Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
BACAU
FACULTATEA DE MANAGEMENT
SECTIA MANAGEMENT
MANAGEMENT HOTELIER
BACAU
Iunie 2009
1. Activitatea de cazare
a) B&B
Acestea sunt foarte populare în Anglia, Irlanda şi Europa Occidentală,
SUA, Canada. Ele oferă cazare într-o casă privată sau într-o mică cabană
(han), turistul fiind tratat mai mult ca un oaspete decât ca o sursă de venituri.
Pentru a fi eficientă afacerea, operatorul ei trebuie să aibă câteva camere
pentru musafiri, confortabile, cu baie separată şi o cameră de zi, de
dimensiuni mari, unde musafirii se pot relaxa seara, proprietarul contribuind
direct la realizarea unei atmosfere informale şi prietenoase. Mulţi turişti
preferă caracterul şi calitatea serviciilor oferite de B&B, spre deosebire de
impersonalitatea unui hotel.
Exemplu: Un posibil slogan publicitar “Casa mea e şi casa ta”.
b) Hoteluri cu apartamente/garsoniere
Acestea au apărut ca răspuns la cererile consumatorilor pentru locuri
mai spaţioase şi mai multe facilităţi. S-au dezvoltat rapid în marile oraşe, în
staţiuni. Unităţile sunt compuse din 50-250 apartamente/garsoniere, care
includ şi o bucătărie dotată complet. Camerele sunt mari, iar finisajele
interioare deosebite. Ele sunt închiriate pe perioade lungi de timp, oferindu-
se un serviciu apropiat de cel oferit de hotelurile de lux.
Paradors (Spania), Chateaux (Franţa), Schlosse (Germania şi Austria)
oferă cazare în castele şi alte clădiri istorice care au fost transformate în
hoteluri.
Conceptul time-sharing – a fost introdus pe o scară tot mai largă în
Europa. Se referă la împărţirea dreptului de proprietate asupra unei capacităţi
de cazare cu alţi indivizi. Fiecare proprietar cumpără un segment de vacanţă
(2 săptămâni) pentru un anumit număr de ani. Aceste segmente de timp sunt
planificate şi există şi posibilitatea schimbării segmentului cu alţi indivizi
care deţin în alte zone astfel de unităţi.
Conceptul a apărut în Franţa în anii '60. Un hotelier care avea
probleme cu vinderea camerelor a observat că mulţi din clienţi apelau la
serviciile hotelului în aceeaşi perioadă a anului. Proprietarul a oferit
posibilitatea acestora să cumpere camerele pentru o anumită perioadă de
timp. Explicaţia apariţiei acestei forme constă în dorinţa clienţilor de a-şi
asigura la preţurile de astăzi, servicii de cazare într-o anumită zonă pentru
anii viitori. Există două opţiuni principale:
a) dreptul de posesiune – cumpărătorul achiziţionează un anumit
spaţiu de cazare pentru o anumit perioadă a anului şi primeşte titlu de
proprietate pentru acea perioadă. Cumpărătorul poate folosi spaţiul: să-l
închirieze, să-l ofere altora şi să-l lase moştenire;
b) dreptul de utilizare – cumpărătorul primeşte dreptul de utilizare
pentru un anumit număr de ani. La sfârşitul perioadei spaţiul respectiv revine
primului proprietar.
Resort condominiums – clădiri pentru vacanţa proprietarilor închiriate
în restul anului.
confort mediu
Figura nr. 1
5. Clasificarea hotelurilor
spaţiilor de
Departamente de sprijinire a activităţilor hotelului
Activitatea de rezervare
De această activitate se ocupă personalul compartimentului vânzări şi
de recepţie. Datorită perisabilităţii serviciilor de cazare (o cameră nevândută
este definitiv pierdută) este important ca această activitate să funcţioneze în
mod corespunzător. Sistemul de rezervare hotelier trebuie să fie privit dintr-o
perspectivă completă,ca un sistem integrat cu linii aeriene, firme de
închiriere de automobile, asigurări de călătorie, agenţii de turism etc.
Pentru un hotel, situaţia ideală este ca fiecare cameră disponibilă să fie
rezervată, iar fiecare rezervare să fie onorată. Datorită numărului mare de
rezervări neonorate, unele hoteluri fac suprarezervări. Suprarezervarea se
traduce prin acceptarea mai multor rezervări decât numărul de camere
disponibile, prin care hotelul caută să se protejeze împotriva nevinderii unor
camere pentru care există cerere.
Pe baza experienţei trecute trebuie estimat nivelul de suprarezervare.
În timpul perioadei de sezon acesta poate fi în jur de 13-15%, cu până la
cinci procente mai puţin decât media trecută a anulărilor de rezervare sau de
neapariţie a clientului în hotel.
Dar pot să apară situaţii în care clientului ce a făcut rezervarea i se va
comunica că nici o cameră nu este disponibilă. Această situaţie îl va
nemulţumi, putând conduce la pierderea acestuia. Se consideră că în aceste
condiţii hotelul trebuie să plătească clientului cazarea pe o noapte în altă
unitate şi să-l transporte până acolo.
Rezervările se fac cel mai adesea telefonic sau electronic, răspunsul
hotelului fiind instantaneu, iar confirmarea scrisă urmează prin poştă câteva
zile mai târziu sau prin fax. Dacă rezervarea este acceptată sau nu depinde
de prognozarea ocupării hotelului.
Oricum, atât pentru un client, cît şi pentru hotelier, rezervarea
răspunde unei nevoi de siguranţă:
– pentru client există convingerea că va locui în hotel;
– pentru hotelier există siguranţa realizării unui anumit grad de
ocupare a capacităţii de cazare.
d) Încasări pe turist:
Încasări dinactivitate
a decazare
It = ;
Numărdeturişti
Bibliografie:
1. Cristureanu, C., Economia şi politica turismului internaţional,
Casa Editorială pentru Turism şi Cultură ABEONA, Bucureşti,
1992
2. Emilian, R., Management în servicii, Academia de Studii
Economice, Bucureşti, 1995
3. Jelev, V., Educarea comportamentului în afaceri, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
4. Curs „Management in turism” Facultatea de Stiinte Economice,
Bucuresti, 2008