foloseasc "trabucele din hrtie" igrile prin folosirea tutunului mrunit presrat ntr-un petec de hrtie de ziar rulat manual. Se presupune c nfrngerea din acest rzboi l-a fcut arul Alexandru al II-lea s ia msura abolirii iobgiei n 1861. Armata britanic a abolit practica cumprrii gradului militar ca urmare a dezastrului din btlia de Balaclava.

Rzboiul franco-prusac
Rzboiul franco-prusac sau Rzboiul franco-german, de multe ori numit n Frana Rzboiul din 1870 (19 iulie 1870-10 mai 1871) a fost un conflict dintre Frana i Prusia, care a fost sprijinit de Confederaia German de Nord i statele sud-germane Baden, Wrttemberg i Bavaria. Impuntoarea victorie german a dus la actul final de unificare a Germaniei i la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia. A reprezentat de asemenea sfritul domniei lui Napoleon al III-lea i a celui de Al doilea Imperiu Francez, care a fost nlocuit de cea de a Treia Republic Francez. n cadrul reparaiilor de rzboi, Frana a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va deine pn la sfritul Primului Rzboi Mondial. Telegrama de la Ems a constituit pretextul declanrii rzboiului franco-prusac din anii 18701871. Din cauza nereuitei politicii lui Napoleon al II-lea din ultimii ani, o parte din clasa conductoare francez era nemulumit de politica mpratului. Curentul republican se ntrete i n fruntea lui st strlucitul orator Lon Gambetta. n rndul muncitorimii franceze se rspndiser tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influena lui Proudhon i Blanqui. n ianuarie 1870, prinul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a creterii curentului republican, peste 200.000 oameni iau parte la nmormntarea acestuia sub lozinca Triasc Republica. Napoleon al III-lea a luat o serie de msuri represive, dar vznd ca acestea nu stpnesc curentul republican, a gsit soluia nefericit de a se angaja ntr-un rzboi mpotriva Prusiei, cu convingerea c, mpiedicnd unirea Germaniei sub conducerea Prusiei, ptura conductoare din Frana se va strnge n jurul lui. n prima faz Prusia s-a asigurat de neutralitatea Italiei, Rusiei i Marii Britanii n eventualitatea unui rzboi cu Frana. Escaladarea tensiunilor a culminat cu refuzul Franei de a accepta ca i succesor la tronul vacant al Spaniei a prinului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Frana a trimis un ultimatum lui Wilhelm I al Prusiei, aflat n vacan, cernd retragerea candidaturii la tronul Spaniei i scuze publice. Aici intervine geniul machiavelic al cancelarului Otto von Bismarck. ntlnirea a fost descris n dou moduri diferite pentru publicul francez i german. Pentru francezi n comunicat se ddea de neles c ambasadorul francez a fost jignit de Wilhelm I, iar pentru germani era exact contrariul. n ziua de 19 iulie 1870 Frana declar rzboi Prusiei. Napoleon al III-lea a nceput rzboiul dei Frana nu era pregtit. Armata nu avea nici o conducere priceput i nici cele necesare ducerii unui rzboi. Lipseau pn i hrile. Prusia era mult mai bine pregtit i numrul soldailor prusaci era aproape dublu. Cu toat brbia soldatului francez, armata francez a suferit de la nceput nfrngeri una dupa alta. La Metz i Sedan armatele franceze au fost nconjurate de prusaci. Dei un general francez i-a propus lui Napoleon s-i croiasc drum prin lupt spre liniile franceze sau s piar pe cmpul de onoare, mpratul s-a predat mpreun cu ntreaga armat. Cnd poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a rsculat sub lozinca: Vrem Republic i aprarea patriei. Sub presiunea popular, Gambetta i ali civa deputai republicani proclam republica. Se instaureaz un guvern provizoriu care a luat numele de

Guvern de Aprare Naional. n acest guvern au intrat republicani, printre care i Gambetta, dar i muli monarhiti reacionari, printre care generalul Trochu, care a preluat ministerul de rzboi. Acest minister nu era ataat maselor populare. Pentru muncitorime i pentru ntregul popor francez ameninarea lui Bismarck devenise o primejdie naional. Dup dezastrul de la Sedan trupele germane i deschiseser drumul spre capitala Franei. Poporul trebuia deci s-i asigure un guvern care s apere i nu s trdeze interesele naionale ale rii. Poporul francez era hotrt s apere Frana i Parisul. Se formeaz batalioane compuse din muncitori, meseriai, funcionari i rani. La 19 septembrie 1870, cnd Germania a trecut la asediul Parisului, populaia Franei era nc n febra narmrii. Gambetta la rndul lui cerea organizarea aprrii. Plecnd n provincie, el organizeaz o nou armat pentru aciuni ofensive, recucerind oraul Orleans. O parte din aceast armat, numit Armata Loarei, se unete cu armata din rsrit i sprijin oraul Belfort, care rezist astfel pn la sfritul rzboiului. [ascunde] Rzboiul franco-prusac Wissembourg Spicheren Wrth Borny-Colombey Strasbourg Toul Mars-la-Tour Gravelotte Metz Beaumont Noisseville Sedan Bellevue Coulmiers Havana Amiens Beaune-la-Rolande Villepion Loigny-Poupry Beaugency Hallue Bapaume Villersexel Le Mans Lisaine Saint-Quentin Paris Belfort n 31 octombrie 1870 mulimea manifesteaz mpotriva uneltirilor guvernului i a trdrii generalilor armatelor franceze. Grupri conduse de blanquiti ncearc rsturnarea guvernului i formarea unui nou guvern revoluionar. Dar Trochu, ministrul de rzboi, reuete s aresteze 60 dintre conductorii rscoalei, iar pe Auguste Blanqui care reuise s fug l condamn n lips la moarte. Situaia economic a Parisului era grea. Se simea mai ales lipsa alimentelor i a combustibililor. Preurile urcau vertiginos. n aceast situaie se afla Parisul la 16 decembrie 1870, cnd artileria prusac a nceput bombardarea oraului. La 28 ianuarie 1871 guvernul francez ajunge la un compromis cu armata prusac n privina ncheierii armistiiului.

Rzboiul Ruso-Turc (1877-1878)

Rzboiul Ruso-Turc din 18771878 i-a avut originea ntr-o rspndire a naionalismului n Peninsula Balcanic i n dorina Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite n Rzboiul Crimeei, recptnd supremaia n Marea Neagr i ncurajnd micrile politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominaia otoman. Ca rezultat al rzboiului, principatele Romnia, Serbia i Muntenegru, fiecare state suverane de facto de mai mult timp, i-au proclamat oficial independena fa de Imperiul Otoman. Dup aproape cinci secole de dominaie otoman (13961878), statul bulgar a fost renfiinat cu numele

de Principatul Bulgariei, ntre Dunre i Munii Balcani (cu excepia Dobrogei de Nord dat Romniei) i cu regiunea Sofiei, care a devenit noua capital. Congresul de la Berlin, din 1878, a permis, de asemnea, Austro-Ungariei s ocupe Bosnia i Heregovina i Regatului Unit s primeasc Cipru, n timp ce Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei i regiunea oraului Kars.

Crizele marocane
Crizele marocane (1905-1906, 1911) sunt dou incidente europene declanate de ncercarea Germaniei de a pune capt controlului Franei n Maroc i de a restriciona puterea francez. n timpul unei vizite n Tanger n 1905, mpratul Germaniei Wilhelm II a lansat o declaraie de sprijin pentru independena Marocului, ceea ce a strnit panic internaional. Criza a fost rezolvat n cadrul Conferinei de la Algeciras (1906), n care au fost recunoscute interesele politice speciale ale Franei n Maroc. A dou criz a avut loc n 1911, cnd un vas de rzboi german a sosit la Agadir cu scopul declarat de a apra interesele economice ale Germaniei, n timpul unei revolte locale. Frana a protestat i a nceput pregtirile de rzboi, la fel i Marea Britanie, ns n urma unor negocieri a fost semnat o nelegere ce acorda Franei statutul de protectoare a Marocului. n schimb, Germania a primit o parte dintre teritoriile franceze din Congo.

Criza bosniac
Criza bosniac (1908) este o criz internaional, provocat de anexarea provinciilor balcanice Bosnia i Heregovina de ctre Imperiul Austro-Ungar. In Ianuarie 1908, Aehrental, ministrul de externe anunta intentia Austro-Ungariei de a contrui o cale ferata care sa lege frontier de sud-est a acesteia cu Salonicul, ceea ceea c ear fi fost un obstacol in calea unirii Serbiei cu Muntenegrusi i-ar fi deschis drum Vienei catre Marea Egee. Rusia a sprijinit Serbia, care a protestat mpotriva anexrii i a pretins ca Austria s cedeze Serbiei o parte din teritorii. Austro-Ungaria, sprijinit de Germania, a ameninat c va invada Serbia dac aceasta susine astfel de cereri. Deoarece Rusia nu putea risca implicarea ntr-un rzboi mpotriva Germaniei i a Austro-Ungariei, ea a fost obligat s accepte anexarea. Dei criza a fost rezolvat fr conflicte armate imediate, ea a contribuit la izbucnirea Primului Rzboi Mondial.

CONDITIILE INCEPERII PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

La 28 iunie1914, printul austriac Frant-Ferdinand efectua o vizita oficiala la Sarajevo. A fost asasinat, impreuna cu sotia sa, de catre Gavrilo Princip, un studen bosniac. O luna mai tarziu Austro-Ungaria declara razboi Serbiei, acuzata ca ar fi pregatit atentatul.

Atentatul de la Sarajevo a fost doar pretextul razboiului. Cauzele acestui prim conflict mondial au fost mult mai adanci: concurenta economica, imperialismul si nationalismul. Una din principalele cauze inceperii primului razboi mondial este dorinta Germaniei si Italiei de a-si intari pozitiile, prin toate mijloacele posibile, fata de Rusia, Franta, MareaBritanie, Imperiul Austro-Ungar din centrul Europei si Imperiul Otoman-in decadere. Tarile mici au ramas neutre. Tendinta Germaniei de a deveni cea mai mare putere militara a Europei si de a sparge suprematia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul AustroUngar era caracterizat da nemultumirea si agitatia nationalitatilor, tinute cu greu intr-un stat unitar. Marile puteri s-au organizat in doua tabere opuse: Tripla Alianta din care faceau parte Germania, Austro-Ungaria si Italia, si Antanta compusa din Franta, Rusia si Anglia. Antanta a intrat in razboi de partea Serbiei. In urma acestei situatii s-au angajat in razboi si alte state, urmarindu-si propriile obiective. Astfel, Bulgaria a intrat in lupta alaturi de Tripla Alianta. In shimb, Italia s-a declarat neutra, astfel incat Tripla Alianta nu a mai existat, legatura dintre Germania si Austro-Ungaria mentinandu-se. Alianta dintre aceste doua mari puteri s-a numit Puterile Centrale. In perioada 17-30 iulie 1914 reprezentantii Antantei fac cunoscut guvernului roman acordul tarilor lor privind unirea Transilvaniei cu Romania, in shimbul participarii Romaniei la razboi impotriva Puterilor Centrale. In acelasi timp, regele Carol I primeste un mesaj al imparatului Germaniei, Wihelm al II-lea, prin care i se cerea Romaniei indeplinirea obligatiilor fata de Puterile Centrale. Desi regele Romaniei, Carol I era german prin origine, opinia publica romaneasca si clasa politica in marea ei majoritate era de partea Antantei. Totusi, considerand ca tara nu este pregatita pentru o astfel de conflagratie, Consiliul de coroana intrunit la Sinaia 21 iulie 1914- la care au participat, pe langa membrii guvernului, si o serie de oameni politici din opozitie, a hotarat, in conditiile in care si Italia facea la fel, ca Romania sa adopte o politica de neutralitate armata, respingand astfel cererea regelui Carol I de a intra in razboi de partea Puterilor Centrale. In urma asasinatului de la Sarajevo, Austro-Ungaria ataca pe 28 iulie Regatul Sarb. Dupa doua zile, Rusia mobilizeaza in ajutorul sarbilor o armata de 1,2 milioane de militari. Germania someaza Rusia sa-si retraga fortele in 24 de ore. In caz contrar ii declara razboi. Rusia refuza ultimatumul, iar Germania se tine de promisiune. Franta primeste si ea declaratia de razboi a Germaniei in data de 30 august, ea fiind aliata Rusiei. Conform planului Schlieffen, Franta trebuia invadata inainte ca Rusia sa fie gata de razboi, altfel Germania trebuia sa lupte pe doua fronturi, atat in vest, cat si in est.

Linia fortificata de pe granita franceza se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutra, si nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul sau, in 4 august este invadata de Germania. Deoarece Marea Britanie apara neutralitatea Belgiei, ea declara razboi in aceeasi zi Germaniei. Nu trecusera nici cinci saptamani de la atentat si toata Europa se afla in razboi. In noiembrie Turcia intra in razboi de partea Puterilor Centrale. In 1915 Italia intra in razboi de partea Antantei. In Romania, in perioada 13-29 iunie 1916 au loc demonstratii antirazboinice. Astfel, intre 4-17 august se semneaza la Bucuresti Tratatul de alianta intre Romania si Antanta. Printre conditiile intrarii Romaniei in razboi contra Puterilor Centrale se stipula si satisfacerea dezinteratului unirii cu Romania a teritoriilor romanesti din Austro-Ungaria. Primul Razboi Mondial a durat pana in 11 noiembrie 1918, cand a intrat in vigoare armistitiul cerut de Germania pe data de 31 octombrie 1918. La tratativele de pace din iunie 1919, puterile invingatoare au impus conditii aspre invinsilor. Razboiul menit sa puna capat oricarui razboi se sfarsise cu cei mai multi morti de pana atunci de partea ambelor tabere. Primul razboi mondial

-un nou tip de razboi-

Numit pe vremea sa marele razboi,primul razboi mondial a produs distrugeri imense si a cerut un sacrificiu uman de neinchipuit. La incheierea sa, imperii intregi se aflau in ruine, iar conditiile de pace impuse au dus la conflicte istorice viitoare.

Cauzele primului razboi mondial trebuie cautate in secolul al XIX-lea, cand din statele mici ce apartinusera inainte unor tari, s-au format state noi. Cele mai insemnate din noile state nationale, ca Germania si Italia, incercau sa-si intareasca pozitiile cu toate mijloacele posibile, fata de Rusia, Franta, Marea Britanie, Imperiul Austro-Ungar,din centrul Europei si Imperiul Otoman-in decadere. Tari mici, ca Belgia, nu au facut fata si s-au declarat neutre.

Pana in 1914,marile puteri s-au concentrat in doua aliante opuse. Pe o parte a baricadei se aflau Puterile Centrale, in frunte cu Germania si Imperiul Austro-Ungar. La inceput si Italia se afla de aceasta parte, dar cu trecerea timpului legaturile s-au racit ,insa s-au intarit relatiile de apropiere cu Bulgaria si cu Turcia. De partea cealalta Antanta, formata din Franta, Rusia, Marea Britanie nefiind angajata in totalitate in acest conflict, fiind simpatizantul lor. 16899ejk44tph1u

Punctele tari si slabe ale organizarii sociale, politice si militare ale tarilor aliate au avut un rol esential in desfasurarea conflictelor ulterioare. Germania devenise cea mai mare putere militara a

Europei. Tendinta ei de a sparge suprematia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat de nemultumirea si de agitatia nationalitatilor, tinute cu greu intr-un stat unitar.

Marea Britanie, industrializata cu mult inaintea celorlalte state, domina un imperiu de colonii. Forta sa de aparare nu se baza numai pe armata sa profesionista de 386000 militari, ci in primul rand pe excelenta sa marina militara. Rusia in schimb era cu mult depasita de celelalte tari in privinta industriei si a tehnicii militare, dar in caz de razboi ea putea mobiliza milioane de oameni. Franta suferea inca datorita infrangerii si despagubirilor impuse in urma razboiului franco-prusac din 1870-1871.

Razboiul a izbucnit insa in Europa de Est, in Balcani. Acest teritoriu apartinuse initial Imperiului Otoman, dar retragerea turcilor a cauzat un vid de putere, pentru acapararea caruia concurau Italia si Imperiul Austro-Ungar. In 1908 Imperiul Austro-Ungar ocupa Bosnia-Hertegovina. Aceasta masura i-a iritat in mod profund atat pe sarbii localnici, cat si Regatul Sarb invecinat. Aliatul traditional al Serbiei, Rusia, a protestat, dar nu era pregatit pentru acordarea unui ajutor militar. Situatia din regiune era supertensionata, cand in 28 iunie 1914 studentul nationalist sarb Gavrilo Princip l-a asasinat pe principele mostenitor al Imperiului Austro-Ungar Franz Ferdinand si pe sotia acestuia.

In urma asasinatului evenimentele se precipita. Monarhia inversunata acuza pentru asasinat Regatul Sarb, pe care-l ataca in 28 iulie. Peste doua zile Rusia mobilizeaza in ajutorul sarbilor o armata de 1,2 milioane de militari. Germania someaza Rusia sa-si retraga fortele in 24 de ore, in caz contrar ii declara razboi. Rusia refuza ultimatumul si Germania se tine de promisiune. Franta primeste si ea declaratia de razboi a Germaniei in data de 3 august, ea fiind aliata Rusiei. jp899e6144tpph

Conform planului Schlieffen, Franta trebuia invadata inainte ca Rusia sa fie gata de razboi, altfel Germania trebuia sa lupte pe doua fronturi, atat in vest cat si in est.

Linia fortificata de pe granita franceza se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutra si nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul sau, in 4 august este invadata Germania. Deoarece Marea Britanie garanta neutralitatea Belgiei, ea declara razboi in aceeasi zi Germaniei. Nu trecusera nici cinci saptamani de la atentat si toata Europa se afla in razboi . In noiembrie intra in razboi si Turcia de partea Puterilor Centrale.

Armata gemana, cu un efectiv de 1,5 milioane de oameni, parea de nestavilit. I-a infrant pe francezi pe toata lungimea frontului de vest, in 31 august la Mons faramiteaza corpul expeditionar britanic, cu un efectiv de doar 70 de mii de oameni ; in septembrie insa,in lupta de la Marne sunt opriti de catre francezi . Fiecare dintre partile beligerante se stabileste pe pozitiile cucerite si construieste cate o retea de transee, care sunt separate intre ele doar de o fasie ingusta de pamant, pamantul nimanui . Transeele se intind pe o lungime de 700 km in nordul Frantei, de la Canalul Manecii pana in Elvetia.

Pana la urma, lupta din transee de pe frontul de vest a durat patru ani. Luptele durau luni intregi, in cazul unor mari brese combatantii mureau cu zecile de mii intr-o singura zi. Rezultatul a fost cucerirea unei fasii de cativa metri pamant. Pana la sfarsitul razboiului, pe acest front, nici una dintre parti nu a reusit o inaintare mai mare de 65 km.

Prin atacarea fortaretei Verdun, de o importanta strategica deosebita, in februarie 1916, germanii vroiau sa dea Frantei lovitura de gratie. Au murit mii de soldati din ambele tabere, dar Verdunul a ramas in mana francezilor. In lupta dusa pe raul Somme, in cursul atacului britanic, inca din prima zi au murit 60 de mii de oameni. Marile pierderi aproape ca au lasat fara combatanti armata voluntara engleza.

In acest timp se duceau lupte grele si pe frontul de est. In lupta cu rusii, armata austro-ungara a sucombat si germanii au trebuit sa transfere aici o armata mai mare decat cea planificata initial. Al doilea front, de care se temeau atat de mult la inceputul razboiului, a devenit o realitate. Dar in 1914 cu victoriile de la Tannenberg si de la lacurile Mazur, apoi invadarea Poloniei, aflata sub suveranitatea Rusiei, au dobandit pe neasteptate mari victorii asupra Rusiei. In acelasi an Bulgaria intra in razboi de partea Germaniei si armata formata din trupe bulgaresti si germane ocupa cu rapiditate Serbia. Trupele austriece nu au avut prea mult succes pe frontul balcanic si cel de est, dar fata de Italia, care in 1915 a trecut de partea Antantei, au repurtat o serie de succese. In 1916 si Romania a intrat in razboi de partea Antantei, dar germanii, intr-o campanie scurta si executata impecabil, au invadat o mare parte a tarii obtinand o sursa importanta de titei.

La data de 22 august 1915 Japonia declara razboi Germaniei si isi indreapta atacul impotriva coloniei germane Tsingtao. Aceasta este cucerita dupa 11 saptamani, in urma unei ofensive alaturi de trupe britanice. Navele militare germane sunt urmarite prin Oceanul Indian, prin sudul Atlanticului si lupte navale grele se inregistreaza langa insulele Maldive si pe langa portul chilian Coronel.

Niciodata nu existase un asemenea razboi in istoria mondiala. Pe tot parcursul lui s-au introdus tehnici noi si inventii ucigatoare tot mai eficiente. Germanii au folosit pentru prima oara artileria grea. Cele mai mari pierderi erau cauzate de mitraliere si de gazele de lupta. Gazul de lupta, sufocant si orbitor facea victime si din randurile lansatorilor, odata cu schimbarea directiei vantului. Vehiculul de razboi britanic-tancul- a fost introdus in lupta pentru prima oara in ofensiva britanica de pe raul Somme. Atunci a fost considerata masina invingatoare a razboiului. Ulterior s-a dovedit ca introducerea lui a fost prematura, deoarece au fost prea putine exemplare pentru un succes rapid, si astfel s-a pierdut mult din efectul surpriza scontat.

Toti beligerantii au utilizat aparatele de zbor nou descoperite, si pentru prima oara a fost bombardata populatia civila. Anglia a fost atacata deseori de marile dirijabile Zeppelin. Pilotii noilor avioane biplane, inarmati cu armament de infanterie sau doar cu caramizi, duceau in aer o lupta pe viata si pe moarte. Sir Winston Churchill, ministrul fortelor navale, era convins ca victoria se poate obtine doar prin scoaterea Turciei din razboi. In 1915 marina regala a intreprins o expeditie spre Marea Neagra in Dardanele, dar nu au reusit sa ocupe capitala turca Constantinopol.

In 1916, ambele parti aflate in conflagratie si-au marit productia industriei militare. In Anglia, Lloyd George a devenit prim ministru, si a introdus serviciul militar obligatoriu. In Germania, conducerea militara s-a concentrat in mainile generalilor Hindenburg si Ludendorff. Franta, abia in 1917 si-a gasit un conducator cu vointa de fier, in persoana lui Georges Clemenceau.

Marile, pe toata perioada conflagratiei au fost dominate de britanici. In 1916 flota navala germana a intrat in lupta directa cu marina regala. Langa peninsulele Iutlanda, britanicii au suferit pierderi mari, dar au fortat navele germane sa se retraga; acestea au ramas in porturi pana la sfarsitul razboiului. Marina regala a instituit blocada porturilor germane, privand astfel Germania de aprovizionarea cu marfuri de importanta vitala.

Germanii se pregateau si ei sa realizeze o blocada, telul lor fiind scufundarea cu ajutorul submarinelor a tuturor navelor de transport care navigau spre Marea Britanie. La 8 mai 1915, un

submarin german a scufundat transatlanticul Lusitania, avand la bord 128 de pasageri americani influenti . Cu aceasta scufundare devenea foarte probabile intrarea S.U.A in razboi de partea Antantei.

In aprilie 1917, presedintele american Woodrow Wilson a declarat razboi Germaniei. Pe frontul de vest continua lupta. Germanii au fost respinsi, dar numai pana la linia Hindenburg, bine fortificata. La Passchendaele, britanicii s-au impotmolit in mlastina. Germanii au castigat mai multe batalii si pe frontul de est, unde bolsevicii, ajunsesera la putere, in urma revolutiei ruse din octombrie 1917.

Cu toate ca armatele germane si austriece au obtinut o victorie nimicitoare impotriva armatei italiene, cu incetul aliatii Germaniei au ajuns la capatul puterilor. Imparatul austriac a incercat sa incheie o pace separata , iar turcii, in urma pierderii Ierusalimului si a Bagdadului au batut in retragere. Si soldatii germani prezentau semne de oboseala, aveau moralul scazut si americanii se apropiau . Primele trupe, sub conducerea generalului maior Piershing, au debarcat in Europa la 27 iunie 1917.

Ludendorff a fortat ultima sansa a victoriei, cand in 3 martie 1918 a incheiat pacea separata cu guvernul bolsevic sovietic la Brest-Litovosk, si astfel a putut transfera peste un milion de oameni pe frontul de vest. Marea ofensiva Ludendorff, inceputa la 31 martie a respins temporar trupele Antantei in Franta. Pierderile umane au fost uriase de ambele parti, dar in iulie, o suta de mii de militari americani au venit in ajutorul trupelor Antantei.

Poporul german era infometat si realizand inevitabilitatea infrangerii armata s-a demoralizat. In 8 august 1918 armatele unite ale Antantei sub comanda generalului Foch au intreprins un atac, langa Amiens, care a dus in fine la o importanta bresa. Nemtii au fost respinsi pe teritoriul Belgiei, dar au luptat cu indarjire,si la terminarea razboiului stapaneau inca teritorii straine. In octombrie s-a destramat Imperiul Austro-Ungar. Fortele britanice si arabe, sub conducerea lui T.E Lawrence au ocupat Damascul, iar Portugalia si Turcia au capitulat. Flota germana s-a rasculat, Kaiserul a fost alungat de pe tron. La 31 octombrie 1918 Germania a cerut un armistitiu, care a intrat in vigoare in data de 11 noiembrie 1918

Dupa terminarea razboiului, puterile victorioase s-au adunat la Versailles pentru a discuta conditiile de pace. La 28 iunie 1919 s-a finalizat tratatul de pace. Antanta, mai ales Franta, a dorit sa fie despagubita pentru toate pagubele suferite. Germania a fost obligata sa cedeze unele teritorii puterilor Antantei, iar despagubirile a trebuit sa le plateasca in aur, animale si materii prime, de exemplu fier si carbune. Umilirea lor a fost completata de ocuparea militara a zonei Rinului .

Istoricii considera ca aceste despagubiri uriase au dus la ruinarea sistemului financiar german in anii 1920. Aceasta situatie financiara a permis ridicarea partidului national-socialist, cu Hitler in frunte si izbucnirea unui nou razboi mondial exact dupa 20 de ani de la semnarea tratatului de pace.