Profilul pulsional al criminalului

Dumitraşcu Nicolae, Univ. Titu Maiorescu,

Bucureşti

Mincu Cornel Laurenţiu, Univ. Titu Maiorescu,

Bucureşti

1. Introducere

Scopul acestei cercetări este de a pune în evidenţă anumite

particularităţi ale personalităţii criminalului care îl deosebesc de ceilalţi

indivizi, din punct de vedere psiho-pulsional. Termenul de “pulsional”

este folosit aici cu referire directă la teoria pulsiunilor elaborată de

psihiatrul maghiar Leopold Szondi (1896-1986), teorie care postulează

existenţa în fiecare individ a patru pulsiuni fundamentale care îi

dirijează existenţa. Aceste patru pulsiuni formează un sistem de

trebuinţe ce stau la baza comportamentului subiectului, inclusiv în

alegerile sale destinologice esenţiale: în iubire, prietenie, profesie,

boală şi chiar moarte.

 2

Cele patru pulsiuni (sau trebuinţe) din sistemul szondian sint:

1. Pulsiunea sexuală = acea pulsiune care declanşează

comportamentele de reproducere şi implică energia libidinală investită

în aceste comportamente. Pulsiunea sexuală se sub-împarte în două

sub-trebuinţe, şi anume h¸ care este energia erotică propriu-zisă sau

latura feminină a sexualităţii, şi trebuinţa s, adică energia activă, sau

dimensiunea masculină a sexualităţii.

2. Pulsiunea paroxismală = responsabilă de reacţiile afective în

condiţii de pericol (fugă sau luptă). Ea se împarte în două sub-

trebuinţe, şi anume trebuinţa epileptiformă (e), care declanşează

reacţiile afective violente, şi trebuinţa isteriformă (hy), care este

implicată în comportamentele de camuflare sau ascundere.

3. Pulsiunea de contact = energia investită în relaţia cu lumea. Ea se

împarte în trebuinţa depresivă (d), care mobilizează comportamentele

de căutare în mediu a obiectelor necesare supravieţuirii sau

reproducerii şi trebuinţa maniacală (m), care implică ataşarea de sau

abandonul acestor obiecte.

4. Pulsiunea Eului = este o formă de energie specific umană care

organizează şi reglează modul de manifestare a celorlalte trebuinţe,

astfel încât să se asigure un echilbru între satisfacerea lor şi

supravieţuirea organismului. Ea este compusă din trebuinţa p (sau

paranoidă), prin care subiectul ia conştiinţă de tensiunea pulsiunilor

sale şi trebuinţa k, adică o energie prin care individul ia atitudine faţă

 3

de aceste trebuinţe (de exemplu, le lasă să se manifeste în conduită

sau le blochează).

Szondi explică devianţele comportamentale, inclusiv boala

mentală, prin anomalii apărute în cadrul acestor pulsiuni. Aceste

anomalii ar avea cauze genetice (fiind moştenite de la ascendenţi) şi

se manifestă prin creşterea intensităţii anumitor trebuinţe în dauna

altora. De exemplu, trebuinţa sadică (s) poate fi prezentă la unii indivizi

într-o cantitate mai mare decât la alţii, ceea ce, coroborat cu o slăbire

a trebuinţei de control (k), poate duce la acte violente, anti-sociale.

In acest context, am presupus ca personalitatea individului anti-

social ar avea nişte caracteristici pulsionale distincte faţă de individul

“mediu”, în sensul unor tendinţe agresive mai accentuate, al unei

reactivităţi paroxismale mai intense, al unei mai slabe capacităţi de

control şi al unor mai slabe capacităţi de a întreţine relaţii obiectuale

stabile şi satisfăcătoare.

2. Metodologia si subiecţii

Subiecţii sunt 87 de deţinuţi bărbaţi, de vârstă adultă,

condamnaţi pentru delicte grave (tâlhărie, omor, viol). Ca lot martor au

fost folosiţi 56 de subiecţi adulţi fără antecedente penale, bărbaţi.

Pentru a evalua caracteristicile lor pulsionale, toţi subiecţii au

fost testaţi o dată cu tehnica Szondi (sau testul pulsiunilor) elaborată

 4

de autorul cu acelaşi nume. Este vorba de o metodă proiectivă care

măsoară intensitatea şi tipul reacţiilor afective (de atracţie/respingere)

ale subiecţilor în faţa unor fotografii cu caracter evocator al celor patru

pulsiuni (sau opt trebuinţe) descrise mai sus. Astfel, există fotografii

care evocă trebuinţa de erotism, de agresivitate, de ataşament etc.

Fotografiile respective reprezintă nişte bolnavi mental, împărţiţi

în opt categorii, fiecare corespunzând unei trebuinţe. De exemplu,

pentru a măsura intensitatea pulsiunii agresive, în test apar fotografii

de sadici. Pentru a măsura nevoia de ataşament, apar fotografii de

bolnavi maniacali ş.a.m.d. Corespondenţa dintre fiecare boală mentală

şi trebuinţa aferentă a fost stabilită de Szondi în urma unor cercetări

genetice, antropologice şi psihiatrice, iar fotografiile respective sunt

rezultatul unui proces minuţios de selecţie în ceea ce priveşte

caracterul lor evocator specific.

3. Prezentarea şi interpretarea datelor

În baza alegerilor subiecţilor noştri, am alcătuit un profil pulsional

al fiecăruia, coform regulilor de codificare a alegerilor testului.

Analiza statistică descriptivă a constat în calcularea frecvenţelor

absolute şi relative ale alegerilor efectuate de subiecţi pentru factorii

pulsionali. Analiza inferenţială a constat in calcularea semnificaţiei

diferenţei dintre cuantumurile procentuale (distribuţia Z) între cele

două categorii de subiecţi. Rezultatele obţinute sunt prezentate în

 5

tabelul nr. 1. Au fost constatate diferenţe semnificative statistic la următorii

factori: s, e, k, p, d şi m. În baza acestor diferenţe, putem enunţa

următoarele interpretări psihologice:

a) surprinzător, în ceea ce priveşte trebuinţa de agresivitate, nu

se constată diferenţe semnificative de orientare hetero-agresivă între

cele două loturi. În schimb, la subiecţii normali predomină o reacţie

ambivalentă faţă de această trebuinţă, care denotă un conflict între

tendinţa de a lua o priză activă asupra obiectelor şi tendinţa de a fi mai

pasivi şi de a-şi socializa agresivitatea. Este o reacţie care poate indica

şi un control compulsiv al sadismului, care duce adesea, conform

teoriei szondiene, la simptome nevrotice de constrângere şi la dileme

privind identificarea psiho-sexuală.

b) în ceea ce priveşte pulsiunea e (epileptiformă), se constată la

deţinuţi o acumulare superioară de ostilitate, furie şi dorinţe

revendicative şi un mai slab control al agresivităţii. Acest lucru indică şi

lipsa unei instanţe interioare etice (a Supra-eului). De asemenea, mai

indică şi tendinţa lor în general recunoscută de a refuza să-şi asume

responsabilitatea pentru faptele comise sau tendinţa de a da vina pe

celălalt pentru ceea ce li s-a întâmplat. Subiecţii din lotul de control

prezintă într-o proporţie superioară o reacţie care denotă prezenţa

acestei cenzuri etice, deci un control activ al comportamentului agresiv

prin formaţiuni reacţionale împotriva ostilităţii. Este o reacţie

socializată (sau umanizată, cum spune Szondi), care sugerează uneori

 6

şi prezenţa sentimentelor de culpabilitate ca manifestare nevrotică a

Supra-eului.

Totuşi, trebuie spus ca tot subiecţii fără antecedente prezintă mai

des decât deţinuţii o reacţie care indică descărcarea ostilităţii. În

lumina celorlalte date ale testului, această reacţie sugerează mai

curând o evacuare forţată a agresivitaţii prin refulare, decât o

manifestare directă şi brutală a afectelor “dure”.

c) În factorul (sau trebuinţa) k, cea responsabilă de

gestionarea de către Eu a instinctelor, deţinuţii dau mai frecvent decât

“normalii” o reacţie care indică un deficit al capacităţii de organizare

pulsională sau lipsa unei poziţii active a Eului în a regla celelalte

pulsiuni. Aceasta înseamnă că ele se pot manifesta într-o formă mai

nemodulată sau nesocializată în conduită. Astfel de indivizi sunt

descrişi de către S. Deri ca fiind mai infantili şi nereţinuţi în

comportament. Subiecţii din lotul de control au într-o proporţie

semnificativ mai mare o reacţie care sugerează un control al

manifestărilor pulsionale prin refulare, adică o adaptare mai bună la

constrângerile realităţii.

d) În factorul p, se constată o frecvenţă superioară la normali a

unei reacţii care indică o priză mai bună de conştiinţă a propriilor

trebuinţe sau stări psihologice, o tendinţă de a le reprezenta şi elabora

mental, adică, implicit, şi de a le verbaliza. Acest mecanism reprezintă

de fapt o altă formă de control mental, întrucât capacitatea de a-ţi

 7

conştientiza şi a-ţi asuma stările psihologice şi trebuinţele poate duce

la forme mai elaborate, mai planificate sau prospective de conduită, şi

deci mai adaptative social.

e) În factorul d, cel răspunzător de relaţia cu obiectele lumii, se

constată la deţinuţi o frecvenţă superioară a unei reacţii indicând o

dorinţă de a căuta şi a schimba noi şi noi obiecte, persoane sau centre

de interes pe care să le investească afectiv, dar fără a se fixa prea

mult la ele. Aşadar, o instabilitate relaţională şi o orientare foarte

concretă a intereselor. Este o reacţie care, în corelaţie cu celelalte,

sugerează o funcţionare psihologică mai simplă, dominată de

imperativul momentului şi cu slabe capacităţi prospective. Subiecţii

fără antecedente penale dau în schimb mai des o reacţie de indecizie

în acest factor, adică un conflict între nevoia de a investi obiecte noi şi

de le păstra sau de a cola la cele vechi. Este o reacţie care implică

ceva mai multă stabilitate la vechile relaţii, obiecte sau centre de

interes, chiar dacă individul trăieşte un sentiment de indecizie vizavi

de ele.

f) În fine, în factorul m, cel responsabil de ataşamentul şi satisfacţia

relaţională, subiecţii deţinuţi dau mai frecvent decât ceilalţi o reacţie

indicând un sentiment de tristeţe şi abandon şi incapacitatea de a

întreţine relaţii obiectuale realmente satisfăcătoare şi securizante. Aşa

cum afirmă Szondi şi S. Deri, o astfel de reacţie, în contextul unor

tendinţe anti-sociale este periculoasă, întrucât sentimentul de alienare,

 8

de dezamăgire şi insatisfacţie trăit de subiect în relaţia cu lumea poate

deveni motorul unui act violent şi disperat orientat împotriva celorlalţi,

priviţi ca sursă a acestei insatisfacţii.

Pe de altă parte, subiecţii normali prezintă semnificativ mai des o

reacţie care indică dorinţa de ataşament şi o atitudine pozitivă şi

empatică faţă de lume. De asemenea, ea sugerează dorinţa de a se

bucura de relaţiile lor obiectuale şi de găsi în aceste relaţii mai curând

o sursă de confort şi securizare, ceea ce stimulează sentimentul de

apartenenţă şi constituie un semn pro-social al conduitei lor.

4. Concluzii

Integrând aceste date pulsionale, se poate articula un profil mediu

sau robot al individului anti-social, ţinând cont în acelaşi timp de gradul

de relativitate al unui astfel de demers. Astfel, aşa cum am văzut, acest

profil se diferenţiază de profilul “normal” nu atât printr-o acumulare a

agresivităţii orientate spre exterior, ci mai curând printr-un deficit al

mecanismelor de control al ei (impulsivitate), combinat cu un deficit

mai general de gestionare a instinctelor şi printr-o mai slabă capacitate de a-

şi conştientiza stările psihologice şi a-şi planifica comportamentul. Ca

atare, ca structură globală de personalitate, el indică o funcţionare

psihologică mai simplă (mai apropiată de structurile pulsionale

infantile), interese concrete şi incapacitatea de a lega relaţii realmente

satisfăcătoare şi productive cu ceilalţi, în ciuda faptului că se află într-o

 9

căutare avidă de multiple obiecte sau centre de interes. Una din frustrările lor

esenţiale rezidă de fapt chiar în acest contact “dispersat” şi nefericit cu lumea,

care, ca sursă de insatisfacţie, poate duce la conduite violente anti-

sociale, pe fondul unei lipse a cenzurilor sociale şi a unei atitudini

extrapunitive.

În mare parte, reacţiile din acest profil mediu sunt similare cu cele

ale copiilor din faza de latenţă: conduită extravertă, slabe abilităţi

introspective şi de verbalizare, cenzuri afective mai rudimentare. De

asemenea, din punct de vedere psihopatologic, acest profil are multe în

comun cu “sindromul maniacalului” în faza de agitaţie psiho-motorie.

În fine, profilul nostru global corespunde aproape în totalitate cu ceea ce

Szondi descrie ca fiind “sindromul criminalului”.

Prin comparaţie, la subiecţii din lotul martor, semnele de

socializare pulsională sunt mult mai pronunţate, ele tinzând spre ceea

ce K. Horney denumea “structura nevrotică” a epocii noastre, bazate

pe refulare, culpabilitate şi auto-constrângere ca mecanisme de control

al “răului” instinctual.
 10

Tabelul nr. 1. Reacţiile factoriale unde au fost găsite diferenţe

semnificative statistic

Reactia Grupul de Frecventele Valoarea lui Pragul de

factoriala subiecti relative (%) Z semnificatie
s± detinuti 10.3 2.79 p<0.01
normali 29.3
e+ detinuti 16 2.28 p<0.05
normali 32.7
e- detinuti 48.2 4.24 p<0.01
normali 17.2
e0 detinuti 20.7 2.44 p<0.05
normali 39.7
k- detinuti 35.6 2.57 p<0.05
normali 56.9
k0 detinuti 31.3 2.60 p<0.01
normali 13.8
p+ detinuti 17.2 2.31 p<0.05
normali 34.4
d+ detinuti 40.2 3.48 p<0.01
 11

normali 15.5
d± detinuti 3.4 2.35 p<0.05
normali 15.5
m+ detinuti 33.2 3.52 p<0.01
normali 62
m- detinuti 40.2 4.14 p<0.01
normali 12.1