Sie sind auf Seite 1von 24

1

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI


FACULTATEA DE FILOSOFIE








TEZ DE DOCTORAT (rezumat)


Filosofia istoriei a lui Raymond Aron




Conductor tiiific:
Prof. dr. Gheorghe Vlduescu


Doctorand:
Radu Lungu






















Bucureti
2009
2
3
Pentru ce filosofia istoriei: exemplul Raymond Aron

Raymond Aron (1905-1983) si ncepe itinerarul filosofic cu afirmatia ca, fara ndoiala,
atitudinea filosofica este particulara ca orice atitudine vitala, filosoful nefiind dect un
individ printre altii : n acest sens, filosofia este istorica, mai ales cnd reflecteaza
asupra istoricitatii atitudinilor umane n care se nscie si propia ei pozitie filosofica
(Philosophie de lhistoire, p. 13-14).
n masura n care filosofia, precum toate disciplinele umane sau stiinte ale spiritului
(Geisteswissenschaften), este istorica, ntr-un anumit sens ea este de asemenea o
filosofie a istoriei, cu conditia sa defineasca istoria, nu ca pe o viziune panoramica a
ansamblului uman, ci ca pe o interpretare a trecutului sau a prezentului legata de o
conceptie filosofica, la rndul ei istorica, despre existenta : astfel filosofia istoriei este
o parte esentiala a filosofiei, adica, asa cum subliniaza Aron, cea dinti i este acesteia din
urma n acelasi timp introducere (momentul comprehensiunii istoriei drept conditie
de care depinde o gndire despre destinului uman) si concluzie (posesiunea unei
doctrine despre om drept conditie de care depinde o comprehensiune a devenirii) (Ibidem).
Ct despre relatia pe care filosofia istoriei o poate avea cu pratica meseriei de istoric,
Aron o dezvaluie n atitudinea existentiala (nteleasa aici ca experienta traita) care
consfinteste drepturile reflectiei critice asupra conditiilor n care se desfasora
ndeletnicirea istorica (drepturile reflectiei critice cu privire la atitudinea istorica),
teritoriu spiritual propriu filosofiei istoriei dar al carui obiect permite regasirea activitatii
proprii a istoricului (si deci rentlnirea cu interpretarea concreta a historiei) : filosofia
istoriei este deci imanenta (intrinseca) acesteia din urma, nsa scapa adesea istoricului
precum muncitorului natura meseriei sale (R.M.M. 1938, p. 444). n cele din urma, istoria
o facem ntotdeauna n functie de o filosofie, altfel am ramne confruntati cu o pluralitate
incoerenta a perspectivelor (FESSART, Rcit , p. 452). Orice cunoastere istorica
pesupune deci o filosofie a istoriei, suntem cu totii filosofi ai istoriei, fiindca filosofia
istoriei este constiinta pe care o avem despre durata noastra, nu este deci vorba despre o
specialitate, ci despre o experienta a viatii umane, despre experienta traita (Ibidem, p.
453).
Raymond Aron este gnditorul care a facut legatura ntre rationalismul francez (de
inspiratie carteziana si mostenitor al Luminilor) si neo-kantismul german, este cel care
a introdus n terminologia franceza concepte si categorii germane (comprehensiune,
pluralitatea perspectivelor, spirit obiectiv, edificarea lumii istorice, reconstituirea
trecutului, privilegiul retrospectivei, sens subiectiv si sens obiectiv, retrospectiune
probabilista, etc.), care a zdruncinat deprinderile intelectuale franceze aflate atunci sub
inflenta neo-kantismului lui Lon Brunschvicg (1869-1944) si a sociologiei pozitiviste a
lui mile Durkheim (1858-1917).
Datorita caracterului de pionierat, n Franta, al modalitatii de abordare a obiectul
proiectului de fata (filosofia istoriei), precum si prin complexitatea sa tematica, gndirea
aroniana detine o bogatie exceptionala nsa nu suficient exploitata si care necesita deci o
abordare metodica.
n 1984, Sylvie Mesure deplngea lipsa unui examen sistematic si a unei evaluari
riguroase a reflectiei aroniene asupra conoasterii istorice, reflectie nceputa cu tezele de
doctorat din 1938 (La philosophie critique de lhistoire. Essai sur la thorie de lhistoire dans
lAllemagne contemporaine <teza secundara>si Introduction la philosophie de lhistoire.
Essai sur les limites de lobjectivit historique <teza principala>), apoi prelungita, dupa
4
razboi, n lucrari cu profil filosofic (precum Dimensions de la conscience historiques)
(MESURE, Raymond Aron, p. 8-9), de asemenra n contributii, critice sau polemice, la istoria
ideilor n special (precum Lopium des intellectuels, Les tapes de la pense
sociologique, Histoire et dialectique de la violence, Penser la guerre, Clausewitz), si la
stiintele spiritului en general (precum Paix et guerre entre les nations, Essai sur les
liberts). n cele din urma Sylvie Mesure constata absenta a ceea ce, prin extentie, s-ar
numi o exegeza, adica o interpretare a ensamblului operei lui Raymond Aron prin
prizma radacinile sale filosofice.
Astfel, cartea postuma a Parintelui iezuit Gaston Fessard, La philosophique historique de
Raymond Aron (1980), nu era dect un manuscris din multe puncte de vedere
neterminat ; apoi, lucrarea lui Sylvie Mesure, Raymond Aron et la raison historique
(1984), se limita la interpretarea criticii aroniene a antinomiei Ratiunii istorice, adica la
interpretarea deconstruirii aroniene a metafizicilor istoriei reprezentate de Marx si de
Spengler, deconstruire ncepnd de la care o filosofie critica a istoriei ar fi posibila
(Ibidem, p. 8, 10-11, 14-15). Contributiille personale care i-au fost consacrate de atunci,
printre care The Libral Political Scence of Raymond Aron (Rowman & Littlefield,
Lanham-Maryland, 1992) de Daniel J . Mahoney, Raymond Aron. Un moraliste au temps
des idologie (Flammarion, Paris, 1993) de Nicolas Baverez, La pense politique de
Raymond Aron (P.U.F., Paris, 1995) de Stephen Launay, Raymond Aron. La dmocratie
conflictuelle (Michalon, Paris, 2004) de Serge Audier, desi se refera de asemenea la
conceptia filosofico-istorica a lui Raymond Aron, se intereseaza, cum o arata titlurile, fie
de latura biografica pigmentata de consideratii bibliografice, fie de latura filosofico-
politica.
n ceea ce priveste lucrarile colective, Raymond Aron 1905-1983. Histoire et politique
(Commentaire / J ulliard, Paris, 1985) este o culeger de marturii, de omagii si de studii
consacrate lui Raymond Aron, precum si de texte de Raymond Aron, apoi Raymond
Aron, la philosophie de lhistoire et les sciences sociales (colloque organis lcole
normale suprieure de Paris, 1988, Presse de lcole normale suprieure, Paris, 1999), La
politiques historique de Raymond Aron (Centre de Publications de lUniversit de Caen,
Caen, 1989), Raymond Aron et la libert politique (actes du colloque international,
Budapest, 6-7 octobre 2000, dition du Fallois, Paris, 2002), Raymond Aron et la
dmocratie au XXI
e
sicle (actes du colloque international, Paris, 11-12 mars 2005, dition
du Fallois, Paris, 2007), Political Reason in the Age of Ideology. Essays in Honor of Raymond
Aron (Bryan-Paul Frost and Daniel J Mahoney editors, Transaction Publishers, New Brunswick-
New J ersey, 2007), desi trateza despre probleme de filosofie a istoriei, se intereseaza n
primul rnd de gndirea politica aroniana. De altfel, responsabilii editoriali americani ai
ultimului volum constata si chiar deplng numarul insuficient de colectii de articole
erudite, mai ales n limba engleza, consacrate explorarii si explicitarii scierilor lui
Raymond Aron ntelese (n sens de comprehensiune) ca un tot (FROST / MAHONEY, in
FROST / MAHONEY, p. 8, note 9).
Se poate deci constata ca nu existe pna n prezent nici o lucrare care sa examineze de o
manira sistematica conceptia aroniana a istoriei si prelungirea ei n alte sfere ale
universului disciplinelor umane.
Pentru acest motiv, mi exprim dorinta ca proiectul de cecetare sa reusesca sa adune, cel
putin cu titlul de introducere, diferitele versante Geisteswissenschaften ale unei gndiri
atente la istoria trecuta si cea pe cale sa se faca, ale unei gndiri orintate n permanenta
spre viitor si consacrate unui dialog sustinut cu omul si istoria si cu spritul celor Mari.
5
Planul tezei de doctorat : prezentare si argumente

Planul tezeii de doctorat se raporteaza mai nti la etapele metodei dfinite de Aron drept
phenomenologica descriptiva a demersului teoretic istoric si constitutiva a
domeniului istoriei , el urmeaza deci nlantuirea, la nivel epistemologic, metodologic si
transcendental, a celor doua procedee fundamentale istorice (comprehensiune si
cauzalitate), la rndul lor legate de doua domenii notionale de unde ele si trag
comprehensibilitatea si inteligibilitatea (ensemblu si devenire) (Sectiunea A, Partea 1
EDIFICAREA LUMII ISTORICE).
De ndata ce demersul de reconstituire a lumii istorce n propria-i structura
(pluralitate si totalitate) este elaborat, aceasta recostruire trebuie delimitata, la nivel
epistmologic si transcendental, n exercitiul objectivitatii, dincolo de relativitatea
perspectivelor (Sectiunea A, Partie 2 ISTORIE SI OBIECTIVITE).
Problema objectivitatii istorice ne trimite la nivelul philosofic al cautarii adevarului,
pentru ca obiectivitate nu semnifica impartialitate, ci universalitate (Philosophie de
lhistoire, p. 9) (Sectiunea A, Partie 3 ISTORIE SI ADEVAR).
Gndirea aroniana este de doua ori critica, analitic transcendentala si delimitndu-se prin
dialoguri si schimburi permanente, fie cu stiintele spiritului
(Geisteswissenschaften), fie cu spiritele de seama si doctrinele lor (Sectiunile B, C et D).
Aceste fire conducatoare si aceste multiple valente atribuie gndirii aroniene unitate,
originalitate si actualitate (Sectiunea E).
6
Niveluri teoretice de abordare

Nivelurile teoretice de abordare se refera mai ales la contributiile cu vocatie filosofica ale
lui Raymond Aron, dar ele pot jalona, de o maniera nu ntotdeauna explicita, celelate
lucrari ale sale.
Aron arata, cu ocazia sustinerii celor doua teze ale sale (1938), ca scopul tezei centrale,
Introduction la philosophie de lhistoire. Essai sur les limites de lobjectivit
historique, nu este de a constitui o metodologie, ci de a defini o teorie transcendentala a
cunoasterii istorice (generalitati iesite din analiza fundamentelor cunoasterii istorice) ;
apoi si numai dupa acest demers critic de aplanare a terenului (de pregatire a
terenului) pe care l reprezinta Philosophie critique de lhistoire. Essai sur une thorie
allemande de lhistoire (o critica care scoate n evidenta esecul criticii ratiunii istorice)
si cea mai mare parte din Introduction la philosophie de lhistoire (o critica sau analiza
transcendentala) de a pune (la sfrsitul tezei centale) veritabila chestiune a filozofiei
istoriei care este cea pe care omul si-o pune asupra semnificatiei propriei sale deveniri si
proprilui sau destin (destine) (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit., p. 454).
n acest fel, demersul filosofic, astfel cum Aron l descrie si l dezvolta n Introduction,
urmareste n mod simultan trei planuri sau niveluri de cercetare (Philosophie de lhistoire, p.
11).
Aceasta concomitenta de ordin metodic rezulta dintr-o constatare filosofica : mai nti,
epistemologia si critica, n qualitate de reflectie asupra actului stiintei si de descriere a
realitatii istorice si a cunoasterii pe care o avem despre aceasta realitate, nu pot fi
separate n mod riguros (Ibidem, p. 11), precum a spus-o deja Georg Simmel (1858-1918)
(Philosophie critique, p. 18). Apoi, critica, care este negarea unui dogmatism anterior si
pregateste o filosofie noua (Ibidem, p. 23), nu este niciodata anterioara filosofiei sau
autonoma (Philosophie de lhistoire, p. 53), de fapt ea succede ntotdeauna ontologiei (Ibidem,
p. 378), si, cel putin cnd este vorba de stiintele morale, ea nu nlocuieste si nici nu evita
deciziile filosofice (Philosophie critique, p. 291). n sfrsit, reflectia asupra constiintei
istoriei este sursa att a filosofiei ct si a metodologiei, pentru ca aceeasi ntrebare
stapneste att pe una ct si pe alta (n ce fel individul parvine sa cuprinda totalitatea
umana?) (Philosophie de lhistoire, p. 54). Altfel spus, reflectia asupra istoriei constituie
introducerea filosopfiei (adica trebuie nteleasa istoria pentru a gndi destinul uman)
(Ibidem, p. 14) si trimite la epistemologia istoriei.
n privinta aceluiasi subiect al mpreunarii de planuri aplicate criticii ratiunii istorice
(precum o concepeau neo-kantienii germani), Aron se ntraba daca este vorba de
metodologie sau de teoria cunoasterii (Philosophie critique, p. 17).
n 1965, cu ocazia unei serii de conferinte tinute n Scotia, la Universitatea din Aberdeen,
Aron nu consimteste la o separare radicala ntre filosofia istoriei si teoria (logica,
epistemologia sau critica) cunoasterii istoriei (Leons, p. 509).

Planul epistemologc si metodologic
Voi ncerca sa-l urmez pe Raymond Aron si sa arat, att ct se poate, distanta relativa
ntre nivelul epistemologic sau gnoseologic (Histoire, p. 157) si nivelul metodologic al
ilustrarilor (exemplificarilor) logice concrete.
La nceputul parcusului sau intelectual, n 1938 (n Introduction la philosophie de
lhistoire), Aron nu-si propune sa examineze metodele speciale (metodologia istoriei,
procedeele concrete si efective ale cercetarii istorice) (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op.
7
cit., p. 454), ci sa enunte propozitiile cele mai generale ncepnd de la care, ulterior, s-ar
putea dezvolta o metodologie concreta (Philosophie de lhistoire, p. 11).
Cea mai mare parte a lucrarii tine de o teorie a stiintei (paragrafele consacrate
comprehensiunii, cauzalitatii, discernerii ensemblurilor spatiale sau temporale,
reconstituirilor globale) (Ibidem, p. 11), de o teorie a cunoasterii <savoir> istorice
(Ibidem, p. 12), termene folosite aici de Aron n sens de descriere a cunoasterii istorice,
de demers descriptiv sau phnomenologic (Ibidem, p. 10, 12).
n ceea ce priveste procedeele fundamentale ale gndirii istorice, comprehensiunea si
cauzalitatea, Aron subliniaza faptul ca, din punct de vedere epistemologic, noi cautam
sa facem distinctia ntre demersurile riguros obiective, supuse numai regulilor logicii si
probabilitatii, si demersurile subiective, care exprima o individualitate si o epoca
(Ibidem, p. 12).
n privinata comprehensiunii (n sensul german neo-kantian de verstehen), Aron prevede
constituirea domeniilor comprehensiunii si schitarea unei logici a comprehensiunii
(Ibidem, p. 60).
Fata de causalit si de organizarea raporturilor necesare (conform schemei logice
weberiene de probabilitate retrospectiva), Aron considera drept formale chestiunile
relative la notiunea logica de cauzalitate istorica (Ibidem, p. 197, 201-203; tapes, p. 512-
513).
Apoi, ideea de limite ale objectivitatii, din punct de vedere epistemologic, si ndreapta
critica contra pozitivismului (Philosophie de lhistoire, p. 12), acesta din urma nteles n
sens de realism, cel al lui Leopold von Ranke (1796-1886), care pretindea ca istoricul
descrie ceea ce s-a ntmplat realmente, wie es engentlich gewesen ist (formula celebra
extrasa din lucrarea Zur Geschichte der germanischen und romanischen Vlker, 1824, si
redactata ca reactie contra metafizicii hegeliene a istoriei).
n concluzie, referitor la si contra lui Franois Simiand (1873-1935), Aron sublineaza
diferenta ntre epistemologie si metodologie, entre precepte de o importanta generala,
parte integranta a oricarei logici (aici cauzale), si precepte speciale, reflectare a structurii
proprie unei realitatii (aici economice) (Ibidem, p. 268-269).
Desi nu este deci ntotdeauna usor de facut diferenta ntre epistemologie et metodologie,
ca si Aron voi stabili o diferenta ntre planul epistmologic al procedeelor fundamentale
si al delimitarii obiectivitatii istorice si planul metodologic al ilustrarilor logice concrete,
ntre ceea ce Aron numeste pistmologiquement vrai (adevarat din punct de vedere
epistemologic, aici n sens de realite istorica) si mthodologiquement utile (util din
punct de vedere metodologic, aici n sens de pratica historienne, a istoricilor)
(pistmologie, p. 1341).

Planul transcendental (sau critic)
Mai nti, Aron sublineaza faptul ca pentru stiintele morale sau sociale, simpla
observare dovedeste ca metoda folosita si conceptele utilisate variaza n functie de
filozofiile la care adereaza istoricii (Philosophie critique, p. 289).
Regasim ideea de limite ale obiectivitatii si pe plan transcendental : pentru Aron,
chestiunea critica sau transcendentala se confunda cu chestiunea limitelor obiectivitatii,
cea de-a doua chestiune nlocuind chestiunea neo-kantiana a conditiilor de posibilitate a
unei stiinte istorice (Philosophie de lhistoire, p. 10), a conditiilor n care relatiile inteligibile
comporta o verificare (Philosophie critique, p. 279). Aceasta problematica deschide nsa
vasta discutie cu privire la compatibilitatatea ntre structura obiectului istoric si analiza
8
transcendentala (asa cum Immanuel Kant a aplicat-o stiintelor naturii), critica
susceptibila sa desprinda postulatele si ipotezele despre care istoricii nu au mai deloc
constiinta (Philosophie de lhistoire, p. 10, 12).
Mersul gndirii desenat si parcurs de catre Aron, n Introduction la philosophie de
lhistoire, este acela care, plecnd de la formele cele mai simple ale comprehensiunii,
ajunge deci, nu la o metodologie a istoriei, ci la o teorie transcendentale a cunoasterii
istorice care are drept consecinta depasirea n acelasi timp a determinismului necesar
promovat de catre sociolog si a singularitatii evenimentului scoasa n evidenta de catre
istoric : de altfel, insista Aron, generalitatea care este incontestabila ar trebui sa fie
generalitatea analizelor fundamentale (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit., p. 454),
generalitatea n caliate de fundament, generalitate iesita din analiza trenscendentala.
Plecnd deci de la o descriere a cunoasterii, de la o teorie a stiintei, sau teorie a
cunoasterii <savoir> (Philosophie de lhistoire, p. 11-12), sau teorie a cunoasterii istorce
<care>este o logica a cunoasterii <savoir> (Ibidem, p. 379) teorie logica a istoriei
unde cele doua teme fundamentale ale comprehensiunii si cauzalitatii colaboreaza
(Ibidem, p. 201) , Aron ajunge, prin intermediul unei analize transcendentale punnd
accentul pe constructia faptului istoric (alegere si selectie), la reconstructia trecutului, la
disolutia obiectului, la istoricitatea cunoasterii istorice (Ibidem, p. 11, 13), la o teorie a
ralitatii, la o descriere a realitatii care formuleaza limitele obiectivitatii (Ibidem, p. 10-
12), la o teorie transcendentale a cunoasterii istorice (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op.
cit., p. 454), si, ca urmare, la o anumita maniera de a filosofa asupra istoricitatii
istoricului si a filosofului care gndeste istoria (Philosophie de lhistoire, p. 12), atitudine
filosofica care tinteste punctul central al unei teorii a istoriei care ar fi o filosofie a
omului (Ibidem, p. 10, 379).
Aron revine asupra subiectului n 1972 si subliniaza faptul ca, n Introduction, a aplicat
chestiunile kantiene la cunoasterea istorica interpretata dupa traditia hermeneutica
germana (Droysen, Dilthey), ca el rationa, nu ca un logician (precum positivistii logici
sau analistii anglo-saxoni), ci n rapport cu teoria cunoasterii (Leons, p. 35). De altfel
deja n 1938, Aron arata ca logica sistematica a lui Heinrich Rickert (1865-1936) este
intermediara ntre teorie cunoasterii si logica stiintelor (Philosophie critique, p. 154).

Planul filosofic (ontologic si axiologic)
Cercetarea filosofica, ratiunea de a fi a tezei principale, Introduction la philosophie
de lhistoire, se afla la originea demersurilor anterioare, descrerea cunoasterii si
analiza transcendentala (Ibidem, p. 12).
Pe un plan superior filosofic, lucrarea tocmai mentionata conduce deci la o filosofie
istorica, adica la o filosofie supusa la rndul ei istoricitatii, filosofie care se opune
rationalismului scientist (iluziilor scientistilor care aplica raporturilor dntre teoria si
practica politica sau morala schema tehnicii, industriale sau medicale), care contesta n
acelasi timp pretentiile pozitivismului (Ibidem, p. 13, 406), iluzia pozitivista sau realista
promovata de catre Durkheim (tapes, p. 391-392). Aceasta atitudine folosofica si pune
veritabila intrebare a filosofiei istoriei, accea de a sti ce semnifica pentru om propria
lui devenire si care este destinul <destine>sau (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit.,
p. 454).
Aron urmareste mai nti nivelul ontologic al unei doctrine despre om, al unei filosofii
despre om vazut n calitate de fiinta istorica (Philosophie de lhistoire, Lhomme et
lhistoire , p. 403-437), ontologie practica sau conceptie despre om pe care ctiva
9
cercetatori, precum Philippe Raynaud, o considera ca o filosofie a existentei istorice
qvasi existentiale (RAYNAUD, in COMMENTAIRE 1985, p. 217).
Interpretnd o dedicatie primita de la J ean-Paul Sartre, Aron arata ca, n vocabularul
fenomenologic sartrian, analiza practicata de Sartre, n Ltre et le nant (1943), era o
analiza ontologica, n timp ce analiza istoriei facuta de Aron n Introduction la
philosophie de lhistoire (1938) era ontica, era esenta unui domeniu particular al
realitaii umane, adica domeniul istoric (Spectateur engag, p. 59).
Apoi, nivelul axiologique est acela al conservarii drepturilor unei axiomatice a
valorilor, inaccesibila n fapt (en fait), dar care subsista cu titlul de ide (Philosophie
critique, p. 16), constructie ipotetica sau formala sprijinita pe ntrebuintarea metodologico-
operatoare (usage opratoire) a principiului de posibilitate a valorilor universal valabile.
Discutiile autentic filosofice vizeaza, conforme perspectivei aroniene, istorismul,
relativitatea valorilor, raportarea conoasterii istorice la actualitate, relatia ntre cunoastrea
istorica si istoricitatea omului (Epistmologie, p. 1349).
10
Etapele gndirii filosofico-istorice aroniene

1938 : Introduction la philosophie de lhistoire

1946-1961 : Dimensions de la conscience historique (volum cere reuneste articole scrise
ntre 1946-1960).

1966-1967 : Histoire et dialectique de la violence (critica lucrarii Critique de la raison
historique <1960>de J ean-Paul Sartre)

1972-1974 : doua cursuri pronuntate de catre Raymond Aron la Collge de France n
1972-1973 (De lhistorisme allemand la philosophie analytique de lhistoire) si 1973-
1974 (LEdification du monde historique), reunite n cartea postuma Leons sur
lhistoire (1989).

1981-1983 : ultima reflectie aroniana asura lgaturii ntre problematica cunoasterii istorice
si problematica existentei istorice, interogari care presara ultimele lucrari ale lui
Raymond Aron, Le spectateur engag (1981) si Mmoires (1983).

*

Dar conceptia filosofico-istorica aroniana se prelungeste n lucrari nu n special filosofice
carora le facem o prezentare selectiva pe universuri spirituale :

Istorie : Rpublique impriale. Les tats-Unis dans le monde 1945-1972 (1973).

Istoria gndirii : La philosophie critique de lhistoire. Essai sur la thorie de lhistoire
dans lAllemagne contemporaine (1938), Machiavel et les tyrannies modernes
(culegerere postuma de texte inedite sau deja publicate, cea mai mare parte dinaintea
sfrsitului celui de-al doilea razboi mondial) (1993), Les tapes de la pense
sociologiques (1967), Penser la guerre, Clausewitz (1976).

Critica ideologica : Marxismes imaginaires. Dune sainte famille lautre (culegere de
texte din 1946, 1956, 1964, 1968) (1970), Lopium des intellectuels (1955), Polmiques
(culegere de texte din 1949-1954) (1955), Marxisme de Marx (curs universitar din 1962-
1963) (carte postuma, 2003)

Sociologie politica : Dix-huit leons sur la socit industrielle (curs universitar, 1955-
1956) (1962), La lutte de classes (curs universitar, 1956-1957) (1964), Dmocratie et
totalitarisme (curs universitar, 1957-1958) (1965), Les dsillusions du progrs (1969).

Teorie politica : Introduction la philosophe politique. Dmocratie et rvolution (curs
universitar, 1952) (carte postuma, 1997), Essai sur les libert (1965).

Relatii internationale si teoria relatiilor internationale : Le grand schisme (1948), Les
guerres en chane (1951), Paix et guerre entre les nations (1962).

11
Pamflete politice si ideologice : De Gaulle, Isral et les Juifs (1968), n Essais sur la
condition juive contemporaine (carte postuma, 1998), La rvolution introuvables (1968).
12
Concluzie

n loc de concluzie, a doris s termin printr-un fel de Delenda Carthago coerent cu
discursului pe care-l ncheie scandnd aceste vorbe ale lui Raymond Aron care ritmeaz,
nc de la nceputul ei, contribiia de fa:

[] le vritable problme philosophique ne concerne pas ltablissement scientifique des
faits, mais la reconstitution du pass / De ce point de vue, que les historiens ngligent, la
philosophie de lhistoire, qui est dabord une rflexion critique sur les conditions du travail
historique, finit par rejoindre une interprtation concrte de lhistoire / Elle est donc
immanente lactivit propre de lhistorien ; mais elle chappe souvent celui-ci, comme
louvrier la nature de son travail (R.M.M., 1938, p. 444).

Pentru Raymond Aron, orice atitudine vital (existenial) este particular, atitudinea
filosofului precum atitudinea istoricului ntlnindu-se pe teritoriul comun al refleciei critice
asupra condiiilor particulare ale muncii de istoric, asupra activitii proprii a istoricului.
Toate aceste drepturi ale refleciei, aceste drepturi ale filosofiei sunt cele care, n cele din
urm, fac ca orice cunoatere istoric s presupun o filosofie a istoriei care s ne ajute s
depim pluralitatea perspectivelor: astfel, noi suntem cu toii filosofi ai istoriei, n sensul
experienei trite i nu al unei specialialiti.
Din cercul virtuos al istoricitii omului i a gndirii sale trebuie ieit prin antrenarea gndirii
istorice la ideea unei inteligibiliti (a unui element sensibil) imanente (intrinsece) realitii
complexe a lumii istorice, precum i la schema filosofic a Ideii Raiunii ca destinaie a
omului. Astfel, dei exist un incontestabil progres al tiinei istorice, succesul filosofiei istoriei
se explic prin refuzul de a ignora sensul unei deveniri care atinge substana nsi a umanitii.
Bineneles, aceast Idee a Raiunii de ispiraie kantian, aceste valori ale umanismului
cuprinztor, aceast construcie formal sau axiomatic a valorilor inaccesibil n fapt dar
dinuind de drept (cu titlul de principii transcendentale i nu reale), aceast idee a unitii istoriei
umane situeaz propria sa mplinire (sfritul fericit) mult mai departe dect orizontul politic,
la orizontul ultim al umanitii. Desigur, acest dincolo nu se refer la o oarecare metafizic, el
constituie formal orizontul aciunii umane i al interpretrii istorice, el trebuie s nsoeasc
gndirea istoric (historienne), i s orienteze cu titlul de reper regulativ (germ. regulativ)
sau de maxim regulatoare a cercetrii istorice demersurile spre interpretri departe de
relativitatea pur i simplu.
Istoria tiin (histoire savoir), ca de fapt toate tiinele umane, risc, prin metod sau supus
fiind disciplinei (exigenei) propriilor sale principii, s ignore Raiunea, or, dincolo de progresele
disciplinei istorice, ea trebuie ntotdeauna s aib n minte faptul c Raiunea (Vernunft) este
capacitaea, libertatea i efortul omului de a transcende empirica <sa> fiin, experiena sa
trit, tragicul situaiei sale istorice:

Ces catastrophes <le nazisme, le stalinisme>sont dernire nous et, plus que jamais, par-
del les drames, je conserve ma foi dans une certaine ide de la destination humaine
(Socits modernes / 1966, p. 291).

Ieind din nivelul transcendental i filosofic al discuiei, i vorbind de raportul ntre o anumit
teorie a istoriei i practica nfptuit de istoric (historienne), Raymond Aron afirm credina sa c
savanii sau cercettorii chiar dac ei nu i vor schimba metoda de lucru vor continua
meseria <lor> de istoirc (Marc Bloch) sau s fac istorie (Michel de Certeau) cu o mai bun
contiin (avec meilleure conscience). Aceast meilleure conscience aroniern este contiina
istoric obinuit cu discuiile calme (n afar de orice exclusivism) despre obiectivitatea i
relativitatea cunoaterii istorice, despre sensul istoriei umane, deci cu eforturile de
13
conceptualizare, fie ea specific sau vrndu-se universal.
Pe tema incomprehensiunii care poate exista ntre istorici i filosofi atunci cnd ei trateaza
probleme ale istoriei, Raymond Aron exclude orice autoritate venind dintr-o parte sau cealalt,
pentru c ne putem angaja ntr-o anumit activitate tiinific fr s fim totui obligai s
reflectm asupra ei, pentru c filosofia nu este nici ea obligat s accepte ca singur legitim o
anumit prectic istoric (historienne).
Chiar i n sens logic sau epistemologic, dac istoricii nu sunt ntotdeauna contieni despre ceea
ce fac, filosoful nu are nici o putere sau ascendent intelectual ca s le zic ceeea ce au de fcut.
Totui, aa cum arat Henri-Irne Marrou, sntatea unei discipline tiinifice, aici tiina
istoric, cere o anumit nelinite metodologic, de fapt aceeai ca nelinitea filosofic a
istoricului, poate ideal, conceput de Raymond Aron:

En fait, il ne manque pas dhistoriens qui sefforcent de comprendre les existences vcues
par les autres sans sinterroger sur celle quils vivent eux-mmes. Il ne manque pas de
politiques qui ne mettent pas en relation leur mtier avec le sens ultime queux-mmes ou la
collectivit donnent aujourdhui leur existence. En droit, lexploration du pass ne se spare
pas de la prise de conscience de soi-mme, en droit laction nest humaine qu la condition
de se situer elle-mme dans le cours des vnements et par rfrence aux objectifs suprmes.
La rciprocit entre la rencontre avec lautre et la dcouverte de soi est donne dans lactivit
mme de lhistorien. La rciprocit entre la connaissance et laction est immanente
lexistence non de lhistorien, mais de lhomme historique. Max Weber interdisait au
professeur de prendre parti dans les querelles du Forum, lintrieur de lUniversit, mais il
ne pouvait pas ne pas considrer laction, au moins par la parole ou par la plume, comme
laboutissement de son travail ( Introduction , p. 10).

Precum, pe plan politic, putem vorbi mereu despre o opoziie ntre idealiti i realiti,
antinomie pe care teoria politic aronian vrea s o depeasc printr-o moral a nelepciunii,
exist, pe plan filosofic, o nou ceart a Vechilor i Modernilor conflict pe care Schelling l
definea ca opoziie de philosofii, a Vechilor i a Timpurilor moderne, ca reprezentri a unei
viziuni an-istorice i a unei viziuni istorice a lumii (acest mic memento aparine lui Heinrich
Rickert) (Philosophie critique, p. 153, note 1 <complte par Sylvie Mesure>) , de data aceasta sub
forma unui ceri (conflict) al filosofiilor istoriei, pe care o a cincea filosofie a istoriei de
inspiraie kantian i no-kantian (tradiie unde se afl gndirea aronian) ar depi-o prin
articularea elementelor ne-dogmatice ale raionalismului, voluntarismului i fenomenologiei
(FERRY, Systme, p. 216-222, 232). Ct despre o ceart a tiielor umane care nc dureaz, trebuie
s ieim printr-un dialog deschis, prin dialogurile pe care trebuie s le ntrein tiinele
particulare ale lumii spiritului (antropologice, culturale, sociale) (Geisteswissenschaften), pentru
c aa cun subliniaz Wilhelm Diltey prin reuniunea lor se vor apropia puin cte puin de o
rezolvare acele dintre problemele sociologiei, ale filosofiei spiritului i ale istoriei crora, n orice
caz, o asemenea soluie le este accesibil (DILTHEY, Introduction, p. 146, traduction revue par
Sylvie Mesure dans Philosophie critique, p. 29 <et 30>, note 2).

n rezumat, reamintesc c Introduction la philosophie de lhistoire, plecat de la
dilogul dintre istorie si filosofie, se deschidea ctre dialogul pe care teoria istoriei l
ntreine cu sociologia i politica (sau sociologia politic i teoria ei), ctre reflecia
istoric prelungit n sensul unui dialogue fructuos ntre disciplinele umane.
Astfel, gndirea filosofica aroniana, n care temele dezbatute n Introduction la
philosophie de lhistoire sunt mereu prezente (rasfrnte n mod direct sau subntelese), se
regaseste practic n toate contributiile lui Raymond Aron, fie de epistemologie a istoriei,
fie de introducere la o teorie actiunii, fie de istorie (critica) a gndirii, fie de sociologie
politica si de politica inernationala, dar mai cu seama n cautarea permanenta a unui sens
14
al istoriei umane.
M altur deci acestei formulri aroniene:

J e dirais donc que la fonction suprme est celle de lhistorien, condition videmment que
celui-ci soit dabord un conomiste, ensuite un sociologue et enfin un philosophe (Lutte, p.
309).

n ceea ce privete Raymond Aron, opera sa i personalitatea sa reprezint exemple
privilegiate sau modele de referin. Mai nti este vorba de paradigma aronian:
edificat pe o riguroasarhitectonic conceptual, ea introduce la filosofia istoriei,
adic se intereseaz de temele majore ale acesteia din urma. Dar, nainte de toate, omul
Raymond Aron fascineaz, n exercitiul (practica) unei asceze (austeriti intelectuale) avnd
drept scop dialogul n stil susinut i angajamentul n serviciul adevrului.
Este vorba deci despre ceea ce Raymond Aron aprecia cel mai mult la Max Weber: unitatea
omului i a operei, fiindc aa cum Raymond Aron interpreteaz profunzimea gndirii
weberiene istoricul care ntreab trecutul are dreptul s se angajeze n mod total n chestiunile
pe care le pune (Sociologie allemande, p. 85).

Cred c am ajuns la esenial, adic la adevr, ar fi fost concluzia, chiar dac circumstanial,
spus Raymond Aron, cteva clipe nainte de a-i da duhul (apud BAVEREZ, Raymond Aron, p.
12).
15
BIBLIOGRAFIE selectiv (1)
Scrieri ale lui Raymond Aron

Dimensions (avant 1961) =Dimensions de la conscience historique, recueil dessais (dont une
partie parus dabord ltranger, en anglais), Plon, Paris, 1961.

Histoire (1966-1967) =Histoire et dialectique de la violence (cours universitaire de
1966-1967 revu par Aron), Gallimard, Paris 1973.

Leons (1972-1974) = Leons sur lhistoire (cours de 1972-1973 et 1973-1974 au
Collge de France), livre posthume, Editions de Fallois, Paris 1989 ; rdition : Livre de
Poche / Biblio Essais n 4136 (1991).

Philosophie critique (1938) =La philosophie critique de lhistoire. Essai sur une thorie
allemande de lhistoire, Vrin, Paris 1938 ; rdition (daprs Vrin, Paris 1969) : Seuil /
Points Essais n 18 (1970).

Philosophie de lhistoire (1938) =Introduction la philosophie de lhistoire. Essai sur
les limites de lobjectivit historique, Gallimard, Paris 1938 ; rdition : nouvelle dition
revue et annote par Sylvie Mesure, Gallimard / Tel n 58, Paris 1986.

Mmoires (1983) =Mmoires. 50 ans de rflexion politique, J ulliard, Paris, 1983 ; rdition :
Robert Laffont, Paris, 2003 (avec une Prface de Tzvetan Todorov).

Spectateur engag (1981) =Le spectateur engag (livre dentretiens avec J ean-Louis
Missika et Dominique Wolton qui ont crit lIntroduction, Raymond Aron concevant les
Conclusions), J ulliard, Paris 1981 ; rdition : Presses Pocket n 2152 (1992).
16
BIBLIOGRAFIA selectiv (2)
Lucrari consacrate lui Raymond Aron

ACTES, Budapest 2000 (in) = Raymond Aron et la libert politique (Actes du colloque
international de Budapest, octobre 2000), ditions de Fallois, Paris, 2002.

ACTES, Paris 2005 (in) =Raymond Aron et la dmocratie au XXI
e
sicle. Centenaire de la
naissance de Raymond Aron (Actes du colloque international de Paris, mars 2005), ditions de
Fallois, Paris, 2007.

AUDIER =Serge AUDIER : Raymond Aron. La dmocratie conflictuelle, Michalon, Paris,
2004.

BAVEREZ, Raymond Aron =Nicolas BAVEREZ : Raymond Aron. Un moraliste au temps des
idologies, Fayard, Paris, 1993.

CAHIERS, Cn 1989 (in) =La philosophie politique de Raymond Aron, Cahiers de philosophie
politique et juridique de luniversit de Cn, n 15, Cn, 1989.

COLLOQUE, E.N.S. 1988 (in) =J ean-Claude CHAMBOREDON (diteur) : Raymond Aron, la
philosophie de lhistoire et les sciences sociales (Colloque organis en 1988 lcole normale
suprieure), ditions Rue dUlm / Presse de lE.N.S., Paris, 1999.

COMMENTAIRE, 1985 (in) = Raymond Aron (1905-1983). Histoire et politique,
numro entirement consacr Raymond Aron de la revue Commentaire, volume 8, n
28-29, Commentaire / J ulliard, Paris 1985.

Condition historique (1970) =De la condition historique du sociologue (leon inaugurale au
Collge de France prononce le 1
er
dcembre 1970), Gallimard, Paris, 1971.

FESSARD, Raymond Aron =Pre Gaston FESSARD : La philosophie historique de Raymond
Aron, prface de J eanne Hersch, J ulliard, Paris, 1980.

FESSARD, Rcit = Pre Gaston FESSARD : Rcit de la soutenance de 1938 (in La
philosophie historique de Raymond Aron, J ulliard, Paris, 1980, p. 34-49) ; repris dans
lIntroduction la philosophie de lhistoire. Essai sur les limites de lobjectivit historique, la
nouvelle dition de 1986, Annexes , p. 444-457.

FROST / MAHONEY = Bryan-Paul FROST and Daniel J MAHONEY editors :
Political Reason in the Age of Ideology. Essays in Honor of Raymond Aron, Transaction
Publishers, New Brunswick (New J ersey), 2007.

JUDT =Tony J UDT : The Burden of Responsibility : Blum, Camus, Aron and the French
Twentieth Century, Chicago University Press, Chicago, 1998.

LAUNAY =Stephen LAUNAY : La pense politique de Raymond Aron, P.U.F. / Recherches
politiques , Paris, 1995.

MAHONEY, Raymond Aron = Daniel J . MAHONEY : The Liberal Political Science of
17
Raymond Aron : A critical Introduction, Rowman Littlefield Publishers, Lanham, 1992 / Le
libralisme de Raymond Aron, traduction Laurent Bury, ditions de Fallois, Paris, 1998.

MARROU, Tristesse =Henri-Irne MARROU (sous le pseudonyme de H. Davenson) :
Tristesse de lhistorien , compte rendu de lIntroduction la philosophie de lhistoire de R.
Aron, in Esprit, n 79, Paris, avril 1939, p. 11-47.

MESURE, Raymond Aron =Sylvie MESURE : Raymond Aron et la raison historique, Vrin,
Paris, 1984.

R.M.M. 1938 =compte rendu de la soutenance de thse de Raymond Aron dans la Revue
de mtaphysique et de morale (juillet 1938, p. 28-31), repris dans lIntroduction la
philosophie de lhistoire, . Essai sur les limites de lobjectivit historique, la nouvelle dition
de 1986, Annexe, p. 441-445.
18
19
TABLE DES MATIRES (Tabla de materii a tezei de doctorat)


Avant-propos (par Gheorghe Vlduescu de lAcadmie Roumaine)

NOTE explicative

INTRODUCTION

Le pourquoi de la philosophie de lhistoire : lexemple Raymond Aron

Plan de cette contribution (prsentation et arguments)

Niveaux dapproche thorique dans la pense philosophique aronienne
Le plan pistmologique et mthodologique (approche gnosologique
et illustrations logiques concrtes)
Le plan transcendantal (approche critique ou analytique)
Le plan philosophique (approche ontologique et axiologique)

Les tapes de la pense philosophico-historique aronienne

Section A
Raymond Aron et la problmatique dune thorie de lhistoire

1
re
Partie LDIFICATION DU MONDE HISTORIQUE : La
reconstruction (reconstitution) du pass (regard pistmologique,
mthodologique et transcendantal)

I. VIDENCE : Propositions gnrales de mthodologie historique
(les donnes ou les documents ; les faits historiques)

I. 1. De lanalyse critique des sources ltablissement des faits
historiques

I. 2. De ltablissement des faits la re-construction dun vnement
historique individuel ou collectif
La traduction conceptuelle et la slection lmentaire (lunit du
fait historique)
Le choix du cadre dtude et la slection historique des faits

II. INFRENCE : Sur une description et une thorie logique de la
connaissance historique (procds historiques fondamentaux ; concepts et
catgories historiques)

II. 1. Intellection comprhensive
II. 1. 1. Conscience
La conscience de soi
La conscience trangre
La conscience historique
II. 1. 2. Connaissance
La connaissance de soi

7

9

11

11

13

13

14
16
17

18






23


25


25


26

27
27



31

34
34
34
35
35
36
36
20
La connaissance dautrui
Lesprit objectif
La connaissance historique
II. 1. 3. Comprhension
La comprhension de soi
La comprhension dautrui
La comprhension historique
a) La comprhension des hommes ou des acteurs historiques
(lintentionnalit ou la rationalit)
b) La comprhension des ides (lautonomie des univers spirituels)
c) La comprhension des faits ou des vnements historiques
Les limites et les difficults de la comprhension historique (la pluralit
des perspectives et la pluralit des interprtations)
Comprhension et Causalit

II. 2. Intellection explicative
II. 2. 1 Causalit
La causalit naturelle
La causalit sociologique
La causalit historique
II. 2. 2. Causalit, Contingence, Hasard
II. 2. 3. Les grands hommes
II. 2. 4. Causalit et Responsabilit historique
II. 2. 5. Dterminisme historique
II. 2. 6. Les limites de la causalit historique et de lobjectivit de la
connaissance historique
II. 2. 7. Causalit et Comprhension

II. 3. Ensembles historiques

II. 4. Devenir et Sens de lhistoire
II. 4. 1. Devenir et Temps historiques
II. 4. 2. Le sens de lhistoire

2
e
Partie HISTOIRE et OBJECTIVIT : Sur une thorie
transcendantale de la connaissance historique (regard
pistmologique et transcendantal)

Histoire et histoires
Les deux histoires (lhistoire-ralit et lhistoire-science, ralit et savoir)
Les territoires de lhistoire
Lhistoire des ides (les histoires spciales , ou spcialises , ou
spcifiques )
Lhistoire des faits (lhistoire empirique ou l histoire vnementielle )
Lhistoire totale et la fin de lhistoire

Histoire et Thorie

Historicit de lhistorien

Objectivit historique
38
39
39
41
42
42
43

43
47
48

49
51

54
54
54
57
58
62
64
65
69

76
77

79

87
87
89



95

97
97
100

100
106
108

112

115

117
21
Lobjectivit de la connaissance historique
Les limites de lobjectivit historique
Le dpassement de lobjectivisme historique

Relativit historique
La relativit de la connaissance historique (le danger de la dissolution de
lobjet )
Les limites du relativisme historique (le dpassement de lhistorisme)

3
e
Partie HISTOIRE et VRIT : Sur une philosophie de lhistoire
et une philosophie de laction historique (regard philosophique :
philosophico-historique et philosophico-politique)

La conception trinitaire de lhomme et lhistoire
Lhomme dans lhistoire : choix et action politique
Lhomme historique : dcision (acte dcisif) et engagement politique
Lhistoire de lhomme : la qute de la vrit

La Valeur de Vrit ( une ide de la Raison )

Vrit et Libert (qute de la vrit et conqute de la libert)

Libert et Temporalit ( la libert dans la temporalit )


Section B
Philosophie de lhistoire et Sciences de lesprit

Histoire et Philosophie
Histoire et Philosophie de lhistoire
Philosophie de lhistoire et Philosophie (et anthropologie philosophique)
Philosophie de lhistoire et Idologie(s) (les religions sculires )

Philosophie de lhistoire et Religion
Vision judo-chrtienne et Philosophies traditionnelles de lhistoire
Aron et la Providence (la vocation universelle )
Aron et lAthisme (la ruse de la raison et le rationalisme aronien)
Aron, la J udit et le J udasme

Philosophie de lhistoire et Sociologie
Histoire et Sociologie
Philosophie de lhistoire et Thorie sociologique
La responsabilit sociale du philosophe
Le social dans la pense aronienne

Philosophie de lhistoire et Psychologie

Philosophie de lhistoire et Politique
Philosophie de lhistoire et Philosophie de la politique (ou thorie
politique et thorie des relations internationales )
Lautonomie et la primaut du politique
117
118
121

123

123
124



133

135
136
138
141

143

150

154





159
159
166
166

174
174
174
175
177

179
179
182
185
186

188

190

190
192
22
Pense philosophique et pense politique
Influences (l ascendance thorique de la pense politique aronienne)
Le ralisme aronien
Contributions aroniennes la pense politique
Libert(s) et galit
Rformisme (libralisme politique) ou Rvolutionnarisme ; droite ou
gauche
Le spectateur engag de lhistoire
Le patriotisme aronien

Section C
Dialogues aroniens

DIALOGUES PHILOSOPHIQUES

Les ruses de la raison
Kant
Hegel ; Marx

Le no-kantisme ou la philosophie critique de lhistoire
Dilthey (la critique de la raison historique )
Rickert (la philosophie des valeurs)
Simmel (les sens objectifs )
Max Weber (la causalit probabiliste rtrospective)
Lchec de la critique ; la solution Weber (limputation causale
singulire)
Le dpassement de lhistorisme (Scheler)

Les mtaphysiques de lhistoire
Spengler et Toynbee (le pessimisme de la dispersion ou le dogmatisme de la
pluralit)
Arendt (le mystre de lvnement )
Le marxisme de Marx (loptimisme du progrs ou le dogmatisme de
lunit)
Le dpassement de lantinomie fondamentale

Les marxismes
Les interprtations orthodoxes du marxisme
Les Saintes Familles
Le marxisme existentialis
a) Sartre
b) Merleau-Ponty
Le marxisme structuralis (Althusser)

Bergson (la doctrine de la contingence et de la libert)

Husserl (la phnomnologie )

Les philosophies du soupon
Nietzsche (le perspectivisme )
Heidegger (lExistenzphilosophie)
194
199
201
203
214

219
224
230




237

237
237
240

243
245
252
257
260

272
277

282

282
285

287
293

297
297
300
301
303
319
320

325

327

329
329
330
23
La nouvelle critique ou le postmodernisme franais (Foucault)

Les philosophes catholiques (le Pre jsuite Gaston Fessard)

DIALOGUES SOCIOLOGIQUES

La sociologie politique aronienne et le concept de modernit

Montesquieu (la pense librale)

Tocqueville (la pense librale-dmocratique)

Comte (le positivisme )

Marx (la sociologie moniste)

Durkheim (le sociologisme )

Max Weber (la sociologie comprhensive )

Lvi-Strauss (le structuralisme )

DIALOGUES HISTORIQUES ET POLITIQUES

Thucydide (le rcit historique)

Aristote (lautonomie du politique )

Machiavel (le machiavlisme de Machiavel : politique et moralit ; le
machiavlisme moderne : Pareto)

Clausewitz (la thorie de la guerre absolue)

Section D
changes pistmologiques

La soutenance (le 26 mars 1938)

Les historiens positivistes (lhistoire traditionnelle ou l histoire
vnementielle )

Lcole des Annales
Les pres fondateurs (l histoire-problme : Marc Bloch et Lucien
Febvre)
Fernand Braudel (les temps de lhistoire)
Les nouvelles histoires

Les analystes anglo-amricains (la controverse Hempel-Dray )

Karl Popper (le logique de la situation )

333

340

343

343

347

349

352

355

360

365

372

377

377

381


384

390




401


407

412

413
414
415

418

424

24
Friedrich von Hayek (le no-libralisme )

Les historiens pistmologues
Henri-Irne Marrou (le personnalisme )
Paul Veyne (la pure curiosit dsintresse)
Michel de Certeau (la structuration triangulaire : lieu , production ,
criture de lhistoire )

Section E
La pense aronienne

Influences (la biographie intellectuelle de Raymond Aron)

Un systme philosophique aronien ?

Lunit thorique de luvre aronienne

Loriginalit de la pense aronienne
Une pense critique (la mthode critique aronienne)
Le style aronien

Lactualit de la pense aronienne
La rception et lcho de lIntroduction la philosophie de lhistoire
La connaissance actuelle de la pense philosophique aronienne
Une cole de pense aronienne ?
Un profil idal-typique dintellectuel : Raymond Aron
Dbats pistmologiques actuels (entre crise et refondation de
lhistoire : Grard Noirel et Roger Chartier)

En guise de conclusion

BIBLIOGRAPHIE (1) : crits de Raymond Aron

BIBLIOGRAPHIE (2) : Ouvrages consacrs Raymond Aron / Divers
ouvrages utiliss, cits ou mentionns
426

428
428
432

438




445

449

457

460
460
462

464
464
466
474
477

480

489

493


498

Das könnte Ihnen auch gefallen