Chistul hidatic pulmonar

Reprezinta boala parazitara cu localizare pulmonara a larvei de Taenia Echinococcus.

Morfopatologie: chistul hidatic este format din doua straturi: extern (membrana cuticulara) si intern
(membrana proligera), iar interiorul e pln cu lichid clar ca apa de stanca, scolecsi, hidatide fiice si
nisip hidatic.
Oragnismul izoleaza chistul formand membrana adventiciala


Manifestari clinice
Acestea sunt deosebite, in functie de de faza evolutiva necomplicata sau complicata a bolii.
In faza necomplicata, cand chistul hidatic este intact:
- simptomele pot sa fie absente, iar descoperirea bolii se face ocazional, cu prilejul
unei examinari radiologice toracice de rutina.
- alteori apar cateva simptome cum ar fi: tusea seaca, iritativa, productiva, sau insotita
de mici hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea. Hemoptizia, ca si subfebrilitatea pot
atrage atentia asupra iminentei ruptrurii chistului.
- rar pot fi prezente simptome si semne generale: urticaria, pruritul
- examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percutie, diminuarea
murmurului vezicular si prezenta de raluri bronsice la auscultatie.
Cand chistul hidatic s-a rupt si s-a infectat simptomatologia devine polimorfa:
- expectorarea unei mari cantitati de lichid cu gust salciu, limpede, sau fragmente de
membrana hidatica (vomica hidatica)
- daca evacuarea este brutala, se poate instala insuficienta respiratorie acuta prin
inundarea arborelui traheo-bronsic si socul anafilactic
- daca chistul se rupe in cavitatea pleurala, simptomele pot fi mai putin dramatice:
tuse seaca, dispnee la efort, febra. Se instaleaza pneumotoraxul, care este de o
gravitate extrema daca este cu supapa, sau piopneumotoraxul, in care semnele clinice
ale supuratiei sunt pe primul plan.
Examinari paraclinice
Examenul radiologic toracic este cea mai importanta examinare. Aspectul clasic al
chistului necomplicat, ce apare in peste 70% din cazuri, este opacitatea rotunda sau ovalara,
net delimitata, cu contur subtire, cu structura omogena si intensitate subcostala, vizualizata pe
radiografia de fata si profil.
In restul cazurilor imaginea este mai rau delimitata, poate avea forme variabile,
conturul imaginii poaste fi gros si neregulat, cu structura neomogena, punand probleme de
diagnostic diferential.
Examenul radioscopic poate releva variatii in diametrul chistului, in functie de fazele
respiratiei.
In chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de de semiluna la
polul superior al opacitatii (semnaleaza iminenta rupturii), aspectul de membrana ondulanta,
aspectul de abces pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin incarcerarea
membranei hidatice cu evacuarea in intregime a membranei).
Cand ruptura se produce in cavitatea pleurala, se pot observa imaginile caracteristice
pentru pneumotorax sau hidropneumotorax.
Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabileste cu precizie structura
lichidiana a opacitatii radiologice si absenta adenopatiilor mediastinale. Poate evidentia mai
bine membrana retentionata.
Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu topografie pulmonara
periferica sau pleurala, ca si a celor de dom hepatic.
Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este utila in formele
pseudotumorale.
Investigatiile de laborator : eozinofilia sanguine si IDR Cassoni (pot fi in limite
normale, iar valorile crescute nu sunt specifice hidatidozei pulmonare).
Alte determinari imunologice: hemaglutinarea indirecta, testele de imunofluorescenta
si mai ales testului ELISA, care pare a avea cea mai mare specificitate si sensibilitate.
Tratament
Data fiind evolutia chistului hidatic spre complicatii grave, cu potential letal, tratamentul se
impune. Acesta este complex, medico-chirurgical. Tratamentul chirurgical trebuie sa fie
conduita de electie.
Tratamentul medical este indicat :
- in chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri
- in cazurile in care tratamentul chirurgical este contraindicat (tare asociate
grave, varsta inaintata)
- asociat tratamentului chirurgical (postoperator)
Se utilizeaza paraziticide din clasa benzimidazolilor, de tipul Mebendazole sau
Albendazole, ultimul fiind mai bine tolerat si cu efecte secundare reduse. Autorii chinezi
raporteaza rezultate bune cu Praziquantel.
Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :
- evacuarea hidatidei si
- tratarea cavitatii restante intrapulmonare
Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului, sau prin punctia
sa (inactivarea parazitului cu alcool absolut sau solutie salina hipertona si aspirarea
lichidului) si extragerea membranei hidatice.
Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe maniere, in functie de
dimensiunea chistului si topografia sa. Exista procedee chirurgicale ce desfiinteaza cavitatea
prin capitonaj, sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice. Alte procedee
recomanda drenajul separat al cavitatii perichistice si al celei pleurale.
Interventiile de exereza pulmonara de tipul lobectomiei se efectueaza doar in anumite
cazuri :
- chiste gigante ce videaza un lob
- chiste multiple
- echinococoza alveolara
- chistele cu supuratii ireversibile parenchimatoase.


Prima pagina
Dictionar Medical
Chist hidatic
Chist hidatic
boala parazitara provocata prin infestarea cu larva unei tenii de caine, Echinococcus granulosu. Frecventa in Magreb, Kenia
si in bazinul mediteranean, echinococoza este o cestodoza. larva se dezvolta in ficat, plamani si, mai rar, in alte organe.
Echinococcus granulosus provoaca formarea unui chist hidatic, un fel de tumora rotunda de marime variabila (pana la 15 sau
chiar 20 centimetri in diametru) marginita de un perete gros si umpluta cu un lichid mai mult sau mai putin limpede si cu
scolecsi (capete de tenie) care pot sa dea din nou nastere, la om, unui alt chist si la caine unei tenii adulte

Tenia adulta este gazduita mai intai de catre caine, care, defecand, raspandeste ouale teniei pe sol. Omul se contamineaza
atunci cand ingera ouale de tenie raspandite pe sol care contamineaza apa sau legumele consumate crude, ori cand isi duce
mainile la gura fara sa si le fi spalat, dupa ce a manipulat pamantul sau a mangaiat un caine a carui blana contine parazitul.

Chisturile pot sa se dezvolte in diferite organe. Ele pot sa se rupa, eliberand in organism scolexul (sau scolecsii) susceptibil sa
cauzeze multiple chisturi denumite secundare (echinocoza diseminata).
- Un chist hidatic al ficatului provoaca o crestere in volum a ficatului, dureri localizate, un icter (pielea ia o culoare galbena)
si pusee trecatoare de urticarie
- Un chist hidatic al plamanilor provoaca o tuse, dureri toracice si, uneori, eliminarea unei cantitati mici de lichidcontinut
in chist.
Ablatia tumorii printr-o interventie chirurgicala este recomandata intotdeauna. Echinococozele diseminate pot fi tratate cu
albendazol.
Tratamentul chisturilor hidatice necomplicate cat si al celor complicate este exclusiv chirurgical.

Tratamentul chirurgical al chisturilor hidatice pulmonare necomplicate.In tratamentul chirurgical al acestora s-au
recomandat mai multe metode; noi recomandam metodele, care urmaresc extragerea intacta a hidatidei.

Obiectivele tratamentului chirurgical:
1. Extragerea hidatidei.
2. Tratamentul lojei chistice.
Pana la aparitia specialitatii de anestezie-reani-mare cu intubatie oro-traheala si circuit inchis, vechii chirurgi se temeau
de pericolele pneumo-toraxului chirurgical si recomandau abordul chistului in 2 timpi: crearea unei simfize pleurale si in
timpul 2 punctionarea chistului cu ecuarea acestuia si a membranei hidatice cunoscut sub denumirea de procedeul
Lamas-Mondino. Sau alti autori practicau in primul timp un pneumotorax intrapleural cu presiuni negative de adaptare si
ulterior in timpul 2 abordul chistului. Aceste metode nu se mai practica astazi (1).
Abordul chistului hidatic se face prin toracotomie insa si aici sunt mai multe procedee:
a. procedee care prin punctie ecueaza lichidul si apoi extrag membrana hidatica:
- Procedeul Arce. Punctionarea chistului cu ecuare lenta a lichidului.
- Procedeul Finocheto. Punctionarea cu un ac gros a chistului si ecuarea brutala a lichidului cu ajutorul unui aspirator si
apoi a membranei hidatice (2).
- Procedeul Barret. Punctionarea chistului cu un ac subtire si ecuarea unei mici cavitati de lichid hidatic pentru
detensionarea chistului si apoi se face o incizie a perichistului la nivelul exteriorizarii chistului si se extrage apoi hidatida.

b. Metode de extragere intacta a hidatidei
- Procedeul Dubau (4). Se face incizia perichistuiui la nivelul exteriorizarii chistului - si apoi se extrage chistul. Este un
procedeu pe care nu-l recomandam deoarece la acest nivel se intalnesc 2 forte suprapuse: forta elastica a plamanului,
care impinge chistul spre periferie sitensiunea din peri-chist care se opune; de aceea, la acest nivel, poate fi spart
chistul.
- Procedeul Hugon. Urmareste sa evite acest risc prin abordul perichistuiui la jonctiunea dintre parenchimul pulmonar si
exteriorizarea chistului facand o pneumonie la acest nivel (12).
- Procedeul prof. Coman. Prof. Coman urmareste sa evite riscul de efractie a chistului, inlaturand dezantajele primelor 2
procedee astfel (2):
. Abordeaza chistul printr-o pneumonie la distanta de exteriroizarea chistului.
. Face tuseul perichistuiui perforandu-l, in acest moment, membrana hidatica her-niaza la acest nivel.
. Cu cele 2 police prin efractiune mareste bresa din perichist si extrage cu palma chistul hidatic intact. De remarcat ca in
aceste manevre nu se folosesc instrumente taioase.
- Procedeu Perez-Fontana. Se bazeaza pe conceptia gresita conform careia intre perichist si parenchimul pulmonar ar
exista un de clij - in esenta procedeul Perez-Fontana este o segmen-tectomie atipica, deoarece face extirparea in bloc a
chistului si a perichistuiui - procedeu pe care nu-l recomandam.
- Procedeu de rezectie pulmonara. Efectuarea unei rezectii pulmonare, segmentare, lobare, pluri-segmentare sau
atipice, noi nu o recomandam, o considerm abuzi si ilogica; ea ramane o indicatie de exceptie si numai atunci cand
teritoriul pulmonar este compromis.
Atitudinea fata de loja chistica. Exista mai multe tehnici recomandate in ceea ce priveste loja chistica ramasa dupa
extragerea chistului.
- Procedeul Posadas-Carpinisan practica rezec-tia perichistuiui pana la jonctiunea cu parenchimul pulmonar si lasa libera
loja chistica (1).
- Procedeul Prohosea-Jura adauga la procedeul Posadas-Carpinisan 2 elemente: sutura fistulelor bronsice si plombarea
lojei chistice cu un lambou din muschii intercostali (1, 8).
- Procedeul Gerulanos. Dreneaza loja chistica cu un tub de dren subtire introdus prin parenchimul pulmonar in loja
chistica si fac sutura perichistuiui, pe unde s-a ecuat chistul.
- Procedeul DOR. Face sutura fistulelor bronsice si capitonajul lojei chistice (4).
- Procedeul prof. Coman. Pe baza unei mari experiente (aprox. 2 500 chisturi hidatice operate) prof. Coman face
capitonajul lojei chistice prin fire in "U\" sau prin fire in cerclaj supraetajate. Nu face sutura (2,5) fistulelor bronsice.
Face sutura perichistuiui cu surjet in "X\" dus-intors. Nu rezeca marginile perichistuiui pe care-l foloseste ca material de
plombaj.

Tratamentul chistului hidatic complicat
a) in chistul hidatic ecuat si supurat dupa un tratament preoperator cu antibiotice cu spectru larg, prof. Coman
recomanda acelasi procedeu consertor: incizia perichistuiui, ecuarea membranei hidatice incarcerate, deterjarea
mecanica a lojei chistice; spalarea acesteia cu betadina; introducerea a 5 milioane pulbere de penicilina si capitonajul
lojei chistice fara sutura fistulelor bronsice.
b) Exereza pulmonara. Rezectia pulmonara este o indicatie de exceptie in chistul hidatic complicat si o recomandam
numai atunci cand tesutul pulmonar respectiv este distrus si inexplicabil la inflamarea acestuia dupa ecuarea membranei
hidatice.

Alte metode de tratament
- Procedee endoscopice. Autorii algerieni au recomandat tratamentul pe cale bronhoscopica: cu ajutorul bronhoscopului
se vizualizeaza, prin intermediul fistulei bronsice, membrana hidatica; se perforeaza si se aspira lichidul hidatic si
membrana hidatica. Nu recomandam acest procedeu deoarece este riscant si incomplet mai ales in chisturile hidatice
voluminoase.
- Chirurgia video-asistata. Prin toracoscopie se abordeaza chistul la nivelul perichistuiui, se ecueaza lichidul si membrana
hidatica (3).
- Procedeul Akhan (1994). Face punctie dirijata transtoracica, cu ajutorul computer-tomografului ecueaza continutul sub
protectia unui tratament cu Mebendozal. Este o metoda moderna care urmeaza sa fie analizata prin prisma rezultatelor,
dar care o considerm totusi ca incompleta.
Definitie
Este o boala provocata de localizarea si dezvoltarea in plamani a larvei de Taenia echinococus.
Etiopatogenie
Ouale parazitului eliminate din intestinele cainelui gazda definitiva infesteaza omul, care este
gazda intermediara, exceptional pe cale respiratorie, prin inhalare, obisnuit pe cale digestiva.
Contaminarea se face fie direct, prin contact repetat cu cainele, prin maini murdare, fie indirect,
prin apa sau alimente infestate.
Anatomie patologica
Chistul este alcatuit dintr-o membrana zisa proligera sau germinativa, care da nastere
veziculelor-fiice, si dintr-un continut reprezentat de un lichid clar. Chisturile pot fi unice sau
multiple, sediul cel mai frecvent fiind la baza plamanului drept.
Simptome
Chistul hidatic evolueaza in trei faze: prima faza, de chist inchis, se caractrizeaza prin semne
clinice de obicei negative. Uneori pot aparea urticarie, prurit, tuse iritativa, uscata, disp-nee sau
hemoptizii, examenul radiologie insa este caracteristic, relevand o opacitate rotunda cu contur net
delimitat.
Diagnostic
La stabilirea diagnosticului contribuie eozinofilia sanguina, care depaseste 5%, pozitivitatea
intradermoreactiei Casoni si a reactiei de fixare a complementului; a doua faza, de vomica
hidatica, se caracterizeaza prin deschiderea intr-o bronhie, prin care se elimina un lichid clar, cu
gust sarat, eventual si membrane; vomica poate fi unica sau fractionata; se insoteste de un acces
de tuse, de dispnee si dureri toracice violente, uneori si de hemoptizie; frecvent apar fenomene
anafilactice; faza de chist infectai, ultima faza, realizeaza simptomatologia unei supuratii
pulmonare.
Diagnosticul bolii se bazeaza pe anamneza (contactul cu animale, mai ales caini, crize de
urticarie), imaginea radiologica, eozinofilia sanguina si intradermoreactia Casoni.
Evolutie
Evolutia este lenta, indelungata, fenomene de compresiune (cianoza, dispnee, tuse) apar cand
chistul a ajuns de volumul unei portocale (posibil in 2 3 luni, dar si in 3 4 ani). Uneori, poate
perfora in bronhii, in cavitatea pleurala.
Tratament
Tratamentul radical este numai chirurgical. Profilaxia bolii urmareste evitarea contactului prea
intim cu cainii, spalarea sistematica a mainilor inainte de masa, precum si spalarea fructelor si a
zarzavaturilor care pot fi infestate prin dejectiile cainilor. Chistul infectat, se trateaza ca abcesul
pulmonar.


Bibliografie:
1. Olariu S., Bota N.: Patologie chirurgicala- Traumatisme, torace, perete abdominal, vase,
glande endocrine, peritoneu; Editura Mirton, Timisoara, 2006
2. http://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chirurgie-
toracica/chistul-hidatic-pulmonar.pdf
3. http://www.mediculmeu.com/chirurgia-toracica/chistul-hidatic-pulmonar/tratament--
tratamentul-chirurgical-al-chisturilor.php
4. http://www.ymed.ro/chistul-hidatic-pulmonar/
5.